Religia Egiptului Antic

Egiptul este numit de Herodot "un dar al Nilului", fara Nil, acesta nu ar fi decat un colt din imensul pustiu al Saharei.

Ca organizare politica, Egiptul a avut la inceput un regim patriarhal, adica populatia era impartita pe ginti, apoi s-a impartit pe comunitati teritoriale numite de catre greci nome si care erau in numar de circa 42. Pe la mijlocul mileniului al IV-lea i. Hr., se formeaza doua state: Egiptul de Sus, in regiunea izvoarelor Nilului, cu Teba cetate principala si Egiptul de Jos, in Delta Nilului, cu Memfis cetate principala. Pe la sfirsitul mileniului al IV-lea i. Hr., cele doua state egiptene au fost reunite sub un singur rege, sub un faraon, Menes conform traditiei, luind astfel nastere prima dinastie a faraonilor egipteni.

Religia a jucat un rol important in viata egiptenilor antici, dominind intreaga lor istorie. Herodot scria despre egipteni ca sunt "cei mai religiosi dintre toti oamenii". Acest lucru fiind confirmat din abundenta deoarece toate monumentele pe care le-au lasat sunt fie temple, fie morminte.

Privita in general, religia egipteana consta din adorarea sub diferite forme a naturii si in special a soarelui. Este deci o religie a naturii. Aceasta religie nu se prezinta insa ca fiind ceva unitar, ci ca un complex format din elemente eterogene,uneori chiar contrare.

Inainte de anul 4000 i Hr., deci inainte ca Menes sa fi realizat unitatea Egiptului, fiecare trib era independent, avand zei proprii, temple, preoti, rituri si credinte specifice. Dupa unificare,fiecare trib a pastrat o oarecare autonomie religioasa, care a fuzionat intr-o structura religioasa; au fost pastrati zeii fiecarui trib, formandu-se un panteon, insa fiecare zeitate locala isi avea cultul ei aparte.

Trebuie amintit faptul ca multitudinea zeilor se datora de cele mai multe ori numeroaselor denumiri pe care acestia le aveau. Zeul creator suprem era numit Atum la Heliopolis, Ptah la Memphis, Thoth la Hermopolis in Egiptul de Mijloc, Amon la Theba, Horus la Edfu si

Khnum la Elephantina. Toate aceste zeitati au acelasi atribute, aceeasi natura si aceleasi functii. Diferenta lor consta doar in reprezentarea externa si in cateva trasaturi accidentale.

Religia egipteana este considerata ca fiind cea mai veche si aceea care a avut cea mai lunga perioada de existenta dintre toate religiile lumii. In lunga sa existenta,aceasta religie a suferit o serie de transformari, cunoscand forme inalte de spiritualitate, dar si aspecte din cele mai grosolane.

Cu toata aparenta de unitate,religia egipteana a fost de fapt un adevarat mozaic de credinte si rituri,care gravitau in jurul catorva idei principale, intre care cultul solar si credinta in nemurirea sufletului.

In ceea ce priveste primul aspect al religiei egiptene antice mentionat, cultul solar, cu numeroasele lui variante, reprezenta ideea de unitate divina, soarele fiind zeul suprem caruia i se subordonau toti ceilalti zei. Teologia egipteana s-a ridicat la un inalt nivel de speculatie,atingand, prin fuzionarea zeilor, un monoteism unic. Structura insasi a religiei egiptene era politeista si cultul insusi al acestei religii era de asa natura incat nici o speculatie monoteista nu putea fi in stare sa schimbe caracterul politeist al acestei religii.

In ceea ce priveste cel de-al doilea aspect al religiei egiptene antice mentionat, credinta in viata viitoare, putem spune ca aceasta credinta a facut ca Egiptul sa fie presarat cu monumente funerare ca nici o alta tara din lume, egipteanul  antic considerind viata aceasta ca o simpla anticamera a vietii celeilalte.