Relieful şi societatea omenească

Relieful reprezintă configurație a suprafeței terestre constituită din totalitatea neregularităților de forme pozitive sau negative,considerate față de un plan de referință general sau local.

Privit din spaţiul cosmic, Pământul etalează două mari categorii de suprafeţe - uscatul şi domeniul oceanic. Aceste categorii de suprafeţe sunt reprezentate prin continente şi bazine oceanice - formele de relief cu cel mai înalt rang de pe Terra - născute exclusiv ca urmare a acţiunii agenţilor externi asupra scoarţei terestre.

Relieful terestru cuprinde totalitatea formelor pe care le îmbracă suprafaţă solidă a Pământului, inclusiv spaţiul acoperit de apele mărilor şi oceanelor. Aproape trei sferturi din relieful Pământului (71%) sunt acoperite de apă.

Majoritatea activităţilor umane se desfăşoară pe suportul constituit de relieful terestru. Relieful este solicitat în diferite moduri, de la simpla utilizare ca suprafaţa de susţinere (pentru construcţii, căi de comunicaţie) şi până la intervenţii care conduc la modificarea lui radicală (excavări, terasări). În func ţ ie de gradul de vulnerabilitate şi de capacitatea de refacere al mediului, în urma presiunii antropice, modificările vor fi mai mult sau mai puţin vizibile în plan teritorial.

Relief antropic se referă la relieful format prin intervenția omului sau care reflectă totalitatea transformărilor mari datorate omului: lacuri artificiale, canale, cariere, exploatări miniere de suprafață, baraje, diguri.

Excavările - s-au concentrat în spaţiile locuite (pentru fundaţii, bazine, pivniţe, subsoluri, gropi), în diverse tipuri de cariere (abrupturi de exploatare la unul sau mai multe niveluri, trepte), în spaţii agricole (canale de irigaţii), de navigaţie, industriale (şanţuri pentru diverse conducte) şi hidrotehnice (secţionarea versanţilor, construirea de albii canalizate şi tuneluri). Ele implică operaţiuni de modificare a pantelor,terasări,toate concepute şi executate pe bază de proiectări şi cu respectarea unor norme tehnice.

Nivelările se fac în scopul preluării terenurilor, îndeosebi pentru diverse construcţii. Procesul se realizează atât prin secţionarea formelor pozitive cât şi prin umplerea excavaţiilor.

Lucrările agricole - contribuie la schimbarea caracteristicilor reliefului şi la îmbunătăţirea potenţialului productiv al terenurilor ( terasări, îndiguiri,canale de irigaţii).

Mineritul - schimbă radical configuraţia reliefului în cazul exploatărilor de suprafaţă şi al celor subterane, care conduc la apariţia unor mari cariere şi halde. Acestea reprezintă, practic, noi forme de relief - aparţinând categoriei reliefului antropic.

Defrişările masive în combinaţie cu exploatarea agricolă intensivă a terenurilor ridică mari probleme privind stabilitatea versanţilor cu înclinări mari.

Amplasarea locuinţelor la baza versanţilor a impus tăierea unor platforme în rocă de bază, evitându-se astfel acumulările deluviale. De multe ori, pentru amplasarea noilor locuinţe muncitoreşti s-au utilizat diferite trepte şi forme de relief, precum terasele, conurile de dejecţie fixate, albiile majore ne inundabile.

Secţionarea versanţilor şi crearea unor pante locale mai mari conduce la ruperea imediată a relaţiilor dinamice echilibrate şi la declanşarea de procese care tind să restabilească ceea ce s-a pierdut.

Digurile cu desfăşurare întinsă într-un bazin marin influenţează regimul de propagare al valurilor şi curenţilor şi prin aceasta specificul modelării în diferite sectoare ale ţărmului şi chiar evoluţia lui.

Construirea unor ample căi de comunicaţie - duce la modificări importante ale reliefului unei regiuni extinse, determinând apariţia unor dezechilibre în evoluţia acestora (canale navigabile, mari autostrăzi, aeroporturi).

Acţiunea omului asupra reliefului Câmpului Bucureştiului s-a manifestat atât direct cât şi indirect.Construirea drumurilor şi străzilor a determinat nivelarea neregularităţilor reliefului pe traseul acestora.Exemple de relief antropic din oraşul Bucureşti:

Ř Lucrările de regularizare efectuate au determinat acoperirea luncii Colentinei de apele lacurilor de acumulare (Struleşti, Mogoşoaia, Băneasa, Herăstrău, Floreasca, Tei, Fundeni, Cernica, Pantelimon).

Ř Amenajarea cursului Dâmboviţei a dus la dispariţia majorităţii popinelor, piscurilor, reniilor, grindurilor, ostroavelor şi malurilor abrupte din lunca râului.

Ř Au fost construite lacuri de baraj antropic (pe Dâmboviţa - Lacul Morii).

În concluzie,societatea actuală a determinat instaurarea în teritoriu a unor relaţii bazate pe exploatarea resurselor naturale,cu scopul satisfacerii necesităţilor antropice imediate, rezultând astfel o creştere a gradului de vulnerabilitate.