OPERATOR CALCULATOR ELECTRONIC ŞI REŢELE

Suport de curs

1. APLICAREA PREVEDERILOR LEGALE REFERITOARE LA

SECURITATEA ŞI SǍNǍTATEA ÎN MUNCǍ, ÎN DOMENIUL

SITUAŢIILOR DE URGENŢĂ ŞI APLICAREA NORMELOR DE

PROTECŢIE A MEDIULUI

Ordin nr. 310 din 07/08/1996 (Ordin 310/1996)

privind aprobarea Normelor specifice de securitate a muncii pentru prelucrarea automată a datelor

Publicat în Monitorul Oficial nr. 188 din 13/08/1996

Ministru de stat, ministrul muncii şi protecţiei sociale, numit în baza Decretului nr. 223/1992 pentru

numirea Guvernului României,

   având în vedere:

   -Legea nr. 5/1965 cu privire la protecţia muncii, modificată prin Decretul nr. 48/1969;

   -Hotărârea Guvernului nr. 448/1994 privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Muncii şi

Protecţiei Sociale, republicată;

   -Avizul Consiliului tehnico-economic nr. 83 din 7 iunie 1996 al Ministerului Muncii şi Protecţiei

Sociale,

   emite următorul ordin:

   Art. 1. – Se aprobă Normele specifice de securitate a muncii pentru prelucrarea automată a datelor.

   Art. 2. – Normele prevăzute la art. 1 intră în vigoare la 30 de zile de la data publicării prezentului

ordin în Monitorul Oficial al României.

   Începând cu aceeaşi dată se abrogă normele departamentale de protecţie a muncii care se referă la

1

prelucrarea automată a datelor.

   Art. 3. – Normele specifice de securitate a muncii pentru prelucrarea automată a datelor sunt

obligatorii pentru toate activităţile cu acest profil şi se difuzează celor interesaţi prin inspectoratele de

stat teritoriale pentru protecţia muncii.

   Ministru de stat,

ministrul muncii şi protecţiei sociale,

Dan Mircea Popescu

   Bucureşti, 7 august 1996.

   Nr. 310.

 

37 – NSSM pentru prelucrarea automatã a datelor / 1996

1. PREVEDERI GENERALE

1.1. Continut. Scop

A 1.     (1) Normele specifice de securitate a muncii pentru prelucrarea automatã a datelor cuprind

masuri de prevenire a accidentârii si imbolnãvirii profesionale, luând în considerare riscurile specifice

la care este expus persnalul lucrator în cadrul acestor activitãti.

            (2) Scopul prezentelor norme este de a reglementa organizarea si desfãsurarea activitãtilor de

prelucrare automatã a datelor in conditii de securitate si sãnãtate.

1.2. Domeniu de aplicare

A 2.     Prezentele norme se aplicã activitãtilor din unitãtile de informaticã (prin unitati de informaticã,

în sensul prezentelor norme, se înteleg centrele, oficiile si statiile de calcul eloctronic), activitãtilor de

birou ce presupun lucrul cu echipamente etectronice pentru prelucrarea automata a datelor,

inclusiv.activitatilor desfãsurate la videoterminale.

A 3.     Lucrãtorii din unitãtile de informaticã, ce se deplaseazã la diferiti agenti economici pentru

lucrãri de aualizã. programe, implementare sau orice alte lucrãri 1egate de realizarea prevederilor

contractelor încheiate, vor respecta, in afara prezentelor norme si normele de securitate a muncii sau

instructiunile proprii specifice pentru activitatea agentului economic respectiv.

1.3. Conexiunea cu alte acte normative

A 4.     (1)Normele specifice de securitate a muncii pentru prelucrarea automata a datolor se aplica

2

cumulativ cu .Normele generale de protectie a muncii si cu Normele specifice de securitate a muncii

pentru utilizarea energiei electrice.

            (2)Organizarea si desfãsurarea activitati de prevenire si stingere a incendiilor se va realiza

potrivit normelor PSI în vigoare.

            (3)Dotarea cu echipament individual de protectie se va realiza în functie de riscurile specifice,

potrivit prevederilor Normativului cadru de acordare si utilizare a echipamentului individual de

protectie, aprobat prin Ordinul Ministerului Muncii si Protectiei Sociale, nr. 225 / 21.07.1995.

A 5.     Conducerea unitatilor de informaticã si a agentilor economici, care au în dotare echipamente de

prelucrare automatã a datelor, vor elabora instructiuni proprii cuprinzând masuri suplimentare de

protectie a muncii fatã de prevederile prezentelor norme, în conformitate cu specificul locurilor de

muncã si al activitãtilor desfasurate.

1.4. Încadrarea si repartizarea lucrãtorilor

A 6.     (1)Lucratorii care urmeaza sa desfãsoare activitati la echipamentele de calcul; vor fi încadrati si

repartizati la posturile de lucru numai dupa efectuarea examenelor medicale obligatorii prevazute de

reglementarile în vigoare ale Ministerului Sanatati, inclusiv a examenului medical oftalmologic.

            (2)Examenul medical se va realiza periodic, în confomitate cu prevederile 0rdinului nr.15/1982

al Ministrului Sanatatii si ori da câte ori lucratorii acuza simptome vizuale sau generale posibil a fi

determinate de exercitarea profesiunii.

1.5. Protectia vederii

A 7      (1)În cazul în care la controlul medical oftalmologic se constata ca nu pot fi utilizati ochelari de

corectie obisnuiti, lucratorii vor fi dotati cu mijloace de corectie speciale, adecvate sarcinii de muncã.

            (2)Plata mijloacelor de corectie speciale va fi suportata de unitatea de informatica sau agentul

economic respectiv.

1.6. Informarea si instruirea lucrãtorilor

Art.8.   Conducerea unitatii de informatica sau a agentului economic respectiv va asigura informarea

lucratorilor asupra tuturor aspectelor de securitate si sanatate derivate din, cerintele desfãsurarii

activitatilor, precum si asupra mãsurilor aplicabile la locul de munca.

Art.9.   Lucratorii vor fi instruiti în utilizarea echipamentului de calcul înainte de începerea activitatii si

ori de câte ori se modifica organizarea sau dotarea locurilor de munca.

3

Art.l0. Lucrãtorii vor fi instruiti special asupra necesitatii amenajarii ergonomice a locului de munca si

asupra pozitiilor corecte pe care trebuie sa le adopte în timpul lucrului.

Art.11.             Organizarea si desfãsurarea instructajului de protectie a muncii se vor realiza în

conformitate cu prevederile Normelor generale de protectie a muncii.

1.7. Organizarea activitatii

Art.l2. Conducerea unitatilor de informatica sau a agentilor economici vor planifica si organiza

activitatile de prelucrare automata a datelor astfel încât activitatea zilnicâ în fata ecranului sa alterneze

cu alte activitati.

Art.l3. (1) În cazul în care alternarea activitatilor nu este posibila, iar sarcina de munca impune

utilizarea ecranelor în cea mai mare parte a timpului de lucru, se vor acorda pauze suplimentare fata de

cele obisnuite.

            (2) Durata si periodicitatea pauzelor suplimentare se vor reglementa prin instructiuni proprii, cu

consultarea unor institutii specializate sau specialisti, în functie de modul de organizare a activitatii si

de caracteristicile sarcinii de munca (complexitate, ritm, durata, repetitivitate etc.) si vor fi incluse în

timpul de lucru.

            (3) Timpul de asteptare a raspunsului calculatorului nu va fi considerat ca pauzã în activitatea

lucratorilor.

 

2. AMENAJAREA LOCULUI DE MUNCÃ

Art.14.             Amenajarea locului de munca trebuie astfel realizata încât sa ofere utilizatorilor confort

si libertate de miscare si sa diminueze în masura maxim posibilã riscurile de natura vizuala, mentala si

posturala.

Art.l5. Posturile de muncã trebuie concepute si amenajate astfel încât sa permitã unor persoane diferite

sã reallizeze o gamã diversã de sarcini de muncã, într-un mod confortabil si eficace, 1a nivelul de

performante cerut.

Art.l6. Amenajarea posturilor de munca trebuie sã permita adaptarea acestora la schimbari de cerinte si

situatii.

Art.17.             Locul de muncã trebuie sa permita o buna corelare întra caracteristicile

antropofunctionale ale utilizatorilor si munca lor prin asigurarea posibilitãtilor de reglare a diferitelor

4

elemente componente ale acestuia. (fig.1)

Art.l8. Utilizatorii trebuie sã aiba posibilitãti de modificare a pozitiei de lucru, in timpul activitãtii.

Art.19. Daca utilizatorii se deplaseaza de la un punct de lucru la altul, este indicat sã se prevadã

elemente de prindere sub planul de lucru, pentru a usura miscarea (de ex. o canelura sub birou cu

adâncime suficienta pentru prindere).

Art.20.             Distantele si unghiurile de vedere trebuie sa fie în raport cu cerintele sarcinii de munca

si în conformitate cu pozitia de lucru standard. (fig.2).

Art.2l. (l) Pentru a pastra o pozitie de lucru confortabilã si pentru a evita raflexiile si efectul de orbire,

utilizatorul trebuie sã încline, sa basculeze sau sa roteasca ecranul, oricare ar fi înãltimea ochilor

deasupra planului de lucru.

            (2) Înaltimea optima a centrului ecranului trebuie sa corespunda unei directii de privire înclinate

între 10 si 20° sub planul orizontal care trece la nivelul ochilor.

Art.22.             Înaltimea tastaturii trebuie sa asigure în timpul utilizarii un unghi între brat si antebrat

de minimum 90°.

Art.23.             În pozitie asezat, distanta dintre planul de lucru si, suprafata de sedere trebuie sa fie

cuprinsa între 200 si 260 mm.

Art.24.             Ecranul, suportul de documente si tastatura trebuie amplasate la distante aproximativ

egale fatã de ochii utilizatorului, respectiv 600 +/- 150 mm.

Art.25.             Videoterminalele vor fi astfel amplasate încât directia de privire sa fie paralela cu

sursele de lumina (naturala si artificiala).

Art.26.             Posturile de muncã la videoterminale vor fi amplasate între sirurile de corpuri de

iluminat din încaperea de lucru.

Art.27.             (1) Videoterminalele vor fi amplasate la distantã fata de ferestre.

            (2) În cazul în care videoterminalele sunt amplasate în încaperi în care se desfasoara si alte

activitati, în apropierea ferestrelor vor fi amplasate posturile de lucru ce nu necesita activitate la ecran.

            (3) Suprafetele vitrate nu trebuie sa fie situate în fata sau în spatele utilizatorului.

Art.28.             Se va evita, pe cât posibil amplasarea videoterminalelor în încãperi cu suprafete vitrate

de mari dimeusiuni. Daca acest lucru nu este posibil, în cazul încaperilor mari, cu suprafete vitrate

5

importatnte, dispuse pe mai multi pereti, se vor lua masuri adecvate pentru mascarea zonelor cu

luminantã ridicata (pereti mobili, storuri cu lamele orizontale la ferestre etc.).

Art.29.             Pentru asigurarea cerintelor de securitate si stabilitate, la locul de muncã trebuie:

            a)sa se reducã la minimum vibratiile inerente sau transmise;

            b)sã se elimine posibilitatea bascularii planului de lucru;

            c)sa fie posibila reglarea înaltîmii mesei fãrã risc de coborâre bruscã si deci de rânire;

            d)sa nu se utilizeze obiecte improvizate pentru fixarea echipamentului de calcul.

Art.30.             Amenajarea posturilor de munca într-o încapere trebuie realizata astfel încât sa se

asigure:

            a) accesul usor si rapid al utilizatorilor la locul 1or de munca;

            b) accesul usor si rapid al personalului de întretinere la toate partile echipamentului, la pozitiile

cablurilor si la prizele electrice, fãra îtreruperea activitãtii în desfãsurare sau cu o întrerupere minimã;

            c) un spatiu de lucru care sa raspundã nevoilor de spatiu personal, de comunicare între indivizi

si de intimitate.

Art.31.             (1) Conductorii electrici si cablurile trebuie sa respecte urmatoarele conditii:

            a) sa nu prezinte risc de electrocutare la trecerea pe planu1 de lucru sau pe sol;

            b) sa aiba o lungime suficienta pentru a se adapta 1a nevoile reale si previzibile ale

utilizatorilor, inclusiv în cazul unei reamenajari a încaperii;

            c) sã asigure accesul usor iar întretinerea sa se efectueze fãrã intreruperea activitatii;

            d) cablajul trebuie sa corespundã întregului domeniu de reglare a planurilor de lucru.

            (2) Conductorii electrici nu vor traversa caile de acces fãrã a fi protejati împotriva deteriorãrilor

mecanice.

 

3. EXPLOATAREA ECHIPAMENTELOR DE CALCUL

Art.32.             Se interzice lucratorilor sa utilizeze echipamentele de calcul pe care nu le cunosc si

pentru care nu au instruirea necesarã.

Art.33.             (1) Punerea sub tensiune a tablourilor de distributie va fi efectuata numai de catre

6

personalul autorizat în acest scop.

            (2) Se interzice personalului de deservire a echipamentelor de calcul sã intervinã la tablouri

electrice, prize, stechere, cordoane de alimentare, stabilizatoare, instalatii de climatizare, sau la orice

alte instalatii auxiliare specifice.

Art.34.             La punerea sub tensiune a calculatoarelor electrice se vor respecta, în ordine,

urmatoarele prevederi:

            a) verificarea temperaturii si umiditãtii din sala;

            b) verificarea tensiunii la tabloul de alimentare;

            c) punerea sub tensiume a unitatii centrale, prin actionarea butonului corespunzãtor de pe

panoul unitãtii centrale;

            d) punerea sub tensiune a echipamentelor periferice prin actionarea butoanelor corespunzatoare

de pe panouri1e de comandã, în succesiunea indicata în documentatia tehnicã a calculatorului

Art.35.             Scoaterea de sub tensiune a calculatoarelor electronice se va realiza in succesiunea

inversa celei prevãzute la punerea sub tensiune.

Art.36.             Punerea în functiune a unui echipament dupa revizii sau reparatii se va face numai dupã

ce personalul autorizat sã efectueze revizia sau reparatia confirma în scris ca echipamentul respetiv este

în buna stare de functionare.

Art.37.             Se interzice îndepartarea dispozitivelor de protectie ale echipamentelor de calcul.

Art.:38.            Se interzice efectuarea oricarei interventii în timpul functionarii echipamentului de

calcul.

Art.39.             (1) Functionarea echipamentelor de calcul va fi permanent supravegheata pentru a se

putea interveni imediat ce se produce o defectiune.

            (2) Se interzice continuarea lucrului 1a echipamentul de calcul atunci când se constata o

defectiune a acestuia.

            (3) Remedierea defectiunilor se va realiza numai de catre personalul de întretinere autorizat.

Art.40.             Dacã în timpul functionãrii echipamentului de calcul se aud zgomote deosebite, acesta

va fi oprit si se va anunta personalul de întretinere pentru control si remediere.

Art.41.             Se intercice conectarea echipamentelor de calcul la prize defecte sau fãrã legatura la

7

pamânt.

Art.42.             Înlocuirea sigurantelor la instalatiile electrice se va face numai de catre personalul

autorizat în acest scop.

Art.43. (l) La utilizarea imprimantelor de mare viteza se vor evita supraâncãlzirile care pot conduce la

incendii.

            (2) În apropierea acestor imprimante se vor amplasa stingãtoare cu praf si dioxid de carbon.

            (3) În timpul functionarii, capacul superior al imprimantelor va fi mentinut închis; deschiderea

capacului imprimantelor, pentru diverse regliaje se va realiza numai dupã deconectarea acestora de la

sursa.

Art.44. (1) La utitizarea imprimantelor se va evita atingerea pãrtilor fierbinti.

            (2) Orice interventie în timpul functionãrii impimantelor, permisa în documentatia tehnicã, se

va realiza cu luarea masurilor de evitare a antrenarii pãrtilor corpului de catre imprimantã.

Art.45.             În timpul functionarii calculatorului, usile de acces la sala calculatorului nu se vor bloca

sau încuia, pentru a permite evacuarea rapida, în caz de pericol, a personalului de deservire.

Art.46.             Se interzice fumatul în încaperile cu volum mare de documente.

Art.47.             (1) În cazul unui început de incendiu în sala calculatoarelor, se va actiona cu stingatorul

cu praf si dioxid de carbon.

            (2) Reluarea lucrului în zonele de actiune a dioxidului de carbon se va face numai dupa

ventilarea spatiilor respective cu instalatia de climatizale în functiune, în circuit deschis, un timp stabilit

in functie de capacitatea ventilatoarelor si volumului încaperilor, dar nu mai putin de o orã.

Art.48. Se interzice consumul alimetelor pe masa suport, a calculatorului sau deasupra tastaturii.

Art.49.             (1) În timpul lucrului la videoterminale; se va evita purtarea ochelarilor colorati.

            (2) Pentru evitarea reflexiilor difuze sau speculare se vor utiliza filtre antireflexii (sub forma de

retea, aplicate pe suprafata ecranului)

Art.50.             (1) Utilizatorii echipamentelor de calcul prevazute cu ecran de vizualizare trebuie sa

cunoasca necesitatea si posibilitãtile de reglare a echipamentului si mobilierului.

            (2) Reglarile se vor efectua în raport cu cerintele sarcinii de munca, conditiile de mediu si

caracteristicile antrorapofunctionale si psihofiziologice individuale.

8

            (3) Se vor regla in principal:

            -luminanta ecranului, contrastul între caractere si fond, pozitia ecranului (înaltime, orientare,

înclinare);

            -înãltimea si înclinarea suportului pentru documente;

            -înaltimea mesei de lucru (daca este reglabila);

            -înaltimea suprafetei de sedere a scaunului, înclinarea si înaltimea spatarului scaunului.

 

ÎNTRETINEREA SI REPARAREA ECHIPAMENTELOR DE CALCUL

Art.5l. Se interzice accesul personalului de întretinere si reparatii la echipamentele de calcul pe care nu

le cunosc si pentru care nu au fost instruiti.

Art.52.             Orice reparatie a echipamentelor de calcul se va efectua în conformitate cu prevederile

din documentatia tehnica a calculatorului.

Art.53.             Pentru fiecare echipament de calcul se vor întocmi grafice de control periodic pentru

semnalizarea deficientelor si remedierea acestora.

Art.54.             Înainte de începerea oricarei lucrari de reparare se vor verifica sculele dispozitivele de

lucru si echipamentul individual de protectie adecvat riscurilor existente.

Art.55.             Personalul de întretinere si reparatii va verifica existenta dispozitivelor de protectie si a

carcaselor si nu va autoriza punerea în functiune a echipamentului respectiv decit dupã montarea

dispozitivelor si carcaselor de protectie.

Art.56.             Se interzice curatarea sau ungerea echipamentelor în timpul functionãrii acestora.

Art.57. (1)Suprafetele ecranelor videoterminalelor se vor curãta periodic de dcpunerile de praf sau

amprente digitale, pentru a nu se reduce vizibilitatea.

            (2)Curatarea se va face numai cu produsele prescrise de producatorul echipamentului.

Art.58.             Conducatorul locului de munca împreuna cu personalul care lucreaza la echipamentele

electrice vor verifica permanent imposibilitatea atingerii pieselor aflate normal sub tensiune (carcase

intacte si la locul lor, capace închise, izolatia cablurilor nedeteriorata etc. ).

Art.59.             Personalul de întretinere a echipamentelor electrice trebuie sã asigure dotarea circuitelor

cu sigurante fuzbile originale si calibrate corespunzator si reglarea aparatelor de protectie pentru a

9

deconecta la curentul de reglaj stabilit de proiectant.

Art.60. Mijloacele si instalatiile de protectie împotriva pericolului de electrocutare vor fi verificate pe

baza unui plan de verificari aprobat de coducerea unitatii de informatica sau agentului economic

respectiv.

Art.6l. Se interzice interventia la instalatiile electrice a persoanelor necalificate în meseria de

electrician si autorizate.

Art.62.             Interventiile la instalatiile si echipamentele electrice trebuie executate conform

prevederilor Normelor specifice de securitate a muncii pentru utilizarea energiei electrice.

 

5. PREVEDERI DE PROIECTARE

Art.63.             La proiectarea activitatilor de prelucrare automata a datelor se vor respecta prevederile

Normelor generale de protectie a muncii, Normelor specifice de securitate a muncii pentru prelucrarea

automata a datelor precum si prevederile standardelor de ergonomie si securitate a muncii astfel încât

fiecare echipament sau componentã a acestuia sa fie prevãzute cu sisteme da protectie si sa

îndeplineasca cerintele ergonomice, pentru a nu constitui un pericol pentru sanatatea sau securitatea

lucratorilor.

 

5.1. Cerinte pentru echipamentete electronice de calcul si instalatiile electrice

Art.64.             Echipamentele electronice de calcul si instalatiile e1ectrice care le alimenteaza cu

energie electrica trebuie astfel proiectate si realizate încat sa fie asigurata protectia împotriva

electrocutarii prin atingere directa si indirecta.

Art.65.             Echipamentele electronice si instalatiile electrice care le alimenteaza cu energie electricã

trebuie sa corespunda mediului în care sunt utilizate.

Art.66.             Tensiunea de alimentare a echipamentelor electronice de calcul trebuie sa fie de

maximum 220 V.

Art.67.             Echipamentele electronice de calcul trebuie sa corespunda cel putin gradului IP2X.

Art.68.             Echipamentele electrice de clasa I de protectie trebuie sa fie alimentate cu energie

electrica printr-un cablu care, pe lânga conductoarele de lucru, trebuie sa continã si un conductor de

protectie prin care sa se lege masa echipamentelor la nul de protectie, în cazul alimentarii dintr-o retea 10

electrica legata la pamânt (retea TN) sau la pãmânt, în cazul alimentarii dintr-o retea izolata fata de

pamânt (retea IT).

Art.69.             Ca protectie suplimentara împotriva electrocutarii, pe circuitul de alimentare cu energie

electricã a echipamentelor electrice de clasa I de protectie trebuie sã fie prevazut un îutreruptor de

curent de defect care sa deconecteze echipamentul la un curent de defect de 30 mA.

Art.70.             Circuitele electrice din care sunt alimentate echipamentele electronice de calcul trebuie

sa fie protejate la curenti de scurtcircuit prin sigurante fuzibile, sigurante automate sau întreruptoare

automate.

Art.7l. Sigurantele fuzibile trebuie sa fie originale si calibrate la curentul nominal indicat de proiectant.

Art.72.             Curentul de scurtcircuit la care deconecteazã sigurantele fuzibile si întreruptoarele

automate trebuie sa aiba valoarea indicata de proiectant.

Art.73.             Echipamentele electrice de clasa II de protectie sunt construite cu izolatie suplimentara

sau întarita si nu necesita nici o alta masura de protectie împotriva electrocutarii prin atingere indirecta.

Art.74.             (1) Echipamentele de clasa III de protectie sunt construite pentru a fi alimentate la o

tensiune foarte joasa.

            (2) Sursa de tensiune foarte joasa trebuie sa fie realizatã astfe1 încât sa nu poata apãrea în

circuitul de tensiune foarte joasa o tensiune mai mare.

Art.75.             Circuitele de alimentare cu energie electrica a echipamentelor de calcul trebuie sa fie

separate de cele care alimenteaza alte instalatii si prevazute cu posibilitatea de alimentarii încã cel putin

5 minute de la întreruperea tensiunii retelei electrice si semnalizarea acestui defect.

Art.76.             Orice dispozitiv periferic al calculatorului va fi prevazut cu un întreruptor care sa

permita operatorului deconectarea dispozitivului respectiv, în caz de ncesitate.

 

5.2. Cerinte pentru ecrane de vizualizare

Art.77.             Caracterele de pe ecran trebuie sa fie bine definite, cu un format clar, de marime

suficienta si cu spatiu corespunzator între caractere si între linii.

Art.78.             Înaltimea minima a caracterului trebuie sa subîntinda un arc de 16′.

Art.79.             Lãtimea caracterelor va fi de 50 pâna la 100% din înãtimea lor.

11

Art.80.             Spatiul între caractere trebuie sa fie egal sau mai mare decât grosimea liniei de scriere a

caracterului (sau 1 pixel),

Art.8l. Grosimea liniei de scriere a caracterelor va fi cuprinsa între 8 si 17% din înaltimea lor.

Art.82.             Spatiul între linii va fi mai mare sau egal cu 1 pixel.

Art.83.             Raportul dintre lãtime si înaltime va fi cuprins între 0,7:1 si 0,9: 1.

Art.84.             Spatiul intre cuvinte trebuie sa fie egal cu minimum lãtimea unui caracter (“N” pentru

spatiere proportionalâ).

Art.85.             (1) Pentru prezentarea caracterelor numerice alfanumerice numai cu majuscule trebuie

sã fie folosita o matrice de cel putin 5 x 7 pixeli.

            (2) Pentru sarcini care necesita citirea continua a textului sau în care este importanta

vizibilitatea fiecarui caracter în parte, se va folosi o matrice de 7 x 9 pixeli.

Art.86.             (1) Imaginea de pe ecran trebuie sa fie stabila.

            (2) Pentru a elvita fenomenul de scânteiere a imaginii se va asigura o frecventã de regenerare

verticala a fosforului mai mare de 65 Hz pentru ecranele cu fond deschis si de ce1 putin 75 Hz pentru

ecranele cu rezolutie ridicatã.

Art.87.             (1) Se va asigura un contrast adecvat între caractere si fond.

            (2) La ecranele cu contrast negativ (caractere deschise pe fond închis), rapoartele optime de

luminanta trebuie sa fie cuprinseo între 3:1 si 14:1 (optim intre 5:1 si 10:1),

            (3) Se va prevedea posibilitatea controlului si a reglarii luminantei caracterelor si/sau a fondului

de catre utilizatozul echipamentului.

Art.88.             Ecranul nu trebuie sa prezinte reflexii care sa provoace disconfort utilizatorului. Este de

preferat ca el sa fie tratat din fabricatie înpotriva reflexiilor.

Art.89.             (1) Ecranul trebuie sa poata fi orientat si inclinat usor si liber pentru a putea fi adaptat

nevoilor utilizatorilor.

            (2) Ecranul trebuie sã fie vizibil sub orice unghi de vedere mai mic de 40° (unghi masurat în

raport cu perpendiculara la suprafata ecranului într-un plan oarecare)

            (3) Se va prevedea posibilitatea pozitionari ecranului  astfel încât acele zone ale sale care

trebuie privite, în mod continuu sa poata fi vazute sub un unghi al liniei de vedere cuprins între

12

orizontala si 60° sub orizontala.

 

5.3.Cerinte pentru tastaturã

Art.90.             Tastatora trebuie astfel conceputã încât sã permitã utilizatorului localizãri si actionari

corecte, rapide si confortabile ale tastelor si în final o performanta ridicata.

Art.91.             Tastatura trebuie sa fie separatã si mobila fatã de ecran pentru a permite reglarea

distantei de citire în functie de cerintele vizuale si de utilizarea optima a planului de lucru

Art.92.             (1) Înaltimea rîndului de referiula (rândul C ) nu trebuie sa depaseasca 30 mm. Înaltimea

rândului A poate depasi rândul B care nu trebuie sa depaseasca înaltimea rândului de referinta (a se

vedea fig.3).

            (2) Înclinarea câmpului de taste nu trebuie sa depãseasca 15° atunci când rândul de referinta are

înaltimea de 30 mm. Înclinarea tastaturii trebuie sa fie cuprinsa între 0 si 25° fata de orizontala.

Art.93.             Marimea mminimã a tastaturii este limitata de prescriptiile privind zonarea, spatierea

tastelor si marimea capului tastei. Marimea globala a tastaturii trebuie sa depãseasca aceasta marime

minimã cât mai putn posibil.

Art.94.             (1) Principalele sectiuni ale tastaturii trebuie sa fie separate vertica1 si orizontal prin

spatii de cel putin jumatate din înãltimea tastei.

            (2) În cazul unor tastaturi de înaltime mai mare este necesara prevederea unui reazem pentru

mâna.

            (3) Daca proiectarea include un reazem pentru mânã, atunci în fata rândului A (a se vedea fg.3)

trebuie sã se prevada o adâncitura de cel putin 100 mm. Când nu este prevazut un asemenea reazem,

zona din fata rândului A trebuie sa fie cât mai aproape posibil de marginea din fata a tastaturii.

Art.95.             Tastatura trebuie sã fie mata, pentru evitarea reflexiilor.

Art.96.             Tastele trebuie sã raspunda urmatoarelor cerinte:

            a) forta necesara pentru actionarea unei taste: 0,25 pânã la 1,50 N;

            b) cursa unei taste: între 1,5 – 6 mm ;

            c) mãrimea unei taste patrate: 12 – 15 mm;

            d) distanta intre centrele a doua taste alfanumerice adiacente: 18-20 mm;

13

            e) taste mate cu caractere întunecate pe fond luminos, lizibile din pozitie de lucru normalã;

            f) contrastul între nivelul de luminantã a fondului si ce1 al caracterelor: 3: 1 pentru toate tastele:

            g) actionarea unei taste sa fie însotita de un semnal tactil sau sonor sau de ambele,

            h) revenirea automatã a tastei la pozitia initiala dupa actionare.

 

5.4. Cerinte privind suportul pentru documente

Art.97.             Suportul pentru documente trebuie sa fie reglabil în înaltime si ca distantã fatã de

utilizator.

Art.98.             Mãrimea suportului va fi corelata cu cea a documentelor, de preferat cu 10 mm mai

mica decât a acestora, pentru a facilita manipularea lor.

Art.99.             Suportul va fi stabil astfel încât sa nu fie afectat de miscarea pe planul de lucru si va

avea coeficient de reflexie scãzut.

 

5.5. Cerinte pentru mobilierul de lucru

Art.100            Mobilierul de lucru trebuie conceput si realizat în functie de caracteristicile

antropofunctionale ale utilizatorilor si de caracteristicile sarcinii de lucru, astfel încât sa asigure

acestora libertatea miscarilol, o pozitie de lucru corecta, confortabilã si o performanta ridicata.

Masa (planul) de lucru

Art.101.           Planul de lucru va avea o suprafata suficientã pentru o amplasare flexibila a ecranului,

tastaturii documentelor si echipamnentului auxiliar.

Art.l02.            Latimea minimã a mesei va fi de 800 mm.

Art.103.           Suprafata de lucru trebuie sã fie mata pentru a evita reflexele. Sunt contraindicate

culorile deschise care pot produce un contrast excesiv de luminantã.

Art.l04.            (1) Mesele nereglabile vor avea o înaltime de 73o +- 10 mm.

            (2) În conditiile în care echipamentul de calcul este utilizat succesiv de mai multe persoane,

mesele vor fi reglabile în înaltime, cu posibslitati de reglare între 650 si 740 mm.

            (3) Adâncimea minima a spatiului liber disponibil pentru membrele iferioare sub planul de lucru

14

va fi de 700 mm.

Art.l05.            Materialul din care este confectionat planul de lucru nu trebuie sa fie rece la atingere

sau sa antreneze o conductivitate excesiva a caldurii catre corpul utilizatorului.

Scaunul de lucru

Art.l06.            Scaunul trebuie sa fie stabil si sa-i permitã utilizatorui libertate de miscare si o pozitie

confortabilã.

Art.l07.            (l) Înaltimea scaunului trebuie sa poatã fi reglabila.

            (2) Mecanismele de reglare a înaltimii scaunului trebuie sa poatã fi actionate cu usurintã si

concepute astfel încât sã nu fie posibila o modificare involuntara a înaltimii scaunului.

Art.108.           Atunci când înãltimea scaunului nu poate fi reglatã pentru a se adapta unor utilizatori de

talie micã, se va prevedea un reazem pentru picioare.

Art.l09.            (1) Scaunul trebuie prevazut cu mecanism de basculare astfel încât sa fie posibila o

basculare de cateva grade spre înainte a suprafetei de sedere si sa poata fi adoptate pozitii de lucru

înclinate (caz în care bascularea scaunuli trebuie sa functioneze sincronizat cu înclinarea spãtarului).

            (2) Miscarile scaunului prin mecanismul de basculare nu trebuie sa modifice înaltimea marginii

anterioare a scaunului.

Art.l10.            (1) Spatarul scaunului trebuie sã fie reglabil atât ca înaltime cât si ca înclinare.

            (2) Spãtarul trebuie sã sprijine zona lombarã umerii si partea superioarã a toracelui si terbuie sã

fie convex în regiunea lombarã pentru a deveni plat sau concav mai sus.

            (3) Se va evita curbarea excesiva a spãtarelor.

Art.l1l.             Unghiul sau bascularea suprafetei de sedere a scaunului trebuie sa functioneze simultan

cu unghiul spatarului, determinând o basculare pozitiva atunci când spãtarul este înclinat, dar nu o

basculare excesiva care sa deranjeze la asezarea sau ridicarea de pe scaun.

Art.ll2.             (1) Dacã este necesar, locul de munca va fi prevazut cu reazem pentru picioare.

            (2) Reazernul trebuie pozitionat pe sol si trebuie sa prezinte stabilitate.

            (3) Suprafata trebuie sa fie antiderapanta si sa prezinte o marime suficienta pantru a permite

libertate de miscare (latime mai mare sau egala cu 450 mm si adâncime mai mare sau egala cu 350

mm).

15

            (4) Inclinarea suprafetei de sprijin trebuie sa fie reglabila între 0° -15°.

 

5.6. Cerinte privind interfata calculator/operator

Art.1l3.            La proiectarea, selectarea si modificarea software-ului precum si la proiectarea

sarcinilor de utilizare a echipamentului cu ecran de vizualizare, se vor respecta urmãtoarele prevederi:

            a) software-ul trebuie sa curespunda sarcinii de lucru;

            b)software-ul trebuie sa fie usor de utilizat si adaptat nivelului de cunostinte si experientei

operatorului; orice facilitate de verificare cantitativa sau calitativa va fi adusa la cunostiinta

operatorilor;

            e)sistemele trebuie sa afiseze informatiile într-un format si ritm care sa fie adaptate operatorilor;

            d)principiile ergonomice ale software-ului trebuie sa fie aplicate, în special, la prelucrarea

datelor de catre operator.

 

5.7. Cerinte privind mediul de munca

5.7.1. Iluminat

A.l14. Iluminatul încaperilor de lucru va fi proiectat în functie de caracteristicile sarcinii de muncã si

cerintele vizuale ale utilizatorilor, astfel încât sa se asigure niveluri de iluminare si un contrast adecvat

între ecran si mediu, pentru obtinerea unei performante vizuale ridicate.

Art.115.           Valorile parametrilor de iluminat sunt cele prevãzute în Normele generale de protectia a

muncii.

Art. ll6.            Ferestrele vor fi prevazute cu un sistem corespunzator de protectie reglabil.

Art ll7  Posibilele reflexii si straluciri pe ecran sau pe alte elemente ale postului de munca, vor fi evitate

corelând caracteristicile tehnice si amplasarea surselor de lumina cu; amenajarea încãperilor si

posturilor de munca.

5.7.2.Microclimat

Art.118.           În încaperile în care se desfãsoarã activitati de prelucrare automatã a datelor, se vor

asigura conditiile de confort termic, valorile parametrilor de microclimat fiind cele prevazute în

Normele generale de protectie a muncii.

16

Art.119.           Atunci când este necesar un microclimat strict controlat, se va umãri sã nu se creeze

curenti de aer supãrãtori. Umiditatea aerului va fi mai mare de 40% pentru a se evita uscarea

mucoaselor.

Art.120.           Echipamentul apartinând postului de lucru nu va produce o cãldura excesiva, care sã

producã disconfortul lucrãtorilor.

5.7.3.Zgomot

Art.l2l.             (1) Zgomotul emis de echipamentele care apartin postului de munca nu trebuie sa

distraga atentia si sa perturbe comunicarea verbala.

            (2) Nivelurile de zgomot vor fi cele prevazute în Normele generale de protectie a muncii, pentru

locuri de munca cu nivel ridicat de concentrare a atentiei.

Art.122.           Imprimantele de mare viteza, care constituie surse de zgomot, vor fi asezate în încaperi

separate de sala calculatoarelor, izolate fonic si prevazute cu geamuri transparente pentru a facilita

vizualizarea procesului de imprimare.

Art.l23.            Instalatiile de ventilare nu trebuie sa antreneze prin functionarea lor o crestere

semnificativa (mai mare de 3 dB) a nivelurilor sonore din aceste încãperi.

5.7.4.Radiatii

A 124. Toate radiatiile, exceptând pãrtile vizibile ale spectrului electromagnetic trebuie sã fie reduse la

niveluri neglijabile din punct de vedere al protectei sanatatii si securitatii lucrãtorilor, în conformitate

cu reglementarile Normelor generale de protectia muncii.

5.7.5.Sabstante periculoase

Art l25.            Emisiile de ozon (03) de la imprimantele laser trebuie reduse la niveluri neglijabile din

punct de vedere al protectiei sanatatii si securitatii lucratorilor.

PSI

Clase de incendiu:CLASA A CLASA B CLASA C CLASA D

17

Incendii de materiale solide, de natură organică, a căror combustie are loc în mod normal cu formare de jar

Incendii de lichide sau solide lichefiabile

Incendii de gaze Incendii de metale

Stingătoare corespunzătoare clasei de incendiu:A B C DCu apăCu pulberi ABC Cu pulberi ABC Cu pulberi ABC

Cu pulberi BC Cu pulberi BCCu pulberi speciale pentru metale

Cu spumă şi produse pe bază de apă

Cu spumă şi produse pe bază de apăCu CO2 (cu pâlnie conectată la furtun)

Cu CO2 (cu pâlnie încorporată în stingător)

Alte precizări:

De câte ori este posibil, în loc de stingător se va utiliza pătura antifoc.

Computerele şi instalaţiile electrice trebuie stinse cu CO2 sau alt agent de stingere cu efecte similare.

Lichidele combustibile, grăsimile şi benzinele nu se sting niciodată cu apă.

18

UTILIZAREA STINGĂTOARELOR

Tactica de stingereFALS INSTRUCTIUNI CORECT

Incendiul trebuie atacatpe direcţia vântului

Incendiul se stinge începând din faţa focarului

Dar: incendiile de materiale care se topesc sau curg se sting atacând de sus şi spre spatele focarului

Intervenţia se face utilizând în acelaşi timp stingătoare suficiente şi nu unul după altul

După stingerea incendiului controlaţi ca acesta să nu se reaprindă

Stingătoarele utilizate nu vor fi reamplasate la locul lorStingătoarele utilizate vor fi reîncărcate

19

20

21

2. APLICAREA PROCEDURILOR DE CALITATE

Lumea contemporană, după o perioadă relativ lungă, de peste 50 de ani, de stagnare sau chiar

decadenţă, evidenţiază o evoluţie deosebit de dinamică atât din punctde vedere politic cât, mai ales,

economic. Din punct de vedere politic anii 1990 a marcat declinul şi, practic, eşuarea sistemului

comunist, în special datorită marelui decalaj economic faţă de sistemul capitalist. Ca urmare, un număr

mare ţări care au experimentat, sau au fost nevoite să experimenteze, modelul economic comunist au

fost forţate, sub presiunea puternică a întregii societăţi, să recunoască falimentul acestuia şi, ca urmare,

au trebuit să treacă la reconversia acestuia la un nou sistem. Şi ţara noastră se găseşte în această

categorie, sfârşitul de secol găsind întreaga societate românească sub semnul unei încrâncenate

lupte pentru recuperarea decalajului care s-a creat în această perioadă istorică faţă de alte ţări

europene şi din alte părţi ale lumii. Tranziţia la o astfel de organizare a presupus! şi presupune şi în

continuare, foarte multe probleme de rezolvat, pentru care se caută diferite soluţii.

Dificultăţile tranziţiei sunt accentuate de caracteristicile acestei perioade când, pe plan mondial,

tabloul economic evidenţiază o diversitate şi înnoire rapidă a ofertei de mărfuri, realizată sub impactul

progreselor revoluţionare ale ştiinţei şi tehnicii, şi o creştere serioasă a competiţiei interne şi externe,

deoarece tot mai multe organizaţii preiau şi practică comerţul liber şi politici industriale noi.

Caracteristicile competitivităţii unei organizaţii, sunt calitatea produsului, activitatea practica,

personalul, activitatea comercială şi activitatea financiară..

O organizaţie este cu atât mai competitivă, cu cât calitatea produsului este mai bună, activitatea

industrială mai eficientă, personalul mai bine pregătit şi mai angajat în procesul muncii, activitatea

comercială şi financiară, ca de altfel şi celelalte activităţi, desfăşurate pe principiul "just în time"

(totul la timp), iar asigurarea şi permanentizarea competitivităţii reprezintă obiectivul de bază al

oricărui model de management.

Calitatea este poate cea mai importantă problemă în planificarea strategică. O orientare

strategică către calitate va genera creştere, va conduce la avantaj competitiv şi va contribui la

profitabilitatea organizaţiei. "Fără calitate, nu există vânzări. Fără vânzări nu există profit. Fără profit, o

afacere nu poate supravieţui ".

Se poate considera că prin cunoaşterea necesităţilor şi a cerinţelor pieţei / clienţilor, aşa cum

acestea au fost precizate mai sus, organizaţia se situează şi acţionează în sensul unei relaţii de

parteneriat cu viitorii beneficiari ai produselor ei. Această relaţie de parteneriat pleacă, în această etapă,

de la principiul punerii integrale la dispoziţia clienţilor, prin înţelegerea clară, detaliată şi explicită a

22

necesităţilor şi cerinţelor acestora, în scopul stabilirii şi îndeplinirii aşteptărilor lor precum şi prin

conştientizarea pieţei / clienţilor asupra acestui mod de abordare printr-un larg acord mutual sau formal

în cazul unor clienţi fermi.

B. Factorii tehnici şi tehnologici

Aceşti factori sunt constituiţi dintr-un ansamblu de elemente, cum ar fi:

• nivelul tehnic al utilajelor disponibile pe piaţa de desfacere a acestora;

• nivelul tehnologiilor accesibile aplicabile proceselor de fabricaţie ale produsului;

• accesibilitatea şi disponibilitatea la studiile, licenţele, brevetele sau la alte baze de date legate

de aspectele tehnice şi tehnologice de proiectare, de dezvoltare şi de fabricaţie;

• accesibilitatea, disponibilitatea şi capabilitatea de aplicare a know-how - ului referitor la

tehnicile de creativitate, de inovare, de analize şi de lucru specifice cercetării şi proiectării

constructive şi tehnologice;

• accelerarea ritmului schimbărilor tehnologice datorită posibilităţilor nelimitate de ino-

vaţie, creşterea bugetelor de cercetare - dezvoltare, etc.

Toţi aceşti factori vor exercita o influenţă puternică asupra calităţii produsului, începând din faza

de proiectare şi până la scoaterea din uz a acestuia. Obiectivele calităţii produsului vor fi prin urmare,

dimensionate în raport direct cu factorii tehnici şi tehnologici precizaţi mai sus.

Relaţia de parteneriat a organizaţiei cu mediul în care se manifestă şi îşi au rădăcina aceşti

factori, trebuie văzută prin prisma relaţiilor de colaborare echitabile şi reciproc avantajoase cu alte

organizaţii, institute şi cu investitori care furnizează tehnica, tehnologia, know-how-ul şi fondurile

pentru achiziţionarea acestora, de care organizaţia are nevoie în atingerea obiectivelor de calitate ale

produsului.

C. Factorii mediului furnizorilor

Materialele, componentele, ansamblurile şi resursele naturale de care organizaţia are nevoie,

sunt elemente extrem de importante care participă efectiv la realizarea calităţii produsului. Din această

cauză se pune în ultimul timp un accent deosebit asupra relaţiei furnizor - client, noua cultură de la

sfârşitul acestui secol marcând o adevărată revoluţie în aprovizionare, în cadrul acestui curent de

căutare a optimului în această relaţie, furnizorii au fost obligaţi să se alinieze cerinţelor de calitate

pentru produsele livrate, iar ulterior, între clienţi şi aceştia, s-au pus bazele unor relaţii de cofabricanţi

sau parteneri implicaţi puternic în realizarea produsului final.

D. Factorii concurenţiali

23

Mediul concurenţial şi factorii acestuia trebuie văzuţi în contextul pieţelor liber concurentiale

de astăzi, la dimensiunile mondiale, în cadrul cărora se manifestă, ca pe o continuă provocare pe care o

aruncă organizaţiei realizatoare a produsului, ca pe o competiţie acerbă în care se află cu aceasta pentru

ocuparea segmentelor de piaţă.

E. Factorii juridici

Complexitatea relaţiilor furnizor - client şi numeroasele litigii generate de deficienţe funcţionale,

de neconformităţi, de daune, intervenţii în perioada de garanţie, pagube cauzate unei a treia părţi,

ş.a.m.d., au determinat crearea unei legislaţii de care trebuie să ţină seama orice producător care

urmăreşte realizarea calităţii aşteptate de client.

F. Factorii economici

De la început se poate preciza că factorii economici în contextul cărora se desfăşoară activitatea

organizaţiei realizatoare a unui produs, au o influenţă decisivă asupra constituirii şi funcţionării acesteia.

Astfel, factorii economici pot fi consideraţi adevărate pârghii prin intermediul cărora se manifestă

următoarele politici ale contextului macroeconomic:

G. Factorii educaţionali ai resurselor umane

Mediul educaţional al societăţii în care funcţionează organizaţia se manifestă prin următoarele

aspecte:

• sistemele educaţionale de formare şi instruire a personalului;

• mijloacele, resursele şi fondurile alocate componentelor sistemului educaţional;

• nivelurile de organizare a sistemelor de pregătire şi instruire educaţională;

• gradul de participare a personalului la diversele forme de instruire şi formare.

Toate aceste aspecte dimensionează mediul educaţional al organizaţiei şi trebuie privite prin

prisma activităţilor pe care le desfăşoară aceasta, activităţi asupra cărora se manifestă practic prin

intermediul resurselor umane de care aceasta dispune.

Pregătirea corespunzătoare şi continuă a personalului organizaţiei constituie un instrument pe

care îl utilizează actualmente toate societăţile care au reuşit să se afirme şi să obţină succese, iar modul

în care se face această instruire a angajaţilor precum şi eficienţa ei, sunt strâns legate de mediul

educaţional înconjurător organizaţiei.

24

Competenţa, profesionalismul, spiritul deschis şi cooperant al angajaţilor au un rol extrem de

important în activităţile de management, profesionale şi operaţionale pe care le desfăşoară aceştia şi se

obţin numai printr-un proces permanent şi susţinut de instruire şi formare a lor.

H. Factorii socio - politico - culturali

Am inclus în această categorie factorii care influenţează calitatea produsului realizat prin

următoarele aspecte:

• existenţa atitudinilor şi a abordărilor specifice structurii sociale pe clase, ceea ce formează

mentalitatea angajaţilor sub acest aspect şi implicit scara valorilor referitoare la calitate;

• nivelul cultural şi ştiinţific al mediului şi implicit al angajaţilor modelează comportamentele,

mobilizările, aspiraţiile, modul de colaborare şi nivelul de abordare.

• Parteneriatul dintre organizaţie şi acest mediu trebuie văzut în sensul înţelegerii şi al

găsirii obiectivelor de calitate care să se situeze pe cursul relaţional comun de evoluţie al organizaţiei

cu acest mediu precum şi cu organismele şi instituţiile create pentru a servi membri societăţii sub

raportul socio - politico -cultural.

Factorii interni organizaţiei care influenţează calitatea

Aşa cum mediul înconjurător al organizaţiei creează necesitatea, impune, confirmă,

sancţionează, beneficiază, este satisfăcut şi certifică calitatea produsului prin factorii precizaţi şi mediul

intern al organizaţiei are o importanţă deosebită în "râlizarea acesteia.

Teoriile managementului modern consideră că influenţa globală a tuturor rectorilor interni ai

organizaţiei creează "climatul" de lucru şi de manifestare al vestei a, climat în cadrul căruia se

desfăşoară întreaga gamă de activităţi, prin care se "rilizează calitatea produsului. Acest "climat" intern

al organizaţiei formează nivelul de simţăminte şi de existenţă în care respiră şi trăieşte tot personalul

organizaţiei şi în -.reriorul căruia se desfăşoară întregul şir de activităţi care participă la realizarea

calităţii produselor, influenţând puternic şi interfaţa relaţională cu factorii mediului extern

Elementele componente ale acestui climat sunt în general următoarele:

• structura organizaţiei;

• procesele organizaţionale;

• personalul, valorile şi crezul acestuia.

25

Personalul, valorile şi crezul acestuia

Fără factorul uman, structura şi procesele unei organizaţii nu reprezintă nimic. Personalului

acesteia i se datorează până la urmă toate realizările obţinute de organizaţie şi din această cauză este

foarte important să fie cunoscute şi conduse într-un mod unitar valorile şi crezurile acestuia, mod

care să ducă la formarea şi dezvoltarea unei adevărate culturi a organizaţiei.

Factorii mai importanţi de care trebuie să se ţină seama aici sunt aşadar, următorii:

• formaţia şi modul de acţiune al managerilor sub aspectul valorilor, al crezurilor şi al

caracteristicilor demografice (vârstă, experienţă, educaţie, poziţie socială);

• formaţia şi modul de acţiune a personalului societăţii (personalităti , valori, motivaţii,

comportamente, credinţe);

• cultura organizaţiei ca mod oarecum unitar de manifestare, gândire, simţire, fel de a fi

şi de a percepe valorile şi credinţele, de a răspunde diverselor atitudini şi de a folosi acelaşi limbaj.

26

3. REŢELE DE CALCULATOARE

1. Noţiuni generale

Calculatoarele au cucerit deja oamenii de afaceri, cercetatorii, universitatile. Transmiterea

datelor de la cu calculator la altul implica folosirea unor medii de comunicatii, asigurandu-se in acest

fel utilizarea in comun a tuturor resurselor fizice(hardware), logice(software si aplicatii de baza)

si informationale(baze de date) de care dispun calculatoarele conectate.

Exista numeroase motive pentru care o companie ar putea avea nevoie de retele sau a avea

27

avantaje de pe urma unei retele. Pentru a va intelege compania trebuie sa explorati urmatoarele

intrebari. Poate fi necesar sa intrebati o varietate de persoane din companie cu privire la perspectivele

lor cu privire la aceste intrebari. Printre oficialii pe care ar putea fi necesar sa-i chestionati pot fi

directorul general sau patronul, pe contabilul-sef si pe diferitele departamente-cheie din cadrul

companiei cum ar fi productie, vanzari si marketing, contabilitate, achizitie si materiale, etc.

Diversitatea managerilor pe care in chestionati va depinde de domeniul de activitate in care este

angregata firma.

Este important sa incepeti prin intelegerea afacerii si a perspectivelor de afaceri ale acestor

persoane, precum si a persoanelor din departamentele pe care le conduc. Cateva din cele mai

importante intrebari ar putea fi:

Care este rolul lor in cadrul companiei?

Cum se incadreaza obiectivele lor in cadrul obiectivelor companiei?

Care sunt scopurile-cheie pentru functia lor in anul urmator? Dar in urmatorii cinci ani?

Ce anume considera ei ca fiind principalele provocari care trbuie depasite in realizarea

obiectivelor lor?

Cum ar putea tehnologia informatiei (IT) sa joace un rol in sustinerea obiectivelor lor?

Ce categorii de automatizare considera ca le-ar putea fi de ajutor in atingerea obiectivelor

lor?

Cum se realizeaza activitatile in domeniul lor?

Obiectul dumneavoastra este de a dobandi o buna cunoastere a fiecarei zone functionale.

Dupa ce ati dobandit o buna intelegere a companiei, a obiectivelor sale si a modului in care isi

realizeaza activitatea, puteti apoi analiza diferite idei pe care le puteti avea pentru retea, precum si

modul in care aceste idei vor aduce beneficii unora sau tuturor sectoarelor afacerii.

Comunicarea pe Internet poate avea ca interlocutori doi oameni, un om si un calculator

sau doua calculatoare.

Odata cu dezvoltarea structurii Internetului (atat cantitativ cat si calitativ) s-au inmultit si

diversificat si serviciile disponibile. Initial pe Internet se puteau trimite mesaje de posta

electronica, se putea dialoga in timp real si se puteau transmite fisiere de pe un calculator pe

altul. S-au creat apoi servicii de publicare pe servere a informatiilor organizate dupa niste

meniuri, servicii de indexare si cautare a acestor informatii, liste de discutii folosind posta

electronica si mese rotunde virtuale pentru discutii in timp real intre mai multi utilizatori. Un

serviciu de publicare a informatiilor (text si grafica) aparut ulterior, World Wide Web, a ajuns sa

28

fie atat de popular, incat astazi multi utilizatori il considera sinonim cu Internetul.

Oricare ar fi suportul hardware/software si serviciile tehnice folosite, interfata Internetului ofera

acum o multitudine de servicii catre utilizatori: publicarea, afisarea si cautarea de informatii (fie

ele documente text, imagini, sunete sau programe), posta electronica, teleconferinte text au audio-

video, jocuri, cursuri si carti, difuzarea si receptionarea programelor de radio si televiziune,

calatorii virtuale, biblioteci si muzee virtuale, cumparaturi din magazine virtuale, loterii, licitatii,

consultarea contului bancar, cautarea unui loc de munca, telefonie, fax, sms, publicitate, sondaje

de opiniem lectura ziarelor si revistelor si orice altfel de alte forme de pierdere a timpului liber.

Internetul este o retea de retele de calculatoare interconectate. Intr-o retea calculatoarele

pot fi conectate fie prin cablu, fibra optica, radiatii infrarosii, microunde sau sateliti de

comunicatii.

2. Avantajele retelelor de comunicare

Principalele caracteristici si functionalitati comune ale unei retele sunt:

Partajarea fisierelor

La inceput, partajarea fisierelor a fost principalul motiv care a justificat aparitia retelelor.

De fapt, companiile mici si mijlocii de la jumatatea anilor '80 instalau retele numai pentru a efectua

aceasta functie. Deseori, aceasta era determinata de nevoia de cumputerizare a sistemelor contabile.

Odata instalate retelele, partajarea altor tipuri de fisiere – de exemplu fisierele create cu procesoarele de

texte, foile de calcul tabelar sau alte tipuri de fisiere la care multe persoane au novoie de acces

sistematic – devenea de asemenea usoara.29

Partajarea fisierelor necesita un director sau o unitate de disc partajata pe care o pot

accesa numerosi utilizatori prin retea, alaturi de logica de programare de baza necesara garantarii

faptului ca o persoana nu efectueaza diferite modificari conflictuale la un fisier simultan (blocarea

fisierelor). Motivul pentru care nu se doreste ca mai multe persoane sa efectueze simultan modificari

intr-un fisier este acela ca ambele persoane pot efectua modificari contradictorii simultan, fara ca

vreuna dintre ele sa sesiseze problema. Majoritatea programelor software nu dispun de capacitatea de a

permite modificari multiple simultane intr-un singur fisier si nici de aceea de a rezolva problemele care

pot aparea. (Exceptia de a aceasta regula este aceea ca majoritatea programelor de baze de date permit

mai multor utilizatori sa acceseze simultan baze de date, dar si atunci se foloseste o tehnica numita

blocarea randurilor, care restrictioneaza modificarile oricarei inregistrari date la un singur utilizator la

un moment dat.)

De asemenea, sistemele de operare de retea care executa partajarea fisierelor

administreaza si securitatea acestor fisiere partajate. Aceasta securitate poate controla, la un fin

nivel de detaliere, persoane care au acces la anumite fisiere si categoriile de acces de care dispun.

De exemplu, unii utilizatori ar putea avea permisiunea de a vizualiza numai anumite fisiere

partajate, in timp ce altii ar putea avea permisiunea de a edita sau chiar de a sterge anumite

fisiere partajate.

Partajarea imprimantelor

Un rol important in materie de partajare a fisierelor il constituie partajarea

imprimantelor. Desi este adevarat ca imprimantele laser sunt in prezent atat de ieftine incat va puteti

permite sa instalati una in fiecare birou, nu mai putin adevarat este ca partajarea imprimatelor laster

intre utilizatorii unei retele ramane mai economica la nivel global. Partajarea imprimantelor

permite reducerea numarului de imprimante necesare si, de asemenea, va permite sa oferiti imprimante

de o calitate mai ridicata.

Partajarea imprimantelor se poate executa in mai multe moduri diferite intr-o retea.

Modul cel mai comun este de a utiliza cozile de tiparire pe un server. O coada de tiparire

stocheaza sarcinile de tiparire pana la terminarea oricarei sarcini de tiparire curente, dupa care

trimite automat sarcinile aflate in asteptare la imprimanta. Utilizarea unei cozi de tiparire este

eficienta pentru statiile de lucru, deoarcere acestea pot tiparii rapid la coada fara a fi necesar sa astepte

ca imprimanta sa proceseze toate sarcinile de tiparire aflate in asteptare. O alta metoda de partajare a

imprimantelor dintr-o retea consta din a permite fiecarei statii de lucru sa acceseze imprimanta

direct (majoritatea imprimantelor pot fi configurate astfel incat sa se conecteze la retea exact ca o statie

30

de lucru), dar apoi, de obicei, fiecare trebuie sa-si astepte randul daca mai multe statii solicita simultan

imprimanta.

Servicii de aplicatie

Asa cum partajati fisierele dintr-o retea, puteti de asemenea sa partajati aplicatii intr-o

retea. De exemplu, daca dispuneti de un tip adecvat de licenta software, puteti avea o copie partajata a

Microsoft Office, sau a unei alte aplicatii, pe care o puteti pastra pe serverul de retea, de unde este de

asemenea rulata. Cand o statie de lucru doreste sa utilizeze programul, incarca fisiere din retea in

memoria sa proprie, asa cum ar proceda de pe un hard-disc local, si ruleaza programul normal.

Pastrarea centralizata a aplicatiilor diminueaza cantitatea de spatiu necesar pe fiecare statie de lucru si

faciliteaza administrarea aplicatiei. (De exemplu, la unele aplicatii nu este necesara decat actualizarea

copiei din retea, la altele trebuie efectuata o instalara sumara la fiecare client).

Un alt serviciu de aplicatie care poate fi gazduit in retea consta dintr-un punct de instalare

partajat pentru aplicatii. In loc de a fi necesara incarcarea unui CD-ROM la fiecare statie de lucru,

puteti copia, de regula, continutul CD-ului intr-un folder pe server si apoi rula programul de instalare

din folderul respectiv pe fiecare statie de lucru. Acesta face instalarea aplicatiilor mult mai usoara si

mai convenabila.

E-mail

O resursa de retea extrem de valoroasa si de importanta in prezent este posta electronica.

Nu numai ca poate fi utila pentru comunicatiile din interiorul unei companii, ci si un vehicul preferat

pentru comunicarea cu persoanele din afara companiei.

Sistemele de e-mail se pot diviza in doua mari categorii: pe baza de fisiere si de tip

client/server.

Un sistem de e-mail bazat pe fisiere consta dintr-un set de fisiere pastrat intr-o locatie partajata

pe server. Serverul, de fapt, nu face nimic altceva decat sa furnizeze acces la fisiere . Conexiunile

necesare unui sistem de e-mail bazat pe fisiere si denumit server poarta – care se ocupa de interfata de

e-mail intre cele doua sisteme care folosesc un program de tip poarta (gateway) care face parte din

sistemul de e-mail bazat pe fisere.

Daca o companie nu are cel putin 25 de angajati, totusi, serverele de e-mail sau sistemele de e-

mail dedicate, sunt, de regula, o problema mult prea mare si sunt prea dificil de achizitionat si

intretinut. Pentru companii mai mici, posta electronica este tot atat de importanta , dar in prezent exista

31

strategii de furnizare a acesteia care nu necesita rularea propriului dumneavoastra sistem intern de e-

mail (bazat pe fisiere sau de tip client/server). De exemplu, numeroase companii mici pur si simplu

configureaza o conexiune partajata la Internet accesibila tutror calculatoarelor pe care le detin, dupa

care se configureze conturi de e-mail fie prin furnizorul lor de servicii Internet (ISP), fie prin

intermediul unui serviciu de e-mail gratuit, precum Yahoo! Mail, Gmail, Hotmail, etc. Alternativ, se

poate rula Microsoft Windows Small Business Server 2003, care include o versiune limitata a aplicatiei

Exchange Server, alaturi de alte pachete destinate unor companii mai mici.

Acces de la distanta

Un alt serviciu important pentru majoritatea retelelor il reprezinta accesul de la distanta la

resursele retelei. Utilizatorii folosesc respectiva caracteristica pentru a avea acces la fisierele si

mesajele lor de e-mail atunci cand calatoresc sau lucreaza intr-o locatie situata la distanta, ca de

exemplu de la un hotel sau de acasa. Printre metodele folosite pentru asigurarea accesului de la

distranta se numara:

- configurarea unei conexiuni simple de tip serviciu de acces de la distanta (RAS) pe o

aplicatie Windows Server, care poate varia de la utilizarea unui singur modem sau a mai

multora.

- utilizarea unui sistem dedicat de acces la distanta, care controleaza mai multe modemuri

si include, de regula, mai multe calculatoare, fiecare cu propria sa cartela independenta.

- utilizarea unei statii de lucru din retea si obligarea untilizatorilor sa intre in sistem

folosind un program de control de la distantam, precum PC Anywhere.

- configurarea unei retele private virtuale (VPN) la Internet, prin intermediul careia

utilizatorii sa poata avea acces la resursele retelei companiei intr-o maniera sigura, prin Internet.

- instalarea Windows Terminal Services (pe Windows Server) sau Citrix MetaFrame,

ambele aplicatii permitand unui singur server Windows sa gazduiasca multiple sesiuni client,

fiecare dintre ele aparand utilizatorului final sun forma unui calculator autonom.

Dupa cum puteti vedea, exista numeroase metode de a oferi utilizatorilor retelei servicii de

acces de la distanta. Solutia adecvata depinde de operatiile pe care utilizatorii trebuie sa le execute de la

distanta, numarul de utilizatori existenti (atat in total, cat si la un moment dat) si ce suma doriti sa

alocati.

3. Clasificarea retelelor de calculatoare

32

3.1 Dupa tehnologia de transmisie

3.1.1 Retele de difuzare (boardcast) sunt acele retele care au un singur canal de comunicatie

accesibil de toate calculatoarele din retea. Mesajul (numit pachet) poate fi adresat unui singur

calculator, tuturor calculatoarelor din retea (acest mod de operare se numeste difuzare) sau la un subset

de calculatoare (acest mod de operare se numeste transmitere multipla).

Acest mod de transmitere este caracteristic retelelor LAN.

3.1.2 Retele punct-la-punct sunt acele retele care dispun de numeroase conexiuni intre perechi de

calculatoare individuale. Pentru a ajunge de la calculatorul sursa la calculatorul destinatie, un pachet s-

ar putea sa fie nevoit sa treaca prin unul sau mai multe calculatoare intermediare. Deseori sunt posible

trasee multiple, de diferite lungimi, etc.

In general retelele mai mici tind sa utilizeze difuzarea, in timp ce retelele mai mari sunt de

obicei punct-la-punct.

3.2 Dupa scara de la care opereaza reteaua (distanta)

3.2.1 Retele locale LAN (Local Area Network) sunt in general retele private localizate intr-o

singura camera, cladire sau intr-un campus de cel mult cativa kilometrii. Aceste retele sunt

caracterizare prin:

marime – au in general dimensiuni mici ira in timpul de transmisie este limitat si

cunoscut dinainte.

tehnologia de transmisie – consta dintr-un sigur cablu la care sunt conectate toate

calculatoarele (de aici vine numele de difuzare). Aceste retele functioneaza la viteze cuprinse intre 10 ai

100Mb/s.

topologie – acestea pot utilizare topologii precum magistrala, inel, etc.

3.2.2 Retele metropolitane MAN (Metropolitan Area Network) reprezinta o extensie a retelelor

33

LAN si utilizeaza in mod normal tehnologii similare cu acestea. Aceste retele pot fi atat private cat si

publice. O retea MAN contine numai un cablu sau doua, fara sa contina elemente de comutare care

dirijeaza pachetele pe una dintre cele cateva posibile linii de iesire. Un aspect important al acestui tip

de retea este prezenta unui mediu de difuzare la care sunt atasate toate calculatoarele. Aceste retele

functioneaza, in general, la nivel de oras.

3.2.3 Retele de arie intinsa WAN (Wide Area Network) sunt acele retele care acopera o arie

geografica intinsa – deseori o tara sau un continent intreg. In aceasta retea calculatoarele se numesc

gazde. Gazdele sunt conectate intre ele printr-o subretea de comunicatie, numita pe scurt subretea.

Sarcina subretelei este sa transmita mesajele de la gazda la gazda.

Subreteaua este formata din:

linii de transmisie, numite circuite, canale sau trunchiuri, care au rolul de a transporta

bitii intre caluclatoare.

Elemente de comutare, calculatoare specializate, folosite pentru a conecta doua sau mai

multe linii de transmisie. Nu exista o terminologie standard pentru dnumirea acestor elemente de

comutare, astfel putem intalni diferiti termeni pentru desemnarea acestora ca: noduri de comutare a

pachetelor, sisteme intermediare, comutatoare de date. Termenul generic pentru aceste calculatoare de

comutare este router. Fiecare calculator este in general conectat la un LAN in care exista un router, prin

intermediul caruia se face legatura intre doua retele diferite. Reteaua contine numeroase cabluri sau

linii telefonice, fiecare din ele legand doua routere. Daca doua routere care nu sunt legate intre ele,

doresc sa comunice intre ele, atunci ele trebuiesc sa apeleze la un router intermediar.

Subreteaua este de tip punct-la-punct, deoarece principiul de functionare este urmatorul:

cand un pachet este transmis de la un router la altul prin intermediul unui alt router (router

intermediar), acesta este retinut acolo pana cand linia ceruta devine disponibila si apoi este transmis.

Combinatia dintre o subretea si gazdele sale formeaaza o retea. In cazul unui LAN,

reteaua este formata din cablu si gazde, aici nu exista cu adevarat o subretea.

O problema importanta in proiectarea unei retele WAN este alegerea topologiei si anume

modul de interconectare a routerelor.

O inter-retea se formeaza atunci cand se leaga intre ele retele diferite. De exemplu

legarea uni LAN si a unui WAN, sau legarea a doua LAN-uri formeaza o inter-retea.

34

3.3 Dupa topologie

La instalarea unei retele, problema principala este alegerea topologiei optime si a

componentelor adecvate pentru realizare.

Prin topologie se intelege dispunerea fizica in teren a calculatoarelor, cablurilor si a celorlalte

componente care alcatuiesc reteaua, deci se refera la configuratia spatiala a retelei, la modul de

interconectare si ordinea existenta intre compomentele retelei.

Atunci cand se alege topologia unei retele un criteriu foarte important care trebuie avut in

vedere este cel al performantei retelei. De asemenea, topologia unei retele implica o serie de conditii:

tipul cablului utilizat, traseul cablului, etc. Topologia unei retele poate determina si modul de

comunicare al calculatoarelor in retea. Topologii diferite implica metode de comunicatie diferite, iar

toate aceste acpecte au o mare influienta in retea. In domeniul retelelor locale sunt posibile mai multe

topologii, din care doar trei sunt larg raspandite: linie, inel si stea.

3.3.1 Topologia magistrala – bus sau liniara – este cea mai simpla si uzuala metoda de conectare a

calculatoarelor in retea.

Printre cele mai importante caracteristici amintim:

consta dintr-un singur cablu, numit trunchi care conecteaza toate calculatoarele din retea pe o

singura linie.

comunicatia pe magistrala presupune intelegerea urmatoarelor concepte:

- transmisia semnalului: la un moment dat numai un singur calculator poate transmite

mesaje.

- reflectarea semnalului

- terminatorul, utilizat pentru a opri reflectarea semnalului

este o tipologie pasiva, calculatoarele nu actioneaza pentru transmiterea datelor de la un

calculator la altul.

Daca un calculator se defecteaza, el nu afecteaza restul retelei, cu conditia ca placa de retea a

calculatorului respectiv sa nu fie defecta.

cablul din aceasta topologie poate fi prelungit prin componenta numita conector tubular (BNC)

35

– un dispozitiv numit repetor utilizat pentru a conecta doua cabluri, el mai are si rolul de a amplifica

semnalul inainte de a-l transmite mai departe.

reprezinta o conexiune multipunct – informatiile emise de un calculator sunt receptionate de

toate celelalte calculatoare.

facilitati de reconfigurare (toate calculatoarele au drepturi egale)

costul redus al suportului si al dispozitivelor de cuplare

Cea mai cunoscuta topologie bus este Ethernet.

3.3.2 Topologia stea -star – atunci cand toate calculatoarele sunt conectate la un nod central

care joaca un rol particular in functionarea retelei. Orice comunicatie intre doua calculatoare va

trece prin acest nod central, care se comporta ca un comutator fata de ansamblul retelei.

Printre caracteristicile importante amintim:

calculatoarele sunt conectate prin segmente de cablu la o componenta centrala numita

concentrator (hub – Host Unit Boardcast)

calculatoarele nu pot comunica direct intre ele ci numai prin intermediul

concentratorului, aceste retele ofera resurse si administratie centralizate.

retelele mari necesita o lungime de cablu mare

daca nodul central (hub-ul) se defecteaza, cade intreaga retea

daca un calculator sau cablul care il conecteaza la hub se defecteaza, numai

calculatorul respectiv este in imposibilitatea de a transmite sau receptiona date in retea

poate utiliza in mare parte cablajul telefonic vechi existent intr-o societate

transferul informatiei se face punct la punct dar, cu ultimele tipuri de comutatoare,

este posibil si un transfer multipunct.

3.3.3 Topologia inel – ring – intr-o astfel de configuratie toate calculatoarele sunt legate succesiv

intre ele, doua cate doua, ultimul calculator fiind conectat cu primul.

Dintre caracteristicile importante enumeram:

conecteaza calculatoarele printr-un cablu in forma de bucla (nu exista capete libere).

este o topologie activa, in care calculatoarele regenereaza semnalul si transfera datele in retea,

36

fiecare calculator functioneaza ca si un repetor, amplificand semnalul si transmitandu-l mai departe, iar

daca ii este destinat il copiaza.

mesajul transmis de catre calculatorul sursa este retras din bucla de catre acelasi calculator

atunci cand ii va reveni dupa parcurgerea buclei.

defectarea unui calculator afecteaza intreaga retea.

Transmiterea datelor se face prim metoda jetonului (token passing).

Cea mai cunoscuta topologie inel este Token – ring de la IBM.

3.3.4 Retele combinate

In afara de topologiile descrise mai sus exista si alte variante, dintre care cele mai uzuale sunt:

topologia magistrala-stea: exista mai multe retele cu topologie stea, connectate prin

intermediul unor tranchiuri liniare de tip magistrala. Daca un calculator se defecteazam acest

lucru nu va afecta buna functionare a retelei, dar daca se defecteaza un concentrator (hub), toate

calculatoarele conectate la el vor fi incapabile sa mai comunice cu restul retelei.

topologia inel-stea este asemanatoare cu topologia magistrala-stea. Deosebirea consta in

modul de conectare a concentratoarelor: in topologia magistrala-stea ele sunt conectate prin

trunchiuri lineare de magistrala, iar in topologia inel-stea sunt concentrate printr-un

concentrator principal.

3.4 Dupa tipul sistemului de operare utilizat

3.4.1 Retele peet-to-peer sunt acele retele in care partajarea resurselor nu este facuta de catre un

singur calculator, ci toate aceste resurse sunt puse la comun de catre calculatoarele din retea. Aceste

retele au anumite caracteristici:

numarul maxim de calculatoare care pot fi conecate este de 10 calculatoare la un workgroup

implica costuri mici, si de aceea sunt des utilizate de catre firmele mici.

se utilizeaza atunci cand zona este restransa, securitatea datelor nu este o problema, organizatia

nu are o crestere in viitorul apropiat.

toate calculatoarele sunt egale, este si client si server, neexistand un admninistrator responsabil

pentru intreaga retea.

37

3.4.2 Retele client-server sunt acele retele care au in componenta sa un server specializat: de

fisiere sid e tiparire, de aplicatii, de posta, de fax, de comunicatii.

Printre avantajele retelelor bazate pe server amintim:

- partajarea resurselor

- securitate

- salvarea de siguranta a datelor

- redundanta

- numar de utilizatori.

4. Modelul de retea OSI

Modelul Open Systems Interconnection (OSI) defineste toate metodele si protocoalele

necesare pentru connectarea unui calculator la orice alt calculator, prin intermediul unei retele.

Modelul OSI este un model conceptual, folosit cel mai frecvent la proiectarea retelelor si la ingineria

solutiilor de retea.

Aproape toti angajatii asteapta ca profesionistii in domeniul retelelor sa aiba notiuni despre

nivelul OSI, care defineste un cadru fundamental al modului de functionare a retelelor moderne.

Modelul OSI separa metodele si protocoalele necesare unei conexiuni in retea in sapte staturi

deferite. Fiecare strat se bazeaza pe serviciile furnizate de un strat de nivel inferior. Ca o ilustrare, daca

ati gandi un calculator de birou in acest mod, componentele sale hardware reprezinta nivelul cel mai de

jos, iar driverele sistemului de operare – stratul imediat superior – se bazeaza pe stratul cel mai de jos

pentru a-si indeplini atributiile, Sistemul de operare insusi, urmatorul strat de jos in sus, se bazeaza pe

functionalitatea adecvata a ambelor straturi inferioare. Astfel se continua in sus, pana in punctul in care

aplicatia va prezenta datele pe ecranul calculatorului.

Pentru o conexiune de retea completa, datele pornesc din stratul de sus al unui calculator,

“curg” in jos prin toate straturile inferionarem parcug cablul si apoi din nou in sus pe straturile

superionare ale celuilalt calculator.

Cele sapte straturi ale modelului OSI sunt:

Stratul fizic

38

Primul strat, stratul fizic, defineste proprietatiile mediului fizic folosit pentru realizarea

unei conexiuni de retea. Specificatiile stratului fizic au ca rezultat un mediu fizic – un cablu de

retea – care poate transmite un flux de biti intre nodurile retelei fizice.

Conexiunea fizica poate fi de tip punct-la-punct (intre doua puncte) sau multipunct (intre mai

multe puncte, ca de exemplu de la un punct la mai multe puncte) si poate consta din transmisii

semiduplex (intr-o directie la un moment dat) sau duplex (im ambele directii simultan). Mai mult, bitii

pot fi transmisi fie in serie, fie in paralel.(Majoritatea retelelor folosesc un flux serial de biti, dar

modelul OSI permite atat transmisia seriala cat si cea paralela.) Specificatia stratului fizic defineste si

tipul de cablu folosit, tensiunile care trec prin cablu, temporizarea semnalelor electrice, distanta pe care

se poate transmite, etc. O cartela de interfata cu reteaua (NIC), de exemplu, face parte din stratul fizic.

Stratul lagatura de date

Stratul legatura de date, sau stratul 2, defineste standarde care atribuie semnificatie

bitilor transportati de catre stratul fizic. Acesta stabileste un protocol fiabil prin stratul fizic, astfel

incat stratul de retea sa-si poata transmite datele. In mod caracteristic, stratul legatura de date include

detectia si corectia erorilor, astfel incat sa asigure un flux de date fiabil. Elementele de date transportate

de stratul legatura de date se numesc cadre. Ca exemple de tipuri de cadre se numara X.25 si 802.x

(802.x include atat retelele Ethernet, cat si cele de tip Token Ring – inel cu jeton).

De regula, stratul legatura de date este impartit in doua substraturi, denumite controlul legaturii

logice (LLC) si controlul accesului media (MAC). Daca este folosit, subtratul LLC executa operatii

precum configurarea si terminarea aplelului (modelul OSI se poate aplica si retelelor LAN, si celor de

telecomunicatii) sau transfer de date. Substratul MAC executa asamblarea si dezasamblarea cadrelor,

detectia si corectia erorilor si adresare. Cele mai comune doua protocoale MAC sunt 802.3 Ethernet si

802.5 Token Ring. Alte protocoale MAC cuprind 802.12 100Base-VBG, 802.11 Wireless si 802.7

Boardband.

Pe majoritatea sistemelor, driverele pentru NIC executa operatiile efectuate pe nivel legatura de

date.

Stratul de retea

Stratul de retea, stratul 3, este locul unde se petrec foarte multe lucruri in majoritatea

retelelor. Stratul retea defineste modul in care pachetele de date ajung dintr-un punct al retelei in

altul si ce anume este inclus in fiecare pachet. Stratul de retea defineste diferitele protocoale de

39

pachete, precum Internet Protocol (IP) si Internet Protocol Exchange (IPX). Aceste protocoale de

pachete include informatiile de rutare ale sursei si ale destinatiei. Informatiile de rutare din fiecare

pachet indica unde sa trimita un pachet pentru ca acesta sa ajunga la destinatie si precizeaza

calculatorului receptor de unde provine pachetul.

Stratul de retea este cel mai important cand conexiunea de retea trece prin unul sau mai multe

rutere, care sunt dispozitive hardware ce examineaza fiecare pachet si, pe baza adreselor sursa si

destintia ale acestora, trimit pachete spre destinatia adecvata. Intr-o retea complexa, precum Internetul,

un pachet poate trece prin zece sau mai multe rutere inainte sa ajunga la destinatie. Intr-o retea LAN, s-

ar putea ca un pachet sa nu treaca prin nici un ruter pentru a ajunge la destinatie sau ar putea trece

printr-unul sau mai multe rutere.

Retineti ca separarea stratului de retea (cunoscut si sub numele de strat pachet) intr-un strat

separat de straturile fizic si legatura de date semnifica faptul ca protocoalele definite in acest strat pot fi

transportate prin orice verietati ale straturilor inferioare. Asadar, pentru a converti aceasta intr-un limbaj

accesibil, un pachet IP poate fi transmis printr-o retea Ethernet, o retea Token Ring sau chiar printr-un

cablu serial care conecteaza intre el doua calculatoare. Acelasi lucru este valabil pentru un pachet IPX:

daca ambele calculatoare pot manipula IPX si partajeaza straturile de nivel inferior (oricare ar fi

acestea), atunci conexiunea de retea poate fi realizata.

Stratul de transport

Stratul de transport, stratul 4, gestioneaza fluxul de informatii de la un nod de retea la

altul. Acesta asigura decodarea pachetelor in succesiunea corecta, precum si receptionarea tutror

pachetelor. De asemenea, identifica in mod unic fiecare calculator sau nod de retea. Diferitele sisteme

de retele (de exemplu Microsoft sau Novell) implementeaza stratul de transport in mod diferit si, de

fapt, stratul de transport este primul strat in care apar diferentele dintre sistemele de operare in retea. In

acest strat, retelele Windows, Novell NetWare si de orice alt tip sunt distincte. Ca exemple de

protocoale la nivel de strat de transport sunt Transmission Control Protocol (TCP) si Sequenced Packet

Exchange (SPX). Fiecare este folosit in simbioza cu IP, respectiv IPX.

Stratul de sesiune

Stratul de sesiune, stratul 5, defineste conexiunea de la calculatorul unui utilizator la

serverul de retea, sau de la un calculator dintr-o retea ka un calculator omolog acestuia din

aceeasi retea. Aceste conexiuni virtuale sunt cunoscute sub numele de sesiuni. Acestea includ

40

negocierea dintre client si gazda, respectiv intre calculatoarele omoloage, pe chestuini legate de

controlul fluxului, procesarea tranzactiilor, transferul informatiilor utilizator si autentificarea in retea.

Stratul de prezentare

Stratul de prezentare, stratul 6, preia datele furnizate de straturile de nivel inferior si le

transforma atfel incat acestea sa poata fi prezentate sistemului (spre deosebire de prezentarea

datelor catre utilizator, care este realizata mult in afara modelului OSI).

Functiile care se desfasoara in stratul de prezentare pot include comprimarea si decomprimarea datelor,

precum si criptarea si descirptarea acestora.

Stratul de aplicatie

Stratul de aplicatie, stratul 7, controleaza modul in care sistemul de operare si aplicatiile

sale interactioneaza cu reteaua. Aplicatiile pe care le folositi, precum Microsoft Word sau Lotus 1-2-

3, nu fac parte din stratul de aplicatie, dar beneficiaza categoric de activitatile care se desfasoara acolo.

Un exemplu de program situat pe stratul de prezentare il reprezinta programul clientde retea pe care il

folositi, precum Windows Client for Microsoft Networks, Windows Client for Novell Networks,

respectiv Client32 de la Novell. De asemenea, controleaza modul in care sistemul de operare si

aplicatiile interactioneaza cu acesti clienti.

Asa cum am aratat in sectiunea precedenta, datele “curg” de la un program de aplicatie sau de la

sistemul de operare si apoi parcurg protocoalele si dispozitivele care alcatuiesc cele sapte straturi ale

modelului OSI, unul care unul, pana cand datele ajung la stratul fizic si sunt transmise prin conexiunea

de retea. Calculatorul de la capat receptorului inverseaza acest proces: datele care sosesc prin stratul

fizic se deplaseaza in sus prin toate straturile pana cand isi fac aparitia din stratul aplicatie si sunt

utilizate de catre sistemul de operare si de toate programele de aplicatie.

La fiecare stadiu al modelului OSI, datele sunt “impachetate” cu noi informatii de control

corelate cu activitatile efectuate in stratul respectiv,lasand informatiile din straturile precedente intacte

si ambalate in interiorul noilor informatii de control. Acestea din urma pot varia de la un strat la altul,

dar cuprind antete, trailere, preambuluri si postambuluri.

Asadar, de exemplu, cand datele patrund in programele software si componentele care

aclatuiesc modelul OSI, ele incep de la stratul aplicatie si includ un antet de aplicatie si datele de

applicatie (datele real trimise). In continuare, la stratul de prezentare, un antet de prezentare este

41

“infasurat” imprejurul datelor si este transmis componentei de la stratul de sesiune, pana cand ajunge la

stratul fizic. La calculatorul receptor, acest proces se inverseaza, fiecare strat is “despacheteaza”

informatiile de control corespunzatoare, efectuand activitatile indicate de respectivele informatii si apoi

transfera datele urmatorului strat superior. Modelul OSI este destul de complex si in practica

functioneaza foarte bine.

5. Modelul de retea TCP/IP

Desi modelul de referinta OSI este recunoscut universal, strandardul deschis tehnic si istoric al

Internetului este Transmission Control Protocol / Internet Protocol. Modelul de referinta TCP/IP

impreuna cu stiva protocolului TCP/IP fac posibila comunicarea intre doua calculatoare situate oriunde

in lume, la o viteza apropiata de viteza luminii. Modelul TCP/IP are o importanta istorica, la fel si

strandardele care au facut posibila inflorirea telefoniei, a curentului electric, a cailor ferate, a

televiziunii si a inregistrarii pe casete video.

Departamentul de aparare al S.U.A. (Depatment of Defense – D.o.D.) a creat modelul de

referinta TCP/IP deoarece dorea o retea care sa supravietuieasca in orice conditii, chiar si in cazul unui

razboi nuclear. Pentru o mai buna ilustrare, imaginati-va o lume in razboi strabatuta de diferite

conexiuni, ca fire, microunde, fibre optice, si lagaturi prin satelit. Apoi imaginati-va ca informatiile

/datle trebuie sa curga (sub forma de pachete de date) indiferent de starea unui anumit nod, sau a unei

retele din internet (care, in acest caz, ar fi putut fi distruse in razboi). DoD dorea ca pachetele sale de

date sa fie livrate oricand, in orice conditii, dintr-un punct in oricare alt punct. Aceasta este o problema

dificila de proiectare, ducand la crearea modelului TCP/IP, care de atunci a devenit strandardul pe care

a crescut Internetul.

Modelul TCP/IP are patru straturi:

Stratul aplicatie

Proiectantii modelului TCP/IP au simtit nevoia ca protocoalele de nivel mai inalt sa contina

detalii apartinand straturilor sesiune si prezentare. Ei au creat astfel stratul aplicatie, care se ocupa de

protocoalele de nivel inalt, problemele de reprezentare, codare si control al dialogului. TCP/IP combina

toate problemele aplicatiei intr-un singur strat si se asigura ca acestea sunt impachetate corespunzator

pentru stratul urmator.

42

Stratul transport

Stratul transport are grija de problemele serviciilor de calitate, controlul fluxului de date si

corectarea erorilor. Unul dintre protocoalele acestuia, TCP, ofera excelente cai flexibile pentru crearea

comunicatiilor sigure de retea, cu erori minime.

Stratul Internet

Scopul stratului Internet este trimiterea pachetelor sursa din orice retea de internet si capacitatea

acestui strat de directionare a acestor pachete la destinatie.

Stratul de acces la retea

Numele stratului de acces la retea este foarte vag si oarecum confuz. El mai este denumit si

gazda-retea (host-to-network). Include protocoalele LAN si WAN, impreuna cu toate detaliile din

stratul fizic OSI si stratul legaturilor de date.

6. Studiu comparativ intre modelele OSI si TCP/IP

Similaritati intre cele doua modele:

- ambele modele au straturi

- ambele modele au straturi aplicatie, desi ele furnizeaza servicii foarte diferite.

- ambele modele au straturi transport si retea compatibile.

- ambele modele utilizeaza tehnologia comutarii pachetelor (nu tehnologia comutarii

circuitului)

- profesionistii retelelor trebuie sa cunoasca ambele modele.

Diferente intre cele doua modele:

- TCP/IP combina problemele straturilor prezentare si sesiune in stratul sau aplicatie.

- TCP/IP combina stratuile legaturilor de date si fizic din modelul OSI intr-un singur

strat: stratul retea.

- TCP/IP pare mai simplu pentru ca care putine straturi.

- Protocoalele TCP/IP sunt standardele in uz inca de ca inceputul dezvoltarii internetului,

astfel acest model castiga credibilitate. In contrast, retelele nu sunt construite pe protocolul OSI, chiar

daca este folosit ca etalon.

43

7. Dispozitivele de retea

Stratul fizic al modelului de referinta OSI furnizeaza bazele depanarii retelelor iar functia

principala dispozitivelor acestui strat este de a facilita transmiterea unui semnal. Doua dintre

dispozitivele ce se regasesc pe acest strat sunt: repetoarele si concentratoarele.

Repetoarele sunt dispozitive de retea care se regasesc pe stratul 1, stratul fizic al modelului de

referinta OSI. Pentru a incepe sa intelegem cum functioneaza un repetor, este important sa stim ca

datele pornesc de la o sursa si calatoresc prin retea, transformate fie in plusuri electrice, fie in pulsuri de

lumina ca trec prin mediul retelei. Aceste pulsuri sunt denumite semnale. Cand aceste semnale parasesc

statia transmitatoare, sunt cutare si usor de recunoscut. Totusi, cu cat cablul este mai mare, semnalele

devin mai slabe si mai deteriorate, pe masura ce calatoresc prin mediul retelei. Scopul uni repetor este

sa regenereze si sa re-temporizeze semnalele de retea la nivel de bit, permitandu-le altfel sa parcurga o

distanta mai lunga prin retea.

Termenul repetor insemna la inceput un singur port de intrare si un singur port de iesire. Astazi,

exista, de asemenea, si repetoare multi-port. Repetoarele sunt clasificate ca dispozitive ale stratului 1 in

modelul de referinta OSI deoarece actioneaza doar la nivel de bit si nu urmaresc nici o alta infromatie.

Concentratoarele (hub-urile) au ca scop regenerarea si re-temporizarea semnalelor de retea.

Caracteristicile uni concentrator sunt similare cu cele ale unui repetor. Deoarece are caracteristici

similare, un concentrator mai este denumit si repetor multi-port. Diferenta dintre un repetor si

concentrator este data de numarul de cabluri care pot fi connectate la dispozitiv. In timp ce repetorul are

de obicei doar doua porturi, concentratorul contine de la 4 la 20 de porturi sau chiar mai multe. Spre

deosebire de repetor, care primeste datele printr-un port si le transmite mai departe prin celalalt port,

concentratorul receptioneaza datele printr-un port si le transmite mai departe prin toate celalalte porturi.

Cele mai importante proprietati ale acestora sunt: amplificarea semnalelor, propagarea

semnalelor prin retea, nu necesita filtrare, nu necesita determinarea caii sau trecerea pe alta linie si sunt

utilizare ca puncte de concentrare a retelei.

Stratul legaturilor de date ale modelului de referinta OSI are trei dispozitive( placile de

44

retea,puntile si comutatoarele) care au ca scop reducerea coliziunilor, care risipesc latimea de banda si

impiedica pachetele sa ajunga la destinatie. Aceste punti si comutatoare folosesc adresa MAC a placilor

de retea pentru schimbul de cadre de date.

NIC-urile

NIC-urile, placile de retea, sunt considerate dispozitive ale stratului 2 deoarece fiecare placa de

retea in parte se identifica in lume printr-un cod unic, denumit siu adresa MAC (Media Access

Control). Aceasta adresa este utilizata la controlul comunicarii de sate pentru calculatorul situat in

LAN. Placa de retea controleaza accesul calculatorului la mediu retelei.

Puntile

O punte(bridge) este un dispozitiv al stratului 2, proiectat pentru crearea a doua sau mai multe

segmente LAN, fiecare reprezentand un domeniu de coliziune separat. Cu alte cuvinte, puntile au fost

create pentru optimizarea latimii de banda. Scopul unei punti este de filtrate a traficului pe un LAN, de

pastrare a traficului local in interiorul LAN-ului si totusi de permitere a conexiunilor cu celelalte parti

(segmente) ale LAN-ului, pentru traficul directionat. Fiecare dispozitiv fr retea are o adresa MAC unica

pe NIC. Puntea tine evidenta adreselor MAC de pe fiecare parte a sa si ia decizii de retransmitere a

datelor pe baza acestei liste de adrese MAC.

Puntile filtreaza traficul retelei folosind doar adresele MAC. De aceea, acestea pot retransmite

datele rapid, indiferent de tipul protocolului de pe stratul retea. Deoarece puntile tin cont doar de

adresele MAC, nu sunt preocupate de protocoalele stratului retea. In consecinta, puntile sunt

preocupate doar de trecerea sau ne-trecerea cadrelor, bazate pe adresele MAC de destinatie.

Comutatoarele stratului 2

Comutatoarele stratului 2, denumite si comutatoare LAN, inlocuiesc adesea concentratoarele

partajate si lucreaza pr infrastructura de cabluri existenta astfel incat comutatoarele sa fie instalate cu

minimum de neplaceri pentru retele existente.

La fel ca si puntile, comutatoarele conecteaza segemnte LAN, utilizeaza un tabel de adrese

MAC pentru determinarea segemntului de retea in care trebuie transmis un cadru de date si reduc

traficul. Comutatoarele, totusi, functioneaza la viteze mai mari decat puntile si contin noi functii, de

tipul LAN-urilor virtuale (VLAN).

45

In retelistica, exista doua scheme de adresare: una utilizeaza adresele MAC, adrese de pe stratul

legaturilor de date si celalalta care utilizeaza o adresa situata pe stratul de retea al modelului OSI. Un

exemplu de adresa de strat 3 este o adresa IP. Dispozitivele stratului 3 interactioneaza segemnte de

retea sau retele intregi si transfera pachete de date pe baza informatiei de pe stratul 3. Acestea sunt:

ruterele si comutatoarele multistrat.

Ruterele

Un ruter este un tip de dispozitiv care conecteaza mai multe retele si transfera pachete de date

intre retele pe baza adreselor de strat 3. Un ruter poate lua decizii privind cea mai buna cale de livrare a

datelor intr-o retea.

Lucrul pe stratul 3 permite ruterului sa ia decizii pe baza adreselor de retea in locul adreselor

MAC individuale de pe stratul 3. Ruterele pot connecta, de asemenea, diferite tehnologii de strat 2, cum

ar fi Ethernet, Token Ring si Fiber Distribuited Data Interface (FDDI). Ruterele pot conecta in mod

obisnuit Asynchronous Transfer Mode (ATM) si conexiuni seriale. Cu toate acestea, datorita capacitatii

de directionare a pachetelor pe baza infrormatiei de pe stratul 3, ruterele au devenit scheletul pe care

este construit Internetul si pe care ruleaza protocolul IP.

Scopul unui ruter este de a examina pachetele care vin (date de pe stratul 3), de a alege cea mai

buna cale de transmitere a acestora printr-o retea, apoi de a le comuta pe portul de iesire adecvat.

Ruterele sunt cele mai importante dispozitive de regularizare a traficului in retele mari. Ruterele permit

virtual ca orice tip de calculator sa poata sa comunice cu alt calculator, situat oriunde in lume.

Comutatoarele multistrat

Un comunator multistrat functioneaza pe aceleasi principii ca un comutator de strat 2. In plus

fata de comutarea pachetelor prin utilizarea adreselor MAC de pe stratul 2, comutatorul multistrat

utilizeaza si adresele de retea (IP) de pe stratul 3.

In mod traditional, functiile stratului 3 au survenit doar in cazul ruterelor, care depinde de

software pentru indeplinirea functiilor de rutare. Totusi, in ultimii ani hardware-ul mai bun a permis

indeplinirea multor functii de rutare de pe stratul 3 la nivel hardware.

Rutarea de strat 3 in mod traditional a fost legata de software, proces care crea o ingreunare a

traficului in retea. Cu aportul comutatoarelor multistrat de mare viteza bazate pe hardware, functiile de

strat 3 pot fi indeplinite la fel de rapid ca si functiile de strat 2. Stratul 3 nu mai este o sursa de blocaje.

Functiile stratului 3 include capacitati suplimentare pentru cantitatea serviciilor (Quality of

46

Services – QoS) si pentru securitate. Pachetele pot fi prioritate pe baza adresei retelei (IP) din care

provin sau pe baza adresei retelei spre care sunt transmise. Traficul provenit din anumite retele ii poate

fi interzis accesul in reteaua locala. Un comutator multistrat poate examina si informatia provenita de la

stratul 4, incluzand aici anteturile TCP care pot ajuta la identificarea tipului de aplicatie din care

provine pachetul sau aplicatia careia ii apartine pachetul.

Necesitatile recente de integrare a serviciilor de date si vocale in cadrul retelelor si de

transmitere mai rapida a datelor pentru utilizatorii finali si pentru magistralele de retea au dus la

dezvoltarea urmatoarelor dispozitive de retea: porti de acces vocale, multiplexoare de acces si

platforme optice de transmitere si receptionare a datelor.

Porti de acces vocale

O poarta (gateway) este un dispozitiv cu scop special, care indeplineste o conversie a stratului

aplicatie a informatiei dintr-o stiva de protocol in alta. Cisco AS5400 Serial Universal Acces Server

ofera platforme ieftine care combina rutarea, accesul la distanta, porti vocale, firewall-uri si

functionalitatea modemului digital.

DSLAM

Un multiplexor de acces de linie inchiriata digitala (digital suscriber line acces multiplexor –

DSLAM) este un dispozitiv utilizat intr-o serie de tehnologii de linii inchiriate (digital subscriber line –

DSL). Un DSLAM serverste ca punct de interfata intre sediile utilizatorilor de linii inchiriate si reteaua

purtatoare.

Platforme optice

Pe piata sunt disponibile o multime de platforme optice pentru crearea retelelor optice; acestea

sunt disponibile in primul rand o tehnologie de magistrala, pentru retele WAN optice.

Alte dispozitive de retea obisnuite care nu lucreaza la primele trei nivele de jos ale modelului

OSI include: firewall-uri si servere AAA(Authentication, Authorization, and Accounting).

Atat firewall-urile cat si serverele AAA sunt componente sau dispozitive ce tin de securitatea

retelei. Datorita cresterii conexiunilor Internet si extranet, cat si faptul ca din ce in ce mai multi

utilizatori mobili acceseaza de la distranta retelele companiilor la care lucreaza, a crescut importanta

securitatii retelei.

47

Firewall-urile

Termenul firewall se refera fie la un program care ruleaza pe un ruter sau server, fie la un

dispozitiv hardware, se sine statator, componena a unei retele. Lucrand impreuna cu un program de

ruter, firewall-ul examineaza fiecare pachet din retea pentru a determina daca il va reexpedia spre

destinatie. Utilizarea unui firewall este asemanatoare cu folosirea unui politist de circulatie, are se

asigura ca doar traficul valid poate intra in sau parasi anumite retele.

Serverele AAA

Un server AAA este un program de server care se ocupa de cererile utilizatorilor de accesare a

calculatorului sia a resurselor de retea.

Un server AAA furnizeaza servicii de autentificare, autorizare si contabilizare pentru o firma.

Serverul AAA permite ca numai utilizatorii autentificati sa poata intra in retea (autentificare), ca acestor

utilizatori autentificati sa le fie permis accesul doar la resursele necesare (autorizare) si tine evidenta a

tot ceea ce fac acesti utilizatori dupa ce le este permisa intrarea in retea (contabilizare).

8. Adresarea IP si rutarea

Adresarea in retea

Stratul retea este responsabil pentru navigarea datelor in cadrul unei retele. Functia stratului de

retea este de a gasi calea cea mai buna in cadrul unei retele. Dispozitivele utilizeaza schema de adresare

a stratului de retea pentru a determina destinatia datelor pe masura ce sunt deplasate in cadrul retelei.

Suita de protocoale TCP/IP are o schema de adresare a stratului de retea, numita adresare IP.

Versiunea originala a IP, IP versiunea 4 (Ipv4), utilizeaza o adresa binara pe 32 biti. Pentru a de adapta

la deferitele dimensiuni de retea, adresarea Ipv4 a fost descompusa in cinci clase, de la clasa A la clasa

E. In anii 1980, IPv4 a oferit o strategie de adresare care, desi scalabila pentru un timp,a avut ca

rezultate o alocare insuficenta a adreselor. In cursul untimelor doua decenii, iniginerii in domeniul

retelelor au modificat cu succes Ipv4 astfel incat ar putea sa supravietuiasca cresterii exponentiale a

internetului. Intre timp, a fost definita si dezvoltata o versiune de IP mult mai extensibila si scalabila, IP

versiunea 6 (Ipv6).

Adresarea IP

Intr-o retea IP, statiile finale comunica cu serverele sau cu alte statii finale. Aceasta comunicatie

48

necesita un mod de a identifica cele doua paryi ale conversatiei. Suita de protocoale TCP/IP utilizeaza o

adresa de 32biti. Aceasta adresa este denumita adresa IP. Adresa IP are o structura ierarhica. O adresa

IP are doua parti, dupa cum urmeaza:

- portiunea de numar de retea (network IP) – portiunea de numar de retea a unei adrese IP

indentifica reteaua la care este asociat un dispozitiv.

- portiunea de numar de host (host ID) – portiunea de numar de host a unei adrese IP identifica

un dispozitiv specific pe o retea.

Impreuna, aceste doua parti ale adreselor ar putea identifica in mod unic oricare si in acelasi

timp toate dispozitivele conectate prin Internet. Exista o combinatie unica, ce cuprinde atat numarul de

host, cat si numarul de retea care face posibil accesul la orice host dat dintr-o interretea. Adresele IP

sunt la fel ca adresele pentru corespodenta postala, care descrie locatia unei persoane prin furnizarea

unei tari, a unui stat, a uni oras, a unei strazi si a unui numar. Pachetul IP, care transporta informatia

intre dispozitivele din retea, este la fel ca un plic de scrisoare continand informatia pe care utilizatorul

doreste sa o expedieze. In exteriorul plicului avem nevoie de adresa pentru livrare.

Un numar de retea functioneaza la fel ca un cod postal. Un cod postal permite sistemului postal

sa directioneze corespondenta dumneavoasta la oficiul postal local al dumneavoastra si al vecinilor

dumneavoastra. De acolo, adresa de strada orienteaza transportul la destintia corespunzatoare.

Este important sa intelegeti semnificatia indetificatorului de retea si a identificatorului de host.

Identificatorul de retea (network ID)

Un identificator de retea ajuta ruterul sa gaseasca o cale in cadrul interretelei catre reteaua de

destinatie. Hosturile intr-o retea pot comunica direct numai cu dispozitivele care au acelasi identificator

de retea. Ele ar putea partaja acelasi segment fizic, dar daca au numar diferit de retea, de obicei nu pot

comunica unul cu altil in afara de cazul and exista un alt dispozitiv care poate face o conexiune intre

retele.

Un identificator de retea (network ID) permite unui ruter sa puna un pachet pe segmnetul de

retea adecvat.

Identificatorul de host (host ID)

In afara de identificatrul de retea (network ID), protocoalele de retea utilizeaza identificatorul de

host (host ID). Identificatorul de host adreseaza portul dispozitivului de pe retea.

Identificatorul de host ajuta ruterul sa livreze un cadru de strat 2 (care ar fi un cadru Ethernet),

49

incapsuland pachetul catre un host specific de pe retea. Ca rezultat, adresa IP este mapata la adresa

corecta MAC necesara pentru procesarea de strat 2 pe ruter pentru a crea cadrul Ethernet. Reamintim

din capitolul 17, ca ARP (Address Resolution Protocol) este utilizat la determinarea adresei MAC a uni

dispozitiv, dand adresa IP.

De la anumite protocoale ale stratului de retea, un administrator de retea atribuie numarul de

host (gazda) in concordanta cu un plan predeterminat de adresare in retea, dezvoltat de el. Pentru alte

protocoale ale stratului de retea, atribuirea numarului de host(gazda) este partial sau complet dinamica

sau automata.

Clasele de adrese IP

Adresele IP sunt numere globale unice pe 32 biti. Adresele globale unice permit dispozitivelor

IP sa comunice unul cu altul oriunde in lume. Pentru simplitate si claritate, acesti biti sunt, in mod

normal, reprezentati ca patru seturi de octeti (8 biti sau 1 byte per octet). Fiecare octet este apoi

reprezentat ca numar zecimal intre 0 si 255, iar numerele sunt seprate prin puncte. Acest procedeu este

numit zecimala cu punct. Asa cum se arata in urmatoarea lista, adresa IP

10000100101000111000000000001001 poate fi scrisa 132.163.128.17 (se citeste “132 punct 163 punt

128 punct 17”);

- o adresa IP este un numar binar de 32 biti:

10000100101000111000000000001001

- acest numar binar poate fi divizat in patru octeti:

10000100 10100011 10000000 00001001

- fiecare octet (sau byte) poate fi reprezentat in zecimal:

132 163 128 17

- adresa poate fi scrisa in notatia zecimala cu punct

132.163.128.17

Pentru a se adapta la deferitele dimensiuni ale retelelor si a facilita clasificarea lor, adresele IP

au fost divizate in categorii numite clase. Acest procedeu este numit adresare pe clase (classful

address). Fiecare adresa IP este descompusa intr-un numar de retea (sau idenitifixator de retea) si un

numar de host(sau identificator de host). Un bit sau o secventa de biti la inceputul fiecarei adrese

determina clasa adresei. Exista cinci clase de adrese IP, de la clasa A la clasa E.

50

Adresele de clasa A au fost proiectate sa constituie suport pentru retele extrem de mari. O

Adresa IP de clasa A utilizeaza numai primul octet pentru a indica numarul de retea. Cei trei octeti

reziduali sunt utilizati pentru numarul de host.

Adresele de clasa B au fost proiectate ca constituie suport pentru retelele de dimensiuni intre

medii si mari. O adresa IP de clasa B utilizeaza doi din patru octeti pentru a indica adresa de retea.

Ceilalti doi octeti specifica adrese de host.

Adresele de clasa C au fost proiectate sa constituie suport pentru retelele de dimensiuni mici.

Daca o adresa incepe cu un numar din intervalul de la 192 la 223 in primul octet, aceasta este o adresa

de clasa C.

Adresele de clasa D au fost create pentru a permite distributia multipla intr-o adresa IP. O

adresa de distributie multipla este o adresa unica de retea, ce orienteaza pachetele cu acea adresa de

destinatie catre grup predefinit de adrese IP

Adresele de clasa E sunt rezervate pentru cercetarile proprii. Prin urmare, nici o adresa de clasa

E nu a fost autorizata pentru utilizare in Internet.

Adresele de IP rezervate

Anumite adrese de host determinate sunt rezervate si nu pot fi atribuite dispozitivelor dintr-o

retea. Aceste adrese de host rezervate include urmatoarele:

- adresa de retea – utilizata sa identifice reteaua insasi

- adresa de difuzare – utilizata la difuzarea pachetelor catre toate dispozitivele dintr-o retea.

Adresele IP private

Stabilitatea Internetului depinde direct de unicitatea adreselor de retea utilizate in mod public.

Prin urmare, au fost necesare anumite mecanisme pentru a asigura ca adresele erau, in fapt, unice.

Aceasta responsabilitate a revenit, initial unei organizatii numite InterNIC (Internet Netowk

Information Center). Aceasta organizatie este acum defuncta si a fost succedata de IANA (Internet

Assigned Numbers Authority).

Hosturile Internet necesita o adresa IP unica globala, rutabila, numita adresa publica IP.

51

Securizarea retelelor

Ori de cate ori partajati informatii importante si confidentiale prin retea, trebuie sa va ganditi cu

atentie la securitatea acestor resurse. Utilizatorii si conducerea trebuie sa faciliteze stabilirea nivelului

de securitate necesar pentru retea si diferitele informatii pe care le stocheaza si trebuie sa participe la

stabilirea persoanelor care au acces la anumite resurse.

Securitatea retelelor este asigurata de o combinatie de factori, inclusiv carcateristicile NOS,

instalatia fizica de cablare, modul de conectare a retelei la alte retele, caracteristicile statiilor de lucru

client, actiunile utilizatorilor, politicile de securitate ale conducerii si calitatea implemnetarii si

admninistrarii caracteristicilor de securitate. Toate acestea se inlantuiesc la un loc, orice legatura slaba

din lant putand determina ruperea acestuia. In functie de companie, defectiunile sistemului de securitate

pot avea consecinte grave, asadar securitatea retelei este, de regula, o partea extrem de importanta a

oricarei retele.

Bibliografie:

1. http://www.litere.usv.ro/tci/TCI-curs01.pdf

2. http://cs.unitbv.ro/~costel/secupdfs/2_2_0_Retele%20de%20Calculatoare.pdf

3. Sabin Buraga, Gabriel Ciobanu, Atelier de programare in retele de calculatoare, Editura

Polirom, Iasi 2001

4. Cisco Systems, Inc (trad. Razvan Raica si Bogdan Canada) – CNNA Basics – Ghid de

studiu independent , Autorizat CISCO pentru fundamentele CNNA, Editura BIC ALL, Bucuresti

2005

5. Bruce A. Hallberg (trad. Mihai Manastireanu) Retele de calculatoare. Ghidul

incepatorului, Editura Rosetti Educational, Bucuresti 2006

6. Ron While (trad. Doru Sorin Voin) – Cum functioneaza calculatoarele – Editura BIC ALL ,

Bucuresti 2002

52