resursĂ educaŢionalĂ deschisĂ - isjolt.ro · donea tecuceanu gina lavinia – monografia...

Donea Tecuceanu Gina Lavinia – Monografia comunei Tufeni

2

RESURSĂ EDUCAŢIONALĂDESCHISĂ

Denumire:Monografia localităţii Tufeni

Autor: Donea Gina Lavinia

Unitatea de învăţământ: GPP Nr.7

Slatina

Scopul materialului propus:de

documentare pentru cadrele didactice


3

Prezentare generală - Judeţul Olt

Din ansamblul judeţelor României, judeţul Oltse detaşează ca o regiune cu trăsături bine definitedin punct de vedere economic, social si politic.

La nord, judeţul Olt se învecinează cujudeţele Vâlcea si Argeş, la vest cu judeţul Dolj, laest cu judeţul Teleorman, iar la sud graniţa cuBulgaria este demarcata de fluviul Dunărea.

Situat in sudul ţării, judeţul Olt are osuprafaţă de 5507 km². Axa hidrografica majorăeste râul Olt, în mare parte amenajat pentruproducţia de energie electrica. Relieful este formatdin trei mari unităţi: Podişul Cotmeana în nord,Câmpia Boianului în centru si Terasele Dunării însud. Regimul termic este temperat, cu iernifriguroase si veri calde. Vegetaţia şi fauna sunt celespecifice zonei forestiere în nord şi stepei în sud.

Populaţia judeţului la ultimul recensământ,este de 512.597 locuitori; exista municipiul: Slatina, şase oraşe: Balş, Corabia, Drăgăneşti-Olt,Scorniceşti Piatra-Olt,Caracal şi 94 de comune.

Cercetările arheologice desfăşurate de-alungul anilor au dus la identificarea unui numărimpresionant de aşezări umane din toate epocile,fapt ce ilustrează continuitatea de locuire sicivilizaţie în zonă.

Situat în sudul ţării, pe cursul inferior al râuluicare i-a dat numele, judeţul Olt face parte dincategoria judeţelor riverane fluviului Dunărea. Estetraversat de meridianul 24 grade longitudine estică


4

pe linia localităţilor Iancu Jianu, Baldovineşti şi deparalela 44 grade latitudine nordică în partea de sudpe linia Vlădila Scărişoara, măsurând 138 Km pedirecţia nord-sud si 78 km pe direcţia est-vest.Ca poziţie istorico-geografică, face parte dintrevechile provincii istorice Oltenia si Muntenia, avândo legătură permanentă cu vestul ţării, cu Banatul peValea Dunării, cu Transilvania pe Valea Oltului, iarprin portul dunărean Corabia are ieşire la MareaNeagră.

Spre nord se învecinează cu judeţul Vâlcea,în est cu judeţul Argeş si Teleorman, la vest cujudeţul Dolj. În partea de sud, pe o lungime de 47km, Dunărea face hotarul ţării cu Bulgaria. JudeţulOlt are o suprafaţă de 5.498 km pătraţi (valabil la31.12.1997 conform Anuarului Statistic al României-1998).

Formele de relief ale judeţului Olt apar încelor două mari unităţi, respectiv Podişul Getic înpartea de nord, care ocupă o treime din suprafaţă siCâmpia Română în sud, căreia îi revin două treimi.

Valea Dunării, orientată est-vest, dominămalul românesc si prezintă terase întinse. ValeaOltului reprezintă o adevărată axă a teritoriuluijudeţului.Terasele Oltului se remarcă prin întinderi mai maripe partea dreaptă a văi, începând din norduljudeţului până la Dunăre şi până la Drăgăneşti pepartea stângă unde sunt bine dezvoltate teraseleînalte: Coteana 80-90 m si Slatina 50-60m.

Clima judeţului Olt aparţine tipului temperat-continental, mai umedă în partea de nord si mai


5

aridă în partea de sud. Teritoriul judeţului Olt estetraversat de două cursuri mari de apă: fluviulDunărea si râul Olt. Fluviul Dunărea curge peteritoriul judeţului pe o lungime de 47 km. Oltulstrăbate judeţul căruia i-a dat numele pe o lungimede 100 km pe direcţia nord-sud.


6

Comuna Tufeni

Aşezare geograficăComuna Tufeni este situată în partea de est

a judeţului Olt la o distanţă de 55 km de oraşulreşedinţă, Slatina, spre vest la 65 km de Piteşti şi lasud la 40 km de Roşiorii de Vede.

Este aşezată de-a lungul şoselei judeţene nr.25 între km 48 şi 58.

Are ca vecini la nord comuna Bârla, satMozăceni din judeţul Argeş, la est comuna Balaci,sat Tecuci, judeţul Teleorman, comunele Crâmpoiaşi Şerbăneşti, iar la Nord-Vest comuna Icoana,ultimele trei comune fiind în judeţul Olt.

Gările cele mai apropiate sunt: Balaci şiSineşti: Gara Balaci se află la o distanţă de16 kmsituată pe calea ferată Costesti-Roşiorii de Vede;Gara Sineşti de pe calea ferată Bucuresti-Pitesti-Craiova se afla la o distanţă de 15 km. Începând cuanul 1961 legăturile cu oraşele se înlesnesc, dinacest an comuna Tufeni este legată direct de oraşulPiteşti, fosta reşedinţă a regiunii Argeş, căreia îiaparţinea şi comuna Tufeni, prin două mijloace autozilnice. De atunci şi până acum drumurile delegătură cu oraşele s-au modernizat iar cele careleagă comuna de oraşele Piteşti şi Slatina suntasfaltate. Legăturile auto s-au extins încât acumcomuna dispune de curse regulate auto nu numaicu oraşul Piteşti dar şi cu oraşele Slatina, Roşioriide Vede şi Drăgăneşti-Olt.


7

Comună cu caracter pur agricol, pe întinsulsau începe să se contureze un nou peisaj odată cuanul 1961, peisajul industrial petrolier.

Obiceiuri şi folclorDeşi o parte din obiceiuri şi datini sunt pe

cale de dispariţie, totuşi unele dintre ele se menţinşi astăzi.

Îmbrăcămintea, suferind influenţa oraşului -nu mai găsim oameni care în viaţa de zi cu zi sămai îmbrace ca în trecut costumul naţional. Portulnaţional se păstrează numai cu ocazia uneisărbători ce se dau în cadrul căminului cultural,dansuri populare şi de către elevii de şcoală tot înaceste ocazii. Aici tinerii, pe lângă dansurilemoderne cu ocazia horelor ţărăneşti şi la nunţi şipetreceri se joacă dansuri locale ca: sârba,geamparalele, murguleţul, ciuleandra, oganăul,ţigănească, horă mare şi căluşul. Se păstreazăunele datini şi obiceiuri care au loc cu ocazianaşterii, anului nou, datul de grindă, căsătorie, cuprivire la gătitul bradului, la naş, primirea darurilorcu ocazia nunţii, fetele fac plocoane care le duc lanuntă duminică dimineaţa şi luni dimineaţa se facetârna dacă mireasa a fost fată. De asemenea sepractică unele obiceiuri cu ocazia sărbătorilor deiarnă, la anul nou se merge cu pluguşorul şi cusorcova pentru urări de noroc şi sănătate. Se maipractică şi unele obiceiuri cu caracter religios legatede înmormântare şi credinţă.


8

Hărţi diverse


9


10


11


12


13

ComponenţăComuna Tufeni are o suprafaţă de

aproximativ 70 km pătraţi şi cuprinde satele:- Tufeni-Deal,- Tufeni-Vale,- Stoborăşti- Barza.

Scurt IstoricEste aşezată de-a lungul râului Vedea pe

malul stâng la o depărtare de 3 km de firul apei,spre răsărit pe o lungime de 3 km. Priveliştea de pedealurile ce străjuiesc pe partea de răsărit şi apusreprezintă o podoabă a locului, precum şi lunca şipădurile ce se desfăşoară pe ambele părţi ale râuluiVedea, începând din partea de nord a satuluiBădeşti până la ultimul teritoriu al satului Barza.

Spre răsărit, la circa 3 km de apa Tecuciului,la punctul Tufele Eleşteului, pe moşia Burdea – unspaţiu prielnic apărării împotriva cotropitorilor turci,a fost leagănul vechilor locuinţe ale tufenarilor.

Plugul adânc împlântat în pământul de peaceste vechi aşezări scoate la lumină ceramica,singura mărturie a vechimii satului, rămăşiţelevaselor de lut, cărămizilor, uneltelor agricolecenuşa, zgura din abundenţă, sunt tot atâtea doveziale vremurilor când omul de aici argat şi rob almoşiilor îşi păstra prin trudă ocupaţia de agricultor,iarna în zilele geroase cu lipsuri iar vara înfrăţiţi cuholdele, cu câmpul cu flori dar şi asuprit de vornicul(primarul) satului speriat de ororile vremii.


14

Puţinii locuitori de la Tufele Eleşteului şiPunctul Leşi, clăcaşi pe moşiile boiereşti, coboarăpe lunca râului Vedea, unde mai târziu potrivitlegilor lui Alexandru Ioan Cuza, în 1864 suntîmproprietăriţi, marcând astfel pe la jumătateasecolului XIX pe cei dintâi statornici, vâlceştii,tributari ai moşiei lui Tufeanu. Bătrânii satului deprin anii ’40 ca Radu Buzatu, Neagu Costea şi alţiiaminteau de fiul lui Tufeanu ar fi fost înrolat înarmata rusă în războiul ruso-turc din 1828-1829.

Moşia trece din mâna fiului lui Tufeanu intratîn dizgraţia stăpânirii, în mâna generalului Mavru deorigine rus pomenindu-se despre plantaţia de vie alui Mavru care a fost aşezată pe dealul Boroiu.

Aşezarea curţii lui Mavru e dovedită deurmele de pe un dâmb cu ieşire la un drum (cleatăde câmp) între satele Tufeni-Vale şi Stoborăşti înpartea de est a acestora. Nemaiputându-şiadministra moşia, Mavru, care era iubitor depetreceri în străinătate, vinde moşia lui EnacheDumba, de origine grec, a cărui fiică ia în căsătoriepe Anastase Simu. Enache Dumba îi lasă moşiaginerelui său.

Moşia este trecută prin arendare lui AntonSimu şi după revolta din 1907, acesta se remarcăprin arendarea etajului de la clădirea în care afuncţionat până în anii ’70 Ferma de Stat Tufeni.

Numele de Tufeni provine de la numelestăpânului moşiei Tufeanu, nume pe care l-amoştenit de la vechea aşezare Tufele Eleşteului(întindere de pădure de tufe, de stejar cu care erauacoperite aceste zone).


15

Este întărită această constatare de cătredescendenţi ai lui Vâlcea cel bătrân, care aveaturme de oi şi care la propunerea moşierului Dumbade a a-i cumpăra oile în schimbul unei părţi dinmoşie a primit un răspuns ironic de la soţia luiVâlcea, care îi refuză târguiala.

Odată cu statornicirea lui Dumba caproprietar al moşiei începând cu anul 1836 sepornesc defrişările pădurii care nu se opresc pânăla despădurirea completă în anul 1905. Ultimelerămăşiţe ale vechii păduri se întâlnesc ca buturugiîn câmpul Boroiu prin anul 1919, iar câteva tufe dinjurul eleşteului rămase în urmă mai semnalau canişte străjeri conştiincioşi că în acest loc a clocotitodinioară viaţa unui sat la Tufele Eleşteului.

Tot în acest loc se aminteşte de ruinele uneivechi biserici la măgura denumită Măgura lui Bleajă.

Mutat de pe valea Tecuciului pe valea Vedei,satul îşi leagă viaţa mai departe pe câmpul Boroiuluide pădurea de aici care se întinde înspre vest pânăîn zilele noastre.

În satul Tufeni-Vale Olărăştii sau Orădanii deastăzi îşi au originile pe la anul 1700. în subsolulorădanilor, într-un dâmb au fost găsite schelete deoameni aşezate neregulat, unele cu capetele spreapus şi altele spre răsărit, alături de acesteagăsindu-se săbii bronzate, acestea fiind dovezi aicia avut loc o bătălie.

Biserica din satul Tufeni-Vale păstrează urmeale vechii aşezări a satului având pe peretele derăsărit al altarului o inscripţie cu data de 1877 cereprezintă anul restaurării bisericii ce se ruinase.


16

Vechimea o poartă cu 150 de ani în urmă, deci ardata cu aproximaţie din 1727. Existenţa acesteibiserici este legată de sprijinul acordat familiilor dinjurul acesteia.

ReliefEste format din câmpie cu aspect neted de

platou sau de coline, făcând parte din CâmpiaRomână. În această unitate geografică mare, peteritoriul comunei se desfăşoară câteva subunităţide câmpie cu caracteristici specifice datorităstrăbaterii râului Vedea şi anume:

- Câmpia Boianului – la vest de râul Vedea,- Tersa I ți a II-a a râului Vedea,- Câmpia Găvan-Burdea la est.

HidrologieComuna Tufeni face parte din bazinul

hidrografic al râului Vedea (242 km). Acestastrăbate comuna în partea de vest în lungulcomunei de la nord la sud, debitul acestui râu fiindneconstant.

Afluenţi ai râului Vedea din Comuna Tufeni:- Vârcanul (aproximativ 3 km) – sezonier- Vâlcea (8 km) – pârâiaş care trece prin

Lacul Calului paralel cu şoseaua spreStoborăşti şi se varsă în râu la Barza.

ClimaEste caracteristică Câmpiei Române cu

temperatură medie anuală de 10,6 ºC, luna cea maifriguroasă fiind ianuarie cu temperatură medie de -4


17

ºC, iar cea mai călduroasă lună fiind iulie cutemperatură medie de 29 ºC. Media anuală aprecipitaţiilor este de 579 ml /mp lunar, acestea fiindmăsurate pe o perioadă de 20 de ani.

Vânturile cele mai frecvente sunt crivăţul,austrul, băltăreţul iarna, iar vara valurile de căldurăcu ploi şi grindină sunt frecvente.

SolulPe cuprinsul comunei se întâlnesc cernoziomurilelevigate cu cele 3 subtipuri: puternic, mediu şi slab.

Flora şi faunaSunt caracteristice zonelor de câmpie. Vegetaţialemnoasă e reunită în păduri cu arbori de stejari dinmai multe specii - gorun, gârniţă -, salcâm, jugastru,ulm, corn. Pe malul apelor cresc sălcii, răchite şiplopi.

- VegetaţiaVegetaţia ierboasă a pădurilor cuprinde un numărmare de specii ca: ghiocelul, brânduşa galbenă,vioreaua. Bălţile sunt împodobite cu trestie, papură,ţipirig şi crini de baltă. Varietatea

- FaunaVarietatea peisajului e dată de un număr de speciianimale ca: vulpea, iepurele, dihorul, şoarecele decâmp, căprioara, fazanii, iar în lanurile de grâuvrabia, potârnichea, rândunica, turturica, cucul şiciocănitoarea.


18

Legenda Măgurii ŞarpeluiA circulat în sat până nu de mult o legendă

care suna aşa: era un deal mai mic decât esteacum iar în acel deal trăia o pereche de şerpi uriaşi.într-o zi şerpoaica naşte un pui mic, pentru că erasingurul copil, părinţii îl iubeau foarte mult, îlîngrijeau, îi aduceau mâncarea pe care copilul lor odorea. Dar într-o zi părinţii uriaşi i-au murit. El aîncercat să-şi facă casă în deal, dar fiind prea grosdealul, s-a săltat şi s-a mărit. Şarpele era foarteînghesuit şi într-o zi un bolovan de pământ a căzutpeste el. de frică, că dealul se dărâmă şarpele aieşit înfuriat afară, aruncând pământ şi astupându-ibine intrarea. A doua zi a înghiţit cu lăcomie o nuntăa unui împărat. Un prieten al împăratului a promiscelui care-l va omorî pe şarpe jumătate din avereasa şi pe fiica sa de soţie. Au încercat mulţi voinicidar au pierit. Atunci au venit 100 de ţigani care aufăcut oameni ţi căruţe din fier, au înroşit căruţele înfoc şi au mânat caii spre măgură. Şarpele a înghiţittot şi a murit.

Epoca bronzuluiVechea aşezare de pe Măgura Şarpelui cu o

îndelungată locuire a fost părăsită şi mutată înactualul sat. Acest lucru s-a datorat accentuăriicaracterului pastoral al economiei, practicăriiagriculturii primitive prin folosirea plugului brăzdarde bronz şi probabil şi de lemn.

Epoca fierului- Epoca I - Hallstatt


19

- Epoca II - La TèneÎn a doua epocă a fierului, în triburile geto-

dacice are loc o generalizare a uneltelor şi armelorde fier, în agricultură se adoptă plugul cu brăzdar defier. Are loc a doua mare diviziune socială a muncii,despărţirea meşteşugarilor de celelalte ocupaţii.Urmează a treia diviziune, despărţirea negustorilorde celelalte categorii. În locul obştilor gentilice, aparobştile săteşti. Se creează uniuni de triburi,Burebista urcând pe tron în anul 82 î.C., supunândstăpânirii sale întreaga Dacie, inclusiv actualulteritoriu al comunei Tufeni. Aceasta se găsea lagraniţa de sud a Daciei, denumită UltimesCasalutus.

Romanii au adus unelte şi metodeagrotehnice mai perfecţionate. S-au găsit din acestetimpuri, rând pe rând, râjniţe de mână, mori de apă,romanii construind drumuri pietruite cu rol strategic.Pe teritoriul comunei s-a menţinut întreagapopulaţie dacică, care a avut de suferit în urmadistrugerilor provocate de al doilea război daco-roman. Populaţia indigenă fusese arestată deromani. Toponimia geto-dacică Degarza (Barza),sat component al comunei Tufeni, denumirepăstrată şi de romani, atestă continuitatea populaţieide tradiţie autohtonă pe teritoriul comunei de azidupă cum mărturiseşte şi academicianul DumitruTudor.

Continuitatea populaţiei daco-romane dinsatul Barza s-a materializat şi după retragereaaureliană. De altfel până în anul 602 romanii au


20

stăpânit diferite teritorii care făcuseră parte din fostaprovincie Dacia.

Constantin cel mare anexează din nouimperiului roman sudul Olteniei şi Munteniei actuale,el ridicând valul cunoscut astăzi sub numele deBrazda lui Novac, care trece la sud de comunanoastră, iar o altă ramură a acestuia la nord deTufeni. Aceste lucruri dovedesc o reînfiripare a vieţiiromane şi pe teritoriul comunei Tufeni.

Înainte de anul 1320 cnezatele şivoievodatele s-au unit întru-n stat condus deBasarab I. În Istoria României, volumul II partea Iediţia 4 din 1943, pagina 769, de D. C. Giurăscu semenţionează numele de Stoborani, sat în ţinutulTecuciului şi Covului. Acest lucru a făcut ca vechiilocuitori din satul nostru să fie duşi de cei dinBasarabii în judeţele Moldovei pentru a apăragraniţele împotriva marilor migraţii. Că a existat omişcare a vechii populaţii se dovedeşte dinaşezările acestui sat care era pe malul drept alrâului Vedea, păstrându-se şi astăzi rămăşiţe alevechii aşezări.

În Direcţia Generală a Arhivelor Statului,Editura Academiei, R.P.R., 1956 documentul 446din veacul 16, pagina 429, volumul 5 semenţionează existenţa satului Stoborăşti la 26ianuarie 1590.: Prin acest document, MihneaTurcitul, voievod al ţării româneşti întăreşte jupâniţeiStoica şi fiilor ei Drăghici şi Giurgiu, postelnicii, sate,părţii de sate, vecinii şi ţiganii: …. Din mila luiDumnezeu io Mihnea Voievod şi Domn a toată ţaraValahiei, fiul marelui şi preabunului Alexandru


21

Voievod. Dă Domnia mea această poruncă aDomniei mele jupâniţei Stoica din Tomeni, jupâniţalui Stroe Vornic ca să-i fie satele şi aţiganii şi toatămarfa şi vitele, oricând a agonisit şi a cumpăratîmpreună cu Stroe Vornic şi cu fiii ei Drăghici şiGiurgiu – postelnici, ca să-i fie ei ocină în Tomeni,partea Vilae toată şi partea Buicăi jumătate depeste hotarul din câmp şi din apă şi din Branişte şidin Livezi….

Mihai Viteazul (1593-1601), trecând cuoastea prin Scrioaştea (Scrii-oastea) a poposit şi însatul Stoborăşti (Stobor-oşti) (stobor - sărbătoare încalendar). În partea est-vest a satului Stoborăşti,într-o poziţie prielnică, s-a dat o bătălie între MihaiViteazul şi turci. Această concluzie se datoreazăfaptului că pe Dealul Brănesei spre Crâmpoia esteun loc denumit la cetate unde s-au descoperitdiferite obiecte din timpul lui Mihai Viteazul. Maimult decât atât în Stoborăşti există Lacul Calului,azi desecat din cauza lucrărilor de drenare,spunându-se într-o legendă că un ostaş turc venindcălare în recunoaştere s-a împotmolit în acest lac,căzând în mâl cu cal cu tot. De aici şi denumirealacului. În anii comunismului în practica agricolă s-au găsit diferite obiecte ca vârfuri de suliţe datânddin această perioadă în locul denumit La cânipişti.Logica lucrurilor susţine concluzia că s-a dat osingură luptă cu două bătălii una la Barza şi una laTufeni la o distanţă de 5 km, unde Mihai Viteazuli-a înfrânt pe turci.


22

La săparea fântânii cetăţeanului Ion Sindie,şi cu ocazia diferitelor munci gospodăreşti peterenurile cetăţenilor Marin Porojan şi Ion Ionescu s-au gasit oase, fapt ce l-a determinat pe învăţătorulIon Ionescu să menţioneze într-o lucrare că ar fiexistat un cimitir pe aceste locuri. Concluzia trasăde învăţătorul Ion Ionescu este eronată, de faptacele teritorii ar fi fost un teatru de luptă.

1821 ţăranii erau obligaţi să dea feudalilordijmă din toate produsele să presteze muncigratuite pe pământurile acestora. Feudalii mărescpermanent obligaţiile ţăranilor aserviţi, intensificândexploatarea acestora şi rupând pământurile ţăranilorliberi. Copleşiţi de exploatare, ţăranii, meseriaşii şinegustorii, cuprinşi de entuziasmul răzbunării aualergat în masă sub steagul mişcării conduse deTudor Vladimirescu, care după 10 martie cândpleacă de la Slatina spre Bucureşti, trece şi prinTufeni la 12 martie pe drumul din faţa actualei şcoliStoborăşti, alăturându-i-se mulţi locuitori dinTufeni-Vale cum ar fi neamurile pandurilor şiarnăuţilor, neamuri care poartă şi astăzi acestnume.

1822 Din documentele existente la arhivaConsiliului popular se menţionează că în anul 1822Ahmed Mehmed cere caimacamului şi boierilor dinDivan înlocuirea ispravnicului Tufeanu cu Dumbadin cauza faptului că acesta jefuise prea mult peţărani, de aici denumirea de Tufeni – de la Tufeanu.


23

Din surse populare numele se consideră căprovine de la numele moşiei Tufeanca, moşie ce seaflă în punctele Tufele Eleşteului, proprietar fiindTufeanu.

Se consideră că numele localităţii provine dela tufe care în limba latina înseamnă arbuşti. Tufeleacestea amintesc de întinsele păduri care existaupe aceste meleaguri, păduri ce au fost defrişate dinanul 1821 până în 1905.

1877-78. Proclamată la 9 mai, independenţanaţională a României trebuia consfinţită, întărită şiapărată pe câmpul de luptă. În Războiul deIndependenţă şi-au adus contribuţia locuitoriicomunei Tufeni atât material cât şi pe câmpul deluptă.

La Griviţa, adevărata cheie a cuceririi cetăţiiPlevnei, în divizia a 3-a şi a 4-a română, luptând înbatalioanele comandate de maior Ghe. Şonţu şicăpitan Walter Mărăcineanu, pătrund în şanţurileînaintate ale redutei, suferind pierderi mari, au fostnevoite să se retragă, iar la 30 august după 4asalturi foarte îndârjite şi sângeroase, cu toatărezistenţa pe care au întâmpinat-o, vitejii dorobanţiau reuşit să cucerească reduta. Sergentul RaduBuzatu din Tufeni a fost martor ocular când OsmanPaşa a capitulat şi s-a predat colonelului GrigoreCerchez. La fel Costea Bleajă a luptat alături de aisăi purtând fascine pe care le aruncau în şanţurilede pe redute, ca luptătorii care-i urmau cu baionetala armă să traverseze mai uşor şanţurile. Sergentul


24

Radu Buzatu, rănit şi internat la spitalul decampanie de la Turnu Măgurele îşi aminteşte decapturarea de către turci a 20 de tineri, printre careşi el, pe care i-au legat cu frânghii, el fiind singurulreuşeşte să fugă rupând frânghia cu dinţii, darsantinelele turceşti, trăgând cu armă, l-au rănit înbuză, de aici luându-şi supranumele de Buzatu.

1907. Marea răscoală a ţăranilor dinRomânia. Urmare a unui noian de suferinţe înduratde ţărănime; lipsa de pământ, greutatea nevoiloragricole, calvarul abuzurilor săvârşite de proprietarişi arendaşi de oamenii acestora şi de administraţie,de cămătari, mizeria şi privaţiunile au fost tot atâteamotive care au împins ţărănimea la luptă. Începutăla 8 februarie în nordul Moldovei în Com. Flămînzi,care se extinde şi în zilele de 12-15 martie, răscoalase generalizează în mai toate judeţele din Muntenia.Semnalul răscoalei în zonele sud-vestice aleMunteniei, unde ţăranii aveau să înscrie minunatepagini de eroism pe câmpiile Munteniei în zilele de12 - 15 martie, a fost dat de evenimentele petrecuteîn ziua de 9 martie la Alexandria.

La vestea despre răzvrătirea rezerviştilor dela Alexandria s-au ridicat la luptă mari grupuri deţărani de la Urluieni (Malu) care au pornit în masăcătre Alexandria, trecând prin Tufeni, Bogdăneştii,Grigoreştii, Chivuleştii, Dinuţă, Piştică, Băntănăii,Ene Ionică, care la auzul goarnei lui Tănasepanduru se adună şi merg la administratorul moşieiSimu Pavel Niculescu, care cere ajutor de la IleiTatu şi Pană Andrei, oamenii boierului. Ilie Matei


25

cere administratorului registrul cu învoiri agricole.Aceştia înarmaţi cu ciomege, furci, topoare, EneIonică dă foc casei magaziei, iar Mihalache Dinuţăşi Marin Dinuţă fug cu animalele administratorului.De aici coloana răsculaţilor se îndreaptă spreTecuci Calinderu spre a se întâlni cu cei dinStoborăşti, unde era primar Marin Tecuceanu. IonCioran pleacă spre Crîmpoia spre a îndemna şiacolo la răscoală. Moara lui Cozmescu Ghimpe iafoc.

Pe dealul Boroiului spre Tecuci răsculaţiisunt întâmpinaţi de armată, care trage în răsculaţirănind pe Moise Chivu, Dinu Busuioc, iar MarinStreche cade răpus de gloanţe. La ieşirea dincomună ţăranii şi-au exprimat deschis hotărârea cadupă răfuiala cu toţi proprietarii şi arendaşii dinsatele vecine să revină în sat să are moşia că a loreste.

În judeţul Teleorman 90 de sate din 96 auluat parte la marea luptă a ţărănimii din martie 1907.

După 50 de ani în 1957 ca semn de omagius-a înălţat în comuna Tufeni monumentul din faţaConsiliului Popular.

Primul război mondial. Izbucnit la 15 iulie1914, între cele două mari blocuri războinice pentrureîmpărţirea lumii. Cu toate că România sealăturase uneia din taberele care duceau un războiimperialist, totuşi nu intra în luptă pentru cucerireaunor teritorii străine, pentru reîmpărţirea lumii, cipentru realizarea dezideratului de veacuri alpoporului român, unirea tuturor teritoriilor româneştiîntr-un singur stat.


26

Prin participarea sa la război, prin eforturilemilitare, prin sacrificiile a sute de mii de vieţi dinrândurile celor mai buni fii ai săi România aducândo contribuţie de seamă la înfrângerea puterilorcentrale. Dragostea fierbinte de patrie, dorinţanemărginită de eliberare a pământului cotropit, afăcut ca şi locuitorii din comună să-şi verse sângeleîn luptele purtate în lunile iulie – august 1917 laMărăşti, Mărăşeşti, Oituz care se înscriu la loc decinste în lungul şir al eforturilor poporului românpentru apărarea suveranităţii şi independenţei.

În toiul acestor lupte au căzut eroic 69 deeroi din comuna noastră, Tufeni Deal : GheorgheRadu – sergent, Popescu Dumitru – caporal,Dragomir Radu, Pleaşă Alexandru, Ispas Gheorghe,Neagu Dumitru, Matei Ion, Matei Stelea, Neagu Ion,Ion Stan, Stancu Florea, Alexandru Aristide, LunguRadu, Constatin Marin, Şoangher Gheorghe,Predică marin, Coman Ilie, Buzatu Ion, BălanŞtefan, Chivu Ene, Mîndroc Radu, State Iancu,Stoica Cristudor, Dobre Ilie, Niculae Ion, CostacheCostea, Dumitru Constantin, Alexe Ion, ZamfirMarin, Burcea Ilie, Velea Dumitru, Florea Păun,Arampoi Dumitru, Burcea Gheorghe, Gheorghe Ion,Vîlcea Marin şi Dobre Tudorică – soldaţi.

Invalizi : Ion Savu – caporal, ŢupulanAlexandru şi Burlan Gheorghe – soldaţi.

Tufeni Vale: Badea Ilie, Vasile Barbu, BădicaNegi, Iancu Constantin, Iancu Marin, Creţu Ion,Piper Mincă, Creţu Păun, Molea Ilie, Tufă Tudor,Olteanu Petre, Manciu Anton, Sindie Radu, PetreAurică, Ciotin Constantin, Vîrşă Enache, Drăcosu


27

Stancu, Constantin Dumitru, Roman Petre, DrăcosuArghir, Sîrbu Stancu, Noise Costache, MinciunăSandu, Soare Dumitru, Brătan Danciu, Arghir Ion,Soricilă Cîrstea, Iordache Constantin, Şoricilă Radu,Dragne Stancu – soldaţi, Andrei Stancu – caporal.Invalizi: Emanoil Popescu – sergent, Octavian Raţă– soldat, Constantin Şotae – soldat.

Scurt tablou al comunei Tufeni din aniiepocii comuniste:

“Viaţa Economică:Pe teritoriul comunei îşi desfăşoară

activitatea două cooperative agricole de producţie,cu profil agro-zootehnic (ferma Arman) două secţiiS.M.A. care prestează servicii în cadrul C.A.P. –urilor, o moară ce deserveşte gospodăriilepopulaţiei, o reţea comercială a cooperaţiei deconsum care este formată din patru magazinealimentare, un magazine universal, magazinemixte, o librărie, un restaurant şi o bodegă.

a)Ocuparea forţei de muncă activă:CAP Tufeni 694 persoane, CAP Stoborăşti 264

lucrători IAS 126, SMA – 40, Cooperatia deconsum 16, total 1142 din care: număr mediu alpersonalului pe ramuri ale economiei, industrie 36,agricultură 210, silvicultură 2, telecomunicaţii 8 ,învăţământ – cultură 47, ocrotirea sănătăţii 11,administraţie 6, gospodărie comunală 1, culte 3.

b)Principalii indicatori ai dezvoltării economiceai comunei:


28

Volumul fondurilor fixe: CAP Tufeni – 5816 lei,CAP Stoborăşti 3854, IAS 11075 lei, SMA 11912lei, Cooperativa. de consum 805 lei, Ind. Morărit987 lei, Dispensar Uman 328 lei, Depozit lemne 240lei

c)Suprafaţa de teren afectată agriculturii peculturi: grâu – 1052 ha, orz-518 ha, porumb -2123ha, in – 50 ha, floarea soarelui – 520 ha, sfecla –220 ha, tutun – 90 ha, legume - 126 ha, ceapă – 85ha, pepeni – 56 ha.

d)Efective de animale: 2576 bovine, din care:1128 vaci, 143 junci, 4413 – ovine, 2711 porci, 173cabaline.

Pe întinsul comunei s-a conturat începând cuanul 1961 un nou peisaj, peisajul industrial petrolierîn lunca râului vedea, s-au pe câmpul înalt, teîntâmpină siluetele zvelte ale sondelor, ghirlande delumini în noapte şi stâlpi de beton cu liniile lor deînaltă şi joasă tensiune purtătoare de curentelectric.

Locuitorii comunei au învăţat paralel cu nouaştiinţă agricolă meserii noi, ei devenind sondori cedeservesc sondele sau parcurile petroliere.

Organizarea politico-administrativăConsiliul Popular al Comunei era format din

24 deputaţi şi un comitet executiv format din 7membri: Stoica D. Ion – preşedinte, Voinea Radu –vicepreşedinte, Durbacă Florica – secretar adjunct,Georgescu Ion şi Vîlcea Maria – membri, DurbacăAlexandru şi Ciobanu Margareta – membrii


29

supleanţi, Secretar al Comitetului Executiv – SoareGheorghe.

În Tufeni există secţie de miliţie condusă deplutonier major Şerban Ion.

Prin buna gospodărire al comunei prinînţeleptul simţ de orientare asupra problemeloractuale ce frământă pe cetăţenii satului, prinataşamentul său fată de comună şi dorinţapermanentă de a vedea satul nostru tot maiînfloritor, merită a sublinia aici numele primaruluiStoica Ion.

Din realizările comitetului executive alConsiliului popular amintim: racordarea comunei lasistemul energetic naţional, alimentarea satului cuapă potabilă, asfaltarea drumului judeţean,modernizarea pieţei comunale, construirea a douăbrutării a 4 staţii I.T.A. a unei şcoli cu 9 săli declasă, un cămin cultural, dotat cu un cinematografcu bandă normală.

Pentru activitatea sportivă a tineretului s-aamenajat un spaţios teren care poate cuprinde toatedisciplinele sportive, Spre a da comunei o înfăţişarecât mai plăcută s-au amenajat peste 1000 mp spaţiiverzi, u parc în faţa Consiliului Popular şi peste1000 m trotuar.

Dezvoltarea social culturalăa) Mutaţii în structura populaţiei.

Nr. De familii = 1560Populaţie totală = 4043Masculin = 1856Feminin = 2187


30

Până la 18 ani = 721,între 18 – 40 = 1711,40 – 60 ani = 1097,peste 60 ani = 514.Nr. născuţilor = 82,decedaţi = 40,casatorii încheiate 38

b) Dezvoltarea învăţământuluiÎnvăţământ preşcolar:

1971 1972 1973 1974 19751976 1977 1978 1979

Grădiniţe 3 3 3 3 33 3 3 3

Copii înscrişi 75 75 110 120 170160 150 160 180

Cadre didactice 3 3 4 4 55 5 5 5

Învăţământ primarScoli 3 3 3 3 3

3 3 3 3Elevi înscrişi 132 121 136 151 168

193 279 274Cadre didactice 4 4 5 6 7

7 9 8 7Învăţământ gimnazialScoli 2 2 2 2 2

2 2 2 2Elevi înscrişi 380 394 364 363 346

309 307 335Clase 11 12 12 13 12

11 11 11 11


31

Cadre didactice 15 17 16 19 1818 18 18 18

Învăţământ liceal tr. I 1 1 1 1 11 1 1 1

Elevi înscrişi 15 15 34 34 6363 68 69

Clase 1 22 2 2 2

Cadre didactice 9 99 9 9 9Prima şcoală ia fiinţă în anul 1867

funcţionând până în 1890 pe lângă vechea biserică.De la 1890 până în 1912 şcoala funcţionează înlocal închiriat, azi dispărut pe locul actualuluiConsiliu Popular. In 1912 se construieşte un localpropriu de şcoală cu 4 săli de clasă (azi grădiniţă,atelier şcolar şi sală de sport). Din 1978 s-a dat înfolosinţă un nou local de şcoală cu 8 săli de clasă şilaboratoare.

c) CulturaÎn comuna Tufeni există un cămin cultural cu

o sală de festivităţi de 300 locuri, o bibliotecăcomunală şi săli anexe pentru desfăşurarea deactivităţi culturale. In cadrul căminului activează 7echipe artistice, brigăzi artistice, forma de dansuri,teatru, echipe de căluşari cu un număr de 185manifestări la care au participat un număr de 14 miispectatori. Cinematografele cu nr. de 280spectacole a adus în săli un număr de peste 13500spectatori. Director al Căminului Cultural – SanduIon .


32

Din cele 4 biblioteci din comună 3 suntşcolare cu 12188 volume.

Biblioteca comunală cu un număr de 5968volume, bibliotecar profesor Sandu Valerica. Încomună exista peste 350 televizoare.

d) Dezvoltarea asistenţei sanitare.Dispensare medicale = 1, case de naşteri = 1,puncte sanitare = 1, farmacii = 1, personal: medici =2, farmacişti=1, personal mediu sanitar = 6 , paturi5, număr consultaţii şi tratamente = 25024, din care:copii = 8439, având o salvare pentru urgenţă

e) Construcţii de locuinţe. Număr de caseexistente + 1365, având în medie 3 camere caresunt înzestrate cu bunuri de folosinţă îndelungată la100 familii, revenind 35 aragazuri, 30 frigidere, 13maşini spălat rufe, 3 autoturisme, telefoane = 80.

f) Perspectivă. In anii ce urmează comunava cunoaşte o dezvoltare profundă şi o modernizaredemnă pentru anii construcţiei socialiste.

In agricultura se va construi un baraj înpunctual Brăneasa ce va permite irigarea a 250 ha.Pe râul Vîrcan se v-a construii 1-2 micşti baraje cev-a asigura a 10 – 20 ha pentru cultura legumelor, ouscătorie de tutun şi în satul Stoborăşti (în Tufenifiind construită din anul 1979) saivane de oi, secţiiprestări servicii populaţie, 10 km conductă pentrualimentare cu apă potabilă, 4 blocuri de locuinţe, obaie comunală, sediu politico-administrativ şi o piaţămodernă.

g) Aşezăminte de cult. Biserica din TufeniVale construită la sfârşitul secolului XVII , refăcutăîn 1977 are în fată o clopotniţă din lemn cu un


33

clopot din bronz. Lucrată din cărămidă şi învelită cuşindrilă. Biserica Tufeni Deal construită în 1936 cuajutorul obştei şi cu fonduri de la Vladimir Simu.-personal de cult .

Şcoala Tufeni Vale pe care am omis-o aînceput să funcţioneze într-un local închiriat 1921cu primul învăţător din acest sat CosticăTănăsescu, iar din 1925 se construieşte un local cu2 săli de clasă la care au funcţionat: Baltă Ion,Boaţă Ştefan, Buşcă C-tin, Cioculescu Maria,Dobrescu Ioana, Dumitrescu Nicolae, FeraruNiculina, Grigore Rozica, Grigoresscu Cecilia, IonIon, Ionescu Ion, Luţă Alexandra, MandacheNatalia, Magureanu C-tin., Boţoiu Ion, Mitel Dorin,Popescu Oltea, Popescu Marin (Cioceşti), PopescuCostică, Popescu Dumitra, Popescu Maria,Postelnicescu Dumitru, Petra Vasile, Roşu Radu,Stanescu Natalia, Stoica Ioana, Stoica Joiţa,Tănăsescu Maria, Voiculescu Elena. La Tufeni Dealau funcţionat următorii: Alexandrescu Ion,Alexandrescu Angela, Alexe Eugenia, Baltă Ana,Baltă Ion, Burcea Rozica, Boaţă Ştefan, Bză Silv ia,Cosmescu Petra, Canlea Elena, Ciobanu Petre,Constantinescu Gheorghe, Cătană Constanţa,Cristoloveanu Ion, Ciobanu Maria, CiobanuMargareta, Dumitrescu Emil, Dumitrescu Mihai,Diaconu Iuliana, Dinuţă Margareta, Dinn Gheorghe,Durbacă Aurora, Drăguşin Ioana, Făgăraş Florica,Grigore Rozica, Georgescu Ion, Groisu Eleonora,Grecu Elena, Hernest Ion, Onescu Ion, OnescuVeronica, Ivan Florica, Marinescu Ileana, ManciuAlexandra, Măgureanu Florenţa, Neacşu Gheorghe,


34

Negoescu Margareta, Nicolae Doina, Pană Ioana,Petra Dumitru, Popescu Marin, Pătru Constanţa,Paraschiv Stela, Postelnicescu Paraschi, PopaAurel, Popa Ana, Popescu Radu, PopescuConstantin, Popescu Felicia, Răpan Rada, SicăAngela, State Sivia, Stoica Doiţa, Stoica Ion, Stancuţ Marin, Stăncuţ Elena, Stancu Alexandru, StancuZoia, Sandu Ion, Sandu Valerică, Stănescu Dorina,Stănescu Marius, Schiaucu Pavel, Stoica Virginia,Stoica Marius, Trăilă Gheorghe, Tană Teodora,Topceanu Alex, Chiugan Ioana, Urseanu Maria,Voiculescu Maria, Velea Maria, Vişan Ştefan,Voichin Constanţa, Vâlcea Nina.

Oameni de seamăPrezentăm pe câţiva dintre cei care s-au

distins în activitatea lor: Invăţător Petrescu Elenanăscută în anul 1906, a învăţat la Şcoala normalădin Turnu Magurele, după 6 ani de studiu a obţinutdiploma de învăţător în anul 1925. A funcţionat caînvăţător la Şcoala Tufeni cu grad superior ( I şi II)o gradaţie de merit şi mulţumiri din parteaMinisterului.

Gojnea Ion născut în anul 1906 a terminatLiceul Militar la Mănăstirea Dealului. A fost numitsublocotenent la Sebeş Alba. A primit gradul decăpitan apoi de maior, iar din 1930 conduce unregiment unde primeşte mai multe decoraţii.Participă la al doilea război mondial, cu regimentulpână la căderea Berlinului fiind decorat cu medaliiRomâneşti şi Ruseşti. A fost comandantul Centruluide instrucţie militară de la Braşov.


35

Doctor Ing. Ionescu Nelu, în anul 1957termină Facultatea de Exploatare a zăcămintelor deTiţei şi Gaze secţia Geologie din cadrul Institutuluide Petrol şi Gaze Bucureşti, obţinând diplome cumenţiunea Foarte Bine, deţine diferite funcţii înMinisterul Minelor, întocmeşte memorii, rapoarte şihărţi seismice valoroase. In urma cercetărilor sale s-au descoperit zăcăminte de hidrocarburi în diferiteţări ale lumii unde a fost trimis ca specialist (Algeria,R.A. Yemen, R.P.D. Yemen, Kuweit, U.E. Arabe şialtele)

Din cadrul comunei s-au mai ridicat de-alungul anilor cadre ca: Educatoare, învăţători,profesori, ingineri, ofiţeri, medici, care datorităspaţiului nu ii putem menţiona, urmând ca într-olucrare separată să fie menţionaţi.”

În zilele noastre mai zărim urme ale trecutuluiînsă pe lângă toate acestea vedem, o comunăaliniata din unele puncte de vedere secolului XXIadică, acces la parcuri de joaca moderne ,clădirileşcolilor refăcute,acces la internet şi telefonie mobilăindispensabile acestor timpuri,mijloace de transportmoderne ,în agricultură utilaje agricole performantecare încep să înlocuiască cu succes uneltele vechiale bătrânilor noştri. Drumurile şi căile de acces aufost modernizate, au fost renumerotate si chiardenumite acolo unde acest lucru seimpunea,comerţul săptămânal a cunoscut o înfloriredupă anii 89 prin târgul săptămânal .Oamenii s-auadaptat şi ei zilelor noastre ocupându-se cuagricultura, creşterea animalelor ,unii dintre eiavând meserii din cele mai diverse dar mai cu


36

seama sondori datorită extracţiei de petrol care maiare loc în zonă dar mult mai restrâns decât în anicomunismului. Şcolile au suferit diferite transformăride-a lungul anilor astăzi putem spune că avem încomună şi un liceu. La fel cum oamenii de aici s-auadaptat noilor vremuri putem spune că şi întreagacomună se adaptează şi ea timpurilor ce sunt şi, cevor veni .

Rezumatul monografiei comunei TUFENI

Comuna Tufeni. Se cunoaşte originea ei din trecutultimpului având o veche aşezare la răsărit cam la 3km pe apa Tecuciului la punctul: Tufele Eleşteuluipe moşia Burdea s-a găsit o covată prielnicăaşezării, serioasă adăpostire împotriva cotropitorilorturci; aici a fost leagănul vechilor locuinţe aletufenarilor.Plugul adânc împlântat în pământ de pe acestevechi aşezări a scos la lumină ceramica, singuramărturie a vechimii satului. Rămăşiţele vaselor delut, cărămizile, uneltele agricole, cenuşă şi zgură dinabundenţă sunt tot atâtea dovezi ale vremurilorcând omul de aici, argat şi robitor al moşiilor îşipăstra, prin trudă şi obidă ocupaţia de agricultor,iarna în zilele geroase cu lipsuri şi angaralelebăneşti, iar vara înfrăţit cu holdele, cu câmpul, cuflorile dar şi asuprit până şi de vornicul satului, deororile vremii. Puţinii locuitori de la Tufele Eleşteuluişi punctul Leşi, clăcaşi pe moşiile boiereşti, coboarăjos pe lunca râului Vedea unde sunt împroprietăriţimai târziu potrivit legilor lui Cuza la 1864 marcând


37

astfel pe la jumătatea secolului XVIII pe cei dintâistatorniciţi Vîlceştii.Bătrânii satului ca Radu Buzatu, Neagu Costea şialţii care au trăit până acum câţiva ani au povestitdespre vechimea acestei comuni. Numirea deTufeni vine de la numele stăpânului moşiei Tufeanusau de la Tufele Eleşteului vechea aşezare asatului. Numirea de Tufeni dovedeşte bogăţia detufe, pădure de stejar cu care erau acoperiteţinuturile de aici, ca parte integrantă aDaleormanului, numire comună, în traducereanoastră pădure nebună. Este întărită aceastăconstatare şi prin amănuntele date de descendenţiilui Vîlcea cel Bătrân care deţine o turmă de oi şi căîn desişul acestor tufe s-ar fi găsit multe fiaresălbatice care atacau turma. Se crede că odată custatornicirea lui Dumba ca proprietar al moşieiîncepând cu anul 1848 se pornesc cu defrişărilepădurii care continuă până la completa despădurireîn anul 1905. Ultimele rămăşiţe ale vechii păduri seîntâlnesc ca buturugi în punctul Boroiu prin anul1919, şi câteva tufe din jurul eleşteului maisemnalau ca nişte credincioşi străjeri că în acest loca clocotit odinioară viaţa unui sat la TufeleEleşteului. Tot în acest loc locuitorii amintesc deruinele unei vechi biserici la Măgura lui Bleajă.Satul Tufeni a fost împărţit în două sate până laîmpărţirea administrativă din februarie 1968, când s-a format un singur sat. In Tufenii din Vale Orăreştiisau Orădanii de astăzi merg ca aşezare înadâncimea vremii pe la anul 1700 în subsolurileOrădanilor într-un dâmb, au fost găsite schelete de


38

oameni aşezate neregulat unele cu capetele sprerăsărit, altele spre apus. Alături de schelete au fostgăsite nişte săbii bronzate, aceasta ar dovedi că aicia avut loc o bătălie. Biserica din Tufenii din Valepăstrează urme ale vechii aşezări a satului, segăseşte pe peretele dinspre răsărit al altarului oinscripţie cu data de 1877 ce reprezintă anulrestaurării bisericii ce se năruise. Vechimea ei nu ecunoscută, se crede că ar data din anul 1727.Figurarea acestei biserici presupune mijloace oferitede un important număr de familii aşezate în jurul eicu mult înainte. Biserica se menţine şi astăzi fiindmică şi constituind un monument istoric.Despre vechea aşezare a satului Stoborăştivorbeşte rămăşiţele unei biserici ce se află pe maluldrept al râului Vedea, smulsă din temelie de valurileînvolburate ale apei. Spun bătrânii că biserica ar fipurtat numele de mânăstire de călugări, stupi dealbine cu miere şi alte bunuri din care seîmpărtăşeau mai marii oştirilor cât şi ocârmuirea întrecere pe drumul Olacului. Poate aici să fi păstratşi rezerve de arme pentru oşteni. Bordeiele de pemalul drept al Vedei, în timpul alinierii satului, aufost trecute de cealaltă parte a apei.


39

Fotografii diverse comuna Tufeni:

Biserica Tufeni Deal

Biserica nouă Tufeni Vale


40

Primăria Comunei Tufeni


41

Sondă petrolieră din Comuna Tufeni

Oficiul Poştal Comuna Tufeni


42

Târgul comunal Tufeni (săptămânal)


43

Monumentul Eroilor Tufeni

Moara Tufeni


44

Conacul Vladimir Simu


45

CUPRINS

Prezentare generală – Judeţul Olt 2Comuna TufeniAşezare Geografică

5

Obiceiuri şi folclor 6Hărţi diverse 7Componenţă 12Scurt istoric 12Relief 15Hidrologie 15Climă 15Sol 16Flora şi fauna 16Legenda Măgurii Şarpelui 17Epoca Bronzului 17Epoca Fierului 17Scurt tablou al comunei Tufeni din anii epociicomuniste

26

Rezumatul monografiei comunei Tufeni 34Fotografii diverse Comuna Tufeni 37Cuprins 43Bibliografie 44

Cu mulţumiri, d-lui prof. de istorie, PopescuFlorin de la Şcoala de Arte şi Meserii Tufeni!


46

B I B L I O G R A F I E

1) Monografia Judeţului Olt ,19742) File din cartea Oltului, 19693) Rucăr – monografie sociologică, 1972 Gh.

Pârnuţă4) Zorile istoriei în Carpaţi şi la Dunăre,5) V. Maciu, De la T. Vladimirescu la răscoala

din 1907, 19736) Documente privind marea răscoală a ţăranilor

din 1907, vol. I, 19577) Răscoala ţăranilor din România – M. Badea,

Ilincioiu, 1987 pag. 628) D. C. Giurescu, Istoria României, vol. II ed.

1943 pag. 408 – 409, 7699) Arhiva Şcolii primare Tufeni Vale10) Arhiva Consiliului Popular Tufeni11) Documente primite de la locuitorii comunei12) Discuţii cu bătrânii satului13) www.primariatufeni.judetulolt.ro

resursĂ educaŢionalĂ deschisĂ - isjolt.ro · donea tecuceanu gina lavinia – monografia...

Documents