RESURSELE UMANE

PIAŢA RESURSELOR UMANEPiaţa resurselor umane (piaţa muncii) reprezintă o altă trăsătură specifica a societăţii româneşti actuale.

Procesul de restructurare şi transformare a economiei a impus adoptarea unui nou model al pieţii muncii. Odată cu demararea reformei economice, modelul centralizat-planificat a devenit depăşit, învechit, fiind înlocuit de un model nou, caracterizat prin liberalizarea pieţei muncii şi creşterea numărului de angajaţi în sectorul privat, precum şi prin extinderea funcţiilor de reglare ale statului, în ceea ce priveşte utilizarea resurselor umane.

Prăbuşirea activităţii economice, mai ales în primii ani ai tranziţiei, a marcat profund piaţa resurselor umane în România. Populaţia activă ocupată a scăzut, ca urmare a declinului producţiei, iar şomajul a crescut până la peste 10% din populaţia activă, estimându-se noi creşteri, cel puţin pe termen scurt, în contextul continuării politicii de reformă. În prezent, sectorul privat cuprinde aproape 50% din forţa de muncă, dar multe întreprinderi de stat menţin încă un număr supradimensionat de salariaţi.

România dispune de un însemnat potenţial uman, determinat atât cantitativ, cât şi calitativ, compatibil în multe domenii, cu cel din ţările dezvoltate. Efortul general pentru realizarea reformei economice trebuie să conducă la utilizarea resurselor umane la adevăratul lor potenţial, la creşterea finală a calităţii vieţii populaţiei.

Ţara noastră a ratificat în 1990 - Convenţia ONU cu privire la drepturile copilului, iar în 1994 - Convenţia europeană privind drepturile şi libertăţile fundamentale ale omului (intrată în vigoare la 3 septembrie 1953). De asemenea, a semnat în 1997, Carta socială europeană (adoptată de Comunităţile Europene în 1961 şi intrată în vigoare în 1995); România s-a înscris printre primele 10 ţări care au semnat Carta socială europeană, fapt apreciat de partenerii din UE, drept un semnal al voinţei politice de integrare în UE.

În deceniul 1991-2000 piaţa resurselor umane a evoluat ca o piaţă tensionată, în care presiunea ofertei asupra cererii de resurse umane s-a menţinut constantă. Tensiunile înregistrate au fost determinate de efectele crizei economice exercitate la nivelul ocupării resurselor umane, de echilibrul precar, neproductiv şi neperformant între politicile active şi cele pasive de pe piaţa muncii.

Unul din principiile dreptului muncii – egalitatea de tratament a fost sistematic încălcat de-a lungul acestei tranziţii. România a fost, din nou, prima ţară din lume în care minerii s-au închis în subteran, la începutul anului 1997, pentru a fi trimişi în şomaj şi a primi astfel plăţi compensatorii extrem de avantajoase (echivalentul a 15 salarii) ! Prima consecinţă de aici - reforma economică a devenit un proces complex şi dificil, desfăşurat în aceste condiţii atipice.

INSTITUŢII ALE PIEŢEI MUNCII Consiliul Economic şi Social, înfiinţat prin Legea nr. 109 din 1997, reprezintă un organism

tripartit (sindicate – patronat – stat), ce are şi compentenţe pentru negocieri colective, soluţionarea unor conflicte de muncă şi a unor probleme sociale ale tranziţiei, asigurarea şi consolidarea coeziunii şi păcii sociale.

Agenţia Naţională de Ocupare şi Formare Profesională (ANOFP), înfiinţată prin Legea nr. 145 din 1998, organizează şi controlează la nivel naţional activitatea de ocupare şi de formare a resurselor umane. Principalele sale obiective sunt: instituţionalizarea dialogului social în domeniul ocupării şi formării profesionale, aplicarea strategiilor de ocupare şi formare profesională, protecţia socială a persoanelor neîncadrate în muncă. Funcţionează de la 1 ianuarie 1999 şi are în subordine agenţii judeţene de ocupare şi formare profesonală.

Consiliul Naţional de Formare Profesională a Adulţilor, organism tripartit, cu rol consultativ în elaborarea politicilor de specializare a adulţilor.

În primele 9 luni de activitate, Inspecţia Muncii, instituţie ce a luat fiinţă la începutul anului 2000, a realizat prin corpul de control în domeniul sănătăţii şi securităţii în muncă, 22.953 controale, cu 3.600 mai mult decat erau planificate, la 22.813 agenţi economici. Au fost verificate şi avizate, 446 de dosare de cercetare a accidentelor mortale şi colective. În urma acestor controale s-au aplicat 5.068 de sancţiuni contravenţionale, în valoare de aproape 5 miliarde lei şi au fost oprite din funcţiune 86 de unităţi(în judeţele Arad, Argeş, Botoşani, Buzău, Cluj, Galaţi, Sălaj, Suceava, Tulcea şi în Bucureşti) si 840 utilaje ce prezentau pericol iminent de accidentare. Au fost depistati, de asemenea, 3.105 angajatori care foloseau un număr de 13.807 de persoane fără forme legale. Judeţele în care au fost depistate cele mai multe cazuri de muncă la negru sunt: Olt, Bacău, Prahova, Buzău şi Botoşani.

Şomajul – evoluţie şi caracteristiciApariţia şomajului, ca fenomen de masă s-a datorat promovării măsurilor de reformă economică, în special

închiderii întreprinderilor cu pierderi. Gradul de ocupare a resurselor umane s-a redus continuu, şomajul de lungă durată s-a cronicizat, iar riscul de şomaj la tineri a fost foarte înalt. În 1997, populaţia ocupată s-a redus faţă de 1990 cu peste 1.815.000 persoane, iar numărul de salariaţi ccu 2.563.000 persoane. Ponderea salariaţilor în cadrul populaţiei ocupate s-a redus de la 75% în 1990, la 63% în 1997, iar tendinţa s-a cronicizat în 1998 şi 1999. La

sfârşitul anului 1998, durata medie a şomajului era de 17,8 luni pe total, din care: 17,2 luni pentru bărbaţi şi 18,5 luni pentru femei; 18,9 luni în mediul urban şi 13,7 luni în mediul rural.

Cea mai importantă şi atipică tendinţă în evoluţia structurii populaţiei ocupate a fost sporirea populaţiei ocupate în agricultură, în condiţiile practicării unei agriculturi cu accente de subzistenţă.

Constant, rata şomajului a fost mai mare în rândurile femeilor (care au o pondere superioară bărbaţilor şi în populaţia activă). După nivelul de instrucţie, aproape jumătate din şomeri sunt tinerii absolvenţi de liceu , iar un sfert îl reprezintă cei care au absolvit o şcoală profesională sau de ucenici; 2,6% din absovenţii de facultate sunt şomeri.

NUMĂRUL ŞOMERILOR ÎNREGISTRAŢI ŞI RATA ŞOMAJULUI 1991 337.400 3,0

1992 928.000 8,21993 1.164.700 10,41994 1.223.900 10,91995 998.400 9,51996 675.600 6,61997 881.400 8,81998 1.025.056 10,3

1999 1.121.807 10,4Sursa: Ministerul Muncii şi protecţiei Sociale, Comisia Naţională de Statistică, 2000

Nivelul şi profilul de dezvoltare al unor zone economice, oferta de resurse umane, precum şi eficienţa programelor de ocupare a resurselor umane au determinat o dispunere tipică a şomajului pe judeţe. Faţă de o rată medie a şomajului de 11,4%, la sfârşitul anului 1999 existau judeţe care aveau un şomaj mult mai mare: Hunedoara – 19,8%, Botoşani – 18,6%, Brăila – 17,6% etc.

Instituţiile abilitate ale pieţei resurselor umane urmăresc constant promovarea unor politici active de ocupare a resurselor umane, concretizate în măsuri precum:

sprijinirea creării de locuri de muncăpentru şomeri; acordarea de facilităţi fiscale agenţilor economici care angajează şomeri; cuprinderea şomerilor în programe de recalificare şi creşterea gradului de reintegrare a acestora în

activitate; acordarea de subsidii agenţilor economici care angajează absolvenţi; elaborarea unor programe speciale de ocupare pentru zonele defavorizate; sprijinirea şomerilor pentru a demara activităţi independente.

PROTECŢIA SOCIALĂ A fost aplicată pentru persoanele ale căror contracte individuale de muncă au fost desfăcute ca

urmare a concedierilor colective, inclusiv salariaţii de la angajatorii cu capital preponderent privat, ca şi cei proveniţi din unităţi şi instituţii finanţate din fonduri bugetare şi extrabugetare, cu excepţia salariaţilor din administraţia centrală şi locală:

Cuantumul plăţilor compensatorii este reglementat unitar luând ca bază de calcul salariul mediu net pe unitate şi este diferenţiat în funcţie de vechimea în muncă la nivelul de 6, 9 sau 12 salarii de referinţă. Pentru situaţiile speciale se pot acorda şi alte plăţi compensatorii, dar nu mai mult de 8 salarii medii lunare;

Salariaţii disponibilizaţi prin concedieri colective care nu se încadrează în muncă în perioada pentru care primesc plăţi compensatorii, beneficiază de ajutor de şomaj din prima lună după expirarea acestei perioade, ajutor stabilit in conditiile reglementate de Legea nr. 1/1991.

AJUTORUL DE ŞOMAJÎn ţara noastră beneficiazã de ajutor de somaj:

persoanele al cãror contract de muncã a fost desfãcut din iniţiativa unitãţii; persoanele al cãror contract a fost desfãcut din initiativa lor, din motive, care potrivit legii nu

întrerup vechimea în muncã; persoanele care au fost încadrate cu contract determinat de muncã; persoanele autorizate sã desfãşoare o activitate individualã, care-şi întrerup activitatea

renunţând la autorizaţia de funcţionare.

Politicile privind resursele umaneGuvernul a atins următoarele obiective: îmbunătăţirea cadrului legal şi instituţional pentru reglementarea

conflictelor de muncă; crearea cadrului legal şi instituţional pentru eliminarea muncii la negru; modificarea legislaţiei privind activitatea sindicatelor şi perfecţionarea dialogului social. Pentru diminuarea conflictelor de muncă şi detensionarea relaţiilor de muncă s-au reglementat procedurile de conciliere, mediere şi arbitrare a

conflictelor de interese, s-au creat complete specializate pentru conflicte de muncă şi asigurări sociale în cadrul judecătoriilor şi curţilor de apel, s-a perfecţionat sistemul partenerial în raporturile de muncă.

Este încă în curs de rodare dialogul autorităţi ale statului – patronat – sindicate. Majoritatea lucrătorilor disponibilizaţi sunt confruntaţi cu o protecţie socială inadecvată, specifică unui stat dominat de cea mai puternică şi îndelungată criză economică din istoria sa.

În domeniul politicilor vizând mobilitatea resurselor umane s-a reuşit un fapt normal pentru relaţiile de pe piaţa resurselor umane: includerea cheltuielilor de formare şi perfecţionare profesională şi a cheltuielilor privind mobilitatea personalului în costurile de personal, precum şi protejarea dreptului angajaţilor la dezvoltarea carierei, cu finanţarea angajatorului.

Politicile salariale au avut în vedere liberalizarea completă a salariilor în sectorul privat şi controlul riguros al costurilor aferente utilizării resurselor umane în sectorul public, concomitent cu introducerea unui sistem de criterii de performanţă specifice sectoarelor de activitate finanţate din bugete publice, ceea ce a permis remunerarea diferenţiată a angajaţilor în funcţie de performanţa muncii prestate.

Pentru protecţia salariaţilor care îşi desfăşoară activitatea în ţară, au fost elaborate măsuri juridice privind încadrarea personalului pe baza contractelor individuale de muncă şi un proiect de lege privind protecţia cetăţenilor români care lucrează în străinătate, în acord cu documentele Uniunii Europene şi Organizaţiei Internaţionale a Muncii. A fost elaborat, de asemenea, un proiect de lege privind permisele de muncă pentru persoanele fără cetăţenie română, în acord cu documentele internaţionale privind libera circulaţie a resurselor umane.

Politicile de ocupare au avut în vedere accelerarea adoptării standardelor ocupaţionale şi de evaluare, precum şi echilibrarea raportului dintre cererea şi oferta de resurse umane. Reforma în domeniul ocupării şi al protecţiei şomerilor a urmărit: protecţia persoanelor disponibilizate prin concedieri colective, creşterea ponderii măsurilor active în totalul măsurilor de protecţie; modernizarea instituţiilor şi a structurilor manageriale centrale şi locale privind serviciile de ocupare; crearea unui cadru unitar de protecţie a diferitelor categorii de populaţie activă.

Politicile de protecţie socială a şomerilor au urmărit creşterea eficienţei programelor de sprijin acordat, precum şi eliminarea aplicării paralele a unor prestaţii. Ajutoarele de şomaj, alocaţia de sprijin şi ajutorul de integrare profesională au fost achitate conform legislaţiei în vigoare.

Ajutorul de şomaj este insuficient pentru un trai decent, iar sistemul de găsire a locurilor de muncă pentru şomeri este inadecvat. Se aşteaptă ca Agenţia Naţională pentru Ocupare şi Formare Profesională să aibă mai mult succes cu programele de recalificare.