restaurĂrilor posterioare compozite realizate … · suprafețele dentare proximale reprezintă a...
TRANSCRIPT
UNIVERSITATEA “TITU MAIORESCU” BUCUREŞTI
IOSUD
ȘCOALA DOCTORALĂ MEDICINĂ DENTARĂ
STUDIU COMPARATIV AL PERFORMANȚELOR
RESTAURĂRILOR POSTERIOARE COMPOZITE
REALIZATE PRIN TEHNICI ADEZIVE DIRECTE,
SEMI-DIRECTE ȘI INDIRECTE
TEZĂ DOCTORAT
REZUMAT
Coordonator știinţific: Doctorand:
PROF. DR. CORNELIA BȊCLEŞANU ANA CRISTINA HODOBEȚ
2/30
2018
CUPRINS
CUPRINS..............................................................................................................................2
INTRODUCERE………………………………………………………………………….5
PARTEA GENERALĂ
CAPITOLULUL 1
Particularități clinice și terapeutice ale cariilor proximale localizate în segmental dentar
posterior…………………………………………………………………………………….6
1.1 Particularități clinico-morfologice ale cariilor proximale……………………………...7
1.1.1. Punctul de contact interdentar……………………………………………………….7
1.2. Particularități terapeutice ale cariilor proximale………………………………………7
1.3. Refacerea punctului de contact………………………………………………………...7
1.4. Longevitatea restaurarilor cariilor proximale………………………………………….7
CAPITOLUL 2
Materiale compozite utilizate în restaurările estetice directe și indirecte posterioare……...7
2.1. Materiale compozite directe……………………………………………………………7
2.1.1. Compoziția si clasificarea rășinilor compozite directe………………………………7
2.1.2. Compozitele nano-hibride (compozite universale)…………………………………..7
2.1.3. Compozite fluide……………………………………………………………………..7
2.1.4. Smart compozitele…………………………………………………………………....7
2.1.5. Noi cercetari în tehnologia compozitelor…………………………………………….7
2.1.6. Ormocerii…………………………………………………………………………….7
2.2. Rășini compozite utilizate în restaurari indirecte ……………………………………...8
2.2.1. Clasificarea restaurărilor indirecte …………………………………………………..8
CAPITOLUL 3
Tehnici adezive pentru restaurarea cariilor proximo-ocluzale……………………………...9
3.1. Metode directe de restaurare a leziunilor proximo-ocluzale…………………………...9
3.1.1. Tehnica centripetă……………………………………………………………............9
3.1.2. Aplicarea straturilor orizontale de compozit…………………………………………9
3.1.3. Obturare cu straturi oblice alternative………………………………………………..9
3.2. Metoda semi-directă de restaurare……………………………………………………9
3.3. Metoda indirectă de restaurare……………………………………………………….10
3.4. Comparație între metodele adezive utilizate pentru restaurarea
cariilor proximale situate în segmentul dentar posterior…………………………………..10
PARTEA DE CERCETARE PERSONALĂ
CAPITOLUL 4
Studiu clinico statistic privind performanţele restaurărilor posterioare realizate prin tehnică
directă, semidirecta și indirectă…………………………………………………………...10
4.1. Introducere....................................................................................................................10
4.2. Material şi metodă........................................................................................................10
4.2.1. Protocol terapeutic.....................................................................................................10
3/30
4.2.1.1. Protocol realizare restaurări directe........................................................................10
4.2.1.2. Protocol realizare restaurări indirecte (imediate)...............................................10
4.2.1.3. Protocol realizare inlay prin metoda semidirectă...............................................10
4.3. Rezultate....................................................................................................................11
4.3.1. Rezultate evaluare clinică 6 luni............................................................................11
4.3.2. Rezultate evaluare clinică 12 luni..........................................................................11
4.3.3. Rezultate evaluare clinică 18 luni..........................................................................11
4.4. Discuții......................................................................................................................13
4.5. Concluzii...................................................................................................................14
CAPITOLUL 5
Studiu comparativ în vitro privind adaptarea marginală a restaurărilor directe, semidirecte și
indirecte la structurile dentare...........................................................................................14
5.1. Introducere.................................................................................................................14
5.2. Material şi metodă......................................................................................................15
5.2.1.Protocol preparare și restaurare directă dinți (lot 1: 20 dinți-40 cavități) ...............15
5.2.2.Protocol preparare și restaurare indirectă dinți (lot 3: 20 dinți-40 cavități)............15
5.2.3.Protocol realizare a inlay-ului prin metoda semidirectă (lot 2: 20 dinți-40 cavități)
5.2.4. Protocol preparare dinți pentru analiza SEM..........................................................15
5.2.5. Analiza statistică ……………………………………………………………….….15
5.3. Rezultate ………………………………………………………………………….....16
5.3.1.Conform criteriilor stabilite (margini continue, goluri), analiza SEM a interfețelor
restaurare/ dentină/cement a celor 3 loturi…………………………………………….....16
5.3.1.1. Lot 1 restaurări directe (RD)…………………………………………………..…16
5.3.1.2. Lot 2 restaurări semidirecte (RSD) ……………………………………………...17
5.3.1.3.Lot 3 restaurări indirecte (RI)……………………………………………….........18
5.3.2 Analiza statistică.......................................................................................................18
5.3.2.1. Restaurări directe (RD)……………………………………………………...……18
5.3.2.2. Restaurări semidirecte (RSD)……………………………………………...……..18
5.3.2.3. Restaurări indirecte (RI)……………………………………………………...…..18
5.4. Discuții…………………………………………………………………………...…...19
5.5. Concluzii……………………………………………………………………...………21
Capitolul 6
Caracterizarea microstructurală și microcompozițională a probelor din material compozit, prin
spectrometrie de raze X dispersivă în energie (EDAX) .....................................................21
6.1.Introducere.................................................................................................................... 21
6.2.Material și metodă.........................................................................................................22
6.3.Rezultate…………………………………………………………………….…………22
6.3.1.Proba 1: Admira ....................................................................................................22
6.3.2.Proba 2 : Premise........................................................................................................23
6.3.3.Proba 3: Gradia Direct Posterior ................................................................................23
6.3.4 Proba 4: Ceramaje .....................................................................................................23
6.3.5.Proba 5: Crea.ling ......................................................................................................24
6.3.6. Proba 6: Art Glass ....................................................................................................24
6.3.7 Proba 7: Estelite .......................................................................................................25
4/30
6.4. Discuții.........................................................................................................................25
6.5.Concluzii......................................................................................................................27
CAPITOLUL 7
Concluzii generale…………………………………………………………….…………..27
BIBLIOGRAFIE……………………………………………………………….………..31
5/30
INTRODUCERE
O serie de factori precum fenomenul de respingere a amalgamului, dorinţa pacienţilor
de aplicare a restaurărilor fizionomice în zona posterioară dar și necesitatea respectării
principiului biologic de reducere la minim a sacrificiului de ţesut dentar sănătos impun
utilizarea pe scară largă a răşinilor compozite la restaurarea grupului dentar posterior. Totuşi,
utilizarea compozitelor în restaurarea distrucţiilor coronare proximo-ocluzale se face în
situaţii specifice: pacienţi cu risc cariogen redus, restaurări conservative şi ultraconservative,
forţe ocluzale moderate, lipsa parafuncţiilor (ex. bruxism, ocluzie echilibrată).
Gradul de distrucție coronară reprezintă un criteriu de care să se țină seama în
momentul alegerii soluției terapeutice. Distrucțiile mai reduse sunt indicate a fi tratate prin
restaurări directe (RD), ȋn timp ce distrucţiile ȋntinse au indicaţia de aplicare a restaurărilor
indirecte tip inlay (RI).
Când situaţia clinică cere realizarea unei construcţii cu rezistenţă crescută, deşi este
vorba de o distrucţie medie se va lua ȋn considerare opţiunea pentru restaurarea semidirectă
(RSD).
Dimensiunea cavităţii, tipul de răşină compozită utilizat, strategia adezivă utilizată,
factori care ţin de pacient (igienă, mediul oral, forţe masticatorii, bruxism) sunt factori care
pot influenţa semnificativ performanţa clinică a restaurărilor din răşini compozite aplicate în
cavităţi ocluzale şi ocluzo-proximale.
În literatura de specialitate există referiri legate de eficiența clinică a celor trei metode
terapeutice cu rezultate deseori controversate.
În acest context am dorit să cercetez, ȋn această lucrare, după pregătirea unui protocol
terapeutic strict, performanțele clinice în timp ale celor trei metode terapeutice pentru ca
practicienii să poată interveni strict în zonele nevralgice, critice (fie că este vorba de
preparare, fie de restaurare) cu soluții care să crească eficiența clinică.
În plus, m-am oprit asupra rășinilor compozite, ca material de restaurare, pentru că
reprezintă un material la îndemâna atât a practicianului cât și a pacienților, cu pondere
crescută în opțiunile de tratament a ambelor categorii.
Metodologia de cercetarea a constat în aplicarea studiilor clinico-statistice pentru
analiza implicațiilor clinice dar și a studiilor cu microscopia de baleiaj pentru detectarea
modificărilor structurale produse în interiorului materialelor compozite și a sistemelor
adezive.
6/30
În urma finalizării acestei lucrări, perspectiva asupra utilizării tehnicilor adezive este
complet restructurată. Ȋn acelaşi timp ȋnsă, am înțeles și că, după diagnosticare corectă și
aplicarea unei soluții terapeutice optime este la fel de important să monitorizăm ulterior
permanent rezultatele obținute.
PARTEA GENERALĂ
CAPITOLUL 1
PARTICULARITĂȚI CLINICE ȘI TERAPEUTICE ALE CARIILOR
PROXIMALE LOCALIZATE ÎN SEGMENTUL DENTAR POSTERIOR
1.1. Particularități clinico-morfologice ale cariilor proximale:
Suprafețele dentare proximale reprezintă a doua localizare majoră a cariilor, după
suprafața ocluzală.
Caria proximală apare prin asocierea factorilor locali (structura dentară şi saliva) cu
dieta şi factorul microbian. Prezența contactului interdentar determină acumularea plăcii
bacteriene pe de o parte iar pe de alta, realizarea curățirii artificiale sau a autocurățirii este mai
dificilă.
Configurația anatomică locală constituie motivul dificultății în diagnosticarea cariilor
incipiente situate pe suprafețele proximale ale dinților posteriori dar si restricționarea
monitorizării cariilor situate pe aceste suprafețe.
Pe de altă parte, marea majoritate a cariilor proximale (93,8%) nu sunt însoțite de
simptome subiective (durere) sau obiective (examinarea vizuală ți prin palpare, Rx).[1]
Refacerea cu succes a peretelui proximal distrus de carie depinde de gradul de evoluție
al acesteia la nivel gingival. Asocierea la acest nivel a unor structuri dentare diferite (smalț-
cement, dentină -cement) poate deteriora adeziunea datorită tehnicilor diferite de realizare a ei
la fiecare din aceste substraturi dentare. În plus, situarea cariei subgingival se poate asocia cu
sângerarea locală și reducerea potențialului de asigurare a unei izolări complete, cerință
obligatorie în tehnicile adezive.
Punctul de contact interdentar, format prin erupţia şi migrarea dentară și transformat în
timp, prin atriție, în suprafața de contact, realizează menţinerea arcului dentar dar și condițiile
7/30
pentru o configurație optimă a ambrazurilor (ocluzale și gingivale) și asigurarea astfel a
protecției papilei interdentare și unei bune profilaxii parodontale.
1.2. Particularitati terapeutice ale cariilor proximale
Tehnica de preparare a cavitații și gradul îndepărtării țesuturilor alterate alături de
poziția dintelui pe arcadă influențează direct performanța clinică și longevitatea restaurării.
Studiile lui Da Rosa Rodolpho PA și colab. citat de Bohaty BS și colab. sugerează că
restaurările plasate pe premolari sunt mai puțin susceptibile de eșec comparativ cu restaurările
similare plasate pe molari.[2]
Preparația trebuie efectuată conform principiilor intervenției minim invazive.
Contactele supra sau subevaluate produc modificări anatomice care determină dirijarea
nefiziologică a bolului alimentar și apariția patologiei paradontale.
Marginile gingivale poziționate supragingival reprezintă situația clinică ideală, pentru
că asigură pregătirea cavității în condiții optime cu o bună finisare a marginii gingivale dar și
o bună aplicare, finisare și lustruire a materialului de restaurare prin adeziunea realizată la
smalț.
Fotopolimerizarea reprezintă o altă etapă care poate determina eșecul restaurării
proximale. Drept consecință, pot apărea sensibilitatea, caria secundară sau fracturile.
CAPITOLUL 2
MATERIALE COMPOZITE UTILIZATE ÎN RESTAURĂRILE
ESTETICE ȘI INDIRECTE POSTERIOARE
2.1 Compozite directe
Apariţia răşinilor compozite a revoluţionat terapia conservatoare restauratoare
deoarece aceste materiale prezintă proprietăţi mecanice superioare, scăderea valorii
coeficientului termic de dilatare, o reducere a modificărilor dimensionale după priză, creştere
a rezistenţei la abrazie,
ceea ce a îmbunătăţit simţitor performanţele clinice ale acestor materiale.
8/30
Rășinile compozite de restaurare sunt materiale compuse dintr-o componentă
anorganică, minerală reprezentată prin particule de diferite dimensiuni și o matrice organică
alcătuită, în principal, de Bis-GMA, UDMA, TEGDMA.
În funcție de mărimea particulelor de umplutură există compozite
convenționale/tradiționale (8-12μm), microfile (0.04-0.9μm, estetice dar mai puțin rezistente),
macrofile (10-100μ, rezistente dar mai puțin estetice), hibride (0.6-1μm, cele mai rezistente,
primele compozite utilizate pentru restaurări posterioare) și micro-hibride (mai puțin utilizate
pentru zona posterioară datorită densității reduse a particulelor) și nano-hibride (cel puțin la
fel de rezistente precum compozitelor hibride).
Compozitele nano-hibride prezintă o reducere de 50% a contracției de polimerizare,
o crestere a uzurii și rezistenței.
Modulul de elasticitate al compozitului este un alt factor important de luat în considerare. In
general, compozitele cu un modul de elasticitate mai mare prezintă o deformare mai mică
internă.[3]
Ormocerii contin componente din sticlă cu dimensiune de 1-1,5 μm combinate cu
polimeri. Acest material prezintă 77-78% în greutate încărcare cu umplutură și 61% volum de
umplutură și un modul de elasticitate de 10,700MPA [4] . El are estetică superioară,
biocompatibilitate (citotoxicitatea asociată cu bisfenol A-glicidil este depașită), rezistență
ridicată la abraziune, reducerea contracției de polimerizare și protecția împotriva cariilor.
2.2. Rășini compozite utilizate în restaurări indirecte (RCI)
Restaurările indirecte sunt rezistente la uzură, au o estetică superioară și sunt relativ
mai puțin susceptibile la apariția sensibilității postoperatorie. Deoarece singura polimerizare
este cea aplicată pentru cimentare, efectele negative ale contractiei de polimerizare sunt
restrânse. Rășinile compozite, prelucrate în laborator, oferă o alternativă estetică pentru
restaurările posterioare și consolidează structura dinților.
9/30
CAPITOLUL 3
TEHNICI ADEZIVE PENTRU RESTAURAREA CARIILOR PROXIMO-
OCLUZALE
Terapia minim invazivă sau abordarea terapeutică biomimetică sunt cîteva din noile
conduite dezvoltate în ultimele decenii. Alături de sacrificiul minim de substanță dentară,
biologia, structura, funcția și estetica dinților, toate la un loc reprezintă baza succesului clinic al
terapiei adezive.
Metodele de restaurare prin tehnici adezive în zona posterioară pot folosi tehnica directă,
indirectă sau semi-directă.
Metodele directe de restaurare a leziunilor proximo-ocluzale sunt: tehnica centripetă
(Bichacho 1994) , aplicarea straturilor orizontale de compozit, obturare cu straturi oblice
alternative (Hilton 1996) .
Tehnicile de aplicare a straturilor de compozit au ca obiectiv esențial reducerea
contracției de polimerizare prin reducerea factorului C.
Configurația cavității (factorul C) este definită ca raportul dintre suprafețele pe care s-a aplicat
și nu s-a aplicat bonding și este reperul de apreciere a susceptibilității la eșec al tehnicii
adezive.
Potrivit lui Feilzer et.al. citat de Sofan E și colab., restaurările cu un factor C mai mic
de 1 suportă mai bine stresul produs de contracția de polimerizare și sunt mai rezistente în
timp iar pe măsură ce factorul C crește a fost raportată și creșterea microinfiltrației marginale.
În consecință, cu cât este mai mare valoarea factorului C, cu atât este mai mare contracția de
polimerizare.[5]
Cunoașterea tehnicilor de aplicare a compozitelor permite plasarea lor cu usurință,
minimizarea efectelor contracției de polimerizare, eliminarea înglobării de bule de aer și
împiedicarea desprinderii materialului din structura dentară în timpul aplicării, ceea ce
determină, în final, succesul sau eșecul restaurărilor coronare.
Metoda semi-directă de restaurare presupune realizarea unui inlay și polimerizarea
lui suplimentară în afara cavităţii orale, metoda combinând avantajele tehnicii directe cu cea
indirectă. Pentru realizarea inlay-ului semi-direct se folosesc compozitele indirecte.
Prin această tehnică se rezolvă într-o singură sedință distrucții mari ale dinților posteriori cu
rezultate estetice și funcționale satisfăcătoare. Polimerizarea suplimentară compensează
10/30
contracția de polimerizare a compozitului, astfel este îmbunătățită rezistența la uzură iar
costurile mai reduse o fac accesibilă pacienților cu situație financiară limitată. [6]
Metoda indirectă de restaurare prezintă proprietăți fizice îmbunătățite, care permit
obținerea unor contururi precise, a unor puncte de contact corect executate precum și o mai
bună adaptare ocluzală. Față de rășinile compozite directe, compozitele indirecte suferă o
polimerizare mai puternică datorită prelucrării realizate secundar în laborator, ceea ce duce la
proprietăți mecanice îmbunatățite. În plus, restaurările indirecte sunt biocompatibile și
acceptate de pacienți prin tehnicile minim agresive de preparație și inserție.Inlay-urile
ceramice sau din compozit sunt contraindicate atunci când există distrucție mare subgingivală,
în cazul dinților cu coroane scurte sau cu camere pulpare mari, în cazul prezenței unor forțe
ocluzale puternice sau atunci când pantele cuspidiene sunt prea abrupte.
PARTEA DE CERCETARE PERSONALĂ
CAPITOLUL 4
STUDIU CLINICO-STATISTIC PRIVIND PERFORMANŢELE
RESTAURĂRILOR POSTERIOARE REALIZATE PRIN TEHNICĂ
DIRECTĂ, SEMI-DIRECTĂ ȘI INDIRECTĂ
4.1. Introducere
Restaurările dentare pot fi efectuate prin tehnici directe, cu rezultate imediate și prin
tehnici indirecte, mai eficiente din punct de vedere al rezistenței în timp, dar și mult mai
laborioase terapeutic.
Scopul studiului este evaluarea clinică comparativă, cu ajutorul, criteriilor de evaluare
FDI, a performanţei clinice la şase luni, la un an şi la 18 luni a unor restaurări directe, semi-
directe și indirecte realizate din materiale compozite și aplicate în segmentul dentar posterior.
4.2 Material și metodă
Lotul pentru studiu a fost compus din 90 de pacienţi dintre care 30 au beneficiat de
tratamente cu restaurări directe, 30 de tratamente cu restaurări indirecte și 30 de tratamente cu
restaurări semi-directe. Cavitățile au fost realizate după un protocol stabilit conform regulilor
11/30
terapiei conservatoare iar restaurarea s-a făcut prin respectarea indicațiilor producătorilor
materialelor utilizate.
Restaurările directe și semi-directe s-au realizat cu Admira Fusion (Voco).
Tratamentele indirecte au constat în inlay-uri din compozit realizate cu NEXCO (IVOCLAR).
La cimentare s-au folosit Varilonik II (Ivoclar Vivadent).
Analiza statistică a fost realizată cu softul Windows (SPSS) 13.0 şi testele Anova şi Tukey
HSDa au fost folosite pentru determinarea diferenţei semnificative ȋntre cele trei grupe
analizate. S-a stabilit un prag de semnificaţie statistică de minim 95 % (p = 0,05), prag
acceptat ca suficient de precis de majoritatea studiilor statistice din domeniul medical.
Rezultatele clinice au fost evaluate la şase luni, respectiv la 12 şi 18 luni cu privire la
şase din cei 16 parametrii descrişi ȋn criteriile FDI: I. criteriu estetic: luciu de suprafață (I.1),
colorare marginală (I.2b), II. criteriu funcţional: adaptarea marginală (II.6), adaptare
proximală-punct contact (II.8a), uzura (II.7) III. Proprietăţi biologice: carii secundare .[7].
4.3 Rezultate
La 6 luni modificările la toti parametrii analizaţi pentru evaluarea clinică a
restaurărilor realizate prin restaurări adezive directe, semidirecte şi indirecte nu au prezentat
diferenţe semnificative statistic.
La tehnicile directe şi semidirecte nu au existat scoruri 4 şi 5 la nici un parametru iar
caria secundară marginală şi uzura au prezentat doar scorul 1 și 2 (clinic acceptabil).
Tehnicile indirecte nu au prezentat scoruri 3,4 şi 5 la toţi parametrii, mai puţin la
adaptare şi coloraţie marginală.
La 12 luni nu s-au constatat scoruri 5 (inacceptabil clinic) la nici un parametru. Se
remarcă faptul că RD au scoruri mai apropiate de RSD şi RI prezintă performanţe superioare
comparativ cu RD şi RSD ȋnsă fără diferenţe semnificativ statistice.
Diferenţele cele mai mari ȋntre cele trei tipuri de restaurări au fost la adaptarea
proximală, astfel, scorul 1 la RD a fost prezent la 18 pacienţi comparativ cu 27 la RI.
La 18 luni, luciul restaurărilor directe a fost cotat cu scor 1 la 40% din cazuri, 53% pentru
RSD și 73% pentru RI. Ȋn ceea ce priveşte adaptarea proximală 87% din restaurările indirecte
au prezentat scor 1 ȋn timp ce RD au avut un procent de 33%. Caria secundară marginală a
prezentat scor 1 la doar 33% din RD si 77% la RI. Gradul de uzură la scor 1 este prezent la
60% din RD, 70% RSD si 87% RI.
12/30
Evaluarea clinică la 18 luni arată că la criteriile adaptarea proximală, adaptare
marginală, există diferențe semnificative între RD/RSD (p= 0.037, respectiv p=0.047) și
RD/RI iar la uzură există diferențe semnificative (p=0.016) între RD/RI.
Reprezentarea grafică a fiecărui criteriu analizat în acest studiu, prin restaurări directe,
indirecte și semidirecte la 6,12 și 18 luni este prezentată în fig 4.12-4.17.
Fig.4.12 Fig.4.13
Fig.4.14 Fig.4.15
Fig.4.16 Fig.4.17
13/30
4.4 Discuții
Acest studiu realizează o evaluare comparativă a tehnicilor de restaurare cu materiale
compozite, a leziunilor proximale din zona dentară posterioară, aplicate prin diferite metode:
adeziva directa, inlay realizat prin tehnici semidirecte și indirecte imediate.
La evaluarea la 6 luni RD au valori aproape similare la toţi parametrii analizaţi.
Un studiu recent realizat de prof. Tores şi colab.(2015) a evaluat performanţele clinice
ale restaurărilor proximale realizate cu Admira Fusion şi un compozit nanohibrid şi a arătat că
la 6 luni luciul şi adaptarea marginală au fost menţinute 90%, adaptarea proximală 80%, caria
secundară şi integritate coronară 100%, coloraţie marginală 92%. Având ȋn vedere durata
redusă de evaluare acest studiu poate fi folosit doar orientativ.[8]
Alte studii recente au comparat susceptibilitatea ormocerilor la actiunea agentilor de
colorare.[9]
În studiul lui Poggio si colab., Admira Fusion a prezentat valori similare ale stabilității
coloristice cu compozitele nanohibride sau cu microparticule.[10]
Cu toate aceste calităţi atribuite ormocerilor ȋn acest studiu RD au fost inferioare RSD
şi RI la 18 luni deşi la 6 şi 12 luni diferenţele au fost nesemnificative.
Ȋn acest studiu, la 18 luni, adaptarea marginală a fost superioară la restaurările
indirecte comparativ cu celelalte două metode terapeutice la evaluarea clinică.
Aceste rezultate sunt ȋn concordanţă cu Nurcan şi colab.(2013) care ȋn studiul lor au
arătat că RI sunt superioare celor directe la contur anatomic, adaptare marginală, coloraţii
marginale și sensibilitate postoperatorie după trei ani de evaluare [11].
Ȋn privinţa realizării punctului de contact proximal studiul a demonstrat că RSD si RI
sunt superioare RD.
Rata de uzură a RSD şi RI, ȋn acest studiu, a prezentat o valoare scăzută care se
ȋncadreaza ȋn limite clinice accceptabile la toate intervalele de evaluare. La 18 luni RD a
prezentat performanţe mai mici comparativ cu RSD şi RI.
Studiul lui Mendoca şi colab. a arătat că RD şi RI au rata redusă de uzură după un an.
[12]
Cetin AR şi colab. ȋntrun studiu ȋn care au evaluat clinic RD vs RI pe o perioadă de 5
ani au arătat că performanţele sunt acceptabile clinic și nu există diferențe semnificative.[13]
Coloraţia marginală este încă o problemă clinică legată de RD iar eșecul estetic este
unul dintre cele mai frecvente motive pentru înlocuirea restaurărilor. În studiul lui Ijaimi Z. A.
şi colab. coloraţia marginală a reprezentat (15%) din totalul restaurărilor iar restaurarile
14/30
proximale posterioare au înregistrat cel mai mare procent de integritate marginală
inacceptabilă în comparație cu alte localizari ale cariilor (20%) [14].
Ȋn studiul meu coloraţia marginală nu a prezentat diferenţe semnificative ȋntre cele trei
grupuri ȋn nici o perioadă analizată (p= 0.754 la 6 luni, p= 0.611 la 12 luni, p=0.181 la 18
luni).
Rezultatul este ȋn acord cu Karaarslan ES şi colab. care comparând 5 răşini compozite au
arătat că nu există diferenţe semnificative ȋntre RD şi RI [15].
4.5 Concluzii
Tehnica de restaurare directă prin utilizarea nano-ORMOCER Admira Fusion și
Futurabond U, executată cu respectarea protocolului clinic de preparare și restaurare, poate fi
o opțiune viabilă pentru restaurarea leziunilor carioase proximale posterioare. Totusi tehnicile
indirecte realizate prin inlay semidirect si indirect au performante superioare la 18 luni in ceea
ce priveste adaptarea proximala si marginala si gradul de uzura.
CAPITOLUL 5
STUDIU COMPARATIV ÎN VITRO PRIVIND ADAPTAREA
MARGINALĂ A RESTAURĂRILOR DIRECTE, SEMI-DIRECTE ȘI
INDIRECTE LA STRUCTURILE DENTARE
5.1. Introducere
Utilizarea restaurărilor estetice în zona dentară posterioară reprezintă deja o procedură
standard. Materialele utilizate sunt reprezentate de rășinile compozite și ceramica, iar ca tehnici
se apelează la restaurările directe sau indirecte prin inlay-uri directe, semidirecte și indirecte.
Scopul acestui studiu este de a verifica modul în care se realizează adaptarea
marginală a restaurărilor directe, semidirecte și indirecte cu materiale compozite nanofile
(Premise™, Estelite Sigma Quick), microhibride (Gradia direct), ceramice (Crea.ling
Bredent, Ceramage Shofu ArtGlace, Hereus) și ormocer (Admira Fusion) și sisteme adezive
universale self-etch în 2 pași (OptiBond XTR) și self-etch într-un pas (G-Premio Bond bottle
refill) și cu priză dublă (Futurabond U), la nivelul dentinei și cementului.
15/30
5.2. Material și metodă
Studiul s-a realizat pe 60 dinți indemni pluriradiculari colectați în cadrul terapiei
obișnuite de la pacienti anomimi. Înainte de tratament, pacienții au fost informați despre
utilizarea dinților la studii de cercetare și au dat consimțământul pentru utilizarea materialului
biologic în scopul cercetării.
Dinții au fost supuși unui ciclu scurt de sterilizare la autoclav și apoi au fost rehidratați
pentru 48 de ore în ser fiziologic.
Dinții au fost împartiti în 3 loturi de câte 20 de dinți fiecare pe care au fost pregătite, pe
ambele fețe proximale, cavități de clasa a-II-a clasice în vederea restaurări prin tehnici directe
(lot 1), semi-directe (lot 2) și indirecte (lot 3) astfel: pe suprafețele distale extinderea gingivală
s-a situat la 1mm deasupra joncțiunii smalț/cement, pe suprafețele meziale, la 1mm sub
aceasta. În total au fost pregătite 120 cavități, 40 pentru fiecare lot din care 20 situate deasupra
joncțiunii smalț/cement și 20 sub aceasta.
Restaurările s-au făcut cu rășini compozite și sisteme adezive conform tab. 5.I.
Tabel 5.I
Lot 1 RD Lot 2 RSD Lot 3 RI
Compozit Adeziv Compozit Adeziv Compozit Adeziv
Gradia direct OptiBond
XTR
Admira
Fusion
Futurabond U Ceramage
Shofu
Adhese Universal viva Pen,
Ivoclar
Premise™ G-Premio
Bond
Premise OptiBond
XTR
Crea.ling
Bredent
Adhese Universal viva Pen,
Ivoclar
Admira
Fusion
Futurabond U ESTELITE
G-Premio
Bond
Art Glass
Hereus
Adhese Universal viva Pen,
Ivoclar
Înainte de aplicare a agentului adeziv, structurile dentare au fost tratate cu acid fosforic
37% prin tehnica de gravare totală.
Protocol preparare dinți pentru analiza SEM
După aplicarea diferitelor restaurări, suprafețele aproximale, mezială și distală au fost
șlefuite cu freza diamantată la turație mare, cu răcire, pentru expunerea în suprafață plană a
preparației și a restaurării, a zonei de întâlnire dintre restaurare și structurile dure dentare
aferente. Suprafața expusă a fost lustruită cu discuri de plastic și cu discuri moi, pentru o mai
bună expunere în vederea analizei SEM.
16/30
Dinții au fost pregătiți pentru analiza SEM prin expunerea lor într-un sistem de
pulverizare a aurului. Studierea probelor pentru analiza adaptării marginale s-a efectuat cu
ajutorul microscopului electronic cu baleiaj QUANTA INSPECT F.
Analiza SEM a adaptării marginale s-a efectuat prin utilizarea următoarelor criterii:
- Margini continue când nu există spatiu între materialul de restaurare și structurile dentare
- Prezența golurilor atunci când există spațiu între materialul de restaurare și structurile dentare.
Analiza statistică Datele au fost analizate utilizând pachetul de programe statistice
SPSS (IBM SPSS 20.0, SPSS Inc., Chicago, IL, SUA). Statistica descriptivă și de frecvență a
distribuțiilor au fost utilizate pentru compararea incidenței golurilor la nivelul interfețelor
structură dentară (dentină, cement)/material de restaurare pentru cele trei tehnici de restaurare
(RD,RSD,RI).
Analiza comparativă a metodelor de tratament și a materialelor utilizate s-a realizat prin
analiza statistică a datelor obținută cu ajutorul testului Chi-square, semnificația statistică a fost
p < 0,05 și Fisher's Exact Test, pentru validarea rezultatelor.
5.3.Rezultate
Conform criteriilor stabilite (margini continue, goluri), analiza SEM a interfețelor
restaurare/ dentină/cement a celor 3 loturi este prezentată în figurile următoare (fig.4-9)
Lot 1 restaurări directe:
Subgingival
Fig.4a. Premise Kerr/ G-Premio Bond;b. Gradia direct / OptiBond XTR;c. Admira
Fusion/Futurabond
C
17/30
Supragingival
Fig.5. a. Premise Kerr/ G-Premio Bond;b. Gradia direct / OptiBond XTR; c. Admira
Fusion/Futurabond
Lot 2 restaurări semi-directe:
Estelite / G-Premio Bond/Variolink
Subgingival
Fig. 6a. Estelite / G-Premio Bond/Variolink; b. Premise Kerr/ OptiBond XTR; c.Admira
Fusion/Futurabond U
Supragingival
Fig.7a. Estelite / G-Premio Bond/Variolink; b. Premise Kerr/ OptiBond XTR; c.Admira
Fusion/Futurabond
18/30
Lot 3 restaurări indirecte:
Subgingival
Fig. 8a. Artglass; b. Ceramage; c. Bredent
Supragingival
Fig.9a. Artglass; b. Ceramage; c. Bredent
5.3.2 Analiza statistică
Am calculat valorile medii și deviația standard pentru fiecare lot analizat conform
criteriilor stabilite (margini continue, prezența golurilor) la nivel dentină/cement.
S-a constat ca între cele trei materialele utilizate pentru RD, RSD, RI atât la nivelul
dentinei cât și la cement, nu există diferențe semnificative (RD/d=0.661; RD/c=0.586;
RSD/d=0.755; RSD/c=0.942; RI/d=0.739;RI/c=0.985) .
În continuare am utilizat media și deviația standard pentru a compara între ele tehnicile
de restaurare folosite.
Subgingival Supragingival
Mean
Std.
Deviation
Std.
Error
p-
value
RD 10% 0.308 0.069 0.116
RSD 15% 0.366 0.082
RI 35% 0.489 0.109
Mean
Std.
Deviation
Std.
Error
p-
value
RD 65% 0.489 0.109 0.428
RSD 55% 0.510 0.114
RI 75% 0.444 0.099
19/30
Supragingival Subgingival
p>0,05 nu există diferențe semnificative între cele 3 tehnici de restaurare.
Compararea zonelor cu margini cu goluri a celor trei loturi/materiale s-a făcut cu
Pearson Chi-Square test și pentru validare, Fisher's Exact Test. Ea a arătat ca între prezența
margini continue/goluri supra și subginvale la cele trei tipuri de restaurări utilizate nu există
asociere între ele, deci există diferențe semnificative între adaptarea marginală la nivelul
cementului și dentinei la toate tehnicile de restaurare utilizate.
5.4.Discuții
În acest studiu am analizat, prin intermediul SEM, integritatea și adaptarea marginală
a unor restaurări realizate cu rășini composite prin tehnici directe, semidirecte și indirecte.
Correa Netto și colab. și Shim și colab. au raportat în studiile lor ca succesul
restaurărilor directe și indirecte depinde de mai mulți factori unul dintre cei mai importanti
este adaptarea marginală.[16,17]
Compozitele utilizate în acest studiu sunt micro (Gradia direct) și nanofile (Premise Kerr)
precum și ormocerul Admira Fusion. Sistemele adezive utilizate sunt autogravante, într-un
pas G-Premio BOND și OptiBond XTR self etch în 2 pasi. Cimentarea s-a facut cu Variolink
Eshtetic DC, compozit cu priză duală. Succesul clinic pe termen lung al unei proceduri de
restaurare indirectă este puternic influențat de cimentul adeziv și de capacitatea sa de etanșare
[18].
Rezultatele obținute au arătat că RD realizate cu Premise (nanocompozit universal cu
particule trimodale si prepolimerizate) și G-Premio Bond bottle refill au prezentat, la nivelul
cementului, un strat relativ neuniform de adeziv, cu grosime variabilă în medie de 70 µm și
Mean
Difference (I-
J)
Std.
Error Sig.
RD RSD -0.050 0.125 1.000
RI -0.250 0.125 0.151
RSD RD 0.050 0.125 1.000
RI -0.200 0.125 0.345
RI RD 0.250 0.125 0.151
RSD 0.200 0.125 0.345
Mean
Difference
(I-J)
Std.
Error Sig.
RD RSD 0.100 0.152 1.000
RI -0.100 0.152 1.000
RSD RD -0.100 0.152 1.000
RI -0.200 0.152 0.585
RI RD 0.100 0.152 1.000
RSD 0.200 0.152 0.585
20/30
prezența golurilor de aprox. 9µm, în timp ce combinația dintre Gradia și Optibond XTR a
prezentat goluri mai mari, de aprox. 20 µm.
Kurtzman GM arată că restaurarea cu Premise prin intermediul G-Premio Bond
formează un strat adeziv subțire ceea ce determină reducerea numărului de goluri [19].
La nivelul dentinei nu s-a constat prezența golurilor, iar grosimea stratului adeziv a fost în
medie de 8 µm.
Recent, unii producători au introdus adezivi universali care pot fi utilizați cu tehnica
autogravantă și de demineralizare și clatire, tehnici demineralizare selective sau totală [19].
În acest studiu, asocierea dintre Admira Fusion cu Futurabond U (Voco) (agent universal de
legare a celei de-a 8-a generații, care conține nanoumpluturi) a determinat la nivelul
cementului prezența zonelor de goluri cu dimensiuni reduse (2.93-5.78 µm), iar la nivelul
dentinei prezența unei adeziuni foarte bune fără goluri.
Analiza statistică realizată în acest studiu, a relatat existența unei diferențe
semnificative între adaptarea marginală pentru restaurări cu limita gingivală situată în cement,
comparativ cu restaurările cu marginea gingivala situate în dentină. (p<0.05).
Araujo și colab. dar și Tredwin și colab. citati de Dhingra V.[20] au raportat că restaurările cu
margini în cement / dentină au microinfiltrații semnificativ mai mari decât cele cu localizare
în smalț.
Majoritatea golurilor interne din studiul actual au fost observate la unghiurile
axiopulpare. Această constatare este de acord cu cele ale lui Souza-Junior și colab. [21].
În studiul meu am folosit pentru realizarea inlay-urilor indirecte Artglass (Hereus),
Ceramage (Shofu) și Crea.ling (Bredent).
Aderența cimentului la structura dentară va reduce sau elimina microinfiltrațiile
marginale și astfel va împiedica apariția sensibilității și a cariilor secundare. Cimentul trebuie
să fie suficient de fluid și să poată curge într-o peliculă continuă cu o grosime de 25 μ sau mai
mică. Cu cât este mai scăzută vâscozitatea materialului, cu atât capacitatea de umezire este
mai bună și mai mare capacitatea sa de adeziune.
RSD a prezentat rezultate asemănătoare comparativ cu RI și RD, astfel la nivel
dentinar toate restaurările au o adaptare bună, iar la cement singura combinație cu adaptare cu
margini continue a fost Admira Fusion/Futurabond U.
La RSD și RI, cu cât golurile marginale sunt mai mari, cu atât mai mare va fi viteza de
dizolvare a cimentului. Deși este rar obținută clinic, dimensiunea ideală a golurilor marginale
trebuie să fie de 25-40 μm.[22]
21/30
Analiza statistica a aratat însa ca între cele trei materialele utilizate pentru RD, RSD,
RI atât la nivelul dentinei cât și la cement, nu există diferențe semnificative (RD/d=0.661;
RD/c=0.586;RSD/d=0.755;RSD/c=0.942; RI/d=0.739;RI/c=0.985) .
Calcularea mediei și deviația standard pentru a compara între ele tehnicile de
restaurare folosite au arătat că nu există diferență semnificativă între manoperele de restaurare
analizate.
Ele sunt în acord cu da Veiga și colab. care a arătat că nu a existat nici o diferență în
longevitatea restaurărilor compozite directe și indirecte, indiferent de tipul materialului și de
tipul de dinți restaurați [23].
5.5. Concluzii
Asocierea compozitelor cu nanoumplutura și sistemele adezive self-etch într-un pas
pentru RD dar și RI din rășini compozite reprezintă soluții optime pentru restaurarea zonei
dentare posterioare.
CAPITOLUL 6
CARACTERIZAREA MICROSTRUCTURALĂ ȘI
MICROCOMPOZIȚIONALĂ A PROBELOR DIN MATERIAL
COMPOZIT, PRIN SPECTROMETRIE DE RAZE X DISPERSIVĂ ÎN
ENERGIE (EDAX) .
6.1 . Introducere
Datorită faptului că sunt materialele compozite sunt multifazice și neomogene, analiza
cantitativă și calitativă, cea macro și microstructurală poate să ne ofere date importante care
pot duce la dezvoltarea viitoarelor tipuri de compozite și a îmbunătățirii calității acestora.
Această analiză se face cu ajutorul ajutorul razelor X dispersate (EDAX) și exprima
caracterizarea materialului din punct de vedere calitativ și cantitativ.
Scopul acestui studiu experimental a fost de a aprecia cu resurse proprii, aspectul
arhitectural al materialelor compozite menționate în capitolele anterioare cât și compoziția
cantitativă și calitativă.
22/30
6.2 Material și metodă
Am luat în studiu următoarele materiale : Admira Fusion- Proba 1, Premise – Proba 2,
Gradia posterior- Proba 3,compozite utilizate pentru Ceramaje – proba 4, Crea.ling- proba 5,
ArtGlass – proba 6, Estelite – proba 7 .
Am pregătit 20 de epruvete din fiecare material, de diametru 10mm și grosime 2mm.
Regimul de fotopolimerizare a fost într-o singură etapă 40 scunde la o putere a lampei foto de
putere 1600mw/cm2.
Probele au fost pregătite pentru analiză ,au fost așezate pe platan au fost depozitarea în
camera de vid și apoi a fost depus pe suprafață o peliculă de aur pentru a deveni mai bun
conductor .
Fig. 6.1 a), b) pastilele de compozit așezate pe platanul microscopului
Investigarea probelor s-a efectuat cu ajutorul spectrometru de raze X dispersiv in
energie ( EDS) cu rezolutia la MnKα de 133 eV.
6.3. Rezultate
6.3.1.PROBA 1 Admira :
23/30
Se observă omogenitate și din punct de vedere microcompozițional cu urme de oxizi de
aluminiu în matricea materialului polimeric .
6.3.2.PROBA 2 – Premise :
Analiza micro-compozițională a arătat prezența oxizilor de siliciu în cantitate importantă, dar
și a urmelor de oxizi de calciu , aspectul maping-ului fiind de asemenea uniform ,
fără concentrări sesizabile de particule în anumite zone.
6.3.3.Proba 3 Gradia Direct Posterior:
Și la acest compozit se poate observa din punct de vedere al dispersiei prezența picului maxim
la siliciu ,apoi la oxigen , carbon, aluminiu .
6.3.4 Proba 4 Ceramaje
24/30
În urma analizei cantitative se poate remarca prezența elementelor cu care ne-am obișnuit de
la celelalte compozite dar și prezența unei cantități de zirconiu .
În matricea omogenă , zonele sferice prezintă o concentrație mai mare de oxid de siliciu.
6.3.5.Proba 5 Crea.ling
În urma analizei compoziționale se obsevă aceeași omogenitate microcompozițională , cu
prezența oxizilor de siliciu în cea mai mare măsură .
6.3.6. Proba 6 Art Glass
În urma analizei calitative și cantitative se observă omogenitate microcompozițională, se
observă prezența oxizilor de siliciu , oxizi de calciu.
La acest compozit este particulară prezența particulelor de fier și a fosfaților de calciu.
25/30
6.3.7 Proba 7 Estelite
La analiza cantitativă și calitativă se observă omogenitată microstructurală și prezența
particulelor de zirconia .
6.4. Discuții
Am plecat în realizarea acestui studiu de la ideea de a observa prin analiză structurală,
calitativă și cantitativă dacă există diferențe vizibile între cele șapte tipuri de compozite care
să justifice diferențele de rezistență, efect estetic, grad de umplere și care să ne determine să
alegem un anumit tip de restaurare și un anumit material.
În urma studiului realizat am realizat o comparație atât între structura diferitelor
compozite cât și diferențele compoziționale calitative și cantitative specifice fiecăruia.
Un material compozit are ca si componente principale o matrice organică formata din
monomeri (bisfenol-A-glicidil metacrilat (Bis-GMA), trietilenglicol dimetacrilat (TEGDMA),
etc.) şi particule anorganice de umplere (particule de siliciu, bariu, stronțiu, zinc, aluminiu sau
zirconiu) legate cu un agent de cuplare. Conţinutul de particule de umplutură este ȋn corelaţie
strânsă cu proprietăţile fizice şi mecanice ale materialelor compozite. Mai multe studii recente
confirmă această dependență a proprietăților mecanice corelată cu încărcarea cu umplutură a
compozitele comerciale.[24]
Prin scăderea dimensiunii particulelor și mărirea volumului de umplutura în compozite
se crește rezistența la uzură a materialelor. Acest rezultat a fost demonstrat în acest studiu de
prezența adaptării marginale superioare a restaurarii cu Estelite comparativ cu Gradia
posterior fără a exista însă o diferență statistic semnificativă.
Volumul, dimensiunea și duritatea particulelor de umplere determină rezistența la uzură
a materialelor compozite. Cu cât este mai mare volumul de componentă anorganică, cu atât
este mai mică uzura compozitului.[25]
Compozitele utilizate pentru restaurările directe și semidirecte prezintă particule de
dimensiuni de 20-45nm înglobate într-o masă amorfă, spre deosebire de cele utilizate pentru
26/30
restaurările indirecte, care au dimensiune a de 20-100 nm și la care particulele au forme
geometrice definite, sfere sau romboide, care permit înglobarea lor în cantitate mare, ceea ce
va genera calități superioare din punct de vedere a rezistenței.
Pentru a avea o imagine de ansamblu din punct de vedere cantitativ am realizat un
grafic global a schemei compoziționale și cantitative a compozitelor studiate (fig. 6.X).
Se observă o concentrație maximă de carbon la ArtGlass, care este un compozit pentru
restaurări indirecte, urmat de Estelite care este un compozit utilizat atât la restaurări directe
cât și la restaurări indirecte.
Concentrația maximă de oxigen se remarcă la Gradia direct, siliciu cu procent maxim
la Crea. Ling și cel mai mic la Artglass (29%), iar Ceramage și Estelite sunt la egalitate
(72%). S-a constatat prezența particulară de zirconia la Ceramaje și Estelite și de fier la Art
Glass.
Admira Fusion ne evidențiază concentrații masive de siliciu. Acest rezultat este in
concordanta cu studiile efectuate de către producator. [4] ceea ce aduce avantaje precum
biocompatibilitate, finisare simplă fără prea multe imperfecțiuni, astfel nu va fi vulnerabilă
restaurarea la atacurile plăcii bacterice, obtinându-se astfel restaurări stabile și rezistente.
Ionii de carbon, oxigen si siliciu s-au găsit în componenţa tuturor compozitelor
analizate.
Fig. 6.X. Repartizarea calitativă și cantitativă a componentelor din
compoziția compozitelor
27/30
Am calculat media, dispersia, abaterea standard pentru acest ioni. S-a constatat că
există diferențe semnificative statistic între ele (p<0.05) (C/p=0.010; O/p=0.02;Si/p=0.035)
Descriptive Statistics
N Mean Std. Deviation Variance
Statistic Statistic Std. Error Statistic Statistic
Ck 7 .0786 .03744 .09907 .010
Ok 7 .1043 .01660 .04392 .002
Sik 7 .6314 .07056 .18668 .035
volum_ck 7 34.0971 6.50477 17.21002 296.185
volum_ok 7 34.4314 1.62141 4.28985 18.403
volum_sik 7 20.3886 3.93045 10.39899 108.139
Valid N (listwise) 7
6.5. Concluzii
Rezultatele acestui studiu au demonstrat că factorii implicați ȋn creşterea gradului de
adaptare marginală a compozitelor la structura dentară analizaţi prin spectrometrie de raze X
dispersivă în energie (EDAX) sunt mărimea particulelor de umplutură, volum / greutate a
umpluturii și compoziția chimică.
Capitolul 7
CONCLUZII GENERALE
Utilizarea rășinilor compozite este în creștere datorită cerințelor ridicate ale pacientului
prioritar pentru restaurari estetice. Cel mai mare neajuns al acestor materiale este reprezentat
de prezenta unei contracții de polimerizare crescute. Aceasta determină apariția sensibilității
dentare dar și a microinfiltrațiilor marginale care determină aparitia țn timp a cariei secundare.
Compozitele asociate cu sisteme adezive de ultimă generație au reușit într-o oarecare
măsură să rezolve această problemă. Admira Fusion, un ormocer de ultima generație, promite
ca printr-o tehnologie revoluționară, poate reduce contracția de polimerizare.
De asemenea utilizarea unor soluții de tratament semidirecte sau indirecte, în care
polimerizarea compozitului este realizată intra și extraoral au contribuit la ameliorarea acestui
neajuns.
28/30
În dorința de a verifica performanțele acestor materiale în studiu meu am folosit
Admira Fusion (tehnologia nano-ORMOCER® cu matricea și umplutură bazată exclusiv pe
oxid de siliciu) și Admira Fusion E-xtra. Evaluarea clinica a RD, RSD, RI a arătat ca la 6 luni,
RD efectuate cu ormocerul Admira Fusion au valori aproape similare la toti parametrii
analizați dar la 12 luni, diferența dintre cele trei metode terapeutice a vizat toți parametrii
analizați fără a se găsi însă diferențe semnificative statistic. RD au prezentat performanțe mai
mici comparativ cu RDS și în special cu RI deși nu a fost prezent scorul 5 (refacerea
restaurării), iar scorul 4 a fost prezent între 3% -10% din cazuri. La 18 luni, adaptarea
marginală si proximală, gradul de uzură au fost superioare la restaurările indirecte comparativ
cu celelalte doua metode terapeutice la evaluarea clinică.
Analiza cu microscopia electronică de baleiaj este metoda care apreciază cel mai fidel
adaptarea marginală a materialelor de restaurare. Pentru a verifica fidelitatea acestui reper am
făcut analiza comparativă a unor compozite microfile și nanofile asociate cu sisteme adezive
autogravante utilizate în tehnici de restaurare directe și semidirecte cu compozite indirecte.
Cimentarea s-a realizat cu un ciment cu priză duală. Rezultatele au arătat că, rășinile
compozite microfile (Gradia direct) cu un sistem autoadeziv în 2 pași au avut margini cu
golurile cele mai mari la nivelul cementului (19.54 µm), comparativ cu compozitul nanofil
(Premise Kerr) care a avut dimensiunea mult redusă (8.877- 9.447µm), iar Admira 2.93-5.78
µm.
Asocierea Admira Fusion cu Futurabond a realizat cea mai bună adaptare marginală,
atât la nivelul cementului cât și la dentină.
În ceea ce privește adaptarea marginală a RI, studiul a relevat că, la nivelul
cementului, inlay-urile din Artglass au prezentat adeziune bună la ambele interfețe, cele din
Ceramage (Shofu) prezintă goluri la interfața cu structura dentară, iar cele din Crea.ling
(Bredent) prezintă goluri la interfața cu inlay-ul.
La nivelul dentinei adeziunea este foarte bună, excepție Ceramage care prezintă fisuri
și goluri foarte mici la interfața inlay-ciment-adeziv.
RSD a prezentat rezultate asemănătoare comparativ cu RI și RD, astfel la nivel
dentinar toate restaurările au o adaptare bună, iar la cement singura combinație cu adaptare cu
margini continue a fost Admira Fusion/Futurabond U.
Prin scăderea dimensiunii particulelor și mărirea volumului de umplutură în
compozite se crește rezistența la uzură a materialelor. Acest rezultat a fost demonstrat în acest
studiu de prezența adaptării marginale superioara a restaurării cu Estelite comparativ cu
Gradia posterior fără a exista însă o diferență statistic semnificativă.
29/30
Analiza structurală, calitativă și cantitativă arata dacă există diferențe vizibile între
cele șapte tipuri de compozite utilizate în studiu care să justifice diferențele de rezistență,
efect estetic, grad de umplere și care să nedetermine să alegem un anumit tip de restaurare și
un anumit material.
Din punct de vedere a cerințelor compoziționale am putut să observăm prezența
particulară a zirconiului la Ceramaje și Estelite si prezența fierului la ArtGlass. Concentrația
maximă de oxigen se remarcă la Gradia direct, siliciu cu procent maxim la Crea. Ling și cel
mai mic la Artglass (29%), iar Ceramage și Estelite sunt la egalitate (72%). Concentrația
maximă de carbon este la ArtGlass, care este un compozit pentru restaurări indirecte, urmat de
Estelite care este un compozit utilizat atât la restaurări directe cât și la restaurări indirecte.
În rest compozitele au conținut preponderent asemănător de oxizi de aluminiu, calciu și
siliciu.
Admira Fusion ne evidențiază concentrații masive de siliciu ceea ce aduce avantaje
precum biocompatibilitate, finisare simplă fără prea multe imperfecțiuni, astfel nu va fi
vulnerabilă restaurarea la atacurile plăcii bacterice, obtinându-se astfel restaurări stabile și
rezistente.
Se poate afirma ca materialele compozite analizate in acest studiu reprezintă la ora
actuala o alternativă terapeutică viabilă, utilizarea lor în restaurări care suferă
fotopolomerizări sau tratamente termice și luminoase aditionale, fiind mult mai acceptabilă
din punct de vedere clinic dar și compozițional după rezultatele obținute în urma studiilor de
cercetare.
30/30
Bibliografie selectivă
[1] Checinska IW et al. Specifics of proximal caries and their diagnostics in posterior teeth.
Curr. Issues Pharm. Med. Sci.2015; 28(2): 92-96
[2] Bohaty BS et al. Posterior composite restoration update:focus on factors influencing form
and function. Clinical, Cosmetic and Investigational Dentistry 2013:5 33–42
[3] Isaac SZ. Evaluation of bond strength of silorane and methacrylate based restorative
systems to dentin using different cavity models. J. Appl. Oral Sci. 2013; 21(5).
[4] https://www.voco.dental/en/products/direct-restoration/ormocer/admira.aspx
[5] Sofan E et al. Classification review of dental adhesive systems: from the IV generation to
the universal type. Ann Stomatol (Roma). 2017 Jan-Mar; 8(1): 1–17.
[6] Alharbi A, Rocca GT, Dietschi D, Krejci I. Semidirect composite onlay with cavity
sealing: a review of clinical procedures. J Esthet Restor Dent. 2014 Mar-Apr;26(2):97-106.
[7] Hickel R, Peschke A, Tyas M, Mjör I, et al. FDI World Dental Federation: clinical criteria
for the evaluation of direct and indirect restorations—update and clinical examples. Clin Oral
Investig. 2010;14(4):349–66.
[8] Tores et al. Clinical evaluation of cls II pur Ormocer and methacrylate composite
restaurations. University of Sao Jose Dos Campos, Brazil, Report for Voco, 2015.
[9] Gregor L, Krejci I, Di Bella E, et al. Silorane, ormocer, methacrylate and compomer long-
term staining susceptibility using DE and DE 00 colour difference formulas. Odontology.
2015.
[10] Poggio C, Ceci M, Beltrami R, Mirando M, Wassim J & Colombo M. Color stability of
esthetic restorative materials: a spectrophotometric analysis. Acta Biomaterialia
Odontologica Scandinavica, 2016; 2(1): 95–101
[11] Nurcan O-I et al. Three-year clinical performance of two indirect composite inlays
compared to direct composite restorations. Med Oral Patol Oral Cir Bucal. 2013; 1;18
(3):e521-8.
[12] Mendonça JS et al. Direct Resin Composite Restorations versus Indirect Composite
Inlays: One-Year Results.The Journal of Contemporary Dental Practice;11(3), 2010
[13] Cetin AR, Unlu N, Cobanoglu N. A Five-Year Clinical Evaluation of Direct Nanofilled
and Indirect Composite Resin Restorations in Posterior Teeth. Operative Dentistry, 2013, 38-
2, E31-E41
31/30
[14] Ijaimi ZA et al. Assessment of the Quality of Composite Resin Restorations. Open
Journal of Stomatology, 2015, 5, 19-25
[15] Karaarslan ES, Ertas E, Bulucu B. Clinical evaluation of direct composite restorations
and inlays: Results at 12 months. Journal of Restaurative Dentistry. 2014;2(2): 70-77
[16] Correa Netto LR, Borges AL, Guimarães HB, Almeida ER, Poskus LT, Silva EM.
Marginal integrity of restorations produced with a model composite based on polyhedral
oligomeric silsesquioxane (POSS).J Appl Oral Sci. 2015 Oct; 23(5):450-8.
[17] Shim JS, Lee JS, Lee JY, Choi YJ, Shin SW, Ryu JJ. Effect of software version and
parameter settings on the marginal and internal adaptation of crowns fabricated with the
CAD/CAM system. J Appl Oral Sci. 2015 Oct; 23(5):515-22.
[18] Fabianelli A. Dental Materials and Clinical Application: University of Siena School of
Dental Medicine; December 2014.
[19] Kurtzman GM. Case report: Replacing a failing composite using G-Premio Bond and G-
aenial Sculpt, Dentistry IQ, March 21, 2016
[20] Dhingra V. Taneja S. Kumar M. Kumari M. Influence of Fiber Inserts, Type of
Composite, and Gingival Margin Location on the Microleakage in Class II Resin Composite
Restorations. Operative Dentistry, 2014, 39-1, E9-E15
[21] Souza EJ, Junior, Souza-Régis MR, Alonso RC, Freitas AP, Sinhoreti MA, Cunha LG.
Effect of the curing method and composite volume on marginal and internal adaptation of
composite restoratives. Oper Dent. 2011;36:231–238.
[22] Karin Hermana Neppelenbroek.The clinical challenge of achieving marginal adaptation in
direct and indirect restorations. J Appl Oral Sci. 2015 Sep-Oct; 23(5): 448–449.
[23] da Veiga AM, Cunha AC, Ferreira DM, da Silva Fidalgo TK, Chianca TK, Reis KR,
Maia LC. Longevity of direct and indirect resin composite restorations in permanent posterior
teeth: A systematic review and meta-analysis. J Dent. 2016 Nov;54:1-12.
[24] Jun SK, Kim DA, Goo HJ, et al. Investigation of the correlation between the different
mechanical properties of resin composites. Dent Mater J. 2013;32(1):48–57.
[25] Asefi S. et al. Comparison of Wear Resistance Between Innovative Composites and
Nano- and Microfilled Composite Resins. Avicenna J Dent Res. 2016 March; 8(1):e28607.