relatia dintre educatia formala, nonformala si informala - competitie sau complementaritate

6
Anul I- Psihologie Relaţia dintre educaţia formală, nonformală şi informală: competiţie sau complemen taritate?  Educaţia a î nsoţit i storia om enirii de la începutu rile ei, şi a contin ua să e!is te de-a lu ngul în tregii eo luţii a acesteia" Educaţia este considerată un fenomen social, întrucat conseră şi transmite e!perienţa de cunoaştere teoretică şi practică, alorile culturii şi ciili#aţiei de la o generaţie la alta"  $n curs ul e!ist enţei sale, fiecare persoană este supusă unor i nfluenţe educatie m ultiple, care pot acţio na concomitent, succesi sau complementar, în form e ariate" %nele acţion ea#ă spontan, incidental, altele au un caracter organi#at, sistemati#at, proenite din partea şcolii sau a altor instituţii e!traşcolare"  $n str ansă legat ură cu ideea pot riit cărei a înaţăm&n tul 'edu caţia şcolară ( tre)u ie pri it în perspectia educaţiei permanente, s-au conturat conceptele de educaţie formală ' instituţionali#ată (, educaţie nonformală 'e!traşcolară ( şi educaţie informală ' difu#ă (, pentru denumirea curentă a tipurilor de educaţie ce se reali#ea#ă astă#i" $ncă din *+, .oom)s şi Ahmed / echial&nd educaţia cu inăţarea / au identificat aceste tipuri, definindu -le astfel: - educ aţie in form ală: 0pr oces ce d urea# ă o iaţ ă, prin care fiecare pe rsoan ă do)&ndeş te cuno ştii nţe, îndem&nări, aptitudini şi inţelegere din e!perienţele #ilnice1 - educ aţie non form ală: 0ori ce acti itate or gani #ată în mod sistematic, creată în afa ra sist emul ui form al şi care oferă tipuri selectate de înăţare su)grupelor specifice populaţiei 'at&t adulţii, c&t si copii(1 - educ aţia form ală: 0edu caţia in stit uţio nali# ată, stru ctur ată in mod ier arhic, gradat ă cronologic si condusă de la ce ntru '2inisterul $năţăm&n tului(, prin tradiţie, ea a constituit centrul de interes al politicii şcolare1 Educaţia formală  3ermenul îşi are originea în cu&ntul latinesc formalis cu semnificaţia de 0organi#at1, 0oficial1"  4 primă caracteristică a educaţiei formale este aceea de educaţie instituţionalizată, care se reali#ea#ă într-o structură organi#atorică clară, repre#entată de sistemul de înăţăm&nt"  4 altă notă def initorie a educaţi ei formale o cons tituie f aptul că ea se reali#ea#ă prin intermediul procesului de înăţăm&nt, cu finalităţi educaţionale e!plicite, formulate prin idealul educaţional" Procesul educaţional se caracteri#ea#ă prin intensitate, concentrare a informaţii lor şi continuitate" El produce o schim)are a e!perienţelor de cunoaştere, afecti-emoţionale şi acţionale ale eleilor, predarea şi înaţarea constituin du-se ca actiităţi de )a#ă ale procesului de înaţăm&nt"  5iecare discip lina care se pred a in inatamantul de toate gradele ur mareste nu numai i nsusirea de cuno stiinte, ci mai ales formarea si educarea eleilor, de#ol tarea in mod specific a anumitor capacitate sau procese psihice, stimularea formarii unor calitati general umane" Predarea influenţată, totodată, de#oltarea atitudinilor , facilitea#ă transformarea cunoştiinţelor în coningeri, formarea progresiă a conduitei"  .a atare, educaţia formală permite o asi milare si stemati#ată a cuno ştiinţelor şi f acilitea#ă de#o ltarea unor capacităţi, a unor priceperi şi deprinderi, a unor aptitudini si atitudini necesare pentru inserţia indiidului în societatea dată" *

Upload: anca-spetco

Post on 13-Oct-2015

1.352 views

Category:

Documents


55 download

DESCRIPTION

relatie educatie formala

TRANSCRIPT

Relatia dintre Educatia Formala, Nonformala si Informala - Competitie sau Complementaritate

Anul I- Psihologie

Relaia dintre educaia formal, nonformal i informal:

competiie sau complementaritate? Educaia a nsoit istoria omenirii de la nceputurile ei, i va continua s existe de-a lungul ntregii evoluii a acesteia. Educaia este considerat un fenomen social, ntrucat conserv i transmite experiena de cunoatere teoretic i practic, valorile culturii i civilizaiei de la o generaie la alta. n cursul existenei sale, fiecare persoan este supus unor influene educative multiple, care pot aciona concomitent, succesiv sau complementar, n forme variate. Unele acioneaz spontan, incidental, altele au un caracter organizat, sistematizat, provenite din partea colii sau a altor instituii extracolare.

n strans legatur cu ideea potrivit creia nvamntul (educaia colar ) trebuie privit n perspectiva educaiei permanente, s-au conturat conceptele de educaie formal ( instituionalizat ), educaie nonformal (extracolar ) i educaie informal ( difuz ), pentru denumirea curent a tipurilor de educaie ce se realizeaz astzi. nc din 1974, Coombs i Ahmed echivalnd educaia cu invarea au identificat aceste tipuri, definindu-le astfel: educaie informal: proces ce dureaz o via, prin care fiecare persoan dobndete cunotiine, ndemnri, aptitudini i inelegere din experienele zilnice

educaie nonformal: orice activitate organizat n mod sistematic, creat n afara sistemului formal i care ofer tipuri selectate de nvare subgrupelor specifice populaiei (att adulii, ct si copii)

educaia formal: educaia instituionalizat, structurat in mod ierarhic, gradat cronologic si condus de la centru (Ministerul nvmntului), prin tradiie, ea a constituit centrul de interes al politicii colare

Educaia formal

Termenul i are originea n cuvntul latinesc formalis cu semnificaia de organizat, oficial. O prim caracteristic a educaiei formale este aceea de educaie instituionalizat, care se realizeaz ntr-o structur organizatoric clar, reprezentat de sistemul de nvmnt.

O alt not definitorie a educaiei formale o constituie faptul c ea se realizeaz prin intermediul procesului de nvmnt, cu finaliti educaionale explicite, formulate prin idealul educaional. Procesul educaional se caracterizeaz prin intensitate, concentrare a informaiilor i continuitate. El produce o schimbare a experienelor de cunoatere, afectiv-emoionale i acionale ale elevilor, predarea i nvaarea constituindu-se ca activiti de baz ale procesului de nvamnt.

Fiecare disciplina care se preda in invatamantul de toate gradele urmareste nu numai insusirea de cunostiinte, ci mai ales formarea si educarea elevilor, dezvoltarea in mod specific a anumitor capacitate sau procese psihice, stimularea formarii unor calitati general umane. Predarea influenat, totodat, dezvoltarea atitudinilor, faciliteaz transformarea cunotiinelor n convingeri, formarea progresiv a conduitei. Ca atare, educaia formal permite o asimilare sistematizat a cunotiinelor i faciliteaz dezvoltarea unor capaciti, a unor priceperi i deprinderi, a unor aptitudini si atitudini necesare pentru inseria individului n societatea dat.

Educaia formal se realizeaz n funcie de planuri, programe i manuale colare, pe baza de orare i de evaluri, acestea exprimndu-se n moduri diferite: note, calificative, aprecieri, caracterizri. Educaia formal este puternic expus i infuzat de exigenele suprapuse ale comandamentelor sociale i uneori politice. Ea este dimensionat prin politici explicite ale celor care se afl la putere la un moment dat. Formalul rspunde unei comenzi sociale, fie de asigurare a transmiterii zestrei istorice i culturale, fie n vederea formrii profesionale.

Educaia formal este ncredinat unor educatori formai ca specialiti i ca pedagogi i metoditi ai predrii disciplinelor de nvmnt.

O caracteristic nu mai puin nsemnat a educaiei formale o constituie aciunea de evaluare care este administrat n forme, moduri i etape anume stabilite pentru a facilita reuita colar, succesul formrii elevilor.

Evaluarea n cadrul educaiei formale trebuie nsoit de dezvoltarea capacitii de autoevaluare la elevi, de autoaprecierea adecvat a rezultatelor obinute. Participarea elevilor la aprecierea propriilor rezultate colare cultiv motivaia luntric fa de nvatura i atitudinea pozitiv, responsabil fa de propria activitate.

Educaia formal se realizeaz n cadrul sistemului de nvmnt. Sistemul de nvmnt cuprinde totalitatea unitilor i instituiilor de nvmnt de diferite tipuri, niveluri i forme de organizare a activitii de instruire i educare. Sistemul de nvmnt din ara noastr cuprinde uniti si instituii de nvmnt, de stat i particulare. nvmntul este organizat pe niveluri, asigurnd coerena i continuitatea instruirii i educaiei n concordan cu particularitile de vrst i individuale ale elevilor. nvmntul obligatoriu, care cuprinde nvmntul primar si gimnazial, reprezint nucleul n jurul cruia graviteaz toate celelalte componente ale sistemului. Educaia nonformal

Termenul i are originea n latinescul nonformalis preluat cu sensul m afara unor forme special/ official organizate pentru un anume gen de activitate. Educaia nonformal se realizeaz prin intermediul unor activiti opionale sau facultative. Acest tip de educaie, care servete unei varieti mari de cerine de nvare la tineri i aduli are n vedere:

educaia complementar (paralel cu coala i adresndu-se elevilor) educaia suplimentar (pentru cei care i-au nterupt prematur studiile)

educaia de substituie (pentru cei analfabei).

Printre obiectivele specifice acestui tip de educaie se pot enumera:

a) susinerea celor care doresc s-i dezvolte sectoare particulare n comer, agricultur, servicii, industrie etc.

b) ajutarea populaiei pentru a exploata mai bine resursele locale sau personalec) alfabetizarea

d) desvrirea prefesional sau iniierea ntr-o nou activitate

e) educaia pentru sntate sau pentru timpul liber etc.

Influenele educaiei nonformale se exercit fie prin mijloace i instituii tradiionale (familia, organizaii de tineret, case de cultur i tehnic, muzee, teatre, cinematografe, biblioteci, universiti populare, excursi, expoziii, formaii cultural-artistice etc. ) , fie prin intermediul mass-media.

Aciunile incluse n perimetrul educaiei nonformale la vrsta colar, prezint unele trsturi specifice:

a) Caracterul opional al activitilor extracolare, n sensul c ele ofer elevilor posibilitatea s opteze pentru activiti la alegere.

Activitile optionale, pe lng aportul lor la formarea personalitii, contribuie i la recreere, destindere i reconfortare, la meninerea capacitii de efort prin asigurarea odihnei active.

Activitile extracolare ale elevilor rspund funciilor importante ale timpului liber:

informare- s contribuie la mbogirea orizontului de cunoatiine i informaii din domeniile tiinei, tehnicii, culturii, artei, literaturii etc. formare-dezvoltare- s stimuleze dezvoltarea intelectual, gndirea creatoare, inteligena, spiritual novator, s cultive talente, valori morale, spiritul de cooperare i sociabilitate etc.

destindere-recreere divertisment-distracie Cluburile pentru elevi, cercurile organiyate pe diferite specialiti, urmresc ocuparea eficient i placut a timpului liber, cultivarea intereselor, nclinaiilor si aptitudinilor elevilor.

cunoaterea i nsuirea modalitilor diverse de organizare i petrecere a timpului liber

identificarea i cultivarea corespondenelor optime dintre interese, aptitudini, talente i posibiliti de exersare i dezvoltare a lor

formarea unui stil de via civilizat.

b) Sunt activiti care corespund intereselor, aptitudinilor, nclinaiilor elevilor. Cluburile pentru elevi, cercurile organizate pe diferite specialiti au ca obiectiv primar ocuparea eficient a timpului liber, cultivarea intereselor i aptitudinilor elevilor.

Pentru a putea descoperi i cultiva talente, aptitudini, cercul de elevi este costituit, organizat i condus prin mijloace pedagogice adecvate scopului pentru care a fost creat.c) Antrenarea nemijlocita a elevilor la aciuni n strns legtur cu ndrumarea competent din partea adulilor, sunt, de regul, sau n bun msur, aciuni concepute de elevi, care le dau prijelul s-i mbogeasc experiena social, s participe la realizarea propriei instruiri i educaii.d) Coninuturile sunt expresia cutrilor, opiunilor i inveniei elevilor.Activitaile de cerc nu trebuie s repete manualul i programa colar.

e) Solicitarea diferenial i divers a elevilor n activitile extracolare n funcie de aptitudini, interese, dorine, sex etc., ceea ce favorizeaz individualizarea proceselor educaionale.f) Marea majoritate a activitilor extracolare nu sunt grevate de evaluri, de msurri i aprecieri care s se exprime n note sau calificative.

g) Educatorii joac rolurile mai discret, asumndu-i adesea misiunea de animatori sau moderatori. Activitile sunt ndrumate i coordonate de un personal specializat, n strns legtur cu elevii, prinii, organizaiile culturale etc.

Raportul educaiei nonformale cu educaia formal este unul de complementaritate, att sub aspectul coninutului, ct i al formelor i modalitilor de realizare. EDUCAIA INFORMAL Denumirea acesteia provine din limba latin (informis / informalis preluat cu sensul de spontan, neateptat). Acest tip de educaie se realizeaz graie influenelor cotidiene, prin interaciunea individului cu alte persoane n mediul social, cultural, economic .a. Sunt influene ce se situeaz n afara unui cadru organizat, instituionalizat, provenite din partea ntregului mediu de via, a ambianei familiale, ca i a celei imediate (civilizaie urban, via a satului, grupuri de vrst), i se datoreaz muncii efectuate, meseriei prestate, participrii la viaa social-cultural etc. Aceste activiti nu mbrac forme explicit educative.

Cele mai semnificative mesaje informale sunt cele emise de mass-media, n special de televiyiune, de casete i de filme. Influenele educative de tip informal au i anumite aspecte ale vieii familiale (exemplul concret al prinilor, atitudinile manifestate de un gen sau altul etc.).

Educaia informala include experiene trite, idei aplicate sau valori ncercate n viaa cotidian.

Se pare c educaia informal precede i depete ca durat, coninut i modaliti educaia formal. n contextul informal de educaie, iniiativa nvarii revine individului, educaia este voluntar, iar grilele de evaluare sunt altele dect n educaia formal, competena ntr-un domeniu sau altul fiind criteriul reuitei.

nvarea de tip informal este:

foarte inegal de la elev la elev

nvaare semiformal = studiu independent, orientat de profesor, dar realizat acas

nvare realizat n mprejurri diferite, cu grad sczut de prelucrare

nvare n domenii puin frecventate de coal: cosmosul, viaa oceanelor etc.

numai unele informaii devin cunotiine

nvare cu caracter pluridisciplinar.

INTERDEPENDENA FORMELOR DE EDUCAIE

Cele trei tipuri de educaie formal, nonformal i informal chiar dac cmpuri proprii de aciune n ansamblul procesului de educaie, funcionalitii diferite, ngduie nu numai extensiunea, ci i o penetraie i o interdependen. Educaia formal are de ctigat dac integreaz creator influenele datorate modalitilor de educaie nonformal i informal. n acelai timp, acumulrile educative formale pot contribui esenial la dezvoltarea i eficacitatea celorlalte.

Grafic, aceast relaie dintre educaia formal, educaia nonformal i educaia informala se prezinta astfel.

Articularea celor trei tipuri de educaie trebuie s se fac potrivit finalitilor educaiei formale. Educaia nu se mai poate reduce la instruirea de tip colar (formal), instituiile de nvamnt ar pierde dac s-ar izola de contactul cultural-educativ sau dac nu s-ar angaja n lupta pentru impunerea valorilor purttoare de viitor i pentru cotracararea unor influene sau orientri duntoare. coala nu-i mai poate permite s ignore mesajele celorlalte tipuri ale educaiei, bogatele informaii i experienele inedite acumulate de elevi n timpul liber. Acestea vin n prelungirea i ntrirea activitii desfurate n procesul instructiv-educativ. n acelai timp, educaia formal ghideaz, completeaz si corecteaz achiziiile obinute prin intermediul educaiei informale i nonformale, exercit o funcie integrativ, de sintez, a diferitelor experiene trite.

Unii autori propun variate modaliti de articulare a educaiei formale, nonformale i informale cum sunt:

lecii tematice sau lecii cu deschidere spre informaia obinut de elevi in cadrul informal

lecii i echipe de profesori (biologie-chimie sau fizic i literatur etc) pregtite n legtur cu temele de baz ale informaiei obinute n cadrul informal (filme, excursii, emisiuni TV) referitoare la cosmos, la oceane etc. ore de filosofie, cnd ele au deschidere spre problematica lumii contemporane i a vieii

folosirea metodelor care leag nvarea n clas cu nvarea independent

unele activitai extracolare (cercuri, excursii didactice) pot servi aceluiai scop.

Coordonarea i relaionarea celor trei tipuri de educaie formal, nonformal i informal constituie o problem complex, dac inem seama de faptul c exigenele nonformale ale elevilor nu sunt ntotdeauna cunoscute i valorizate n coal.n acelai timp se pot invoca mai multe raiuni pentru o intergrare a celor trei modaliti: capacitatea de a rspunde la situaii i nevoi complexe

contientizarea unor situaii specifice, cu totul noi

o mai bun contientizare a unor nevoi individuale i colective o mai mare sensibilitate la situaii de blocaj care cer noi abordri si rezolvri

ameliorarea formrii formatorilor

facilitarea autonomizrii formaiilor

conjugarea eforturilor din mai multe subsisteme sociale care au n vedere educaia.

Dar se pot reine, simultan, i unele raiuni contrare acestei integrri posibile dintre educaia formal, nonformal i informal, atunci cnd:

se pune n aplicare un sistem mai selectiv al indivizilor

aceast conjugare funcional apeleaz la un sistem centralizat care poate rpi din marja de libertate a aciunii n interiorul fiecrei modaliti este urmrit meninerea unei disjuncii ntre inteligena abstract i inteligena corect (scop care, cel puin teoretic, poate fi admis).

Articularea se poate realiza la mai multe niveluri:

n perspectiva structurilor verticale, administrativ-ierarhice, asigurnd o complementaritate benefic ntre aciunea unitar a statului i iniiativele comunitilor de baz

n perspectiva structurilor orizontale, locale sau participative, care asigur articularea ntre diferii intervenieni socio-culturali

la nivelul reelelor, cum ar fi centrele de sprijin dintr-o anumit zon, facilitnd conlucrarea dintre mai muli factori grupali sau individuali.

Cert este c toate cele trei educaii paralele, chiar dac au propriul cmp de aciune i funcionaliti diferite, ngduie extensiuni i ntreptrunderi benefice, aceast articulare conducnd la ntrirea lor reciproc i la eficientizarea demersului educativ. Cele trei forme se sprijin i se condiioneaz reciproc. Trebuie recunoscut, totui, c, sub aspectul succesivitii n timp i al consecinelor, educaia formal ocup un loc privilegiat, prin necesitatea anterioritii ei pentru individ i prin puterea ei integrativ i de sintez. De amploarea i profunzimea educaiei formale depinde calitatea coordonrii i integrrii influenelor nonformale i informale. C la un moment dat ponderea educaiei se poate deplasa n favoarea nonformalului sau a informalului, este adevarat. Depinde cnd, cu ce se pleac mai departe i ce reuete individul s (mai) fac n continuare.

Din punctul meu de vedere relaia dintre educaia formal, nonformal i informal se caracterizeaz prin complementaritate, deoarece se completeaz reciproc i conduc la un rezultat favorabil pentru elev.BIBLIOGRAFIE

1. Cuco C., Pedagogie, Editura Polirom, Iai 2002

2. Creu D., Psihopedagogie - Elemente de formare a profesorilor, Editura Imago, Sibiu 1999

3. Jinga I., Istrate E., Manual de pedagogie, Editura All, Bucureti 2006PAGE 6