RETICULUL ENDOPLASMATIC

ŞI RIBOZOMII

Proiect realizat de Vâlcu Andreea

Reticulul endoplasmatic Este un organit care se găsește la celulele eucariote. "Endoplasmatic" înseamna "în interiorul citoplasmei", iar "reticul" înseamna "pânză/rețea mică". Reticulul endoplasmatic modifică proteine, produce macromolecule și distribuie substanțele în celulă. În esență, reticulul endoplasmatic este sistemul elaborat de transport al celulei eucariote.

StructuraStructura reticulului endoplasmatic este un sistem tridimensional de canalicule, vezicule și cisterne ramificate și anastomozate. El face legătura între membrana plasmatică și membrana nucleară.Reticulul endoplasmatic are aspect neted(reticul endoplasmatic neted)sau rugos(granular)când se asociază cu ribozomii(reticul endoplasmatic granular) Reticulul endoplasmatic rugoz lipsește în hematiile mature. În interiorul reticulului endoplasmatic se află o substanță în continuă mișcare. Reticulul endoplasmatic este mai dezvoltat în celulele cu activitate metabolică intensă(de exemplu, în celulele hepatice).Compoziția reticulului endoplasmatic este similară cu cea a membranei plasmatice, deși acest organit este de fapt o extensie a membranei nucleare. Reticulul endoplasmatic este locul translației genei, și mijlocul de transport al proteinelor ce urmează să devină parte din membrana celulară (de exemplu receptori transmembranari) sau care urmează să fie secretate prin exocitoză (de exemplu neurotransmițători, enzime digestive, etc.).Reticulul endoplasmatic este format dintr-o rețea de tuburi și cisterne. Reticulul endoplasmatic este acoperit în parte de ribozomi(care produc proteine din aminoacizi, bazat pe codul genetic). Deoarece aceste locuri par a fi "rugoase" văzute sub microscopul electronic, această parte a fost numită reticul endoplasmatic rugos. Părțile fără ribozomi se numesc reticul endoplasmatic neted. Ribozomii transferă proteinele gata produse în reticulul endoplasmatic, care le transportă la aparatul Golgi.

Rolul Reticulul endoplasmatic este un sistem circulator intraplasmatic care transportă substanțe în toată citoplasma, inclusiv în spațiu din jurul nucleului. Reticulul endoplasmatic joacă rol în compartimentarea celulei, asigurând o mare suprafață pentru reacțiile biochimice. Are rol mecanic și participă la diferențierea vacuomului.Reticulul endoplasmatic neted este locul sintezei lipidelor, are rol și în metabolismul glicogenului.Reticulul endoplasmatic rugos este locul în sinteză a proteinelor(pe ribozomii legați). El transportă proteinele sintetizate de la ribozomi la cisternele aparatului Golgi pentru a fi împachetate în vezicule secretorii.

Reticul endoplasmatic neted Reticulul endoplasmatic neted este implicat în procese metabolice, ca de exemplu sinteza de lipide, metabolismul carbohidraților și detoxificarea drogurilor și otrăvurilor. Reticulul endoplasmatic neted produce și steroizii, de exemplu steroizii sexuali la vertebrate și steroizii secretați de glandele adrenale. Celule care secretă aceste substanțe sunt bogate în reticulul endoplasmatic neted.Celulele din ficat sunt și ele bogate în reticulul endoplasmatic neted. Aceste celule depozitează carbohidrații sub forma glicogenului. Hidroliza glicogenului produce fosfatul glucozei, o formă ionica de zahăr care nu poate ieși din celulă. O enzimă din reticulul endoplasmatic neted al acestor celule indepărtează fosfatul, astfel încât glucoza poate ieși din celulă. Astfel, ea pătrunde în circuitul sanguin prin care poate ajunge oriunde este nevoie. Enzimele din reticulul endoplasmatic neted ajută la detoxifierea drogurilor și otrăvurilor prin adăugarea unei grupări de hidroxil la substanțe, astfel încât ele devin mai solubile și mai ușor de eliminat din corp. Reticul endoplasmatic rugos Reticulul endoplasmatic rugos produce și transportă proteinele. Acesta este acoperit de ribozomi care îl fac să arate "rugos". Reticulul endoplasmatic rugos se întâlneste în mai multe celule, de exemplu în celulele din pancreas, care sunt implicate în secreția de insulină în circuitul sanguin. În plus, Reticulul endoplasmatic rugos este și un producător de membrane, deoarece înglobează proteinele membranare în structura sa, iar când este nevoie de ele în alte locuri le transferî. Acest organit modifică proteinele și le modifică calitatea.

Ribozomii Numiti şi Corpusculii lui Palade au fost descoperiti de savantul american de origine romana Emil George Palade,pentru descoperirea carora a obtinut premiul Nobel. Acestia sunt generați de nucleoli si sunt constituiți din ARN.

Emil Palade

Ei se găsesc liberi în citoplasma celulară sau atașați reticulului endoplasmatic, formând cu acesta reticulul endoplasmatic rugos.Ribozomii sunt sediul biosintezei proteinelor specifice.Ribozomii celulelor procariote au dimensiun mai mici decat la eucariote. Nu prezinta membrana la periferie și sunt alcătuiți din 2 subunități (una mică si una mare). În timpul procesului de sinteză ribozomii acționează ca punct de legatură între toate moleculele implicate, precis poziționate unele față de celelalte. Diametrul ribozomilor este de aproximativ 20 µm.

Ribozomii au dimensiuni de aproximativ 20 µm în diametru și sunt compuși în 65% din ARN ribozomal și 35% din proteine ribozomale (cunoscute și sub numele de ribonucleoproteine). Rolul lor este de a decoda ARN mesager pentru construcția lanțurilor polipeptidice din aminoacizi aduși de ARN de transport. Ribozomii construiesc proteinele necesare pentru informația genetică conținută în ARN-ul de transport. Ribozomii liberi se găsesc suspendați în citosol (partea semi-fluidă a citoplasmei), pe când ceilalți ribozomi sunt legați de reticolul endoplasmatic rugos, dându-i acestuia aspectul caracteristic. Cum ribozomii sunt alcăzuiți majoritar din ARN, se crede că ei sunt o remineșcență a “lumii ARN”. Catalizarea legăturilor peptidice implică C2 hidroxilaza de la nivelul situsului P al ARN-ului, implicând un mecanism de transport proteic. Intreaga funcție a ribozomului se bazează pe schimbările pe care le face la nivelul conformației proteinelor. Ribozomii sunt considerați de multe ori organite, însă acest termen se referă la componentele sub-celulare, subcomponenete ce se găsesc în relație cu membrana fosfo-lipidică, subcomponenete din care ei nu fac parte sau nu sunt atașați. De aceea de multe ori se face referire la ribozomi ca fiind componente „non-membranare”.

Subunitățile ribozomale sunt relativ identice în celula eucariotă și cea procariotă. Ribozomii eucariotelor au dimensiuni de 80S, și fiecare conține o subunitate mică (40S) și o subunitate mare (60S). Subunitatea mare este alcătuită din ARNS 5S (120 de nucleotide), ARN 28S (4700 de nucleotide), o subunitate de 5,8S (160 de nucleotide) și aproximativ 49 de proteine. Subunitatea mică 40S conține ARN 18S (1900 de nucleotide) și aproximativ 33 de proteine. Ribozomii găsiți în cloroplastele și mitocondriile celulelor eucariote au subunitatea mare și mică conectate prin intermediul proteinlor la nivelul particulei 70S. Aceste organite sunt considerate a fi o remineșcență de la bacterii, a căror ribozomi sunt similari inclusiv celor de la procariote. Diferitele tipuri de ribozomi au însă o structură comună, indiferent de diferențele mari de dimensiuni.