republica moldova parlamentul lege nr. 371 publicat : 02 ... · republica moldova parlamentul lege...

40
Republica Moldova PARLAMENTUL LEGE Nr. 371 din 01.12.2006 cu privire la asistenţa juridică internaţională în materie penală Publicat : 02.02.2007 în Monitorul Oficial Nr. 14-17 art Nr : 42 MODIFICAT LP85 din 19.04.13, MO104-108/10.05.13 art.327 LP304 din 26.12.12, MO48/05.03.13 art.150; în vigoare 05.03.13 LP33 din 06.05.12, MO99-102/25.05.12 art.330 LP66 din 07.04.11, MO110-112/08.07.11 art.299 LP89-XVI din 24.04.08, MO99-101/06.06.08 art.366; în vigoare 01.07.08 Parlamentul adoptă prezenta lege organică. Capitolul I Dispoziţii generale Articolul 1. Scopul şi domeniul de reglementare (1) Scopul prezentei legi este stabilirea mecanismului de realizare a reglementărilor Codului de procedură penală, partea specială titlul III capitolul IX, privind asistenţa juridică internaţională în materie penală, precum şi ale tratatelor internaţionale în domeniu la care Republica Moldova este parte. (2) Aplicarea prezentei legi are drept scop protecţia intereselor de suveranitate, securitate, ordine publică şi a altor interese ale Republicii Moldova, definite prin Constituţie. (3) Prevederile prezentei legi se aplică următoarelor forme de cooperare juridică internaţională în materie penală: a) transmiterea înscrisurilor, datelor şi informaţiilor; b) comunicarea actelor de procedură; c) citarea martorilor, experţilor şi persoanelor urmărite; d) comisiile rogatorii; d 1 ) echipele comune de investigaţii; [Art.1 al.(3), lit.d 1 introdusă prin LP85 din 19.04.13, MO104-108/10.05.13 art.327] e) transferul, la solicitare, de proceduri penale;

Upload: others

Post on 09-Oct-2019

40 views

Category:

Documents


0 download

TRANSCRIPT

Republica Moldova

PARLAMENTUL

LEGE Nr. 371

din 01.12.2006

cu privire la asistenţa juridică internaţională în materie penală

Publicat : 02.02.2007 în Monitorul Oficial Nr. 14-17 art Nr : 42

MODIFICAT

LP85 din 19.04.13, MO104-108/10.05.13 art.327

LP304 din 26.12.12, MO48/05.03.13 art.150; în vigoare 05.03.13

LP33 din 06.05.12, MO99-102/25.05.12 art.330

LP66 din 07.04.11, MO110-112/08.07.11 art.299

LP89-XVI din 24.04.08, MO99-101/06.06.08 art.366; în vigoare 01.07.08

Parlamentul adoptă prezenta lege organică.

Capitolul I

Dispoziţii generale

Articolul 1. Scopul şi domeniul de reglementare

(1) Scopul prezentei legi este stabilirea mecanismului de realizare a reglementărilor

Codului de procedură penală, partea specială titlul III capitolul IX, privind asistenţa

juridică internaţională în materie penală, precum şi ale tratatelor internaţionale în

domeniu la care Republica Moldova este parte.

(2) Aplicarea prezentei legi are drept scop protecţia intereselor de suveranitate,

securitate, ordine publică şi a altor interese ale Republicii Moldova, definite prin

Constituţie.

(3) Prevederile prezentei legi se aplică următoarelor forme de cooperare juridică

internaţională în materie penală:

a) transmiterea înscrisurilor, datelor şi informaţiilor;

b) comunicarea actelor de procedură;

c) citarea martorilor, experţilor şi persoanelor urmărite;

d) comisiile rogatorii;

d1) echipele comune de investigaţii;

[Art.1 al.(3), lit.d1 introdusă prin LP85 din 19.04.13, MO104-108/10.05.13 art.327]

e) transferul, la solicitare, de proceduri penale;

f) extrădarea;

g) transferul persoanelor condamnate;

h) recunoaşterea hotărîrilor penale ale instanţelor judecătoreşti străine;

i) comunicarea cazierului judiciar.

Articolul 2. Noţiuni principale

Termenii şi expresiile utilizate în prezenta lege au următorul sens dacă nu există o

menţiune deosebită:

a) cerere de asistenţă juridică internaţională în materie penală (în continuare - cerere

de asistenţă juridică) - cerere prin care se solicită asistenţă într-o cauză penală în una din

formele prevăzute la art.1;

b) stat solicitant - statul care formulează cererea de asistenţă juridică;

c) stat solicitat - statul căruia îi este adresată cererea de asistenţă juridică;

d) stat de tranzit - statul prin care se efectuează trecerea persoanei extrădate din

statul solicitat în statul solicitant;

e) autoritate centrală - autoritatea competentă a statului solicitant sau a statului

solicitat desemnată pentru transmiterea cererilor de asistenţă juridică;

f) autoritate judecătorească - instanţele judecătoreşti şi organele procuraturii stabilite

potrivit legislaţiei Republicii Moldova, precum şi autorităţile care au această calitate în

statul străin conform declaraţiilor acestuia formulate în tratatele internaţionale aplicabile;

g) persoană urmărită - persoana care formează obiectul unei ordonanţe emise de

organul de urmărire penală;

h) persoană a cărei extrădare se cere - persoana care formează obiectul unei proceduri

de extrădare;

i) extrădat sau persoană extrădată - persoana a cărei extrădare a fost admisă;

j) condamnare - orice pedeapsă pronunţată prin hotărîre a instanţei judecătoreşti ca

urmare a constatării vinovăţiei în săvîrşirea unei infracţiuni;

k) măsură preventivă - orice măsură privativă de libertate dispusă prin hotărîre

judecătorească pentru completarea sau înlocuirea unei pedepse;

l) arest provizoriu în vederea extrădării - formă de arest preventiv dispusă de instanţa

judecătorească competentă în vederea extrădării persoanei;

m) hotărîre judecătorească - hotărîre a instanţei judecătoreşti prin care se pronunţă o

sentinţă de condamnare;

n) stat de condamnare - statul în care este condamnată persoana pasibilă de transfer

sau deja transferată;

o) stat de executare - statul în care condamnatul poate fi transferat sau a fost deja

transferat în vederea continuării executării condamnării sale.

Articolul 3. Aplicarea principiului reciprocităţii

(1) În lipsa unui tratat internaţional, poate fi acordată asistenţă juridică internaţională

pe principiul reciprocităţii prin canalele diplomatice. Asigurarea reciprocităţii pentru

toate formele de asistenţă juridică internaţională se face conform prevederilor Codului de

procedură penală art.536 alin.(2).

(2) Prevederile alin.(1) şi prevederile respective ale Codului de procedură penală

constituie un drept comun în materie pentru autorităţile judecătoreşti din Republica

Moldova.

(3) Lipsa reciprocităţii nu împiedică executarea pe teritoriul Republicii Moldova a unei

cereri de asistenţă juridică dacă:

a) cererea de asistenţă juridică se dovedeşte necesară datorită naturii faptei sau

caracterului imperios al luptei împotriva unor anumite forme grave de criminalitate;

b) cererea de asistenţă juridică poate contribui la ameliorarea situaţiei inculpatului ori

a condamnatului sau la reintegrarea lui socială;

c) cererea de asistenţă juridică poate servi la clarificarea situaţiei juridice a unui

cetăţean al Republicii Moldova.

Articolul 4. Motivele de refuz al asistenţei juridice

internaţionale

(1) La examinarea cererii de asistenţă juridică adresate Republicii Moldova, se va ţine

cont şi de următoarele situaţii, care, suplimentar la cele prevăzute în Codul de procedură

penală la art.534, pot atrage refuzul în acordarea asistenţei solicitate:

a) procedura penală din statul solicitant nu îndeplineşte sau nu respectă condiţiile

Convenţiei europene pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale,

încheiate la Roma la 4 noiembrie 1950, sau ale oricărui alt tratat internaţional pertinent în

domeniu ratificat de Republica Moldova;

b) cererea de asistenţă juridică este formulată într-o cauză aflată pe rolul unor instanţe

extraordinare, altele decît cele constituite prin tratatele internaţionale pertinente, sau în

vederea executării unei pedepse aplicate de o asemenea instanţă;

c) fapta care motivează cererea de asistenţă juridică face obiectul unei proceduri în

curs sau această faptă trebuie sau poate face de asemenea obiectul unei urmăriri penale ce

ţine de competenţa organelor de urmărire penală ale Republicii Moldova;

d) acceptarea cererii de asistenţă juridică poate antrena consecinţe grave pentru

persoana vizată din cauza vîrstei, a stării de sănătate sau a oricărui alt motiv cu caracter

personal.

(2) În sensul Codului de procedură penală art.534 alin.(1) pct.1), nu sînt considerate

infracţiuni de natură politică:

a) atentatul la viaţa unui şef de stat sau a unui membru de familie al acestuia;

b) crimele împotriva umanităţii prevăzute de Convenţia pentru prevenirea şi reprimarea

crimei de genocid, adoptată la 9 decembrie 1948 de Adunarea Generală a Naţiunilor

Unite, la care Republica Moldova a aderat în temeiul Hotărîrii Parlamentului nr.707-XII

din 10 septembrie 1991;

c) infracţiunile prevăzute în Convenţia de la Geneva din 1949 pentru îmbunătăţirea

sorţii răniţilor şi bolnavilor din forţele armate în campanie la art.50, în Convenţia de la

Geneva din 1949 pentru îmbunătăţirea sorţii răniţilor, bolnavilor şi naufragiaţilor forţelor

armate maritime la art.51, în Convenţia de la Geneva din 1949 cu privire la tratamentul

prizonierilor de război la art.129 şi în Convenţia de la Geneva din 1949 cu privire la

protecţia persoanelor civile în timp de război la art.147, la care Republica Moldova a

aderat în temeiul Hotărîrii Parlamentului nr.1318-XII din 2 martie 1993;

d) orice violare similară a legilor războiului care nu este prevăzută în convenţiile de la

Geneva enumerate la lit.c);

e) infracţiunile prevăzute în Convenţia europeană pentru reprimarea terorismului la

art.1, adoptată la Strasbourg la 27 ianuarie 1997, în alte tratate internaţionale pertinente;

f) acţiunile prevăzute în Convenţia împotriva torturii şi altor pedepse sau tratamente

crude, inumane sau degradante, adoptată la 17 decembrie 1984 de Adunarea Generală a

Naţiunilor Unite;

g) orice altă infracţiune al cărei caracter politic a fost eliminat de tratatele

internaţionale la care Republica Moldova este parte.

Articolul 5. Respectarea principiului necondamnării

repetate pentru una şi aceeaşi faptă

(1) Asistenţa juridică internaţională nu este admisibilă dacă în Republica Moldova sau

în orice alt stat s-a desfăşurat un proces penal pentru aceeaşi faptă şi dacă:

a) printr-o hotărîre judecătorească definitivă s-a dispus achitarea sau încetarea

procesului penal;

b) pedeapsa aplicată printr-o hotărîre judecătorească definitivă de condamnare a fost

executată sau a format obiectul unei graţieri sau amnistii în totalitatea ei ori asupra părţii

neexecutate.

(2) Dispoziţiile alin.(1) nu se aplică dacă asistenţa juridică este solicitată pentru

revizuirea hotărîrii judecătoreşti definitive în unul din motivele care justifică promovarea

unei căi extraordinare de atac.

Articolul 6. Confidenţialitatea

(1) Republica Moldova asigură, în limitele legii, la cererea statului solicitant,

confidenţialitatea cererilor de asistenţă juridică şi a actelor anexate lor. În cazul în care

condiţia păstrării confidenţialităţii nu poate fi asigurată, Republica Moldova înştiinţează

statul străin, care va decide.

(2) Prevederile alin.(1) se aplică în modul corespunzător în situaţia în care Republica

Moldova este statul solicitant.

Articolul 7. Modul de transmitere a cererilor

de asistenţă juridică

(1) Cererile de asistenţă juridică se adresează prin intermediul autorităţilor centrale,

care sînt Ministerul Justiţiei şi Procuratura Generală. Prin intermediul Ministerului

Justiţiei se transmit cererile de asistenţă juridică formulate în fazele de judecată şi de

executare a pedepsei, iar prin intermediul Procuraturii Generale, cele formulate în faza de

urmărire penală. Cererile de asistenţă juridică pot fi transmise fie direct, de către

autorităţile străine, fie pe cale diplomatică sau prin intermediul Organizaţiei

Internaţionale a Poliţiei Criminale (Interpol).

(2) În cazul în care cererile de asistenţă juridică se transmit direct organelor de

urmărire penală ori autorităţilor judecătoreşti ale Republicii Moldova, acestea din urmă

vor fi în drept să le execute numai după obţinerea autorizaţiei de executare din partea

autorităţilor centrale.

(3) În caz de urgenţă, cererea de asistenţă juridică poate fi transmisă prin poştă,

inclusiv electronică, prin telegraf, telex, fax sau prin orice alt mijloc de comunicare

adecvat care lasă urmă scrisă, cu garantarea transmiterii ulterioare pe cale oficială.

Articolul 8. Competenţa naţională în domeniul asistenţei

juridice internaţionale în materie penală

Competenţa autorităţilor Republicii Moldova pentru a formula o cerere de asistenţă

juridică sau a executa o asemenea cerere adresată Republicii Moldova este stabilită în

Codul de procedură penală, în prezenta lege, precum şi în alte acte normative în vigoare.

Articolul 9. Limbile utilizate

(1) Cererile de asistenţă juridică formulate de autorităţile Republicii Moldova şi actele

anexate vor fi însoţite de traduceri în una din limbile prevăzute în tratatul internaţional

aplicabil în relaţia cu statul solicitat. Traducerea cererilor de asistenţă juridică şi a actelor

anexate se realizează de Republica Moldova dacă prin prezenta lege nu este stabilit altfel.

(2) Răspunsul la cererile de asistenţă juridică formulate de autorităţile Republicii

Moldova va fi redactat în limba moldovenească, cu traducerea acestuia în una din limbile

prevăzute în tratatul internaţional aplicabil în relaţia cu statul solicitant dacă prin prezenta

lege nu este stabilit altfel.

Articolul 10. Computarea duratei arestului

Durata arestului efectuat în străinătate în îndeplinirea unei cereri de asistenţă juridică

formulate de autoritatea Republicii Moldova în temeiul Codului de procedură penală şi al

prezentei legi este luată în calcul în cadrul procedurii penale a Republicii Moldova şi se

compută din durata pedepsei aplicate de instanţa judecătorească naţională.

Articolul 11. Suportarea cheltuielilor

(1) Cheltuielile de îndeplinire a cererii de asistenţă juridică sînt suportate, de regulă, de

statul solicitat.

(2) Statul solicitant suportă:

a) remuneraţiile martorilor şi experţilor, cheltuielile lor de călătorie şi de şedere în

statul solicitant;

b) cheltuielile de remitere a obiectelor;

c) cheltuielile de transfer al persoanelor pe teritoriul statului solicitant;

d) cheltuielile de tranzit al persoanelor de pe teritoriul unui stat terţ;

e) cheltuielile de recurgere la o videoconferinţă pentru îndeplinirea cererii de asistenţă

juridică;

f) alte cheltuieli considerate drept extraordinare de statul solicitat în funcţie de

mijloacele umane şi tehnologice utilizate pentru îndeplinirea cererii de asistenţă juridică.

(3) Ca urmare a unui acord între autorităţile Republicii Moldova solicitate şi

autorităţile străine solicitante, se poate deroga, în cazuri excepţionale, de la dispoziţiile

alin.(1).

Articolul 12. Remiterea de obiecte şi de alte valori

(1) În cazul în care cererea de asistenţă juridică are ca obiect sau implică remiterea de

obiecte sau de alte valori, acestea pot fi predate atunci cînd nu sînt necesare dovedirii

unei fapte penale ale cărei urmărire şi judecată ţin de atribuţiile autorităţilor competente

ale Republicii Moldova.

(2) Remiterea de obiecte şi de alte valori poate fi amînată sau efectuată cu condiţia

restituirii.

(3) Dispoziţiile alin.(1) şi (2) nu aduc atingere drepturilor terţilor de bună-credinţă şi

nici statului Republicii Moldova atunci cînd aceste obiecte şi valori pot reveni lui.

(4) Obiectele şi alte valori, inclusiv valorile valutare, vor fi predate doar în temeiul

unei hotărîri judecătoreşti definitive, pronunţate în acest sens de autoritatea

judecătorească competentă.

[Art.14 al.(4) modificat prin LP33 din 06.05.12, MO99-102/25.05.12 art.330]

(5) În cazul cererilor de extrădare, predarea obiectelor şi altor valori prevăzute la

alin.(1) se poate efectua chiar dacă nu se acordă extrădarea, în special din cauza evadării

sau decesului persoanei a cărei extrădare se cere.

Articolul 13. Transmiterea de înscrisuri, date şi informaţii

(1) Republica Moldova, prin intermediul Ministerului Justiţiei, comunică, în măsura în

care autorităţile sale dispun de ele, extrase din cazierul judiciar şi orice date referitoare la

acesta pentru o cauză penală la solicitarea expresă a statului străin.

(2) Republica Moldova transmite statului străin interesat informaţii despre hotărîrile

judecătoreşti şi despre măsurile ulterioare care se referă la cetăţenii acelui stat şi care au

făcut obiectul unei menţiuni în cazierul judiciar. Aceste informaţii se comunică cel puţin

o dată pe an.

(3) Dacă persoana în cauză este cetăţean al mai multor state, informaţiile se comunică

fiecărui stat interesat, în afara cazului în care persoana are şi cetăţenia Republicii

Moldova.

(4) Informaţiile la care se referă alin.(2) şi (3) se transmit prin intermediul Ministerului

Justiţiei, la prezentarea lor din partea autorităţilor naţionale competente.

(5) Informaţiile de acelaşi gen parvenite de la autorităţi străine în cadrul schimbului de

informaţii se primesc de Ministerul Justiţiei, care le transmite Ministerului Afacerilor

Interne spre înregistrare, în vederea respectării principiului necondamnării repetate pentru

una şi aceeaşi faptă.

Capitolul II

Comunicarea actelor procedurale. Citarea martorilor,

experţilor şi persoanelor urmărite. Comisiile rogatorii

Secţiunea 1. Comunicarea actelor procedurale

Articolul 14. Obligaţia de comunicare

Republica Moldova va proceda la comunicarea către destinatarul aflat pe teritoriul său

a actelor procedurale transmise în acest scop de statul solicitant.

Articolul 15. Actele procedurale

Prin acte procedurale se înţelege, în principal, citaţiile pentru părţi sau martori,

ordonanţa de punere sub învinuire, alte acte de urmărire penală, hotărîrile judecătoreşti,

cererile pentru exercitarea căilor de control judiciar sau actele privind executarea unei

pedepse, plata unei amenzi ori plata cheltuielilor de procedură.

Articolul 16. Comunicarea şi dovada comunicării

(1) Comunicarea actelor procedurale se efectuează prin simpla lor transmitere către

destinatar. Dacă statul solicitant cere în mod expres, Republica Moldova va efectua

comunicarea în una din formele prevăzute de legislaţia naţională pentru înmînări similare

sau într-o formă specială compatibilă cu această legislaţie.

(2) Dovada comunicării se face printr-un document datat şi semnat de destinatar sau

printr-o declaraţie a organului solicitat, în care se constată faptul comunicării, forma şi

data efectuării ei.

(3) Documentul sau declaraţia se transmite de organul solicitat fără întîrziere, prin

intermediul autorităţilor centrale, către statul solicitant. La cererea acestuia din urmă,

Republica Moldova va preciza dacă notificarea a fost făcută în conformitate cu legislaţia

naţională.

(4) În cazul în care comunicarea nu s-a putut face, Republica Moldova înştiinţează de

îndată statul solicitant despre motivul necomunicării, specificat, totodată, în documentul

menţionat la alin.(2).

Articolul 17. Termenul necesar comunicării

Citaţia unei persoane care se află pe teritoriul Republicii Moldova se transmite

organelor competente cu cel puţin 50 de zile înainte de data înfăţişării, termen de care se

ţine cont la fixarea datei înfăţişării şi la transmiterea citaţiei.

Articolul 18. Adresarea de comunicare în străinătate

a actelor procedurale

(1) Prevederile art.15-17 se aplică în modul corespunzător şi în situaţia în care

Republica Moldova este statul solicitant.

(2) Organul de urmărire penală sau instanţa judecătorească din Republica Moldova va

formula cererea de comunicare în străinătate a actelor procedurale, ţinînd cont de

prevederile Codului de procedură penală art.537 alin.(1). La cerere se vor anexa actele a

căror comunicare se solicită, precum şi dovada comunicării care urmează a fi completată

în urma executării cererii de către organul străin competent. De asemenea, acest set de

acte va fi însoţit de traducerile necesare, în conformitate cu prevederile şi rezervele la

tratatul internaţional aplicabil formulate de statul solicitat. Cererile menţionate în

prezentul alineat, răspunsurile la ele vor fi adresate prin intermediul autorităţilor centrale.

(3) Autorităţile centrale ale Republicii Moldova pot transmite direct, prin poştă, actele

procedurale şi hotărîrile judecătoreşti persoanelor care se află pe teritoriul unui stat străin

dacă prin tratatul juridic internaţional aplicabil în relaţia cu acel stat se prevede astfel şi

nu a fost formulată nici o rezervă în acest sens din partea statelor implicate.

(4) În cazul prevăzut la alin.(3), actele procedurale şi hotărîrile judecătoreşti sînt

însoţite de o notă care indică faptul că destinatarul poate obţine de la autoritatea emitentă

informaţii asupra drepturilor şi obligaţiilor sale.

Secţiunea a 2-a.

Citarea martorilor, experţilor şi a persoanelor urmărite

Articolul 19. Participarea martorilor sau experţilor

(1) Dacă Republica Moldova, în calitate de stat solicitant, consideră că participarea în

persoană a unui martor sau expert în faţa organelor de urmărire penală sau a instanţelor

sale judecătoreşti este deosebit de necesară, trebuie să menţioneze acest fapt în cererea de

asistenţă juridică privind înmînarea citaţiei. Statul străin solicitat va comunica Republicii

Moldova răspunsul martorului sau al expertului.

(2) În cazul prevăzut la alin.(1), în cererea de asistenţă juridică sau în citaţie se

menţionează cuantumul indemnizaţiilor, precum şi cel al cheltuielilor de călătorie şi de

şedere rambursabile, sau garanţiile privind restituirea acestor cheltuieli. Cuantumul

cheltuielilor rambursabile se stabilesc la niveluri cel puţin egale cu cele prevăzute de

tarifele şi regulamentele în vigoare în statul în care trebuie să aibă loc audierea.

(3) Dacă i se prezintă o cerere în acest sens, statul solicitat poate acorda martorului sau

expertului un avans, care se va menţiona în citaţie şi va fi rambursat de Republica

Moldova ca stat solicitant.

Articolul 20. Neprezentarea martorului sau a expertului.

Refuzul de a depune mărturii

(1) Martorul sau expertul care nu s-a prezentat la citaţie, a cărui comunicare a fost

cerută, nu poate fi supus nici unei sancţiuni sau măsuri de constrîngere, chiar dacă citaţia

cuprinde un ordin categoric, în afară de cazul în care martorul sau expertul revine din

proprie iniţiativă pe teritoriul Republicii Moldova, ca stat solicitant, şi dacă este citat din

nou aici, în mod legal.

(2) Martorul citat care se prezintă în faţa autorităţilor centrale ale Republicii Moldova,

ca stat solicitant, şi refuză a depune mărturie în totalitate sau în parte nu poate fi supus

nici unei măsuri de restrîngere a libertăţii şi nici împiedicat în alt mod să părăsească

Republica Moldova, chiar dacă, potrivit legislaţiei naţionale, un asemenea refuz ar

constitui infracţiune sau ar putea atrage măsuri coercitive.

Articolul 21. Imunităţi

(1) Martorului sau expertului care s-a prezentat în faţa autorităţii centrale a Republicii

Moldova, ca stat solicitant, i se aplică imunităţile garantate prin legislaţie.

(2) Dacă în timpul procesului penal ar putea fi dispusă arestarea unui martor bănuit de

săvîrşirea, în legătură cu declaraţiile sale făcute în faţa organului de urmărire penală sau

instanţei judecătoreşti a Republicii Moldova, ca stat solicitant, unei infracţiuni, alta decît

refuzul de a depune mărturie, se va lua în considerare posibilitatea unei protecţii mai

bune a intereselor justiţiei prin încredinţarea urmăririi către statul străin solicitat.

(3) Nici o persoană, indiferent de cetăţenie, citată în faţa autorităţilor centrale ale

Republicii Moldova care desfăşoară procesul penal în vederea executării anumitelor

acţiuni procesuale pe teritoriul Republicii Moldova nu va putea fi nici urmărită, nici

deţinută, nici supusă vreunei alte măsuri de restrîngere a libertăţii în Republica Moldova

pentru fapte sau condamnări anterioare plecării sale de pe teritoriul statului străin solicitat

nemenţionate în citaţie.

(4) Imunitatea prevăzută de prezentul articol încetează în condiţiile stabilite de

legislaţie.

Articolul 22. Transferul temporar al martorilor deţinuţi

(1) Orice persoană deţinută a cărei prezenţă în vederea audierii ca martor sau a

confruntării este cerută de statul solicitant va fi transferată temporar pe teritoriul acelui

stat, cu condiţia revenirii sale în termenul menţionat de Republica Moldova şi sub rezerva

dispoziţiilor art.21, în măsura în care acestea pot fi aplicate în modul corespunzător.

(2) Transferarea de pe teritoriul Republicii Moldova poate fi refuzată dacă:

a) persoana deţinută nu consimte la transfer;

b) prezenţa persoanei deţinute este necesară într-un proces penal în curs pe teritoriul

statului solicitat;

c) transferul persoanei deţinute îi poate prelungi detenţia; sau

d) transferul său pe teritoriul statului solicitant este împiedicat din alte considerente

întemeiate.

(3) În cazul prevăzut la alin.(1), tranzitul persoanei deţinute prin teritoriul unui stat terţ

va fi acordat la cererea adresată de ministerul justiţiei al statului solicitant ministerului

justiţiei al statului solicitat pentru tranzit, însoţită de documentele necesare.

(4) Republica Moldova poate să nu acorde transfer cetăţenilor săi.

(5) Persoana transferată rămîne în detenţie pe teritoriul statului solicitant şi, dacă este

cazul, pe teritoriul statului solicitat pentru tranzit, cu excepţia cazului în care statul

solicitat pentru transfer cere punerea persoanei în libertate.

(6) Perioada în care persoana deţinută a fost transferată, conform dispoziţiilor

prezentului articol, se scade din durata pedepsei aplicate.

(7) Locul predării va fi, de regulă, un punct de trecere a frontierei de stat a Republicii

Moldova. Deţinutul este predat şi preluat sub escortă de către Departamentul Instituţiilor

Penitenciare al Ministerului Justiţiei, care va informa Ministerul Justiţiei sau Procuratura

Generală, după caz.

(8) Dispoziţiile alin.(7) se aplică în modul corespunzător în cazul în care Republica

Moldova este stat solicitant.

Articolul 23. Protecţia martorilor

Martorii audiaţi conform dispoziţiilor prezentei secţiuni beneficiază, după caz, de

protecţie, potrivit legislaţiei naţionale în vigoare.

Secţiunea a 3-a. Comisiile rogatorii

Articolul 24. Obligaţia de executare

(1) Comisia rogatorie este o formă de asistenţă juridică internaţională care constă în

împuternicirea pe care un organ de urmărire penală sau o instanţă judecătorească

competentă dintr-un stat, sau o instanţă internaţională o acordă unor autorităţi similare

din alt stat pentru a îndeplini în locul şi în numele său activităţi procesuale referitoare la

un anumit proces penal.

(2) Republica Moldova asigură îndeplinirea, în conformitate cu legislaţia sa, comisiilor

rogatorii care îi sînt adresate de către autorităţile de drept competente ale statului

solicitant.

Articolul 25. Obiectivele comisiei rogatorii

(1) Obiectivele cererii de comisie rogatorie sînt în special:

a) localizarea şi identificarea persoanelor şi obiectelor; audierea învinuitului sau a

inculpatului, ascultarea părţii vătămate, a celorlalte părţi, a martorilor şi experţilor,

confruntarea; percheziţia, ridicarea de obiecte sau documente, sechestrul şi confiscarea

specială; cercetarea la faţa locului şi reconstituirea; expertizele, constatarea tehnico-

ştiinţifică şi constatarea medico-legală; transmiterea de informaţii necesare într-un anumit

proces; interceptările şi înregistrările audio şi video, examinarea documentelor de arhivă

şi a fişierelor specializate, alte acte de procedură similare;

b) transmiterea probelor materiale;

c) comunicarea de documente sau dosare.

(2) Dacă statul solicitant doreşte ca martorii sau experţii să depună jurămînt, va cere

aceasta în mod expres. Republica Moldova poate satisface această cerere dacă ea nu

contravine legislaţiei naţionale.

(3) Republica Moldova va transmite numai copii sau fotocopii autentificate de pe

documentele sau dosarele cerute. Copiile de pe documente sau din dosare solicitate

printr-o comisie rogatorie internaţională se autentifică pentru conformitate de către

organul de urmărire penală sau de autoritatea judecătorească, sau de orice altă autoritate

care deţine documentele şi dosarele originale, prin semnătura persoanei împuternicite să

efectueze copiile şi să aplice ştampila instituţiei emitente. Dacă statul solicitant cere în

mod expres transmiterea documentelor originale, o astfel de cerere se execută în măsura

posibilităţii.

(4) Dacă statul solicitant cere în mod expres, Republica Moldova îl va informa despre

data şi locul îndeplinirii comisiei rogatorii. Autorităţile şi persoanele în cauză, menţionate

de statul solicitant, vor putea să asiste şi să colaboreze la efectuarea comisiei rogatorii în

limitele permise de legislaţia naţională.

Articolul 26. Percheziţiile, ridicarea de obiecte sau

documente, sechestrul

(1) Comisiile rogatorii care au ca obiect percheziţiile, ridicarea de obiecte sau

documente, sechestrul pot fi executate în următoarele condiţii:

a) pentru infracţiunea care motivează comisia rogatorie, urmează a fi acceptată

extrădarea în Republica Moldova;

b) îndeplinirea comisiei rogatorii trebuie să fie compatibilă cu legislaţia Republicii

Moldova.

(2) Condiţiile prevăzute la alin.(1) pot să atragă aplicarea principiului de reciprocitate.

Articolul 27. Remiterea obiectelor, dosarelor

şi a documentelor

(1) Republica Moldova poate amîna remiterea obiectelor, dosarelor şi a documentelor a

căror prezentare este cerută dacă îi sînt necesare pentru o procedură penală în curs.

(2) Obiectele, originalele dosarelor şi ale documentelor transmise pentru îndeplinirea

unei comisii rogatorii se restituie cît mai curînd posibil Republicii Moldova de către

statul solicitant, în afară de cazul în care se va renunţa la ele.

Articolul 28. Audierile prin teleconferinţă

(1) În cazul în care o persoană care se află pe teritoriul Republicii Moldova trebuie să

fie audiată ca martor sau expert de către organele de urmărire penală ori instanţele

judecătoreşti ale unui stat străin, ori de către o instanţă internaţională şi este inoportun sau

imposibil pentru acea persoană să se prezinte personal pe teritoriul acelui stat, statul

străin poate solicita ca audierea să aibă loc prin teleconferinţă, potrivit prevederilor

prezentei legi.

(2) Solicitarea prevăzută la alin.(1) poate fi acceptată de Republica Moldova în

condiţiile prevăzute de Codul de procedură penală privind modalităţile speciale de

audiere a martorului şi protecţia lui, în condiţia dispunerii de mijloace tehnice care să

permită efectuarea audierii prin teleconferinţă.

(3) În cererea de audiere prin teleconferinţă trebuie să se precizeze, în afară de

informaţiile prevăzute în Codul de procedură penală la art.537 alin.(1), motivul pentru

care este inoportun sau imposibil ca martorul ori expertul să fie prezent la audiere,

precum şi denumirea instanţei judecătoreşti sau a organului de urmărire penală, numele

persoanelor care vor participa la audiere.

(4) Martorul sau expertul vor fi citaţi potrivit procedurii prevăzute în Codul de

procedură penală.

(5) Audierea prin teleconferinţă se desfăşoară potrivit următoarelor reguli:

a) audierea are loc în prezenţa unui judecător de instrucţie competent, asistat, după caz,

de un interpret; judecătorul de instrucţie verifică identitatea persoanei audiate şi este

obligat să asigure respectarea principiilor fundamentale ale legislaţiei procesual-penale

naţionale. Dacă se constată încălcarea acestor principii, judecătorul de instrucţie ia de

îndată măsuri pentru a asigura desfăşurarea audierii în conformitate cu legislaţia

Republicii Moldova;

b) autorităţile centrale competente ale Republicii Moldova şi cele ale statului solicitant

convin, după caz, asupra măsurilor de protecţie a martorului sau expertului;

c) audierea se efectuează direct de către autoritatea competentă a statului solicitant ori

sub coordonarea acesteia, în conformitate cu legislaţia naţională;

d) martorul sau expertul are dreptul să fie asistat, după caz, de un interpret, potrivit

legislaţiei Republicii Moldova;

e) persoana chemată ca martor sau expert poate invoca dreptul de a nu depune

mărturie, conferit de legislaţia Republicii Moldova ori de legislaţia statului solicitat.

(6) Fără a aduce atingere măsurilor convenite pentru protecţia martorilor, declaraţiile

martorului sau cele ale expertului, audiat în condiţiile prezentului articol, se înregistrează

prin mijloace tehnice video şi se consemnează în procesul-verbal, încheiat în

conformitate cu prevederile Codului de procedură penală. Procesul-verbal se transmite

autorităţii competente a statului solicitant prin intermediul autorităţilor centrale, precum

şi prin canale diplomatice.

(7) Dispoziţiile prezentului articol se pot aplica şi în cazul audierii învinuiţilor sau

inculpaţilor dacă persoana în cauză consimte şi dacă există un acord în acest sens între

Republica Moldova şi statul solicitant.

Articolul 29. Transmiterea imediată de informaţii

(1) Autorităţile centrale abilitate ale Republicii Moldova pot, fără cerere prealabilă, să

transmită autorităţilor unui stat parte la Convenţia europeană privind asistenţa juridică în

materie penală, adoptată la Strasbourg la 20 aprilie 1959 şi amendată prin cele două

protocoale adiţionale, informaţiile obţinute în cadrul activităţilor operative de investigaţie

sau al urmăririi penale în cazul în care consideră că acestea ar putea ajuta statul destinatar

să iniţieze o procedură penală sau informaţiile ar putea servi formulării unei cereri de

asistenţă juridică. Informaţiile obţinute în cadrul activităţilor operative de investigaţie sau

al urmăririi penale vor fi transmise de către organul de urmărire penală procurorului, care

le va prezenta ulterior Procuraturii Generale în vederea expedierii către statul străin vizat.

(11) Transmiterea informaţiilor atribuite la secret de stat se efectuează în condiţiile

Legii nr.245-XVI din 27 noiembrie 2008 cu privire la secretul de stat.

[Art.29 al.(11) introdus prin LP66 din 07.04.11, MO110-112/08.07.11 art.299]

(2) În cazul în care utilizarea informaţiilor transmise potrivit alin.(1) este restricţionată

şi impune unele condiţii sau informaţiile constituie secret comercial sau bancar, acestea

vor fi expediate numai în cazul autorizării expedierii de către judecătorul de instrucţie, la

demersul motivat al procurorului.

[Art.29 al.(2) modificat prin LP66 din 07.04.11, MO110-112/08.07.11 art.299]

(3) Procedura de transmitere a informaţiilor va avea forma unei comisii rogatorii, în al

cărei conţinut se indică expres condiţiile sau restricţiile impuse, astfel fiind aduse la

cunoştinţă statului străin, care va fi obligat să le respecte la utilizarea acestor categorii de

informaţii.

Articolul 30. Supravegherea transfrontalieră

(1) Cu excepţia cazurilor cînd există dispoziţii contrare în tratatul internaţional

aplicabil în relaţia cu un stat străin, reprezentanţii organului de urmărire penală al unui

stat, care, în cadrul unei urmăriri penale, supraveghează pe teritoriul altui stat o persoană

presupusă a fi participat la săvîrşirea unei infracţiuni care permite extrădarea sau o

persoană faţă de care există motive serioase a se crede că poate duce la identificarea sau

localizarea presupusului participant la săvîrşirea infracţiunii, sînt autorizaţi, în baza unei

cereri prealabile de asistenţă juridică, să continue această supraveghere pe teritoriul

Republicii Moldova. La cerere, supravegherea poate fi exercitată de autorităţile

competente ale Republicii Moldova.

(2) Cererea de asistenţă juridică prevăzută la alin.(1) se adresează Procuraturii

Generale.

(3) În caz de urgenţă, dacă nu poate fi solicitată autorizarea prealabilă a Republicii

Moldova, reprezentanţii organelor de urmărire penală străine ce acţionează în cadrul

urmăririi penale sînt autorizaţi să continue pe teritoriul Republicii Moldova

supravegherea unei persoane bănuite că a comis una din faptele enumerate la alin.(5), în

următoarele condiţii:

a) trecerea frontierei de stat a Republicii Moldova va fi comunicată imediat, în timpul

supravegherii, Procuraturii Generale prin intermediul Poliţiei de Frontieră din subordinea

Ministerului Afacerilor Interne;

[Art.30 al.(3), lit.a) modificată prin LP85 din 19.04.13, MO104-108/10.05.13 art.327]

[Art.30 al.(3), lit.a) modificată prin LP304 din 26.12.12, MO48/05.03.13 art.150; în

vigoare 05.03.13]

b) cererea de asistenţă juridică, prevăzută la alin.(1), în care sînt expuse motivele ce

justifică trecerea frontierei fără autorizaţie prealabilă va fi transmisă fără întîrziere.

(4) Supravegherea prevăzută la alin.(1) şi (3) poate fi efectuată în următoarele condiţii:

a) reprezentanţii observatori ai organelor de urmărire penală străine trebuie să respecte

dispoziţiile legislaţiei Republicii Moldova, inclusiv ale prezentului articol;

b) în afară de cazurile prevăzute la alin.(3), în timpul supravegherii, reprezentanţii

observatori ai organelor de urmărire penală străine vor avea asupra lor un document care

să ateste că le-a fost acordată permisiunea;

c) reprezentanţii observatori ai organelor de urmărire penală străine trebuie să justifice

calitatea lor oficială;

d) reprezentanţii observatori ai organelor de urmărire penală străine pot purta, în

timpul supravegherii, armă de serviciu, a cărei utilizare este interzisă, cu excepţia cazului

de legitimă apărare;

e) pătrunderea în domiciliul unei persoane şi în alte locuri inaccesibile publicului este

interzisă;

f) reprezentanţii observatori ai organelor de urmărire penală străine nu pot reţine sau

aresta persoana supravegheată;

g) orice operaţiune va face obiectul unui raport, care va fi prezentat organelor

competente ale Republicii Moldova;

h) autorităţile statului căruia îi aparţin reprezentanţii observatori ai organelor de

urmărire penală ale acestui stat, la cererea autorităţilor Republicii Moldova, contribuie la

desfăşurarea în bune condiţii a urmăririi penale ce urmează operaţiunii la care au

participat.

(5) Supravegherea poate avea loc doar la infracţiuni considerate drept grave, deosebit

de grave şi excepţional de grave, conform Codului penal al Republicii Moldova.

Articolul 31. Confiscarea sau ridicarea

Bunurile provenite din săvîrşirea infracţiunii care face obiectul cererii de comisie

rogatorie se confiscă ori se ridică potrivit legislaţiei în vigoare.

Articolul 32. Principiul specialităţii comisiei rogatorii

Republica Moldova va utiliza documentele şi informaţiile primite de la statul solicitat

doar în scopul îndeplinirii obiectului comisiei rogatorii.

Articolul 33. Măsuri provizorii

La cererea statului solicitant, se pot lua măsuri asigurătorii provizorii, stabilite de

legislaţia Republicii Moldova, în vederea protejării mijloacelor de probă, menţinerii

situaţiei existente sau protejării intereselor ameninţate.

„Secţiunea a 4-a

Echipele comune de investigaţii Articolul 33

1. Echipele comune de investigaţii

Autorităţile competente din cel puţin două state pot să constituie, de comun acord, o

echipă comună de investigaţii, cu un obiectiv precis şi pentru o durată limitată, care poate

fi prelungită cu acordul tuturor părţilor, în vederea desfăşurării urmăririi penale în unul

sau în mai multe dintre statele care constituie echipa. Constituirea şi activitatea echipei se

realizează conform prevederilor Codului de procedură penală.”

[Secţiunea a 4-a introdusă prin LP85 din 19.04.13, MO104-108/10.05.13 art.327]

Capitolul III

Transferul procedurilor penale

Secţiunea 1. Preluarea de către autorităţile centrale ale

Republicii Moldova a urmăririi penale şi a cauzelor penale

aflate în faza judiciară a procesului penal

Articolul 34. Obligativitatea preluării urmăririi penale la

cererea unui stat străin

Cererea autorităţilor centrale ale statelor străine privind preluarea urmăririi penale în

cauze penale aflate în procedură prejudiciară, transmisă conform Codului de procedură

penală, prezentei legi şi tratatelor internaţionale, este examinată de Procuratura Generală,

care decide asupra admisibilităţii ei. Cererea instanţei judecătoreşti competente a unui alt

stat privind preluarea cauzelor penale aflate în procedură judiciară, transmisă conform

Codului de procedură penală, prezentei legi şi tratatelor internaţionale, se examinează de

către Ministerul Justiţiei, care decide asupra admisibilităţii.

Articolul 35. Temeiurile de preluare a urmăririi penale

(1) Preluarea urmăririi penale şi a cauzelor penale aflate în procedură judiciară poate fi

admisă dacă:

a) persoana bănuită, învinuită sau inculpatul este cetăţean al Republicii Moldova;

b) cetăţeanul străin sau apatridul are reşedinţă permanentă în Republica Moldova;

c) persoana execută sau trebuie să execute în Republica Moldova o pedeapsă privativă

de libertate;

d) persoana este urmărită penal în Republica Moldova pentru aceeaşi infracţiune;

e) fapta constituie infracţiune conform legislaţiei Republicii Moldova;

f) persoana care a comis o infracţiune este pasibilă de răspundere penală conform

legislaţiei Republicii Moldova.

(2) Preluarea urmăririi penale sau a cauzelor aflate în procedură judiciară poate fi

refuzată dacă:

a) fapta nu este prevăzută în Codul penal al Republicii Moldova;

b) persoana a fost condamnată pentru aceeaşi faptă de instanţa judecătorească

competentă a unui alt stat;

c) termenul de prescripţie conform legislaţiei Republicii Moldova a expirat, precum şi

prelungirea lui cu 6 luni conform prevederilor internaţionale;

d) fapta a fost comisă în afara teritoriului statului solicitant;

e) persoana nu este cetăţean al Republicii Moldova sau cetăţean străin, sau apatrid care

nu are domiciliu permanent în Republica Moldova;

f) există temeiuri pentru a se crede că cererea de preluare a urmăririi penale sau a

cauzelor penale aflate în procedură judiciară este motivată prin consideraţii de ordin

politic, religios, rasial şi etnic;

g) este vorba de infracţiuni politice, militare sau de infracţiuni conexe lor;

h) urmărirea penală contravine angajamentelor internaţionale asumate de Republica

Moldova.

(3) Preluarea urmăririi penale în cazurile în care, conform legislaţiei Republicii

Moldova, este necesară plîngerea prealabilă a părţii vătămate poate fi admisă cu condiţia

confirmării de către statul solicitant a acordului părţii vătămate.

Articolul 36. Valabilitatea actelor

Toate actele procedurale întocmite în conformitate cu legislaţia statului solicitant au

aceeaşi valoare şi forţă probantă ca şi în cazul executării lor de către organele de urmărire

penală din Republica Moldova.

Articolul 37. Procedura de preluare a urmăririi penale

(1) Preluarea urmăririi penale se face în baza cererii organelor de drept competente ale

statului solicitant, cu anexarea materialelor sau a copiilor autentificate din dosarul cauzei

penale, precum şi a altor probe materiale. Toate materialele transmise vor fi însoţite de

traduceri în conformitate cu art.9.

(2) După examinarea cererii de preluare a urmăririi penale şi actelor transmise de statul

solicitant, Procuratura Generală poate lua una din următoarele decizii:

a) se admite cererea;

b) se respinge cererea;

c) se cer noi informaţii, acte şi date.

(3) În cazul în care se ajunge la concluzia admisibilităţii cererii de preluare a urmăririi

penale, Procurorul General emite o rezoluţie de preluare a urmăririi penale, care, pe

lîngă elementele prevăzute de Codul de procedură penală, va cuprinde încadrarea juridică

a faptei conform Codului penal al Republicii Moldova şi dispoziţia de transmitere a

dosarului spre efectuarea urmăririi penale către organul competent. Urmărirea penală pe

astfel de cauze se efectuează în conformitate cu prevederile Codului de procedură penală.

(4) În cazul în care se ajunge la concluzia că cererea de preluare a urmăririi penale

înaintată de statul solicitant este inadmisibilă, Procuratura Generală anunţă statul

solicitant despre motivele refuzului şi restituie materialele cauzei penale.

(5) La luarea unei decizii de clasare, de scoatere de sub urmărire penală sau de încetare

a urmăririi penale, Procuratura Generală informează statul solicitant şi îi remite o copie

autentificată de pe decizie.

Articolul 38. Procedura de preluare a cauzelor penale

aflate în faza judiciară a procesului penal

(1) Dispoziţiile art.37 se aplică şi în procedura de preluare a cauzelor penale aflate în

faza judiciară de examinare a procesului penal. Ministerul Justiţiei este autoritatea

competentă să decidă asupra preluării sau refuzului de preluare a unor asemenea cauze.

(2) Dacă ministrul justiţiei emite o decizie de admitere a cererii de preluare a cauzelor

penale din partea statului solicitant, actele cu demersul ministrului justiţiei se remit

instanţei judecătoreşti, conform competenţei prevăzute de Codul de procedură penală,

care va examina cauza în fond.

(3) În cazul emiterii unei decizii de refuz al admiterii cererii de preluare a cauzelor

penale, Ministerul Justiţiei anunţă statul solicitant despre motivele refuzului.

(4) În cazul pronunţării unei hotărîri judecătoreşti definitive pe o cauză penală preluată

în condiţiile prezentului articol, Ministerul Justiţiei va informa statul solicitant şi îi va

remite o copie autentificată de pe hotărîre.

Secţiunea a 2-a. Transmiterea procedurilor represive

către autorităţile străine

Articolul 39. Transmiterea cauzelor penale aflate în faza

de urmărire penală a procesului penal

(1) Transmiterea cauzelor penale aflate în faza de urmărire penală a procesului penal

către alte state are loc în cazul în care:

a) persoana care a comis infracţiunea este cetăţean al acelui stat sau are domiciliu

permanent în acel stat;

b) infracţiunea a fost comisă pe teritoriul acelui stat;

c) fapta constituie infracţiune conform legislaţiei acelui stat şi legislaţiei Republicii

Moldova;

d) transmiterea procedurii penale se efectuează pentru buna administrare a justiţiei

şi/sau favorizarea reintegrării sociale în caz de condamnare;

e) inculpatul execută o pedeapsă pe teritoriul statului solicitat pentru o infracţiune mai

gravă decît cea comisă în Republica Moldova;

f) statul solicitat refuză extrădarea persoanei.

(2) În cazurile enumerate la alin.(1), ofiţerul de urmărire penală prezintă spre

confirmare procurorului care conduce urmărirea penală o propunere motivată de

declinare a competenţei, invocînd argumentele acestei decizii.

(3) Procurorul, după examinarea materialelor în cauza penală şi studierea legalităţii,

caracterului exhaustiv al actelor de urmărire penală care urmează a fi executate în

Republica Moldova, emite o decizie asupra propunerii ofiţerului de urmărire penală.

(4) În cazul acceptării propunerii ofiţerului de urmărire penală, procurorul emite o

ordonanţă de transmitere a dosarului conform competenţei şi efectuează alte acţiuni,

cerute prin tratatele internaţionale la care Republica Moldova este parte. Toate

materialele se expediază Procurorului General, care urmează să decidă asupra

oportunităţii transmiterii cauzei penale.

(5) Urmărirea penală poate fi reluată în cazul în care statul solicitat refuză preluarea

urmăririi penale în condiţiile prevăzute de tratatele internaţionale.

Articolul 40. Transmiterea cauzelor penale aflate în

examinare judiciară

(1) În cazul în care cauza se află în examinare judiciară, judecătorul emite o încheiere

argumentată despre necesitatea transmiterii cauzei către instanţa judecătorească a unui alt

stat şi le expediază ministrului justiţiei, care urmează să decidă asupra oportunităţii

transmiterii. Temeiurile de transmitere, prevăzute la art.39 alin.(1), se aplică în modul

corespunzător.

(2) Judecarea cauzei va fi reluată dacă statul solicitat refuză preluarea cauzei penale

spre judecare, în condiţiile prevăzute de tratatele internaţionale.

Articolul 41. Efectele transmiterii procedurilor penale

(1) După ce transmiterea procedurilor penale a fost consimţită de statul solicitat, nici o

altă procedură pentru aceeaşi faptă nu mai poate fi iniţiată de autorităţile Republicii

Moldova.

(2) Republica Moldova redobîndeşte dreptul de a iniţia sau, după caz, de a relua

urmărirea penală pentru acea faptă dacă:

a) statul solicitat o informează că nu poate finaliza urmărirea penală ce i-a fost

transmisă;

b) ia cunoştinţă ulterior de existenţa unui motiv care, potrivit dispoziţiilor prezentei

legi, ar împiedica transmiterea procedurii penale.

Capitolul IV

Extrădarea

Secţiunea 1. Extrădarea din Republica Moldova

Articolul 42. Persoanele pasibile de extrădare şi

persoanele care nu pot fi extrădate

(1) Poate fi extrădat din Republica Moldova, la cererea unui stat, cetăţeanul străin sau

apatridul urmărit penal sau condamnat în acel stat.

(2) Nu pot fi extrădaţi de pe teritoriul Republicii Moldova:

a) cetăţenii Republicii Moldova;

b) persoanele cărora li s-a acordat drept de azil;

c) persoanele cărora li s-a acordat statutul de refugiat politic;

d) persoanele străine care se bucură în Republica Moldova de imunitate de jurisdicţie,

în condiţiile şi în limitele stabilite în tratatele internaţionale;

e) persoanele străine citate din străinătate în vederea audierii ca părţi, martori sau

experţi în faţa unei autorităţi judecătoreşti sau unui organ de urmărire penală, în limitele

imunităţilor conferite prin tratat internaţional.

Articolul 43. Refuzul extrădării

(1) La examinarea cererii de extrădare adresate Republicii Moldova, în sensul

posibilului refuz, pe lîngă condiţiile de refuz specificate în Codul de procedură penală la

art.546, se va ţine cont şi de următoarele situaţii procesuale:

a) persoana a cărei extrădare este cerută urmează să fie judecată în statul solicitant de

către o instanţă extraordinară, instituită pentru un caz particular, precum şi în cazul în

care persoana a cărei extrădare se cere ar fi judecată în statul solicitant de o instanţă

judecătorească care nu asigură garanţiile fundamentale de procedură şi de protecţie a

drepturilor la apărare;

b) fapta penală pentru care se cere extrădarea este o încălcare a disciplinei militare şi

nu constituie infracţiune de drept comun;

c) pedeapsa prevăzută pentru infracţiune de legislaţia părţii solicitante este pedeapsă

capitală. Prin derogare de la această regulă, extrădarea persoanei poate fi acordată numai

în cazul în care statul solicitant dă asigurări, considerate ca suficiente de către Republica

Moldova, că pedeapsa capitală nu se va executa, urmînd să fie comutată.

(2) Refuzul extrădării persoanei necondamnate din Republica Moldova se decide de

Procurorul General, iar în privinţa persoanei condamnate, de ministrul justiţiei.

Articolul 44. Transferul procedurii penale în caz de refuz

al extrădării

Refuzul extrădării propriului cetăţean ori a refugiatului politic obligă Republica

Moldova, la cererea statului solicitant, să înainteze cauza către autorităţile sale

competente, astfel încît să se poată exercita urmărirea penală şi judecata dacă este cazul.

În acest scop, statul solicitant urmează să transmită gratuit Procuraturii Generale, în faza

de urmărire penală, sau Ministerului Justiţiei, în faza judiciară, cauzele penale,

informaţiile şi obiectele privind infracţiunea. Statul solicitant va fi informat despre

rezultatul cererii sale.

Articolul 45. Dubla incriminare

(1) Extrădarea poate fi admisă, potrivit Codului de procedură penală art.544 alin.(3),

numai dacă fapta pentru care este învinuită sau a fost condamnată persoana a cărei

extrădare se solicită este prevăzută ca infracţiune atît de legea statului solicitant, cît şi de

legea Republicii Moldova.

(2) Prin derogare de la dispoziţiile alin.(1), extrădarea poate fi acordată şi în cazul în

care fapta nu este prevăzută de legislaţia Republicii Moldova dacă pentru această faptă

este exclusă cerinţa dublei incriminări printr-un tratat internaţional la care Republica

Moldova este parte.

(3) Diferenţele existente între calificarea juridică şi denumirea dată aceleiaşi infracţiuni

de legile celor două state nu prezintă relevanţă dacă prin tratatul internaţional sau, în lipsa

acestuia, prin declaraţie de reciprocitate nu se prevede altfel.

Articolul 46. Infracţiunile fiscale

(1) În materie de taxe şi impozite, de vamă şi de schimb valutar, extrădarea va fi

acordată, potrivit dispoziţiilor tratatului internaţional aplicabil, pentru fapte cărora le

corespund infracţiuni de aceeaşi natură, conform legislaţiei Republicii Moldova.

(2) Extrădarea nu poate fi refuzată pentru motivul că legislaţia Republicii Moldova nu

impune acelaşi tip de taxe sau de impozite ori nu cuprinde, pentru cauzele prevăzute la

alin.(1), acelaşi tip de reglementare ca şi legislaţia statului solicitant.

Articolul 47. Gravitatea pedepsei

(1) Extrădarea este acordată de Republica Moldova în vederea urmăririi penale sau a

judecăţii numai pentru fapte pasibile de pedeapsă privativă de libertate mai mare de 1 an,

potrivit legislaţiei Republicii Moldova şi a statului solicitant.

(2) Extrădarea în vederea executării unei sancţiuni penale se acordă numai dacă este

permisă extrădarea în condiţiile alin.(1) şi dacă urmează a fi executată o pedeapsă

privativă de libertate. În acest caz, extrădarea se va acorda în situaţia în care termenul de

detenţie ce urmează a fi executat sau cumulul termenelor de detenţie ce urmează a fi

executate este de cel puţin 6 luni dacă tratatul internaţional la care Republica Moldova

este parte nu prevede altfel.

(3) Persoana condamnată la o pedeapsă privativă de libertate cu suspendarea

condiţionată a executării pedepsei poate fi extrădată în caz de anulare a condamnării, cu

suspendarea condiţionată şi trimiterea condamnatului pentru a executa pedeapsa stabilită

prin hotărîre judecătorească, dacă pedeapsa care a rămas să fie executată răspunde

exigenţelor de gravitate prevăzute la alin.(2) şi nu există alte impedimente legale la

extrădare.

(4) Dacă fapta pentru care se cere extrădarea este pedepsită cu moartea de către legea

statului solicitant, extrădarea va putea fi acordată doar cu condiţia ca acel stat să prezinte

asigurări, considerate ca satisfăcătoare pentru Republica Moldova, că pedeapsa capitală

nu se va executa, fiind comutată.

Articolul 48. Infracţiunile comise într-un stat terţ

În cazul infracţiunilor comise pe teritoriul unui alt stat decît statul solicitant, extrădarea

poate fi acordată atunci cînd legislaţia Republicii Moldova conferă competenţa de

urmărire penală şi de judecată organelor competente naţionale pentru infracţiuni de

acelaşi fel săvîrşite în afara teritoriului Republicii Moldova sau atunci cînd statul

solicitant face dovada faptului că statul terţ pe al cărui teritoriu a fost săvîrşită

infracţiunea nu va cere extrădarea pentru fapta respectivă.

Articolul 49. Judecarea în lipsa persoanei a cărei

extrădare se cere

(1) În cazul în care se solicită extrădarea unei persoane în vederea executării unei

pedepse pronunţate, printr-o hotărîre judecătorească, împotriva sa in absentia, Republica

Moldova poate refuza extrădarea în acest scop dacă va considera că procedura de

judecată nu a luat în vedere dreptul la apărare, recunoscut oricărei persoane învinuite de

săvîrşirea unei infracţiuni. Extrădarea se acordă totuşi dacă statul solicitant dă asigurări

apreciate ca fiind suficiente pentru a garanta persoanei a cărei extrădare se cere dreptul la

o nouă procedură de judecată care să îi garanteze dreptul la apărare.

(2) În cazul în care Republica Moldova comunică persoanei a cărei extrădare se cere

hotărîrea judecătorească de condamnare pronunţată în lipsa ei, statul solicitant nu va

considera această comunicare drept un act care atrage efecte faţă de procedura penală în

acest stat.

Articolul 50. Cererea de extrădare şi actele anexate

(1) Cererea de extrădare, formulată în scris de autoritatea competentă a statului

solicitant, se adresează Procuraturii Generale în cazul în care persoana a cărei extrădare

se cere este urmărită penal sau Ministerului Justiţiei în cazul în care persoana a cărei

extrădare se cere a fost condamnată. Dacă se adresează pe cale diplomatică, cererea se

transmite neîntîrziat Procuraturii Generale sau, după caz, Ministerului Justiţiei. O altă

cale poate fi convenită prin înţelegere directă între statul solicitant şi Republica Moldova.

(2) Cererea de extrădare se întocmeşte în temeiul tratatului internaţional la care

Republica Moldova şi statul solicitant sînt părţi sau în temeiul condiţiilor de reciprocitate

scrise.

(3) Cererea va fi însoţită:

a) în funcţie de faza procesului penal, de originalele sau copiile autentificate ale

hotărîrii judecătoreşti de condamnare definitive, cu menţiunea rămînerii definitive, ale

deciziilor pronunţate ca urmare a exercitării căilor legale de atac, de originalele sau

copiile autentificate ale mandatului de arest preventiv, ale ordonanţei de punere sub

învinuire sau ale rechizitoriului, după caz, ori ale altor acte procedurale avînd putere

egală. Autentificarea copiilor de pe aceste acte se face gratuit de instanţa judecătorească

sau de procuratura competentă, după caz;

b) de expunerea faptelor pentru care se cere extrădarea, de indicarea, în modul cel mai

exact posibil, a datei şi locului săvîrşirii lor, a calificării lor juridice, de referirile la

dispoziţiile legale aplicabile şi, în mod obligatoriu, de indicarea sancţiunii aplicabile;

c) de copia de pe dispoziţiile legale aplicabile sau, dacă nu este posibil, de declaraţia

asupra dreptului aplicabil, precum şi de caracteristicile cele mai precise ale persoanei a

cărei extrădare se cere şi de orice alte informaţii care determină identitatea şi cetăţenia

acesteia;

d) de datele privind durata părţii neexecutate din pedeapsă, în cazul cererii de extrădare

a unei persoane condamnate care a executat numai o parte din pedeapsă.

Articolul 51. Verificarea corespunderii cererii de extrădare

cu dispoziţiile tratatului internaţional

(1) Procuratura Generală sau, după caz, Ministerul Justiţiei va face de urgenţă

verificarea corespunderii cererii de extrădare cu prevederile tratatului internaţional pentru

a se constata dacă:

a) există un tratat internaţional la care Republica Moldova şi statul solicitant sînt părţi

sau există obligaţii reciproce scrise;

b) există vreun alt impediment legal, cum ar fi existenţa unuia dintre cazurile de refuz

al asistenţei juridice internaţionale prevăzute în Codul de procedură penală la art.546 şi în

prezenta lege la art.43 sau neidentificarea persoanei pe teritoriul Republicii Moldova ori

decesul persoanei a cărei extrădare se cere;

c) cererea şi actele privitoare la extrădare în vederea judecăţii sau executării pedepsei

sînt însoţite de traduceri, conform art.9.

(2) În cazul neîndeplinirii condiţiei prevăzute la alin.(1) lit.a) şi b), Procurorul General

sau, după caz, ministrul justiţiei refuză extrădarea prin decizie motivată şi restituie

cererea şi actele anexate. În situaţia în care cererea de extrădare şi actele anexate nu sînt

însoţite de traduceri în limba de stat, urmează să se ia măsuri pentru efectuarea cît mai

urgentă a unei traduceri.

Articolul 52. Concursul de cereri

(1) Dacă extrădarea este cerută de mai multe state fie pentru aceeaşi faptă, fie pentru

fapte diferite, Republica Moldova decide extrădarea ţinînd cont de toate împrejurările şi

în mod deosebit de gravitatea şi de locul săvîrşirii infracţiunilor, de data depunerii cererii,

de cetăţenia persoanei solicitate, de existenţa reciprocităţii de extrădare în raport cu

Republica Moldova şi de posibilitatea unei extrădări ulterioare către un alt stat solicitant.

(2) Despre existenţa concursului de cereri, Procuratura Generală sau, după caz,

Ministerul Justiţiei va înştiinţa de urgenţă autorităţile centrale ale statelor solicitante.

Articolul 53. Procedura de extrădare din Republica Moldova

(1) Decizia privind extrădarea din Republica Moldova se ia de către instanţa

judecătorească competentă.

(2) Dacă Procurorul General sau, după caz, ministrul justiţiei consideră că cererea de

extrădare a statului străin sau a instanţei internaţionale întruneşte toate condiţiile de

admisibilitate şi că nu există impedimente pentru extrădarea persoanei, înaintează în

instanţa judecătorească un demers, la care se anexează cererea şi actele însoţitoare ale

părţii solicitante în condiţiile Codului de procedură penală art.544 alin.(6).

(3) Încheierea judecătorului de instrucţie, devenită definitivă, se expediază Procuraturii

Generale sau Ministerului Justiţiei spre executare sau informare a statului solicitant.

(4) Procuratura Generală sau, după caz, Ministerul Justiţiei va comunica autorităţii

centrale a statului solicitant soluţia dispusă privind admisibilitatea cererii de extrădare sau

a cererii de arest provizoriu în vederea extrădării, pronunţate de instanţa de judecată

competentă.

Articolul 54. Reprezentarea statului solicitant

Autorităţilor centrale ale statului solicitant li se poate permite, la cerere, să asiste, prin

intermediul unui reprezentant desemnat în acest scop, la examinarea în instanţă

judecătorească a demersului de extrădare din Republica Moldova, instanţa de judecată

fiind în drept să acorde o asemenea permisiune.

Articolul 55. Arestul provizoriu. Sesizarea instanţei

judecătoreşti

(1) După primirea cererii de extrădare, Procuratura Generală sau, după caz, Ministerul

Justiţiei va lua neîntîrziat măsuri pentru arestarea persoanei a cărei extrădare este cerută,

conform normelor Codului de procedură penală. Reprezentanţii organului care a efectuat

reţinerea sub conducerea procurorului competent vor proceda, în termen de 72 de ore de

la primirea cererii de extrădare şi a actelor anexate, la identificarea persoanei a cărei

extrădare se cere, căreia îi înmînează mandatul de arestare, precum şi celelalte acte

transmise de autorităţile statului solicitant.

(2) După identificare, de îndată urmează a fi sesizată instanţa judecătorească din raza

teritorială a Ministerului Justiţiei pentru a se decide asupra măsurii arestului provizoriu în

vederea extrădării persoanei a cărei extrădare se cere şi continuării procedurii judiciare de

soluţionare a cererii de extrădare. Demersul de arest provizoriu va fi depus în numele

Procurorului General.

(3) Arestul provizoriu în vederea extrădării se dispune şi se prelungeşte de către

judecătorul de instrucţie învestit cu soluţionarea cererii de extrădare, care se pronunţă

printr-o încheiere ce poate fi atacată cu recurs doar împreună cu hotărîrea judecătorească

pronunţată asupra cererii de extrădare.

(4) Persoana a cărei extrădare se cere şi în a cărei privinţă a fost luată măsura arestului

provizoriu va fi arestată de către organele corespunzătoare ale Ministerului Afacerilor

Interne.

(5) Pe parcursul soluţionării cauzei, instanţa judecătorească va reexamina din oficiu, la

fiecare 30 de zile, necesitatea menţinerii măsurii arestului provizoriu, dispunînd, după

caz, prelungirea ori înlocuirea ei cu măsura de a nu părăsi ţara sau localitatea sau cu o

măsură de alternativă arestului neprivativă de libertate, în condiţiile prevăzute de Codul

de procedură penală.

(6) Fiecare prelungire acordată potrivit alin.(5) nu va depăşi 30 de zile. Durata totală a

măsurii arestului provizoriu nu poate depăşi 180 de zile.

(7) În caz de admitere a cererii de extrădare, arestul provizoriu în vederea extrădării se

prelungeşte la fiecare 30 de zile, pînă la predarea persoanei extrădate, cu condiţia

respectării termenelor prevăzute la alin.(5) şi (6). Arestul provizoriu încetează de drept

dacă persoana extrădată nu este preluată de autorităţile competente ale statului solicitant

în termen de 30 de zile de la data convenită pentru predare.

(8) Cu excepţia cazului prevăzut la art.66 alin.(5), instanţa judecătorească poate

dispune, din oficiu, la sesizarea Procurorului General sau la cererea persoanei a cărei

extrădare se cere, încetarea stării de arest în vederea extrădării dacă persoana extrădată nu

va fi preluată de autorităţile competente ale statului solicitant în termen de 15 zile de la

data convenită pentru predare, cu excepţia cazului în care tratatul bilateral nu prevede

condiţii mai benefice pentru această persoană.

(9) În cazul în care împotriva persoanei a cărei extrădare se cere instanţa

judecătorească naţională competentă a emis un mandat de arest preventiv sau un mandat

de executare a pedepsei închisorii pentru fapte săvîrşite pe teritoriul Republicii Moldova,

mandatul de arest provizoriu în vederea extrădării devine efectiv de la data la care asupra

persoanei în cauză nu se mai răsfrîng prevederile mandatului de arest preventiv sau de

executare a pedepsei închisorii.

Articolul 56. Arestul provizoriu în caz de urgenţă

(1) În caz de urgenţă, Procurorul General sau, după caz, ministrul justiţiei poate cere

din oficiu sau la cererea părţii solicitante arestarea provizorie a persoanei urmărite, chiar

înainte de formularea şi transmiterea cererii formale de extrădare.

(2) În cererea de arest provizoriu în vederea extrădării urmează să fie indicată existenţa

unui mandat de arest preventiv sau a unui mandat de executare a pedepsei aplicate printr-

o hotărîre judecătorească definitivă, o expunere sumară a faptelor care trebuie să

precizeze data şi locul unde au fost comise şi să menţioneze dispoziţiile legale aplicabile,

precum şi datele disponibile asupra identităţii, cetăţeniei şi localizării persoanei urmărite.

(3) La transmiterea organelor solicitante a cererii de arest provizoriu în vederea

extrădării se pot aplica atît dispoziţiile art.50 alin.(1), cît şi cele ale art.7 alin.(3).

(4) Cererea de arest provizoriu în vederea extrădării poate fi examinată doar dacă nu

există nici o îndoială asupra competenţei autorităţii solicitante, iar cererea conţine

elementele prevăzute la alin.(2).

(5) Dispoziţiile art.55 se aplică în modul corespunzător.

(6) Instanţa judecătorească poate dispune, din oficiu, la demersul Procurorului General

sau la cererea persoanei a cărei extrădare se cere, încetarea stării de arest provizoriu dacă,

în termen de 18 zile de la luarea măsurii, Republica Moldova nu a fost sesizată prin

cerere de extrădare, însoţită de documentele prevăzute la art.50. Arestul provizoriu

încetează de drept după trecerea unui termen de 40 de zile, care include durata

mandatului iniţial şi perioada pentru care acesta a fost prelungit, dacă în acest interval de

timp nu primesc cererea de extrădare şi înscrisurile necesare.

(7) Punerea în libertate provizorie nu exclude un nou arest provizoriu în vederea

extrădării şi nici extrădarea dacă cererea de extrădare este primită ulterior.

Articolul 57. Reţinerea în vederea extrădării

Persoana care se află în urmărire interstatală (pentru ţările membre ale C.S.I.) sau

internaţională, prin intermediul Organizaţiei Internaţionale a Poliţiei Criminale (Interpol),

şi a cărei arestare este cerută de autorităţile centrale ale statului solicitant în vederea

extrădării va putea fi reţinută de organele naţionale de urmărire penală, în condiţiile

prevăzute de Codul de procedură penală, pentru cel mult 72 de ore. Organele de urmărire

penală vor anunţa de îndată procurorii teritoriali şi pe cei ai procuraturilor specializate în

a căror jurisdicţie a fost reţinută persoana şi vor efectua verificările de rigoare referitor la

identitatea, cetăţenia şi domiciliul ei, la azilul politic, motivele urmăririi penale,

circumstanţele care ar exclude, amîna sau ar condiţiona extrădarea şi care, la rîndul lor,

vor anunţa de îndată Procuratura Generală în vederea luării măsurilor ce se impun.

Articolul 58. Procedura examinării demersului de extrădare

(1) Iniţial, instanţa judecătorească asigură luarea unei declaraţii de la persoana a cărei

extrădare se cere şi care va fi asistată gratuit de un interpret şi de un avocat care acordă

asistenţă juridică garantată de stat dacă nu există un avocat ales. Prezenţa procurorului

este obligatorie. Procedura este publică dacă persoana a cărei extrădare se cere sau

procurorul nu se opune sau dacă interesele justiţiei o cer, este orală şi ţinută în

contradictoriu.

[Art.58 al.(1) modificat prin LP89-XVI din 24.04.08, MO99-101/06.06.08 art.366, în

vigoare 01.07.08]

(2) Persoana a cărei extrădare se cere sau procurorul poate cere instanţei judecătoreşti

un termen suplimentar, care nu va depăşi 8 zile, pentru motive suficient de justificate.

Procurorul este obligat să contribuie la prezentarea datelor şi actelor necesare pentru a se

stabili dacă sînt îndeplinite condiţiile extrădării şi să dispună ridicarea şi depunerea la

instanţa judecătorească a obiectelor specificate la art.12.

(3) După interogatoriu, persoana a cărei extrădare se cere poate să opteze fie pentru

extrădare voluntară, fie pentru continuarea procedurii în caz de opunere la extrădare.

Articolul 59. Extrădarea simplificată

(1) Persoana a cărei extrădare se cere are dreptul să declare în faţa instanţei

judecătoreşti că renunţă la beneficiile pe care i le poate conferi legea de a se apăra

împotriva cererii de extrădare şi că îşi dă consimţămîntul să fie extrădată şi predată

autorităţilor competente ale statului solicitant. Declaraţia este consemnată într-un proces-

verbal, semnat de preşedintele completului de judecată, grefier, persoana a cărei extrădare

se cere, de avocatul ei şi de interpret. După ce constată că persoana a cărei extrădare se

cere este pe deplin conştientă de consecinţele opţiunii sale, instanţa judecătorească, luînd

în considerare şi concluziile procurorului, examinează existenţa vreunui impediment care

ar exclude extrădarea. Dacă se constată că extrădarea simplificată este admisibilă,

instanţa judecătorească ia act despre acest fapt prin încheiere şi dispune, totodată, asupra

măsurii preventive necesare a fi luată pînă la predarea persoanei a cărei extrădare se cere.

Încheierea este definitivă, se redactează în 24 de ore şi se transmite de îndată, în copie

autentificată, Procurorului General sau ministrului justiţiei pentru emiterea unei decizii

legale.

(2) Consimţămîntul dat conform alin.(1) nu poate fi revocat odată ce a fost confirmat

de către instanţa judecătorească.

(3) În cazul prevăzut la alin.(1), prezentarea unei cereri formale de extrădare şi a

actelor prevăzute la art.50 alin.(3) nu mai este necesară dacă se prevede astfel prin tratatul

internaţional aplicabil în relaţia cu statul solicitant sau în cazul în care legislaţia acelui

stat permite o asemenea procedură simplificată de extrădare şi aceasta a fost aplicată unor

cereri de extrădare formulate de Republica Moldova.

Articolul 60. Opunerea la extrădare a persoanei a cărei

extrădare se cere

(1) Dacă se opune la extrădare, persoana a cărei extrădare se cere îşi va putea formula

argumentele oral şi în scris, totodată va putea propune probe.

(2) În urma audierii persoanei a cărei extrădare se cere, dosarul cauzei este pus la

dispoziţia apărătorului ei pentru a putea prezenta în scris, în termen de pînă la 8 zile, o

opunere motivată la cererea de extrădare şi a indica mijloacele de probă admise de

legislaţia Republicii Moldova, numărul de martori fiind limitat la doi.

(3) Opunerea nu poate fi întemeiată decît pe faptul că persoana arestată nu este cea

urmărită sau că nu sînt îndeplinite condiţiile pentru extrădare.

(4) Odată prezentată opunerea la extrădare sau odată expirat termenul de prezentare a

opunerii, procurorul poate solicita un termen de pînă la 8 zile pentru a răspunde opunerii

sau a administra probe, în condiţiile prevăzute la alin.(2).

Articolul 61. Administrarea probelor

Mijloacele de probă acceptate de instanţa judecătorească vor fi administrate în

maximum 15 zile în prezenţa persoanei a cărei extrădare se cere, asistată de apărător şi,

dacă este nevoie, de interpret, precum şi în prezenţa procurorului.

Articolul 62. Informaţii suplimentare

(1) Dacă informaţiile comunicate de statul solicitant se dovedesc a fi insuficiente

pentru a permite Republicii Moldova să pronunţe o hotărîre în aplicarea prezentei legi,

instanţa judecătorească competentă va solicita complinirea informaţiilor necesare. În

acest scop, va fixa un termen de 2 luni.

(2) Solicitarea privind informaţiile suplimentare, precum şi răspunsul se transmit pe

una din căile prevăzute la art.50.

Articolul 63. Soluţionarea cauzei

(1) După examinarea cererii de extrădare, a materialului probator şi a concluziilor

prezentate de partea a cărei extrădare se cere şi de procuror, instanţa judecătorească:

a) dispune, în cazul concursului de cereri prevăzut la art.52, conexarea dosarelor, chiar

dacă se referă la fapte diferite;

b) dispune, în cazul necesităţii de a primi informaţii suplimentare de la statul solicitant

potrivit art.62, amînarea soluţionării cererii de extrădare pentru un termen de 2 luni, cu

posibilitatea reiterării cererii, şi acordarea unui ultim termen de încă 2 luni;

c) constată, prin încheiere, dacă sînt sau nu întrunite condiţiile extrădării.

(2) Instanţa judecătorească nu este competentă să se pronunţe asupra temeiniciei

urmăririi penale sau condamnării pentru care autoritatea centrală străină cere extrădarea,

nici asupra oportunităţii extrădării.

(3) În cazul în care constată că sînt îndeplinite condiţiile de extrădare, instanţa

judecătorească hotărăşte admiterea cererii de extrădare, dispunînd, totodată, menţinerea

stării de arest provizoriu în vederea extrădării, pînă la predarea persoanei extrădate,

conform art.66.

(4) Hotărîrea prin care s-a dispus extrădarea se redactează în cel mult 5 zile de la data

pronunţării.

(5) În cazul extrădării temporare sau extrădării sub condiţie, instanţa judecătorească va

menţiona în dispozitivul încheierii condiţiile prevăzute pentru astfel de cazuri.

(6) În cazul admiterii cererii de extrădare, dacă se remit şi obiecte conform art.12, se va

face menţiune despre acestea în cuprinsul încheierii, anexîndu-se eventual un borderou.

(7) Dacă instanţa judecătorească constată că nu sînt îndeplinite condiţiile pentru

extrădare, respinge cererea şi dispune punerea în libertate a persoanei a cărei extrădare se

cere. Hotărîrea se redactează în 24 de ore de la pronunţare şi este transmisă Procurorului

General sau ministrului justiţiei.

(8) În termen de 10 zile de la pronunţare, hotărîrea judecătorească asupra extrădării

poate fi atacată cu recurs la Curtea de Apel Chişinău de către Procurorul General, precum

şi de persoana a cărei extrădare se cere. Recursul declarat împotriva hotărîrii judecătoreşti

prin care s-a respins cererea de extrădare este suspensiv de executare. Recursul declarat

împotriva hotărîrii judecătoreşti prin care s-a dispus extrădarea este suspensiv de

executare, cu excepţia dispoziţiilor referitoare la starea de arest provizoriu în vederea

predării.

(9) Dispoziţiile alineatelor precedente se aplică în modul corespunzător şi în cazurile în

care instanţa judecătorească se pronunţă cu privire la amînarea extrădării, admiterea sub

condiţie a extrădării, consimţămîntul extinderii obiectului extrădării şi reextrădarea către

un stat terţ.

Articolul 64. Evadarea persoanei extrădate

Persoana extrădată care, după ce a fost predată statului solicitant, evadează înainte de

soluţionarea cauzei sau de executarea pedepsei pentru care a fost acordată extrădarea şi

care se întoarce sau este identificată pe teritoriul Republicii Moldova va fi din nou

arestată şi predată, în baza unui mandat emis de autoritatea competentă a statului

solicitant, cu excepţia cazului în care acesta a încălcat condiţiile în care a fost acordată

extrădarea.

Articolul 65. Predarea persoanei extrădate

(1) Este considerat bază legală necesară şi suficientă pentru predarea extrădatului un

extras din hotărîrea judecătorească rămasă definitivă prin care se dispune extrădarea.

(2) După intrarea în vigoare a hotărîrii judecătoreşti de admitere a extrădării, instanţa

judecătorească informează Procurorul General sau, după caz, ministrul justiţiei, pentru

informarea ulterioară a statului solicitant sau a instanţei internaţionale, despre locul şi

data predării persoanei extrădate, precum şi despre durata detenţiei executate în legătură

cu extrădarea.

(3) Data predării este fixată în termen de 15 zile de la data devenirii definitive a

hotărîrii judecătoreşti de extrădare.

Articolul 66. Termenele pentru predarea persoanei

extrădate

(1) Procurorul General sau, după caz, ministrul justiţiei va face cunoscută de urgenţă

autorităţii competente a statului solicitant soluţia adoptată asupra extrădării,

comunicîndu-i totodată un extras din hotărîrea definitivă.

(2) Orice soluţie de respingere totală sau parţială va fi motivată.

(3) Locul predării va fi, de regulă, un punct de trecere a frontierei de stat a Republicii

Moldova. Ministerul Afacerilor Interne va asigura predarea, comunicînd despre aceasta

Procuraturii Generale sau, după caz, Ministerului Justiţiei. Persoana extrădată este

predată şi preluată sub escortă.

(4) Cu excepţia cazului prevăzut la alin.(3), dacă nu va fi preluată la data stabilită,

persoana a cărei extrădare se cere va putea fi pusă în libertate la expirarea unui termen de

15 zile, calculat de la această dată, şi, în orice caz, va fi pusă în libertate la expirarea unui

termen de 30 de zile, calculat de la data stabilită pentru predare, dacă tratatul bilateral nu

prevede condiţii mai benefice pentru această persoană.

(5) În caz de forţă majoră care împiedică predarea sau primirea persoanei extrădate,

statul interesat va informa despre aceasta celălalt stat. Ambele state se vor pune de acord

asupra unei noi date de predare, aplicînd dispoziţiile alin.(3).

Articolul 67. Predarea amînată

(1) Existenţa unui proces penal în Republica Moldova împotriva persoanei a cărei

extrădare se cere sau faptul că această persoană execută o pedeapsă privativă de libertate

nu împiedică extrădarea.

(2) În cazurile prevăzute la alin.(1), predarea extrădatului poate fi amînată. În caz de

amînare, extrădarea poate deveni efectivă numai după ce procesul penal a luat sfîrşit, iar

în caz de condamnare la o pedeapsă privativă de libertate, numai după ce aceasta a fost

executată sau considerată ca executată.

(3) Predarea persoanei extrădate poate fi amînată şi atunci cînd, în baza unei expertize

medicale, se constată că suferă de o boală care i-ar putea pune viaţa în pericol.

(4) În cazul amînării predării persoanei a cărei extrădare a fost aprobată, instanţa

judecătorească emite un mandat de arest provizoriu în vederea extrădării. În cazul în care

asupra persoanei extrădate, la momentul admiterii cererii de extrădare, se răsfrîng

prevederile unui mandat de arest preventiv sau de executare a pedepsei închisorii emis de

organele de drept competente ale Republicii Moldova, mandatul de arest provizoriu în

vederea extrădării intră în vigoare la data încetării motivelor care au justificat amînarea.

Articolul 68. Predarea temporară sau sub condiţie

(1) Conform art.67 alin.(1), persoana extrădată poate fi predată temporar în cazul în

care statul solicitant face dovada faptului că amînarea predării ar provoca un prejudiciu

grav cum ar fi împlinirea prescripţiei, cu condiţia ca această predare să nu dăuneze

desfăşurării procesului penal în curs în Republica Moldova şi ca statul solicitant să dea

asigurări că, odată îndeplinite actele procesuale pentru care a fost acordată extrădarea, va

retrimite persoana extrădată.

(2) La cererea statului solicitant, transmisă pe una din căile prevăzute de prezenta lege,

predarea temporară se aprobă prin încheiere a instanţei judecătoreşti care a judecat în

primă instanţă cererea de extrădare.

(3) În vederea soluţionării cererii de predare temporară, instanţa va analiza îndeplinirea

criteriilor prevăzute la alin.(1), solicitînd şi avizul organului de urmărire penală care

efectuează urmărirea penală sau al instanţei judecătoreşti pe al cărei rol se află judecarea

cauzei ori, după caz, al organului de executare.

(4) Dacă persoana predată temporar execută o pedeapsă sau o măsură preventivă,

executarea se consideră suspendată de la data la care persoana a fost predată autorităţilor

competente ale statului solicitant şi pînă la data la care este retrimisă autorităţilor

Republicii Moldova.

Articolul 69. Tranzitul

(1) Tranzitul pe teritoriul Republicii Moldova al unei persoane extrădate care nu este

cetăţean al Republicii Moldova poate fi acordat în cazul unei infracţiuni ce permite

extrădarea conform legislaţiei Republicii Moldova şi cu condiţia respectării ordinii

publice.

(2) Dacă persoana extrădată are cetăţenia Republicii Moldova, tranzitul este acordat

doar în situaţiile în care se poate aproba extrădarea propriilor cetăţeni.

(3) Tranzitul este acordat la cererea statului interesat, formulată şi transmisă pe calea

prevăzută la art.50 alin.(1), la care se anexează cel puţin mandatul de arest preventiv sau

mandatul de executare a pedepsei închisorii care a justificat acordarea extrădării.

(4) Cererea de tranzit este soluţionată de Procurorul General sau, după caz, de

ministrul justiţiei.

(5) Decizia Procurorului General sau a ministrului justiţiei este comunicată de îndată

Ministerului Afacerilor Interne pentru organizarea tranzitului persoanei extrădate, precum

şi statului solicitant.

(6) În cazul tranzitului aerian, atunci cînd nu este prevăzută o aterizare pe teritoriul

Republicii Moldova, este suficientă o notificare transmisă de autoritatea competentă a

statului solicitant Ministerului Justiţiei. În caz de aterizare forţată, această notificare va

produce efectele cererii de arest provizoriu în vederea extrădării, iar statul solicitant va

adresa de îndată o cerere formală de tranzit. Dispoziţiile alin.(3) se aplică în modul

corespunzător.

(7) Extrădatul în tranzit rămîne în stare de arest provizoriu în perioada şederii sale pe

teritoriul Republicii Moldova.

Articolul 70. Reextrădarea către un stat terţ

(1) În afara aplicării regulii specialităţii, consimţămîntul Republicii Moldova este

necesar pentru a permite statului solicitant să predea unui alt stat persoana care i-a fost

predată şi care este căutată de către statul terţ pentru infracţiuni anterioare predării.

Republica Moldova poate cere prezentarea actelor prevăzute la art.50 alin.(3).

(2) Dispoziţiile art.63 se aplică în modul corespunzător.

Secţiunea a 2-a.

Solicitarea extrădării de către Republica Moldova

Articolul 71. Obligaţia de a solicita extrădarea

Extrădarea unei persoane împotriva căreia instanţa judecătorească competentă a

Republicii Moldova a emis un mandat de arest preventiv sau un mandat de executare a

pedepsei închisorii ori căreia i s-a aplicat o măsură de siguranţă va fi solicitată statului

străin pe al cărui teritoriu persoana a fost localizată, în toate cazurile în care sînt întrunite

condiţiile prevăzute de prezenta lege.

Articolul 72. Competenţa

(1) Cererea de extrădare se face în temeiul tratatului internaţional la care Republica

Moldova şi statul solicitat sînt părţi sau în temeiul obligaţiilor scrise în condiţii de

reciprocitate.

(2) În cazul în care nu a fost încheiat un tratat internaţional cu statul solicitat, înaintarea

cererii de extrădare se soluţionează pe cale diplomatică.

(3) Competenţa de soluţionare a înaintării către autorităţile statului solicitat a cererii de

extrădare a unei persoane necondamnate o are Procurorul General. În privinţa unei

persoane condamnate, competenţa de înaintare a cererii de extrădare o soluţionează

ministrul justiţiei.

(4) În privinţa persoanei condamnate care a evadat din locul de detenţie situat pe

teritoriul Republicii Moldova, în cazul în care, pentru evadare, a fost pornită urmărire

penală, Procuratura Generală va solicita extrădarea atît pentru tragere la răspundere

penală, cît şi pentru executare. În cazul în care urmărirea penală nu este pornită,

Ministerul Justiţiei va cere extrădarea în vederea executării părţii neexecutate din

pedeapsă.

Articolul 73. Cadrul juridic

(1) Dispoziţiile secţiunii 1 a prezentului capitol se aplică în modul corespunzător în

cazul în care Republica Moldova are calitatea de stat solicitant.

(2) În afara condiţiei privind gravitatea pedepsei prevăzute la art.47, o condiţie

suplimentară pentru ca Republica Moldova să poată solicita extrădarea în vederea

efectuării urmăririi penale este ca persoanei în a cărei privinţă este pornită urmărirea

penală să i se aducă în mod oficial învinuirea, în condiţiile prevăzute de Codul de

procedură penală.

Articolul 74. Actele necesare pentru înaintarea cererii

de extrădare a persoanei din Republica

Moldova

(1) Prevederile art.50 alin.(3) se aplică în modul corespunzător.

(2) Actele enumerate la art.50 alin.(3) se prezintă, de către organele care au iniţiat

procedura de extrădare, Procuraturii Generale sau, după caz, Ministerului Justiţiei în două

exemplare: unul în limba de stat a Republicii Moldova, altul cu traducere în limba

statului solicitat sau în orice altă limbă, potrivit prevederilor sau rezervelor formulate la

tratatul internaţional aplicabil.

Articolul 75. Cererea de arest provizoriu în vederea

extrădării

(1) În caz de urgenţă, dacă sînt îndeplinite condiţiile prevăzute de prezenta lege pentru

a se solicita extrădarea, organele competente ale Republicii Moldova pot solicita, înainte

de formularea unei cereri formale de extrădare, arestul provizoriu în vederea extrădării

persoanei date în urmărire internaţională în baza unui mandat de arest preventiv sau de

executare a pedepsei închisorii emis de instanţa judecătorească competentă.

(2) Cererea de arest provizoriu în vederea extrădării este formulată de autoritatea

emitentă a mandatului de arest preventiv sau de executare a pedepsei închisorii şi se

transmite direct Procuraturii Generale sau Ministerului Justiţiei, sau prin intermediul

Biroului Naţional Central Interpol în Republica Moldova care are obligaţia de a o difuza

pe canalele Organizaţiei Internaţionale a Poliţiei Criminale (Interpol).

(3) Autorităţile Republicii Moldova au obligaţia de a retrage cererea de arest

provizoriu în vederea extrădării în cazul în care asupra persoanei a cărei extrădare se cere

nu se mai răsfrîng prevederile mandatului de arest preventiv sau de executare a pedepsei.

Articolul 76. Rejudecarea cauzei persoanei extrădate

Prin cererea de extrădare, Republica Moldova dă asigurări, în condiţiile art.49 alin.(1),

privind dreptul la rejudecarea cauzei în prezenţa persoanei extrădate, conform

prevederilor art. 5591 din Codul de procedură penală.

[Art.76 modificat prin LP85 din 19.04.13, MO104-108/10.05.13 art.327]

Articolul 77. Solicitarea reextrădării către Republica

Moldova

Dispoziţiile art.70 sînt aplicabile în modul corespunzător în cazul în care Republica

Moldova solicită unui stat străin reextrădarea unei persoane a cărei extrădare fusese

acordată anterior acestui stat de către un stat terţ.

Articolul 78. Preluarea persoanei extrădate

Dispoziţiile referitoare la predarea-preluarea persoanei extrădate prevăzute la art.65 şi

66 se aplică în modul corespunzător în cazul persoanelor extrădate Republicii Moldova.

Articolul 79. Primirea persoanei extrădate

(1) Persoana extrădată adusă în Republica Moldova va fi predată de urgenţă

administraţiei penitenciare sau organului competent, după caz.

(2) Dacă a fost condamnată în lipsa ei, persoana extrădată va fi rejudecată, la cerere, cu

respectarea drepturilor prevăzute de legislaţia procesual-penală.

(3) Dacă, prin hotărîre judecătorească, persoana extrădată a fost condamnată pentru

săvîrşirea mai multor infracţiuni, fiind dispus cumulul de pedepse, iar statul solicitat a

acceptat extrădarea numai pentru o singură infracţiune sau pentru mai puţine din cele

cumulate, Ministerul Justiţiei adresează instanţei judecătoreşti emitente a hotărîrii de

condamnare solicitarea de a disjunge pedepsele stabilite prin hotărîrea judecătorească

iniţială şi de a dispune asupra modului de executare a pedepselor în vederea respectării

regulii specialităţii.

Articolul 80. Suspendarea examinării cererii de extrădare

Dacă statul solicitat suspendă examinarea cererii de extrădare, organul naţional care a

iniţiat procedura de extrădare va fi informat de autorităţile centrale şi, după expirarea

termenului de suspendare, va înainta repetat materialele necesare extrădării.

Articolul 81. Refuzul extrădării

În cazul în care statul solicitat refuză extrădarea solicitată, Republica Moldova va cere

transmiterea procedurilor penale sau recunoaşterea şi executarea hotărîrii judecătoreşti, în

conformitate cu prezenta lege.

Articolul 82. Cheltuieli

(1) Cheltuielile aferente procedurii de extrădare efectuată pe teritoriul său le suportă

Republica Moldova prin bugetele autorităţilor şi instituţiilor implicate, în funcţie de

atribuţiile stabilite.

(2) Cheltuielile de tranzit le suportă statul solicitant.

Articolul. 83. Frauda la extrădare

Predarea unei persoane prin expulzare, readmisie, reconducere la frontieră sau printr-o

altă măsură similară este interzisă ori de cîte ori se intenţionează încălcarea regulilor de

extrădare.

Capitolul V

Transferul persoanelor condamnate

Secţiunea 1. Prevederi generale

Articolul 84. Prevederi generale

(1) Persoana condamnată pe teritoriul Republicii Moldova poate fi transferată, în

condiţiile Codului de procedură penală partea specială titlul III capitolul IX secţiunea a 3-

a şi ale prezentei legi, pe teritoriul unui alt stat pentru a executa pedeapsa aplicată prin

hotărîre pronunţată de o instanţă judecătorească a Republicii Moldova.

(2) Persoana condamnată în alt stat poate fi transferată în mod corespunzător, în

condiţiile Codului de procedură penală partea specială titlul III capitolul IX secţiunea a 3-

a şi ale prezentei legi, pe teritoriul Republicii Moldova.

(3) Republica Moldova, fie ca stat de condamnare, fie ca stat de executare, poate

declanşa procedura transferului persoanei condamnate atît la cererea acesteia, cît şi la

adresarea reprezentanţilor legali, avocatului, soţului, rudelor apropiate, fraţilor sau

surorilor.

(4) Cererea de transfer înaintată fie de statul de condamnare, fie de statul de executare

va fi formulată cu indicarea tratatului internaţional în al cărui temei se va efectua

transferul solicitat ori cu solicitarea recurgerii la condiţii de reciprocitate convenite şi

garantate între state.

Articolul 85. Cheltuieli

(1) Cheltuielile de aplicare a prezentei legi le suportă statul de executare, cu excepţia

cheltuielilor legate exclusiv de aflarea pe teritoriul statului de condamnare.

(2) Cheltuielile de efectuare a transferului din/în Republica Moldova al persoanelor

condamnate se acoperă din mijloacele prevăzute anual la bugetul de stat pentru finanţarea

activităţii sistemului penitenciar.

(3) Persoana condamnată, reprezentanţii legali, avocatul, soţul, rudele apropiate, fraţii

sau surorile pot adresa ministrului justiţiei solicitarea permisiunii de a transporta pe cont

propriu persoana condamnată, suportînd toate cheltuielile de transport fără dreptul de a

pretinde statului rambursarea lor. Asemenea solicitări trebuie să fie motivate. Ministrul

justiţiei poate accepta astfel de solicitări în situaţii în care se solicită transportul urgent al

persoanei condamnate, determinat de starea nesatisfăcătoare a sănătăţii ei, de condiţiile

deplorabile de detenţie în statul de condamnare, de pericolul pentru viaţă sau sănătate pe

care îl prezintă întîrzierea transportului, în alte cazuri similare. Refuzul ministrului

justiţiei poate fi contestat în condiţiile art.92.

Articolul 86. Aplicarea în timp

Dispoziţiile prezentului capitol se aplică executării pedepselor pronunţate înainte,

precum şi după intrarea în vigoare a prezentei legi.

Secţiunea a 2-a. Republica Moldova ca stat de condamnare

Articolul 87. Obligaţia de a furniza informaţii

(1) Orice persoană condamnată care poate fi subiectul unui transfer va fi informată de

către Departamentul Instituţiilor Penitenciare al Ministerului Justiţiei, prin administraţia

penitenciară, despre dreptul său de a solicita transferul în statul de executare, precum şi

despre conţinutul exact al tratatului internaţional aplicabil.

(2) Dacă persoana condamnată exprimă dorinţa de a fi transferată, Ministerul Justiţiei

va informa despre acest fapt autoritatea centrală competentă a statului de executare,

prezentînd informaţiile indicate în Codul de procedură penală la art.553 alin.(3), de la

care va cere actul prevăzut în acelaşi cod la art.554 alin.(2) pct.1), o copie a prevederilor

legale ale statului de executare din care să rezulte că faptele care au determinat

pronunţarea hotărîrii judecătoreşti în statul de condamnare constituie o infracţiune

prevăzută şi pedepsită în dreptul intern al statului de executare sau ar fi constituit o astfel

de infracţiune dacă se comitea pe teritoriul său.

(3) Persoana condamnată va fi informată în scris de către Ministerul Justiţiei, direct sau

prin intermediul administraţiei penitenciare a Departamentului Instituţiilor Penitenciare,

despre orice acţiune întreprinsă de către statul de condamnare sau statul de executare,

precum şi despre orice hotărîre luată de unul dintre aceste două state în legătură cu o

cerere de transfer.

Articolul 88. Consimţămîntul condamnatului de a fi

transferat

(1) Departamentul Instituţiilor Penitenciare va asigura respectarea condiţiei prevăzute

în Codul de procedură penală la art.555 alin.(1), procedînd astfel încît persoana care

trebuie să-şi dea consimţămîntul la transfer în temeiul aceluiaşi cod, art.552 alin.(1)

pct.4), să o facă de bunăvoie şi în deplină cunoştinţă de consecinţele juridice care decurg

din aceasta.

(2) La solicitarea statului de executare, Ministerul Justiţiei, prin intermediul

Departamentului Instituţiilor Penitenciare, va acorda statului de executare posibilitatea de

a verifica prin intermediul unui consul sau unui alt funcţionar desemnat, de comun acord

cu statul de executare, că acest consimţămînt a fost dat în condiţiile alin.(1).

Articolul 89. Procedura soluţionării cererii de transfer

(1) Cererea de transfer formulată de persoana condamnată sau de una dintre persoanele

menţionate la art.85 alin.(3) se înaintează Ministerului Justiţiei. Drept consecinţă,

ministerul solicită să i se remită în termen de pînă la 15 zile:

a) de către instanţa judecătorească competentă - actele şi informaţiile la care se referă

prevederile Codului de procedură penală art.553 alin.(3) şi art.554 alin.(2) pct.3);

b) de către Departamentul Instituţiilor Penitenciare - actele prevăzute în Codul de

procedură penală la art.554 alin.(2) pct.4) şi alin.(5), cum ar fi: orice raport medical sau

social despre condamnat, orice informaţie asupra tratamentului său pe teritoriul statului

de condamnare şi orice recomandare pentru continuarea acestui tratament în statul de

executare; un act care atestă executarea unei pedepse complementare, dacă aceasta a fost

aplicată; informaţii despre prejudiciul cauzat în urma comiterii infracţiunii, precum şi

despre repararea acestuia, însoţite, după caz, de traducerea solicitată.

(2) Actele menţionate la alin.(1) pot fi solicitate şi ca urmare a unei cereri de transfer,

formulate de oricare dintre cele două state vizate.

(3) După primirea actelor şi informaţiilor prevăzute la alin.(1), Ministerul Justiţiei, în

urma examinării lor, poate decide refuzul în cazul în care deţine informaţii sau acte care

justifică refuzul transferului solicitat. Emiterea unei astfel de decizii poate fi precedată de

o coordonare efectuată pe plan naţional prin supunerea cererii de transfer al persoanei

condamnate examinării în Procuratura Generală, precum şi în alte instituţii, după caz.

(4) În lipsa motivelor de refuz, Ministerul Justiţiei, după examinarea actelor,

organizează traducerea lor conform cerinţelor aplicabile fiecărui caz în parte, cu

respectarea rezervelor formulate de statul solicitat la tratatul internaţional în al cărui

temei se efectuează transferul, şi le va transmite, împreună cu cererea de transfer,

autorităţii competente din statul de executare, cărei va cere acceptul de efectuare a

transferului. Odată cu transmiterea cererii de transfer şi a documentelor anexate, statul de

executare poate fi solicitat să comunice care dintre cele două proceduri indicate la art.99

alin.(1) va fi aplicată.

(5) În cazul unei decizii motivate de refuz al transferului, menţionate la alin.(3),

Ministerul Justiţiei informează în acest sens, în termen de pînă la 15 zile, autoritatea

centrală competentă a statului de executare. Informarea condamnatului se face conform

art.87 alin.(3).

(6) După înlăturarea impedimentelor care justifică refuzul transferului, cererea de

transfer menţionată la alin.(1) poate fi formulată repetat şi i se va da curs în conformitate

cu procedura stabilită prin prezenta lege.

Articolul 90. Acceptarea cererii de transfer

(1) Dacă procedura de soluţionare a cererii de transfer continuă, în cazul prevăzut la

art.89 alin.(4), toate actele, inclusiv cele furnizate de statul de executare, sînt supuse de

către Ministerul Justiţiei unei verificări de corespundere cu dispoziţiile din tratatele

internaţionale, adică de respectare a condiţiilor pentru efectuarea transferului.

(2) După ce transferul a fost acceptat de statul de condamnare şi statul de executare,

Ministerul Justiţiei va cere ca statul de executare să întreprindă măsurile necesare pentru

obţinerea autorizaţiei de tranzit pe teritoriile statelor terţe la escortarea persoanei

condamnate în cazul traversării acestor teritorii pe cale terestră.

(3) Predarea persoanei condamnate o efectuează Departamentul Instituţiilor

Penitenciare, care va colabora direct cu autoritatea competentă a statului de executare în

vederea stabilirii modalităţii de predare-preluare efectivă, şi anume a datei, locului, orei,

escortei, precum şi a altor detalii pertinente. Preluarea de către autoritatea competentă a

statului de executare va avea loc, în măsura posibilităţilor, la un punct de trecere a

frontierei de stat a Republicii Moldova.

(4) În cazul unei persoane care, după ce a fost condamnată printr-o sentinţă definitivă

pronunţată de o instanţă judecătorească a Republicii Moldova, evadează şi se refugiază

pe teritoriul statului al cărui cetăţean este sau pe teritoriul statului în care îşi are

domiciliu permanent, sau în care are permis de şedere fiind cetăţean străin sau apatrid,

Republica Moldova poate adresa acestui stat o cerere prin care să solicite preluarea

executării pedepsei. Cererea poate fi formulată de organul competent să soluţioneze

chestiuni cu privire la executarea pedepsei şi transmisă statului solicitat prin Ministerul

Justiţiei. În cerere se poate include şi solicitarea ca statul de refugiu al condamnatului să

ia măsuri în vederea arestării lui sau orice altă măsură pentru a se garanta că evadatul va

rămîne pe teritoriul său în aşteptarea unei decizii asupra cererii formulate. Arestarea

persoanei în aceste condiţii nu va duce la agravarea situaţiei sale penale.

Articolul 91. Refuzul transferului persoanei condamnate

Cererea de transfer al persoanei condamnate poate fi refuzată din următoarele motive:

a) persoana a fost condamnată pentru infracţiuni care au sesizat negativ opinia publică

din Republica Moldova;

b) pedeapsa prevăzută de legislaţia statului de executare este vădit superioară sau

inferioară în raport cu cea stabilită prin hotărîrea pronunţată de instanţa judecătorească

din Republica Moldova;

c) există indicii suficiente că, odată transferată, persoana condamnată ar putea fi pusă

în libertate imediat sau într-un termen scurt faţă de durata pedepsei rămase de executat

conform legislaţiei Republicii Moldova;

d) persoana condamnată nu a reparat pagubele produse prin comiterea infracţiunii şi

nici nu a plătit sau garantat daunele şi cheltuielile la care a fost obligată prin sentinţa

pronunţată de instanţa judecătorească a Republicii Moldova;

e) există indicii suficiente că statul de executare nu va respecta regula specialităţii,

trecînd la represiunea penală a persoanei condamnate pentru fapte anterioare transferului,

altele decît cele care au motivat aplicarea pedepsei, fără a obţine mai întîi, în acest scop,

autorizarea Republicii Moldova;

f) există pericolul expunerii persoanei al cărei transfer se solicită unei atitudini

degradante sau inumane de către autorităţile statului de executare. În caz de necesitate,

autorităţile competente ale Republicii Moldova pot solicita statului de executare

permisiunea verificării la locul deţinerii a condiţiilor de deţinere existente în acest stat.

Articolul 92. Contestarea refuzului

Decizia de refuz al efectuării transferului persoanei condamnate luată de autorităţile

Republicii Moldova ca stat de condamnare poate fi contestată în procedură de contencios

administrativ la Curtea de Apel Chişinău.

Articolul 93. Suspendarea şi încetarea procedurii de

transfer

(1) La apariţia unor circumstanţe care împiedică adoptarea deciziei definitive privind

acceptul sau refuzul transferului solicitat, fie privind efectuarea transportării persoanei

condamnate, Republica Moldova, ca stat de condamnare, poate decide asupra suspendării

procedurii de transfer, care va fi reluată după înlăturarea cauzelor ce au determinat luarea

deciziei de suspendare, informînd despre aceste decizii statul de executare şi persoana

condamnată.

(2) Procedura de transfer declanşată încetează la retragerea cererii de transfer al

persoanei condamnate sau la refuzul acesteia de a fi transferată, cu informarea reciprocă a

statelor vizate.

Articolul 94. Consecinţele transferului pentru statul de

condamnare

(1) Preluarea persoanei condamnate de către autorităţile statului de executare are drept

efect suspendarea executării pedepsei în Republica Moldova.

(2) Republica Moldova nu mai poate executa pedeapsa atunci cînd statul de executare

consideră, potrivit propriei legislaţii, executarea condamnării ca fiind terminată.

Articolul 95. Revizuirea hotărîrii

Numai Republica Moldova, ca stat de condamnare, are dreptul de a stabili orice formă

de recurs vizînd revizuirea hotărîrii judecătoreşti, care poate fi solicitată de către persoana

condamnată chiar şi după efectuarea transferului.

Secţiunea a 3-a. Republica Moldova ca stat de executare

Articolul 96. Actele necesare

(1) Dispoziţiile privitoare la Republica Moldova ca stat de condamnare se aplică în

modul corespunzător în cazul în care Republica Moldova are calitatea de stat de

executare.

(2) Republica Moldova ca stat de executare, la cererea statului de condamnare, va

furniza acestuia, prin intermediul Ministerului Justiţiei, actele prevăzute în Codul de

procedură penală la art.554 alin.(2) pct.1), o copie a prevederilor legale ale statului de

executare din care să rezulte că faptele care au determinat pronunţarea hotărîrii

judecătoreşti în statul de condamnare constituie o infracţiune prevăzută şi pedepsită în

dreptul intern al statului de executare sau ar fi constituit o astfel de infracţiune dacă se

comitea pe teritoriul său, precum şi orice altă informaţie relevantă.

(3) Ministerul Justiţiei va solicita organului competent al statului de condamnare

informaţiile prevăzute în Codul de procedură penală la art.554 alin.(2) pct.2)-4) şi, de

fiecare dată cînd va fi cazul, orice raport medical ori social despre condamnat, orice

informaţie asupra tratamentului său pe teritoriul statului de condamnare şi orice

recomandare pentru continuarea acestui tratament în statul de executare; actul care atestă

executarea vreunei pedepse complementare; informaţii despre prejudiciul cauzat prin

comiterea infracţiunii şi despre repararea lui.

Articolul 97. Consimţămîntul persoanei condamnate

(1) Ministerul Justiţiei va solicita autorităţii centrale competente a statului de

condamnare o declaraţie în care să se consemneze consimţămîntul condamnatului la

transfer, benevol şi în deplină cunoştinţă de consecinţele juridice care decurg din

transferul său în Republica Moldova.

(2) Organele competente ale Republicii Moldova pot solicita, prin intermediul

Ministerului Afacerilor Externe şi Integrării Europene, oficiului consular moldovenesc

competent să verifice dacă declaraţia persoanei condamnate sau a reprezentantului ei a

fost dată în condiţiile prevăzute la alin.(1). Totodată, oficiul consular moldovenesc poate

fi solicitat să întocmească un înscris asupra situaţiei sociale şi familiale a persoanei

condamnate, luînd în considerare afirmaţiile acesteia şi indicînd posibilităţile ei de

readaptare în Republica Moldova.

(3) În aplicarea corespunzătoare a dispoziţiilor din Codul de procedură penală art.554

alin.(5), organele competente ale Republicii Moldova pot solicita autorităţii competente a

statului de condamnare copia de pe cazierul judiciar al persoanei condamnate şi orice

informaţie suplimentară privitoare la condamnare sau necesară soluţionării cererii de

transfer, executării pedepsei şi reintegrării sociale a persoanei condamnate după încetarea

executării sentinţei.

Articolul 98. Procedura soluţionării cererii de transfer

(1) În cazul în care la Ministerul Justiţiei parvine o cerere de transfer din partea

persoanei condamnate în alt stat, fie din partea unei alte persoane menţionate la art.84

alin.(3), fie din partea statului de condamnare, se procedează în felul următor:

a) autorităţii centrale competente din statul de condamnare i se vor transmite

informaţiile prevăzute în Codul de procedură penală la art.553 alin.(3) şi actele prevăzute

în prezenta lege la art.96 alin.(2), cu solicitarea, în lipsa oricăror impedimente care ar

putea justifica refuzul, prezentării actelor prevăzute la acelaşi art.96 alin.(3);

b) dacă se constată că cererea de transfer nu poate fi satisfăcută, Ministerul Justiţiei

înştiinţează solicitantul, precum şi persoana condamnată, în condiţiile art.87 alin.(3).

(2) După ce primeşte acordul statului de condamnare asupra transferului împreună cu

actele prevăzute la art.96 alin.(3), Ministerul Justiţiei verifică gradul de corespundere a

acestuia cu dispoziţiile tratatelor internaţionale şi transmite cererea de transfer, împreună

cu demersul ministrului justiţiei şi actele menţionate la art.96 alin.(2) şi (3), spre

soluţionare instanţei judecătoreşti specificate în Codul de procedură penală la art.556

alin.(1), egalitatea instanţelor fiind stabilită în raport cu competenţa jurisdicţională. Odată

cu transmiterea cererii de transfer, Ministerul Justiţiei specifică procedura, în sensul

art.99 alin.(1), care urmează a fi aplicată ţinîndu-se cont de rezervele statelor la acest

capitol formulate la momentul ratificării/aderării la tratatul internaţional aplicabil, precum

şi de orice altă solicitare expresă a statului de condamnare în acest sens.

(3) Demersul ministrului justiţiei se soluţionează conform procedurii stabilite în Codul

de procedură penală la art.556 şi 557, cu participarea reprezentantului Ministerului

Justiţiei din subdiviziunea specializată în acordarea de asistenţă juridică internaţională.

(4) Încheierea motivată, adoptată în termen cît mai restrîns, în care se va specifica şi

termenul pedepsei care urmează a fi executată în Republica Moldova, tipul

penitenciarului, regimul detenţiei, pedeapsa complementară şi modul de reparare a

prejudiciului în cazul acţiunii civile, încheiere pasibilă de atac în recurs în termen de 10

zile de la înştiinţare, va fi transmisă Ministerului Justiţiei de către instanţa judecătorească

în termen de 3 zile lucrătoare de la adoptare. Înştiinţarea persoanei condamnate se face de

către Ministerul Justiţiei prin fax sau prin alt mijloc de comunicare prin intermediul

autorităţii centrale din statul de condamnare, cu solicitarea prezentării dovezii

autentificate de înştiinţare a persoanei condamnate. După ce rămîne definitivă, încheierea

instanţei judecătoreşti a Republicii Moldova se transmite prin Ministerul Justiţiei

autorităţii centrale competente din statul de condamnare pentru ca transferul persoanei

condamnate să poată avea loc.

(5) După ce transferul este acceptat de către state, Ministerul Justiţiei, în caz de

necesitate, va întreprinde toate măsurile pentru obţinerea autorizaţiei de tranzit prin

formularea, în numele ministrului justiţiei, unei cereri de tranzit, solicitînd în prealabil

Departamentului Instituţiilor Penitenciare stabilirea itinerarului escortei. Cererea va

conţine sau va fi suplinită cu informaţii pertinente în privinţa persoanei condamnate, cu o

copie de pe legile aplicabile, de pe sentinţa de condamnare şi cu orice alte informaţii

solicitate de statul de tranzit pentru soluţionarea cererii. De asemenea, cererea de tranzit

poate să conţină solicitarea asigurării indicate la art.106 alin.(2).

(6) După obţinerea autorizaţiei corespunzătoare din partea statelor de tranzit, predarea-

preluarea persoanei condamnate se efectuează de către Departamentul Instituţiilor

Penitenciare în condiţiile art.90 alin.(3).

(7) Persoana condamnată transferată în Republica Moldova nu mai poate fi urmărită

penal pentru aceeaşi infracţiune care a constituit obiectul condamnării în străinătate.

(8) Prevederile prezentului articol se completează cu prevederile art.89, 90 şi 92, care

se aplică în modul corespunzător.

Articolul 99. Consecinţele transferului pentru statul de

executare

(1) Autorităţile competente ale Republicii Moldova sînt obligate:

a) să continue executarea sentinţei imediat sau în baza unei hotărîri judecătoreşti, în

condiţiile art.100; ori

b) să schimbe condamnarea printr-o hotărîre judecătorească, înlocuind astfel pedeapsa

aplicată în statul de condamnare printr-o pedeapsă prevăzută de legislaţia Republicii

Moldova pentru aceeaşi infracţiune, în condiţiile art.101.

(2) La cererea statului de condamnare, Ministerul Justiţiei va indica, înainte de

transferul persoanei condamnate, una dintre cele două proceduri prevăzute la alin.(1) care

va fi urmată.

(3) Executarea sentinţei este guvernată de legea statului de executare, iar acest stat este

singurul competent pentru a lua hotărîrile de rigoare în domeniu.

Articolul 100. Continuarea executării sentinţei

(1) În cazul în care Republica Moldova aplică procedura pentru continuarea executării

sentinţei pronunţate în statul de condamnare, instanţa judecătorească trebuie să respecte

natura juridică şi durata sancţiunii aşa cum rezultă din sentinţă.

(2) Prevederile din Codul de procedură penală art.557 alin.(2) se aplică în modul

corespunzător.

Articolul 101. Schimbarea condamnării

(1) În cazul schimbării condamnării, limitele schimbării pedepsei se stabilesc de către

instanţa judecătorească a Republicii Moldova, cu respectarea următoarelor condiţii:

a) instanţa se va baza şi va ţine cont doar de constatarea faptelor în măsura în care

acestea figurează, direct sau indirect, în hotărîrea judecătorească pronunţată în statul de

condamnare;

b) instanţa nu va putea schimba o pedeapsă privativă de libertate printr-o pedeapsă

pecuniară;

c) instanţa va reduce integral din pedeapsă perioada de privaţiune de libertate executată

de condamnat;

d) instanţa nu va agrava situaţia penală a condamnatului, dar nici nu se va orienta spre

limita inferioară a pedepsei eventual prevăzute de legislaţia statului de condamnare

pentru infracţiunea săvîrşită.

(2) Cînd procedura de schimbare a condamnării are loc după transferul persoanei

condamnate, Republica Moldova menţine această persoană în deţinere sau ia alte măsuri

pentru a asigura prezenţa ei pe teritoriul Republicii Moldova pînă la finalizarea acestei

proceduri.

Articolul 102. Refuzul transferului

Cererea de transfer al persoanei condamnate poate să fie refuzată din următoarele

motive:

a) procesul în care s-a pronunţat sentinţa de condamnare nu s-a desfăşurat în

conformitate cu dispoziţiile pertinente din Convenţia europeană pentru apărarea

drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale;

b) în Republica Moldova s-a pronunţat o sentinţă împotriva persoanei condamnate

pentru aceeaşi faptă sau este în curs o procedură penală pentru aceeaşi faptă şi împotriva

aceleiaşi persoane;

c) persoana condamnată a părăsit demult Republica Moldova, stabilindu-şi domiciliul

în alt stat, iar legăturile sale cu Republica Moldova nu mai sînt semnificative;

d) persoana condamnată a comis o infracţiune gravă care a sesizat negativ opinia

publică sau a întreţinut relaţii strînse cu membrii unor organizaţii criminale, ceea ce face

îndoielnică reintegrarea ei socială în Republica Moldova;

e) transferul poate prezenta pericol pentru securitatea naţională, siguranţa publică,

bunăstarea economică a statului, apărarea ordinii şi prevenirea faptelor penale, protejarea

sănătăţii sau a moralei ori apărarea drepturilor şi libertăţilor altora.

Articolul 103. Încetarea executării. Informaţii privind executarea

(1) Executarea sentinţei încetează de îndată ce Republica Moldova este informată de

către statul de condamnare despre orice hotărîre judecătorească sau măsură care are ca

efect înlăturarea caracterului executoriu al sentinţei.

(2) Republica Moldova furnizează informaţii statului de condamnare în ceea ce

priveşte executarea sentinţei:

a) cînd consideră terminată executarea sentinţei;

b) în cazul în care condamnatul a evadat;

c) dacă statul de condamnare solicită un raport special.

(3) Informaţiile menţionate la alin.(1) se furnizează Ministerului Justiţiei de către

Departamentul Instituţiilor Penitenciare în vederea comunicării lor autorităţii centrale

competente din statul de condamnare.

Articolul 104. Graţierea şi amnistia. Modificarea sau

anularea sentinţei

(1) Atît statul de condamnare, cît şi statul de executare poate acorda graţiere sau

amnistie, poate modifica sau anula sentinţa aplicată persoanei condamnate, la care se

referă prezenta lege.

(2) În cazul în care Republica Moldova este statul de condamnare, Departamentul

Instituţiilor Penitenciare prezintă Ministerului Justiţiei orice informaţie pertinentă în

sensul alin.(1) în vederea comunicării autorităţii centrale competente din statul de

executare pentru a înceta executarea sentinţei pe teritoriul acelui stat.

Secţiunea a 4-a. Republica Moldova ca stat de tranzit

Articolul 105. Adresarea cererii de tranzit

(1) Republica Moldova autorizează, în conformitate cu legislaţia naţională, tranzitul pe

teritoriul său al persoanei condamnate dacă cererea de tranzit a fost formulată de către un

alt stat, care s-a înţeles cu un al treilea stat asupra transferului spre sau dinspre teritoriul

său al unei persoane condamnate.

(2) Cererea de tranzit şi răspunsul se comunică prin intermediul Ministerului Justiţiei.

Răspunsul privind acceptul sau refuzul tranzitului solicitat va fi formulat în urma

coordonării cu diferite organe, care va permite depistarea temeiurilor pentru refuzul în

autorizarea tranzitului.

(3) Cererea de tranzit nu este necesară dacă se foloseşte spaţiul aerian al Republicii

Moldova şi nu este prevăzută nici o aterizare pe teritoriul ei.

Articolul 106. Acţiuni asigurătorii

(1) În caz că i se solicită tranzitul, Republica Moldova poate deţine persoana

condamnată pe o perioadă strict necesară tranzitării teritoriului său. Deţinerea este

asigurată de către Departamentul Instituţiilor Penitenciare.

(2) Republicii Moldova, ca stat solicitat să acorde tranzitul, i se poate cere asigurarea

că persoana condamnată nu va fi nici urmărită, nici deţinută, cu excepţia aplicării alin.(1),

nici supusă vreunei alte restricţii a libertăţii sale individuale pe teritoriul statului de

tranzit pentru fapte sau condamnări anterioare plecării sale de pe teritoriul statului de

condamnare.

Articolul 107. Temeiuri pentru refuzul autorizării tranzitului

Republica Moldova poate refuza să acorde tranzitul:

a) dacă persoana condamnată este cetăţean al ei ori este domiciliată permanent pe

teritoriul său, ori este cetăţean străin sau apatrid cu permis de şedere în teritoriul ei;

b) dacă infracţiunea care a servit obiectul condamnării nu constituie infracţiune

conform legislaţiei sale.

Capitolul VI

Recunoaşterea hotărărilor penale ale instanţelor

judecătoreşti străine

Secţiunea 1. Recunoaşterea şi executarea hotărîrilor

penale străine

Articolul 108. Dispoziţii generale

(1) Hotărîrile penale străine rămase definitive pot fi executate în Republica Moldova în

condiţiile prevăzute de Codul de procedură penală şi de prezenta secţiune.

(2) Prevederile menţionate la alin.(1) nu se aplică procedurii transferului persoanelor

condamnate reglementate de Codul de procedură penală, partea specială titlul III capitolul

IX secţiunea a 3-a, şi de prezenta lege, capitolul V.

Articolul 109. Condiţii speciale de admisibilitate

(1) Pe teritoriul Republicii Moldova, executarea unei hotărîri străine are loc la cererea

de recunoaştere şi executare formulată de autorităţile competente ale statului de

condamnare.

(2) Cererea de recunoaştere şi executare este admisibilă atunci cînd, pe lîngă condiţiile

generale stabilite în Codul de procedură penală la art.558 alin.(2), sînt întrunite

următoarele condiţii speciale:

a) persoana condamnată este cetăţean al Republicii Moldova ori este domiciliată

permanent pe teritoriul acesteia, ori este cetăţean străin sau apatrid cu permis de şedere în

teritoriul ei;

b) în privinţa faptei pentru care a fost pronunţată sentinţa de condamnare nu este

pornită urmărire penală în Republica Moldova;

c) executarea hotărîrii în Republica Moldova poate favoriza reintegrarea socială a

persoanei condamnate;

d) executarea hotărîrii în Republica Moldova poate favoriza repararea pagubei

provocate prin infracţiune;

e) durata pedepsei sau a măsurilor de siguranţă dispuse prin hotărîre este mai mare de

un an.

(3) Hotărîrea străină, de asemenea, poate fi executată dacă persoana condamnată

ispăşeşte pe teritoriul Republicii Moldova o pedeapsă pentru o altă infracţiune decît cea

stabilită prin sentinţa a cărei executare a fost cerută.

(4) Executarea unei hotărîri străine prin care a fost dispusă o pedeapsă sau o măsură de

siguranţă este posibilă şi atunci cînd autorităţile Republicii Moldova refuză extrădarea

persoanei condamnate, chiar dacă nu sînt respectate condiţiile prevăzute la alin.(2) lit.c)-

e).

Articolul 110. Limitele executării

(1) Executarea hotărîrii străine se limitează la:

a) executarea unei pedepse privative de libertate sau a unei măsuri de siguranţă

privative de libertate;

b) executarea unei amenzi dacă pe teritoriul Republicii Moldova există bunuri

suficiente pentru a se garanta în întregime sau parţial această executare;

c) executarea măsurii de siguranţă a confiscării speciale;

d) executarea decăderilor din drepturi aşa cum sînt definite în Convenţia europeană

privind valoarea internaţională a hotărîrilor represive de la Haga din 28 mai 1970.

(2) Republica Moldova poate refuza executarea în cazul în care:

a) consideră că sancţiunea a fost pronunţată în privinţa unei infracţiuni de natură

fiscală sau religioasă;

b) sancţiunea a fost pronunţată pentru o faptă care, potrivit legislaţiei Republicii

Moldova, ar fi de competenţa exclusivă a unei autorităţi administrative;

c) hotărîrea străină a fost pronunţată de autorităţile statului solicitant la o dată cînd

acţiunea penală în privinţa infracţiunii a cărei săvîrşire a fost sancţionată ar fi fost

prescrisă potrivit legislaţiei Republicii Moldova;

d) hotărîrea a fost emisă in absentia, persoana condamnată neavînd posibilitatea să

exercite o cale de atac în faţa unei instanţe judecătoreşti;

e) hotărîrea străină este emisă sub forma unei ordonanţe penale, după cum este definită

prin Convenţia europeană privind valoarea internaţională a hotărîrilor represive de la

Haga din 28 mai 1970.

(3) Pedeapsa complementară pronunţată prin hotărîre străină se execută în măsura în

care este prevăzută de legislaţia Republicii Moldova şi nu a fost executată în statul de

condamnare.

Articolul 111. Procedura de recunoaştere

(1) Cererea de recunoaştere a hotărîrii străine a cărei executare se solicită se transmite

Ministerului Justiţiei. În cerere se indică tratatul internaţional în al cărui temei se solicită

executarea.

(2) Cererea de recunoaştere este însoţită de o copie autentică de pe hotărîre şi, dacă

este prevăzut de tratatul internaţional aplicabil, de o declaraţie prin care persoana

condamnată îşi exprimă consimţămîntul, precum şi de o informaţie privind durata

arestului preventiv sau a părţii de pedeapsă executate pînă la data prezentării cererii.

(3) Ministerul Justiţiei, prin subdiviziunea sa specializată, va efectua verificarea

corespunderii cererii de recunoaştere a executării şi actelor anexate cu dispoziţiile

tratatelor internaţionale, potrivit Codului de procedură penală art.559 alin.(1), după care o

va transmite instanţei judecătoreşti competente sau o va remite Procuraturii Generale

potrivit competenţei.

Articolul 112. Consecinţele executării

(1) Executarea unei hotărîri penale străine are loc în conformitate cu legislaţia

Republicii Moldova.

(2) Hotărîrile străine recunoscute şi admise spre executare pe teritoriul Republicii

Moldova au aceleaşi efecte juridice ca şi hotărîrile pronunţate de instanţele judecătoreşti

naţionale.

(3) Doar statul străin care solicită executarea hotărîrii proprii poate decide în privinţa

declanşării unei căi extraordinare de atac împotriva acestei hotărîri.

(4) Amnistia şi graţierea pot fi acordate atît de Republica Moldova, cît şi de statul

străin.

(5) Statul străin va informa Republica Moldova despre intervenţia oricărei cauze,

prevăzute la alin.(3) şi (4), care ar determina schimbarea sau încetarea executării.

(6) Începutul executării pedepsei în Republica Moldova are ca efect renunţarea statului

străin la această executare pe teritoriul propriu, cu excepţia cazului cînd persoana

condamnată se eschivează de la executarea pedepsei, situaţie în care statul străin

redobîndeşte dreptul la executare. În cazul pedepsei amenzii, statul străin redobîndeşte

dreptul la executare din data cînd este informat asupra neexecutării totale sau parţiale a

acestei pedepse.

Articolul 113. Destinaţia amenzilor şi obiectelor

sechestrate

(1) Executarea pedepsei amenzii se face în monedă naţională. Determinarea

echivalentului în monedă naţională al amenzii în valută străină se efectuează cu aplicarea

cursului oficial al leului moldovenesc valabil la data plăţii amenzii.

[Art.113 al.(1) în redacţia LP33 din 06.05.12, MO99-102/25.05.12 art.330]

(2) Sumele de bani rezultate din executarea amenzilor aplicate prin hotărîri străine de

condamnare se varsă la bugetul de stat al Republicii Moldova.

(3) La cererea statului de condamnare, sumele de bani prevăzute la alin.(2) pot fi

predate acestuia dacă în circumstanţe similare sumele de bani obţinute din executarea

amenzilor aplicate prin hotărîri pronunţate în Republica Moldova vor fi remise acesteia.

(4) Obiectele confiscate în temeiul unei hotărîri străine revin Republicii Moldova, dar

la cererea statului de condamnare ele pot fi predate dacă prezintă un interes deosebit

pentru acel stat şi există garanţia reciprocităţii.

(5) Dispoziţiile alin.(2)-(4) se aplică în modul corespunzător în caz de solicitare a

executării unei hotărîri emise de instanţa judecătorească a Republicii Moldova într-un stat

străin.

Secţiunea a 2-a. Executarea hotărîrilor penale naţionale

în străinătate

Articolul 114. Condiţiile delegării executării

(1) Solicitarea executării în străinătate a unei hotărîri penale emise de instanţa

judecătorească a Republicii Moldova poate avea loc în cazul existenţei uneia din

următoarele condiţii:

a) persoana condamnată este cetăţean al statului solicitat ori are domiciliu permanent

pe teritoriul acestuia, ori este cetăţean străin sau apatrid cu permis de şedere pe teritoriul

lui;

b) persoana condamnată este cetăţean al Republicii Moldova cu domiciliu permanent

pe teritoriul statului solicitat;

c) persoana condamnată are şi cetăţenia statului solicitat;

d) extrădarea persoanei condamnate în Republica Moldova în vederea executării

pedepsei nu este admisă potrivit legislaţiei statului solicitat;

e) există temeiuri a considera că executarea hotărîrii în statul solicitat poate favoriza

reintegrarea socială a persoanei condamnate;

f) durata pedepsei aplicate este mai mare de un an;

g) persoana condamnată îşi dă consimţămîntul după ce a fost informată în privinţa

consecinţelor executării în străinătate.

(2) De asemenea, executarea poate fi solicitată dacă:

a) persoana condamnată execută în statul străin pedeapsă privativă de libertate stabilită

pentru o altă faptă decît cea pentru care a fost condamnată în Republica Moldova;

b) persoanei condamnate i s-a aplicat măsura de siguranţă a expulzării.

(3) Executarea în statul străin se solicită cu condiţia neagravării în acel stat a pedepsei

aplicate prin hotărîre pronunţată în Republica Moldova.

Articolul 115. Procedura executării hotărîrilor penale

naţionale în străinătate

(1) Cererea de încuviinţare a executării pe teritoriul statului străin este formulată de

organul responsabil pentru executare din oficiu sau la cererea procurorului competent sau

a persoanei condamnate dacă sînt îndeplinite condiţiile art.114.

(2) Cererea de încuviinţare a executării, însoţită de actele indicate la art.111 alin.(2), se

înaintează autorităţilor străine prin intermediul Ministerului Justiţiei al Republicii

Moldova.

(3) Dacă este necesar consimţămîntul persoanei condamnate, deţinute în Republica

Moldova, Departamentul Instituţiilor Penitenciare, prin intermediul administraţiei

penitenciare, certifică voinţa exprimată a persoanei condamnate, care urmează a fi făcută

de bunăvoie şi în deplină cunoştinţă de consecinţele juridice care decurg din aceasta. În

cazul în care persoana condamnată se află în străinătate, consimţămîntul poate fi certificat

de către un funcţionar consular al Republicii Moldova sau prin orice altă modalitate

prevăzută de legislaţia statului în care este deţinută.

(4) În cazul în care persoana condamnată se află pe teritoriul Republicii Moldova şi nu

a formulat ea însăşi cererea, organul care va înainta cererea de încuviinţare a executării

potrivit alin.(1) notifică persoanei condamnate faptul formulării cererii. Lipsa unui

răspuns din partea persoanei condamnate echivalează cu consimţămîntul la formularea

cererii.

Articolul 116. Consecinţele formulării cererii de

încuviinţare a executării

(1) Acceptarea de către statul străin a cererii de încuviinţare a executării are ca efect

renunţul Republicii Moldova de a executa hotărîrea pe teritoriul său.

(2) Republica Moldova poate redobîndi dreptul la executarea hotărîrii în cazul în care

persoana condamnată se sustrage de la executare.

(3) Prevederile art.112 alin.(3)-(6) se aplică în modul corespunzător.

Capitolul VII

Dispoziţii finale şi tranzitorii

Articolul 117 (1) Prezenta lege se aplică exclusiv pe teritoriul controlat de Republica Moldova.

(2) Prezenta lege intră în vigoare după 30 de zile de la data publicării.

(3) Prevederile prezentei legi nu se extind asupra rapoartelor care au apărut pînă la

intrarea ei în vigoare.

(4) Guvernul, în termen de 6 luni:

va prezenta Parlamentului propuneri pentru modificarea şi completarea Codului de

procedură penală şi aducerea legislaţiei în vigoare în concordanţă cu prezenta lege;

va aduce actele sale normative în concordanţă cu prezenta lege.

PREŞEDINTELE PARLAMENTULUI Marian LUPU

Nr.371-XVI. Chişinău, 1 decembrie 2006.