rentabilitatea – condiţie a continuităţii şi rezultat al...

13
Rentabilitatea condiţie a continuităţii şi rezultat al unei bune guvernanţe în cazul firmelor românești agricole cotate participante la securitatea alimentară Drd. Grazia-Oana Petroianu Academia de Studii Economice din Bucureşti Rezumat Criza financiară actuală a determinat entităţile să-şi întărească guvernanţa pentru o mai bună gestionare a riscurilor cu acţiuni corelate şi evoluţii progresive. Anticiparea, diminuarea sau eliminarea riscurilor sunt condiţii ale eficienţei şi eficacităţii – ipoteze ale continuităţii activităţii, ce conferă o imagine fidelă, durabilă şi transparentă pentru toţi participanţii la jocul social. Prezentul obligă managementul prin instrumentul său – auditul să ofere mai mult decât o simplă asigurare a continuităţii şi o susţinere ştiinţifică prin metodele analizei şi metodele moderne statistico-financiare ale riscului de faliment. Coroborând aceste metode şi utilizând un plan strategic bine definit, se obţin output-urile necesare demonstrării unei funcţionări sănătoase, rentabile şi chiar performante a entităţii. Scopul acestui studiu este analiza evoluţiei rentabilităţii firmelor agricole româneşti cotate la BVB. Pentru a găsi demersul și judecata logică, care să ofere informațiile necesare pentru a construi un model ”going concern” util firmelor agricole pentru a verifica calitatea guvernanței entității. Studiul s-a realizat pe un eşantion de 10 de firme agricole cotate la BVB, în perioada 2011- 2013 și a fost analizat impactul soluției strategice - strategia tehnologică asupra rentabilităţii unei firme din eşantionul studiat, pe o perioadă de 5 ani de la realizarea investiţiei. Rezultatele studiului indică o creştere a eficienţei economice cât și o îmbunătățire a calității producției agricole, care creează premiza participării la asigurarea securității alimentare în care trebuie să se înscrie orice firmă agricolă, cu impact pozitiv asupra rezultatelor economice ale firmei studiate cât și asupra calității produselor și în general asupra dezideratului - securitatea alimentară. Cuvinte cheie: rentabilitate, risc, continuitate, sectorul agricol, securitate alimentară 1. INTRODUCERE Rentabilitatea este o condiţie sine qua non a însăşi existenţei întreprinderilor 1 şi rezultatul corelaţiei profesionalismului managementului, a resurselor economice investite, pe fondul progresului tehnico-ştiinţific şi a exigenţelor pieţei concurenţiale. Toate variabilele interne şi externe care participă la dinamica rezultatelor, trebuie să asigure entităţii performanţa financiară necesară şi de durată care să demonstreze continuitatea activităţii. Continuitatea activităţii apare ca un element absolut necesar în garantarea informaţiilor financiare. Pentru utilizatori trebuie să fie clar de ce se consideră că o entitate economică îşi va continua activitatea, care sunt ipotezele care au condus la această concluzie şi care sunt riscurile ca evenimentele reale să fie diferite de estimări. Rentabilitatea activităţii unei entităţi nu trebuie disociată de riscurile la care este supusă aceasta. Scopul demersului ştiinţific este de a sublinia impactul adoptării strategiilor de creştere a rentabilităţii entităţilor agricole asupra performanţelor economice ale acestora, cu implicaţii directe asupra continuităţii afacerilor acestor entităţi. O dată demonstrată continuitatea variantei strategice abordate pentru a asigura sustenabilitatea activității în vi itor, de fapt firma agricolă și-a redus și eliminat riscurile de funcționare și mai ales și cel de faliment. Mai mult, culturile agricole capătă valoare și îmbunătățesc potențialul agricol atât la nivel micro cât și macro iar disponibilitatea alimentelor depinde de sectorul agroalimentar și de comerțul agricol dar și de accesul la hrană ce rezultă din veniturile și puterea de cumpărare a oamenilor, de accesul fizi c al acestora la alimente. Toate aceste premise contribuie la asigurarea securității alimentare, concept care, după cum am 1 Constantin C. Cojocaru, Analiza economico-financiară a exploataţiilor agricole şi silvice, Editura Economică, Bucureşti, 2000, pag. 229

Upload: others

Post on 02-Sep-2019

3 views

Category:

Documents


0 download

TRANSCRIPT

Page 1: Rentabilitatea – condiţie a continuităţii şi rezultat al ...ijhe.faa.ro/wp-content/uploads/2015/08/Oana-Petroianu_Rentabilitatea-–-condiţie-a... · atingerea unui „echilibru”

Rentabilitatea – condiţie a continuităţii şi rezultat al unei bune guvernanţe în cazul firmelor

românești agricole cotate participante la securitatea alimentară

Drd. Grazia-Oana Petroianu

Academia de Studii Economice din Bucureşti

Rezumat

Criza financiară actuală a determinat entităţile să-şi întărească guvernanţa pentru o mai bună

gestionare a riscurilor cu acţiuni corelate şi evoluţii progresive. Anticiparea, diminuarea sau

eliminarea riscurilor sunt condiţii ale eficienţei şi eficacităţii – ipoteze ale continuităţii activităţii, ce

conferă o imagine fidelă, durabilă şi transparentă pentru toţi participanţii la jocul social. Prezentul

obligă managementul prin instrumentul său – auditul – să ofere mai mult decât o simplă asigurare a

continuităţii şi o susţinere ştiinţifică prin metodele analizei şi metodele moderne statistico-financiare

ale riscului de faliment. Coroborând aceste metode şi utilizând un plan strategic bine definit, se obţin

output-urile necesare demonstrării unei funcţionări sănătoase, rentabile şi chiar performante a

entităţii. Scopul acestui studiu este analiza evoluţiei rentabilităţii firmelor agricole româneşti cotate

la BVB. Pentru a găsi demersul și judecata logică, care să ofere informațiile necesare pentru a

construi un model ”going concern” util firmelor agricole pentru a verifica calitatea guvernanței

entității. Studiul s-a realizat pe un eşantion de 10 de firme agricole cotate la BVB, în perioada 2011-

2013 și a fost analizat impactul soluției strategice - strategia tehnologică asupra rentabilităţii unei

firme din eşantionul studiat, pe o perioadă de 5 ani de la realizarea investiţiei. Rezultatele studiului

indică o creştere a eficienţei economice cât și o îmbunătățire a calității producției agricole, care

creează premiza participării la asigurarea securității alimentare în care trebuie să se înscrie orice

firmă agricolă, cu impact pozitiv asupra rezultatelor economice ale firmei studiate cât și asupra

calității produselor și în general asupra dezideratului - securitatea alimentară.

Cuvinte cheie: rentabilitate, risc, continuitate, sectorul agricol, securitate alimentară

1. INTRODUCERE

Rentabilitatea este o condiţie sine qua non a însăşi existenţei întreprinderilor1 şi rezultatul

corelaţiei profesionalismului managementului, a resurselor economice investite, pe fondul

progresului tehnico-ştiinţific şi a exigenţelor pieţei concurenţiale. Toate variabilele interne şi externe

care participă la dinamica rezultatelor, trebuie să asigure entităţii performanţa financiară necesară şi

de durată care să demonstreze continuitatea activităţii.

Continuitatea activităţii apare ca un element absolut necesar în garantarea informaţiilor

financiare. Pentru utilizatori trebuie să fie clar de ce se consideră că o entitate economică îşi va

continua activitatea, care sunt ipotezele care au condus la această concluzie şi care sunt riscurile ca

evenimentele reale să fie diferite de estimări.

Rentabilitatea activităţii unei entităţi nu trebuie disociată de riscurile la care este supusă

aceasta.

Scopul demersului ştiinţific este de a sublinia impactul adoptării strategiilor de creştere a

rentabilităţii entităţilor agricole asupra performanţelor economice ale acestora, cu implicaţii directe

asupra continuităţii afacerilor acestor entităţi. O dată demonstrată continuitatea variantei strategice

abordate pentru a asigura sustenabilitatea activității în viitor, de fapt firma agricolă și-a redus și

eliminat riscurile de funcționare și mai ales și cel de faliment. Mai mult, culturile agricole capătă

valoare și îmbunătățesc potențialul agricol atât la nivel micro cât și macro iar disponibilitatea

alimentelor depinde de sectorul agroalimentar și de comerțul agricol dar și de accesul la hrană ce

rezultă din veniturile și puterea de cumpărare a oamenilor, de accesul fizic al acestora la alimente.

Toate aceste premise contribuie la asigurarea securității alimentare, concept care, după cum am

1 Constantin C. Cojocaru, Analiza economico-financiară a exploataţiilor agricole şi silvice, Editura Economică,

Bucureşti, 2000, pag. 229

Page 2: Rentabilitatea – condiţie a continuităţii şi rezultat al ...ijhe.faa.ro/wp-content/uploads/2015/08/Oana-Petroianu_Rentabilitatea-–-condiţie-a... · atingerea unui „echilibru”

prezentat anterior, a evoluat de la considerații mai degrabă cantitative și economice, spre o definiție

care ține cont de calitatea alimentelor și de dimensiunea umană. Baza asigurării securității alimentare

este fundamentată pe producția agricolă iar rolul esențial în asigurarea producției revine utilizării

rațioanle a resurselor.

Conceptul privind siguranţa alimentelor conduce la creşterea încrederii consumatorilor faţă

de produsele alimentare. Consumatorul, pe de o parte, şi firmele agricole, pe de altă parte, trebuie să

înţeleagă că pentru „noii parametri” ai securității alimentare sunt necesare cheltuieli suplimentare,

cheltuieli care sunt cu mult mai mici decât cele sociale, sau de asistenţă medicală. Este necesară

atingerea unui „echilibru” obţinut din optimizarea costurilor pe care calitatea produselor agricole o

aduce pe lanţul alimentar în vederea participării la securitatea alimentară. Mai mult, globalizarea

afacerilor recomandă şi obligă managementul firmelor agricole la implementarea guvernanţei

corporative necesare pentru crearea unor valori și practici în ceea ce priveşte siguranţa alimentară.

Toate sectoarele industriei alimentare trebuie să participe la securitatea alimentară iar pentru ca acest

deziderat să fie îndeplinit şi firmele agricole trebuie să ofere produse agricole de calitate.

Cercetarea se dorește a realiza conexiunea între strategia de creștere a afacerii agricole –

rentabilitatea sporită și durabilă - diminuarea/eliminarea riscurilor – modelul scoring specific

domeniului agricol, care, coroborate, să ofere elementele ”sănătoase” pentru o bună guvernanță a

afacerilor agricole participante la securitatea alimentară.

2. REVIZUIREA LITERATURII DE SPECIALITATE ŞI DEZVOLTAREA IPOTEZELOR

DE LUCRU. RENTABILITATEA – PREMISĂ A CONTINUITĂŢII, RĂSPLATĂ A

RISCULUI ASUMAT Eficienţa şi eficacitatea unei entităţi depind de calitatea activităţii managementului, de

instaurarea unei bune guvernanţe. Peter Drucker considera că „managementul este echivalent cu

persoanele de conducere”. Afacerile prezentului sunt în etapa în care afirmaţia lui Peter Drucker este

fundamentul pe care se implementează diverşi piloni: continuitatea, managementul, riscul,

guvernanţa, auditul.

Riscul poate fi privit ca reprezentând „incapacitatea unei firme de a se adapta la timp şi la cel

mai mic cost la modificările de mediu”2.

Într-o altă accepţiune, riscul reprezintă „posibilitatea de a obţine rezultate favorabile într-o

acţiune viitoare exprimată în termeni probabilistici”.3

Compensaţia riscurilor este profitul. Cu cât riscul este mai mare, profitul este mai mare, la

risc mic profitul este redus.

Noţiunea de profit a cunoscut, în teoria şi practica economică, numeroase accepţiuni şi

aprecieri cristalizându-se că o caracteristică esenţială a oricărei activităţi este raţionalitatea, pusă în

evidenţă prin profit.

Începând de la mercantilişti şi până la opiniile moderne se desprinde ideea că profitul este

venitul net al întreprinderii.

Dimensiunea, structura şi dinamica profitului sunt influenţate de acţiuni ale managementului,

cum ar fi: modernizări şi investiţii; ameliorarea bunurilor economice; organizarea ştiinţifică a muncii

şi producţiei, producţia de flux; ameliorarea punctelor slabe şi a ameninţărilor, respectiv fructificarea

punctelor forte şi oportunităţilor pe care entitatea le absoarbe din mediul extern.

Profitul – recompensă a întreprinzătorilor pentru riscul asumat – este şi sursă a investiţiilor în

aceeaşi industrie sau în industrii noi, mai avantajoase. Beneficiile nu trebuie privite doar ca expresie

a raţionalităţii economice, ci şi ca o expresie a raţionalităţii sociale şi a raţionalităţii ecologice.

Analiza profitului poate oferi informaţii cu privire la rentabilitatea întreprinderii. Dicţionarul

de economie defineşte rentabilitatea ca fiind „capacitatea unei firme de a obţine profit, ca diferenţă

pozitivă între încasările obţinute din activitatea proprie (cifra de afaceri) şi cheltuielile de fabricaţie,

de comercializare şi pentru tranzacţia propriu-zisă (costuri)”.4

2 Cristian Păun, Laura Păun, Riscul de ţară, Editura Economică, Bucureşti, 1999, pag. 18 3 Alexandru Puiu, Management în afacerile economice internaţionale, Editura Independenţa Economică, Piteşti, 2008 4 Coralia Angelescu (coordinator), Dicţionar de economie, Editura Economică, Bucureşti, 2001, pag. 378

Page 3: Rentabilitatea – condiţie a continuităţii şi rezultat al ...ijhe.faa.ro/wp-content/uploads/2015/08/Oana-Petroianu_Rentabilitatea-–-condiţie-a... · atingerea unui „echilibru”

Profesorul Constantin Cojocaru leagă indubitabil noţiunea de rentabilitate de cea de profit,

prin faptul că rentabilitatea reflectă capacitatea unităţilor de a obţine profit „ca diferenţă pozitivă

între încasările obţinute din activitatea proprie (cifra de afaceri) şi cheltuielile de fabricaţie, de

comercializare şi pentru tranzacţia propriu-zisă (costuri)”, adică “de a-şi acoperi cheltuielile din

venituri proprii şi totodată de a realiza şi un venit sub forma profitului”.5

După alt autor, rentabilitatea reprezintă „reflectă capacitatea firmei de a produce profit,

oglindind într-o formă sintetică eficienţa întregii activităţi economice a întreprinderii”.6

Mai mult, rentabilitatea este „mâna vizibilă” a progresului, echităţii şi protecţiei mediului:

Figura 1

Rentabilitatea – „mână vizibilă” a progresului într-o lume care guvernează „mâna invizibilă”

MEDIUL EXTERN

MEDIUL EXTERN

Sursa: Geanina-Gabriela Tudose, „Analiza şi strategia rentabilităţii industriei de morărit, panificaţie şi produse

făinoase”, Teză de doctorat, 2004

În economie se manifestă două categorii de interese, unele care nasc impulsul acţiunilor

întreprinderilor şi altele care determină comportamentul consumatorilor în condiţiile unor resurse

limitate, a incertitudinilor şi riscurilor pe care le generează activitatea economică. Ştiinţa economică

a stabilit anumite reguli generale şi comune în comportamentul producătorilor şi al clienţilor7,

respectiv principiul raţionalităţii, principiul optimalităţii, principiul eficienţei. Din analiza acestor

principii se desprind soluţii spre care tind entităţile şi din rândul cărora se va alege varianta ce are

drept efect o activitate eficace şi eficientă.

Relația dintre rentabilitate și risc își pune amprenta asupra desfășurării activității unei entități.

Mai mult, rentabilitatea este considerată punctul de plecare în asigurarea continuității activității

entității. Conceptul de continuitate a activităţii porneşte de la premiza că entitatea îşi va continua

activitatea pe o perioadă de minimum douăsprezece luni de la data raportării situaţiilor financiare, în

condiţii normale de activitate, fără a intra în lichidare sau faliment. Cadrul de raportare financiară

prevede că situațiile financiare anuale sunt elaborate, de regulă, pornind de la ipoteza că entitatea

raportoare își va continua activitatea în viitorul previzibil. În acest fel, se presupune că entitatea nu

are intenția și nici nevoia de a lichida sau de a-și reduce în mod semnificativ activitatea.

Evaluarea continuității activităţii se realizează prin diferite metode aplicate situaţiilor

financiare anuale, metode contabile (analiza lichidităţii, solvabilităţii şi echilibrului financiar) și

metode scoring de predicție a riscului de faliment. Printre metodele scoring regăsim Modelul

Altman, Modelul Conan & Holder, Modelul Centralei Bilanţurilor din Banca Franţei, Metoda

”credit-man” sau ”security analysis”, Modelul B-Băileșteanu, Modeluol Bilanțurilor din Banca

5 Constantin C. Cojocaru, op. cit., pag. 228 6 Alexandru Gheorghiu, Analiza economico-financiară la nivel microeconomic, Editura Economică, Bucureşti, 2004,

pag. 189 7 Dumitru Ciucur, Ilie Gavrilă, Constantin Popescu, Economie-manual universitar, Editura Economică, Bucureşti, 2001,

pag. 58

Întreprinderea Rentabilitate Progres

Cheltuieşte mai puţin decât

veniturile obţinute şi foloseşte

raţional rezervele interne

Foloseşte creativitatea şi

asigură distribuirea justă a

bogăţiei create

Cheltuieşte împrumutându-se la

viitor, deci trebuie să investească

în prezent pentru a consuma şi în

viitor

Page 4: Rentabilitatea – condiţie a continuităţii şi rezultat al ...ijhe.faa.ro/wp-content/uploads/2015/08/Oana-Petroianu_Rentabilitatea-–-condiţie-a... · atingerea unui „echilibru”

Franței, Modelul A-Ion Anghel. Aceste metode scoring permit aprecierea riscului de faliment pe

baza corelaţiei stării de sănătate cu o serie de rate financiare semnificative.

3. OBIECTIVELE CERCETĂRII

În vederea realizării acestui demers s-a urmărit atingerea următoarelor obiective:

aprofundarea suportului ştiinţific existent privind rentabilitatea – premisă a continuităţii

activităţii agricole, instrument al riscului asumat;

analiza rentabilităţii firmelor agricole româneşti cotate;

cercetarea literaturii de specialitate privind strategiile de creştere a rentabilităţii la nivelul

firmelor;

priorităţile strategiilor firmelor agricole;

propuneri strategice pentru îmbunătăţirea şi creşterea rentabilităţii firmelor agricole

româneşti cotate;

demonstrarea viabilităţii strategiei tehnologice aplicate de către una dintre firmele analizate,

în vederea creşterii competitivităţii activităţii și implicit a calității produselor agricole

participante la siguranța alimentară.

Într-o economie de piaţă modernă, scopul unei entități este subordonat profitului. Pe piaţa de

profil, firmele agricole se confruntă cu numeroase riscuri care îşi pun amprenta asupra rentabilităţii

lor. Gestionarea acestor riscuri prin intermediul instrumentelor unui management performant are un

impact semnificativ asupra evoluţiei economice a acestor firme. Atenuarea riscurilor specifice

întâmpinate de firmele agricole se poate face prin creşterea rentabilităţii acestora, în concordanţă cu

obiectivele economice şi sociale ale acestora. În acest scop, literatura de specialitate menţionează

mai multe strategii prioritare de creştere a rentabilităţii unei entităţi.

4. METODOLOGIA DE CERCETARE

În vederea realizării obiectivelor, având în vedere natura problematicii abordate, s-au folosit

următoarele instrumente metodologice:

cercetarea documentară extinsă;

cercetarea evoluţiei ratelor rentabilităţii nete şi brute pentru firmele agricole româneşti cotate;

cercetarea strategiilor de creştere a rentabilităţii firmelor agricole româneşti cotate;

cercetarea evoluţiei indicatorilor economico-financiari pentru a demonstra efectele aplicării

strategiei tehnologice de către una dintre firmele analizate.

Pentru obţinerea datelor şi informaţiilor, s-a utilizat cercetarea documentară a situaţiilor

financiare anuale ale firmelor agricole cotate la BVB, precum şi a studiilor cuprinse în articolele

publicate în jurnalele naţionale şi internaţionale din domeniu, a unor specialişti care au realizat

studii.

5. ANALIZA RENTABILITĂŢII FIRMELOR AGRICOLE ROMÂNEŞTI COTATE.

STRATEGII PRIORITARE ALE CREŞTERII RENTABILITĂŢII LA NIVELUL

FIRMELOR AGRICOLE ROMÂNEŞTI COTATE Problemele care se ridică se referă la următoarele aspecte: dacă firmele agricole româneşti

cotate îşi desfăşoară activitatea în condiţii de rentabilitate superioară, la nivelul pieţei; dacă acestea

se înscriu în trendul rezultatelor obţinute de sectorul agricol din România sau se abat de la această

evoluţie; dacă participă la securitatea alimentară.

Pentru analiza situaţiei globale a rentabilităţii firmelor, poate fi umărită dinamica

rentabilitatăţii brute și nete din total activitate.

Rentabilitatea brută din totalul activitate

Analiza rentabilităţii brute din total activitate vine să întregească diagnosticul cu caracter

general al rentabilităţii firmelor agricole analizate.

Dinamica rentabilităţii brute din total activitate este pe deplin pozitivă în condiţiile în care

ritmul de creştere a ratei rentabilităţii brute depăşeşte ritmul de creştere a profitului brut.

Page 5: Rentabilitatea – condiţie a continuităţii şi rezultat al ...ijhe.faa.ro/wp-content/uploads/2015/08/Oana-Petroianu_Rentabilitatea-–-condiţie-a... · atingerea unui „echilibru”

Figura 2

Dinamica ratelor rentabilităţii brute (%)

0

20

40

60

80

100

120

2011 2012 2013

Rata rentabilităţii brute a cheltuielilor totale

Rata rentabilităţii brute a veniturilor totale

Rata rentabilităţii brute a valorii medii anuale a activelor imobilizate şi circulante

Rata rentabilităţii brute a capitalului permanent

Sursa:„Situaţiile financiare anuale” la 31 decembrie 2012/31 decembrie 2013 ale firmelor agricole

(http://doingbusiness.ro/financiar/raport/) şi prelucrările autorului

Profitul brut din anul 2012 se datorează creşterii veniturilor. Şi în cazul ratei rentabilităţii

brute din total activitate nu putem aprecia că evoluţia acesteia a fost pozitivă, ci doar favorabilă, în

condiţiile în care dinamica cheltuielilor este mai rapidă decât dinamica veniturilor, în anul 2012 faţă

de anul 2011.

Firmele nu au adoptat o strategie judicioasă, în anul 2013 faţă de anul 2012, de creştere a

rentabilităţii, aspect evidenţiat de trendul descrescător al profitului brut.

Rentabilitatea netă din total activitate

Dinamica rentabilităţii nete din total activitate este pe deplin pozitivă în momentul în care

profitul net obţinut de firmele agricole este cât mai mare faţă de diversele resurse consumate sau

alocate. În acest sens, cadrul investigaţional poate fi completat cu analiza factorială a ratei

rentabilităţii nete din activitatea totală a firmelor agricole (vezi figura 3).

Figura 3

Dinamica ratelor rentabilităţii nete (%)

0

10

20

30

40

50

60

70

80

90

100

2011 2012 2013

Rata rentabilităţii nete a cheltuielilor totale recalculate

Rata rentabilităţii nete a veniturilor totale recalculate

Rata rentabilităţii nete a valorii medii anuale a activelor imobilizate şi circulante

Rata rentabilităţii nete a capitalului propriu

Rata rentabilităţii nete a cifrei de afaceri

Sursa: „Situaţiile financiare anuale” la 31 decembrie 2012/31 decembrie 2013 ale firmelor agricole

(http://doingbusiness.ro/financiar/raport/) şi prelucrările autorului

Page 6: Rentabilitatea – condiţie a continuităţii şi rezultat al ...ijhe.faa.ro/wp-content/uploads/2015/08/Oana-Petroianu_Rentabilitatea-–-condiţie-a... · atingerea unui „echilibru”

Rentabilitatea netă a firmelor a crescut în anul 2012, dar majorarea nu poate fi considerată pe

deplin pozitivă. Indicele Rn este devansat de indicele chr, însă nu putem afirma acelaşi lucru şi despre

indicele Vr, după cum se poate observa din figura 2. Firmele agricole au depus eforturi considerabile

pentru a-şi îmbunătăţi resursele tehnice, chiar dacă indicele Ai+Ac este cu mult mai mic decât

indicele Rn, iar pentru viitor firmele au rezerve interne pe linia îmbunătăţirii rotaţiei activului care ar

genera plus valoare şi rezultat net.

Majorarea profitului net din total activitate a firmelor în anul 2012 este pe deplin pozitivă în

condiţiile în care acesta creşte faţă de cheltuielile totale recalculate şi veniturile totale recalculate.

Rentabilitatea netă a firmelor din total activitate ar fi înregistrat o creştere pozitivă şi nu

numai una favorabilă, dacă ar fi reuşit să consume sau să aloce resursele obţinute în condiţii de

eficienţă economică.

În anul 2013, firmele obţin o creştere a rentabilităţii nete redusă comparativ cu anul 2011.

Capacitatea firmelor de a obţine profit net, în perioada 2011 – 2013, a fost susţinută de

următoarele aspecte: creşterea eficienţei economice a cheltuielilor; sporirea capacităţii firmelor

agricole de a realiza plus de valoare; investiţiile tehnice şi modernizările efectuate de către firme;

politica de personal abordată de management.

Dinamica rentabilităţii din total activitate a firmei, între anii 2011 – 2013 este una favorabilă

pe fondul unei rentabilităţi nete ce este depăşită de rentabilitatea brută, după cum se poate observa

din figura 4.

Figura 4

Evoluţia rentabilităţii nete comparativ cu rentabilitatea brută

la firmele agricole româneşti cotate

0

1000

2000

3000

4000

5000

2012/2011 2013/2011

Indicele rentabilităţii nete a cheltuielilor

Indicele rentabilităţii brute a cheltuielilor

Indicele rentabilităţii nete a veniturilor

Indicele rentabilităţii brute a veniturilor

Indicele rentabilităţii nete a valorii medii a activelor

Indicele rentabilităţii brute a valorii medii a activelor

Indicele rentabilităţii financiare în funcţie de capitalul propriu

Indicele rentabilităţii financiare în funcţie de capitalul permanent

Sursa: Calculat de autor pe baza datelor prezentate in figurile 2 şi 3

Eforturile fimelor pe linia eficienţei economice a cheltuielilor trebuie să fie şi mai susţinute,

astfel încât în următorii ani să realizeze o rentabilitate netă mai mare decât rentabilitatea brută, din

total activitate, pentru a dispune de valori necesare unei mai bune remunerări a factorilor de

Page 7: Rentabilitatea – condiţie a continuităţii şi rezultat al ...ijhe.faa.ro/wp-content/uploads/2015/08/Oana-Petroianu_Rentabilitatea-–-condiţie-a... · atingerea unui „echilibru”

producţie, a participanţilor la jocul social, şi nu în ultimul rând pentru a fi mai atractivă pentru

investitorii existenţi şi potenţiali.

Firmele agricole sunt organizate şi conduse în vederea îndeplinirii unor scopuri cantitative

şi/sau calitative. Pentru a atinge obiectivele propuse, pentru a şti situaţia actuală, unde doresc să

ajungă şi cum pot ajunge la performanţa prognozată, managementul trebuie să stabilească un plan

strategic.

Priorităţile strategiilor firmelor agricole, fie economice (profitul, cifra de afaceri, cota de

piaţă, productivitatea muncii, calitatea produsului), fie sociale (controlul poluării, satisfacerea

clienţilor prin calitatea preţul produselor oferite, permanentizarea furnizorilor pentru a oferi produse

de calitate, la preţuri acceptabile), au drept rezultat final creşterea rentabilităţii pe o piaţă

concurenţială și totodată participarea la securitatea alimentară.

Pentru a rezista într-un mediu concurenţial, firmele agricole trebuie să împletească

rentabilitatea înaltă şi durabilă cu eficacitatea.

În stabilirea obiectivelor pe termen scurt/mediu şi în elaborarea unor strategii viabile, firmele

agricole trebuie să ia în calcul şi o serie de riscuri şi incertitudini ale mediului economic românesc.

Propuneri strategice pentru îmbunătăţirea şi creşterea rentabilităţii firmelor agricole

româneşti cotate

Din multitudinea de strategii putem aminti: strategiile de redresare, consolidare şi dezvoltare.

Printre strategiile pe care firmele agricole ar putea să le adopte în vederea creşterii puterii

competitive pe piaţă şi asigurării unei rentabilităţi superioare, se numără: strategii tehnologice,

strategii bazate pe costuri, strategii ale calităţii, strategii defensive, strategii de stabilitate, strategii de

creştere.

Strategii tehnologice. Prin strategiile tehnologice, firmele agricole realizează avantaje

competitive: avantaj de cost (prin schimbări tehnologice de proces); avantaj prin diferenţiere (prin

schimbări tehnologice de produs). Odată cu „plusurile” pe care le aduce tehnologia (îmbunătăţirea

calităţii produselor, satisfacerea de noi cerinţe ale pieţei, rentabilitatea activităţii firmelor agricole)

strategiile tehnologice implică şi numeroase riscuri:8 investiţiile în tehnologii de vârf presupun

cheltuieli însemnate; tehnologia trebuie să aibă un caracter flexibil pentru a putea face faţă regulilor

economiei de piaţă.

Strategii bazate pe costuri. Avantajul competitiv adus de tehnologia deţinută de firmele

agricole presupune costuri de producţie competitive sau diferenţiate. Dacă managerii firmelor

agricole consideră că deţin avantajul costului pe piaţa pe care îşi desfăşoară activitatea, pot apela la

următoarele strategii: acceptarea pierderilor iniţiale pentru a impune produsele lor; cumpărarea unei

părţi din piaţă; părăsirea progresivă a sectorului maximizând rentabilitatea (este cazul firmelor

agricole care, nereuşind să rămână pe piaţă, se retrag).

Strategii ale calităţii. Produsele agricole, pentru a se menţine pe pieţele câştigate şi pentru a

cuceri noi pieţe, trebuie să aibă o calitate superioară care să se înscrie în rigotile securității

alimentare. Strategiile calităţii sunt numeroase şi au drept obiective: satisfacerea nevoilor beneficiarilor,

înlăturând cauzele noncalităţii; produse de calitate superioară care să menţină şi să dezvolte vânzările şi

astfel să se obţină o creştere a rentabilităţii firmelor.

Strategii neutrale. Firmele agricole trebuie să aplice demersul strategic al stabilităţii sau

creşterii stabile, deoarece: perspectivele de creştere a pieţei sunt mici; preocuparea firmei este de a

minimiza riscurile, iar performanţele satisfac conducerea şi de aceea nu doreşte să se complice

iniţiind strategii de dezvoltare. Dintre alternativele strategice neutrale (de stabilitate), firmele

agricole pot opta pentru: strategia profitului; strategia de consolidare; strategia continuităţii.

O formă a strategiei de stabilitate este strategia de recoltare, prin care firmele agricole

urmăresc pe termen scurt maximizarea veniturilor, limitarea cheltuielilor şi recoltarea a tot ce se

poate obţine din valorificarea produselor obţinute.

Strategii defensive. Firmele agricole analizate, datorită unor cauze obiective sau de natură

subiectivă, înregistrează în unii ani pierderi. În aceste condiţii, acestea pot adopta strategia de

redresare (revenire la o situaţie profitabilă). Când situaţia economică a firmelor agricole este slabă şi

8 Vasile Dan, Ruxandra Isaic-Maniu, Daniela Mitran, Emil Stan, Strategii şi structuri industriale competitive, Editura

All, Bucureşti ,1997, pag. 56

Page 8: Rentabilitatea – condiţie a continuităţii şi rezultat al ...ijhe.faa.ro/wp-content/uploads/2015/08/Oana-Petroianu_Rentabilitatea-–-condiţie-a... · atingerea unui „echilibru”

în acest caz se impune o strategie de renunţare (decolare) şi orientarea pe activităţile rămase care pot

deveni rentabile sau asigură un anumit grad de rentabilitate.

Strategii de creştere. Managementul firmelor agricole pentru a asigura perenitatea acestora,

ar trebui să pună în aplicare o strategie de creştere.

Indiferent de strategia aleasă, scopul acestor demersuri este de a îmbunătăţi şi a creşte

competitiv rentabilitatea firmelor agricole româneşti cotate.

Pe lângă aceste demersuri strategice, firmele pot alege strategii ale căror obiective şi priorităţi

să vizeze creşterea competitivă a rentabilităţii activităţii desfăşurate.

Demersul strategic al acestora poate viza obiective economice, cum ar fi: creşterea

rentabilităţii activităţii desfăşurate, în condiţiile unei pieţe concurenţiale şi ale dezvoltării durabile.

Strategia competitivizării rentabilităţii firmelor agricole româneşti, pentru a fi viabilă, trebuie

să înglobeze şi să combine obiectivul economic – majorarea rentabilităţii, în condiţiile pieţei

concurenţiale, cu obiectivele sociale: satisfacerea clienţilor prin calitate, salarizarea şi condiţiile de

muncă ale salariaţilor, controlul poluării. Mai mult, aceasta trebuie împletită cu elementele

strategiilor tehnologice, bazate pe cost, ale calităţii, ale diversificării sau ale concentrării, al căror

scop final este o eficienţă finală „competitivă”, strâns legată de eficienţa socială şi ecologică.

Viabilitatea acestor strategii este demonstrată prin faptul că una dintre firmele agricole din

eşantionul analizat a apelat la strategia tehnologică.

După cum am menţionat anterior, pentru îmbunătăţirea eficienţei economice a activităţii

firma agricolă a avut în vedere îmbunătăţirea tehnicului.

Investiţia realizată de firmă urmăreşte creşterea competitivităţii activităţii prin:

o utilizare mai bună a resurselor umane, prin achiziţionarea unui utilaj performant care

uşurează activitatea firmei, asigurând o eficientizare a procesului tehnologic de lucru mecanizat;

o utilizare mai bună a factorilor de producţie, prin realizarea investiţiei realizându-se o

creştere cantitativă şi calitativă a producţiei vegetale ce participă la securitatea alimentară.

Implementarea proiectului conduce la obţinerea următoarelor efecte:

ajustarea nivelului şi calităţii producţiei la cerinţele pieţei. Prin achiziţionarea

utilajului, care permite executarea lucrărilor agricole în perioadele optime şi aplicarea unor noi

tehnologii se obţin producţii mai mari cantitativ şi de calitate cu impact asupra interesului sporit

față de conumatori;

creşterea veniturilor explotaţiei agricole. Investiţia conduce la obţinerea unor producţii

mai mari şi implicit la creşterea veniturilor comparativ cu anii anteriori implementării;

creşterea viabilităţii economice, prin creşterea producţiei şi implicit a veniturilor, în

paralel cu reducerea cheltuielilor.

Efectele aşteptate din investiţia descrisă mai sus, pentru culturile grâu şi floarea soarelui

sunt:

1. Valoarea investiţiei (VI) = 214.886 lei, valoarea totală a proiectului fără TVA;

2. Veniturile din exploatare (Ve) = veniturile realizate din activitatea curentă se calculează

pornind de la fizic (cantităţi de produse, volumul producţiei, servicii) ţinând cont de

preţuri/tarife pe unitatea de măsură diferenţiat pentru fiecare obiect de activitate;

3. Cheltuieli de exploatare (Ce)= cheltuielile generate de derularea activităţii curente. Sunt

cheltuielile aferente veniturilor din exploatare;

Page 9: Rentabilitatea – condiţie a continuităţii şi rezultat al ...ijhe.faa.ro/wp-content/uploads/2015/08/Oana-Petroianu_Rentabilitatea-–-condiţie-a... · atingerea unui „echilibru”

Figura 5

Dinamica veniturilor şi cheltuielilor din exploatare pentru perioada de referinţă (lei)

0

200000

400000

600000

800000

1000000

1200000

1400000

1600000

An 1 An 2 An 3 An 4 An 5

Venituri din exploatare Cheltuieli din exploatare

Sursa: *** Documentele interne ale firmei agricole

4. Rata rezultatului din exploatare (rRe) - trebuie să fie minim 10% din Ve.

Rezultatul din activitatea curentă – trebuie să fie pozitiv, iar rata rezultatului din exploatare

trebuie să fie minim 10% din veniturile din exploatare pentru anii evaluaţi. Rata rezultatului

din exploatare (rRe) se calculează după formula: 100Re

Re Ve

r

Figura 6

Dinamica ratei rezultatului din exploatare (%)

0

10

20

30

40

50

60

70

An 1 An 2 An 3 An 4 An 5

Sursa: *** Documentele interne ale firmei agricole

5. Durata de recuperare a investiţiei (Dr) = 1,1688 ani – trebuie să fie maxim 12 ani. Este un

indicator ce exprimă durata de recuperare a investiţiei (exprimat în ani). Se calculează astfel:

12/)_exp___(6

12

1

5

actualizatloatareFluxactualizatnetFlux

VIDr

.

Unde: Se consideră că în anii 6-12 cash-flow-urile din exploatare sunt egale cu cash-flow-ul din

exploatare din anul 5.

Page 10: Rentabilitatea – condiţie a continuităţii şi rezultat al ...ijhe.faa.ro/wp-content/uploads/2015/08/Oana-Petroianu_Rentabilitatea-–-condiţie-a... · atingerea unui „echilibru”

6. Rata rentabilităţii capitalului investit (rRc) - trebuie să fie minim 5% pentru anii evaluaţi:

100exp_

VI

loatareFluxrRc

Figura 7

Dinamica ratei rentabilităţii capitalului investit (%)

0

20

40

60

80

100

120

140

160

180

An 1 An 2 An 3 An 4 An 5

Sursa: *** Documentele interne ale firmei agricole

7. Rata acoperirii prin fluxul de numerar (RAFN= Flux de numerar din exploatare/ (dobânzi +

plăţi leasing + rambursarea datoriilor) – trebuie să fie ≥1,2, pentru anii evaluaţi:

Figura 8

Dinamica ratei acoperirii prin fluxul de numerar

0

0,5

1

1,5

2

2,5

3

3,5

An 1 An 2 An 3 An 4 An 5

Sursa: *** Documentele interne ale firmei agricole

8. Rata îndatorării pe termen mediu şi lung (rI) – trebuie să fie maximum 60% pentru anii

evaluaţi: 100i

i

ITA

TDr , unde: TDi= total datorii pe termen mediu şi lung în anul i; TAi=

total active în anul i.

Page 11: Rentabilitatea – condiţie a continuităţii şi rezultat al ...ijhe.faa.ro/wp-content/uploads/2015/08/Oana-Petroianu_Rentabilitatea-–-condiţie-a... · atingerea unui „echilibru”

Figura 9

Dinamica ratei îndatorării pe termen mediu şi lung (%)

0

5

10

15

20

25

30

An 1 An 2 An 3 An 4 An 5

Sursa: *** Documentele interne ale firmei agricole

9. Rata de actualizare – este de 2%, folosită pentru actualizarea fluxurilor de numerar viitoare;

10. Valoarea actualizată netă (VAN) = 1.570.072 lei, trebuie să fie pozitivă:

VI

r

ltFN

r

FNVAN

i

i

ii

i

i

)1(

exp

1

12

6

5

1

FNi = flux de lichidităţi net din anul i;FNi explt = flux de lichidităţi din exploatare din anul i;

VI = valoarea investiţiei;

11. Disponibilul de numerar la sfârşitul perioadei:

Figura 10

Dinamica disponibilului de numerar la sfârşitul perioadei (lei)

0

200000

400000

600000

800000

1000000

1200000

An 1 An 2 An 3 An 4 An 5

Sursa: *** Documentele interne ale firmei agricole

Sistemul de producţie al firmei agricole este reprezentat prin maniera în care managementul a

reuşit să combine produsele, factorii şi diversele măsuri de natură tehnică şi economică aflate la

îndemâna acesteia, astfel încât să practice o structură optimă a culturilor şi să obţină rezultatele

economice dorite.

Page 12: Rentabilitatea – condiţie a continuităţii şi rezultat al ...ijhe.faa.ro/wp-content/uploads/2015/08/Oana-Petroianu_Rentabilitatea-–-condiţie-a... · atingerea unui „echilibru”

Aprecierea și evaluarea stării de sănătate financiară a firmei agricole analizate impune

evaluarea riscurilor care îi însoțesc activitatea, o predicție a riscului de faliment în vederea asigurării

continuității afacerii agricole. Analiza s-a realizat ținând cont că firma agricolă a apelat la o strategie

tehnologică pentru a-și îmbunătăți eficiența economică a activității. Am aplicat asupra indicatorilor

economico-financiari modelul Altman de predicție a riscului de faliment deoarece, după cum s-a

demonstrat în cercetări anterioare, acest model este viabil și pentru firmele agricole românești cotate.

Potrivit acestui model, valoarea Scorului Z stabileşte două limite şi o zonă de incertitudine.

Z < 1,8 - faliment într-un an de zile;

1,81≤ Z≤2,675 - zonă de incertitudine cu risc mare de faliment;

2,67 ≤S Z≤2,99 - zonă cu risc mic de faliment;

Z> 2,99 - zonă lipsită de ameninţarea falimentului.

În urma celor analizate, constatăm că firma agricolă supusă studiului înregistrează valori mai

mari de 2,99 situându-se într-o zonă lipsită de amenințarea falimentului, după cum se observă în

figura 11.

Figura 11

Previziunea riscului de faliment pentru ipoteza dezvoltării prin tehnologie a

firmei agricole cotate

5

5,2

5,4

5,6

5,8

6

6,2

6,4

AN 1AN 2

AN 3AN 4

AN 5

5,47

6,3

6,156,27

6,39

Sursa: *** Documentele interne ale firmei agricole

Strategia aleasă, fie că este adoptată distinct sau prin îmbinarea aspectelor favorabile ale mai

multor strategii mai sus amintite, trebuie să conţină ca pilon elementele unei guvernanţe eficiente.

6. CONCLUZII

O bună guvernanţă în cadrul firmelor agricole diminuează riscurile, creşte performanţa,

deschide calea către pieţele financiare, creşte abilitatea de marketing pentru bunuri şi servicii,

îmbunătăţeşte stilul de conducere, arată transparenţă şi responsabilitate socială.9

Rentabilitatea, în corelaţie cu cercetarea riscului, sunt rezultatele entităţii spre care guvernanţa se

orientează cu un interes sporit sub incidenţa crizei actuale, pentru a oferi informaţia financiară necesară

creşterii interesului investitorilor şi, mai mult, indispensabilă unei afaceri agricole eficiente, eficace,

transparente şi durabile, în condiţiile crizei financiare actuale.

9 A. Morariu, Gh. Suciu, F. Stoian, Audit intern şi guvernanţă corporativă, Editura Universitară, Bucureşti, 2008, pag.

189

Page 13: Rentabilitatea – condiţie a continuităţii şi rezultat al ...ijhe.faa.ro/wp-content/uploads/2015/08/Oana-Petroianu_Rentabilitatea-–-condiţie-a... · atingerea unui „echilibru”

Firmele agricole româneşti cotate trebuie să se adapteze continuu la cerinţele pieţei şi să aibă

în vedere strategii cu ajutorul cărora trebuie să înlăture tendinţele declinului economiei naţionale:

disponibilizarea personalului; sarcinile fiscale şi sociale în creştere, ce revin firmelor; ratele ridicate

ale dobânzilor care frânează procesul investiţional; orientarea organizării structurale a firmelor

agricole spre tehnologii (structuri elastice, ce produc cu oarecare uşurinţă produse noi, dar nu şi

moderne); scăderea substanţială a veniturilor populaţiei; greutatea în stoparea creşterii costurilor de

producţie ca urmare a scumpirii succesive a materiilor prime şi a resurselor energetice; diminuarea

puterii de absorbţie a pieţei.

Soluţiile firmelor agricole pentru a dezvolta activităţi rentabile, competitive, care să se înscrie

pe linia dezvoltării durabile, sunt: 1. creşterea rolului cercetării-dezvoltării în cadrul firmelor

agricole româneşti; 2. investiţiile care să determine creşterea eficienţei utilizării factorilor de

producţie, altfel spus diminuarea eforturilor; 3. relevanţa marketingului (orice firmă agricolă este un

sistem deschis, iar pentru a avea capacitatea de a obţine venituri superioare şi în condiţii de

competitivitate, trebuie să cunoască foarte bine mediul extern).

Nu se poate vorbi de o reinterpretare sau schimbare majoră, ci doar o aşezare în centru şi o

relevanţă sporită a tuturor ipotezelor care oricum demonstrează continuitatea – rentabilitate, risc,

transparenţă.

Investiția tehnologică are rolul de a crește și îmbunătăți nu numai eficiența ci și calitatea

culturilor agricole, input-uri pentru industria alimentară. Mai mult, este demonstrată ideea potrivit

căreia calitatea produselor industriei alimentare depinde de nivelul calității input-urilor din

agricultură. Astfel se asiguiră criteriile necesare pentru a se respecta securitatea alimentară.

RECUNOAŞTERE

„Această lucrare a fost cofinanţată din Fondul Social European, prin Programul Operaţional Sectorial

Dezvoltarea Resurselor Umane 2007-2013, proiect numărul POSDRU/159/1.5/S/138907 „Excelenţă în

Cercetarea Ştiinţifică, Interdisciplinară, Doctorală şi Postdoctorală, în Domeniile Economic, Social şi

Medical - EXCELIS”, coordonator Academia de Studii Economice din Bucureşti.”

BIBLIOGRAFIE

Angelescu Coralia (coordinator), Dicţionar de economie, Editura Economică, Bucureşti, 2001

Ciucur Dumitru, Gavrilă Ilie, Popescu Constantin, Economie-manual universitar, Editura

Economică, Bucureşti, 2001

Cojocaru C. Constantin, „Analiza economico-financiară a exploataţiilor agricole şi silvice”,

Editura Economică, Bucureşti, 2000

Gheorghiu Alexandru, „Analiza economico-financiară la nivel microeconomic”, Editura

Economică, Bucureşti, 2004

Morariu A., Suciu Gh., Stoian F., „Audit intern şi guvernanţă corporativă”, Editura Universitară,

Bucureşti, 2008

Păun Cristian, Păun Laura, „Riscul de ţară”, Editura Economică, Bucureşti, 1999

Puiu Alexandru, „Management în afacerile economice internaţionale”, Editura Independenţa

Economică, Piteşti, 2008

Tudose Geanina-Gabriela, „Analiza şi strategia rentabilităţii industriei de morărit, panificaţie şi

produse făinoase”, Teză de doctorat, 2004

Vasile Dan, Ruxandra Isaic-Maniu, Daniela Mitran, Emil Stan, „Strategii şi structuri industriale

competitive”, Editura All, Bucureşti ,1997

http://doingbusiness.ro/financiar/raport/

http://www.tradeville.eu/

www.bvb.ro