Proiect Administrator rețele calculatoare

Descrierea Rețelei de calculatoare în laboratorul sălii centrului de formare

Viitorul Lugoj

1

Cuprins

I. Introducere ..................................................................................................................

3

II. Evoluția Rețelelor ........................................................................................................

3

III. Organizațiile de standardizare

...................................................................................... 5

IV. Modelul de referinta OSI

.............................................................................................. 6

V. Bazele lucrului în rețele de calculatoare

...................................................................... 6

VI. Componente Hardware

.................................................................................................. 6

VI. 1 Echipamente de transmisie .................................................................... 6

VI .2 Dispozitive de acces ................................................................................ 7

VI. 3 Repetoare ................................................................................................... 7

VII. Componente Software ............................................................................................ 8

VII. 2 Protocoale ............................................................................................... 8

VII. 2 Drivere de dispozitiv ............................................................................. 8

VII. 3 Software pentru comunicații ............................................................... 9

VIII. Descrierea Retelei de calculatoare in laboratorul salii centrului de formare

Viitorul Lugoj ....................................................................................................... 10

IX. Viitorul Rețelelor de Calculatoare : Cloud Computig...............................................

20

X. Bibliografie .................................................................................................................

22

2

I. Introducere

În această epocă a calculului distribuit, reţelele sunt prezentate în aproape toate mediile de lucru. O reţea este un mecanism care permite calculatoarelor distincte şi utilizatorilor acestora să comunice şi să partajeze resurse. În ciuda utilizării lor pe scară largă, reţelele rămân cele mai misterioase dintre tehnologiile informaţionale. Legarea calculatoarelor într-o reţea pentru a utiliza în comun informaţiile nu este un fenomen nou. Instituţiile guvernamentale şi companiile din orice domeniu de activitate din ţările dezvoltate fac acest lucru de mai multe decenii. Multe corporaţii şi firme au adoptat de peste 20 de ani lucrul în reţele.

O reţea de calculatoare reprezintă un mod de conectare a unor calculatoare individuale, astfel încât să poată folosi în comun anumite resurse. Aceste resurse includ componente de genul unităţilor de disc, fişiere (baze de date), imprimante şi echipamente de comunicaţie. În plus, reţeaua permite o interacţiune mai mare şi o comunicare mai bună între membrii reţelei, prin intermediul poştei electronice, bazelor de date şi a altor metode de utilizare în comun a informaţiilor de orice fel.

Calculatoarele conectate la reţea sunt denumite noduri.Când nodurile aparţin aceleiaşi clădiri sau aceleiaşi organizaţii, reţeaua este locală (Local

Area Network - LAN), de exemplu reţeaua unui liceu.Dacă nodurile sunt dispersate pe o zonă mai extinsă, de exemplu pe suprafaţa unui judeţ

sau a câtorva judeţe, la nivelul ţării sau pe întregul glob, reţeaua este pe plan extins (Wide Area Network - WAN). O astfel de reţea ar putea fi constituită, de exemplu, la nivel naţional, pentru toate instituţiile Ministerului Educaţiei şi Cercetării.

II. Evoluția Rețelelor

Reţelele au fost initial soluţii de conectivitate brevetate, care erau parte integrantă a unui pachet de soluţii informatice, în aceeaşi măsură brevetat. Companiile care automatizau procesarea de date sau funcţiile de contabilitate în epoca de dinaintea calculatoarelor personale erau obligate să se adreseze unui singur comerciant pentru a obţine o soluţie la cheie. Configuraţiile tipice includeau terminale simple, care erau cablate la controllere de dispozitiv. Controllerele de dispozitiv asigurau accesul comun, sau multiplexat, la resursele de comunicare, ce asigurau conectivitatea cu sistemele mainframe. Aceste resurse de comunicare erau reunite într-un procesor front-end (FEP) al sistemului mainframe. FEP permitea mai multor resurse să partajeze un singur canal către mainframe. Datorită diferenţelor dintre viteză de intrare/ieşire şi viteză procesoarelor sistemului mainframe, această soluţie (figura. 1.1) era cea mai eficientă din

3

punct de vedere financiar.

Figura 1.1 Accesul cablat la sistemele mainframe

Altfel, era utilizată o linie închiriată cu lărgime de bandă mică pentru traversarea distanţei geografice până la mainframe. În acel loc, linia închiriată era conectată la canalul de intrare/ieşire (I/O) al sistemului mainframe.

În aceste medii, aplicaţiile software erau executate doar pe un calculator cu un unic sistem de operare. Sistemul de operare putea fi executat numai pe produsele hardware ale aceluiaşi distribuitor. Chiar şi echipamentul terminal şi conexiunile la calculator făceau parte din aceeaşi soluţie integrată a unui singur producător. În timpul domniei soluţiilor integrate ale unui singur producător, au apărut două direcţii de dezvoltare tehnologică, ce au schimbat cursul viitor al informaticii. În primul rând au început să apară strămoşii PC-urilor de astzi. Aceste dispozitive erau inovatoare prin aceea că plasau puterea de calcul chiar pe birou.

În al doilea rând, oamenii de ştiinţă de la Xeror Palo Alto Research Center (PARC) au început să caute modalităţi de îmbunătăţire a productivităţii proprii. Au căutat în special un mijloc de îmbunătăţire a partajării datelor şi fişierelor între staţiile de lucru inteligente pe care le aveau. Metoda existentă, de partajare a dischetelor, era problematică şi consuma timp.

Soluţia lor a fost prima reţea LAN pe care au numit-o ethernet. Această era o reţea LAN rudimentară care se baza, pentru o mare parte a definirii şi comportării sale, pe protocoale de nivel superior pentru inter-reţele. Potenţialul comercial a acestei tehnologii a devenit imediat evident. Ethernetul original, cunoscut acum că PARC Ethernet sau Ethernet I, a fost completat de o versiune cu comportament mai bun. Această soluție, dezvoltată de Xerox, Digital și Intel, a devenit cunoscută sub numele de DIX Ethernet sau Ethernet II. Împreună, Digital, Intel și Xerox au stabilit “standardele” pentru Ethernet II și au produs tehnologiile sale componente.

4

Împreună, dispozitivele inteligente ale utilizatorilor şi reţelele locale vor da naştere unui nou model: prelucrarea deschisă, distribuită, în reţea, a datelor.

III. Organizațiile de standardizare

Succesul pe care l-au avut cu Ethernet I si II a demonstrat ca piata era satula de abordarea brevetata a pachetelor pentru lucrul in retea si prelucrarea datelor. Clientii au inceput sa solicite un mediu mai deschis, care sa le permita sa construiasca aplicatii pornind de la produse amestecate, provenite de la producatori diferiti. Asa cum a aratat Ethernet, interoperabilitatea incuraja competitia, prin inovatii tehnice. Prin urmare, obiectivele interdependente ale deschiderii erau urmatoarele:

Costuri mai mici Posibilitati mai mari Interoperabilitate intre producatoriInteroperabilitatea intre producatori presupunea ca platformele diferite sa se recunoasca

una pe cealalta si sa stie cum sa comunice si cum sa partajeze date. Aceasta a necesitat dezvoltarea de standarde neutre, in intreaga industrie, pentru fiecare aspect al lucrului in retea.

Nevoia de standardizare a generat un efort considerabil. Astazi, exista numeroase organizatii de standardizare, care raspund de definirea standardelor nationale si/sau internationale pentru diferite aspecte ale tehnologiilor de calcul, inclusiv pentru comunicatii de date si lucru in retea. Desi, frecvent, aceste organizatii colaboreaza sau coopereaza pentru a asigura un set de standarde cat mai universal, pot exista totusi anumite confuzii, dar efectul covarsitor este pozitiv.

ANSI – American National Standards Institute (ANSI) este o organizatie privata, nonprofit. Scopul sau este sa faciliteze dezvoltarea, coordonarea si publicarea de standarde nationale voluntare.IEEE – Institute of Electric and Electronic Engineers (IEEE) raspunde de definirea si publicarea standardelor pentru telecomunicatii si comunicatii de date.ISO – International Organization for Standardization (ISO) a fost fondata in 1964 si are sediul la Geneva. Este o organizatie bazata pe activitate voluntara, fara contracte, si este autorizata de Natiunile Unite pentru definirea de standarde internationale.IEC – International Electrotechnical Commission (IEC), de asemenea cu sediul la Geneva, a fost fondata in 1909. IEC stabileste standarde internationale pentru tot ce este legat de electronica si electricitate.IAB – Internet Architecture Board, cunoscuta anterior ca Internet Activities Board, guverneaza dezvoltarea tehnica a Internetului. Contine doua comitete de lucru: Internet Engineering Task Force (IETF) si Internet Research Task Force (IRTF).

IV. Modelul de referinta OSI

5

ISO a dezvoltat modelul de referință OSI (Open Systems Interconnection – interconectarea sistemelor deschise), pentru a facilita deschiderea interconexiunii sistemelor de calculatoare. O interconexiune deschisă este o interconexiune care poate fi acceptată într-un mediu multiproducator. Acest model a stabilit standardul universal pentru definirea nivelurilor funcţionale necesare acceptării unei astfel de conexiuni între calculatoare.

V. Bazele lucrului în rețele de calculatoare

O rețea de calculatoare este, în esenţă, ceva care permite unui număr de două sau mai multe calculatoare să comunice între ele şi/sau cu alte dispozitive. Acest lucru le permite utilizatorilor să folosească reţelele şi calculatoarele pentru a partaja informaţii, pentru a colabora la o lucrare, pentru a tipări şi chiar pentru a comunica direct prin mesaje adresate individual.

Reţelele au numeroase componente, atât hardware, cât şi software. Unele componente pot fi complet intangibile.

Înainte de a explora prea adânc printre componentele elementare ale reţelelor, este important să reţineţi că reţelele au evoluat în două categorii distincte: rețele locale (LAN) și rețele de mare suprafață (WAN). Diferenţa dintre cele două este destul de simplă. Reţelele LAN sunt utilizate pentru interconectarea dispozitivelor care se găsesc într-o vecinătate relativ restrânsă. Reţelele WAN sunt necesare pentru a interconecta reţelele LAN aflate la distanţă din punt de vedere geografic.

VI. Componente Hardware

Componentele hardware elementare includ trei tipuri de dispozitive: Echipamente de transmisie Dispozitive de acces Dispozitive ce repetă semnalele transmiseAceste componente sunt elementare prin faptul că toate rețelele trebuie fie să le conțină,

fie cel puțin, să funcționeze în preajma lor.

VI. 1 Echipamente de transmisie

Echipamentele de transmisie reprezintă mediul utilizat pentru a transporta semnalele unei reţele către destinaţie. Tipurile de medii includ cabluri coaxiale, cabluri torsadate şi fibre optice.

Tipurile de medii LAN pot fi, de asemenea, intangibile. Ele pot fi semnale luminoase, radio şi microunde, transmise prin aer.

Reţelele WAN au, de asemenea, echipamente de transmisie proprii. Astfel de echipamente sunt descrise de obicei prin viteză de tact şi structurile lor de cadre, nu ca simple medii de transmisie. Mediul lor fizic este irelevant comparativ cu performanţele lor.

VI. 2 Dispozitive de acces

6

Un dispozitiv de acces răspunde de: Formatarea corectă a datelor, astfel încât să fie acceptate de rețea. Plasarea datelor în rețea Acceptarea datelor care îi sunt adresateÎntr-o reţea locală, dispozitivul de acces este cunoscut că placă de interfaţă cu reţeaua

(NIC – Network Interface Card). NIC este o placă de circuite instalată într-un calculator şi ocupă un slot de intrare/ieşire de pe placă de baza a acestuia. Reţeaua este cablată apoi la portul pus la dispoziţie de această placă. NIC formează cadrele de date care trebuie transmise de aplicaţiile calculatorului, pune datele în formă binară şi acceptă intrarea cadrelor adresate calculatorului respectiv.

Într-o reţea WAN, dispozitivul de acces este un router. Routerele operează la nivelul 3 al modelului de referinţă OSI şi includ două tipuri de protocoale: de rutare (routing) şi rutabile (routable). Protocoalele rutabile, că IP, sunt utilizate pentru a transporta datele dincolo de limitele domeniilor de nivel 2.

Protocoalele de rutare furnizează toate funcțiile necesare realizării urmatoarelor operații: Determinarea căilor optime prin rețeaua WAN pentru orice adresă de destinație dată Acceptarea și trimiterea pachetelor prin aceste căi la destinațiile lor.

VI. 3 Repetoare

Repetorul este un dispozitiv care acceptă semnalele trimise, le amplifică şi le plasează din nou în reţea. Într-un LAN, un repetor – cunoscut mai mult sub numele de concentrator (hub) – permite conectarea în reţea a mai multor dispozitive, prin furnizarea mai multor puncte de intrare în reţea. Această funcţie este atât de importantă pentru reţelele LAN actuale, încât adevăratul lor rol – regenerarea semnalului – este adesea uitat.

Capacitatea concentratorului de a regenera semnalele este la fel de vitală pentru succesul unui LAN că şi capacitatea de a asigura mai multe puncte de intrare. Semnalele electronice trimise printr-un cablu se vor deteriora în mod inevitabil. Această deteriorare poate lua una din următoarele două forme: atenuare sau distorsionare.

Atenuarea este scăderea puterii semnalului.Distorsionarea este modificarea nedorită a semnalelor în timpul transferului. Fiecare

dintre aceste forme de deteriorare trebuie să fie abordată şi rectificată separat.Atenuarea poate fi compensată prin dimensionarea cablurilor la o lungime minimă,

pentru a garanta că semnalul este suficient de puternic pentru a ajunge la toate destinaţiile din lungul cablului. În cazul în care cablul trebuie să fie relativ lung, poate fi instalat pe linie un repetor.

Distorsionarea este o problemă mai gravă în transmiterea semnalelor. Această este diferită de atenuare. Semnalele distorsionate pot altera orice date transportate. Repetoarele sunt incapabile de a face diferenţa dintre semnalele corecte şi cele distorsionate; ele repetă semnalele fără deosebire. Există totuşi mai multe metode de combatere a distorsiunilor:

Urmați riguros orice instrucțiuni de instalare care v-au fost furnizate împreună cu mediul dumneavoastră de transmisie.

7

Identificați toate sursele care pot cauza distorsiuni. În continuare, încercați să îndepărtaţi cablurile de sursele respective. De asemenea, poate fi util să folosiţi tehnologii speciale de transmisie în reţea, precum cablarea prin fibre optice, care pot împiedica apariţia distorsiunilor.

Utilizarea protocoalelor de rețea care au capacitatea să detecteze și să corecteze automat orice erori de transmisie posibile.

VII. Componente Software

Componentele software necesare într-o rețea includ următoarele elemente: Protocoale care definesc și reglează modul în care comunică două sau mai multe dispozitive Software la nivel hardware, cunoscut ca microcod sau drivere, care controlează modul de

funcționare al dispozitivelor individuale, precum plăcile de interfață cu rețeaua. Software pentru comunicații.

VII. 1 Protocoale

Asigurarea conectivităţii fizice pentru o reţea reprezintă partea cea mai uşoară. Adevărata greutate constă în dezvoltarea unor mijloace de comunicare standard pentru calculatoare şi alte dispozitive ataşate la reţea. Aceste mijloace de comunicare sunt cunoscute oficial că protocoale.Protocoalele pentru rețele LAN sunt numite frecvent arhitecturi LAN, pentru că sunt incluse în NIC. Ele predetermină în mare măsură forma, dimensiunea și mecanica rețelei.

VII. 2 Drivere de dispozitiv

Un driver de dispozitiv este un program de nivel hardware care controlează un anumit dispozitiv. Un driver de dispozitiv poate fi privit că un sistem de operare în miniatură pentru o singură componentă hardware. Fiecare driver conţine toată logica şi toate datele necesare pentru a asigura funcţionarea corectă a dispozitivului respectiv. În cazul unei plăci de interfaţă cu reţeaua (NIC), driverul include furnizarea unei interfeţe pentru sistemul de operare al gazdei.

VII. 3 Software pentru comunicații

Componentele hardware și software de rețea care au fost descrise anterior nu au capacitatea de a-i permite unui utilizator să folosească efectiv reţeaua. Ele nu fac decât să asigure infrastructură şi mecanismele care permit utilizarea acesteia. Sarcina utilizării efective a reţelei cade în seama aplicaţiilor software specializate, care controlează comunicaţiile.

Indiferent de tipul sau complexitatea aplicaţiilor, software-ul pentru comunicaţii reprezintă mecanismul care face bandă de frecvenţa cu adevărat utilizabilă.

8

VIII. Descrierea Retelei de calculatoare in laboratorul salii centrului de formareViitorul Lugoj

9

Rețeaua se află în funcțiune la sediul Centru de formare profesională Viitorul cu sediul în Lugoj

Arhitectura reţelei

Reţea cablată Retea LAN ENABLE, Ethernet 100 Mbs, calculatoare desktop cu adaptor de reţea Realtek RTL8101E Family PCI-E Fast Ethernet NIC (NDIS 6.0) în arhitectură Ethernet Standardul IEEE2 802.3, conectate între ele prin cabluri UTP cu conector RJ45.

Topologie stea Staţii Desktop conectate la un Router CISCO cu 5 conexiuni de reţea Ethernet .Staţii Wireless 1 Laptop Fujitsu Siemens Amilo PI 2515 conectate la un Access Point /

Router CISCO cu patru conexiuni de reţea Ethernet

Calculatoare şi alte echipamente conectate la reţeaSunt conectate 5 calculatoare (staţii) la un Access Point. Rolul de Access Point este

îndeplinit de un echipament care funcţionează ca router CISCO, server cu sistem de operare LINUX.

La Access Point /Router CISCO /Server Linux sunt ataşate:o imprimantă de reţea conectată prin RJ45 (Ethernet)

o un hard disc extern WD My Passport folosit ca resursă partajată în reţea, conectat

prin port USB.

10

Serverul Linux are adresa IP 192.168.1.41 şi funcţionează ca server DNS pentru calculatoarele din această reţea locală. Cererile de rezolvare de nume de la clienţii din reţeaua locală sunt retransmise pentru rezolvare (forward) serverului 172.20.1.12. Serverul 192.168.1.41 păstrează în cache rezolvările efectuate.

Protocoale de comunicaţii folositeTCP/IP IPv4; NetBIOS over TCPhttpPOP3 pentru accesul la serverul de mail local; adresa serverului de mail este 172.20.1.1SMTP pentru trimiterea mesajelor e-mail.

Adrese de reţeaObţinute automat de la serverul DHCPIpconfig/all

11

Descrierea de principiu a funcţionării reţelei / reţelelorReţeaua este folosită de elevii si persoanele din cadrul Centrului in timpul orelor de

Tehnologia informatiei si comunicatiilor si Informatica. Fiecare persoană foloseşte un desktop conectat la reţea.

Imprimanta este folosită în comun de către toţi utilizatorii iar lucrările importante sunt salvate pe hard discul extern.

Calculatoarele din reţea sunt membre ale unui grup de lucru.

Ca atare pentru autentificare se va folosi un cont de utilizator local

12

neprivilegiat. Utilizatorii autentificaţi lucrează local, folosind aplicaţii instalate local, utilitare incluse în sistemul de operare şi fişierele proprii.

Toţi utilizatorii au acces la Internet. Pentru accesul la resursele partajate de foloseşte un cont utilizator special destinat acestui scop. Accesul la resursa aflată la distanţă are loc printr-o proiecţie de tip map:

Proiecţia map are următorii parametrii: unitatea Y: punctează către serverul identificat prin adresa IP 192.168.1.41, resursa partajată cu numele C. Accesul se face în numele unui utilizator numit user1.

Interconectarea reţelelor conectarea la reţeaua InternetSe realizeaza folosind provider-ul: RCS-RDS(avand conexiune standard prin cablu)

Componentele reţelei: caracteristici hardware şi softwareo componente hardware

Staţiile desktop sunt identice din punct de vedere hardware şi sunt configurate software asemănător. Deosebirile dintre ele sunt minore.

Sistemele de operare instalate sunt licentiate, la fel ca si soft-urile instalate.Memoria RAM pe statiile de lucru este de 1Gb, iar pe server de 8Gb(DDR2).

Componentele hardware ale staţiilor sunt:

13

o Sistemde operare

Windows Vista BusinessWindows 7 ultimate

Aplicaţii instalateMicrosoft Office(2003 SI 2007)Microsoft ExpressionWeb3Adobe Dreamweaver CS4XAMP(Apache Server, MySQL Server, Php)CorelDraw X4MingGWMicrosoft Security EssentialsAdobe ReaderMozilla Firefox şi ThunderbirdVMware playerVLC Player si BSPlayer

La care se adaugă aplicaţiile incluse în sistemele de operare Windows 7 Ultimate si Windows Vista Business: Internet Explorer, Windows Media Center, Windows Media Player, Microsoft Virtual PC, jocuri, etc.

14

Server Linuxo servicii instalate: DNS, DHCP, Router, Firewall

o roluri îndeplinite în reţea: server de fişiere – utilizatorii pot citi, salva, copia, modifica,

fişierele aflate pe server (resursa partajată C). Lucrările terminate, salvările intermediare şi orice alte informaţii şi date de interes public sunt salvate pe serverul de fişiere. În calitate de server DNS rezolvă cererile primite de la clienţii DNS şi păstrează rezolvările în cache.

În calitate de server DHCP oferă adrese IP calculatoarelor din reţeaua locală. Adresele IP sunt configurate cu: adresa default gateway 192.168.1.1, adresa serverului DNS 213.154.124.1.

Reguli şi proceduri de utilizare a resurselor reţeleiutilizatori şi conturi ale utilizatorilor; autentificare

Utilizatori locali:un utilizator - un desktop

Acces la resursele locale ale fiecărui calculatorFiecare utilizator poate accesa resursele calculatoarelor din reţea, existând însă restricţii

legate de cele trei conturi existente pe fiecare staţie de lucru: contul de Administrator – are drepturi depline contul de client – are drept de creare, copiere şi vizualizare a fişierelor locale dar nu şi de

modificare a acestora; nu are dreptul de utilizare a stick-urilor sau a altor dispozitive de stocare a datelor

contul de profesor – are drept de copiere şi vizualizare a fişierelor locale dar nu şi de modificare a acestora; are dreptul de utilizare a stick-urilor sau a altor dispozitive de stocare a datelor

Grupuri de utilizatori Există patru grupuri de utilizatori, așa cum se observă în imaginea de deasupra.

Operaţii / acţiuni executate Utilizatorii execută diverse sarcini descrise de profesor (în cazul elevilor) sau impuse de

necesitățile de lucru sau de raportare (în cazul profesorilor).

Privilegii, permisiuni, restricţii, drepturi reguli de securitate La conectarea la Internet s-au impus restricții legate de site-urile cu materiale cu caracter

obscen sau discriminatoriu.Există instalat un program de monitorizare la distanţă a activităţii utilizatorilor(Security

Administrator), program ce permite intruziunea directă a dministratorului de reţea în activitate acestora.

15

Pentru protejarea fişierelor a fost instalată aplicaţia DeepFreeze ce permite instalarea aplicaţiilor doar de către administratorul de reţea şi care protejează calculatorul împotriva descărcărilor sau acţiunilor distructive voluntare sau involuntare ale utilizatorilor.

Proceduri şi tehnici de întreţinere hardware şi softwareJurnale de evenimentestaţiile Windows 7Evenimentele jurnalizate sunt cele implicite: funcţionează jurnalele implicite în care sunt

acumulate evenimentele implicite. Administratorul nu a implementat încă un model de jurnalizare, de salvare şi interpretare a evenimentelor.

Monitorizarea performanţelor reţeleio utilizarea de moment este redusă, atât pe partea de procesor cât şi pentru traficul de date în

reţea

Performanţe aşteptateProcesorul nu ar trebui să admită o activitate mai mare de 80% decât în cazul lucrului cu

aplicaţiile de grafică (CorelDraw) ; memoria RAM pentru tipul de aplicaţii descris anterior este suficientă, dacă nu rulează şi alte aplicaţii emergente simultan.

Transferul pachetelor de date în reţea ar trebui să se desfăşoare fără probleme notabile.

Criterii de performanţăo utilizatori mulţumiţi. Atât timp cât utilizatorii nu se plâng de nimic se consideră ca reţeaua

funcţionează la parametrii aşteptaţi.

Riscuri, soluţii pentru atenuarea sau eliminarea riscuriloro riscuri

comunicaţii prin cablu UTP , viruşi care trec de protecţia locală în vederea blocării accesului neautorizat la calculatoarele din reţeaua locală a fost redenumit contul administratorului local şi a fost dotat cu o parolă care respectă criteriile de complexitate a parolelor.

16

De obicei virusii provin din stick-uri USB aduse de profesori, stick-uri a caror scanare prealabila nu a fost realizata.

o Soluţii de backup

În fiecare săptămână se salvează pe DVD câte un exemplar al folderului C de pe serverul de fişiere. Exemplarul de rezervă se păstrează în arhivă.

Există o arhivă cu exemplarele mai vechi ale lucrărilor aflate pe serverul de fişiere. Există o persoană desemnată care este responsabilă cu salvările datelor de pe serverul de fişiere.

In plus, se realizeaza si back-up-ul la provider, spatiul maxim oferit fiind de 2Tb(back-up asociat conturilor de Admin si Profesor).

Proceduri de instalare şi configurare Windows 7 si Vista preinstalat.Dacă trebuie reinstalat sistemul de operare, acest lucru este realizat de administratorul de

reţea.Acelaşi lucru este valabil şi pentru software-ul necesar desfăşurării activităţii şcolare,

drepturile de instalare sau reparare a sistemelor fiind disponibile exclusiv administratorului de reţea.

Există imagini realizate la staţiile de lucru(imagini realizate cu Acronys), acestea fiind instalate local sau la distanţă de pe server.

Concluziipuncte tari, puncte slabe ale soluţiei IT&C şi ale reţelei prezentatePuncte tariCalculatoare destul de noi, fiabile.Acces sigur la serverul de fişiere,acces la Intranet si Internet.Utilizatorii autentificaţi suntneprivilegiaţi, ceea ce lelimitează operaţiile de configurare,reconfigurare.

Puncte slabeMemorie RAM medie, ce nu permite rularea mai multor aplicatii complexe simultan si nici transfer complex ultrarapid in retea.Au fost păstrate aproape toateconfigurările de securitateimplicite.

17

Administratorul reţelei estesingurul care configurează oricecomponentă hardware sausoftware din reţea

Vulnerabilităţi identificateChiar dacă există protecţie prin nume de utilizatori şi parole, ultimele tipuri de programe

utilizate la spargerea parolelor(programe ce pot fi descarcate de pe Internet) pot crea probleme mari pe anumite statii.

Router, Acces Point, server de fişiere. Mic, portabil, elegant. Daca pleacă cineva cu el ne lasă fără reţea, ceea ce nu e deosebit de grav, dar dacă ne ia hard discul extern rămânem fără documentele importante ale centrului. De aceea e bun si back-up-ul la provider.

Camera se încuie şi funcţionează sisteme electronice de pază. Există şi paznici angajaţi.Eventualitatea materializării unui atac prin Internet la calculatoarele din această reţea

locală este foarte redusă: funcţionează câteva firewall-uri, inclusiv paravanul firewall local:

Limitări tehnice, tehnologice sau de orice felTestele de până acum au arătat că daca vom conecta la router-ul Cisco mai mult de 12

calculatoare, performantele scad in medie cu 10-25%(lucru vizibil mai ales la mai ales la reducerea vitezei de transfer a pachetelor de date). Se mai întâmplă ca unele conexiuni să fie automat şi aleatoriu dezactivate în aceste condiţii.

Soluţii pentru creşterea performanţelor reţelei şi pentru creşterea gradului de utilizare a resurselor reţelei

Este indicată utilizarea unei memorii RAM de minim 2Gb, lucru ce ar facilita toate operaţiile desfăşurate local, cât şi transferul optim al pachetelor de date în acdrul reţelei.

Eventualii adaptori wireless instalaţi ar micşora riscul deteriorării cablurilor din reţea.O eventuală ecranare externă folosind un dispozitiv specializat ar fi indicată pentru a

reduce la maxim riscul penetrării componentelor reţelei.

IX. Viitorul Rețelelor de Calculatoare : Cloud Computig

18

Cloud computing, este un concept modern, care reprezintă o mulțime de resurse hardware și software care poate fi accesată la cerere, pe internet, sub formă de serviciu. Cloud

Cloud-ul furnizează servicii de calcul, aplicații software, acces de date precum și servicii de stocare, fără că utilizatorul să cunoascălocația sursei.

Prima apariție a ideii de computation a apărut în 1960 (în doverse publicații precum și în literatură). Predecesorii cloud computing-ului: modelul client-server, grid computing, peer to peer și computing-ul orientat pe servicii își pun amprenta eficient în dezvoltarea apariției acestui nou concept. Ani importanţi pentru computing au fost: 1997 – când termenul de cloud computing a fost utilizat pentru prima dată de către Ramnath Chellappa, Profesor de Sisteme Informatice 2001 - computing-ul automat a evoluat spre un sistem de management de auto-ajutor 2006 - Amazon oferă Serviciul Web Amazon, cloud computing pentru clienţi 2007 – cercetarea în domeniul cloud computing-ului a intrat în subordinea celor de la Google şi IBM 2010 – Microsoft Azure lansează prima versiune comercială

De asemenea în perioada noiembrie 2009 şi noiembrie 2010 cererea pentru virtualizarea serverelor a crescut în proporţie de 78%.

Modelul client – server. Încă din 1980, toate aplicațiile software, datele și controlul acestora se bazau pe o arhitectură client-server. Pentru accesarea datelor sau execuția unui program, clientul trebuie să se conecteze la server să treacă printr-un protocol de renting (închiriere) pentru accesarea datelor. Utilizatorii conectați la server printr-un terminal poartă denumirea de workstation-uri sau clienți. În cazul accesărilor multiple din partea clienților, accesul se realizează individual, și rareori sunt cazuri de gratificare imediată. Deși modelul client-server asigură la fel o stocare centralizată, totuși există diferențe față de cloud computing în ceea ce privește focusarea pe utilizator; folosind modelul client-server, tot controlul este deținut de server, iar clientul nu are permisiuni la mediu.

Comunicarea peer – to – peer. Toate comunicațiile între stațiile de lucru trec prin serverul principal, fiind o modalitate ineficiența de lucru. Necesitatea conectări calculatoarelor, evitând prima oară server-ul, a dus la dezvoltarea comunicării peer-to-peer. Acest tip de comunicare definește o arhitectură de rețea în care fiecare calculator (nod) are aceleași drepturi și responsabilități.[8] Acest lucru este în contradictoriu cu modelul tradițional client-server în care unul sau mai multe calculatoare sunt dedicate pentru servirea celorlalte terminale din rețea. (Această relație este uneori caracterizată ca master - slave, cu serverul central la master și clientul ca slave. Prin recunoașterea tuturor calculatoarelor din rețea, arhitectură peer - to - peer, permite schimbul direct de resurse și servicii și nu este nevoie de un server central, deoarece orice calculator poate funcționa în această calitate după ce a cerut acordul.

Grid computing. Este un termen care se referă la federaţia resurselor informatice din mai multe domenii administrative, pentru a ajunge la un obiectiv comun. Grila poate fi gândita ca un sistem distribuit, care implică un număr mare de fişiere. Ceea ce se distinge intre grid computing

19

si sistemele convenţionale de computing de inalta performanta este faptul că reţelele tind sa fie mai slab cuplate, eterogene, şi dispersate geografic. Grid-urile sunt adesea construite cu ajutorul unor biblioteci software de reţea cunoscute sub numele de middleware.[3]

Avantaje si dezavantajeCloud computing prezintă anumite caracteristici principale: abilitatea oferirii clienților

finali, accesul și controlul resurselor, spre deosebire de arhitectura tradițională client-server. Accesul la resursele software se realizează prin API (Application programming interface), asemeni modului de interacțiune între utilizator și calculator. Sistemele de cloud computing folosesc API-urile bazate pe REST (Representational State Transfer); costul financiar redus, cheltuielile de livrare fiind a..convertite” în cheltuieli de funcționare, locul de amplasare a dispozitivului precum și independența permit utilizatorilor să acceseze un browser web, indiferent de locația lor sau prin ce mijloace accesează resursele (calculator, telefon mobil, iPad, etc.), centralizarea de infrastructura, în locații cu costuri mai mici iar întreținerea de aplicații este mult mai ușoară, pentru că nu necesită instalare pe calculatorul fiecărui utilizator.

În ceea ce privește dezavantajele, cloud computing necesită o conectare constantă la internet, deoarece fără nicio conexiune nu se pot accesa nici resursele proprii. În mod similar, nici conexiunea slabă la internet nu avantajează sub nicio formă eficientă discutată în cloud computing deoarece applicatiile web-based necesită în majoritatea cazurilor o bandă largă pentru descărcare. Fiind un concept nou dezvoltat, aplicațiile web-based nu au încă a..unelte” de dezvoltare asemeni aplicațiilor desktop. De exemplu, facilitățile oferite de Google Presentations nu concid în complexitare cu facilitățile oferite de Microsoft Office PowerPoint, dar acest minus va fi completat în timp după dezvoltarea mai amplă al conceptului de cloud. În plus, procesarea datelor prin intermediul tehnologiei cloud este ideală pentru reducerea consumului de resurse de pe calculatoarele utilizatorilor, aspect foarte important pentru producătorii de soluții de securitate. În același timp, prin folosirea cloud computing sunt adunate informații valoroase despre amenințările informatice a.. orice informație acumulată este imdiat folosită epntru detectarea și neutralizarea tuturor categoriilor de malware cunoscute, pentru analiză detaliată a noilor programe periculoase și pentru dezvoltarea de noi tehnologii anti-virus. Dacă un nou tip de malware este detectat pe calculatorul unui utilizator, protecția este răspândită tuturor celorlalte stații locale conectate la cloud - cu cât ”norul” este mai mare cu atât nivelul de securitate crește

ConcluziiFără îndoială, cloud computing este un concept revoluționar pentru domeniul

informațional. Datorită ușurinței în adaptare, costuri de întreținere semnificativ mai mici, și o eficientă de lucru mare, nu există nicio îndoială că cloud computing-ul nu va câștiga o popularitate de acum înainte. Centralizarea de infrastructura, în locații cu întreținerea de aplicații mult mai ușoară, duc la o portabilitate totatala fără instalare pe calculatorul fiecărui utilizator. Utilizarea unei platforme Cloud în cadrul unei aplicații nu înseamnă automat că această aplicație va avea un comportament superior față de utilizarea unei arhitecturi statice. De cele mai multe ori aplicația va avea performanțe scăzute, în cazul în care algoritmii folosiți nu pot fi paralelizați.

20

Bibliografie1. Bruce A. Hallberg; trad.: Mihai Manastireanu, “Retele de calculatoare – ghidul

incepatorului”, Bucuresti, Ed. Rosetti Educational, 2006 2. Nina Dondera, “Elemente de baza ale retelelor de calculatoare: teorie si teste”, Bacau,

Ed. Rovimed Publishers, 20133. www.wikipedia.ro 4. www.retelistica.ro5. www.bing.com

21