RELATIA DINTRE LOGISTICA SI FUNCTIUNEA DE CERCETARE -DEZVOLTARE

ACADEMIA DE STUDII ECONOMICE

MARKETINGPROIECT LOGISTICARELATIA DINTRE LOGISTICA SI FUNCTIUNEA DE CERCETARE - DEZVOLTARE

Autori : Popescu Semida Gratiela

Popescu Ionela Valeria

Radu Mihaela Alexandra

Radu AnaMaria Catalina

Seria D , Grupa 1743

Prof.coordonator : Liliana Neacsu

BUCURESTI 2010CUPRINSI. Continutul Functiunii de Cercetare Dezvoltare . 3 1. Continutul Functiunii de Cercetare Dezvoltare . 3

1.1. Activitatile de conceptie . 3

1.1.1. Date generale privind functiunile intreprinderii (Radu Mihaela Alexandra) ... 3

1.1.2 Aspecte generale privind cercetarea stiintifica si inovarea (Radu Alexandra

Mihaela) . 5

1.1.3. Structuri organizatorice ale compartimentului de cercetare dezvoltare (Radu

AnaMaria - Catalina) . 6

1.1.4. Strategii de dezvoltare ale intreprinderii (Popescu Ionela Valeria) ..... 9

1.1.5. Categorii de activitati de cercetare inovare (Radu AnaMaria - Catalina) 12

1.1.6. Riscul in activitatea de cercetare inovare (Popescu Semida Gratiela) 18

1.1.7. Determinarea eficientei activitatii de cercetare inovare (Radu AnaMaria -

Catalina) .. 21

1.1.8. Rolul brevetelor in dezvoltarea activitatii intreprinderilor (Popescu Ionela

Valeria) 32

1.1.9. Date privind activitatea de cercetare dezvoltare in Romania si in UE (Radu

Mihaela Alexandra) . 36

1.2. Activitatile de investitii constructii ... 40

1.2.1.Construirea de noi capacitati de productie (Radu Mihaela Alexandra si Radu

AnaMaria Catalina) . 40

1.2.2.Extinderea si modernizarea celor existente (Popescu Semida si Popescu Ionela

Valeria) 43

1.2.3.Introducerea de noi instalatii ,echipamente si utilaje de inalta performanta

(Popescu Semida si Popescu Ionela Valeria) .. 46

1.2.3.1. Progresul tehnic cel ce determina realizarea unor utilaje, instalatii

si echipamente de inalta performanta .. 46 1.2.3.2. O noua tehnologie sistemul flexibil de fabricatie (SFF) . 47

1.2.3.3. Dezvoltarea productiei asistate de calculator . 47 1.2.3.4. Modul de introducere al noilor instalatii , echipamente si utilaje de

inalta performanta in cadrul firmelor .... 49 2. Interfata dintre Logistica si Functiunea de Cercetare Dezvoltare (Popescu Ionela Valeria si Radu AnaMaria - Catalina) . 50II. Studii de caz exemple de cooperare si /sau de conflict intre cele doua functiuni .... 56

Popescu Semida Gratiela .. 56

Popescu Ionela Valeria .... 57

Radu Mihaela Alexandra .. 60

Radu AnaMaria Catalina ... 63III. Recomandari pentru organizatii (intreaga echipa) .. 69IV. Bibliografie ... 72RELATIA DINTRE LOGISTICA SI FUNCTIUNEA DE CERCETARE -DEZVOLTAREI. CONTINUTUL SI IMPORTANTA FUNCTIUNII DE CERCETARE DEZVOLTARE PENTRU ACTIVITATEA UNEI ORGANIZATII

1. Continutul Functiunii de Cercetare Dezvoltare

1.1. Activitatile de conceptie

1.1.1. Date generale privind functiunile intreprinderii

Mecanismul de functionare al economiei capitaliste se bazeaza pe proprietatea private asupra mijloacelor de productie, concurenta si libertatea agentilor economici, practica demonstreaza ca o asemenea combinare poate adduce abundenta de bunuri si servicii pe piete.

Intr-un sens general acceptat, concurenta inseamna rivalitatea intre intreprinderi, lupta, competitive. Mecanismul concurentei ii sunt associate o serie de avantaje economice. Principalul avantaj al situatiei de concurenta pe piata este acela ca intreprinderile eficiente, inovatoare, cu costuri de productie si distributie mai scazute, se dezvolta si castiga teren in detrimental intreprinderilor ineficiente, sclerozate, cu costuri ridicate, ajungandu-se chiar la eliminarea acestora din urma.

Concurenta se dovesdeste a fi un proces de stimulare a inovarii. Ea determina aparitia continua de noi informatii, produse, tehnologii, procedee, conducand, in acelasi timp, la o economisire a factorilor de productie.

Functiunile componente ale sistemului organizarii procesuale a intreprinderii Intreprinderea isi desfasoara activitatea productiva intr-un anumit cadru organizatoric. Ea presupune un ansamblu de activitati dinamice si complexe, ce se pot grupa pe anumit functiuni, care se conditioneaza reciproc si a caror integrare permite acesteia sa reactioneze corespunzator la solicitarile mediului, sa evolueze eficient si sa se dezvolte continu.

Initiatorul conceptului de functiune a fost Henry Fayol, care a realizat pentru prima oara, pe baza unei analize a intregului complex de activitati din cadrul intreprinderii, comportamentare, o grupare rationala a tuturor activitatilor in sase functiuni: tehnica, comerciala, financiara, contabila, de securitate, administrativa.

Conceptul de functiune a constituit ulterior subiectul a numeroase studii si cercetari initiate de specialisti, suferind repetate modificari.

Evolutia acestui concept a fost influentata in principal de doi factori:

Progresul tehnic, ca factor de baza al determinarii structurii si complexitatii activitatii intreprinderii;

Sistemul socio-economic, in cadrul caruia a fost definit si aplicat.

Functiunea poate fi definita prin ansamblul activitatiilor orientate spre realizarea unor obiective derivate, rezultate din obiectivele generale ale intreprinderii. O anumita functiune se prezinta in practica ca o grupare concreta de activitati omogene, specializate.

Principalele clasificari ale functiilor

In principal, conceptul de functie a fost influentat de doi factori, dupa cum am mai spus: progresul tehnic, ca factor de baza al determinarii structurii si complexitatii activitatii intreprinderii si sistemul socio-economic, in cadrul caruia a fost definit si aplicat.

De-a lungul timpului, in functie de criteriile de grupare a activitatilor, in literatura economica s-au distins mai multe variante de clasificare a functiilor, dintre care mentionam: Gruparea functiilor dupa ciclul de exploatare:

Functiile unei intreprinderi presupun, pe de o parte repetarea unor operatii similare, ca de exemplu productia si, pe de alta parte, neregulate, precum recrutarea personalului sau investitiile. In acest sens se pot distinge doua categorii de functii:

Functii legate de derularea ciclului de exploatare: productie, aprovizionare, vanzare.

Functii care modifica ciclul de exploatare: cercetare, previziune pe termen lung.

Clasificarea lui H. Fayol.

In domeniul abordat, aportul lui H. Fayol este fundamental, inca din 1916 el punand in lumina existenta 6 functii comune pentru toate intreprinderile: - Functia tehnica: productie, transformare

Functia comerciala: cumparari, vanzari

Functia financiara: cautare si administrare a capitalurilor

Functia de securitate: protectia bunurilor si a persoanelor

Functia de contabilitate: inventar, bilant, pret de cost

Functia administratica

Corespunzator clasificarii lui B. Evgrafoff in cadrul intreprinderii se pot identifica urmatoarele functii de baza:

a) Functii de directive, care include activitatile al caror rol il constituie conducerea intreprinderii

b) Functii de distributie, ce cuprind activitatile menite sa puna la dispozitia clientilor bunurile sau serviciile produse de catre intreprindere

c) Functii de productie inglobeaza activitatiile al caror rol este de a crea bunurile sau serviciile pe care intreprinderea le-a ales in vederea comercializarii pe piata

d) Functii logistice regrupeaza activitatile desfasurate in scopul punerii la dispozitia intreprinderii a mijloacelor necesare funtionarii sale.

Indiferent de criteriul de grupare a activitatilor pentru identificarea functiilor firmei, se impune a fi precizat faptul ca tratarea separata a functiilor intreprinderii se efectueaza prin ratiuni pedagogice. Astfel, majoritatea specialistilor romani opteaza catre gruparea activitatilor proprii fiecarei intreprinderi, indiferent de domeniul de activitatea al acesteia, in sase functii:

Functia de productie

Functia de marketing

Functia comerciala

Functia financiar-contabila

Functia de personal

Functia de cercetare-dezvolare

Deoarece la nivelul oricarui organism economic independent, indiferent de specificul acestuia, regasim efectele tuturor functiilor intreprinderii (chiar daca ele se manifesta cu intensitati diferite), tratarea functiilor intreprinderii prin absolutizarea uneia dintre acestea si eliminarea celorlalte este improprie. De astfel, relatia de interdependenta dintre functiile intreprinderii se concretizeaza in efectul sinergic exprimat prin potentialul intreprinderii. Fiecare dintre functiile enumerate include un ansamblu de activitati interconectate dinamic ce permit adaptarea intreprinderii la mediul sau.

1.1.2 Aspecte generale privind cercetarea stiintifica si inovarea fiecare organizatie trebuie sa invete cum sa inoveze

si sa invete ca invovatia poate si trebuie organizata ca un produs sistematic.

Peter Drcker

Ceea ce este specific, ceea ce caracterizeaza si distinge epoca actuala este accelerarea procesului de innoire, de schimbare. Pe masura ce creste varsta omenirii, se reduce continu, intr-un ritm exponential, durata de viata a produselor, categoriile si legilor prin care este reflectata realitatea obiectiva a produselor si serviciilor ceruta de piata.

In planul actiunii, agentii economici aloca un volum tot mai mare de resurse banesti, materiale si umane pentru activitatile de cercetare-dezvoltare, pentru producerea de idei, de noi produse, noi tehnologii, pentru elaborarea si aplicarea unor metode adecvate de gestiune.

Functiunea de cercetare-dezvoltare cuprinde activitati care se desfasoara

in cadrul intreprinderii in vederea realizarii obiectivelor in domeniul obtinerii de

produse noi si a transformarii conceptelor stiintifice in produse sau servicii

utilizate pentru dezvoltarea viitoare.

Functiunea de cercetare-dezvoltare se regaseste in activitatile de elaborare a planului strategic, activitati de conceptie (proiectare si cercetare a produselor, inclusiv punerea la punct a tehnologiei pentru produsele noi, verificarea in laborator a comportarii lor si experimentarea diverselor solutii constructive in atelierele de prototipuri sau in statiile pilot). Din acelasi domeniu fac parte si activitatile care se refera la controlul tehnic de calitate al produselor care poate si trebuie sa aiba o influenta activa asupra conceptiei de viitor privitoare la produse. Tot din domeniul acestei functiuni fac parte si actiunile privind organizarea productiei si a muncii, dezvoltarea de ansamblu a intreprinderii, cresterea capacitatii de productie, utilarea intreprinderii corespunzator necesitatilor de fabricatie a noilor produse etc.

Organizarea stiintifica a productiei si a muncii permite o pregatire corespunzatoare a fabricatiei si imbunatatirea permanenta a acesteia prin mai buna organizare a conducerii (elaborarea structurilor organizatorice, proiectarea sistemului informational, elaborarea regulamentului de organizare si functionare), organizarea productiei (determinarea si valorificarea capacitatilor de productie, organizarea rationala a pregatirii tehnice a productiei, studii privind metodele de organizare a productiei, miscarea si manipularea materialelor, semifabricatelor si produselor), organizarea muncii (diviziunea muncii, organizarea rationala a proceselor de munca si in cadrul acestora a locurilor de munca etc.), normarea muncii (elaborarea de norme unificate, normative, metodologii specifice etc.).

Sintetic spus, aceasta functiune cuprinde totalitatea activitatilor ce preced inceperea fabricatiei si care constituie pregatirea fabricatiei sau a lucrului.

Dezvoltarea de ansamblu a activitatii intreprinderilor este conditionata in mare masura de rolul si pozitia pe care o are cercetarea stiintifica. De altfel, printre factorii care evidentiaza cresterea economica a intreprinderilor se situeaza si volumul cheltuielilor pentru cercetare-dezvoltare, precum si numarul persoanelor antrenate in activitatea de cercetare att in intreprinderi, cat si in celelalte unitati de cercetare.

Se manifesta tot mai mult in intreprinderi tendinta concentrarii cadrelor cu cea mai ridicata calificare in serviciile de conceptie. Aceasta concentrare ofera posibilitatea ca in problemele dezvoltarii capacitatilor de productie, ale perfectionarii si crearii de noi produse si tehnologii sa se realizeze un volum corespunzator de productie, pentru ca prin noutatea si performantele produselor si tehnologiilor realizate sa se mentina competitivitatea ntreprinderilor pe plan mondial.

Functiunea de cercetare-dezvoltare are un caracter complex, prin faptul ca se manifesta in toate domeniile. Intre principalele activitati si domenii pot fi enumerate:

a) cercetare stiintifica, inginerie tehnologica si introducerea progresului tehnico-stiintific;

b) investitii si constructii, prin care se asigura transformarea resurselor materiale, financiare si de munca n capaital fix, prin realizarea de noi capacitati de productie, modernizare, retehnologizare;

c) organizarea productiei si a muncii, ca ansamblu de atributii n domeniul introducerii unor noi metode, tehnici, si instrumente de organizare a activitatii productive;

d) elaborarea politicilor si a strategiilor economice ale ntreprinderii.

Cadrul juridic legat stabileste ca forme de manifestare a creativitatii descoperirea, inventia si inovatia.Descoperirea priveste domeniul stiintific si defineste procesul prin care constata existent unor legi, insusiri sau fenomene necunoscute pana atunci, ale lumii material, obiectiv existente.Inventia presupune rezolvarea tehnica a unei probleme din orice ramura a economiei, culturii, ocrotirii sociale sau apararii tarii, care prezinta noutati si progress fata de stadiul cunoscut al tehnicii din tara si strainatate. Deci, inventia nu poate sa desemneze decat noutati tehnice absolute ope plan intern sau mondial. Inventia este considerate ca forma superioara de materializare a gandirii stiintifice si tehnice.

Inovatia este conceputa ca fiind realizarea tehnica prezentand noutate, progress, avantaje economice, sociale, care nu a fost aplicata pe teritoriul national si rezolva o problema in industries au in orice domeniu al economiei, stiintei, culturii, ocrotirii sanatatii si apararii tarii.La nivelul intreprinderii forma principal de manifestare a creativitatii este inovarea, iar in cadrul acesteia inovarea tehnologica orientate spre innoirea proceselor si produselor care sa asigure functionarea si dezvoltarea eficienta a intreprinderii. Aceste obiective de baza motiveaza dirijarea resurselor financiare catre cercetare-dezvoltare din care inovarea face parte.Inovarea tehnologica se poate manifesta printr-o varietate de forme, ceea ce determina ca luarea deciziei sa se faca cu dificultate si cu riscuri mari pentru intreprindere. De cele mai multe roi, o inovare tehnologica de amploare, care ar adduce un profit mai mare pentru intreprindere, presupune un grad mai mare de rist, decat o imbunatatire minora cu un profit mai mic. Ca atare, apare problema nu numai a inovarii, ci si aceea a managementului inovarii tehnologiei in scopul obtinerii de profit.

1.1.3. Structuri organizatorice ale compartimentului de cercetare - dezvoltare

Procesul creativ fiind deosebit de complex este dificil sa se prescrie un mediu organizatoric care sa il favorizeze . Procesul creativ, continuat cu un proiect se finalizeaza printr-un proces sau produs care, distribuit pe piata, aduce un profit intreprinderii. De aceea, etapele procesului creativ intereseaza nu numai compartimentul de cercetare dezvoltare , ci se compartimentele de marketing , productie , finante si management de ,,varf ".Avand in vedere extinderea procesului creativ in mai multe compartimente din ntreprindere, rezulta ca orice forma de structura organizatorica s-ar adapta trebuie sa permita interactiunea functiunilor intreprinderii. In practica intreprinderilor pot fi examinate mai multe tipuri de structuri organizatorice : pe discipline stiintifice , pe linii de produse , matriceale.

Structura organizatorica pe discipline stiintifice se foloseste mai mult in universitati sau in laboratoare industriale. De obicei compartimentele de cercetare- dezvoltare structurate in acest mod se ocupa de cercetarea fundamentala , considerand ca dobandirea de noi cunostinte intr-un domeniu este obiectivul cel mai important.

Structura disciplinara a compartimentului de cercetare dezvoltare

Structura organizatorica pe linii de produse se intalneste in acele intreprinderi care practica descompunerea activitatii gnerale in activitati derivate , fiecare ocupandu-se de vanzarea unor produse similare sau de aceeasi clienti. Acest specific impune organizarea pe sectii sau pe linii de fabricatie a unor produse, situatii in care importanta orientarii dupa discipline scade, deci acest tip de structura se mai intalneste la unele laboratoare industriale.Structura organizatorica pe linii de produse se poate prezenta in doua variante : cercetare dezvoltare centralizata si cercetare dezvoltare structurata pe sectii.

Cercetare dezvoltare centralizata

Cercetare dezvoltare structurata pe sectii

Structura organizatorica matriceala se caracterizeaza prin separarea responsabilitatilor profesionale de cele manageriale.Acest tip de structura impune cercetatorului sa raspunda in fata conducatorului de proiect pentru activitate, cat si in fata sefului sau de disciplina , pentru nivelul profesional al muncii sale .Tipul de structura organizatorica matriceala dezvolta responsabilitatea manageriala a conducatorului de proiect , pune accent atat pe nevoile de conducere , cat si pe cele prfesionale , urmarind atingerea obiectivelor proiectului.

Structura organizatorica matriceala

In practica nu exista o structura unica , aplicabila tuturor intreprinderilor , ci mai degraba structura trebuie sa tina cont de cadrul particular al intreprinderii , de factorii care influenteaza activitatile de cercetare- dezvoltare , sa raspunda cerintelor prioritare dintr-un anumit moment.

1.1.4. Strategii de dezvoltare ale intreprinderii

Dezvoltarea intreprinderii presupune dezvoltarea unor noi atuuri concurentiale sau fortificarea celor existente, toate in raport cu oportunitatile si amenintarile ce caracterizeaza mediul ambient. Astfel, asigurarea dezvoltarii unei intreprinderi se bazeaza pe identificarea oportunitatilor pe piata, respective stabilirea modalitatilor de actiuneprin care sa se valorifice aceste oportunitati, in functie de atuurile proprii.

Intreprinderea desfasoara astfel:1. Planificarea strategica o activitate de planificare pe termen lung.

Aceasta activitate va trebui sa se refere atat la mediul intern, dar mai ales extern si se va concretiza in fundamentarea unor strategii de dezvoltare.

2. Planificarea propriu-zisa o activitate pe termen scurt.

Activitatea de planificare de termen scurt se va concretiza in planuri si programe . indiferent de orizontul de timp, dezvoltarea intreprinderii presupune dezvoltarea propriilor atuuri, dintre care cele de natura tehnica si de productie sunt esentiale. Din punctul de vedere al relatiilor cu mediul, dezvoltarea intreprinderii se concretizeaza in strategii si planuri de dezvoltare de ansamblu, in timp ce dezvoltarea din punct de vedere al potentialului intern se va concretiza in strategii si planuri de potentare a atuurilor proprii: noi produse, noi tehnologii, noi metode de organizare. Strategiile de dezvoltare ale intreprinderii

Strategia de dezvoltare reprezinta o succesiune de decizii prin care intreprinderea isi

fundamenteaza obiectivele, resursele si mijloacele de actiune pentru a atinge anumite niveluri de dezvoltare.

Obiectivul defineste un nivel de activitate care trebuie realizat. Obiectivele pot fi cuantificabile

(ex: profit, vanzari) sau necuantificabile (ex: cresterea calitatii, reducerea costurilor) in sensul de performanta sau in raport cu concurentii.

Resursele definesc nevoile care sunt necesare a fi satisfacute, pentru a fi posibila realizarea obiectivelor. Resursele pot sa fie: financiare, de forta de munca, tehnice, materiale, dar si informationale.

Mijloacele de actiune reprezinta moduri de combinare a resurselor, astfel incat, prin utilizarea acestora, sa se atinga obiectivele, in conditii de eficienta si eficacitate.

Observam astfel ca strategia de dezvoltarea contine componente interdependente, in sensul ca avem nevoie sa respectam pasii importanti in elaborarea strategiei si astfel ne vom putea atinge scopul si anume, cel de dezvoltare a intreprinderii.

Continutul unei strategii de dezvoltare

In cazul oricarei firme, trebuie ca prin metode si tehnici specifice sa se asigure o reducere a incertitudinii pe termen mediu si lung. Acest obiectiv se realizeaza prin fundamentarea unor strategii de dezvoltare, ce se concretizeaza in:

Fundamentarea misiunii

Misiunea trebuie sa raspunda la intrebarile:

- ce vrem sa facem?

- ce stim sa facem foarte bine?

Fundamentarea portofoliului de activitate

- care sunt produsele noastre pe piata?

- ce facem?

Stabilirea efectelor de sinergie asteptate

Care sunt mijloacele necesare?

-umane;

-financiare;

-materiale.

Care sunt modalitatile de dezvoltare: diversificare, expansiune, specializare

Care sunt prioritatile?

Definirea unei strategii va fi realizata tocmai prin raspunsul la aceste intrebari si va contine:

1) Alegerea domeniului de activitate;

2) Alegerea formulei de distributie;

3) Definirea obiectivelor financiare;

4) Stabilirea modalitatilor de valorificare a oportunitatilor;

5) Alegerea, pentru fiecare formula de distributie a zonei geografice de distributie;

6) Afectarea resurselor intre diferitele formule de distributie alese.

Etapele elaborarii unei strategii de dezvoltare

Pentru a elabora o strategie de dezvoltare temeinica este necesara parcurgerea mai

multor etape:

a) Analiza diagnostic a activitatii bazata pe o auditare (urmarire) permanenta si complexa.

b) Segmentarea activitatii intreprinderii, care trebuie facuta din cel putin 2 puncte de

vedere: - al pietelor pe care se desfasoara activitatea de desfacere;

al activitatii (produselor).

c) Analiza mediului economic ca sistem.

d) Alegerea unei metode de diagnostic strategic si, pe aceasta baza, identificarea si selectionarea, pe de o parte, a oportunitatilor si amenintarilor, iar pe de alta parte, a punctelor tari si slabe.

e) Identificarea unor posibilitati strategice de actiune, corespunzatoare diferitelor cupluri produs-client-piata, concretizate in planuri strategice ce trebuie sa se refere la:

Politica de dezvoltare;

Stilul de management;

Pozitionarea pe piata;

Sortiment;

Pret;

Service;

Personal;

Comunicatii (mix-marketing);

Tehnologii de vanzare.

Strategii de dezvoltare

Strategiile de dezvoltare, prin scopurile urmarit, pot fi foarte diverse. Astfel, le vom

clasifica in functie de mai multe criterii:

a) Dupa nivel:

- strategii generale;

- strategii departamentale.

b) Dupa dinamica obiectivelor:

- strategii de redresare;

- strategii de consolidare;

- strategii de dezvoltare.

c) Dupa scop:

- strategii informationale;

- strategii de produs;

- strategii de piata.

In continuare ne vom referi la o prezentare a strategiilor posibile de adoptat dupa cum

intreprinderea doreste sa isi fructifice avantajele/actiunile in raport cu partenerii:

A. Dominantul domina caz in care avem de a face cu strategiile concurentiale sau

B. Impreuna cu alt/i partener/i cand vorbim despre strategiile de alianta strategica.

A. Strategiile concurentiale

Tehnologii

PiataAceeasi tehnologieTehnologii

diferite

Acelasi proces tehnologicProces tehnologic diferitAcelasi proces tehnologicProces

tehnologic

diferit

Aceeasi piataSpecializareDezvoltarea productieiDezvoltarea tehnicaDezvoltarea tehnica si a productiei

Piata diferitaDiversificarea pieteiDiversificarea productieiDiversificarea tehnicaDiversificarea pietei si a productiei

In general, relatiile cu mediul ambiant concurential se analizeaza potrivit conceptului

productie-piata. Acest mod de abordare presupune ca o tehnologie realizeaza un bun economic pentru o anumita clientela. Din tabelil anterior rezulta urmatoarele cai de actiune posibile, respectiv dezvoltari ale relatiilor concurentiale:

Specializarea consta in reducerea numarului tipurilor de produse, concomitent cu dezvoltarea competentei in realizarea acestora.

Diversificarea pietei consta in gasirea de noi piete, care sa determine reducerea dependentei de o singura piata.

Dezvoltarea si diversificarea productiei consta in cresterea volumului de productie si/sau in diversificarea tipurilor de produse oferite pe piata.

Dezvoltarea si diversificarea tehnica consta in perfectionarea tehnologiilor existente si/sau in achizitionarea de alte tehnologii.

Dezvoltarea si diversificarea totala consta in dezvoltarea atuurilor concurentiale din toate punctele de vedere. In acest caz, efectul de sinergie asteptat este dependent de existenta unui atu foarte important si anume competenta manageriala.

B. Strategii de alianta sau complementaritate

Relatiile de complementaritate se bazeaza pe dorinta fructificarii unor avantaje

concurentiale prin punerea de acord pe anumite piete, pentru anumite produse, pentru anumite perioade de timp si in anumite conditii ale strategiilor proprii.

Relatiile de alianta (complementaritatea) pot fi grupate :

a) Relatii de alianta concurentiala ce constau in punerea de acord a anumitor interese pentru a suprima sau restrange concurenta din anumite domenii si, deci, cresterea autonomiei decizionale in domeniul economic sau financiar.

b) Relatiile de segmentare profesionala constau in impartirea, in functie de atuurile detinute de fiecare partener, a filierei tehnologice de obtinere a unui proces finit.

1.1.5. Categorii de activitati de cercetare inovare

In masura in care fiecare intreprindere doreste sa atinga anumite obiective in vederea ameliorarii competitivitatii si pozitiei pe piata, este normal ca acestea sa cerceteze pentru dscoperirea de noi tehnici si produse. Cercetarea stiintifica si inovarea reprezinta parghii esentiale pentru ridicarea nivelului economic al fiecarei natiuni si influenteaza hotarator adaptarea intreprinderilor dintr-o tara la modificarile care au loc pe plan mondial. Cercetarea stiintifica se concretizeaza de fapt in doua elemente :

Descoperirea de tehnici , care consta in introducerea de noi metode de productie si de noi echipamente ,masini ,etc. Acest tip de descoperire permite ameliorarea productivitatii factorilor de productie si reducerea costului de productie al bunurilor ,paralel cu imbunatatirea caracteristicilor lor;

Descoperirea de noi produse si dezvoltarea, perfectionarea celor existente.

In cadrul procesului inovational intreprinderile pun la punct o serie de tehnici , combinate cu studiul de piata , in vederea realizarii de produse sau tehnologii pentru piata.

Functiunea de cercetare dezvolare cuprinde activitati prin care se studiaza, se concepe, se elaboreaza si se realizeaza viitorul cadru tehnic, tehnologic si organizatoric al intreprinderii .Astazi aceasta functiune capata noi dimensiuni si implicatii atat teoretice cat si practice ,ea integrand activitati cu un accentuat caracter intelectual ce pot fi grupate in :

activitati de conceptie , care vizeaza cercetarea si proiectarea produselor a serviciilor, a lucrarilor noi si a tehnologiilor de realizare a acestora;

activitati de organizare a conducerii, productiei si municii.

In realizarea functiunii de cercetare dezvoltare , se deosebesc mai multe optiuni (activitati) ale firmei:

firma poate desfasura cercetare fundamentala pentru as-I spori fondul de cunostinte privind procesele fundamentale specifice procesului sau de fabricatie;

firma poate aborda o cercetare strategica , cu scopul de a largi numarul proiectelor de cercetare- dezvoltare aplicabile, compatibile cu activitatea sa , pentru a impulsiona cercetarea aplicativa;

firma poate dezvolta o noua conceptie asupra produselor pentru a le asigura un grad sporit de viabilitate;

firma poate cumpara informatie tehnica sau poate cumpara know- how , prin intermediul diferitelor servicii de consultanta tehnica;

firma poate investi in echipament de proces sau alte input-uri intermediare ,care incorporeaza activitatea de cercetare-dezvoltare a altor firme.

In sens larg , scopul functiei de cercetare inovare este de detinere, si prelucrare a informatiilor stiintifice necesare adaptarii subsistemelor intreprinderii la cerintele mediului aflat in continua schimbare.

In cazul intreprinderilor comerciale ,functia de cercetare inovare are ca obiective perfectionarea continua a tehnologiilor comerciale si a metodelor de vanzare. Corespunzator tipurilor de activitati incluse in functia de cercetare dezvoltare : cercetare(investitii, studii , rationalizare), procnoza si dezvoltare.(investitii) , la nivelul intreprinderilor comerciale distingem urmatoarele activitati :

Cercetarea metodelor si tehnicilor antrenate in prelucrarea , transformarea si transferarea unor produse si servicii catre consumatori ;

Cercetarea fenomenelor economice, sociale, politice, culturale, ce-si pun amprenta asupra pietelor si tehnologiilor comerciale ;

Documentarea si informarea cu privire la realizarile de varf din domeniile conexe activitatii comerciale;

Dimensionarea, amplasarea si profilarea retelei comerciale;

Analiza oportunitatilor si eficientei introducerii unei noi forme de vanzare;

Cercetarea modalitatilor de crestere a valorii indicatorilor de eficienta economica;

Stabilirea necesarului de utilaje comerciale in concordanta cu tipurile de marfuri comercializate;

Cercetarea modalitatilor de extindere a spatiilor de vanzare;

Adaptarea asortimentului de produse la cerintele consumatorilor;

Elaborarea regulamentului de organizare si functionare;

Organizarea rationala a proceselor de munca in magazine si depozite;

Activitatile specifice functiei de cercetare-dezvol,tare se interfereaza in multiple cazuri cu activitatile cef fac obiectul de manifestare al unor functii.Elaborarea studiilor de fezabilitate ,de restructurare sau a planului de afaceri , constituie cateva exemple in acest sens deoarece fundamentarea lor necesita conjugarea actiunilor din cadrul tuturor functiilor.Aceasta functie are o valoare strategica obtinand rezultate pe termen lung.Deoarece procnoza si planificarea au un grad ridicat de relativitate in conditiile economice actuale si ale unor evolutii tehnico stiintifice extrem de rapide , functia de cercetare dezvolatre implica o doza mare de risc.

Dezvoltarea si descoperirea de tehnici si de produse comporta mai multe faze .Acestea sunt prezentate sintetic in urmatoarea figura , din care reies si activitatile specifice cercetarii si inovarii :

Principalele categorii de cercetare

Dezvoltarea experimentala are ca scop utilizarea rezultatelor cercetarii aplicative . ea este specifica unitatilor productive si se concretizeaza intr-un sistem de lucrari de natura tehnica si organizatorica , care au ca scop in final sa obtina noi tehologii , noi produse , noi materiale, etc si sa le imbunatateasca pe cele existente.

Dezvoltarea stiintifica consta in activitatea de exploatare a progresului obtinut de stiinta . In cazul acesteia trebuie ca intreprinderile sau organizatiile de cercetare sa dispuna de specialisti foarte buni.

Dezvoltarea tehnologica are ca scop crearea instrumentului material si elaborarea procedeelor legate de utilizarea acestuia.

Dezvoltarea simpla se bazeaza pe cunostintele si calificarea salariatilor , fara sa presupuna o pregatire stiintifica si tehnica deosebita.

Pentru ca aceasta sa se dezvolte , este necesara motivarea salariatilor.Activitatile conexe nu creaza noutati , dar ajuta pentru ca ele creaza bunuri si servicii necesare celorlalte activitati de cercetare si inovare , constructii de aparate si instrumente si asigura formarea cercetarilor pe un anumit domeniu.Trebuie mentionat ca activitatile mentionate au efecte economice pozitive daca sunt bine ancorate in realitatea economica , sociala si politica a tarii.Pentru a functiona corespunzator aceste activitati, se pune problema constituirii de mijloace pentru fiecare dintre ele , iar costul noilor tehnici si produse sa fie acceptabil pentru viitorii beneficiari.Din cele prezentate reiese ca activitatile de cercetare si inovare trebuie sa raspunda unor obiective printre care : Sa reprezinte o forta motrice a natiunii respective;

Sa asigure marirea venitului national ;

Sa mareasca stocul de rezerve de cercetare si de resurse materiale in tara;

Sa sprijine cresterea nivelului de trai si protectia mediului;

Sa duca la progres tehnic in economie;

Sa perfectioneze metodele de management;

Sa mareasca posibilitatea participarii tarii la cooperarea internationala pe plan stiintific;

Cercetarea si inovarea reprezinta activitati complexe si din aceasta cauza trebuie analizate in legatura lor cu alte domenii de activitate din economie.In urmatoarea figura se prezinta sintetic principalele legaturi cu invatamantul si cu productia industriala si de constructii :

Legaturile cercetarii cu alte domenii

Pentru desfasurarea corespunzatoare a activitatilor din acest domeniu , trebuie sa existe un sistem organizatoric adecvat , care sa corespunda cerintelor economiei.Reteaua de cercetare poate cuprinde diferite categorii de unitati , asa cum reiese din urmatoarea figura :

Reteaua unitatilor de cercetare stiintifica

Pentru perfectionarea cadrului organizatoric si a relatiilor activitatii de cercetare stiintifica cu alte domenii se impun cateva solutii :

asigurarea potentialului de cercetare si stabilirea unor dimensiuni optime pentru unitatile de cercetare ;

abordarea si valorificarea unor teme de cercetare de mare importanta pentru economie;

stimularea corespunzatoare a personalului de cercetare;

stimularea agentilor economici pentru efectuarea cercetarii si inovarii.

Intre solutiile mentionate ,perfectionarea sistemului informational la orice nivel , este foarte importanta. Din urmatoarea figura reiese legatura activitatii de cercetare stiintifica si de inovare cu alte domenii de activitate ale firmei si cu rezultatele obtinute de aceasta.In aceeasi maniera se pune problema si la un nivel mai inalt(subramura, ramura)etc.

Sistemul informational al cercetarii stiintifice la nivelul unei firme productive

Trafic L.A.

In acest studiu de caz vor fi evidentiate beneficiile pe care le aduc anumite investitii realizate in noua tehnologie.Amploarea traficului de pe drumurule nationale din L.A. , este o probleme actuala , care ia proportii pe zi ce trece. Actualmente ingineria sistemelor de transport este in continua schimbare , aceasta promitand sa ajute traficul prin senzori rutieri precum si prin dispozitive GSP in masini, cele mai multe insa nu pot oferi decat ajustari automate ale semafoarelor ,sau mesaje electronice prin intermediul semnalelor rutiere precum si raporturi din trafic ce reflecta starea acestuia pentru jumatatea de ora anterioara. Tot ce lipseste ,pentru ca traficul sa se desfasoare in liniste ,este un sistem care sa anunte dinainte situatia traficului , sa ofere anumite solutii pentru soferii aflati in trafic, sa previzioneze pe o anumita perioada de timp ceea ce se va intampla pe acel drum , precum si sa ofere rute ocolitoare pe care soferii le pot lua pentru a ocoli aglomeratia. Profesorul Moshe Ben-Akiva de la departamentul Civil si Ingineria Mediului a fost cel care s-a gandit pentru prima oara la implementarea unui astfel de sistem pentru fluidizarea traficului. Astfel el a creat un sistem care previzioneaza situatia traficului si ofera solutii ocolitoare soferilor. Acesta, se bazeaza pe anticiparea comportamentului conducatorilor auto,insa ia in calcul si alti factori ce pot interveni in perturbarea traficului.

Dupa realizarea acestui sistem , a urmat si testarea , pentru a se observa cat de eficient este in trafic. Acesta a fost testat intr-o zona aglomerata din L.A. , iar rezultatele au fost uimitoare. Se poate considera ca DynaMit a fost un succes , el putand estima traficul la fiecare cinci minute , si foarte importan este faptul ca poate previziona ceea ce se va inmpla la 30 de minute. Pentru a observa si mai bine cat de eficient este , s-au comparat raspunsurile date de sistem cu conditiile actuale din trafic.Urmatorul pas a fost sa anticipeze rutele posibile pe care soferii aflati in trafic le pot utiliza pentru a scapa de aglomeratie. Acest sistem a avut un impact foarte bun asupra circulatiei in L.A., acesta ajutand soferii , ghidandu-i in locurile cele mai accesibile , si dandu-le informatii cu privire la situatia drumurilor . Acest sistem poate fi utilizat si pentru situatii exceptionale de evacuare si planificare de urgenta.

Ca o concluzie putem mentiona faptul ca toate aceste sisteme adoptate in trafic, care ajuta la fluidizarea acestuia si ofera solutii soferilor pentru identificarea rutei optime pe care o pot alege, au o implicatie directa asupra logisticii. Traficul este cel care influenteaza transportul. Majoritatea firmelor au intarzieri de livrare, sau isi primesc mai tarziu materialele necesare(in cadrul procesului de aprovizionare) tocmai datorita situatiei actuale a traficului. Acest sistem vine in ajutorul firmelor, dandu-le posibilitatea sa isi respecte promisiunile facute clientilor (deoarece marfa poate ajunge mai rapid in proprietatea clientului). (RADU ANAMARIA - CATALINA)

d) Incitatia la cercetare si inovare

In conditiile economiei de piata firmele productive sunt incitate sa faca cercetare .Pentru situatia de monopol se prezinta urmatoarea situatie :

Presupunem ca anumite cheltuieli de cercetare si dezvoltare (R )permit sa se imbunatateasca anumite tehnici si sa se reduca costul de productie al unui produs , fara sa se modifice caracteristicile sale.

In acest caz curba costului se deplasaeaza de la C1 la C2.Cererea nu se modifica (DD), deoarece produsul nu s-a imbunatatit.In acest caz cantitatea ceruta depinde numai de pretul produsului respectiv.

In cazul unei intreprinderi monopoliste daca se reduce prin inovare costul de la C1 la C2 , atunci punctul de echilibru se deplaseaza de la R la S.In consecinta pretul scade la la p1 la p2 si cantitatea de produse vandute va creste de la q1 la q2. Profitul initial este reprezentat de suprafata p1HRK, iar profitul dupa inovare este p2JSL.Pentru situatia de oligopol trebuie luate in considerare si interdependentele de pe piata care pot deturna intreprinderile de la pretul lor.In acest caz cheltuielile de cercetare si dezvoltre constituie o strategie alternativa de competitie.

1.1.6. Riscul in activitatea de cercetare inovare Cercetarea stiintific ai inovarea au o serie de particularitti care le deosebesc de alte activitti. Principalele particularitti sunt urmatoarele: Apare o anumit nedeterminare(o probabilitate)n realizarea rezultatelor finale.

Aceast probabilitate este determinat de o serie de elemente ca: Sunt situatii cnd la anumite teme nu se obtin solutii;

Uneori se lungeste timpul de solutionare sau se fac cheltuieli mai mari pentru anumite solutii(n cercetarea fundamental atingerea unor solutii viabile are loc n proportie de 5-10%, n cercetrile de tip prospectiv, de 50-60%, n cercetrile aplicative, de 80-100%, n contracte experimentale 90-95%);

Are loc o influent a factorului timp. Astfel, durata nouttilor este de 3-5 ani, in majoritatea domeniilor cu exceptia industriei extractive, energiei electrice, alimentare si confectiilor;

Exist situatii cnd se ofer solutii depsite n urma cercetrilor;

Sunt situatii cnd efectele obtinute sunt mai mici dect cele stabilite initial;

Uneori cheltuielile fcute sunt mai mari fat de cele stabilite initial;

Cercetrile nu au caracter repetitiv.

Avnd n vedere cele artate, reiese ca n activitatea de cercetare stiintific si inovare exist anumite riscuri care trebuie luate in calcul.In urmatoarea figura sunt prezentate principalele riscuri.Toate formele de risc prezentate determin cheltuieli suplimentare.Pentru a reduce riscurile trebuie s se actioneze n principal pentru scurtarea ciclului de cercetare-productie(Ccp).Ccp=DA+DE+DP+DC+DaIn care :DA=timp de cercetare aplicativ;DE=timpul necesar realizrii unor constructii,experiente;DP=timpul pentru proiectare a unor linii tehnologice si pentru pregtirea personalului;DC=timpul necesar pentru construirea unui nou obiectiv industrial;

Da=timpul pentru asimilarea n productie a efectelor oferite de cercetare.

Riscuri in activitatea de cercetare

Reducerea duratei ciclului de cercetare-productie este necesar si datorit faptului c riscurile mentionate sunt determinate n principal de urmtoarele elemente:

Existenta unui decalaj ntre nivelul present si cel proiectat al dezvoltrii n domeniul respectiv;

Existenta unui decalaj determinat de modificrile de preturi;

Conditiile de productie, de difuzare a rezultatelor cercetrii si nivelul de pregtire profesional a partenerilor care particip la cercetarea respectiv;

Luarea in considerare a riscurilor nseamn, de fapt, cresterea cheltuielilor cu o cot care exprim probabilitatea riscului.

Mrimea riscului (R) se poate stabili cu relatia:

R = I (I-p), sau R = E (I-p)

in care:

p= probabilitatea de succes

q= probabilitatea de esec

I= mijloace financiare, materiale supuse pierderii

E= efecte supuse pierderii

p +q =1 si q= 1-p

Trebuie ca p >q, iar valorile pentru p si q sa fie determinate tinnd cont de conditiile existente n anumite domenii de activitate.

1.1.7. Determinarea eficientei activitatii de cercetare -inovare

Stabilirea eficientei activitatii de cercetare - inovare se face de obicei mai greu si cu o precizie mai mica . Aceasta datorita particularitatilor aratate , precum si urmatoarelor elemente ;

Pot fi considerate ca eficiente nu numai descoperirile sau inventiile care duc imediat la cresterea eficientei economice , ci si cele cu efecte favorabile in perspectiva.

Eficienta se calculeaza pe planul probabilitatii, si nu al certitudinii;

Exista o anumita rezistenta la nou, si , din aceasta cauza punerea in practica a unei descoperiri sau inventii are un caracter aleator;

Trebuie sa imbine optimul la nivel micro cu cel la nivel macroeconomic;

Trebuie sa imbine optimul din punct de vedere social cu cel din punct de vedere economic ;

Este necesara o imbinare a cerintelor actuale cu cele de perspectiva;

Modul de alegere a bazei de comparatie ;

Cercetarea si inovarea reprezinta prima veriga dintr-un lant de activitati care duc la cresterea eficientei si , deci, efectul acesteia nu poate fi determinat imediat;

Cercetarea si inovarea reprezinta o succesiune de etape distincte , care necesita un timp destul de lung.

Un rol important in cresterea eficientei economice a cercetarii si inovarii o are activitatea de selectionare a temelor de cercetare stiintifica.

Aceasta selectie se poate face prin mai multe metode , cum sunt :

1) Metoda listelor de verificare;

2) Metoda numerelor de index sau cifrei de merit ;

3) Metoda de programare matematica;

Metoda listelor de verificare urmareste aprecierea de catre un grup de experti a avantajelor de cercetare tinand cont de urmatorii factori:

Posibilitatile de cercetare- dezvoltare

Capacitatile de productie ;

Obiectivele ce trebuie atinse;

Posibilitatile de desfacere , cererea pe piata si competitivitatea produselor;

Strategia stabilita in domeniul respectiv;

Pe baza aprecierilor se acorda un calificativ (insuficient, suficient , bine, foarte bine ).

Metoda numerelor de index (cifra de merit)

In cazul acestei metode , temele sunt selectate in functie de valoarea unui indicator (cifra de merit) care se stabileste cu ajutorul relatiei :

=(B* p *q) / (Cc + Ca)

in care,

B= profitul estimat ;

p= probabilitatea de succes a cercetarii (deci, de atingere a parametrilor prevazuti);

q = probabilitatea de succes in aplicarea cercetarii;

Cc = costul cercetarii;

Ca = costul aplicarii rezultatelor cercetarii.

Metoda de programare matematica au ca scop alocarea resurselor unor alternative din cadrul proiectului de cercetare inovare , in asa fel incat sa se incadreze in limitele privind resursele si sa obtina o maximizare a rezultatelor.

Aceste metode se pot aplica cand sunt mai multe alternative posibile , iar verificarea acestora se poate face simultan , in conditiile determinarii costurilor si investitiilor.

Efectele economice ale cercetarii stiintifice si inovarii pot fi estimate cu precizie mai mare sau mai mica.

Sunt mai multe categorii de efecte :

Efecte insumabile ca acumulari suplimentare , care sunt de doua feluri :

Efecte care se obtin o singura data ca de exemplu: reducerea cheltuielilor de investitii , economii de reducere a duratei ciclului de asimilare etc.

Efecte care se obtin pe o perioada lunga de timp , ca de exemplu : profitul aferent noilor produse, reduceri de costuri , modificarea preturilor de productie , ca urmare a imbunatatirii calitatii s.a. ;

Efecte insumabile ca aport valutar :

De moment : evitarea importului ,licentelor, brevetelor;

De durata : spor de valuta prin cresterea exportului si evitarea importului de materii prime;

Efecte insumabile ca spor de productie , care se concretizeaza in sporirea rezultatelor activitatii existente si in obtinerea de produse noi.

Eficienta economica a unei teme de cercetare inovare se calculeaza in functie de principalele faze ale ciclului prezentat. Apar , astfel mai multe categorii de eficienta economica.

a) Eficienta economica estimata. Aceasta se determina pentru perioada de la inscrierea temei in program si pana la incheierea cercetarii .Pentru determinarea eficientei in acest caz se folosesc aproximari. Principalul indicator utilizat este coeficientul conventional al eficientei economice (Ke)

Ke = Ea + Av * Crb + Q (1- ( / 1000))

in care :

Ea = efectul economic annual (cresterea beneficiilor sau reducerea costurilor), obtinut fara marirea volumului de productie ;

Av = aportul net valutar;

Q = cresterea volumului de productie marfa;

A = cheltuiala la 1000 lei productie marfa.

b) Eficienta economica potentiala se calculeaza pentru perioade dintre momentul finalizarii temei si pana la valorificarea rezultatelor in productie . Pentru stabilirea acesteia se folosesc date si informatii referitoare la aplicabilitatea in practica.

Principalii indicatori utilizati sunt :

1. Coeficientul eficientei economice nete (Ken)

Ke = Ea / (Cc + Ca)

2. Termenul de recuperare al cheltuielilor (Tr)

Tr = (Cc + Ca) / Ea

3. Efecte nete obtinute (e)

e = Ea (Cc + Ca)

In calculul celor trei indicatori Ea reprezinta efectul pe durata de viata a cercetarii.

c) Eficienta economica efectiva

Aceasta se determina in momentul aplicarii in practica . In acest caz se lucreaza cu date reale.Principalii indicatori folositi sunt :

1. Sporul de profit ca urmare a cresterii productiei fizice (P1)

P1 = (q1 q0) (pv - C)

in care :

q0 ;q1 = productia inainte si dupa aplicarea cercetarii;

pv = pretul de vanzare ;

C = costul de productie.

2. Sporul de profit ca urmare a reducerii costului unitar (P2)

P2 = (C0 C1) * q1

3. Sporul de profit obtinut ca urmare a modificarii pretului de vanzare (P3)

P3 = (pv1 pv0) * q1

Eficienta economica a cercetarii inovarii se poate determina si pe ansamblul activitatii de cercetare . In acest scop se determina indicatorii prezentati mai sus, dar acestia se calculeaza ca medie pe totalul temelor de cercetare.

In afara acestor indicatori se mai pot utiliza si altii , ca de exemplu :

1. Cheltuieli medii anuale pe un cercetator (C med )

C med = (Cc + Ca) / N

in care N = numarul de cercetatori.

2. Profitul si profitul suplimentar pe un cercetator(P med)

P med = P / N

3. Sporul de productie ca urmare a cercetarii , pe un cercetator (q)

q = Q / N

in care :

Q = spor de productie ca urmare a aplicarii cercetarii .

La nivelul unei ramuri ,subramuri se pot utiliza , pentru aprecierea eficientei cercetarii pe o perioada mai lunga , urmatorii indicatori:

1. E1 = (Cc + Ca) / Vn

2. E2 = (Cc + Ca) / M

3. E3 = (Cc + Ca) / I

in care:

Vn = sporul de venit net sau venit national;

M = sporul de resurse materiale obtinute ca urmare a cercetarii si inovarii ;

I = sporul de investitii;

Deoarece eficienta economica a cercetarii si inovarii se calculeaza pe o perioada lunga de timp , in functie de durata de viata a cercetarii , se impune introducerea in calcule de eficienta a efectelor factorului timp .Acest lucru se realizeaza folosind actualizarile.

Influenta factorului timp se determina atat asupra efectelor , cat si asupra cheltuielilor.

Pentru perioade mai scurte se foloseste un coeficient de actualizare de forma :

K= (1+e) * t

in care :

e= este o constanta de actualizare

t= timpul .

Pentru perioade mai lungi se foloseste un coeficient de actualizare de forma :

K= (1+e)t

Exemplu :

IndicatoriAnul

Cheltuieli de cercetare123456

Efectele totale ale cercetarii si inovarii500 250010001800--

---99198145

Aplicarea se face incepand cu anul 4.

Deci : cheltuielile actualizate pentru anul 4 (C4)

C4 = 500(1+0.20)3 + 2500 (1+0.20)2 + 1000(1+0.2)1 +1800

Efectele actualizate pentru anul 4 (E4)

E4 = 99+ 198 /(1+0.20)1 + 145 (1+0.20)2

Reiese ca pentru determinarea eficientei nete trebuie stabilite nu numai efectele , ci si cheltuielile cu cercetarea si inovarea.

Cheltuielile toate sunt formate din urmatoarele :

a) Cheltuieli de cercetare propriu zisa , in care intra :

- cheltuieli cu salariile personalului de cercetare ;

- cheltuieli pentru baza tehnica si materiala a cercetarii ;

- cheltuieli cu proiectarea si executarea modelelor;

- cheltuieli de conducere- organizare;

b) Cheltuieli pentru aplicarea cercetarii , in care intra :

- cheltuieli la producatori , care constau in : cheltuieli pentru instalatii, utilaje , instrumente ,etc .necesare aplicarii.

- Cheltuieli la beneficiari , care se concretizeaza in cele necesare valorificarii rezultatelor cercetarii de firmele care aplica indirect rezultatele cercetarii.

Eficienta economica a proiectelor de cercetare dezvoltare

Proiectele de cercetare- dezvoltare ,fie ca se refera la asimilari de produse, fie ca vizeaza tehnologii noi, implica eforturi financiare. Asimilarea de produse si tehnologii performante se constituie intr-o activitate sistemica si continua , desfasurata de fiecare firma , aplificata permanent de exigentele economiei concurentiale.Pregatirea productiei noilor produse este un proces complex care parcurge mai multe etape , asa cum este evidentiat si in figura urmatoare:

Evaluarea proiectului de asimilare a unui nou produs poate furniza o serie de informatii :

- daca produsul va fi util din punct de vedere comercial ;

- daca materialele necesare pot fi disponibile in cantitatile necesare si la un pret accesibil;

-daca necesitatile tehnologice sunt realizabile;

-daca produsul poate fi fabricat la un pret accesibil;

-daca marimea potentiala a pietei , gama probabila a pretului de vanzare si sistemului de distributie nu sunt opuse;

-daca posibilitatile de desfacere sunt corelate cu resursele si obiectivele firmei;

In urmatoarea figura se pot observa etapele pregatirii si asimilarii de noi produse :

Alocarea eforturilor financiare in afaceri ,de orice fel sunt analizate intotdeauna in stransa conexiune cu efectele obtinute. Rezultatul dintre efectul economic rezultat si efortul economic efectuat , sau invers, defineste categoria de eficienta economica.

In urmatorul studiu de caz va fi evidentiata o companie (OSEO), ce ofera sprijin tuturor companiilor ce au nevoie de propiecte de investitii.Ajutor in cercetare dezvoltare (OSEO)

OSEO este o companie ce ofer asisten i sprijin financiar pentru IMM-uri franceze.

A fost infiintata in 2005 si avea drept scop o misiune de sprijinire a politicilor generale si regionale. Astazi compania ofera sprijin celor ce vor sa beneficieze de proiecte de cercetare ,dezvoltare si inovare . Beneficiarii acestor proiecte sunt IMM urile si firmele cu mai putin de 2000 de angajati.. Obiectivele acestei companii sunt : dezvoltarea de noi produse , procese sau servicii care sunt inovatoare pe plan tehnologic si care au implicatii si in activitatea de marketing. Compania OSEO realizeaza mai multe categorii de proiecte : proiecte de inovare si organizare a procesului de risc tehnico-economic in domeniul serviciilor, proiecte de cercetare dezvoltare cu riscuri tehnico - economice ridicate, caracterizate printr-o descoperire tehnologic, o inovaie, precum si dorinta crearii unei intreprinderi inovatoare; proiecte de cercetare dezvoltare axate in special pe polii de competitivitate. Toate aceste companii ce ofera proiecte de dezvoltare firmelor care au nevoie, au drept scop ,impulsionarea acestora precum si implementarea in cadrul lor a unui sistem care sa aduca beneficii ulterioare companiei.(RADU ANAMARIA -CATALINA)

Abordarea deciziei de asimilare a unui produs nou

Eficienta asimilarii de produse poate fi apreciata prin rata eficientei economice (),calculata conform relatiei :

=E / I,

in care, E reprezinta efectul economic anual ; I reprezinta efortul investitional.

Daca se analizeaza i = efortul investitional.

Daca se analizeaza i = 1,n variante de asimilare de produse noi ,pentru fiecare varianta i se va calcula rata eficientei economice (i ).Varianta optima (V0) va fi aceea care asigura conditia :

V0 = max{ i }

i

Un reper important in aprecierea eficientei asimilarii de produse noi este dobanda la capital , iar conditia pe care trebuie sa o indeplineasca varianta optima de asimilare este :

(i)max r,

in care,

r reprezinta dobanda la capital.

Dupa realizarea eforturilor de asimilare a noilor produse ,eficienta asimilarii a noilor produse poate fi exprimata prin rata profitului (rp), calculata cu una din relatiile :

rp = p / C ,

rp = p / V,

rp = p / A,

in care,

p reprezinta masa profitului;

C reprezinta costurile totale de productie;

V reprezinta cifra de afaceri (valoarea vanzarilor);

A reprezinta valoarea activelor folosite in executarea produsului.

Relatia rp = p / C, evidentiaza rationalitatea cheltuielilor cu resursele materiale si umane. Intre doua produse care folosesc aceleasi resurse este mai viabil produsul caruia ii corespunde o rata a profitului mai mare.

Relatia rp = p / V, ia in considerare si cheltuielile din sfera circulatiei (taxa pe valoare adaugata , cheltuieli de distributie ,cheltuieli pentru promovare etc.).Si in acest caz, intre doua productii egale din punct de vedere fizic ,cu o identitate a cheltuielilor de productie si a pretului de vanzare este de preferat varianta care asigura o rata a profitului fata de vanzari mai mare. Rezulta ca se prefera varianta de asimilare cu cheltuieli in afara intreprinderii mai mici, care garanteaza un profit mai mare.

Rata profitului calculata in raport de valoarea activelor ,relatia rp = p / A este similara cu eficienta investitiei initiale .Aceasta rata ,in cazul unor intreprinderi cu active egale ,evidentiaza posibilitatile de valorificare a patrimoniului.

Rata eficientei economice ,conform relatiei =E / I , poate fi utilizata si sub o forma inversa :

=I / E ,

caz in care exprima timpul de recuperare a investitiei, adica a cheltuielilor de asimilare.

Preferinta utilizarii relatiei anterioare, decurge din rolul pe care il detine factorul de timp in evolutia progresului tehnologic.

Intreprinderea care reuseste sa recupereze intr-un interval de timp cat mai scurt banii cheltuiti cu asimilarea produselor are capacitatea de a intretine o cursa dinamica a innoirilor.

Una dintre preocuparile de baza in pregatirea productiei este realizarea tuturor etapelor intr-un timp cat mai scurt .Cu cat durata de pregatire a productiei este mai mica , cu atat produsul este mai competitiv ,iar pericolul uzurii morale prtemature este mai redus. Reducerea duratei ciclului cercetare- dezvoltare productie se poate asigura pe mai multe cai cum sunt :

utilizarea de proiecte tip, tipizate proceselor tehnologice , utilizarea de piese, subansambluri ; ansamble tipizate ,standarlizate sau normalizate ;

ridicarea pregatirii profesionale a proiectantilor si tehnologiilor , in scopul realizarii unor lucrari de proiectare cu competenta si intr-o durata de timp minima;

reducerea perioadei de asimilare ,prin generalizarea metodelor si tehnicilor moderne de proiectare , cum ar fi analiza morfologica sau combinatorie ,executarea paralela a diferitelor faze de pregatire a productiei ,folosirea modelelor bazate pe teoria grafelor(cum sunt metodele PRET,CMP);

perfectionarea sistemului de informare-documentare pentru a se asigura o insusire operativa si completa a rezultatelor cercetarilor efectuate pe plan mondial si in tara , actualizarea informatiilor ,a statisticilor si datelor comparative ;

folosirea calculatorului in munca de proiectare concomitent cu organizarea rationala a muncii etc.

Sporirea eficientei pregatirii fabricatiei de noi produse se poate realiza atat prin reducerea duratei de pregatire, cat si prin calitatea produsului de pregatire ,prin ridicarea continua a performantelor tehnico functionale ale produsului asimilat . Experienta demonstreaza ca, intr-o pregatire minutioasa si completa a asimilarii , insotita de o munca de conceptie si de experimentare(inclusiv aceea de asigurare a unei succesiuni perfect coordonate a fazelor procesului de asimilare ), se pot realiza produsele necesare unei economii moderne ,cu un grad ridicat de competitivitate.

Abordarea deciziei de asimilare a unei tehnologii noi

Alegerea unei tehnologii noi din mai multe variante se incadreaza in cazul de fundamentare a deciziilor luate in conditii de certitudine si se poate baza pe folosirea unuia dintre urmatoarele criterii : costul de productie , profitul ,efortul investitional, etc.

Dac se opteaza pentru utilizarea costului de productie , decizia de alegere a unei tehnologii poate fi justificata in raport cu costul de productie total sau unitar. In acest caz va fi adoptata varianta tehnologica pentru care se inregistreaza cel mai mic cost de productie total sau unitar. In ambele situatii trebuie determinate ecuatiile costurilor de productie pentru fiecare varianta tehnologica, astfel :

Ci = Cfi + q * cvi ;

in care,

Ci reprezinta costul total de productie in cazul variantei tehnologice i ;

Cfi reprezinta cheltuielile fixe corespunzatoare variantei tehnologice i;

q reprezinta volumul fizc al productiei ce poate fi executat cu tehnologia i ;

cvi reprezinta cheltuielile variabile pe produs corespunzatoare variantei tehnologice i.

Din relatia anterioara rezulta un cost de productie unitar (ci) egal cu :

ci = cvi + (Cfi /q),

Varianta tehnologica optima (T0) va fi aceea pentru care se inregistreaza conditia :

T0 = min { Ci },

Sau

i

T0 = min { ci },

i

Daca alegerea variantei tehnologice consta in compararea a doua variante tehnologice , in functie de costul de productie total , problema are sens numai in urmatorul caz :

Cfi > Cf2 ,iar :

cv1 < cv2

La o astfel de problema se poate raspunde si pe baza diagramei variatiei costului de productie total in raport de volumul fizic al productiei , redata in figura urmatoare :

Variatia costului total de productie in functie de volumul fizic al productiei , in cazul tehnologiilor T1 si T2

Proiectia pe axa absciselor a intersectie celor doua drepte T1 si T2 , care reprezinta costurile totale de productie ale celor doua variante tehnologice , determina volumul critic al productiei (qcr), care se poate stabili cu exactitate conform relatiei :

qcr * cv1 + Cf1 = qcr * cv2 + Cf2,

de unde ,

qcr = (Cf2 - Cf1) / (cv1 cv2) ,

Volumul critic al productiei are urmatoarea semnificatie :

In cazul unui volum fizic anual (q) egal cu volumul critic (qcr) , costul de productie total va fi acelasi, indiferent de varianta tehnologica adoptata ;

Pentru un volum fizic anual (q) mai mic decat volumul critic (qcr) , trebuie asimilata varianta tehnologica T2 ,deoarece ii corespunde un cost de productie mai mic;

Pentru un volum fizic anual (q) mai mare decat volumul critic (qcr) , trebuie asimilata varianta tehnologica T1 , deoarece ii corespunde un cost de productie mai mic.

Rezulta ca volumul fizic al productiei (q) este un factor determinant in alegerea tehnologiei de fabricatie. Aceasta explica eforturile ce se fac in industrie pentru cresterea seriei de fabricatie.

Costul inovatiei

Costul inovatiei sunt acele costuri asociate cantitatii de inovatii stocate.Ele sunt alcatuite dintr-un numar diferit de componente ale costului si in general reprezinta unele dintre cele mai mari costuri logistice. Magnitudinea acestor costuri si faptul ca nivelurile inovatiilorr sunt direct afectate de configuratia sistemului logistic arata nevoia unor date precise despre aceste costuri. Din cauza faptului ca fiecare companie are un mediu operational unic fiecare ar trebui sa-si determine propriile costuri logistice si sa lupte pentru a minimiza totalul acestor costuri , date de obiectivele servirii clientilor. Costul inovatiei ar trebui sa includa numai acele costuri care variaza cu cantitatea inventiei si care poate fi impartita in urmatoarele grupuri : costuri de capital,costurile serviciilor de inovatie, costurile privind spatiile de stocare si costurile riscului inovatiei.

Modelul normativ al costurilor inovarii

Investitii in cercetare dezvoltare si inovare

(Programul operational ,,Cresterea competitivitatii Economice)

Practica a reliefat ca activitatea de cercetare- dezvoltare si inovare are un rol hotarator in cresterea competitivitatii economice ,motiv pentru care pe langa alte masuri luate in aceasta activitate de catre factorii decidenti centrali se numara si emiterea unui ordin care avea drept scop un ajutor de stat regional ,, Finantarea proiectelor de investitii initiale in cercetare- dezvoltare si inovare. Aceasta schema avea drept obiective : dezvoltarea capacitatii de cercetare a intreprinderilor prin imbunatatirea infrastructurii de cercetare- dezvoltare, promovarea inovarii in cadrul firmelor, accesul intreprinderilor la activitati de cercetare-dezvoltare si inovare precum si cresterea competitivitatii economice. Statul ajuta astflel firmele sa isi dezvolte acest departament de cercetare- dezvoltare, indiferent de domeniul de activitate al firmei. Din cadrul acestui proiect au fost cateva domenii care erau excluse si anume: pescuitul si acvacultura, constructii navale, industria carbunelui etc. Beneficiarii acestui ajutor de stat , prin care firmele urmaresc sa isi dezvolte departamentul de cercetare- dezvoltare sunt intreprinderile care urmaresc dezvoltarea infrastructurii C-D in intreprinderi, si crearea de noi locuri de munca in cercetare , sunt acele firme care urmaresc sa promoveze inovarea in cadrul firmei .Firmele care vor putea beneficia de acest ajutor in cercetare nu trebuie sa aiba dificultati financiare, deoarece statul urmareste sa investeasca in acele companii care au o structura bine pusa la punct.

Ca o concluzie a celor mentionate mai sus , putem spune ca in ultima perioada de timp se fac eforturi financiare destul de ridicate atat din partea statului (pentru a ajuta firmele sa se dezvolte pe aceata parte a cercetarii si dezvoltarii) cat si din partea companiilor mari , pentru a reusi sa-si creeze un departament specializat , de cercetare- dezvoltare si inovare care sa le aduca beneficii ulterioare. (RADU ANAMARIA CATALINA)50 de miliarde de euro pentru proiecte de cercetare dezvoltare

,,Cel de-al saptelea Program cadru pentru Cercetare si Dezvoltare Tehnologica , pune la dispozitia IMM-urilor si asociatilor sau grupurilor de IMM-uri, companiilor care inoveaza dar si cercetatorilor si universitatilor peste 50 de miliarde de euro.Acest proiect de numeste PC 7 , si are un buget proiectat pentru o perioada de 7 ani (2007-2013) de 50 de miliarde de euro.Acesti bani vor fi cheltuiti (in cea mai mare parte) pentru subventii acordate persoanelor implicate in cercetare din intreaga Europa si din afara acesteia ,pentru cofinantarea cercetarii ,dezvoltarii tehnologice si proiectelor demonstrative . Pentru a fi complementare cu programele de cercetare nationale ,activitatile finantate de PC7 trebuie sa aiba o ,,valoare adaugata europeana.Un aspect cheie al valorii adaugate europene il reprezinta caracterul transnational al mai multor actiuni :proiectele de cercetare sunt desfasurate de consortii cu participanti din diverse tari europene . Programele specifice formeaza cele 5 blocuri majore ale PC7 :cooperare(finanteaza proiecte din domeniul sanatatii,alimentatiei, pescuitului,securitatii etc) ,idei(cercetarea poate fi realizata in orice domeniul al stiintei sau tehnologiei ,inclusiv ingineria ,stiintele socio-economice si umaniste),oameni(asigura sustinerea in ceea ce priveste mobilitatea cercetatorilor si dezvoltarea carierei ,atat pentru cercetatorii din UE,cat si pentru cei de pe plan extern), capacitati(acopera infrastructurile de cercetare ,cercetarea in beneficiul IMM-urilor ,stiinta in societate, etc.) si cercetare nucleara(cuprinde activitati de cercetare, dezvoltare tehnologica ,cooperare internationala, diseminare a informatiilor tehnice si exploatare ,dar si instruire in domeniu).Planurile concrete pentru implementarea programelor solicitate specifice sunt anuntate de Comisia Europeana in ,,programele de lucru.Acestea cuprind ,,solicitari ce urmeaza sa fie publicate in decursul anului.De obicei fiecare solicitare acopera domenii specifice de cercetare.

Prin aceste proiecte lansate la nivel European se doreste scoaterea in evidenta a unui element foarte important in ziua de astazi, si anume ca orice institutie, companie are nevoie in ziua de astazi de un departament de cercetare- dezvoltare care sa ii furnizeze in timp toate informatiile de care are nevoie pe parcursul anilor pentru a se putea dezvolta in conditii normale pe piata. (RADU ANAMARIA - CATALINA)

1.1.8. Rolul brevetelor in dezvoltarea activitatii intreprinderilor

Inventia

1. Trasatura dominanta pentru Homo Sapiens este activitatea inventiva:

Suntem numiti Homo Sapiens Sapiens, omul rational, capabil de vorbire fluenta, capabil de anticipare si de a formula argumente bine intemeiate. Suntem in posesia unei curiozitati neobosite si suntem straluciti inovatori, rareori multumiti de un anumit status quo. Am putea astfel pretinde ca activitatea inventiva isi are originile in chiar Instinctul de Conservare.

2. Primele inventii:

Cu cel putin 2,5 milioane de ani in urma, predecesorii nostri supravietuiau cu succes, folosindu-se doar de tehnica prelucrarii pietrei brute si a lemnului, utilizand putin mai tarziu si o serie de alte inventii printre care si calirea in foc a varfurilor sulitelor din lemn, cioplirea si ascutirea pietrelor si imblanzirea focului.

3. Definitia inventiei asa cum o recunoastem astazi:

INVNIA, cu pluralul invenii, este conform DEX in sensul principal al termenului, o Rezolvare sau realizare tehnic dintr-un domeniu al cunoaterii care prezint noutate i progres fa de stadiul tehnicii cunoscut pn atunci.

4. Rolul inventiilor:

Ritmul inventiilor s-a accelerat o data cu aparitia oamenilor moderni. Istoria ultimelor 50 de milenii este pavata cu inventii remarcabile, dintre care unele fundamentale, cum ar fi metalurgia, iar altele greu de observat si totusi de o importanta uluitoare. O astfel de inventie este banalul ac. Acul a facut posibila croirea hainelor arctice de exemplu. Deci, inventiile generate initial de dorinta de supravietuire au avut rol primordial intr-un proces amplu si complex numit progres.

Brevetele de inventie

1. Primele brevete de inventie:

Evolutia inventiilor in Romania si pretutindeni a fost marcata de istoria legilor care au protejat si protejeaza proprietatea industriala. O scurta trecere in revista, istorica, a legilor importante in acest domeniu ar fi: 1474 Statutul inventatorilor din Venetia 1624 Legea engleza asupra monopolului 1790 Prima lege americana, asupra brevetelor 1791 Prima lege franceza, asupra brevetelor 1800-1882 Adoptarea, n cea mai mare parte, n tarile europene, a legilor brevetelor 1860 Primul proiect de lege asupra brevetelor de inventiuni, n Romnia 1879 Prima lege a marcilor, n Romnia 1883 Conventia de la Paris pentru protectia proprietatii industriale 1884 Prima lege a nscrierii firmelor din Romnia 1891 Aranjamentul de la Madrid, privind nregistrarea internationala a marcilor 1891 Aranjamentul de la Madrid privind combaterea folosirii reproduse si a indicatiilor de provenienta , false sau nselatoare 1906 Prima Lege asupra brevetelor de inventie, n Romnia (16 Ianuarie 1906)

In Romania si inainte de 1906 au existat inventii si brevete. La vremea respectiva, insa, inventiile se numeau nascociri iar brevetele privilegii, acordate de domnitori autorilor in baza Regulamentelor Organice legi ce functionau din1831 T.R. si din 1832 Md.In elaborarea proiectelor de lege privind protectia inventiilor s-a implicat si Petrache Poenaru , deja posesorul unui brevet de inventie francez, din 1827 , pentru condeiul portret fr sfrsit , alimentndu-se el nsusi , adic stiloul de astzi.

In lipsa unei legiferri generale privind inventiile, au fost satisfcute unele solicitri particulare cum este cazul brevetului de inventie acordat lui Paul Iacovenco - la 11 octombrie 1865, printr-un decret lege - privind un "rezervor de exploatarea si conservarea pcurei".Se poate trage deci concluzia ca primul brevet romnesc a fost acordat n 1865.

Prima lege n domeniul brevetelor a fost aplicat pn n 1967.Este adevrat c ntre timp s-au adoptat si alte acte normative, iat cteva date:

1920 Romnia adera la Conventia de la Paris si la Aranjamentul de la Madrid

1922 Publicarea, n Romnia, a primului proiect de lege asupra desenelor si modelelor industriale

1932 Prima lege pentru reprimarea concurentei neloiale, din Romnia

1968 Romnia ratific Conventia pentru instituirea Organizatiei Mondiale a Propriet tii Intelectuale (OMPI) nfiintat cu numai un an nainte , adic n 1967 , fiind unul dintre cele 16 organisme ONU.

1991 Este promulgat Legea nr. 64/1991 privind brevetele de inventie n Romnia.

2. Necesitatea brevetelor de inventie:

Brevetele de Inventie sunt acele documente emise de organismele abilitate si care protejeaza in favoarea autorilor dreptul de exploatare pe o perioada bine determinata (in Romania de 20 ani). Brevetele de Inventie cu toate ca ofera autorilor un oarecare monopol pe creatiile lor, insasi prin acest fapt dau valoare lucrarilor tehnico-stiintifice respective si ofera posibilitatea valorificarii lor, pe baze contractuale, cu potentialii investitori firme sau persoane fizice.

3. Numarul de brevete de inventie singurul barometru al activitatii creative ?!:

Activitatea inventiva fiind fara doar si poate creatie, numarul de brevete poate sugera o idee despre inclinatiile unui anumit colectiv, grup de oameni, popor, etc.. Din fericire insa creatiile ca si categorie nu se limiteaza doar la inventii.

4. Tari record ca numar de brevete:

Exista tari, cum ar fi Japonia (indice creativitate 294), Coreea de Sud (indice creativitate 190) sau S.U.A.(indice creativitate 66), care in primul rand pretuiesc foarte mult prin traditie si educatie proprietatea intelectuala si in plus au si o politica de taxe in acest domeniu favorabila autorilor. Trebuie sa va ganditi ca exista japonezi, de exemplu, care sunt contemporani cu noi si care detin 2-3000 de brevete.

5. Romania cereri de brevet, brevete eliberate, brevete aplicate:

Pe plan mondial, intre 50% si 70% din cererile de brevet ajung inventii. Dintre acestea, 10-15% sunt aplicate. Pentru a le pune in aplicare, trebuie bani, de aceea, cele 15% care se aplica sunt ale firmelor. Cele care au primit brevet, dar nu sunt aplicate, raman la dosar. Ele sunt bune, insa apartin viitorului. (Nu vreau sa ma gandesc ce s-ar intampla cu LUMEA noastra daca aceste lucrari n-ar mai ramane in sertar ..). Dintre acestea, mai sunt citeva, cumparate de firme mari, la sume de milioane de dolari, pentru a le pastra neaplicate. Odata lansate pe piata, ele ar putea determina prabusirea unei industrii intregi. Altele, care nu sunt neaparat niste inventii grozave, sunt tinute la biblioteca de brevete pentru a fi folosite ca surse de documentare in stabilirea stadiului mondial al tehnicii. In Romania (indice creativitate 5.8) in ultimii ani s-au inregistrat anual in medie 1200 de cereri de brevete. Prin urmare, respectand proportia rezulta un numar de 6-7 brevete aplicate cu succes de pe urma acestor cereri.

6. Romania consumatoare sau generatoare de inteligenta:

Printre numele inventive romanesti nu se numara numai ingineri talentati. La sfirsitul secolului al XIX-lea, Victor Babes a inventat o metoda noua de imunizare antirabica si tot el a introdus testul antibiotic pentru prima data in lume. Tot in acea vreme, Grigore Antipa a descoperit mai multe specii de fauna marina, fiind precursorul hidrobiologiei. Peste 50 de ani, Ana Aslan a preparat vitamina H3, cunoscuta sub numele de Gerovital, un produs farmaceutic pentru prevenirea bolilor provocate de imbatrinire, fiind patentat in peste 30 de tari si privit, la acea vreme, ca un medicament-minune. Tot romanii s-au preocupat si de perfectionarea sondelor, Ion Basgan aducind metode noi de sondare, preluate si de marile companii de petrol din Statele Unite. Gheorghe Botezatu a inventat si a construit un elicopter original, care a zburat in 1922 timp de doua minute, iar fiul scriitorului Ion Agarbiceanu a obtinut primul gaz laser cu radiatie in infrarosu. Preocuparile autohtone s-au concentrat si asupra releelor radio, rachetelor, tratamentelor pentru bolile de inima, microfonului sau curentului alternativ. In ultimii ani, inventivitatea romaneasca s-a produs mai ales in domeniul IT-ului, antivirusul RAV, cumparat de Microsoft, fiind cel mai cunoscut exemplu.

Rolul brevetelor in dezvoltarea activitatii intreprinderilor

O clasificare a brevetelor arata ca brevetele de inventive, in funtie de fezabilitatea lor, pot fi:

Rentabile economic ce caracterizeaza situatia in care veniturile prin aplicarea brevetului sunt mai mari decat costurile totale de inregistrare, mentinere si exploatare, caz in care brevetul poate fi considerat un active necorporal;

Nerentabile economic veniturile sunt mai mici decat costurile, si in consecinta brevetul nu va fi considerat un active necorporal.

Rentabilitatea sau nerentabilitatea brevetului poate fi uneori relativa, fiind raportata la nivelul de dezvoltare tehnologica a societatii. Sunt situatii in care o inventie nascuta prea devreme sau prea tarziu poate deveni rentabila sau nerentabila, in functie de aceasta raportare la mediul economic si tehnologic.

Evaluarea aconomica a brevetelor de inventii are ca principal obiectiv determinarea rentabilitatii (fezabilitatii) brevetelor in activitatea firmei si contributia lor trecuta, prezenta si de perspectiva la realizarea de profit si crearea de plus valoare.

Rentabilitatea brevetelor poate fi demonstrata de: contributia brevetului la obtinerea profitului net al firmei, contributia brevetului la imaginea de marca si goodwillul firmei, capacitatea brevetului de a fi analizat separat (separabilitatea) fata de alte categorii de active corporale si necorporale. Analiza rentabilitatii previzionate a brevetelor se poate face avand in vedere un orizont de timp de 6 luni (termen scurt), 2 ani (termen mediu) sau mai mult de 2 ani (termen lung). Orizontul de timp pentru care se face analiza trebuie sa fie mai mic decat durata legala ramasa de protectie pana la expirare.

In activitatea de evaluare a brevetelor de inventii se au in vedere urmatoarele:

1. Indicatorii de analiza;

2. Grupele de metode de analiza;

3. Abordarile de evaluare.

Indicatori de analizaIndicatorii de analiza care se iau in calcul la evaluarea brevetelor pot fi grupati in 5 categorii

principale:

Indicatori de evaluare a profitului obtinut sau sperat prin aplicarea brevetului se refera la: contributia la profit (marja de profit) realizata prin aplicarea brevetului, contributia la profit previzionata prin aplicarea brevetului, cash-flow-ul previzionat, rata redeventei realizate, rata redeventei anticipate.

Indicatori de evaluare a costurilor cu brevetul de la inregistrare pana la mentinere, expirare, abandon: costurile realizate cu inregistrarea nationala si internationala a cererii de brevet, costul mentinerii in perioada de valabilitate legala, costurile previzionate, cheltuielile neprevazute (litigii privind incalcarea drepturilor de brevet), investitia specifica in brevetare, economia din costuri.

Indicatori de evaluare a veniturilor rezultate din activitatea de brevetare: veniturile realizate, veniturile previzionate, pierderea economica in cazul neutilizarii sau slabei utilizari.

Indicatori de analiza a duratei de viata a brevetului: durata de viata legala, durata de viata economica, durata de viata utila (functionala), durata de recuperare a investitiei in brevet, durata de viata ramasa din punct de vedere legal, durata de viata utila ramasa, durata de viata contractuala (pentru contractele ce impun licentierea brevetului de inventie), durata de viata fizica.

Indicatori de evaluare a pietei: numarul de utilizatori reali, numarul de utilizatori potentiali, numarul utilizatorilor rau platnici sau neplatnici, numarul de concurenti reali, numarul de concurenti potentiali.

Grupe de metode de analiza

In uilizarea datelor pentru determinarea valorii brevetelor de inventii, identificam trei grupe de

date:

a) Grupa datelor istorice a costurilor, veniturilor, contributiei la profit, a comparatiilor de piata privind brevetul;

b) Grupa datelor instant sau imediate metoda comparatiilor de piata;

c) Grupa datelor utile metodelor previzionare a fluxului de numerar actualizat sau a profitului sperat, metoda reziduala sau a rentabilitatii, a pietei previzionate.

Abordari in evaluareInainte de a descrie metodele de evaluare din grupa metodelor datelor istorice, sunt

Necesare cateva precizari cu privire la conceptul de durata de viata legala si la cel de durata de viata economica a brevetului.

Prin durata de viata legala intelegem durata stabilita prin lege. In Romania, durata de viata legala a brevetelor de inventie este, conform Legii nr. 64/1991, de 20 de ani pentru inventiile initiale si de 10 ani pentru modelele de utilitate si inventiile de perfectionare. Durata de viata legala este recunoscuta in limita impusa de lege, atata timp cat se platesc taxele de mentinere in functiune. Un brevet pentru care nu se mai platesc taxele de mentinere se considera abandonat si decazut din drepturi. In acest caz, orice persoane fizica sau juridica poate sa benesicieze de produsul, metoda sau procedeul protejat prin brevet fara a mai plati nici un fel de redevente inventatorului, titularului de brevet sau reprezentantului sau in drepturi. Brevetul de inventie devine de domeniul public.

Durata de viata economica reprezinta durata pentru care un brevet pentru un produs,

procedeu sau metoda are cerere pe piata. Durata de viata economica trebuie sa fie mai mica sau cel putin egala cu durata de viata legala a brevetului. In multe situatii, datorita progresului tehnologic rapid in unele domenii (informatica, telecomunicatii, biotehnologii, etc.) durata de viata economica a brevetului este mult mai mica decat durata de viata legala. Spre exemplu, in industria informaticii sau a telecomunicatiilor rata medie a schimbarii tehnologice este foarte mare, intrucat apar noi solutii cu grad mare de noutate intr-o perioada de 6 luni, rezultand o devalorizare morala si economica rapida a solutiilor (produse, metode, procese) aflate in acel moment de utilizare.

Putem spune ca durata de viata economica este mai importanta pentru evaluator decat durata de viata legala, intrucat un brevet care nu mai prezinta interes pe piata devine prin plata redeventelor (cazul licentiatului) sau a taxelor (cazul licentiatorului) pentru titularul sau utilizatorul brevetului un factor de cost in loc de unul de venit, constiuindu-se intr-o sursa de pierderi, indiferent de perioada legal de protectie.

1.1.9. Date privind activitatea de cercetare dezvoltare in Romania si in UE Activitatea de cercetare dezvoltare este o activitate care costa foarte multi bani. Mai mult, de la an la an, sumele investita aici cresc neintrerupt. De exemplu, sumele investite in acest domeniu de catre UE in anul 1991 au fost de 2,0% din PIB, iar in anul 1999 de 1,8% din PIB ( dar acest lucru nu inseamna ca investitiile in cercetare ar fi scazut, ci doar au crescut mai incet decat a crescut PIB-ul).

In UE, totalul investit in anul 2005 in C-D a fost de 200 miliarde euro, (292 euro/ locuitor/ an), din care: 55% de catre firme = de catre firme (64% in SUA, 75% in Japonia, 66% in China).

In aceasta statistica, Romania, alaturi de Cipru, sta cel mai prost, cu 0,4% din PIB in timp ce pe primele locuri se situeaza Suedia (3,86% din PIB) si Finlanda (3,48%).

Cercetarea si dezvoltarea in inteprinderile romanesti

Inteprinderile mari romanesti au dispus de compartimente de cercetare si dezvoltare in cadrul carora au lucrat sute de ingineri. Rezultatele obtinute de acestia au fost insa minimale deoarece:

In timpul studiilor, viitorii ingineri nu au primit antrenamentul necesar pentru a le stimula capacitatea creativa si de a deveni cercetatori. Daca ei au realizat totusi cate ceva, aceasta se datoreaza inteligentei native si nu pregatirii sistematice in aceste sens; Personalul de cercetare si dezvoltare a fost insuficient calificat: numarul profesorilor si al doctorilor care au lucrat in aceste servicii a fost insignifiant; Sarcinile pe care le-au primit salariatii in cadrul serviciilor de cercetare si dezvoltare au fost legate mai ales de adaptarea conceptiilor unor produse straine la posibilitatile de fabricare existente in Romania. Sarcina de a produce un produs nou a fost data foarte rar; Un proces de instruire permanenta in vederea mentinerii cunostintelor de specialitate la nivelul in continua crestere pe plan international nu a fost realizat. Nivelul de cunostinte capatat in timpul studiului a devenit cu timpul complet insuficient pentru a face fata pe plan international. Mai mult, accesul la literatura straina de specialitate a fost limitat intr-un mod dramatic. Trecerea de la conceptul analog in rezolvarea problemelor ingineresti la conceptul digital, sprijinit de introducerea calculatoarelor de mare capacitate, a fost intarziat din cauza lipsei posibilitatilor de finantare a investitiilor; Nivelul de salarizare nu a asigurat linistea necesara concentrarii asupra problemelor legate de cercetare dezvotare. Cea mai mare parte a capacitatii creative a fost folosita de cercetatori pentru asigurarea existentei proprii; Asa se explica de ce industria romaneasca mai fabrica in anul 2001 automobile concepute in anul 1967, locomotive concepute in anul 1960, camioane concepute in 1980 s.a.m.d.

O piedica importanta in dezvoltarea capacitatii de dezvoltare din cadrul intreprinderilor a fost generata de modul de organizare a economiei nationale: vanzarea produselor nu a fost nici un moment sarcina intreprinderilor producatoare, ci a unor organizatii de distributie - nu de vzanre - , controlate de stat. Necesitatile si dorintele exprimate de cumparatori nu au fost transmise producatorilor si nu au ajuns la personalul insarcinat cu dezvoltarea produselor. Nu a existat nici o emulatie pentru acesta de a dopta produsele la cerintele pietei, legatura cu aceasta fiind intrerupta.

Inainte de 1989, conceptul de dezvolatre a industriei romanesti a fost bazat pe cumpararea atat a licentelor de produs, cat si a tehnologiei si a liniilor de fabricare, sarcina inginerilor romani fiind aceea de a adapta o parte din cerintele la posibilitatile industriei romanesti si de a inlocui o parte din masinile ce trebuiau importate cu masini din fabricatie autohtona. Aceasta activitate duce la desfasurarea unor activitati de cercetare si de dezvoltare semnificative.

Dupa 1989 nu a mai fost formulat nici un concept de dezvoltare a industriei romanesti, asa ca s-a renuntat si la un mare numar de ingineri din cercetare si din proiectare. O experienta bogata, chiar daca aceasta a fost obtinuta in cea mai mare parte numai la nivelul de adaptare a produselor existente si nu la nivelul de dezvoltare a produselor noi, s-a pierdut.

Activitatea institutelor nationale de cercetare

In Romania au fost infiintate, de-a lungul timpului, numeroase institute de cercetare in care au lucrat mii de cercetatori. Problemele de care s-au lovit acestea sunt: lipsa calificarii corespunzatoare a personalului, lipsa de contact cu cercetarea din lume, lipsa de competitie interna, lipsa conditiilor materiale si a investitiilor.

Rezultatele sunt similare: cercetarea romaneasca nu a descoperit nici un fenomen, dezvoltarea romaneasca nu a realizat nici un produs care sa atraga atentia internationala. Lipsa de legatura cu piata, mai tarziu lipsa unei piete, a dus la rezultate prezentate in volume intregi de piblicatii, care insa nu au gasit nici o aplicare practica.

Activitatea Ministerului Educatiei si Cercetarii

Este laudabil ca exista un for romanesc de stat pentru coordonarea si stimularea activitatii de cercetare. Nu este de contestat faptul ca acesta pune la dispozitia celor interesati fonduri insemnate. Numai ca persoanele care poarta raspunderea in minister nu au lucrat nici o data in cercetare sau in administrarea cercetarii asa cum aceasta se intelege in tarile dezvoltate. Ceea ce ministerul realizeaza in prezent este acea forma de organizare birocratica, care este neaparat necesara pentru a coresponda cu organele de resort ale Uniunii Europene.

Cheltuielile de cercetare-dezvoltare ale principalelor companii ale lumii

Stiti care este, in lume, domeniul industrial cu intensitatea cea mai mare de cheltuieli de cercetare stiintifica? Este cel al farmaceuticii si biotehnicii. Ar fi o buna directiva si pentru dezvoltarea viitoare a Romaniei probabil. Principalele companii ale lumii din acest domeniu investesc in cercetare-dezvoltare 13% din cifra lor de afaceri. In 2001, aceasta a insemnat 46,6 miliarde dolari, dintr-o cifra de afaceri de 375 miliarde dolari. Companiile din toate domeniile mondiale investesc in cercetarea stiintifica pentru ca ea le asigura viitorul. Pe ansamblu, principalele 300 companii au investit in cercetare-dezvoltare 4,8% din cifra de afaceri de 5,6 trilioane dolari in 2001. Ca sa se alinieze la aceasta tendinta, companiile din Romania ar trebui sa investeasca in cercetare-dezvoltare circa 2 miliarde dolari pe an. Uriasa pentru Romania, aceasta cifra n-ar micsora deloc decalajul ce ne desparte de elitele economiei mondiale. Sur