1

2

ANUL 1996

Ion Budai-Deleanu s-a născut într-o familie de intelectuali rurali, fiind fiul unui preot ardelean de pe valea Mureșului. Î i face studiile la șViena, unde, pe lânga pregătirea teologică, studiază filologia i dreptul. Î i alege o carieră ș șfunc ionărească, de înalt consilier imperial, dar țeste preocupat cu precădere de probleme filologice i de literatură. șCuno tea mai multe limbi, între care latina, șitaliana i franceza, pe l ngă germană i ș ț șmaghiară, care erau limbi uzuale pentru un cetatean al Imperiului Austro-Ungar. El se implică în mi carea iluministă de emancipare șintelectuală a românilor, prin studii individuale sau scrise în colaborare cu ceilal i reprezentan i ț țai colii Ardelene. Ș

)

6.01.1760 - 24.08.1820

3

Anul 2001

Cel mai de seama reprezentant al „Scolii ardelene” si al iluminismului românesc rămâne Ion Budai-Deleanu. Originar din Cigmaul Hunedoarei, cu studii filosofice i teologice la Viena, cunoscător al literaturilor șclasice i moderne, consilier juridic la Lwow, unde merge în 1820, Ion șBudai-Deleanu a fost mintea cea mai luminată a vremii lui, un adevărat Luceafăr al „ colii Ardelene”. Ion Budai-Deleanu a fost o personalitate Școmplexă; istoric, lingvist i scriitor. Autor al unor importante lucrări șistorice (De originibus popularum Transylvanie. De unione trium nationum) i lingvistice (Temeiurile gramaticii române ti, Lexicon ș șpentru cărturari, Lexicon românesc-nem esc i nem esc-românesc), Ion ț ș țBudai-Deleanu se înscrie în eternitate mai ales prin epopeea sa

iganiada, capodoperă a literaturii noastre i operă de valoare Ț șuniversală, scriere uimitoare pentru vremea respectivă i pentru stadiul șde evolu ie, de la acea dată, al literaturii române.ț

4

Anul 2000

Sorohan, Elvira. Introducere în opera lui Ion Budai-Deleanu / Elvira Sorohan. – Bucure ti: șEditura Minerva, 1984. – 293 p.

Micromo­nografia Introducere în opera lui Ion Budai-Deleanu (1984) reface imaginea cărturarului român, încadrată în ideologia iluminismului european, căruia acesta îi aparţine de drept, în timp ce opera este abordată în relaţie cu scrieri literare din epocă. Caracterul original al Ţiganiadei, comentat într­o manieră modernă care revitalizează calitatea textului, e fixat în „autohtonizarea prin folclor a parodiei clasicului”, de o analiză pertinentă având parte şi funcţia parodiei eroi­comice şi a ironiei, precum şi strategia narativă.

5

Anul 1997

Vaida, Mircea. Ion Budai-Deleanu / Mircea Vaida. – Bucure ti: Editura șAlbatros, 1977. – 171 p.

Traducător harnic, tălmăcind o scriere pedagogică  i mai multe lucrări juridice, șBudai­Deleanu e autorul unei remarcabile crea ii  tiin ifice, de filolog ț ș ț

i istoric.În spa iul culturii noastre, Ion ș țBudai­Deleanu e întâiul mare poet. E un întemeietor de lume. 

… Geniul  iganiadei fusese îndelung Țpritocit în teascurile folclorului românesc, în limba plastică a vechilor noastre cronici….

6

Anul 2002

Budai-Deleanu, Ion. iganiada / Ion ȚBudai-Deleanu. – Bucure ti: Lucman, șs.a. – 167 p.

iganiadaȚ  sau Tabăra iganilorț  (edi ie țdefinitivă de Jacques Byck, 1800­1812) este singura epopee în limba română, fiind scrisă de Ion Budai­Deleanu, un reprezentant al  coliiȘ  Ardelene. „Poemationul eroi­ comic”  iganiadaȚ  tratează un subiect alegoric cu tendin e ț satirice antifeudale 

i anticlericale, fiind o scriere complexă și nea teptat de modernă care con ine ș ș ț

numeroase idei iluministe.

7

Budai-Deleanu, Ion. iganiada / Ion Budai-Deleanu. – ȚCluj-Napoca: Editura Dacia, 1984. – 388 p.

Opera s-a păstrat în două variante: prima a fost realizată în jurul anului 1800, iar cea de a doua, în anul 1812. Din versiunea din anul 1812, definitivă, Ion Budai-Deleanu a eliminat episodul lateral al celor Trei viteji, dezvoltat ulterior ca o opera de sine statatoare. Ac iunea poemului se desfă oară pe trei planuri: lupta lui ț șVlad epe cu turcii; peregrinările iganilor pe care Ț ș țdomnitorul îi va constitui în oaste din dorin a de a-i da o țmână de ajutor în luptă; înfruntarea puterilor benefice cu cele malefice, a îngerilor cu diavolii. Metafora drumului, în jurul căreia se organizează opera, exprimă aspira ia spre ideal, condamnată la e ec în cazul ț șiganilor, din cauza neputin ei de a se lăsa călăuzi i de ț ț ț

ra iune, dar care triumfă în cazul lui Vlad epe , figură ț Ț șmitică de domnitor luminat, ori al lui Roman-dor, simbol al poporului, capabil să se jertfească pentru dobândirea libertă ii. țSinteză a ideilor iluministe ale epocii, iganiada Țîntreprinde o violentă critică la adresa orânduirii feudale, denun ând tarele aristocra iei i ale clerului, injusti ia ț ț ș țorganizării sociale.

Anul 2003

8

Anul 2004

Budai-Deleanu, Ion. iganiada / Ion Budai-ȚDeleanu: Cugetarea – Georgescu Delafras, S.A., 1944. – 355 p.

iganiadaȚ este o scriere literară elaborată în spiritul veacului său, căci Ion Budai-Deleanu este la curent cu literatura europeană, el insu i fiind, dupa cum șremarca G. Calinescu, un om cu desăvârsire occidental.

iganiadaȚ , este, dupa „Istoria ieroglifică” de Dimitrie Cantemir, cu care are multe contingente, cea mai însemnată operă literară românească, unica epopee realizată, o capodopera nea teptată în șmomentul când a fost scrisă”. (Al. Piru - istoria literaturii române de la început până azi)

9

Budai-Deleanu, Ion. iganiada sau Tabăra iganilor / Ion Ț țBudai-Deleanu. – Cluj-Napoca: Editura Dacia, 1994. – 126 p.

Ţiganiada sau Tabăra ţiganilor epopee tragico-comico- eroico, a rămas în două redacţiuni. Cea mai veche datează din 1800- data pusă de poet, este mai stufoasă şi mai complicată, printr-o acţiune parazitară, prezentând isprăvile gen Don Quijote ale nemeşului Becicherec Iştoc din Uram Haza în căutarea ,,dulcineei” sale Anghelina. Este singura epopee românească terminată, care are ca temă lumea pe dos, parodierea ordinii universale. Cele douăsprezece cânturi urmăresc două fire epice: pe de o parte se narează aventurile iganilor înrola i în armata ț țlui Vlad epe , iar pe de altă parte aventurile lui Parpangel, în Ț șcăutarea iubitei sale Romica, furată de diavoli. Ca în orice epopee care se respectă, eroii pământeni au du mani i ș șprotectori supranaturali. Autorul are sim ul artei ca joc, țsubiectul i personajele fiind pretexte pentru o „comedie a șliteraturii” (N. Manolescu).

Anul 2005

10

G. Călinescu a remarcat geniul verbal al autorului, care atenuează lipsa talentului descriptiv. Inven ia verbală începe de la numele iganilor, „un ț țgrotesc de sonuri” (Aordel, Corcodel, Cucavel, Parpangel, Găvan, Giolban, Goleman, Ciormoi, Dîrboi etc.), trece prin inven ii onomatopeice unele atît de țfire ti încît „trebuie un studiu deosebit pentru a vedea dacă ele nu circulă” i ș șajunge la modelarea lor în scopuri prozodice, schimbîndu-le genul i ștermina ia pentru a le face să rimeze (dracă, palată, copace etc). În ț Istoria critică a literaturii române, Nicolae Manolescu eviden iază țvaloarea iganiadeiȚ printr-o compara ie: „ț iganiadaȚ este un Don Quijote al nostru, glumă i satiră, fantasmagorie i scriere înalt simbolică, fic iune i ș ș ț șcritică a ei”.

Anul 2006

11

Budai-Deleanu, Ion. Scrieri inedite / Ion Budai-Deleanu. – Cluj-Napoca: Editura Dacia, 1970. – 236 p.

Crea ia originală a lui Iopn Budai-Deleanu a avut, ța a zicând un destin tragic. După 23 august 1944, s-șau tipărit din Budai-Deleanu poemele iganiadaȚ i șTrei viteji. Edi ia de fa ă adaugă acestora unele ț țlucrări rămase în manuscris: Widerlegung…(1791), un extras din Fundamenta grammatices lingvae romaenicae i ș Pentru leterele lătine ti care au pus șautoriul în locul celor ilirice tiș (1812-1815), Introducerea istoricească (1818), fragmente din a III-a redac ie a ț iganiadeiȚ , lucrată după 1812, precum i trei scrisori privind activitatea lingvistică șa cărturarului transilvănean.

Anul 1999

12

Anul 2011