relevanţa globală a standardelor internaţionale · produselor medicinale, arăta3 că relevanţa...

Editorial

R e v i s t a S T A N D A R D I Z A R E A A u g u s t 2 0 0 5 1

Relevanţa globală a standardelor internaţionale

Steluţa MANOLACHE, Direcţia Publicaţii, ASRO

Una dintre chestiunile care se discută la nivelul Organizaţiei Internaţionale de Standardizare (ISO) o constituie relevanţa globală a standardelor pe care acest organism le elaborează. Pentru început voi reda definiţia pe care Consiliul de Management Tehnic al ISO (ISO/TMB) a formulat-o: „Relevanţa globală constituie caracteristica dorită a unui standard internaţional de a fi utilizat/implementat cât mai larg cu putinţă în lume, de către industrie şi celelalte părţi interesate.”

Pentru a înţelege mai bine importanţa care se acordă acestei caracteristici a standardelor internaţionale, voi da câteva cifre: ISO este un organism care are actualmente 153 de membri din toate zonele geografice ale lumii şi a elaborat un număr impresionant de standarde: cu cele 1247 standarde publicate în 2004 s-a ajuns la peste 14 900 standarde în cei peste 50 de ani de activitate. Comerţul internaţional, pe care standardele îl facilitează, a crescut de la 2 000 miliarde dolari în 1980 la 6 500 miliarde dolari în 2000 şi acest trend a continuat şi în următorii cinci ani. De altfel în 2004 s-au înregistrat cele mai înalte ritmuri de creştere de după 2001: 9% la comerţul cu mărfuri şi 16% la servicii, după cum se arată în Raportul privind comerţul mondial al Organizaţiei Mondiale a Comerţului1.

Discuţia în legătură cu realizarea relevanţei globale a standardelor internaţionale se poartă atât la nivelul comitetelor tehnice şi al subcomitetelor ISO, cât şi la nivelul managementului acestei instituţii.

Stephen Russell, membru al ISO/TMB din partea BSI, având şi calitatea de vicepreşedinte al

Biroului Tehnic al CEN, se întreba dacă această provocare nu este cumva un vis imposibil de realizat.2 Vorbind despre modul în care se poate realiza relevanţa globală a standardelor internaţionale, el a apreciat că „este necesară o abordare flexibilă, având în vedere faptul că unele caracteristici ar putea să nu fie adecvate pentru toate părţile interesate”.

Subliniind faptul că trebuie să se ţină seama de reglementările tehnice din Uniunea Europeană şi din celelalte zone ale globului, Stephen Russel a accentuat că trebuie obţinută participarea tuturor părţilor interesate: producători, utilizatori, laboratoare de încercări, organisme de certificare a conformităţii, instituţii de reglementare, parteneri socio-economici, atât din ţările dezvoltate, cât şi din cele în curs de dezvoltare. Desigur, aceasta pune în discuţie problema costurilor participării la activitatea comitetelor tehnice şi subcomitetelor ISO, găsirea experţilor competenţi şi disponibili, accesul comitetelor tehnice şi al subcomitetelor ISO la date, toate aceste probleme având impact asupra unei abordări orizontale, menite să stimuleze inovaţiile şi să conducă la standarde care să necesite mai puţine revizuiri.

Stephen Russel a menţionat că se profilează ideea obligativităţii adoptării standardelor de către toate organismele naţionale membre ale ISO, pentru a sprijini relevanţa de piaţă a standardelor internaţionale. Totuşi opinează că, admiţând dacă acest lucru ar putea fi benefic pentru multe sectoare, adoptarea standardelor nu garantează şi utilizarea lor. Cea care are ultimul cuvânt, având în vedere

Editorial

2 R e v i s t a S T A N D A R D I Z A R E A A u g u s t 2 0 0 5

caracterul voluntar al aplicării standardelor, este industria.

Kevin Ennis, preşedintele comitetului tehnic ISO/TC 11, Boliere şi vase sub presiune, arăta2 că, din perspectiva comitetului tehnic pe care îl conduce, relevanţa globală a standardelor internaţionale însemnă că acestea trebuie să fie adaptabile în vederea utilizării în lumea întreagă, să deschidă accesul produselor pe diverse pieţe, să asigure că produsele şi serviciile conforme cu astfel de standarde sunt acceptate fără cerinţa unor încercări sau evaluări ale conformităţii superflue. În opinia sa, relevanţa globală se concretizează prin elaborarea de standarde care din punct de vedere tehnic sunt bine fundamentate, stabile şi flexibile. Măsurarea acestei relevanţe este, după părerea sa, extrem de simplă, un standard relevant fiind un standard care este utilizat.

Jørn Rex, descriind experienţa sa în cadrul ISO/TC 84, Dispozitive medicale pentru administrarea produselor medicinale, arăta3 că relevanţa globală a standardelor internaţionale este un ţel care se poate realiza luându-se ca scop satisfacerea necesităţilor actuale ale pieţei, prin implicarea reprezentanţilor guvernelor şi participarea activă a tuturor părţilor interesate. O condiţie deosebit de importantă o constituie, în opinia sa, concentrarea pe un număr redus de teme de standardizare, iar standardele trebuie să fie bazate pe performanţe, nu descriptive. Standardele descriptive pot conduce la mai multe conflicte comerciale, nu pot acoperi o gamă largă de produse, stânjenesc dezvoltarea şi necesită frecvente modificări. Spre deosebire de standardele descriptive, cele bazate pe performanţe conduc arareori la conflicte comerciale, pot să acopere o gamă extinsă de produse, influenţează pozitiv dezvoltarea şi necesită revizuiri numai din când în când.

Rob Steele, membru al ISO/TMB din partea organismului de standardizare din Noua Zeelandă, afirma4 că pentru realizarea relevanţei globale a standardelor internaţionale este necesară o mai accentuată conlucrare cu alte organisme

internaţionale de standardizare, precum CEI. În opinia sa, un rol deosebit de important l-a îndeplinit şi îl îndeplineşte ISO/TMB, care a stabilit regulile şi principiile care trebuie avute în vedere la elaborarea standardelor internaţionale, în strânsă concordanţă cu strategia ISO.

Alan Bryden, secretar general al ISO, referindu-se5 la relevanţa globală a standardelor internaţionale, arăta că „aceste standarde voluntare se elaborează cu resursele şi cu experienţa sectoarelor care au nevoie de ele şi care le vor implementa. De aceea este esenţial modul în care se administrează aceste resurse (eficienţa utilizării lor) şi ca rezultatul să răspundă ţelului propus (eficacitatea lor) oriunde în lume”.

În acest sens, la Adunarea Generală a CEN din septembrie 2004, secretarul general al ISO a arătat în alocuţiunea rostită6 că „recent adoptata politică privind relevanţa globală a standardelor internaţionale este un mijloc de a realiza rezolvarea problemei valorii adăugate a standardelor internaţionale şi ne va asigura că standardele elaborate pot fi implementate oriunde în lume”.

De la deziderat la realizare, relevanţa globală a standardelor internaţionale constituie deja o caracteristică a standardelor internaţionale elaborate în ultimii ani. ________________________________________ 1 WTO Press Release 411, June 30, 2005 2Kevin Ennis, Chairman ISO/TC 11 Boilers and Pressure Vessels: Global Relevance from the Perspective of a ISO/TC 3Jørn Rex, TC 84 Medical devices for administration of medicinal products: Global relevance – my experience 4Stephen Russell, BSI member of the ISO Technical Management Board, Vice-Chairman of the CEN Technical Board: Why is Global Relevance important? 5Rob Steele CEO Standards New Zealand Member of the ISO TMB: Global Relevance Issues for Standardization 6 ISO Press Release: ISO's “global relevance” or how to cause an explosion of interest, July 2004 7 Message From ISO: STANDARDS FOR ASUSTAINABLE WORLD by Alan Bryden, ISO Secretary-General, at the CEN General Assembly Open Day, Lyon, 30 September 2004

Actualitatea românească


ASRO mai aproape de întreprinderile româneşti

Silvia ROGOZ, expert marketing, Direcţia Publicaţii, ASRO Creşterea economică durabilă şi ridicarea nivelului de viaţă al populaţiei sunt determinate de dezvoltarea competitivităţii economiei în contextul provocărilor mondiale (globalizarea economiei, deschiderea pieţelor internaţionale, schimbările tehnologice rapide), provocări ce trebuie să fie transformate în oportunităţi pentru economia românească.

Adoptarea standardelor europene de către organismul naţional de standardizare din România, ASRO, pune în faţa agenţilor economici o problemă deosebit de dificilă, provenită din faptul că fiecare dintre ei trebuie să asimileze în domeniul său de activitate standardele române adoptate pentru a rezista pe piaţa internă concurenţei produselor europene şi pentru a se alinia la noile reglementări care au fost adoptate de România în diferite domenii economice, ca urmare a preluării directivelor europene.

Atât ASRO, cât şi Camerelor de Comerţ din întreaga ţară le revin, pe lângă alte misiuni, şi aceea a susţinerii agenţilor economici, cu precădere a întreprinderilor mici şi mijlocii prin crearea unei culturi a calităţii în mediul de afaceri, prin parteneriate care să înlesnească accesul rapid al tuturor agenţilor economici la informaţiile necesare.

ASRO a deschis 15 Centre Zonale de Informare

în domeniul standardizării în cadrul unora dintre Camerele de Comerţ teritoriale. Aceste centre pot fi contactate de către toţi agenţii economici şi alte instituţii din ţară în cazul în care doresc informaţii exacte, profesionale, la zi, din domeniul standardizării sau dacă doresc să cumpere unul sau mai multe standarde la comandă, Catalogul Standardelor Române, colecţii de standarde române sau alte produse ale ASRO. Tot în aceste centre se pot face abonamente la standardele române sau la publicaţiile ASRO: Revista Standardizarea, Buletinul Standardizării, Catalogul Standardelor Române, pe

CD sau pe hârtie, ultima ediţie, Catalogul ASRO – DIN Global. Există o strânsă legătură între calitatea produselor şi serviciilor oferite clienţilor de către agenţii economici şi alinierea la standardele europene care pot fi achiziţionate în toate aceste centre din întreaga ţară.

În continuare vă vom prezenta pe scurt aceste

centre. Ţinem să precizăm că personalul care este la

dispoziţia clienţilor în aceste centre zonale prezentate în cele ce urmează posedă un înalt nivel profesional, fiind instruit de către ASRO, putând furniza celor interesaţi toate informaţiile pentru stabilirea necesarului de standarde şi oferi pe loc standardele comandate sau alte produse ale ASRO.

Cele mai multe centre zonale sunt grupate în

zona centrală şi de vest a ţării (Transilvania şi Banat):

Centru Zonal TIMIŞOARA, din partea de vest a ţării, este unul din cele mai vechi centre ale ASRO. El este este organizat în cadrul Centrului Euro Info RO-823, din cadrul Camerei de Comerţ, Industrie şi Agricultură TIMIŞOARA, situată în plin centrul oraşului, în Piaţa Victoriei nr. 3, (telefon: 0256-219172, fax 0256-219173 şi e-mail timisoara@ fcis.cec.eu.int). Persoanele de contact sunt Cristina Mone, consultant de specialitate şi Rodica Jurcuţ, manager al Centrului Euro Info-823.



Centrul Zonal ARAD se află pe str. Cloşca nr. 5, în incinta Camerei de Comerţ şi Industrie ARAD, telefon 0257-208810, e-mail: [email protected]. Persoana de contact este Raluca Miller, iar Lucian Palcău – vicepreşedinte – coordonează activitatea Centrului Zonal.

Centrul Zonal BRAŞOV este unul din

primele centre ale ASRO. Acesta este organizat în cadrul Centrului Euro Info RO-825 – Camera de Comerţ şi Industrie BRAŞOV, la adresa: str. M. Kogălniceanu nr. 20, telefon/fax 0268-475000, e-mail: [email protected]. Persoane de contact: Ioana Groza, director adjunct şi Sorina Blejan, referent de specialitate.

Centrul Zonal CLUJ de asemenea, este

unul din cele mai vechi centre ale ASRO. Situat pe str. Horea nr. 3, în incinta Camerei de Comerţ, Industrie şi Agricultură CLUJ, poate fi contactat la telefoanele: 0264-406807 şi 0264-406809, sau la e-mail-ul: [email protected]. Persoane de contact: Elisabeta Dumitrescu, care coordonează activitatea acestui centru, şi Ioana Pavel.

Centrul Zonal BISTRIŢA NĂSĂUD se află pe str.Petre Ispirescu nr. 15A, în incinta Camerei de Comerţ Industrie şi Agricultură BISTRIŢA NĂSĂUD, telefon: 0263-230640, e-mail: [email protected]. Persoana de contact este Pop Adrian.

Centrul Zonal MARAMUREŞ, cel mai

nordic centru este aflat în incinta Camerei de Comerţ şi Industrie MARAMUREŞ, situat pe Bdul Unirii nr. 16, telefon: 0262-221510, fax 0262-225794, e-mail: [email protected]. Persoana de contact este Mihail Mărăşescu, consultant de specialitate.

Centrul Zonal MUREŞ se află pe str.

Primăriei nr. 1, Tg. Mureş, în cadrul Camerei de Comerţ Industrie şi Agricultură MUREŞ, telefon: 0265-269218, fax: 0265-269219, e-mail: [email protected]. Persoana de contact este Adrian Ciocan, consultant de specialitate.

Centrul Zonal HUNEDOARA este pe

str. 1 Decembrie nr. 23, Deva, în incinta Camerei de Comerţ şi Industrie HUNEDOARA, telefon: 0254-214798, fax: 0254-214865, e-mail: [email protected]. Persoana de contact este Florin Dan Cadia, consultant de specialitate.

Centrul Zonal ALBA se va deschide oficial în curând. Este organizat în cadrul Camerei de Comerţ şi Industrie ALBA, str. Frederic Mistral, nr. 3, telefon/fax: 0258-811771, e-mail: [email protected].

Persoana de contact este Aurelian Suciu, consultant de specialitate.

În partea de est a ţării, în Moldova, sunt deschise

trei centre zonale:

Centrul Zonal IAŞI se află în cadrul Camerei de Comerţ, Industrie şi Agricultură IAŞI, Bdul Carol I, nr. 27, telefon: 0232-214520, fax: 0232-214530, e-mail: [email protected]. Persoana de contact este Dana Comşa, director adjunct.

Centrul Zonal BACĂU este organizat în

cadrul Camerei de Comerţ, Industrie şi Agricultură BACĂU, str. Libertăţii nr. 1, telefon: 0234-570010, fax: 0234-571070, e-mail: [email protected]. Persoana de contact este Sorin Stratulat, director al Centrului de Integrare Europeană.

Centrul Zonal BOTOŞANI se va deschide

în curând în cadrul de Comerţ, Industrie şi Agricultură BOTOŞANI, str. Dragoş Vodă nr. 13, telefon 0231-513630, fax: 0231-517532; persoana de contact este Monica Adăscăliţei.

În partea de sud-est funcţionează două centre

zonale:

Centrul Zonal TULCEA se află în cadrul Camerei de Comerţ şi Industrie TULCEA, str. Victoriei nr. 22, telefon: 0240-519038, fax: 0240-519021, e-mail:[email protected]. Persoana de contact este Claudia Calenic, consultant de specialitate.

Centrul Zonal IALOMIŢA funcţionează

în cadrul Camerei de Comerţ, Industrie şi Agricultură IALOMIŢA, Str. Lujerului nr. 2, Slobozia, telefon: 0243-230105, fax: 0243-231353, e-mail: [email protected]. Persoana de contact este Andreea Tastaman, consultant de specialitate.

În zona de sud a României funcţionează

deocamdată un singur centru zonal:

mailto:[email protected]




Centrul Zonal VÂLCEA organizat în cadrul Centrului Euro Info RO-828 din cadrul Camerei de Comerţ şi Industrie VÂLCEA, str. Regina Maria nr. 7, Rm. Vâlcea, telefon: 0250-734200, fax: 0250-732836, e-mail: [email protected]. Persoana de contact este Lidia Giosan, consultant de specialitate.

La înfiinţarea acestor centre zonale de informare

în domeniul standardizării s-au urmărit următoarele obiective:

Informarea agenţilor economici cu privire la

activitatea de standardizare şi, pe lângă achiziţionarea şi respectiv implementarea standardelor, şi participarea lor activă la activitatea de standardizare;

Impulsionarea participării româneşti la programele europene şi naţionale din domeniul calităţii;

Aplicarea şi implementarea standardelor în managementul economic şi activitatea comercială, ca instrumente de dezvoltare şi de creştere constantă a eficienţei activităţii agenţilor economici;

Facilitarea accesului agenţilor economici la directivele europene;

Sprijinirea agenţilor economici în procesul de aplicare a standardelor voluntare, prin instruire, informare şi consultanţă.

Prin înfiinţarea şi sprijinul acordat acestor centre

zonale se are în vedere tocmai susţinerea oferită agenţilor economici pentru procurarea standardelor române, cu precădere a noilor standarde române, aliniate la cele europene, care trebuie să devină prima oportunitate a celor care îşi doresc un loc pe piaţa românească. Achiziţionarea şi implementarea standardelor europene adoptate ca standarde române vor aduce beneficii incontestabile pe termen mediu şi lung.

Procesul de integrare europeană în care suntem angrenaţi presupune dezvoltarea unui sistem economic cât mai apropiat de necesităţile pieţei comune europene. Implementarea standardelor române de către agenţii economici îi va ajuta să se adapteze dinamicii tehnologiei, serviciilor şi pieţei.




Importanţa standardizării în domeniul echipamentelor sub presiune în lumina Noii Abordări Campanie de conştientizare a agenţilor economici privind implementarea standardelor române

Gabriela CAZAN, expert principal standardizare, Direcţia Standardizare, Departament Neelectric, ASRO Asociaţia de Standardizare din România (ASRO) organizează pe data de 29 august 2005 un seminar la sediul ASRO unde vor fi invitaţi să participe atât specialişti din cadrul MEC, ISCIR, IPROCHIM, IRECE, INMA, cât şi de la asociaţiile profesionale şi agenţi economici. .

Seminarul cu tema: „Importanţa standardizării în domeniul echipamentelor sub presiune în lumina Noii Abordări” va avea ca motto: „Prin standardizare spre calitate şi competitivitate în Uniunea Europeană. Stimularea producătorului, executantului şi promovarea exportului/importului prin standardizare”.

Obiectivul propus este conştientizarea agenţilor

economici privind implementarea standardelor române. Această campanie este destinată îmbunătăţirii şi utilizării standardelor române, informării participanţilor asupra problemelor curente care apar o dată cu integrarea României în Uniunea Europeană şi asigurarea unui forum în care participanţii să îşi poată împărtăşi experienţa privind diferitele aspecte ale Directivei 97/23/CE,Echipamente sub presiune şi, în special, a integrării în Uniunea Europeană.

În cadrul seminarului vor fi abordate

următoarele teme:

Aspecte generale privind proprietatea intelectuală asupra standardelor;

Importanţa activităţii de standardizare şi a utilizării standardelor române;

Noţiuni fundamentale aplicabile directivelor Noii Abordări;

Importanţa şi aplicarea standardelor armoni-zate; legătura interdependentă dintre ultima anexă a unui standard armonizat şi Directiva 97/23/EC;

Aspecte generale privind analiza riscurilor; Aspecte generale privind legislaţia în

domeniul echipamentelor sub presiune; Informaţii utile pentru exportatorii de

echipamente sub presiune pe piaţa Uniunii Europene;

Studii de caz. Se va pune accent pe importanţa standardizării

în domeniul echipamentelor sub presiune, pe importanţa utilizării şi implementării standardelor române şi pe cea a traducerii standardelor europene care sunt adoptate prin metoda filei de confirmare şi se află sun incidenţa Directivei 97/23/CE, Echipamente sub presiune.

Vor fi prezentate mai multe studii de caz pe diferitele teme abordate.



Seminarul este organizat de ASRO şi face parte din proiectul cu titlul: „Studiu privind rolul standardizării pentru creşterea competitivităţii industriale. Campanie de conştientizare a agenţilor economici privind implementarea standardelor române”, finanţat de Ministerul Economiei şi Comerţului (MEC).

Participanţii la seminar vor primi materiale

informative referitoare la echipamentele sub presiune, piaţa unică, libera circulaţie a mărfurilor,

drepturile de proprietate intelectuală asupra standardelor, securitatea produselor, legislaţie şi reglementări etc.

Doritorii pot transmite o solicitare la Departamentul Neelectric; persoana de contact: Gabriela CAZAN, expert principal standardizare, sau Irina MOGAN, asistent standardizare, tel./fax: 021-312.47.44, e-mail: [email protected], [email protected].

Acţiunea se va desfăşura la sediul ASRO din strada Mendeleev, nr. 21-25, etajul 4, sala de curs.



Actualitatea europeană


Standardele îşi aduc o contribuţie de 2,5 miliarde de lire la cifra de afaceri a Marii Britanii Standardele îşi aduc o contribuţie de 2,57 de miliarde de dolari la cifra de afaceri a Marii Britanii, conform noului studiu publicat de Departamentul Comerţului şi Industriei (DTI) şi de Institutul Britanic de Standardizare (BSI). Contribuţia standardelor la economia Marii Britanii a fost cuantificată pentru prima dată, iar prezentul studiu subliniază aportul lor la productivitate, dezvoltare, inovare şi la comerţul internaţional.

Elaborate pe o gamă largă de subiecte, de la bunurile de uz casnic, la poduri şi servicii, standardele reprezintă un nivel tehnologic indispensabil într-un domeniu dat. Ele stabilesc reguli, furnizează ghiduri sau definiţii pentru simplificarea afacerilor, sporind siguranţa numeroaselor bunuri şi servicii şi stabilind un limbaj comun tuturor specialiştilor.

Cercetarea efectuată de DTI demonstrează că: • Standardele contribuie cu 2,5 miliarde de

dolari la cifra de afaceri a Marii Britanii; • 13% din dezvoltarea productivităţii

muncii se datorează rolului pe care standardele îl joacă în economia Marii Britanii ;

• Standardele promovează inovaţia şi facilitează tehnologiile noi;

• Investiţiile în standarde aduc beneficii la nivel macro şi microeconomic, care justifică pe deplin această opţiune.

Raportul DTI – Economia empirică prin

intermediul standardelor – evaluează proporţia în care standardele sporesc volumul bunurilor şi

serviciilor, întemeiază relaţii comerciale, îmbunătăţesc practicile de management şi sprijină organizaţiile să reducă riscurile. În consecinţă, studiul consideră că ele sunt un factor-cheie al dezvoltării şi creşterii productivităţii muncii.

Elaborat de o echipă de cercetare de la

Universitatea din Surrey, Şcoala pentru Afaceri de pe lângă Universitate din Nottingham şi de Institutul Fraunhoffer pentru Sisteme şi Cercetare în Domeniul Inovaţiei, din Germania, studiul relevă că standardele promovează inovaţia şi sprijină adoptarea noilor tehnologii.

Standardele sunt prezente în aproape orice

aspect al vieţii, aducând un plus de siguranţă. De asemenea, ele îmbunătăţesc eficienţa bunurilor şi serviciilor pe care le utilizăm. Aceste documente tehnice acoperă o gamă largă de activităţi, de la industria aerospaţială – ghiduri tehnice –, la sistemele de management al CCTV – specificaţii, soluţionarea reclamaţiilor primite din partea clienţilor şi măsurile pentru îmbrăcăminte. Ele asigură succesul demersului de excelenţă al

Actualitatea europeană


tuturor întreprinderilor britanice, de la cele mici şi mijlocii, la corporaţiile transnaţionale.

Lordul Sainsbury, secretarul de stat pentru ştiinţă şi inovaţie, a afirmat: „Standardele din industrie, care difuzează cele mai bune practici, sunt esenţiale pentru eficienţa întreprinderilor şi pentru sporirea competitivităţii acestora”.

Standardele reprezintă temelia multor afaceri

de succes. Acestea promovează inovaţia şi sporesc productivitatea. Pe ele se bazează demersul de excelenţă.

„Acest studiu demonstrează faptul că

standardele îşi aduc o contribuţie esenţială la economia Marii Britanii, fiind un instrument strategic valoros pentru desfăşurarea afacerilor”.

Mike Low, director al BSI, a afirmat: „Acest

raport demonstrează avantajele fiscale ale întreprinderilor britanice şi relevă beneficiile furnizate economiei britanice şi consumatorului”.

El face dovada faptului că standardele

britanice reprezintă baza competitivităţii întreprinderilor competente, promovând inovaţia şi eficienţa şi furnizând un cadru pentru dezvoltarea durabilă. Această analiză a avantajelor standardizării oferă, de asemenea, dovada sprijinului permanent pe care BSI îl acordă întreprinderilor britanice.

Potrivit studiului, standardele sprijină întreprinderile din trei puncte de vedere:

• Încurajează inovaţia: Standardele stimulează inovaţia şi acordă

sprijin întreprinderilor din faza de proiectare, până în cea de comercializare a produselor. Ele au capacitatea de a structura modul în care funcţionează sectoarele de activitate prin propagarea cunoştinţelor şi crearea de sinergii care accelerează viteza de pătrundere pe piaţă a produselor şi serviciilor.

• Furnizarea bazei de dezvoltare: Standardele sporesc profitul prin

îmbunătăţirea eficienţei întreprinderilor şi reducerea costurilor şi prin creşterea încrederii consumatorului, furnizând o bază de dezvoltare.

• Promovarea accesului pe piaţă: Standardele oferă un acces mai bun pe piaţă

şi facilitează schimburile comerciale. Ele promovează competiţia, sprijinind industriile să asimileze cunoştinţele tehnice şi reducând riscurile.

Traducere: Maria Bratu,:

Comunicat de Presă BSI/iunie 2005

Standardizarea europeană


INRA analizează etichetele cu informaţii succinte

După Consiliul Naţional al Industriei Agroalimentare (CNA) din Franţa, care a realizat numeroase studii în domeniu, este rândul Institutului Naţional de Cercetări Agronomice (INRA), din aceeaşi ţară, să analizeze pertinenţa semnelor calităţii, credibilitatea lor, precum şi informaţiile pe care le vehiculează.

Potrivit afirmaţiei lui Egizio Valceschini, cercetător la INRA, „problema informaţiilor referitoare la calitatea produselor alimentare este deosebit de dificilă. Extinderea şi reînnoirea continuă a gamei de produse pun consumatorul în situaţia în care comparaţia şi selecţia necesită tot mai multe informaţii şi timp pentru dobândirea lor. Consumatorul depinde tot mai mult de informaţiile care îi sunt puse la dispoziţie, de exactitatea acestora, de accesul la ele şi, în sfârşit, de fiabilitatea lor. El caută, deci, nişte repere şi nişte informaţii succinte”. Mai multe echipe de la INRA studiază modul în care consumatorii beneficiază de semnele calităţii care figurează pe produse şi pe care INRA le-a denumit „informaţii succinte”.

Din aceste lucrări rezultă, în esenţă, următorul fapt: consumatorul nu mai poate cunoaşte nici nivelul calităţii produselor, nici adevărul cu privire la caracteristicile produselor, la achiziţionarea lor. Într-adevăr, caracteristicile alimentelor sunt în esenţă „caracteristici rezultate din experienţă” (consumatorul le cunoaşte numai după cumpărarea şi consumarea produsului – de exemplu, cât de proaspătă este carnea) şi „caracteristici care ţin de încredere” şi care nu pot fi identificate nici după cumpărare, de exemplu, atunci când componenta „securitate” a calităţii sau compoziţia nutriţională a unui produs sunt implicate sau când produsul conţine şi nişte componente etice, culturale sau de mediu ale calităţii. Astfel, în momentul consumului,

nimic nu îţi dă posibilitatea să identifici un bun ale cărui condiţii de producţie sunt deosebite din punct de vedere al sănătăţii animalului, al protecţiei mediului sau al neutilizării unor procedee specifice (biotehnologii, iradiere). Aceste caracteristici ţin de aspectul „încredere”.

„Puncte de reper” pentru consumatori Aplicarea unor semne ale calităţii pe produse

(mărci, denumiri ale originii controlate – AOC, sigle şi alegaţii diverse) constituie, potrivit studiilor INRA, un răspuns la această problemă. Prin intermediul unui semn care poate fi recunoscut, marcarea produselor vizează obţinerea încrederii consumatorului prin asimilarea calităţii produsului cu calitatea celui care îl fabrică şi/sau îl cumpără. INRA consideră că există o competiţie puternică între mărcile producătorilor, ale marilor firme de distribuţie şi atestările certificărilor oficiale ale calităţii. Cercetătorii de la INRA studiază semnele calităţii din două puncte de vedere:

Pertinenţa lor: un semn al calităţii face o

impresie bună asupra consumatorului atunci când acesta îi recunoaşte valoarea şi când este dispus să plătească atât pentru caracteristicile produsului, cât şi pentru informaţiile succinte care figurează pe el sau pe ambalaj;



Credibilitatea lor: „un semn” este demn de încredere când consumatorul consideră că fiabilitatea metodelor de producţie şi validitatea controalelor garantează că informaţiile cu privire la produs sunt conforme cu angajamentele luate de producător sau de vânzător.

Pertinenţa siglelor Potrivit studiilor INRA, din punct de vedere al

pertinenţei, situaţia diferitelor atestări ale certificărilor oficiale este contrastantă:

Denumirea originii controlate constituie,

potrivit INRA, un semn pertinent al calităţii; noţiunea de zonă produce o impresie puternică asupra consumatorilor francezi (acest lucru se întâmplă într-o măsură mai mică în restul Europei). Totuşi, această denumire se află într-o concurenţă puternică cu mărcile de firmă care apelează şi ele la imaginea tradiţiei, a localului şi la semne mai puţin complexe, de exemplu podgoria, în domeniul vinurilor;

Eticheta roşie este un semn a cărui pertinenţă este dovedită de aproximativ 20 de ani în domeniul păsărilor pentru consum. Recentele crize de încredere în domeniul sanitar au confirmat acest lucru, dar extinderea acestei etichete în afara acestui

sect i

tă şi nişte valori de ordin sani ş

ne, în primul rând. În schimb, pert enţa sa este limitată, ea fiind eclipsată de repu

ăţii, distribuitorii se inspiră din ispozitivele lor de acreditare, de trasabilitate şi de

organizare a fi

Traducere: Maria Bratu, din Enjeux, nr. 254, 2005

or ş în străinătate rămâne foarte limitată, potrivit INRA;

Sigla AB – agricultură biologică - este un semn al calităţii a cărui pertinenţă depăşeşte definiţia oficială; ea nu este considerată numai un semn al respectării mediului, ci poar

tar i nutriţional. Totuşi, asupra acestui aspect, pertinenţa sa este instabilă;

Certificarea conformităţii produselor (CCP): ultima ca dată dintre certificările oficiale (creată în 1990), ea a oferit un instrument de credibilitate foarte utilizat în domeniile alimentare cele mai afectate de crizele de încredere. Este vorba de carnea de bovi

intaţia mărcilor. „În general, atestările certificărilor oficiale ale

calităţii prezintă un interes ridicat de credibilitate”, consideră Egizio Valceschini. Pe piaţă ele rezistă mai bine decât produsele „anonime” la crizele de încredere din domeniul alimentar”, mai bine zis, ele beneficiază de acestea. De altfel, pentru a-şi dezvolta propriile mărci ale calitd

lierelor.



Reprezentarea consumatorilor în standardizarea europeană Steluţa MANOLACHE, Direcţia Publicaţii, ASRO

Standardizarea europeană constituie o activitate care se bazează pe participarea tuturor părţilor interesate, iar consumatorii constituie una dintre ele. Se consideră că la ora actuală se înregistrează o insuficientă reprezentare a acestora. Chestiunea insuficientei reprezentări a consumatorilor în procesul elaborării standardelor a fost evidenţiată într-un comunicat al Comisiei Europei intitulat „Rolul standardizării europene în cadrul politicilor şi al legislaţiei europene”1. Comunicatul arată că participarea consumatorilor în activitatea de standardizare nu este încă suficient de bine garantată, fiind necesare în acest sens nişte măsuri de îmbunătăţire a situaţiei actuale. Constatarea aceasta a fost confirmată şi întărită de Consiliul European într-un document2 care concluzionează că implicarea consumatorilor din statele membre ale Uniunii Europene în activitatea de standardizare încă nu este corespunzătoare.

O imagine a actualei situaţii este redată în Raportul3 publicat de Direcţia Generală de Sănătate şi Protecţia Consumatorului (DG SANCO), pe baza evaluării rezultatelor unui chestionar cu privire la reprezentarea consumatorilor în activitatea de standardizare la nivel naţional, european şi internaţional, chestionar lansat la finele anului 2003. Raportul a fost elaborat în luna aprilie a acestui an de DG SANCO în colaborare cu ANEC4, pe baza răspunsurilor la chestionar.

Ne vom referi în cele ce urmează la principalele aspecte evidenţiate de Raportul de evaluare a răspunsurilor la chestionarul lansat ca parte a programului de implementare a strategiei privind politica în ceea ce priveşte consumatorul. Această

strategie are în vedere examinarea de către Comisia Europeană a modului în care se poate asigura o participare mai activă şi mai eficientă a reprezentanţilor consumatorilor în activitatea de elaborare a standardelor la nivel naţional, european şi internaţional.

Raportul arată că s-au trimis 154 de chestionare şi au fost primite reacţii de la 39 de asociaţii ale consumatorilor din cele 25 de state membre ale Uniunii Europene5 şi de la 4 comitete de politică a consumatorilor, existente în cadrul unor organisme de standardizare6.

Raportul este structurat pe principalele capitole ale chestionarului de evaluare:

I. Nivelul conştientizării, participării, informării şi implicării în activităţile de standardizare;

II. Organizarea la nivel naţional a reprezentării consumatorilor în procesul de standardizare;

III. Sprijinul financiar, tehnic şi administrativ disponibil pentru desfăşurarea activităţii de standardizare;

IV. Experienţa în participarea la activităţile de standardizare;

V. Cauze ale impedimentelor la participarea în activităţile de standardizare, pe care le întâlnesc organizaţiile; probleme specifice cu care se confruntă atunci când participă la activităţile de standardizare; probleme generale ale standardizării;

VI. Evaluarea participării în sistemul de standardizare;

VII. Evaluarea generală a nivelului reprezentării consumatorilor şi a eficienţei acesteia în procesul de standardizare;

VIII. Propuneri de îmbunătăţire a reprezentării consumatorilor în sistemul de standardizare.



I. Nivelul conştientizării, participării, informării şi implicării în activităţile de standardizare Conştientizarea Asociaţiile consumatorilor cunosc conţinutul

general al activităţii de standardizare şi sunt conştiente de implicaţiile standardizării la nivel naţional, european şi internaţional. Cele mai multe asociaţii7 sunt informate, implicate şi participă la activităţile de standardizare la nivel naţional, ceva mai puţine8 sunt la nivel european şi mai puţine9 la nivel internaţional. Participarea la nivel european este efectuată îndeosebi prin ANEC.

Comitetele consumatorilor din cadrul organismelor de standardizare sunt bine informate, implicate şi participă la activităţile de standardizare la toate nivelurile acestui proces.

Majoritatea informaţiilor se transmit în cadrul grupurilor de lucru şi al comitetelor tehnice.

Chestiuni prioritare Toate domeniile de standardizare sunt

considerate a fi importante, dar chestiuni prioritare sunt securitatea şi calitatea produselor şi serviciilor, prima prioritate fiind securitatea copilului. Alte domenii care au fost menţionate sunt: protecţia mediului, proiectarea pentru toţi, standardele pentru piaţa globală, comerţul electronic şi societatea informaţională, durabilitatea şi răspunderea socială. Securitatea şi calitatea sunt privite ca fiind „domeniile cele mai importante şi mai problematice”, întrucât „pot să afecteze sănătatea şi calitatea vieţii de fiecare zi”.

Menţionând lipsa standardelor din unele sectoare ale domeniului serviciilor, unele asociaţii ale consumatorilor le consideră ca fiind una dintre priorităţi. Cele mai multe dintre reclamaţiile pe care le primesc se referă la serviciile bancare, serviciile publice şi cele de sănătate; ca atare, se consideră că este necesar să se efectueze consultări publice în domeniile în care sunt probleme.

Respondenţii au arătat că importanţa standardizării pentru interesele consumatorilor este datorată şi faptului că „legislaţia este înlocuită de standarde” precum şi de aceea că „standardele furnizează garanţii suplimentare în legătură cu reglementările”. Se afirmă că standardele trebuie să joace un rol important în prevenirea accidentelor, protecţia mediului, creşterea încrederii consumatorilor şi în siguranţa produselor şi serviciilor disponibile pe piaţă.

Participarea Participarea la activităţile de standardizare

constituie o prioritate pentru 72% dintre asociaţiile

consumatorilor care au răspuns: „participarea face asociaţiile mai active şi le dă experienţă şi cunoştinţe pentru a-i proteja pe consumatori”. Una dintre asociaţii a afirmat că „după legislaţie, standardizarea este principala cale de intervenţie pentru promovarea intereselor consumatorilor”, iar o alta a declarat că „participarea contribuie la realizarea unui nivel îmbunătăţit al reprezentării consumatorilor şi aduce standardelor un nivel ridicat de protecţie a consumatorilor”.

Cum era de aşteptat, toate comitetele consumatorilor din cadrul organismelor de standardizare care au răspuns la chestionar participă activ la activităţile de standardizare. De fapt, unul dintre ele a afirmat că această participare este „unica sarcină a comitetului”. Un altul a subliniat că „este important să fii implicat în toate nivelurile de activitate - la nivel politic pentru a încadra programele de standardizare şi pentru a se asigura că se ia în consideraţie un schimb de opinii echilibrat, al tuturor părţilor interesate; implicare la nivelul comitetelor tehnice, pentru a se asigura că se identifică problemele ridicate de consumatori şi că soluţiile lor se includ în standardele care se elaborează. Cu cât consumatorul se implică mai devreme în procesul de elaborare a standardelor, cu atât mai influent va fi asupra standardului care va rezulta.”

Toate aspectele procesului de standardizare (activitatea tehnică de pregătire a anteproiectului, ancheta publică, votarea etc.) sunt considerate a fi importante pentru consumatori deoarece „standardizarea este un proces continuu, în care o parte nu poate să trăiască fără cealaltă” şi toate aspectele trebuie analizate, pentru a avea garanţia obţinerii celor mai bune rezultate cu putinţă.

Priorităţile respondenţilor care participă la activităţi de standardizare sunt:

• conştientizarea drepturilor consumatorilor; • oferirea de consultanţă strategică; • evaluarea conformităţii serviciilor şi

produselor; • crearea capacităţii; • diseminarea informaţiilor cu privire la

standarde; • aspectele legale şi financiare ale

standardizării; • participarea la nivel strategic. Activităţi Asociaţiile consumatorilor sunt implicate în

activităţi de standardizare prin participarea la grupurile de lucru, dar şi prin contacte indirecte şi prin alte asociaţii sau organisme: „suntem implicaţi atât direct, cât şi indirect, prin toate mijloacele, pentru a ne atinge obiectivele”.



S-au menţionat următoarele moduri de implicare în activitatea de standardizare:

- actualizare didactică şi informativă a activităţii de standardizare;

- elaborare de proiecte pentru promovarea de standarde şi pentru promovarea participării consumatorilor la activităţi de standardizare;

- acţiuni desfăşurate după elaborarea standardelor, prin mediatizare;

- participare în cadrul organismelor de consultanţă.

Resurse umane Numărul persoanelor care se dedică participării

la activităţi de standardizare este foarte diferit de la o organizaţie la alta. În asociaţiile consumatorilor se constată că se înregistrează o mare varietate: de la nici un angajat sau doar un angajat „ocazional” până la reprezentanţi cu normă întreagă ai asociaţiei respective; unele asociaţii ale consumatorilor au voluntari care se ocupă de activităţi de standardizare.

Comitetele consumatorilor din cadrul organismelor de standardizare dispun de obicei de personal specializat pe diversele probleme ale activităţilor specifice de standardizare, care este angajat de organismul de standardizare respectiv.

Calificările celor care participă la activităţi de standardizare sunt diverse: ingineri, biologi, arhitecţi, jurişti, tehnicieni, sociologi, jurnalişti, economişti, fizicieni, cercetători, experţi în politici de protejare a consumatorilor sau experţi în respectivul domeniu de standardizare.

II. Organizarea la nivel naţional a reprezentării consumatorilor în procesul de standardizare Răspunsurile la chestionar au evidenţiat percepţii

diferite ale reprezentării consumatorilor în procesul de standardizare, precum şi moduri diferite în care funcţionează această reprezentare în cadrul standardizării naţionale. Ca o concluzie, se poate afirma că reprezentarea consumatorilor în standardizare variază, în funcţie de problema în discuţie, de disponibilitatea experţilor şi a resurselor financiare şi chiar de deschiderea organismelor de standardizare ori a fiecărui comitet de a accepta reprezentanţi ai consumatorilor.

Cele mai multe dintre asociaţiile consumatorilor consideră că ele reprezintă interesele consumatorilor în procesul de standardizare naţională. În unele dintre statele membre, consumatori individuali şi consultanţi reprezintă, de asemenea, interesele

consumatorilor; „reprezentarea este împărţită între asociaţii ale consumatorilor şi autoritatea publică responsabilă de politica în domeniul protecţiei consumatorului, dar şi specialişti în anumite domenii şi organizaţii specializate ale consumatorilor pot reprezenta anumite grupuri de consumatori”.

Cadrul naţional Reprezentarea consumatorilor în standardizare

este organizată, de obicei, printr-un comitet al consumatorilor, care este organizat în cadrul organismului naţional de standardizare. Răspunsurile la chestionar au evidenţiat o mare varietate a modului de organizare a participării reprezentanţilor consumatorilor în cadrul Uniunii Europene. Mecanismele existente includ legi generale de protecţie a consumatorilor, legi cu privire la standardizare, statute ale organismelor de standardizare.

În unele state membre participarea reprezentanţilor consumatorilor este prevăzută atât de legislaţie, cât şi prin acorduri voluntare10.

Analizând cele afirmate de respondenţi, se poate conchide că nu există în cele mai multe ţări o legislaţie care să prevadă cu claritate participarea reprezentanţilor consumatorilor în cadrul procesului de standardizare, ori statutul şi drepturile reprezentanţilor consumatorilor în activitatea de standardizare.

Una dintre asociaţiile de consumatori respondente a avansat ideea că numai asociaţiile consumatorilor ar trebui să aibă dreptul să vorbească în numele consumatorilor şi că acest lucru ar trebui prevăzut în legislaţie.

Reprezentarea părţilor interesate Majoritatea respondenţilor arată că există o

reprezentare neechilibrată a părţilor interesate în cadrul procesului de standardizare din ţara lor. Această situaţie este atribuită unui număr de factori precum ar fi:

standardele au fost iniţiate şi sunt încă promovate de industrie;

multe asociaţii ale consumatorilor nu sunt active în cadrul organismelor de standardizare;

alţi participanţi nu îşi dau seama de avantajele participării consumatorilor la procesul de standardizare;

există lipsuri de natură financiară şi tehnică care nu permit participarea.

În plus, unele asociaţii ale consumatorilor cred că politica economică şi direcţia politică a guvernelor lor constituie un obstacol în calea participării



consumatorilor la standardizare, deoarece autorităţile au tendinţa de a lua în considerare industria în detrimentul consumatorilor şi al reprezentanţilor acestora.

III. Sprijinul financiar, tehnic şi administrativ disponibil pentru desfăşurarea activităţii de standardizare Sprijinul financiar 50% dintre asociaţiile de consumatori care au

răspuns la chestionar beneficiază de sprijin financiar pentru a participa la activităţile de standardizare. Sursele de finanţare provin în primul rând de la guvern şi autoritatea publică responsabilă de politica consumatorului şi în al doilea rând de la organismul naţional de standardizare. Nici unul dintre respondenţi nu primeşte sprijin financiar din partea industriei. Procentul din bugetul total al acestor asociaţii, cheltuit pentru activităţile de standardizare este foarte mic (neglijabil sau în jur de 1-2% din bugetul total).

Toate comitetele consumatorilor din cadrul organismelor de standardizare primesc sprijin financiar de la organismul naţional de standardizare, de la guvern şi autoritatea publică responsabilă de politica consumatorului. Bugetul lor este cu mult mai substanţial decât cel al asociaţiilor consumatorilor.

La cele mai multe dintre asociaţiile consumatorilor, în ultimii cinci ani nu s-a înregistrat o creştere semnificativă a bugetului mediu anual dedicat activităţii de standardizare. În schimb, comitetele consumatorilor din cadrul organismelor de standardizare au avut un buget mediu anual pentru activităţi de standardizare majorat.

Sprijinul tehnic Sprijinul tehnic furnizat organizaţiilor

consumatorilor provine, în principal, de la organismul naţional de standardizare, de la guvern şi autoritatea publică responsabilă de politica consumatorului. Unele asociaţii ale consumatorilor primesc sprijin tehnic şi de la parteneri individuali, contribuţii voluntare de la propriii membri şi de la consultanţii asociaţiei respective. Acest sprijin include cursuri, publicaţii, reprezentare, consultanţă tehnică şi politică şi schimb de experienţă.

Sprijinul administrativ Majoritatea organizaţiilor consumatorilor nu

primesc sprijin administrativ pentru a participa la activităţile de standardizare, dar comitetele

consumatorilor din cadrul organismelor de standardizare beneficiază de sprijin administrativ din partea organizaţiilor consumatorilor, de la organismul naţional de standardizare şi de la guvern.

Contactele cu autoritatea publică Cele mai multe dintre asociaţiile consumatorilor

şi comitetele consumatorilor din cadrul organismelor de standardizare întreţin relaţii şi colaborează cu autoritatea publică responsabilă de politica consumatorului referitoare la activităţile de standardizare. Aceste contacte constau îndeosebi în participarea la reuniuni, analize ale documentaţiei tehnice, schimb reciproc de informaţii, asistenţă şi cursuri.

IV. Experienţa în participarea la activităţile de standardizare Implicarea în activităţile de standardizare din

ultimii trei ani variază în funcţie de nivelul de standardizare, disponibilitatea resurselor şi bunăvoinţa organismelor de standardizare de a accepta reprezentanţii consumatorilor.

Aproximativ 65% dintre asociaţiile de consumatori, care au răspuns la chestionar, au fost implicate „frecvent” sau „ocazional”. Implicarea este mai intensă la nivel naţional, moderată la nivel european şi mai slabă la nivel internaţional.

În schimb, comitetele consumatorilor din cadrul organismelor de standardizare au fost frecvent implicate la toate nivelurile procesului de standardizare, cum era de aşteptat.

Principalele domenii în care ambele tipuri de organizaţii au fost implicate sunt:

securitatea şi calitatea produselor şi serviciilor; decizii generale privind activitatea de

standardizare etichetarea energetică proiectarea pentru toţi.

V. Cauze ale impedimentelor la participarea în activităţile de standardizare, pe care le întâlnesc organizaţiile; probleme specifice cu care se confruntă atunci când participă la activităţile de standardizare; probleme generale ale standardizării Marea majoritate a asociaţiilor consumatorilor

(92%) consideră că există probleme critice, care le împiedică să aibă o participare totală la procesul de



standardizare. Problemele specifice identificate sunt: lipsa bugetelor, urmată de lipsa de experienţă şi de informaţii. Într-o mai mică măsură, procedurile complicate afectează, de asemenea, participarea asociaţiilor consumatorilor la activitatea de standardizare.

Chiar şi două dintre comitetele consumatorilor au menţionat că se confruntă cu lipsa de bani şi lipsa de experienţă, care le împiedică să participe efectiv la procesul de standardizare.

Un alt obstacol, menţionat de câţiva dintre respondenţi, îl constituie politicile guvernelor naţionale, care nu încurajează participarea reprezentanţilor consumatorilor la procesul de standardizare. Mai mult, întrucât sistemul standardizării nu este autonom de industrie, reprezentanţii consumatorilor sunt adesea consideraţi ca fiind „din afara sistemului”.

Cât priveşte modul de efectuare a activităţii de standardizare, principalele obstacole identificate sunt: folosirea în mod predilect a limbii engleze ca limbă de lucru, tehnicitatea domeniilor, întârzierea în primirea informaţiilor.

VI. Evaluarea participării în sistemul de standardizare Organizaţiile consumatorilor au ca ţel, prin

participarea la activitatea de standardizare, să garanteze reprezentarea şi recunoaşterea drepturilor şi necesităţilor consumatorilor.

Majoritatea respondenţilor consideră că participarea lor la procesul de standardizare este utilă. Dacă majoritatea respondenţilor au afirmat că solicitările şi sugestiile lor au fost luate în considerare în deciziile finale privind standardele, răspunsurile arată că totuşi confirmarea efectivă este dificil de evaluat. Practic, fiecare situaţie pare deosebită, iar gradul de acceptare a sugestiilor făcute de asociaţiile sau de comitetele consumatorilor depinde mult de domeniul de standardizare şi de grupul tehnic implicat. „S-au întâmplat toate: de la recunoaşterea totală până la ignorarea totală”, a declarat unul dintre comitetele consumatorilor. În unele cazuri, sugestiile asociaţiilor de consumatori au condus la adaptarea proiectelor de acte normative şi la îmbunătăţirea standardelor care au impact mai mare asupra consumatorilor.

VII. Evaluarea generală a nivelului reprezentării consumatorilor şi a eficienţei acesteia în procesul de standardizare Cei mai mulţi dintre respondenţi au arătat că

nivelul reprezentării consumatorilor şi al eficienţei

acesteia în procesul de standardizare este insuficient. Ei cred că o îmbunătăţire a calităţii şi securităţii produselor şi serviciilor nu va fi posibilă decât printr-o reprezentare echilibrată a intereselor consumatorilor în procesul de standardizare.

„Standardele vor fi utilizate tot mai mult în sprijinul reglementărilor generale şi al convenţiilor. Pentru a fi credibile, standardele trebuie să conţină condiţii care să reflecte în mod real necesităţile consumatorilor şi să aibă un înalt nivel de protecţie a consumatorilor. Istoria arată că nici reprezentanţii industriei, nici cei ai guvernului nu pot reprezenta singuri interesele consumatorilor. Consumatorii trebuie reprezentaţi în toate domeniile în care este vorba de necesităţile acestora.”

VIII. Propuneri de îmbunătăţire a reprezentării consumatorilor în sistemul de standardizare Se desprinde, din răspunsurile date la chestionar,

ideea necesităţii unei culturi a standardizării, pentru a se asigura integrarea sistematică a intereselor consumatorilor în acest proces. Unii dintre respondenţi consideră că guvernele naţionale şi Comisia Europeană ar trebui să intervină în vederea promovării intereselor consumatorilor şi să încurajeze participarea reprezentanţilor consuma-torilor prin măsuri legislative şi/sau alte măsuri. S-au sugerat măsuri concrete, care vor fi redate în continuare.

Comisia Europeană, în opinia respondenţilor, ar trebui:

• să îmbunătăţească directivele europene, astfel încât să fie asigurată o reprezentare mai echilibrată în procesul de standardizare, o perspectivă şi o cultură a consumatorilor în toate procesele;

• să introducă măsuri de asigurare a resurselor pentru organizaţiile consumatorilor;

• să facă presiuni asupra guvernelor naţionale, pentru a le determina să sprijine o participare crescută a reprezentanţilor consumatorilor în procesul de standardizare şi pentru a se asigura o mai bună conformare cu regulile Uniunii Europene;

• să întreprindă o evaluare a efectelor şi conţinutului standardelor.

Guvernele naţionale, în opinia respondenţilor, ar trebui:

• să îmbunătăţească sistemul naţional de standardizare;

• să facă presiuni asupra organismelor naţionale de standardizare, pentru a se îmbunătăţi participarea reprezentanţilor consumatorilor;



• să confirme faptul că participarea reprezentanţilor consumatorilor este „în interesul general al societăţii”;

• să introducă măsuri de asigurare a unor resurse adecvate pentru organizaţiile consumatorilor.

Unii respondenţi au afirmat chiar că participarea reprezentanţilor consumatorilor în procesul de standardizare ar trebui să fie obligatorie şi reglementată prin lege.

Concluzii generale • Dat fiind faptul că s-au primit răspunsuri

numai la 39 dintre cele 154 de chestionare trimise, este dificil să se tragă concluzii valabile pentru orice situaţie.

• Nivelul de implicare este în realitate divers, în funcţie de ţară şi de situaţia particulară a organismelor respective.

• În general se poate afirma că este conştientizată importanţa reprezentării consumatorilor în standardizare.

• Asociaţiile consumatorilor şi comitetele consumatorilor din cadrul organismelor de standardizare au acces la informaţiile generale privind activităţile de standardizare.

• Organizaţiile consumatorilor înţeleg rolul pe care îl joacă în procesul de standardizare.

• Totuşi, în multe cazuri, resursele disponibile sunt limitate şi organizaţiile consumatorilor, din această pricină, nu îşi pot permite o implicare şi o monitorizare adecvată.

• Lipsa mijloacelor financiare şi a experienţei constituie cauzele principale care împiedică o completă participare a organizaţiilor consumatorilor.

• În unele cazuri, organizaţiile consumatorilor consideră că valoarea adăugată a reprezentării consumatorilor nu este recunoscută.

• Există un nivel inegal al influenţei organizaţiilor consumatorilor în procesul de standardizare, de la nerecunoaştere şi până la o deplină luare în considerare.

• Cadrul pentru participare este variat: de la nici un drept formal, până la implicare instituţională completă a organizaţiilor consumatorilor.

• Majoritatea solicitărilor se referă la un cadru mai consistent şi obligatoriu şi la sprijin tehnic şi financiar.

• O problemă deosebită o constituie participarea reprezentanţilor consumatorilor la

standardizarea internaţională, care pare în prezent inabordabilă.

1COM (2004) 674 final din 18.10.2004 2Documentul 14790/2/04 REV 2 3Documentul N 511 din 11.04.2005 4ANEC este Asociaţia Europeană pentru

Coordonarea Reprezentării Consumatorilor în Activitatea de Standardizare.

527 de asociaţii ale consumatorilor din vechile state membre şi 12 din noile state membre.

6Institutul Austriac de Standardizare, Institutul Britanic de Standardizare, Institutul German de Standardizare şi Comisia Consumatorilor din Organismul Lituanian de Standardizare – LST

7La nivel naţional sunt informate 31 din 39, implicate – 27 din 30, participă – 27 din 30.

8 La nivel european sunt: informate 24 din 39, implicate –14 din 30, participă – 15 din 30.

9 La nivel internaţional sunt: informate 20 din 39, implicate – 9 din 30, participă – 11 din 30.

10 În Republica Cehă „coexistă mai multe instrumente: legea prevede posibilitatea oricărei părţi de a participa la activitatea de standardizare; consumatorii nu sunt menţionaţi explicit, dar se pot încheia acorduri voluntare cu organismul naţional de standardizare.” A fost menţionat şi Actul 22/1997.

În Franţa, temeiul legal este considerat Codul Consumului. S-au menţionat, de asemenea, Decretul din 26.01.1984 cu privire la standardizare şi Decretul din 1995 cu privire la conformitate (prin această lege se prevede că asociaţiile consumatorilor ar trebui să fie invitate să participe la toate grupurile de lucru din standardizare).

În Spania există „Legea Spaniolă a Consumatorului”, care constituie legea generală de protecţie a consumatorilor, în virtutea căreia aceştia trebuie să fie reprezentaţi de asociaţii ale consumatorilor în toate problemele care îi pot afecta, iar Consiliul Consumatorului trebuie să fie informat cu privire la toate proiectele de lege din acest domeniu.

În Marea Britanie există un Comitet de Politică a Consumatorului în cadrul Institutului Britanic de Standardizare, care a menţionat Carta Regală şi Memorandumul dintre Guvern şi Institutul Britanic de Standardizare.

Actualitatea internaţională


Raportul Organizaţiei Mondiale a Comerţului pentru anul 2005 evidenţiază rolul-cheie al ISO

Poziţia ISO (Organizaţia Internaţională de Standardizare) în calitatea sa de cel mai mare elaborator de standarde la nivel mondial este prezentată în Raportul Organizaţiei Mondiale a Comerţului pentru anul 2005, publicat de curând de către OMC într-o analiză privind “Comerţul, standardele şi OMC” .

Redactat de către economiştii OMC, raportul subliniază avantajele importante oferite de standarde în ceea ce priveşte informarea consumatorilor, protecţia mediului şi compatibilitatea acestora în raport cu bunurile şi serviciile.

Raportul precizează că „standadele internaţionale

contribuie la asigurarea compatibilizării între ţări deoarece acestea cuprind informaţii pentru consumatori privind produsele sau procesele din alte ţări. Standardele internaţionale reduc astfel costurile adiţionale şi facilitează schimbul internaţional”.

Raportul identifică ISO şi partenerii săi, CEI

(Comisia Electrotehnică Internaţională) şi ITU (Uniunea Internaţională de Telecomunicaţii) ca pe „cei mai importanţi” dintre cele 49 de organizaţii internaţionale. „Extinderea privind membrii celor două organizaţii, ISO şi CEI, din ultimele decenii reflectă importanţa crescândă a standardelor internaţionale”

În ceea ce priveşte această creştere, raportul

declară: „Creşterea activităţii de standardizare reflectă, printre alţi factori, cererea consumatorilor cu privire la siguranţă şi produse de înaltă calitate, inovaţii tehnologice, expansiunea comerţului global şi creşterea îngrijorării multor guverne şi organizaţii

neguvernamentale privind problemele sociale şi mediul. „Standardele joacă un rol important în îndeplinirea acestor cerinţe”.

Alan Bryden, secretarul general al ISO

comentează: „Este încurajator pentru ISO şi cei 153 membri naţionali ai săi, să observe importanţa standardizării internaţionale privind comerţul şi economia, totodată şi interesul pentru problemele sociale cum sunt mediul şi responsabilitatea socială, recunoscute şi analizate în acest mod în raportul OMC pe anul 2005.

Se observă că eforturile ISO de a comunica

avantajele standardelor internaţionale, nu numai inginerilor, dar şi mediului de afaceri, guvernelor şi întregii societăţi are rezultate positive.

Raportul OMC evidenţiază că ISO şi CEI

elaborează circa 85% din standardele internaţionale şi că în 2004, ISO a publicat 1247 standarde şi documente, totalul standardelor ISO la sfârşitul anului fiind de 14 900.

În timp ce sectorul privat contribuie cel mai mult

la elaborarea standardelor, raportul scoate în evidenţă că şi organizaţiile neguvernamentale se implică, conlucrând cu industria şi organizaţiile internaţionale,



în vederea elaborării standardelor în domenii ca mediul şi responsabilitatea socială.

“Standardele ISO şi CEI sunt voluntare”,

continuă raportul, dar unele sunt date ca referinţe în reglementări tehnice şi altele devin de facto obligatorii.

Un anumit număr de standarde – în principal cele privind sănătatea, siguranţa sau mediul – sunt adoptate, în anumite ţări ca parte în cadrul de reglementare sau sunt date ca referinţă în legislaţie, servind ca bază tehnică.

“Considerate neobligatorii, anumite standarde

ISO şi CEI devin o cerinţă a pieţei, aşa cum s-a întâmplat în cazul standardului ISO 9000 sau al dimensiunilor containerelor de marfă, al cărţilor de credit bancare sau al bateriilor electrice”.

Printre domeniile de lucru ale ISO, evidenţiate

de raportul OMC, se află şi elaborarea standardelor şi a ghidurilor pentru evaluarea conformităţii – procesul de verificare a produselor şi serviciilor privind modul de îndeplinire a cerinţelor şi specificaţiilor prevăzute în standarde sau reglementări.

În raportul OMC se mai spune: „În mod ideal, o

atestare a conformităţii cu cerinţele de reglementare trebuie să se desfăşoare o singură dată şi la un cost cât mai eficient şi trebuie recunoscută pe toate pieţele. Pentru ca aceasta să devină realitate, trebuie ca încrederea în activitatea desfăşurată de diferite organisme de evaluare a conformităţii, din diverse ţări, să se recunoască prin intermediul acordurilor de cooperare multilaterală”.

„Cooperarea este facilitată dacă se aderă la

standardele armonizate care definesc cele mai bune practici utilizate în evaluarea conformităţii sunt

corelate cu standardele internaţionale/ghidurile privind evaluarea conformităţii elaborate de către Comitetul ISO privind evaluarea conformităţii, ISO/CASCO”.

Raportul adaugă că seria 17 000 a standardelor

ISO/CEI dezvoltată de ISO/CASCO stabileşte cele mai bune practici pentru organismele de evaluare a conformităţii, încurajând transparenţa şi imparţialitatea.

Revenind asupra procesului de elaborare a

standardelor, raportul arată că activitatea ISO este strict reglementată de propriile proceduri ISO şi de către „Codul de bună practică“ al OMC [nota editorilor: Anexa 3 la Acordul privind Înlăturarea Barierelor Tehnice din Calea Comerţului (TBT, Technical Barriers to Trade), “Codul de buna practică pentru elaborarea, adoptarea şi aplicarea Standardelor”].

Raportul subliniază de asemenea că

îmbunătăţirea participării ţărilor în curs de dezvoltate la activitatea de standardizare internaţională este „crucială”.

La acest punct, Alan Bryden face următorul

comentariu: ”ISO şi WTO văd în acelaşi mod necesitatea facilitării accesului ţărilor în curs de dezvoltare la pieţele mondiale, prin larga promovare a avantajelor standardizării internaţionale şi prin creşterea participării acestora la elaborarea standardelor ISO. Acesta este unul din obiectivele strategice ale ISO pentru perioada 2005-2010, totodată şi un scop concret al Planului pe cinci ani al ISO referitor la ţările în curs de dezvoltare”

Traducere: Maria Jianu Comunicat de presă ISO

5 Iulie 2005



Declaraţia de conformitate a furnizorului a fost consolidată datorită unui nou standard ISO/CEI Roger Frost, manager pentru presă şi comunicare la Secretariatul Central al ISO

Un nou standard ISO/CEI defineşte cerinţele pe care furnizorii (inclusiv producătorii) trebuie să le îndeplinească atunci când declară că produsele, serviciile, sistemele, procesele sau materialele sunt conforme cu reglementările şi alte specificaţii relevante.

Declaraţiile care îndeplinesc cerinţele ISO/CEI 17050 trebuie să inspire o încredere mai mare guvernelor, autorităţilor de reglementare, consumatorilor şi utilizatorilor întrucât standardul se bazează pe un consens internaţional cu privire la buna practică şi stabileşte un benchmark care poate fi aplicat în toate domeniile de activitate şi în toate statele.

ISO/CEI 17050 a fost elaborat de Grupul de Lucru (WG) 24 al ISO/CASCO (Comitetul pentru Evaluarea Conformităţii). ISO Focus i-a cerut lui Joël Uman, secretar al acestui grup, să se refere la semnificaţia lui ISO/CEI 17050 în raport cu ISO 9001:2000 şi ISO 14001:2004.

„Economiile de timp şi bani rezultate din

Declaraţia de Conformitate a Furnizorului (SDoC) aduc importante avantaje furnizorilor şi clienţilor lor”

Joël Urman a explicat: „Acolo unde este legal,

cerinţele de reglementare şi cele ale pieţei cer ca o organizaţie să îşi auditeze sau să îşi certifice sistemul său de management de către un organism independent.

În cazul în care asemenea cerinţe nu există şi o organizaţie doreşte să dea o declaraţie că sistemul său de management este conform cu cerinţele unui standard, ISO/CEI 17050 va constitui un instrument

de lucru valoros în acest demers, precum şi în acceptarea acestei declaraţii.

ISO CEI 17050 cuprinde în mod explicit sistemele de management şi menţionează ce anume necesită un furnizor pentru a atesta că sistemul său de management îndeplineşte cerinţele standardului care se aplică sau alte cerinţe tehnice. Consider că tot mai multe organizaţii vor decide să utilizeze SDoC – o opţiune care le permite să ateste că sistemele lor de management sunt conforme cu standarde precum ISO 9001:2000 sau ISO 14001:2004.

Când o organizaţie declară că utilizează ISO/CEI 17050 ca bază pentru declaraţia de conformitate a furnizorului, va beneficia de excelente linii directoare cu privire la ce trebuie să întreprindă pentru a consolida declaraţia. În plus, o asemenea declaraţie se va bucura de o mai largă recunoaştere şi acceptare datorită cerinţelor cuprinse în ISO/CEI 17050”.

„Declaraţiile care îndeplinesc cerinţele

ISO/CEI 17050 vor inspira o încredere mai mare” Cadru ISO/CEI 17050 oferă un cadru pentru ceea ce

denumim „declaraţia de conformitate a furnizorului”. O SDoC este una din modalităţile prin care un furnizor poate căuta să îşi demonstreze



conformitatea. Acest lucru poate fi cerut, de exemplu, de reglementarea din domeniul sănătăţii, al securităţii sau al mediului sau poate fi dorit întrucât oferă mai multă încredere clienţilor potenţiali.

Alte modalităţi sunt: invitarea clientului să verifice conformitatea sau angajarea unui organism independent, de exemplu, un laborator de încercări sau un serviciu de inspecţie să publice un certificat de conformitate (de exemplu, pentru nişte produse).

Declaraţia de conformitate a furnizorului necesită mai puţin timp decât celelalte opţiuni, ceea ce înseamnă că produsele pot fi fabricate şi introduse mai rapid pe piaţă. Este, de asemenea, mai ieftină, iar de economiile făcute de furnizor va beneficia şi clientul.

Publicarea ISO/CEI 17050 pune la dispoziţia furnizorilor şi a producătorilor o metodologie SDoC mai transparentă, mai riguroasă şi cu o practică armonizată la nivel global, motive pentru care această opţiune va fi tot mai utilizată în cadrul comerţului mondial.

Facilitând procesul de evaluare a conformităţii, standardul nu suprimă obligaţia furnizorilor şi a producătorilor de a respecta reglementările relevante şi alte cerinţe legale, fapt pentru care va încuraja acceptarea sa de către autorităţi şi va inspira încredere clienţilor.

Noul standard este alcătuit din două părţi. Prima specifică cerinţele generale ale unei declaraţii de conformitate a furnizorului. S-a intenţionat să se sporească valoarea SDoC prin elaborarea unui standard internaţional pentru această opţiune şi să se

încurajeze utilizarea sa, făcând SDoC mai uşor de acceptat de către guvern şi autorităţile de reglementare. Partea 1 cuprinde un exemplu de SDoC.

Acceptare Partea a doua se referă la documentele de sprijin

pentru întocmirea unei declaraţii de conformitate a furnizorului, de exemplu rezultatele încercărilor desfăşurate de furnizor sau de un organism independent pentru îndeplinirea cerinţelor legale. Din nou, s-a intenţionat încurajarea acceptării SDoC de către clienţi şi autorităţi.

Joël Urman a afirmat: „Economiile de timp şi bani rezultate din utilizarea declaraţiei de conformitate a furnizorului vor aduce avantaje importante furnizorilor de produse, procese, servicii şi sisteme, precum şi clienţilor.

ISO/CEI 17050-1:2004, Evaluarea conformităţii – Declaraţia de conformitate a furnizorului – Partea 1: Cerinţe generale şi ISO/CEI 17050-2:2004, Declaraţia de conformitate a furnizorului – Partea 2- Documentaţie de sprijin, pot fi procurate de la ASRO, Serviciul vânzări-abonamente, str. Mendeleev, nr. 21-25, sector 1, Bucureşti. Tel: 212 77 25, Fax: 210 25 14, 312 94 88.

Traducere: Maria Bratu,

din: ISO Focus, vol. 2, nr. 3, 2005

Standardizarea internaţională


Servicii în domeniul alimentării cu apă şi al canalizării Criterii de calitate pentru servicii şi indicatori de performanţă Mihaela UDRAN, expert principal standardizare, Direcţia Standardizare, ASRO

Introducere Apa constituie o provocare mondială a secolului

XXI iar comunitatea internaţională face tot posibilul să îndeplinească Obiectivele de Dezvoltare ale Mileniului (Millenium Development Goals).

După cel de al treilea Forum Mondial al Apei de la Kyoto din martie 2003, comunitatea internaţională s-a angajat să amelioreze modul de a dirija serviciile pentru apă potabilă şi canalizare şi, în acest scop, şi-a stabilit ca prioritate să obţină mai multă calitate cu ajutorul administraţiilor descentralizate.

La Adunarea Generală a Naţiunilor Unite, din decembrie 2003, a fost agreată ideea declarării perioadei 2005-2015 ca Deceniul Internaţional al Acţiunii „Apa pentru viaţă”, care începe o dată cu sărbătorirea Zilei Mondiale a Apei în martie 2005. Obiectivele decadei „Apa pentru viaţă” pleacă de la premisa acordării unei atenţii sporite problemelor legate de apă, luând în considerare în acelaşi timp eforturile de dezvoltare şi cooperare la toate nivelurile pentru a atinge scopurile propuse de declaraţia privind implementarea planului „Dezvoltarea durabilă şi Agenda XXI”care a fost adoptat la Summit-ul Mondial de la Johannesburg.

Având în vedere schimbările majore care au impact şi asupra resurselor de apă ale planetei, problema apei trebuie privită în context global. Aşa cum se ştie, creşterea demografică la nivelul planetei a înregistrat şi este posibil să înregistreze şi în viitor

un ritm susţinut, ceea ce poate pune în discuţie o posibilă criză a apei, poate nu la nivel de cerinţă, ci mai ales la nivel de gestionare.

În acest context mondial a luat fiinţă în anul 2001 comitetul internaţional de standardizare ISO/TC 224, care elaborează standarde care prevăd ghiduri pentru serviciile de apă potabilă şi canalizare, standarde destinate să ajute autorităţile de resort şi operatoriii acestora să atingă nivelul de calitate care poate cel mai bine satisface aşteptările consumatorilor şi principiile unei dezvoltări durabile.

Avantaje aşteptate de la activitatea ISO / TC 224 Creşterea demografică, industrială şi agricolă

remarcată peste tot în lume a făcut ca autorităţile politice la cel mai înalt nivel să fie ele însele preocupate de resursele de apă proaspătă cerute de această creştere.

Se observă că aceste resurse, în special partea care poate fi utilizată pentru a satisface nevoile consumului uman, devin din ce în ce mai rare atât cantitativ cât şi calitativ, parţial din cauza competiţiei cu alte activităţi utilizatoare de apă ca: agricultura, mineritul, transportul şi protecţia habitatului şi că vor fi cerute investiţii considerabile pentru a se satisface nevoile populaţiei şi mai ales ale ţărilor care au nevoie de ajutor.



Se remarcă o tot mai accentuată preocupare referitoare la obţinerea unei calităţi acceptabile a alimentărilor cu apă în cantităţi rezonabile, la preţuri accesibile, atât în sistemele centralizate de alimentare, cât şi în situaţiile alimentării private cu apă în mediul rural.

O limitare netă a creşterii economice şi o dezvoltare durabilă vor putea da asigurarea că vor putea fi livrate în siguranţă cantităţi rezonabile de apă, cu o calitate adecvată, la un preţ accesibil în cadrul pieţei locale.

În acest sens, ISO/TC 224 a decis să includă în termenul de zonă de acţiune toate mijloacele utilizate pentru ca alimentările cu apă şi canalizările să ajungă la consumatori, ca, de exemplu, racordările gospodăriilor, coloanele instalaţiilor publice, apa livrată de comercianţi, rezervele de apă din rezervoarele mari, iar pentru canalizare, racordurile la reţeaua publică sau la instalaţiile de epurare, toaletele publice etc.

Mai mult, ca rezultat al dinamicii consumului mondial, consumatorii care utilizează serviciile de apă atât în cele mai industrializate ţări, cât şi în ţările aflate în dificultate, necesită din ce în ce mai mult o preocupare pentru calitatea serviciilor din domeniul alimentării cu apă. Aceştia sunt din ce în ce mai atenţi la transparenţa managementului şi la raportul calitate/preţ al acestor servicii. Ei sunt, de aceea, foarte preocupaţi de valoarea facturii lor de apă şi să obţină un preţ cât mai redus posibil pentru un nivel stabilit al serviciului.

După cum se ştie, în majoritatea ţărilor există reglementări, în număr mai mare sau mai mic, referitoare la apa destinată consumului uman şi la apa uzată evacuată după tratare în mediul ambiant rural. Acestea stabilesc pentru apă criteriile de calitate care garantează protecţia sănătăţii populaţiei şi protecţia mediului. Dar scopul unor astfel de reglementări nu este să descrie modul în care acţionează managementul serviciului de alimentare cu apă. Aceste reglementări legale pot, să vizeze alte aspecte. De aceea cadrul normativ, bazat pe consens şi reunind reflectarea intereselor tuturor părţilor interesate, pare a fi cel mai adecvat pentru a căuta să satisfacă nevoile utilizatorilor şi ale mediului lor înconjurător, concomitent cu respectarea reglementărilor.

Domeniul de lucru al ISO/TC 224 vizează sectorul serviciilor care are legătură cu alimentarea cu apă potabilă şi canalizarea apelor uzate, servicii pentru care autorităţile publice sunt responsabile pe plan local faţă de populaţie şi în ce priveşte mediul înconjurător.

Comitetul tehnic internaţional ISO/TC 224 a recurs la standardizare ca instrument de progres pentru îmbunătăţirea calităţii acestor servicii. Acest fapt va conduce la:

• facilitarea dialogului între utilizatori,

autorităţi şi furnizorii de servicii răspunzători de instalaţiile pentru alimentare cu apă şi canalizare astfel încât să se ţină mai bine seama de aşteptările utilizatorilor şi să devină mai transparent managementul serviciilor, de către autorităţile respective;

• o mai bună exploatare şi o ameliorare managerială a achiziţiilor pentru servicii şi în ceea ce priveşte resursele de apă, propunând o listă de cerinţe care trebuie îndeplinite, criterii de evaluare a calităţii şi indicatori de performanţă asociaţi;

• definirea criteriilor obiective pentru calitatea serviciilor şi indicatorii de performanţă asociaţi acesteia, care vor face posibilă măsurarea rezultatelor serviciilor furnizate şi compararea lor cu obiectivele convenite pe baza acestora între părţile interesate, ştiut fiind faptul că poate fi apreciată calitatea serviciului în concordanţă cu satisfacţia utilizatorilor şi cu protecţia mediului;

• facilitatea monitorizării progresului realizat în cadrul aceluiaşi serviciu de alimentare cu apă şi o posibilă evaluare a nivelului performanţelor între diferite servicii în domeniul apei.

Criteriile şi indicatorii ISO/TC 224 pot fi

introduşi în mod voluntar, pentru a veni în sprijinul instrucţiunilor administrative sau contractelor încheiate, pe de o parte, între autorităţile însărcinate cu alimentarea cu apă şi/sau serviciile de canalizare şi, pe de altă parte, operatorii (publici sau privaţi) cărora cele dintâi vor decide să le încredinţeze managementul respectivelor servicii.

Comitetul ISO/TC 224 are legături cu AIDIS

(Asociaţia Americană Sanitară şi pentru Ingineria Mediului), Organizaţia Internaţională a Consumatorilor, Asociaţia Internaţională a Apei, Norm APME, Banca Mondială şi Organizaţia Mondială a Sănătăţii.

De asemenea, ISO/TC 224 are legături cu comitetele europene de standardizare CEN/TC 164, Alimentări cu apă şi CEN/TC 165, Tehnica apelor uzate.

ISO/TC 224 şi-a stabilit patru grupuri de lucru şi

un grup ad-hoc. Experţii în aceste grupuri de lucru sunt numiţi de membrii ”P” (permanenţi) ai ISO/TC 224.



ISO/TC 224 doreşte să elaboreze standarde care să poată fi utilizate pe o scară cât de largă posibil astfel încât să ţină seama de condiţiile din ţările emisferei sudice, precum şi din zonele rurale.

Pentru a se asigura cea mai lărgită diseminare a informaţiilor şi schimburilor în activitatea comitetului, au fost organizate trei foruri regionale în anul 2004, în Asia – Republica Coreea, aprilie 2004, în America Latină – Porto Rico, august 2004, în Africa – Maroc, septembrie 2004.

Obiectivele ISO/TC şi strategia pentru atingerea acestora Obiectivele definite ale ISO/TC 224 Obiectivele propuse pentru standardizare

constau în elaborarea de ghiduri pentru activităţile de servicii referitoare la managementul instalaţiilor de alimentare cu apă potabilă şi canalizare a apelor uzate. Aceste standarde vor fi destinate să sprijine autorităţile publice vizate şi operatorii privaţi sau publici aleşi de acestea pentru a furniza în mod continuu consumatorilor servicii de calitate mai bună la un preţ optim.

Utilizarea acestor standarde va fi pe principiul

voluntarităţii şi independent de statutul legal al operatorilor.

Aceste standarde vor recomanda autorităţilor

publice şi operatorilor acestora să stabilească un dialog cu reprezentanţii consumatorilor, cu scopul de a determina calitatea serviciilor care să satisfacă cel mai bine aşteptările majorităţii consumatorilor.

Utilizând aceste standarde ca bază, autorităţile publice responsabile şi operatorii vor defini mijloacele pentru furnizarea de servicii de calitate. De asemenea, aceştia convin asupra costurilor, schemelor şi a planurilor de monitorizare, utilizând un sistem de indicatori.

Pentru a asigura un plan eficace de monitorizare, autoritatea publică şi operatorii acesteia vor avea de ales un număr adecvat de indicatori pentru fiecare zonă în care este de aşteptat un anumit progres şi împreună vor stabili valorile-ţintă corespunzătoare în acest scop. În această accepţiune, standardele nu vor impune valori minime pentru clasificarea nivelurilor de performanţă ale indicatorilor specifici.

În scopul de a fixa aceste obiective, ISO/TC 224 şi-a propus ca obiect următoarele:

1) Definirea unui limbaj comun pentru diferiţii factori interesaţi, consumatori, autorităţi publice la nivel local sau naţional responsabile de serviciile de apă, tehnicieni în serviciul autorităţii publice sau profesând în mediul privat şi însărcinaţi de către aceste autorităţi cu managementul serviciilor de apă, departamente de cercetare, laboratoare etc.;

2) Clarificarea aşteptărilor consumatorilor, cu

stabilirea caracteristicilor elementelor serviciilor, precum şi a modului prin care se exprimă performanţele aşteptate de utilizatori;

3) Întocmirea listei acţiunilor care trebuie duse la

îndeplinire, pentru managementul instalaţiei de alimentare cu apă potabilă, care să includă toate operaţiile care să satisfacă nevoile consumatorilor: producţie, transport, depozitare, distribuţie a apei potabile, precum şi întreţinere şi dezvoltare ale achiziţiilor materiale şi nemateriale ale serviciilor. Pot fi, de asemenea, luate în considerare acţiunile legate de managementul necesarului de apă;

4) Întocmirea listei acţiunilor care trebuie duse

la îndeplinire, pentru managementul instalaţiei de canalizare care să includă toate operaţiile care să satisfacă nevoile consumatorilor legate de sănătate, precum şi de protecţia mediului şi a resurselor de apă: colectarea apelor uzate, tratarea în amonte de descărcarea în mediul receptor sau recircularea în instalaţii a apei potabile sau nepotabile, tratarea nămolurilor şi a reziduurilor în scopul regenerării sau eliminării acestora, întreţinerea şi dezvoltarea dotărilor;

5) Propunerea, în fiecare caz, a unor criterii măsurabile de calitate pentru servicii şi a unor indicatori de performanţă care să permită compararea rezultatelor constatate cu obiectivele vizate, stabilite de către autoritatea răspunzătoare de serviciile de apă potabilă sau uzată;

Standardele planificate vor pune accent pe

aspectul „rezultatelor” diferitelor activităţi de servicii şi vor lăsa autorităţilor în funcţiune deplina libertate de acţiune în ceea ce priveşte nivelul rezultatelor şi mijloacele care trebuie utilizate în scopul obţinerii acestor rezultate.

Prin urmare, utilizatorii standardelor vor fi liberi să aleagă cerinţele de calitate corespunzătoare, indicatorii de performanţă şi valorile pentru obiectivele de îndeplinit.

Aceste standarde sunt cu aplicare voluntară şi nu vor acţiona ca un înlocuitor al reglementărilor.



Nu este inclusă standardizarea în domeniul calităţii apei potabile care face deja obiectul activităţii Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii (Ghid pentru calitatea apei potabile) şi nici analiza apei potabile, care constituie domeniul ISO/TC 147.

Elaborarea standardelor în comitetul

internaţional ISO/TC 224 trebuie să facă referire şi să fie compatibilă cu standardele ISO/TC 176, Managementul calităţii şi asigurarea calităţii. Acestea vor exclude standardizarea în domeniul limitelor de acceptabilitate pentru apele uzate deversate în ape receptoare, subiect deja tratat în reglementările naţionale.

Standardul nu trebuie să reglementeze structura şi metodologia de management al instalaţiilor de apă şi ape uzate, inclusiv contractarea.

Sunt de asemenea excluse din domeniul de activitate al ISO/TC 224 metodele de proiectare şi de construcţie a instalaţiilor de alimentare cu apă şi de canalizare, precum şi tehnologiile de reparaţie şi întreţinere. Chiar dacă aceste standarde vor face recomandări pentru operatori de a aplica o întreţinere de tip preventiv şi de a repara instalaţia de canalizare, când aceasta se opreşte din funcţionare, standardele nu vor include indicaţii referitoare la tehnologiile de reparare, care intră în competenţa autorităţii respective şi/sau a operatorilor desemnaţi de aceasta.

Operatorii pot utiliza sistemele de management din seria de standarde ISO 9001 şi ISO 14001 cu scopul de a-şi atinge performanţa planificată.

Strategii identificate pentru atingerea

obiectivelor stabilite de comitetul tehnic ISO/TC 224

Comitetul internaţional de standardizare

ISO/TC 224 va asigura că toţi factorii de interes implicaţi în activităţi de servicii care au legătură cu alimentarea cu apă şi canalizarea vor fi chemaţi în comitetul tehnic.

Sunt vizaţi: - reprezentanţii consumatorilor; - autorităţile guvernamentale şi publice care au

în sarcină alimentarea cu apă şi canalizarea; - operatorii publici şi privaţi care se ocupă de

operaţiile din instalaţiile de alimentare cu apă şi canalizare.

Pentru a elabora aceste standarde, comitetul ISO/TC 224 va studia documentele publicate şi experienţele referitoare la activităţile din serviciile de alimentare cu apă potabilă şi de canalizare.

Organizaţiile internaţionale şi organismele neguvernamentale care au deja experienţă şi competenţă în acest domeniu sunt invitate să facă parte din comitetul tehnic de standardizare (Organizaţia Mondială a Sănătăţii, Banca Mondială, Asociaţia Internaţională a Apei etc.).

Autorităţile naţionale, operatorii şi organismele neguvernamentale vor avea ocazia să contribuie cu experienţa lor prin participare în delegaţiile lor naţionale.

Deoarece condiţiile de operare în instalaţiile de alimentare cu apă şi canalizare diferă în ţările dezvoltate de cele din ţările în curs de dezvoltare, precum şi în zonele secetoase faţă de cele temperate, participarea unui grup cât mai mare de experţi din ţările respective va fi de ajutor pentru ca activitatea ISO/TC 224 să poată lua în considerare toate situaţiile existente.

Factori care influenţează îndeplinirea şi

punerea în aplicare a programului de lucru ISO/TC

În scopul pregătirii standardelor adecvate pe plan

mondial, care vor putea fi utilizate şi aplicate atât în ţările industrializate, cât şi în ţările în curs de dezvoltare, în metropole sau în oraşe mici şi în zone rurale, este esenţială participarea ţărilor în curs de dezvoltare şi a ţărilor recent implicate în activitatea ISO/TC 224. Poate însă fi dificil să se obţină participarea acestor ţări din cauza lipsei fondurilor în acest sens.

După cum reiese din broşura informativă a ISO/TC 224, aceste lucrări sunt de mare importanţă pentru toţi partenerii implicaţi în sectorul apei. Sunt în principal vizaţi reprezentanţii consumatorilor, guvernele, autorităţile publice şi locale cu responsabilităţi în domeniul apei potabile şi canalizării, operatorii publici şi privaţi. De aceea, este de maximă importanţă ca toţi factorii-cheie din acest sector să fie reprezentaţi şi implicaţi în lucrările comitetului tehnic. Este, de asemenea, important să se ţină seama de diferenţele dintre ţări, referitoare la caracteristicile de ordin hidrologic, social-economic şi politic.



Structura, proiectele în lucru din domeniul apei şi publicaţiile ISO/TC 224

Structura comitetului tehnic ISO/TC 224

Număr Denumire Termeni de referinţă CG Coordonare Coordonarea grupurilor de lucru în ceea

ce priveşte planificarea şi monitorizarea activităţii. Prevederea unui mecanism pentru conlucrarea preşedinţilor şi copre-şedinţilor grupurilor de lucru. Schimburile de informaţii despre modul cum progresează activitatea grupurilor de lucru şi dacă există ocazia sau necesitatea de întâlniri comune ale grupurilor de lucru, precum şi punerea de acord din punct de vedere al elaborării şi al termenelor comune ale documentelor elaborate.

WG 1 Terminologie Definirea termenilor pentru activităţile de servicii în domeniul alimentării cu apă potabilă şi al canalizării, inclusiv a diferiţilor termeni tehnici bazaţi pe aplicarea şi utilizarea regională, dacă aceştia sunt comuni mai multor subiecte de lucru sau sunt solicitaţi de alt grup de lucru.

WG 2 Servicii către consumatori

Stabilirea caracteristicilor proprii elementelor activităţilor de servicii care se referă la instalaţiile de alimentare cu apă şi canalizare, în scopul satisfacerii aşteptărilor consumatorilor. Definirea unui limbaj comun al diferiţilor factori de interes şi propunerea unei alegeri a criteriilor de calitate care vor fi aplicabile serviciului aşteptat de consumatori pentru fiecare criteriu, definirea indicatorilor şi instrumentelor utilizate pentru măsurarea performanţei, dar fără a se stabil o valoare de atins sau limite.

WG 3 Apă potabilă Standardizarea unui cadru pentru definirea şi măsurarea activităţilor de servicii referitoare la instalaţiile de alimentare cu apă potabilă. Activitatea de standardizare cuprinde: definirea unui limbaj comun pentru diferiţii factori de interes, a caracteristicilor pentru serviciile din domeniul apei potabile, a listei cu cerinţele de îndeplinit pentru managementul unei instalaţii de alimentare cu apă potabilă, a criteriilor de calitate pentru servicii şi a unui sistem aferent de indicatori de performanţă, fără a se stabili valori de atins sau limite.

WG 4 Instalaţii de canalizare

Standardizarea unui cadru pentru definirea şi măsurarea activităţilor de servicii în domeniul instalaţiilor de canalizare. Activitatea de standardizare cuprinde: definirea unui limbaj comun pentru diferiţii factori de interes, a caracteristicilor pentru elementele serviciilor în concordanţă cu aşteptările consumatorilor, a listei cu cerinţele de îndeplinit pentru managementul unei instalaţii de canalizare, a criteriilor de calitate pentru servicii şi un sistem aferent de indicatori de performanţă, fără a se stabili valori de atins sau limite.

AD HOC

Ţări în curs de dezvoltare

Proiecte în curs de elaborare în cadrul Comitetului Tehnic ISO/TC 224 şi al subcomitetelor acestuia

Număr proiect

Titlu proiect

Data înregis-

trării

Stadiulcurent

Data limită a stadiului curent

Date limită

ISO/CD 24510(id 37246) (WG 2)

Service activities relating to drinking water and wastewater - Guidelines for the service to users

2002-08-07 30.20 print 2005-03-24

DIS: 2006-07-01 FDIS: 2007-07-01 IS: 2007-07-01

ISO/CD 24511(id 37247) (WG 4)

Service activities relating to drinking water and wastewater - Guidelines for the assessment of wastewater services and the management of utilities

2002-08-01 30.20 print 2005-03-24

DIS: 2006-07-01 FDIS: 2007-04-01 IS: 2007-07-01

ISO/CD 24512(id 37248) (WG 3)

Service activities relating to drinking water and wastewater - Guidelines for the assessment of drinking water services and the management of utilities

2002-08-01 30.20 print 2005-03-24

DIS: 2006-07-01 FDIS: 2007-04-01 IS: 2007-07-01

Concluzii Managementul efectiv al resurselor de apă este

esenţial pentru dezvoltarea durabilă şi reducerea sărăciei. Managementul deficitar al bazinului hidrografic conduce la creşterea pagubelor economice şi la pierderi umane cauzate de inundaţii, secetă, alunecări de teren şi eroziune. O apă de calitate precară prezintă riscuri pentru sănătate, provoacă pagube faunei piscicole şi generează distrugerea ecosistemelor. Serviciile slabe în alimentarea cu apă afectează locuitorii comunităţilor, provoacă pierderi în domeniul agriculturii, industriei, cât şi al echilibrului ecosistemelor. Politicile neadecvate în domeniul managementului apelor, regimului instituţional şi al preţurilor afectează bugetele centrale şi locale, creând distorsiuni în dezvoltarea acestora.

În privinţa României, în programul de guvernare pentru 2005-2008 au fost prevăzute în domeniul gospodăririi apelor măsuri dintre care cele mai importante se referă la :



managementul resurselor de apă în conformitate cu regimul impus de acordurile, protocoalele şi convenţiile la care România este parte şi rezultatul negocierilor cu Comisia Europeană;

reactualizarea standardelor şi reglementărilor tehnice privind construcţia şi exploatarea sistemelor de colectare şi a staţiilor de epurare a apelor uzate orăşeneşti;

măsuri privind controlul poluării industriale; pregătirea unui portofoliu de proiecte pentru

modernizarea şi construcţia sistemelor de alimentare cu apă, a staţiilor de tratare, a sistemelor de canalizare şi a staţiilor de epurare pentru localităţile urbane eligibile a fi finanţate din fonduri ISPA şi SAMTID şi a celor rurale din fonduri SAPARD, urmate, după 2007, de finanţarea din fondurile structurale şi de coeziune.

Din aceste motive considerăm ca foarte importantă implicarea factorilor de interes din ţara noastră în activitatea de standardizare naţională şi internaţională din acest domeniu, care, şi pe această cale, sunt invitaţi să contribuie prin competenţa şi experienţa profesională în domeniu şi/sau prin identificarea resurselor materiale care să le permită participarea activă, în cadrul comitetului naţional de standardizare CT 186, Alimentări cu apă şi canalizări, la elaborarea standardelor internaţionale din programul de lucru al ISO/TC 224. Participarea la activitatea de standardizare va fi în mod sigur benefică prin conlucrarea tuturor factorilor publici sau privaţi implicaţi în activităţile de alimentare cu apă şi canalizare.

Organism de certificare sisteme de management al calităţ i i OC-SMC/ 453 /25.07.2005 ASRO-ORGANISMUL DE CERTIFICARE SISTEME DE MANAGEMENT AL CALITĂŢII (OC-SMC) a emis încă 3 CERTIFICATE de conformitate cu cerinţele standardului SR EN ISO 9001: 2001

pentru • S.C. 3D ROMÂNIA S.A. BUCUREŞTI, Str. Domniţa Ruxandra nr.12, pentru domeniul ,,dezinsecţie, deratizare’’ (cod CAEN 7470, ,,activităţi de întreţinere şi curăţare a clădirilor’’) Perioada de valabilitate a Certificatului este 19.07.2005 – 18.07.2008; • S.C. DENTAL HELP S.R.L. Bucureşti, Aleea Vlăsiei nr. 2, pentru domeniul ,,activitatea de asistenţă stomatologică’’ – cod CAEN 8513 Perioada de valabilitate a Certificatului este 19.07.2005 – 18.07.2008; • S.C. SALCO SERV S.A., FĂGĂRAŞ, Str. Negoiu nr. 147, jud. Braşov, pentru domeniul ,,colectarea, transportul şi depozitarea deşeurilor menajere şi nemenajere de la populaţie şi agenţi economici’’ (cod CAEN 9002 – ,,colectarea şi tratarea altor reziduuri’’).

Mediu


Evoluţia reglementărilor ecologice

Reglementările ecologice se îmmulţesc şi opinia publică este tot mai sensibilă la protecţia mediului. Companiile multinaţionale au interesul să adopte un demers preventiv în gestionarea impacturilor de mediu. Îngrijorarea în legătură cu poluarea aerului, a apei, transformarea unor regiuni în deşert sau epuizarea resurselor nu sunt noi. Se recunoaşte însă tot mai mult faptul că impactul omului asupra mediului este tot mai important din cauza creşterii demografice, a intensificării activităţilor economice şi a dispersiei poluanţilor la distanţe mai mari decât locul de origine. Noile date cu privire la evoluţia climei la nivel planetar, modificarea stratului de ozon şi reducerea biodiversităţii nu fac decât să intensifice aceste preocupări.

Această evoluţie reprezintă o imensă provocare pentru societăţile multinaţionale. Monsanto, de exemplu, încearcă de multă vreme să reducă poluarea cât mai mult posibil, însă abia recent întreprinderea şi-a revizuit total activităţile economice, confruntată cu amploarea preocupărilor ecologice la nivel mondial. În anii ’70 şi la începutul anilor ’80, marile grupuri din industria grea au depus eforturi importante pentru a reduce poluarea, dar, în urma catastrofelor ecologice intens mediatizate, tot mai mulţi oameni consideră că „permisul de exploatare” al investitorului riscă să fie repus în discuţie din cauza impactului întreprinderilor asupra mediului.

Strategiile sau acţiunile considerate necesare depind de concepţia cu privire la rolul omului în natură şi de capacitatea noastră de a utiliza tehnologia pentru a contracara degradarea mediului. Conflictele sunt, deci, inevitabile. Noţiunea de responsabilitate faţă de mediu este în plină evoluţie. Încă de la sfârşitul anilor ’80 a apărut noţiunea de dezvoltare durabilă. Se consideră că, de acum înainte, problema mediului ţine de toate sectoarele

economice, nu numai de întreprinderile puternic poluante. Operatorii din telecomunicaţii, din societăţile financiare, chiar şi cabinetele de consultanţă în domeniul managementului dispun de o politică în domeniul mediului. Specialişti din cadrul unor întreprinderi care până de curând acordau puţină atenţie problemelor de mediu îşi dau seama că trebuie să îşi intensifice sistematic acţiunea în acest domeniu. Aceasta se aplică în mod deosebit companiilor multinaţionale din mai multe motive:

Reglementările ecologice locale sau regionale

pe care întreprinderile sunt constrânse să le respecte se înmulţesc. Este tot mai costisitor să se ia măsuri de remediere imediată;

Marile grupuri multinaţionale sunt expuse şi mai mult examinării de către public din cauza dimensiunii şi a puterii lor. Consumatorii şi guvernele au, la rândul lor, aşteptări tot mai mari;

Preocupările privind mediul depăşesc frontierele şi solicită acţiuni la nivel internaţional;

Companiile multinaţionale trebuie să studieze ce trebuie făcut pe pieţe şi în societăţi ale căror legi şi aşteptări variază.

Curba iniţierii Dată fiind tendinţa actuală, companiile

multinaţionale trebuie:

Să aibă o viziune globală cu privire la respectarea reglementărilor;

Să anticipeze evoluţia unor preocupări sau chiar agravarea acestora;

Să evalueze şi să conducă sistematic toate impacturile companiei respective asupra mediului;

Mediu


Să internalizeze costurile de utilizare a resurselor ecologice;

Să adopte un demers preventiv în gestionarea impacturilor de mediu.

Examinarea reacţiilor companiilor la

preocupările ecologice ne sugerează faptul că firmele „învaţă” noi moduri de comportare şi progresează de-a lungul unei curbe de iniţiere. La baza acesteia se află acei conducători de întreprinderi care nu prea ţin seama de preocupările ecologice. Ei conduc, în general, societăţi cu mult înainte de apariţia tendinţelor ecologice sau întreprinderi mici, care funcţionează pe termen scurt. Responsabilii din cadrul acestor întreprinderi sunt indiferenţi faţă de protecţia mediului sau sunt gata să îşi apere poziţia. Prima etapă a curbei constă în a răspunde ameninţărilor sau schimbărilor specifice ale reglementării, elaborând soluţii imediat eficiente. Este vorba, în general, de măsuri care vizează reducerea impactului, îmbunătăţind mai degrabă un sistem existent decât eliminând problema din faza de proiectare.

Este foarte dificil să se treacă de la acest stadiu la o atitudine mai prevăzătoare, cum ar fi cea a Sony, care a declarat că va respecta cerinţele de mediu încă din faza de proiectare a fiecărui produs; trebuie subliniat faptul că acest lucru se produce. Pentru a atinge acest nivel trebuie să se înţeleagă că devansarea reglementărilor prezintă nişte avantaje. Iniţiativa conferă întreprinderii statutul de lider şi îi permite, de asemenea, să conducă procesul, pentru a fi la adăpost de viitoarele reglementări şi a crea nişte bariere competitive în calea noilor veniţi pe piaţă. Adesea, trebuie să se adapteze procesele şi sistemele pe etape, pentru a se reduce poluarea sau a se limita utilizarea resurselor şi de multe ori tehnologia este suficientă pentru respectarea de către întreprinderi a cerinţelor reglementării. Introducerea unor standarde voluntare, de exemplu, pentru consumul de energie, poate conduce la anticiparea, prevenirea şi apariţia a noi obligaţii reglementare. Putem analiza, în acest sens, abordarea recent adoptată de industria de construcţie a automobilelor cu privire la problemele de mediu. Apar, astfel, pentru tot felul de procese şi produse, numeroase standarde care, potrivit opiniei publice şi a guvernelor, favorizează protecţia mediului. Problema constă însă în faptul că foarte rar astfel de standarde sunt internaţionale. Sistemele de omologare a produselor, precum eticheta ecologică a Uniunii Europene sau standardul Forest Stewadship Council sunt limitate, dar se dezvoltă rapid. Standardul ISO 14001, referitor la managementul mediului, a fost aprobat abia în 1996; el trebuie urmat de alte iniţiative în acest sens. Acest standard este adoptat atât de întreprinderi

provenite din state în care există puţine reglementări, care doresc să pătrundă pe pieţe unde există preocupare pentru protecţia mediului, cât şi de societăţi multinaţionale care necesită linii directoare care să fie aplicate în ţările laxiste. Ford, în mod deosebit, este una din firmele care au dorit să fie adoptat acest standard la nivel internaţional. Dacă etapa cea mai critică a curbei de iniţiere constă în a trece de la o abordare reactivă la una dinamică, adevărata schimbare de atitudine constă în a trata problemele de mediu într-un mod strategic, nu numai tactic. Denumim aceasta „avansarea spre excelenţă în domeniul protecţiei mediului”. Iniţiativele luate de societăţi precum 3 M, The Body Shop, British Telecom, Johnson Mattew, Merck, Norsk Hydro şi Rank Xerox sunt, categoric, strategice.

Strategii şi valori Elaborarea unor politici active în domeniul

mediului continuă să ridice, totuşi, trei probleme: 1. Incertitudinile ştiinţei Şocul generat de încălzirea climei la nivel

planetar constituie un exemplu flagrant de lipsă de certitudini ştiinţifice. Nici măcar la nivel local ştiinţa nu oferă un mijloc simplu şi univoc de rezolvare a acestei probleme.

2. Dificultatea de stabilire a priorităţilor Renunţarea la un produs chimic sau la un proces

necesită adesea înlocuirea sa cu un altul, ale cărui efecte vor fi diferite. Acest tip de opţiune depinde de cine este cel care îşi va asuma costurile, adică de nişte consecinţe în termeni de valori.

Este mai rău dacă este afectată o rezervă naturală sau o mică comunitate? În ce măsură trebuie să ne îngrijorăm în legătură cu resursele disponibile pentru generaţiile viitoare?

3. Detectarea soluţiei optime Preocupările cu privire la protecţia mediului se

extind la dimensiunea întregii planete. Problemele evoluţiei climei, ale epuizării stratului de ozon, ale poluării aerului sau apei nu cunosc frontiere. Prin activitatea pe care o desfăşoară, o întreprindere poate afecta populaţii sau ecosisteme, dar efectul este dificil de evaluat întrucât consecinţele pot afecta o zonă mai mare sau mai mică pe termen lung sau mai scurt. Când cauza şi efectul sunt neclare, este dificil de ştiut ce trebuie întreprins sau dacă trebuie întreprins ceva. Există numeroase elemente care tind să dovedească faptul că reacţiile la preocupările de mediu ar trebui

Mediu


adaptate la sectorul respectiv de activitate întrucât impacturile ecologice ale industriilor variază. De multă vreme, industria chimică, cea petrolieră sau exploatarea minieră trebuie să facă faţă provocărilor de mediu. Abordarea sectorială nu este suficientă. Când trebuie să facă o opţiune sau să decidă prioritatea unei acţiuni, conducătorii obiectivelor industriale trebuie să facă distincţia între următoarele două dimensiuni:

• Semnificaţia ştiinţifică a impactului unei

activităţi sau al alteia (mai exact, amploarea impactului asupra mediului sau asupra epuizării resurselor);

• Perceperea importanţei acestor impacturi asupra părţilor interesate. Aici trebuie să se conştientizeze diversitatea sistemelor de valori sau a principiilor de luare a deciziilor, practicate de diverse grupuri.

Un simplu bilanţ sau audit al poluării aerului,

apei sau solului poate conduce la elaborarea unui program de reducere a impactului, dar această abordare comportă nişte riscuri pentru cea de-a doua dimensiune. Acest fapt poate genera frustrări în cadrul întreprinderilor care, deşi îşi gestionează bine serviciile de mediu, au trebuit să suporte preţuri foarte ridicate sau s-au confruntat cu reacţii negative din partea opiniei publice. Shell, de exemplu, deşi a făcut apel la cele mai riguroase şi greu contestabile metode pentru a se debarasa de platforma Brent Star, nu s-a gândit la reacţia opiniei publice. În 1996, în faţa amplorii protestelor, înregistrate în mod deosebit în Germania, a trebuit să renunţe la proiectul de a o scufunda în Marea Nordului. Bilanţul aspectului de mediu, oricât de complex şi laborios ar fi, nu constituie decât prima etapă a elaborării unei strategii. Următorul constă în a determina din ce punct de vedere o întreprindere poate fi afectată dacă are un impact negativ asupra mediului. De asemenea, trebuie identificate oportunităţile care decurg dintr-o strategie ecologică, chiar dacă va continua dezbaterea cu privire la amploarea acestor oportunităţi, la costurile de protecţie a mediului şi la cunoaşterea răspunsului la întrebarea: „Perioada câştigurilor uşor de obţinut reducând poluarea s-a încheiat?”. La ora actuală, politica de mediu a întreprinderilor se defineşte mai degrabă ca o reacţie la noile reglementări decât ca o cercetare a oportunităţilor. Totuşi, evoluţia condiţiilor şi a costurilor de producţie, precum şi schimbările intervenite în cererea consumatorilor sunt o sursă de avantaje competitive importante. Iniţiativa grupului german

Siemens, care a decis să îşi recicleze componentele electronice uzate pentru a fabrica aparate noi, constituie un bun exemplu de politică ecologică şi de exploatare a oportunităţilor. Cu o strategie globală care ţine seama de reglementări şi de factorii subadiacenţi care generează aceste reglementări, poate fi elaborat un plan de acţiune clar, în vederea reducerii impactului activităţii şi produselor întreprinderii asupra mediului. În acest context, o declaraţie politică este esenţială, ea servind ca ghid pentru organizaţie şi pentru comunicarea poziţiei sale în exterior. Aceasta trebuie să ţină seama de necesităţile specifice ale întreprinderii şi să indice modul în care ea îşi percepe impactul asupra mediului. Vagile declaraţii de intenţii nu sunt de mare ajutor nici pe plan intern, nici extern. În declaraţiile lor referitoare la politica de mediu, întreprinderile se declară gata să aplice principiile dezvoltării durabile, dar acest demers comportă riscuri: pentru a realiza o dezvoltare cu adevărat durabilă, întreprinderea trebuie să îşi schimbe radical politica comercială şi industrială. Nişte veleităţi false nu îi sunt de mare ajutor. Va fi mai convingătoare dacă îşi va fixa nişte scopuri realiste. Menţionăm, de exemplu, politica „îmbunătăţirii constante a performanţelor de mediu”, implementată de Unilever, obiectivul lanţului de detailişti britanici de la Sainsbury, de „reducere a impactului organizaţiei”, sau al British Telecom, de „reducere a consumului de materiale, reutilizare a deşeurilor, nu eliminarea lor şi promovarea reciclării”. Sistemele de management de mediu, necesare pentru elaborarea unei politici sunt uşor de definit în linii mari; în practică, însă, ele sunt de o mare diversitate. Întreprinderile trebuie, mai ales să decidă dacă şi în ce măsură doresc să adopte standarde de omologare pentru produse şi să publice rapoarte de audit cu privire la performanţele lor de mediu. Obligaţia de publicare a rapoartelor de audit pune în mare dificultate adoptarea de standarde naţionale. Aceasta, împreună cu alţi indici, sugerează, din păcate, că majoritatea întreprinderilor se cantonează încă în etapa de apărare a propriilor poziţii pe curba de iniţiere în domeniul protecţiei mediului. Legislaţiile naţionale trebuie să reflecte tot mai mult acordurile internaţionale care stabilesc standarde şi obiective în domeniul protecţiei mediului. La ora actuală, acordul cel mai important este Convenţia-Cadru a Naţiunilor Unite cu Privire la Modificarea Climei, semnată la Rio de Janeiro în 1992.

Traducere: Maria Bratu, din: Seen in the Press, ianuarie-aprilie, 2005

relevanţa globală a standardelor internaţionale · produselor medicinale, arăta3 că relevanţa...

Documents