A exercita corect medicina inseamna a raspunde prompt, onest si cu

intelegere la diferite nevoi si cereri fata de actul medical, care va trebui insotit

intotdeauna de constiinta etica. Viata apare ca valoarea cea mai ridicata a lumii

materiale, iar sanatatea reprezinta bunul suprem al omului, ea nu are pret.

Stimularea rolului valorilor deontologiei, a datoriilor si responsabilitatii, tradusa

printr-o activitate intensa pentru principiile eticii medicale, un comportament plin

de devotament, grija si caldura fata de bolnav, o atentie discreta acordata

psihologiei pacientului, care sa protejeze creierul acestuia de alarma senzoriala si

afectiva produsa de boala, inseamna adevarata chemare in medicina. Asistentul

medical trebuie sa se aproprie si sa-i cunoască mai bine pe beneficiarii

ingrijirilor, sa ofere ingrijiri mai bune, individualizate, complete si continue.

Boala este ruperea echilibrului, a armoniei, care se traduce prin suferinta fizica,

psihica, o dificultate sau o inadaptare la o situatie noua, provizorie sau definitiva.

O persoana ,,intra in boala” cu un anumit tip de sistem nervos si de temperament,

cu un anumit caracter si inteligenta, cu o anumita ereditate, cu complexe si pareri

preconcepute, cu un anumit orizont cultural si de aceea bolnavul ia diverse

atitudini fata de boala, dar in acelasi timp si fata de echipa medicala: incredere,

stima, simpatie, insa, posibil si indoiala, teama, dispret, ura. Noi suntem nevoiti

să-i tratam neconditionat pe toti.

Relatia asistent medical - pacient va fi de acceptare reciproca, o atitudine

de respect, caldura si intelegere empatica fata de pacient, cu toate ca de multe ori,

asistentul medical este considerat o simpla masina de indeplinit ordinele

medicului, uitandu-se ceea ce este esential in practica medicala, si anume:

intelegerea si disponibilitatea fata de pacient, medicul vine si pleaca, pe cand

asistentul este cel care supravegheaza, ajuta si ingrijeste pacientul. Din aceasta

cauza, relatia dintre asistentul medical si pacient nu trebuie sa se limiteze numai

1

Relatia asistent

medical – pacient

la aplicarea tratamentului, ci si la stabilirea unei comunicari psihice cu el, pentru

a-l putea ajuta in a-si exprima trairile interioare.

Comunicarea asistentului medical cu pacientul trebuie sa coincida cu

starea lui actuala, cu posibilitatile lui de intelegere si asociata cu elemente de

sprijin pentru a influenta pozitiv evolutia bolii sale. Adesea, atitudinea noastra

insuficient controlata (susoteli cu membrii familiei, orice denumire stiintifica

neinteleasa de catre pacient, chiar tacerea) influeteaza bolnavul, generand

suspiciuni si disconfort.

La baza eticii medicale stau o serie de trasaturi morale si profesionale ale

asistentului medical cum ar fi: cinstea, onestitatea, spiritul de daruire,

solicitudinea, altruismul, ascultarea empatică, respectul. Din acest motiv, profesia

medicala trebuie exercitata cu rabdare, generozitate, pasiune, sinceritate, locul

central in activitatea de ingrijire ocupandu-l pacientul, care trebuie inteles si

acceptat asa cum este. O atitudine apropiata fata de bolnav nu inseamna umilinta,

mai ales ca pacientul iti incredinteaza secretele sale, trairile, pe care in alte

conditii nu le-ar face. In plus, un comportament corect fata de bolnav implica

pastrarea confidentialitatii acestor destainuiri. Sigur ca exista cazuri cand esti

obligat sa divulgi unele secrete, dar trebuie sa stii cand si cui sa o faci.

Cele mai importante atributii ale unui asistent medical sunt : asistarea

medicului la efectuarea investigatiilor clinice, realizarea investigatiilor

paraclinice uzuale, programarea pacientilor pentru investigatii de specialitate,

administrarea tratamentelor, interventii in situatii de urgenta, monitorizarea starii

pacientului, completarea documentelor de evidenta a medicamentelor, de evidenta

a pacientilor si de observatie clinica medicala, sterilizarea instrumentelor si a

materialelor, asigurarea conditiilor igienico-sanitare generale la locul de munca,

precum si asigurarea conditiilor necesare desfasurarii tratamentelor si

recoltarilor. Inca de la internare comunicarea cu pacientul se dovedeste a fi

cea mai importanta, pacientul trebuie sa fie echilibrat psihic, asistentul medical

explicandu-i scopul si natura interventiillor, familiarizeaza pacientul cu mediul

2

sau ambiant, asigura un mediu de securitate linistitor si administreaza medicatia

recomandata de medic, local si general.

In concluzie, competenta profesionala se demonstreaza prin cunostinte

teoretice aprofundate si capacitatea de a le aplica intr-o activitate creatoare, de

ingrijire individualizata, personalizata, competenta si umana.

Comunicarea diagnosticului

Simptomele si semnele bolii alcatuiesc ,,un limbaj al corpului" ce trebuie

sesizat si decodificat.

In practica medicala se cere de multe ori consimtamantul bolnavului, care

are rezonante etice si implica libertatea pacientului.

Adeziunea personala nu trebuie ignorata, nu trebuie sa se abuzeze de

slabiciunea momentana a vointei bolnavului din cauza bolii, pentru a-i smulge

consimtamantul pentru acte terapeutice discutabile sau riscante. De asemenea

trebuie respectata alegerea bolnavului in deplina cunostinta de cauza, daca religia

ii interzice anumite practici medicale.

Relatia de ingrijire medicala pacient- asistent nu se reduce la modul simplist

,,eu-tu" ci se extinde in ambele parti: echipa medicala - familia pacientului. Cu

aceasta se creeaza o legatura ca suport de sprijin pentru bolnav pe plan psihic,

dar si ca ajutor la ingrijirea bolnavului (ingrijiri primare sau prin educatie

sanitara pana la ingrijiri mai complexe ce pot continua si la externare).

Oricum pacientul are dreptul de a primi asistenta medicala de calitate,

indiferent de statutul sau social, de culoarea pielii, de religie sau etnie.

Ne punem intrebarea cand, cum si cat din adevar si detalii asupra bolii

trebuie comunicate pacientului. Forma sub care urmeaza sa-i prezentam realitatea

este in functie de personalitatea bolnavului si de natura bolii. Sunt pacienti care

nu vor sa stie si la care putem ramane cu relatarea unor date aproximative. Insa

sunt cazuri unde trebuie acordat timp bolnavului pentru a-si accepta boala sau

cand, in boli grave se pune problema protectiei contra diagnosticului. Consideram

ca familiei trebuie sa i se comunice diagnosticul, dar si aici cu anumite rezerve.

3

Pacientul nu apreciaza intotdeauna efortul si ajutorul nostru, nu ne acorda

incredere si respectul cuvenit, mai mult nu ni se admite nicio greseala. In fata

acestora ramanem la cea mai mare multumire ,,constiinta datoriei

indeplinite". ,,Am facut tot ce este omeneste posibil" este o expresie deseori

intalnita dar oare nu se asteapta la ceva supraomenesc? De aceea, in cadrul

actului medical raspunderea este mult mai mare pentru ca vine in fata legii, a

eticii, dar mai ales in fata constiintei.

Ca sa fii impacat cu tine insuti trebuie sa fii convins ca profesional nu ai gresit,

ca totul a fost corect, prompt si eficient. In plus, toate cunostintele trebuie

imbunatatite continuu, pentru ca in aceasta meserie nu se poate spune: ,,nu am

stiut".

De calitatea actului medical depinde prestigiul care reflecta pe de o parte

stadiul de dezoltare a practicii medicale si deci eficienta, iar pe de alta parte

atitudinea bolnavului fata de echipa medicala de la care asteapta totul si nu i se

iarta nimic. Si nici acest lucru nu e suficient. Apare arta de a sti sa lucrezi in

echipa. De obicei exista un cod nescris al comportamentului in fiecare sectie ca

intr-un grup de oameni.

In cadrul echipei medicale se intalnesc oameni cu vederi diferite fata de

scrupulozitatea respectarii valorilor morale, atat in activitatea profesionala, cat si

in viata personala, transferul incarcarilor morale facandu-se mai adesea dinspre

particular spre profesional.

In general se creeaza un consens al regulilor morale care trebuie respectate in

raporturile cu colegii sau subalternii bazate pe corectitudine, cinste, sinceritate,

datorie, respect. Cinstit si corect ar insemna si cand se ia atitudine critica asupra

unui act medical defectuos efectuat de catre oricare dintre membrii echipei

medicale.

Recunoasterea superioritatii profesionale, a uneia sau unora dintre membrii

echipei ,,de la care ai ce invata’’, perseverenta de a-i ajunge pe acestia, stiinta

rezolvarii conflictelor la locul de munca, atitudinea pozitiva fata de noii colegi

care trebuie ajutati sa se integreze dovedesc inteligenta sociala.

4

Oricare ar fi tipul de relatie, fie pacient- asistent, fie asistent- restul echipei

medicale, trebuie sa intelegem ca ,,autoritate" nu inseamna lipsa politetii,

iar ,,amabilitate" nu inseamna slabiciune.

5