RO.02.IB/SO-02 1

REGULAMENTUL CEE 1408/71 ŞI

COMENTARII

BĂTRÂNEŢE-INVALIDITATE-URMAŞI

Coordonarea sistemelor de securitate socială pentru

lucrătorii migranţi

Ianuarie 2005

RO.02.IB/SO-02 2

PENSIILE

Titlul III al regulamentelor 1408/71 şi 574/72 conţine dispoziţiile aplicabile pentru determinarea drepturilor la pensie şi calcularea şi acordarea acestor drepturi. El conţine un capitol cu privire la calculul şi acordarea pensiilor de invaliditate care face trimitere în parte la capitolul cu privire la calculul şi acordarea pensiilor de bătrâneţe şi un capitol cu privire la calculul şi acordarea pensiilor de bătrâneţe şi pentru urmaşi. Acest din urmă termen include pensiile destinate orfanilor cu excepţia cazurilor (destul de rare) în care una din legislaţiile la care a fost supus lucrătorul defunct nu prevede o pensie în beneficiul orfanilor, ci prevede prestaţii de tipul prestaţiilor familiale.

CAPITOLUL 2

PENSIILE DE INVALIDITATE Coordonarea comunitară prevede două moduri de calculare şi acordare a pensiilor de invaliditate: - calculul şi acordarea sunt efectuate conform legislaţiei unui singur stat membru, în general legislaţia ultimului stat de muncă: este vorba de aplicarea secţiunii I de mai jos care nu va fi dezvoltată în mod special, întrucât România nu va trebui să aplice aceste dispoziţii. - calculul şi acordarea sunt efectuate conform diferitelor legislaţii la care a fost supusă persoana în cauză: secţiunea II face trimitere în aceste cazuri la aplicarea dispoziţiilor aplicabile în materie de asigurare de bătrâneţe, în capitol fiind tratate numai dispoziţiile particulare cu privire la asigurarea de invaliditate.

RO.02.IB/SO-02 3

SECŢIUNEA 1

Lucrători salariaţi sau independenţi supuşi numai legislaţiilor conform cărora cuantumul prestaţiilor de invaliditate este independent de durata perioadelor

de asigurare

Articolul 37 Dispoziţii generale

1. Lucrătorul salariat sau independent care a fost supus în mod succesiv sau alternativ legislaţiilor a două sau mai multe state membre şi care a efectuat perioade de asigurare exclusiv în baza legislaţiilor conform cărora cuantumul prestaţiilor de invaliditate este independent de durata perioadelor de asigurare, beneficiază de prestaţii conform articolului 39. Acest articol nu priveşte majorările sau suplimentele de pensii pentru copii care sunt acordate conform dispoziţiilor Capitolului 8. 2. Anexa IV partea A menţionează, pentru fiecare stat membru în cauză, legislaţiile în vigoare pe teritoriul acestora, care sunt de tipul celor prevăzute la paragraful 1. Legislaţiile vizate la articolul 37 sunt numite legislaţii de tip A. Acelaşi stat membru poate avea anumite legislaţii pe care le aplică ce sunt de tip A, în timp ce altele sunt de alt tip (sunt numite de tip B), de exemplu Spania are legislaţii de tip A cu excepţia celei aplicabile funcţionarilor, care este de tip B. Trebuie să ne raportăm la anexa IV din regulamentul (CEE) 1408/71 care enumeră legislaţiile de tip A; cele care nu figurează în anexă sunt, dimpotrivă, de tip B. O legislaţie este clasificată de tip A din momentul în care formula de calcul a pensiei de invaliditate pe care o prevede nu ia în considerare durata de asigurare.

Articolul 38 (11) Luarea în considerare a perioadelor de asigurare sau de reşedinţă realizate în

baza legislaţiilor la care a fost supus lucrătorul salariat sau independent pentru dobândirea, menţinerea sau redobândirea dreptului la prestaţii

1. Dacă legislaţia unui stat membru condiţionează dobândirea, menţinerea sau redobândirea dreptului la prestaţii, în baza unui regim ce nu este un regim special în sensul paragrafelor 2 sau 3, de realizarea unor perioade de asigurare sau de reşedinţă, instituţia competentă a acestui stat membru va ţine cont, în măsura necesară, de perioadele de asigurare sau de reşedinţă realizate în baza legislaţiei oricărui alt stat membru, fie în cadrul unui regim, fie al unui regim special aplicabil lucrătorilor salariaţi şi independenţi. În acest scop, ea va ţine cont de aceste perioade ca şi acum ar fi fost realizate în baza legislaţiei pe care o aplică.

RO.02.IB/SO-02 4

Atunci când, pentru deschiderea drepturilor la prestaţii în baza unui regim care nu este un regim special, aşa cum este cazul regimului public român, instituţia competentă trebuie s[ fac[ apel la perioadele de asigurare realizate în baza legislaţiei altui stat membru, ea ţine cont, în măsura în care acest lucru e necesar, de perioadele de asigurare sau de reşedinţă realizate în baza legislaţiei oricărui alt stat membru, în cadrul unui regim general sau special aplicabil lucrătorilor salariaţi sau independenţi, ca şi cum acestea ar fi fost realizate în baza propriei sale legislaţii. Din momentul în care perioadele au fost realizate în cadrul unui regim care intră în domeniul de aplicare al regulamentului, nu trebuie să se mai facă distincţia în funcţie de natura salariată sau independentă a activităţii. 2. Dacă legislaţia unui stat membru subordonează acordarea anumitor prestaţii condiţiei ca perioadele de asigurare să fi fost realizate numai într-o profesie supusă unui regim special aplicabil lucrătorilor salariaţi sau, după caz, la un loc de muncă determinat, perioadele realizate în baza legislaţiilor altor state membre nu vor fi luate în considerare, pentru acordarea acestor prestaţii, decât dacă au fost realizate într-un regim corespondent sau, în lipsa acestuia, în cadrul aceleiaşi profesii sau, după caz, al aceluiaşi loc de muncă. Dacă, ţinând cont de perioadele astfel realizate, persoana în cauză nu îndeplineşte condiţiile cerute pentru a beneficia de prestaţiile menţionate, aceste perioade vor fi luate în considerare pentru acordarea prestaţiilor din regimul general sau, în lipsa acestuia, din regimul aplicabil muncitorilor sau, după caz, salariaţilor, cu condiţia ca persoana în cauză să fi fost afiliată la unul sau altul dintre aceste regimuri. Această dispoziţie nu se aplică atunci când legislaţia în cauză, aplicată de regimul special, admite luarea în considerare a perioadelor realizate în cadrul oricărui alt regim. 3. Dacă legislaţia unui stat membru subordonează acordarea anumitor prestaţii condiţiei ca perioadele de asigurare să fi fost realizate numai într-o profesie supusă unui regim special lucrătorilor independenţi, perioadele realizate în baza legislaţiilor altor state membre nu vor fi luate în considerare, pentru acordarea acestor prestaţii, decât dacă au fost realizate într-un regim corespondent sau, în lipsa acestuia, în aceeaşi profesie. Anexa IV partea B menţionează, pentru fiecare stat membru în cauză, regimurile aplicabile lucrătorilor independenţi şi prevăzuţi la prezentul paragraf. Dacă, ţinând cont de perioadele prevăzute la prezentul paragraf, persoana în cauză nu îndeplineşte condiţiile cerute pentru a beneficia de prestaţiile menţionate, aceste perioade vor fi luate în considerare pentru acordarea prestaţiilor din regimul general sau, în lipsa acestuia, din regimul aplicabil muncitorilor sau salariaţilor, după caz, cu condiţia ca persoana în cauză să fi fost afiliată la unul sau altul dintre aceste regimuri. În unele state membre, există regimuri ale lucrătorilor independenţi în care acordarea anumitor prestaţii este subordonată condiţiei ca perioadele de asigurare să fi fost realizate numai în cadrul unei profesii supuse unui regim special aplicabil lucrătorilor independenţi. Nu este cazul regimului special român pentru avocaţi. Atunci când dispoziţia se aplică, perioadele de asigurare realizate în alt stat membru

RO.02.IB/SO-02 5

nu vor putea fi luate în considerare în vederea totalizării decât dacă au fost realizate în cadrul unui regim echivalent ori, în lipsă, în cadrul aceleiaşi profesii. Regimurile vizate de aceste dispoziţii sunt menţionate în anexa IV, partea B din regulamentul nr. 1408/71. Regimul de tip A astfel vizat este regimul spaniol de diminuare a vârstei de pensionare a lucrătorilor pe mare independenţi care exercită activităţi descrise în decretul regal nr. 2309 din 23 iulie 1970. Dacă, ţinând cont de totalizare, persoana interesată nu îndeplineşte condiţiile cerute de regimul respectiv pentru a beneficia de prestaţii, perioadele sunt luate în considerare pentru acordarea prestaţiilor din regimul general ori, dacă nu, din regimul aplicabil muncitorilor sau angajaţilor, după caz, cu condiţia ca persoana interesată să fi fost supusă unuia sau altuia dintre aceste regimuri. Unităţi diferite – Instituţiile competente sunt obligate să ia în considerare perioadele aşa cum le sunt comunicate de instituţiile celorlalte state membre la ale căror legislaţii lucrătorul a fost supus. Dacă perioadele nu sunt comunicate în aceleaşi unităţi ca cele reţinute de instituţia competentă, aceasta se referă la articolul 15 din regulamentul nr. 574/72 pentru a realiza conversia (dispoziţiile tehnice sunt dezvoltate în partea pensii de bătrâneţe). Stat preexistent – Pentru calculul şi acordarea unei pensii de invaliditate a unui lucrător care a fost supus numai unor legislaţii de tip A, instituţia statului membru la a cărui legislaţie lucrătorul era supus în momentul producerii riscului trebuie să realizeze totalizarea perioadelor de asigurare realizate în baza legislaţiei sale şi a celor realizate, eventual, în baza legislaţiei altui stat membru. Ea nu poate invoca persoanei interesate ca argument faptul că la începutul perioadei de muncă starea de sănătate a acesteia lăsa să se presupună producerea unei invalidităţi (CJCE 26 oct. 1995, R. Moscato, af. C-481/93 : Rec. CJCE 1995, p. 3225).

Articolul 39 Calculul şi acordarea prestaţiilor

1. Instituţia statului membru a cărui legislaţie era aplicabilă în momentul în care s-a produs incapacitatea de muncă urmată de invaliditate, stabileşte, potrivit dispoziţiilor acestei legislaţii, dacă persoana în cauză îndeplineşte condiţiile pentru a avea dreptul la prestaţii, ţinând cont, după caz, de dispoziţiile articolului 38. 2. Persoana în cauză care îndeplineşte condiţiile prevăzute la paragraful 1 obţine prestaţiile numai din partea instituţiei respective, potrivit dispoziţiilor legislaţiei pe care aceasta o aplică. Aceste două alineate enunţă regula conform căreia, pentru o carieră efectuată exclusiv în baza legislaţiei de tip A, calculul şi acordarea pensiei de invaliditate sunt efectuate în baza unei singure legislaţii, cea aplicată de instituţia din ultimul stat de muncă şi exclude calculul şi acordarea acesteia de către un alt stat atunci când drepturi ar fi încă deschise în acest stat.

RO.02.IB/SO-02 6

Numai în cazul în care, în baza legislaţiei ultimului stat de muncă, drepturile nu sunt deschise chiar dacă totalizarea este realizată, vor fi calculate şi acordate drepturi încă deschise în baza unei legislaţii la care persoana interesată a fost supusă. Condiţii de deschidere a drepturilor Condiţii medicale – Starea de invaliditate se apreciază în baza legislaţiei statului competent. Pentru a determina gradul de invaliditate, instituţia competentă ia în considerare documentele şi rapoartele medicale (formularul 213) adunate de instituţia oricărui alt stat membru. Totuşi, instituţia competentă are facultatea de a dispune realizarea examinării solicitantului de către un medic ales de ea (Regulamentul nr. 574/72, art. 40). Condiţii administrative – Sunt cele impuse de statul competent şi ele trebuie apreciate la data sau la datele prevăzute de legislaţia competentă. 3. Persoana interesată care nu are dreptul la prestaţii conform paragrafului 1 beneficiază de prestaţiile la care are încă dreptul în baza legislaţiei altui stat membru, ţinând cont eventual de articolul 38. Dacă, din motive de ordin medical sau administrativ, drepturile nu sunt deschise în ultimul stat de muncă, cererea este atunci transmisă instituţiei din precedentul stat de angajare, care o examinează în funcţie de legislaţia sa, ţinând cont, eventual, de totalizarea perioadelor de asigurare. 4. Dacă legislaţia prevăzută la paragrafele 2 sau 3 prevede că valoarea prestaţiilor se stabileşte ţinând cont de existenţa unor membri ai familiei, alţii decât copiii, instituţia competentă va lua în considerare şi aceşti membri ai familiei persoanei în cauză care îşi au reşedinţa pe teritoriul altui stat membru, ca şi cum aceştia şi-ar avea reşedinţa pe teritoriul statului competent. Dacă legislaţia competentă cere ca titularii de pensii sau rente şi membrii familiei să locuiască sub acelaşi acoperiş, această condiţie este presupusă ca fiind îndeplinită dacă membrii familiei se află în grija principală a titularului (Regulamentul nr. 574/72, art. 38, § 2). Pentru a beneficia de dispoziţiile cu privire la membrii familiei, lucrătorul este obligat să prezinte un atestat cu privire la aceştia. Acest atestat este eliberat de instituţia de asigurări de boală de la locul de reşedinţă al familiei. În locul atestatului, instituţia competentă poate solicita documente de stare civilă recente (Regulamentul nr. 574/72, art. 38, § 1). 5. Dacă legislaţia prevăzută la paragrafele 2 sau 3 prevede clauze de reducere, de suspendare sau de suprimare în caz de cumul cu prestaţii de natură diferită în sensul articolului 46 bis paragraful 2 sau cu alte venituri, articolul 46 bis paragraful 3 şi articolul 46 quater paragraful 5 sunt aplicabile prin analogie.

RO.02.IB/SO-02 7

6. Lucrătorul salariat aflat în şomaj complet, căruia i se aplică articolul 71 paragraful 1 litera a) ii) sau litera b) ii) prima frază, beneficiază de prestaţiile de invaliditate acordate de instituţia competentă a statului membru pe teritoriul căruia îşi are reşedinţa, conform legislaţiei pe care o aplică, ca şi cum ar fi făcut obiectul acestei legislaţii pe durata exercitării ultimei activităţi profesionale, ţinând cont, după caz, de dispoziţiile articolului 38 şi/sau ale articolului 25 paragraful 2. Suportarea costului acestor prestaţii va fi în sarcina instituţiei din ţara de reşedinţă. Dacă această instituţie aplică o legislaţie care prevede reţineri de cotizaţii ce trebuie plătite de către şomeri pentru acoperirea prestaţiilor de invaliditate, ea va fi autorizată să opereze aceste reţineri conform dispoziţiilor legislaţiei sale. Dacă legislaţia pe care o aplică această legislaţie prevede că stabilirea cuantumului prestaţiilor are ca bază un salariu, această instituţie va ţine cont de salariile realizate în ţara ultimului loc de muncă şi în ţara de reşedinţă, conform dispoziţiilor legislaţiei pe care o aplică. În cazul în care în ţara de reşedinţă nu a fost realizat nici un salariu, instituţia competentă va ţine cont, potrivit modalităţilor prevăzute de legislaţia sa, de salariile realizate în ţara ultimului loc de muncă. Această dispoziţie se înscrie în logica măsurilor luate pentru anumiţi şomeri: cei care în cursul exercitării ultimului lor loc de muncă îşi aveau reşedinţa pe teritoriul unui stat membru, altul decât statul competent, este vorba în principal de lucrătorii frontalieri, însă şi de alte categorii precum detaşaţii de lungă durată sau lucrătorii sezonieri. Într-adevăr, regulamentul prevede pentru ei o indemnizaţie de şomaj acordată de către ţara de reşedinţă şi suportată de aceasta. De asemenea, dreptul la prestaţiile pentru diversele riscuri ţine de asemenea de legislaţia acestui stat de reşedinţă, drepturile sunt examinate de instituţia aceluiaşi stat dacă în nici un moment persoana în cauză nu a aparţinut acestei legislaţii. A fost deci necesar a se prevede pe ce bază s-ar efectua calculul prestaţiilor. Astfel, în ceea ce priveşte şomerul indemnizat conform articolului 71, paragraful 1 a) ii) şi b) ii), din regulamentul nr. 1408/71, care beneficiază de prestaţii în baza legislaţiei statului de reşedinţă, dacă persoana interesată nu a primit salarii în statul său de reşedinţă, se va ţine cont de salariile primite în ultimul stat de muncă. Dacă persoana a primit, într-un moment sau altul al carierei sale, salarii în acest stat, se va ţine de asemenea cont de acestea.

SECŢIUNEA 2 Lucrătorii salariaţi sau independenţi care se supun fie exclusiv unor legislaţii

conform cărora cuantumul prestaţiei de invaliditate depinde de durata

RO.02.IB/SO-02 8

perioadelor de asigurare sau de reşedinţă, fie unor legislaţii de acest tip sau de prevăzut la secţiunea 1

Articolul 40 (11) Dispoziţii generale

1. Lucrătorul salariat sau independent care a făcut, în mod succesiv sau alternativ, obiectul legislaţiilor a două sau mai multe state membre, dintre care cel puţin una nu este de tipul prevăzut la articolul 37 paragraful 1, beneficiază de prestaţii conform dispoziţiilor capitolului 3, ce sunt aplicabile prin analogie, ţinând cont de dispoziţiile paragrafului 4. Legislaţiile vizate la articolul 40 sunt numite legislaţii de tip B. Ele sunt caracterizate prin faptul că în calculul cuantumului pensiei de invaliditate se ţine cont de durata carierei de asigurare. Este cazul legislaţiei române. Cea mai mare parte a legislaţiilor statelor membre sunt de acest tip. În cazul în care persoana a fost supusă exclusiv unei legislaţii de tipul acesta, însă atunci când a fost supusă şi unor legislaţii de acest tip şi unor legislaţii de tip A, calculul şi acordarea pensiilor se vor acorda conform dispoziţiilor prevăzute pentru calculul şi acordarea pensiilor de bătrâneţe. Dispoziţiile care figurează mai jos nu privesc decât dispoziţiile speciale care trebuie aplicate. Astfel paragraful care urmează conţine o excepţie de la acordarea coordonată a pensiei de invaliditate şi o întoarcere la acordarea numai în baza legislaţiei statului de muncă, cu respectarea anumitor condiţii. 2. Totuşi, persoana în cauză care suferă de incapacitate de o muncă urmată de invaliditate, atât timp cât face obiectul unei legislaţii menţionate în anexa IV partea A, beneficiază de prestaţii conform articolului 37 paragraful 1, în următoarele condiţii: să îndeplinească condiţiile cerute de această legislaţie sau de alte legislaţii de acelaşi tip, ţinând cont, după caz, de articolul 38, dar fără să fie necesar să se apeleze la perioade de asigurare realizate în baza legislaţiilor care nu sunt menţionate în Anexa IV partea A şi să nu îndeplinească condiţiile cerute pentru deschiderea dreptului la prestaţii de invaliditate, în baza unei legislaţii care nu este menţionată în Anexa IV partea A şi să nu îşi valorifice eventuale drepturi la prestaţii de bătrâneţe, ţinând cont de articolul 44 paragraful 2, a doua frază.

RO.02.IB/SO-02 9

Trebuie notat că este vorba de condiţii cumulative. De asemenea, în practică, instituţiile nu îşi dau seama de aplicabilitatea acestei dispoziţii decât atunci când dosarul a fost examinat de diversele instituţii. 3. Pentru a determina dreptul la prestaţii în baza legislaţiei unui stat membru, menţionată în Anexa IV partea A, care subordonează acordarea prestaţiilor de invaliditate condiţiei ca, pe o perioadă determinată, persoana în cauză să fi beneficiat de prestaţii de boală în bani sau să nu fi fost capabilă să lucreze, în cazul în care un lucrător salariat sau independent care a făcut obiectul acestei legislaţii, suferă de o incapacitate de muncă urmată de invaliditate, în timp ce face obiectul legislaţiei altui stat membru, se va ţine cont, fără a aduce atingere articolului 37, paragraful 1: i) de orice perioadă pe parcursul căreia a beneficiat, în baza legislaţiei celui de-al doilea stat membru, pentru această incapacitate de muncă, de prestaţii de boală în bani sau, în locul acestora, de menţinerea salariului său; ii) de orice perioadă pe parcursul căreia a beneficiat, în baza legislaţiei celui de-al doilea stat membru, pentru invaliditatea ce a urmat acestei incapacităţi de muncă, de prestaţii în sensul titlului III, capitolele 2 şi 3, ca şi cum ar fi vorba de o perioadă pe parcursul căreia prestaţii de boală în bani i-au fost acordate în baza legislaţiei primului stat membru, sau pe parcursul căreia nu a fost capabil să lucreze în sensul acestei legislaţii. b) Dreptul la prestaţii de invaliditate se deschide conform legislaţiei primului stat membru fie la expirarea perioadei prealabile de indemnizare în caz de boală, prescrisă de această legislaţiei, fie la expirarea perioadei prealabile de incapacitate de muncă, prescrisă de această legislaţie, şi cel mai devreme: i) la data de deschidere a dreptului la prestaţiile prevăzute la litera a) ii) în baza legislaţiei celui de-al doilea stat membru sau ii) în ziua care urmează ultimei zile în care persoana în cauză are dreptul la prestaţii de boală în bani, în baza legislaţiei celui de-al doilea stat membru. 4. Decizia luată de instituţia unui stat membru referitoare la starea de invaliditate a unui solicitant se impune instituţiei oricărui alt stat membru, cu condiţia ca în anexa V să fie recunoscută, între legislaţiile acestor state, concordanţa condiţiilor referitoare la starea de invaliditate. Pentru examinarea condiţiilor medicale două situaţii pot apărea, în funcţie de faptul că statul unde se află instituţia de instrumentare care a constatat invaliditatea este legat sau nu de celălalt stat sau celelalte state competente, de concordanţa criteriilor de invaliditate. Concordanţa. – Statele şi regimurile cu care există o concordanţă sunt enunţate în anexa V a regulamentului nr. 1408/71. Această concordanţă există între legislaţia franceză şi legislaţiile italiană, luxemburgheză şi belgiană. Atunci când există o concordanţă instituţia de instrumentare este singura abilitată să ia decizia cu privire la starea de invaliditate a solicitantului (Regulamentul nr. 574/72, art. 44 § 1).

RO.02.IB/SO-02 10

În cazul în care condiţiile de deschidere a dreptului, altele decât cele medicale fixate de legislaţia pe care o aplică instituţia de instrumentare, nu sunt îndeplinite, chiar realizând, eventual, totalizarea, instituţia de instrumentare avizează imediat instituţia din precedentul stat de muncă al lucrătorului. Această ultimă instituţie este atunci abilitată să ia decizia cu privire la starea de invaliditate a solicitantului. În cazul în care condiţiile de deschidere a dreptului fixate de legislaţia sa sunt îndeplinite, ea notifică atunci decizia sa celorlalte instituţii (Regulamentul nr. 574/72 art. 44 § 2). De asemenea, concordanţa vizează numai decizia de recunoaştere a stării de invaliditate, cu excepţia deciziei care remite această stare la o dată ulterioară (CJCE 10 martie 1983, M. Baccini, af. 232/82 : Rec CJCE 1983, p 583). Odată recunoaşterea realizată, fiecare instituţie competentă poate ulterior să realizeze controale asupra stării de invaliditate a persoanei interesate şi în acel moment, ele nu mai sunt legate de o decizie anterioară. Mai mult, chiar atunci când concordanţa există, o decizie de respingere de către instituţia unui stat membru nu se impune instituţiei unui stat membru. Această ultimă instituţie este obligată să ia propria sa decizie şi să o notifice solicitantului. Concordanţa nu există. – În acest caz decizia cu privire la starea de invaliditate luată de instituţia de instrumentare nu se va impune celorlalte instituţii. Medicul francez va fi obligat să determine starea de invaliditate pe baza, eventual, a documentelor şi rapoartelor medicale întocmite în celălalt stat membru. Prezentare rezumată 1°- Calculul şi acordarea prestaţiei Atunci când lucrătorul nu a fost supus numai unor legislaţii de tip A, pensia sa de invaliditate este calculată şi acordată conform dispoziţiilor regulamentului aplicate în materie de asigurări de bătrâneţe (Regulamentul nr. 1408/71, art. 40 § 1). Se va realiza deci, pentru calculul pensiei în baza fiecăreia dintre legislaţiile la care lucrătorul a fost supus, o comparaţie între drepturile dobândite numai conform regulilor naţionale (examinarea drepturilor neţinând cont decât de perioadele de asigurare realizate în baza legislaţiei naţionale) şi drepturile ce rezultă din calculul şi acordarea pensiei prin totalizare-proratizare. Cuantumul cel mai mare dintre pensia naţională şi pensia proratizată va fi atunci atribuit persoanei interesate. Aceste dispoziţii sunt de asemenea aplicabile lucrătorului supus unei legislaţii de tip A care este deja titularul unei pensii de bătrâneţe, substituite unei pensii de invaliditate de tip B (CJCE 19 iunie1979, Brouwer Kaune, af. 180/78 : Rec. CJCE 1979, p. 2111). a) Totalizarea perioadelor de asigurare sau de reşedinţă În materie de totalizare, trebuie să ne referim la articolul 45 din regulamentul nr. 1408/714 care fixează regulile aplicabile în baza unui regim general, a unui regim special al salariaţilor, al unui regim special al lucrătorilor independenţi.

RO.02.IB/SO-02 11

Acest articol prevede de asemenea că, dacă legislaţia unui stat membru subordonează dobândirea, menţinerea sau redobândirea dreptului la prestaţii unei condiţii de asigurare în momentul producerii riscului, această condiţie este considerată ca fiind îndeplinită dacă persoana interesată este afiliată la legislaţia altui stat membru în acel moment (A se vedea infra nr. 218). b) Prezentarea cererii Cererea de pensie trebuie să fie formulată pe lângă instituţia statului membru de la locul de reşedinţă. Data de introducere a cererii pe lângă această instituţie serveşte ca dată de introducere în baza tuturor legislaţiilor la care solicitantul a fost supus. Dacă persoana interesată nu a fost supusă legislaţiei statului de la locul său de reşedinţă, ea poate adresa cererea direct instituţiei competente din ultimul stat de muncă (Regulamentul nr. 574/72, art. 36). c) Condiţia de deschidere a drepturilor 1) Condiţii medicale Pentru examinarea condiţiilor medicale, două situaţii pot apărea, în funcţie de cazul în care statul unde se află instituţia de instrumentare care a constatat invaliditatea este legat sau nu de celelalte state competente, de concordanţa criteriilor de invaliditate (a se vedea comentariile de la articolul 40 § 4). 2) Condiţii administrative Instituţiile fiecăruia dintre statele la a căror legislaţie persoana interesată a fost supusă examinează dacă sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de legislaţia lor. Condiţiile sunt examinate numai în baza legislaţiei naţionale şi apoi facând apel la perioadele de asigurare realizate în baza legislaţiei celorlalte state membre. Pentru examinarea condiţiilor administrative, se ţine cont, în cazul în care acest lucru este necesar, de perioadele de asigurare realizate pe teritoriul altui stat membru. - Data de deschidere a drepturilor. Condiţiile de deschidere a drepturilor sunt apreciate la data sau la datele prevăzute de legislaţia competentă. În ceea ce priveşte Franţa, este vorba de data de întrerupere a activităţii urmată de invaliditate sau, dacă nu, de data la care a fost constatată uzura prematură a organismului. Atunci când concordanţa se aplică pentru condiţiile medicale de deschidere a drepturile, data ce trebuie luată în considerare este cea de punere în invaliditate în statul instituţiei competente pentru recunoaşterea stării de invaliditate. - Durata minimă de asigurare. Atunci când pensia de invaliditate este calculată şi acordată în cadrul capitolului 3 din regulamentul nr. 1408/71, dispoziţiile cu privire la durata minimă de asigurare prevăzute la articolul 48 din respectivul regulament sunt aplicabile.

RO.02.IB/SO-02 12

Conform acestui articol, un stat membru nu este obligat să acorde o prestaţie dacă durata de asigurare în baza legislaţiei sale este mai mică de un an şi nici un drept nu este deschis în baza acestei legislaţii. În ceea ce priveşte dispoziţiile franceze în materie de asigurare de invaliditate, drepturile nu pot fi deschise dacă persoana interesată nu a realizat cel puţin un an de asigurare. 2° Calculul prestaţiei Calculul prestaţiei trebuie să se efectueze conform capitolului bătrâneţe din regulament. Fiecare instituţie competentă examinează mai întâi dacă drepturile sunt deschise în baza propriei sale legislaţii. Dacă drepturile sunt deschise, fiecare instituţie competentă a statelor membre la ale căror legislaţii lucrătorul a fost supus va determina pensia naţională făcând abstracţie de existenţa carierei într-un stat membru. Apoi, fiecare instituţie la a cărui legislaţie lucrătorul a fost supus stabileşte cuantumul pensiei ca şi cum toate perioadele de asigurare sau de reşedinţă ar fi fost îndeplinite în baza legislaţiei sale (pensia teoretică). Dacă în baza acestei legislaţii cuantumul prestaţiei este independent de durata perioadelor realizate, acest cuantum este considerat ca fiind cuantumul teoretic (Regulamentul nr. 1408/71, art. 46 § 2 a). Cuantumul teoretic este, eventual, redus la minim sau mărit cât mai mult posibil. Pensia proratizată. În fine, acest cuantum teoretic este proratizat în funcţie de durata de asigurare realizată în baza legislaţiei instituţiei care calculează şi acordă prestaţia, în raport du durata de asigurare realizată de solicitant în baza tuturor legislaţiilor europene. Detalii complementare sunt oferite în capitolul bătrâneţe. Şomerul – Dacă pentru calculul şi acordarea prestaţiei numai perioadele ce trebuie luate în considerare sunt perioade de şomaj complet indemnizate în cadrul articolului 71, paragraful 1, a), ii, şi b), ii), din regulamentul nr. 1408/71, instituţia care, pentru calculul şi acordarea prestaţiei are nevoie de salarii, efectuează acordarea respectivei prestaţii pe baza salariului care a servit drept referinţă pentru calculul prestaţiilor de şomaj. Pentru aplicarea regulilor de necumul a se vedea capitolul cu privire la bătrâneţe.

SECŢIUNEA 3

Agravarea unei invalidităţi

Articolul 41 (11)

RO.02.IB/SO-02 13

1. În cazul agravării unei invalidităţi pentru care un lucrător salariat sau independent beneficiază de prestaţii conform legislaţiei unui singur stat membru, se aplică următoarele dispoziţii: a) dacă persoana respectivă, pe perioada în care a beneficiat de prestaţii, nu a fost supusă legislaţiei unui alt stat membru, instituţia competentă a primului stat este obligată să acorde prestaţiile, ţinând cont de agravare, conform dispoziţiilor legislaţiei pe care o aplică aceasta; Dacă persoana interesată, din momentul în care a beneficiat de pensia sa de invaliditate, nu a fost supusă la legislaţia altui stat membru, instituţia care a acordat pensia iniţială de invaliditate este obligată să acorde prestaţiile ţinând cont de agravare, conform propriei sale legislaţii. b) dacă persoana respectivă, pe perioada în care a beneficiat de prestaţii, a fost supusă legislaţiei unuia sau mai multor alte state membre, prestaţiile îi sunt acordate ţinând cont de agravare, conform dispoziţiilor prevăzute la articolul 37 paragraful 1 sau la articolul 40 paragrafele 1 sau 2, după caz; Persoana interesată, după calculul şi acordarea pensiei de invaliditate, a fost supusă legislaţiei unuia sau mai multor state membre, prestaţiile sunt acordate, ţinând cont de agravare, conform dispoziţiilor articolului 37, paragraful 1, dacă persoana interesată a fost supusă din nou ultima dată unei legislaţii de tip A, sau articolului 40, paragraful 1 sau 2 dacă persoana interesată a fost supusă cel puţin unei legislaţii de tip B. Dacă cuantumul total al prestaţiei sau prestaţiilor datorate este mai mic decât prestaţia de care beneficia anterior solicitantul, instituţia anterior debitoare este obligată să acorde o sumă complementară egală cu diferenţa dintre cuantumul pensiei iniţiale şi cuantumul noii sau noilor pensii. c) dacă valoarea totală a prestaţiei sau a prestaţiilor datorate în baza literei b este mai mică decât cuantumul prestaţiei de care persoana respectivă a beneficiat pe cheltuiala instituţiei anterior debitoare, aceasta instituţie este obligată să-i acorde un supliment egal cu diferenţa dintre sumele respective; d) dacă, în cazul menţionat la litera b), instituţia competentă pentru incapacitatea iniţială este o instituţie olandeză şi dacă: i) afecţiunea care a provocat agravarea este identică cu cea care a determinat acordarea prestaţiilor conform legislaţiei olandeze; ii) această afecţiune este o boală profesională în sensul legislaţiei statului membru la care persoana respectivă a fost supusă ultima dată şi deschide dreptul la plata suplimentului prevăzut la articolul 60 paragraful 1 litera b) şi

RO.02.IB/SO-02 14

iii) legislaţia sau legislaţiile la care persoana respectivă a fost supusă pe perioada în care a beneficiat de prestaţii este o legislaţiei sau sunt legislaţii menţionate în anexa IV partea A, instituţia olandeză continuă să acorde prestaţia iniţială după agravare, iar prestaţia datorată în baza legislaţiei statului membru la care persoana respectivă a fost supusă ultima dată este redusă cu cuantumul prestaţiei olandeze; e) dacă, în cazul prevăzut la litera b), persoana respectivă nu are dreptul la prestaţii pe cheltuiala instituţiei altui stat membru, instituţia competentă a primului stat este obligată să acorde prestaţiile, conform dispoziţiilor legislaţiei acestui stat, ţinând cont de agravare şi, după caz, de articolul 38. Nu există un drept în ultimul stat – Dacă persoana interesată nu are dreptul la o pensie în statul membru în care a lucrat ultima dată, instituţia competentă din primul stat membru care acorda prestaţia este obligată să acorde prestaţiile ca urmare a agravării conform dispoziţiilor legislaţiei pe care o aplică făcând apel eventual la totalizarea perioadelor de asigurare. Lucrătorul nu a fost supus legislaţiei altui stat membru. – În caz de agravare toate statele membre realizează un nou calcul şi o nouă acordare a prestaţiilor, ţinând cont de agravare. Prestaţiile sunt atunci acordate de instituţiile deja debitoare şi în aceleaşi proporţii ca înainte, dacă persoana interesată nu a fost supusă legislaţiei altui sau altor state membre. 2. În cazuri de agravare a unei invalidităţi pentru care un lucrător salariat sau independent beneficiază de prestaţii conform legislaţiilor a două sau multor state membre, prestaţiile îi sunt acordate ţinând cont de agravarea, conform articolului 40 paragraful 1. Lucrătorul a fost supus legislaţiei altui stat membru. – Dacă lucrătorul a fost supus legislaţiei unuia sau mai multor state membre de când beneficiază de o pensie de invaliditate, calculul şi acordarea acesteia sunt efectuate din nou.

SECŢIUNEA 4

Reluarea acordării prestaţiilor după suspendarea sau suprimarea lor – Conversia prestaţiilor de invaliditate în prestaţii de bătrâneţe –

Recalcularea prestaţiilor acordate în baza articolului 39

RO.02.IB/SO-02 15

Articolul 42 (11)

Stabilirea instituţiei debitoare în caz de reluare a acordării prestaţiilor de invaliditate

1. Dacă, după suspendarea prestaţiilor, acordarea acestora trebuie să fie reluată, aceasta se va asigura de instituţia sau instituţiile care erau debitoare ale prestaţiilor în momentul suspendării lor, fără a se aduce atingere articolului 43. Suspendare. – Dacă o prestaţie de invaliditate a fost suspendată iar acordarea acesteia trebuie să fie reluată, acordarea în momentul reluării acesteia este asigurată de instituţia sau instituţiile care erau debitoare de prestaţii în momentul suspendării acestora. 2. Dacă, după suprimarea prestaţiilor, starea persoanei în cauză justifică acordarea de noi prestaţii, acestea se acordă conform dispoziţiilor prevăzute la articolul 37 paragraful 1 sau la articolul 40 paragrafele 1 sau 2, după caz. Dacă, după suprimarea prestaţiilor, starea persoanei interesate necesită acordarea de noi prestaţii, se realizează o nouă examinare a drepturilor în funcţie de carieră.

Articolul 43 (11) Conversia prestaţiilor de invaliditate în prestaţii de bătrâneţe –

Recalcularea prestaţiilor acordate în baza articolului 39 1. Prestaţiile de invaliditate se convertesc în prestaţii de bătrâneţe, după caz, în condiţiile prevăzute de legislaţia sau de legislaţiile în baza căreia sau în baza cărora ele au fost acordate şi în conformitate cu dispoziţiile capitolului 3. Prestaţiile de invaliditate sunt transformate în pensii de bătrâneţe în condiţiile prevăzute de legislaţia sau legislaţiile în baza cărora pensia de invaliditate a fost acordată, şi cu condiţia ca această legislaţie să prevadă acest lucru. 2. Orice instituţie debitoare de prestaţii de invaliditate potrivit legislaţiei unui stat membru continuă să acorde beneficiarului de prestaţii de invaliditate căruia i-au fost recunoscute drepturile la prestaţii de bătrâneţe potrivit legislaţiei unuia sau mai multor alte state membre, conform articolului 49, prestaţii de invaliditate la care are dreptul conform legislaţiei pe care o aplică, până în momentul în care dispoziţiile paragrafului 1 devin aplicabile faţă de această instituţie sau, în caz contrar, atâta timp cât persoana în cauză îndeplineşte condiţiile necesare pentru a beneficia de acestea.

RO.02.IB/SO-02 16

Ţinând cont de vârstele diferite la care drepturile la pensia de bătrâneţe se deschis în statele membre, dispoziţii sunt prevăzute pentru a evita ca o persoană să piardă drepturi la pensia de invaliditate atunci când drepturile sale la pensia de bătrâneţe se deschid în baza legislaţiei altui stat membru. 3. În cazul în care prestaţii de invaliditate acordate conform articolului 39 în baza legislaţiei unui stat membru sunt convertite în prestaţii de bătrâneţe şi în cazul în care persoana respectivă nu îndeplineşte încă condiţiile cerute de legislaţia unuia sau mai multor state membre pentru a avea dreptul la aceste prestaţii, persoana respectivă beneficiază din partea acestui stat membru sau acestor state membre, începând din ziua conversiei, de prestaţii de invaliditate acordate conform dispoziţiilor Capitolului 3, ca şi cum acest capitol ar fi fost aplicabil în momentul producerii incapacităţii de muncă urmată de invaliditate, până când persoana respectivă va îndeplini condiţiile cerute de cealaltă legislaţie sau celelalte legislaţii naţionale în cauză pentru a avea dreptul la prestaţii de bătrâneţe sau, în cazul în care o asemenea conversie nu este prevăzută, atâta timp cât are dreptul la prestaţii de invaliditate în baza legislaţiei sau legislaţiilor în cauză. Atunci când titularul unei pensii de invaliditate obţine transformarea prestaţiei de invaliditate calculate şi acordate în baza unei singure legislaţii (cazul lucrătorului supus exclusiv unor legislaţii de tip A, care a obţinut calculul şi acordarea pensiei în cadrul articolului 39 din regulamentul nr. 1408/71), dacă dreptul la pensia de bătrâneţe nu este deschis în celălalt sau celelalte state la ale căror legislaţii persoana interesată a fost supusă, instituţia sau instituţiile competente pe lângă care drepturi la pensia de bătrâneţe nu sunt deschise sunt obligate să calculeze şi să acorde, începând cu data transformării pensiei de invaliditate în pensie de bătrâneţe, o pensie de invaliditate în cadrul capitolului pensii, ca şi cum acest capitol ar fi fost aplicabil în momentul producerii incapacităţii de muncă. Aceste prestaţii de invaliditate sunt acordate până ce persoana interesată îndeplineşte condiţiile pentru obţinerea unei pensii de bătrâneţe sau dacă legislaţia în cauză nu prevede această conversie, atâta timp cât ea are dreptul la prestaţiile de invaliditate. Se ţine cont aici de evoluţia drepturilor unui titular al unei pensii de invaliditate atribuite de o singură legislaţie, ţinând cont de celelalte legislaţii. 4. Prestaţiile de invaliditate acordate conform articolului 39 fac obiectul unei noi acordări în conformitate cu dispoziţiile Capitolului 3, imediat ce beneficiarul îndeplineşte condiţiile cerute pentru deschiderea dreptului la prestaţiile de invaliditate în baza unei legislaţii ce nu este menţionată în Anexa IV partea A, sau imediat ce beneficiază de prestaţii de bătrâneţe în baza legislaţiei altui stat membru. Prestaţiile de invaliditate acordate conform articolului 39 (legislaţii de tip A) fac obiectul unui nou calcul şi unei noi acordări în cadrul capitolului 3, de îndată ce titularul îndeplineşte condiţiile cerute pentru deschiderea dreptului la prestaţiile de bătrâneţe în baza unei legislaţii de tip A, ori atunci când îndeplineşte condiţiile pentru deschidere drepturilor la o pensie de invaliditate de tip B.

RO.02.IB/SO-02 17

SECŢIUNEA 5 (19)

Persoane acoperite de un regim special al funcţionarilor

Articolul 43 bis (19) 1. Dispoziţiile articolului 37, articolului 38 paragraful 1, articolului 39 şi ale secţiunilor 2, 3 şi 4 se aplică prin analogie persoanelor ce aparţin de un regim special al funcţionarilor. 2. Totuşi, dacă legislaţia unui stat membru subordonează dobândirea, acordarea, menţinerea sau redobândirea drepturilor la prestaţiile unui regim special al funcţionarilor, condiţiei ca toate perioadele de asigurare să fi fost realizate în cadrul unuia sau mai multor regimuri speciale ale funcţionarilor în acest stat membru, sau să fie asimilate unor astfel de perioade în baza legislaţiei acestui stat membru, nu se ţine cont decât de perioadele ce4 pot fi recunoscut în baza legislaţiei acestui stat membru. Funcţionari. – Articolul 43 bis din regulamentul nr. 1408/71, prevede că dispoziţiile capitolului invaliditate din regulament, cu excepţia celor care privesc totalizarea perioadelor de asigurare realizate în cadrul unui regim special, sunt aplicabile şi funcţionarilor. Totuşi, un regim special al funcţionarilor nu este obligat să ia în considerare perioadele realizate în baza legislaţiei altui stat membru pentru deschiderea de drepturi la prestaţii, decât dacă o asemenea luare în considerare este prevăzută de legislaţia sa. Dacă, după ce s-a ţinut cont de perioadele astfel realizate, persoana în cauză nu îndeplineşte condiţiile cerute pentru a beneficia de aceste prestaţii, aceste perioade sunt luate în considerare pentru acordarea prestaţiilor din regimul general sau, dacă nu, din regimul aplicabil muncitorilor şi angajaţilor, după caz. Pentru a evita ca neluarea în considerare a perioadelor realizate în cadrul altui regim să conducă la ignorarea anumitor perioade de asigurare, dacă perioadele realizate în cadrul unui regim special al funcţionarilor nu permit deschiderea dreptului la o prestaţie din cadrul acestui regim, aceste perioade trebuie să fie luate în considerare de regimul general al statului în cauză ca şi cum ele ar fi fost realizate în cadrul acestui regim, independent de faptul că persoana in cauză a fost sau nu afiliată la regimul general. 3. Instituţia competentă a unui stat a cărui legislaţie prevede că, pentru calcularea prestaţiilor, se are în vedere ultimul sau se au în vedere ultimele tratamente primite în cursul unei perioade de referinţă, nu ia în considerare, pentru acest calcul, decât tratamentele, corect reevaluate, primite în cursul perioadei sau perioadelor în care persoana în cauză a fost supusă acestei legislaţii.

RO.02.IB/SO-02 18

Pentru calculul pensiei în baza unui regim special al funcţionarilor, dacă, pentru calcul prestaţiei, se iau în considerare ultimul sau ultimele salarii primite în cursul unei perioade de referinţă, nu se ţine cont decât de remuneraţiile primite în cadrul regimului respectiv. Bineînţeles, aceste remuneraţii sunt reevaluate.

CAPITOLUL 3 (11)

BĂTRÂNEŢE ŞI DECES (PENSII)

PRECIZARE : Dispoziţiile care urmează sunt aplicabile şi pentru acordarea pensiilor de invaliditate; indicaţiile care figurează la articolele 40 şi următoarele privesc regulile specifice invalidităţii; comentariile de la articolele 44 şi următoarele sunt comune acordării pensiilor de invaliditate, de bătrâneţe şi pentru urmaşi (în cazul orfanilor, numai dacă acest capitol se aplică potrivit articolului 78 bis)

Articolul 44 (11) (19) (21) Dispoziţii generale cu privire la acordarea prestaţiilor în cazul în care lucrătorul salariat sau independent a făcut obiectul legislaţiei a două sau mai multe state

membre 1. Drepturile la prestaţii ale unui lucrător salariat sau independent care a fost supus legislaţiei a două sau mai multe state membre, sau ale urmaşilor acestuia sunt stabilite conform dispoziţiilor prezentului capitol. 2. Sub rezerva dispoziţiilor art. 49, operaţiunile trebuie să se efectueze luând în considerare toate legislaţiile la care a fost supus lucrătorul salariat sau independent, imediat ce a fost introdusă o cerere de acordare de către persoana în cauză. Se face excepţie de la această regulă dacă persoana respectivă solicită în mod expres amânarea acordării prestaţiilor de bătrâneţe la care ar avea dreptul în baza legislaţiei unuia sau mai multor state membre. 3. Prezentul capitol nu se aplică nici majorărilor sau suplimentelor de pensie pentru copii, nici pensiilor pentru orfani care sunt acordate conform dispoziţiilor capitolului 8. O cerere de prestaţie prezentată instituţiei competente a unui stat membru echivalează cu cererea de prestaţii pentru toate instituţiile statelor membre la ale căror legislaţii lucrătorul a fost supus, cu condiţia ca dreptul la prestaţie să fie deschis în baza legislaţiilor în cauză şi ca persoana interesată să nu fi solicitat în mod expres amânarea calculului şi acordării prestaţiilor sale în baza uneia sau mai multor legislaţii.

RO.02.IB/SO-02 19

O cerere de prestaţii prezentată pe lângă o instituţie competentă determină acordarea concomitentă a prestaţiei de către celelalte instituţii, chiar dacă această cerere nu a fost prezentată instituţiei de la locul de reşedinţă care, conform articolului 36, paragraful 1 din regulamentul nr. 574/72 era competentă pentru primirea unei astfel de cereri (CJCE, 24 oct. 1996, M. Picard , af. C - 335/95 : Rec. CJCE 1996, I, p. 5225). Articolele 35-43 din regulamentul 574/72 precizează formalităţile ce trebuie îndeplinite şi organizează schimburile dintre instituţiile diferitelor state care vor permite realizarea unui calcul şi a unei acordări coordonate. Câteva puncte particulare merită a fi subliniate, în special noţiunea de instituţie de instrumentare. Articolul 36 prevede că cererea este adresată instituţiei de la locul de reşedinţă; această instituţie, dacă persoana interesată a fost supusă legislaţiei pe care o aplică, este instituţie de instrumentare, respectiv instituţia responsabilă cu întocmirea formularelor, stabilirea relaţiilor între diferitele instituţii, cu regruparea deciziilor luate de acestea şi, în fine, cu notificarea acestora către solicitant. Celelalte instituţii sunt denumite instituţii în cauză. Proceduri ce trebuie urmare de către instituţiile de instrumentare şi instituţiile în cauză pentru instrumentarea cererii Instituţia de instrumentare înscrie, pe formularul E205, perioadele de asigurare sau de reşedinţă realizate în baza legislaţiei pe care o aplică şi comunică un exemplar din acest formular instituţiei de asigurare în materie de invaliditate, bătrâneţe sau deces (pensii) a oricărui stat membru la a cărui legislaţie lucrătorul salariat sau independent a fost afiliat, anexând, eventual, certificatele de muncă produse de solicitant. Dacă nu există decât o singură instituţie în cauză, această instituţie completează formularul E205 corespunzător legislaţiei pe care o aplică, cu indicaţia: Formularul astfel completat este returnat instituţiei de instrumentare. Dacă dreptul la prestaţii este deschis ţinând cont numai de perioadele de asigurare sau de reşedinţă realizate în baza legislaţiei aplicate de instituţia celui de-al doilea stat membru, iar cuantumul prestaţiei care corespunde acestor perioade poate fi stabilit fără întârziere, decizia este de asemenea comunicată.

Dacă există două sau mai multe instituţii în cauză, fiecare dintre instituţii completează formularul E205 indicând perioadele de asigurare sau de reşedinţă realizate în baza legislaţiei pe care op aplică şi în returnează instituţiei de instrumentare.

Dacă un drept la prestaţii este deschis ţinând cont numai de perioadele de asigurare sau de reşedinţă realizate în baza legislaţiei aplicate de una sau mai multe dintre aceste instituţii, iar cuantumul prestaţiei care corespunde acestor perioade poate fi stabilit fără întârziere, această sumă este comunicată instituţiei de instrumentare în acelaşi timp cu perioadele de asigurare sau de reşedinţă; dacă stabilirea respectivului cuantum necesită un anumit timp, el va fi comunicat instituţiei de instrumentare de îndată ce a fost stabilit.

RO.02.IB/SO-02 20

După primirea tuturor formularelor pe care sunt indicate perioadele de asigurare sau de reşedinţă şi, eventual, sumele datorate în aplicarea legislaţiei unuia sau mai multor state membre, în cauză, instituţia de instrumentare comunică un exemplar din formularele astfel completate fiecărei dintre instituţiile în cauză, care menţionează pe el cuantumul teoretic şi cuantumul efectiv al prestaţiilor, calculate conform dispoziţiilor articolului 46, paragraful 2 din regulament, şi returnează formularul instituţiei de instrumentare.

În cazul în care instituţia de instrumentare, după primirea informaţiilor menţionate mai sus, constată că trebuie aplicate dispoziţiile articolului 40 paragraful 2, respectiv calculul şi acordarea pensiei de invaliditate de un singur stat de tip A, sau dispoziţiile articolului 48, paragrafele 2 şi 3 din regulament, adică fie repartizarea cheltuielii cu prestaţia între celelalte state decât cel în care perioada de asigurare este mai mică de un an, fie punerea în sarcina ultimului stat a tuturor perioadelor scurte de activitate, ea avizează celelalte instituţii în cauză despre aceste lucru.

Articolul 45 (11) (14) Luarea în considerare a perioadelor de asigurare sau de reşedinţă realizate în

baza legislaţiilor la care a fost supus lucrătorul salariat sau independent pentru dobândirea, menţinerea sau redobândirea dreptului la prestaţii

1. Dacă legislaţia unui stat membru condiţionează dobândirea, menţinerea sau redobândirea dreptului la prestaţii, în baza unui regim ce nu este un regim special în sensul paragrafelor 2 sau 3, de realizarea unor perioade de asigurare sau de reşedinţă, instituţia competentă a acestui stat membru ţine cont, în măsura necesară, de perioadele de asigurare sau de reşedinţă realizate conform legislaţiei oricărui alt stat membru, fie în cadrul unui regim general, fie al unui regim special aplicabil lucrătorilor salariaţi sau independenţi. În acest scop, instituţia competentă va ţine cont de aceste perioade ca şi cum ar fi vorba de perioade realizate conform legislaţiei pe care ea o aplică. Atunci când, pentru deschiderea drepturilor la prestaţii în baza unui regim care nu este un regim special, instituţia competentă trebuie să facă apel la perioadele de asigurare realizate în baza legislaţiei altui stat membru, indiferent de regimul în cadrul căruia acestea au fost realizate, ea ţine cont, în măsura în care este necesar, de perioadele de asigurare sau de reşedinţă realizate în baza legislaţiei oricărui alt stat membru. Aceste perioade sunt luate în considerare ca şi cum ar fi fost realizate în baza legislaţiei sale. 2. Dacă legislaţia unui stat membru subordonează acordarea anumitor prestaţii condişiei ca perioadele de asigurare să fi fost realizate numai în cadrul unei profesii care face obiectul unui regim special aplicabil lucrătorilor salariaţi sau, după caz, al unui loc de muncă determinat, perioadele realizate în baza legislaţiilor altor state membre nu sunt luate în considerare, pentru acordarea acestor prestaţii, decât dacă au fost realizate în baza unui regim corespondent sau, în lipsa acestuia, în aceeaşi profesie sau, după caz, la acelaşi loc de muncă. Dacă, ţinând cont de perioadele astfel realizate, persoana respectivă nu îndeplineşte condiţiile cerute pentru a beneficia de prestaţiile menţionate, aceste perioade

RO.02.IB/SO-02 21

sunt luate în considerare pentru acordarea prestaţiilor din regimul general sau, în lipsa acestuia, din regimul aplicabil muncitorilor sau salariaţilor, după caz, cu condiţia ca persoana în cauză să fi fost afiliată la unul sau altul dintre aceste regimuri. În cazul în care dreptul la prestaţii, în cadrul unui regim special, este supus condiţiei ca perioadele să fi fost realizate numai în cadrul unei profesii supuse unui regim special aplicabil lucrătorilor salariaţi, ori în cadrul unui loc de muncă determinat, perioadele de asigurare realizate în alt stat membru sunt luate în considerare dacă au fost realizate în cadrul unui regim corespondent ori, dacă nu, în cadrul aceleiaşi profesii sau aceluiaşi loc de muncă. Pentru a evita pierderi de drepturi, dacă, ţinând cont de totalizare, persoana interesată nu îndeplineşte condiţiile prevăzute de respectivul regim special pentru a beneficia de prestaţii, perioadele sunt luate în considerare pentru acordarea unor prestaţii din cadrul regimului general ori, dacă nu, al regimului aplicabil lucrătorilor muncitorilor sau angajaţilor, după caz, cu condiţia ca persoana interesată să fi fost supusă unuia sau altuia dintre aceste regimuri. 3. Dacă legislaţia unui stat membru subordonează acordarea anumitor prestaţii condiţiei ca perioadele de asigurare să fi fost realizate numai într-o profesie care face obiectul unui regim special aplicabil lucrătorilor independenţi, perioadele realizate în baza legislaţiilor altor state membre nu vor fi luate în considerare, pentru acordarea acestor prestaţii, decât dacă au fost realizate în baza unui regim corespondent sau, în lipsa acestuia, în cadrul aceleiaşi profesii. Anexa IV partea B menţionează, pentru fiecare stat membru în cauză, regimurile aplicabile lucrătorilor independenţi şi prevăzute în acest paragraf. Dacă, ţinând cont de perioadele prevăzute în prezentul paragraf, persoana în cauză nu îndeplineşte condiţiile cerute pentru a beneficia de prestaţiile menţionate, aceste perioade vor fi luate în considerare pentru acordarea prestaţiilor din regimul general sau, în lipsa acestuia, din regimul aplicabil muncitorilor sau salariaţilor, după caz, cu condiţia ca persoana în cauză să fi fost afiliată la unul sau altul dintre aceste regimuri. Regimul special al lucrătorilor independenţi. – În unele state membre există regimuri de lucrători independenţi în cadrul cărora acordarea anumitor prestaţii este subordonată condiţiei ca perioadele de asigurare să fi fost realizate numai în cadrul unei profesii supuse unui regim special aplicabil lucrătorilor independenţi. Perioadele de asigurare realizate în alt stat membru nu vor putea fi luate în considerare în vederea totalizării decât dacă ele au fost realizate în cadrul unui regim echivalent sau, dacă nu, în cadrul aceleiaşi profesii. Regimurile de lucrători independenţi astfel vizate sunt enumerate în anexa IV, partea B din regulamentul 1408/71 : este vorba de regimul de asigurări de bătrâneţe al agricultorilor germani, de regimul de diminuare a vârstei de pensionare pentru marinari în Spania, de regimurile profesiilor liberale organizate în cadrul unor ordine în Italia (medici, farmacişti, veterinari, moaşe, ingineri şi arhitecţi, diplomaţi în ştiinţe economice, experţi contabili şi ingineri comerciali, consilieri în muncă, notari, agenţi vamali).

RO.02.IB/SO-02 22

Perioadele de asigurare realizate într-un regim special al unui Stat membru vor fi luate în considerare şi în cadrul regimului general sau, în lipsa acestuia, în cadrul regimului aplicabil muncitorilor sau salariaţilor, după caz, al altui Stat membru, pentru dobândirea dreptului la prestaţii, cu condiţia ca persoana în cauză să fi fost afiliată la unul sau altul dintre aceste regimuri, chiar dacă aceste perioade au fost deja luate în considerare în acest din urmă Stat în cadrul unui regim prevăzut la paragraful 2 sau la paragraful 3, prima frază. Această dispoziţie evită pierderea unor perioade de asigurare. Dacă, ţinând cont de totalizare, persoana interesată nu îndeplineşte condiţiile cerute de regimul special pentru a beneficia de prestaţii, perioadele sunt luate în considerare pentru acordarea unor prestaţii din regimul general sau, dacă nu, din regimul aplicabil muncitorilor sau angajaţilor, după caz, cu condiţia ca persoana interesată să fi fost supusă unuia sau altuia dintre aceste regimuri. 4. Dacă legislaţia unui stat membru condiţionează dobândirea, menţinerea sau redobândirea dreptului dreptului la prestaţii de existenţa asigurării în momentul producerii riscului, această condiţie va fi considerată îndeplinită în cazul în care persoana este asigurată în baza legislaţiei altui stat membru, potrivit modalităţilor prevăzute la Anexa VI pentru fiecare stat membru în cauză. Condiţii de asigurare în momentul producerii riscului. – Dacă legislaţia unui stat membru subordonează dobândirea, menţinerea sau redobândirea dreptului la prestaţii unei condiţii de asigurare în momentul producerii riscului, această condiţie este presupusă ca fiind îndeplinită dacă persoana interesată este asigurată în baza legislaţiei altui stat membru. Statele membre avute în vedere de aceste dispoziţii au înscris în anexa VI modalităţile de aplicare a acestor dispoziţii în legislaţia lor. 5. O perioadă de şomaj complet în cursul căreia salariatul beneficiază de prestaţii potrivit articolului 71 paragraful 1 litera a) ii) sau litera b) ii) prima frază este luată în considerare de instituţia competentă a statului membru pe teritoriul căruia îşi are reşedinţa, conform legislaţiei pe care o aplică această instituţie, ca şi cum ar fi făcut obiectul acestei legislaţii pe durata exercitării ultimului său loc de muncă. Dacă această instituţie aplică o legislaţie care prevede reţineri de cotizaţii ce trebuie plătite de către şomeri pentru acoperirea pensiilor de bătrâneţe şi de deces, ea este autorizată să opereze aceste reţineri conform dispoziţiilor legislaţiei sale. Dacă perioada de şomaj complet realizată în ţara de reşedinţă a persoanei în cauză nu poate fi luată în considerare decât dacă perioade de cotizare au fost realizate în aceeaşi ţară, condiţia este considerată ca îndeplinită dacă perioadele de cotizare au fost realizate într-un alt stat membru. Perioade de şomaj indemnizat. – Perioada de şomaj complet în cursul căreia lucrătorul a beneficiat de prestaţii de şomaj în cadrul articolului 71, paragraful 1,

RO.02.IB/SO-02 23

litera a), ii), sau litera b), ii), prima frază, (frontalier în situaţie de şomaj complet, lucrător care în cursul ultimului său loc de muncă nu îşi avea reşedinţa în statul competent) este luată în considerare de către instituţia competentă din statul de reşedinţă al lucrătorului, ca şi cum persoana interesată ar fi fost supusă legislaţiei acestuia în cursul ultimului său loc de muncă. Dacă în statul de reşedinţă o perioadă de şomaj complet nu poate fi luată în considerare decât dacă aceste perioade de cotizare au fost realizate în acest stat, condiţia este considerată ca fiind îndeplinită dacă perioadele de cotizare au fost realizate în celălalt stat membru. Modalităţi de aplicare a regulilor de totalizare a perioadelor de asigurare. Tehnica totalizării care este prevăzută în acordurile internaţionale constă, pentru instituţia care calculează şi acordă o prestaţie, în luarea în considerare, în măsura în care acest lucru este necesar, a perioadelor de asigurare sau de reşedinţă realizate de lucrător în baza legislaţiei altui stat ca şi cum aceste perioade ar fi fost realizate în baza legislaţiei pe care o aplică. Pentru acordarea şi plata unor prestaţii în cadrul articolului 46, paragraful 2 din regulamentul nr. 1408/71, fiecare dintre instituţiile în cauză realizează separat totalizarea perioadelor de asigurare ţinând cont de ansamblul perioadelor de asigurare sau de reşedinţă realizate de lucrător în baza legislaţiilor tuturor statelor membre la care acesta a fost supus (Regulamentul 574/72 art.15 §1, a )). 1° Tipuri de perioade luate în considerare Perioadă de asigurare – Prin termenul "perioadă de asigurare", se cuvine a înţelege perioadele de cotizare, de muncă sau de activitate independentă aşa cum sunt definite sau recunoscute ca perioade de asigurare de legislaţia în baza căreia ele au fost realizate sau sunt considerate ca fiind realizate, precum şi toate perioadele asimilate care sunt recunoscute de această legislaţie ca fiind echivalente perioadelor de activitate independentă. Perioadele de asigurare realizate în cadrul unui regim al funcţionarilor sunt de asemenea considerate ca perioade de asigurare (Regulamentul nr. 1408/71 art. 1, r). Perioade de muncă sau perioade de activitate independentă. – Termenul "perioadă de muncă sau perioade de activitate independentă " desemnează perioadele definite ca atare de legislaţia în baza căreia ele au fost realizate, precum şi orice perioade asimilate în măsura în care sunt recunoscute de această legislaţie ca fiind echivalente perioadelor de muncă sau perioadelor de activitate independentă. Perioadele realizate în cadrul unui regim al funcţionarilor sunt de asemenea considerate ca fiind perioade de muncă (Regulamentul nr. 1408/71 art. 1er, s). Perioade de reşedinţă – În fine, termenul "perioade de reşedinţă" desemnează perioadele definite sau recunoscute ca atare de legislaţia în baza căreia ele au fost realizate sau sunt considerate ca fiind astfel realizate (Regulamentul nr. 1408/71, art. 1er s)bis).

RO.02.IB/SO-02 24

2° Condiţii în care perioadele trebuie să fie luate în considerare Regulile de totalizare prevăd totalizarea perioadelor în cadrul unui regim general, al unui regim special al salariaţilor ori al unui regim special al lucrătorilor independenţi. Dacă, ţinând cont de totalizare, lucrătorul nu are deschis dreptul la prestaţii în cadrul unui regim special al salariaţilor sau al lucrătorilor independenţi, aceste perioade sunt luate în considerare de regimul general cu condiţia ca persoana interesată să fi fost supusă acestui regim. Perioade în timp – Pentru calculul şi acordarea prestaţiilor, perioadele luate în considerare nu sunt numai perioadele realizate după aplicarea regulamentelor pe teritoriul statului unde acestea au fost realizate. Într-adevăr, orice perioadă de asigurare sau perioadă de muncă ori de reşedinţă realizată în baza legislaţiei unui stat membru înainte de data de 1 octombrie 1972 sau înainte de data aplicării regulamentului pe teritoriul unui stat membru, trebuie să fie luată în considerare pentru determinarea drepturilor deschise conform dispoziţiilor regulamentului (Regulamentul nr. 1408/71 art. 94 § 2). Atunci când, pentru deschiderea drepturilor la prestaţii în cadrul unui regim care nu este un regim special, instituţia competentă trebuie să facă apel la perioadele de asigurare realizate în baza legislaţiei altui stat membru, ea ţine cont, în măsura în care acest lucru este necesar, de perioadele de asigurare sau de reşedinţă realizate în baza legislaţiei oricărui alt stat membru, în cadrul unui regim general sau special aplicabil lucrătorilor salariaţi sau independenţi. Aceste perioade sunt luate în considerare ca şi cum ar fi fost realizate în baza legislaţiei instituţiei competente (Regulamentul nr. 1408/71 art. 45 § 1). Este vorba de perioadele definite sau recunoscute ca atare de legislaţia în baza căreia au fost realizate. Din acest motiv o instituţie competentă trebuie să ţină cont de perioadele de şomaj realizate în baza legislaţiei altui stat ca şi cum aceste perioade ar fi fost realizate conform propriei sale legislaţii. Totuşi, dacă legislaţia în cauză limitează la şase luni o astfel de luare în considerare pentru acordarea unei prestaţii, instituţia care aplică această legislaţie nu poate lua în considerare perioadele de şomaj dincolo de această perioadă (CJCE 17 sept 1997 , E. Iurlaro af. C-322/95 : Rec. CJCE 1997 I p 4881). 3° Suprapunerea perioadelor de asigurare Perioadele de asigurare realizate în diferitele state membre se totalizează cu condiţia ca acestea să nu se suprapună. Totuşi, atunci când persoana interesată, în cursul activităţii sale, era supusă simultan legislaţiei a două state membre conform articolului 14, quater, litera b) sau articolului 14 septies din regulamentul nr. 1408/71, instituţiile competente ţin cont de perioadele de asigurare sau de perioadele de reşedinţă realizate în baza unei asigurări obligatorii conform legislaţiei celor două

RO.02.IB/SO-02 25

state membre în cauză, şi care se suprapun (Regulamentul nr. 574/72 art. 15 § 1 a) ultima frază). a) Reguli de prioritate Asigurare obligatorie cu asigurare voluntară sau facultativă continuă. – Atunci când o perioadă de asigurare sau de reşedinţă realizată ca urmare a unei asigurări obligatorii în baza legislaţiei unui stat membru coincide cu o perioadă de asigurare realizată ca urmare a unei asigurări voluntare sau facultative continue, în baza legislaţiei altui stat membru, numai perioada realizată ca urmare a asigurării obligatorii este luată în considerare (Regulamentul nr. 574/72 art. 15 §1a). Perioade de asigurare sau de reşedinţă şi perioadă asimilată – Atunci când o perioadă de asigurare sau de reşedinţă coincide cu o perioadă asimilată realizată în baza legislaţiei altui stat membru, numai perioada de asigurare sau de reşedinţă este luată în considerare (Regulamentul nr. 574/72 art. 15 § 1c). Perioade asimilate. – Atunci când există o suprapunere între perioade asimilate conform legislaţiilor a două sau mai multor state membre, perioada asimilată este luată în considerare numai de către instituţia statului membru la a cărui legislaţie asiguratul a fost supus cu titlu obligatoriu ultima dată, înainte de realizarea acestei perioade. Dacă persoana interesată nu a fost supusă cu titlu obligatoriu uneia dintre legislaţiile în cauză înaintea perioadei asimilate, aceasta este luată în considerare de instituţia statului membru la a cărui legislaţie persoana a fost supusă cu titlu obligatoriu pentru prima dată, după perioada respectivă (Regulamentul nr. 574/72 art. 15 § 1 d). Perioade nedeterminate în timp – Atunci când perioade de asigurare sau de reşedinţă realizate în baza legislaţiei unui stat membru nu pot fi determinate cu precizie în timp, se presupune că aceste perioade nu se suprapun cu perioadele de asigurare sau de reşedinţă realizate în baza legislaţiei altui stat membru şi se iau în considerare, în măsura în care ele sunt utile (Regulamentul nr. 574/72 art. 15 § 1 e). b) Reguli speciale Termen - Dacă legislaţia unui stat membru prevede că, pentru deschiderea dreptului, perioadele de asigurare sau de reşedinţă nu pot fi luate în considerare decât dacă au fost realizate într-un termen de timp determinat, instituţia care aplică această legislaţie nu ţine cont de perioadele de asigurare sau de reşedinţă realizate în termenul de timp respectiv. Ea poate de asemenea să prelungească acest termen cu privire la perioadele de asigurare sau de reşedinţă realizate integral sau parţial în acest interval de timp (Regulamentul nr. 574/72 art. 15 §1 f). Perioade de asigurare realizate în cadrul unui regim care nu intră în domeniul material de aplicare al regulamentului. – Dacă legislaţia unui stat membru vizată de domeniul material de aplicare al regulamentului ia în considerare perioadele de asigurare realizate în cadrul unui regim care nu intră în domeniul de aplicare, aceste

RO.02.IB/SO-02 26

perioade trebuie să fie luate în considerare ca perioade de asigurare sau de reşedinţă în vederea totalizării (Regulamentul nr. 574/72 art. 15 § 2). Perioade excluse de la totalizare – dacă, în cadrul unui acord bilateral, legislaţia unui stat membru asimilează unor perioade de asigurare realizate în baza legislaţiei sale perioadele de asigurare realizate într-un stat terţ, instituţiile celorlalte state membre nu sunt obligate să ia în considerare astfel de perioade în vederea totalizării (CJCE 5 iulie 1988, Borowitz af. 21/87 : Rec CJCE 1988 p.3715). Dispoziţiile aplicabile în materie de asigurări de bătrâneţe şi urmaşi pentru funcţionari sunt identice cu cele privind asigurarea de invaliditate. Capitolul bătrâneţe şi urmaşi este aplicabil regimurilor funcţionarilor, sub rezerva derogărilor în materie de totalizare a perioadelor de asigurare. Într-adevăr, un regim special al funcţionarilor nu este obligat să ia în considerare perioadele de asigurare realizate în baza legislaţiei altui regim special, decât dacă legislaţia sa îi permite acest lucru. Totuşi, pentru a evita ca lucrătorul să nu aibă nici un drept la pensie atunci când drepturile în cadrul regimului special nu sunt deschise, perioadele realizate în cadrul regimului special sunt luate în considerare de regimul general sau, dacă nu, de către regimul aplicabil muncitorilor sau angajaţilor, după caz, chiar dacă persoana interesată nu a fost supusă unuia dintre aceste regimuri în cursul carierei sale (Regulamentul nr. 1408/71 art. 51 bis § 2). În ceea ce priveşte partea franceză, aceste dispoziţii corespund restabilirii drepturilor în baza asigurării de bătrâneţe, prevăzut la articolele D. 173-15 şi următoarele din Codul securităţii sociale. 4° Reguli de echivalare Legislaţiile diferitelor state membre exprimă perioadele lor de asigurare în unităţi diferite, astfel că au fost stabilite reguli de echivalare în vederea convertirii perioadelor dintr-o unitate în alta şi invers. Aceste reguli sunt fixate la articolul 15, paragraful 3 din regulamentul nr. 574/72. Reguli de conversie – ele variază în funcţie de numărul de zile de lucru în cursul săptămânii pentru lucrătorul salariat (şase zile, cinci zile sau şapte zile), lucrătorului independent aplicându-i-se săptămâna de şase zile. Atunci când perioadele de asigurare ale unui stat membru sunt exprimate în luni, zilele care corespund unei părţi din lună, conform regulilor de conversie enunţate mai sus, sunt considerate ca o lună întreagă. Conversia se efectuează pentru ansamblul perioadelor dacă acestea sunt comunicate global, sau an cu an dacă ele sunt comunicate în acest mod (Decizia CASSTM nr. 137, 15 dec. 1988 : JOCE nr. C 140, 5 iunie 1989). h Săptămâna de şase zile sau lucrători independenţi: - o zi echivalează cu opt ore şi invers;

RO.02.IB/SO-02 27

- şase zile sunt echivalentul a o săptămână şi invers; - douăzeci şi şase de zile sunt echivalentul a o lună şi invers; - trei luni sau treisprezece săptămâni ori şaizeci şi opt de zile sunt echivalente cu un trimestru sau invers. h Săptămâna de cinci zile: - o zi este echivalentul a nouă ore şi invers; - cinci zile sunt echivalentul a o săptămână şi invers; - douăzeci şi două de zile sunt echivalente cu o lună şi invers; - trei luni sau treisprezece săptămâni ori şaizeci şi şase de zile sunt echivalente cu un trimestru sau invers. h Săptămâna de şapte zile: - o zi este echivalentul a şase ore şi invers; - şapte zile sunt echivalente cu o săptămână şi invers; - treizeci de zile sunt echivalente cu o lună şi invers; - trei luni sau treisprezece săptămâni ori nouăzeci de zile sunt echivalente cu un trimestru şi invers. Pentru conversia săptămânilor în luni şi invers, săptămânile şi lunile sunt transformate în zile. Aplicarea regulilor precedente nu poate avea drept rezultat reţinerea pentru ansamblul perioadelor de asigurare realizate în cursul unui an calendaristic, a unui total mai mare de trei sute şaizeci de zile (pentru o săptămână de şase zile sau un lucrător independent), de două sute şaizeci şi patru de zile (pentru o săptămână de şapte zile), sau de cincizeci şi două de săptămâni, ori douăsprezece luni, ori patru trimestre. Jurisprudenţa cu privire la estimarea perioadelor de asigurare. Calificând, în vederea aplicării unei dispoziţii din dreptul său intern, o prestaţie de securitate socială acordată conform regimului legislativ al altui stat membru, judecătorul naţional este obligat să interpreteze propria sa legislaţie în lumina obiectivelor articolelor 48-51 din tratat şi să evite pe cât posibil ca interpretarea sa să descurajeze lucrătorul migrant să-şi exercite efectiv dreptul său la libera circulaţie (CJCE 5 octombrie 1994, Van Munster af.C-165/91). Articolele 8 A, 48 şi 51 din Tratatul CE (devenite, după modificare, articolele 18 CE, 39 CE şi 42 CE) obligă instituţia competentă a unui stat membru să ia în considerare, în vederea acordării unei pensii de bătrâneţe, perioadele consacrate creşterii unui copil, realizate în alt stat membru, ca şi cum aceste perioade ar fi fost realizate pe teritoriul naţional, de către o persoană care, în momentul naşterii copilului, avea calitatea de lucrător frontalier ocupat pe teritoriul primului stat şi cu reşedinţa pe teritoriul celui de-al doilea stat membru ( CJCE 23 noiembrie 2000 Elsen af. C-135/99). O perioadă mai mică de o lună realizată în Republica federală Germania trebuie să fie, conform legislaţiei germane, considerată ca o lună completă, o perioadă de

RO.02.IB/SO-02 28

asigurare realizată în baza legislaţiei altui stat membru şi care determină, după conversia în luni, în vederea totalizării, un rezultat cu zecimale, trebuie să fie de asemenea rotunjită la unitatea superioară în termeni de luni, aceasta pentru a evita ca migrarea să nu conducă la o pierdere, de către lucrătorii salariaţi, a drepturilor dobândite în ţara lor de origine (CJCE 30 octombrie 1975 Galati af.33-75). Măsuri care tind să accelereze calculul şi acordarea prestaţiilor Comisia administrativă a fost determinată să ia măsuri pentru a incita statele membre să accelereze calculul şi acordarea pensiilor. Anumite măsuri sunt înscrise şi în regulamentul de aplicare şi au drept scop să anticipeze relaţiile dintre statele membre la o dată mult anterioară celei în care sunt deschise drepturile la pensie. Atunci când un lucrător salariat sau independent, resortisant al unui stat membru, este supus legislaţiei altui stat membru, instituţia competentă în materie de pensii a acestui ultim stat transmite organismului desemnat de autoritatea competentă a aceluiaşi stat, utilizând toate mijloacele de care dispune în momentul înmatriculării persoanei interesate, toate informaţiile cu privire la identificarea persoanei, precum şi denumirea instituţiei competente respective şi numărul de înmatriculare atribuit de aceasta. Instituţiile în cauză realizează, la cererea persoanei interesate sau a instituţiei la care aceasta este afiliată în acel moment, reconstituirea carierei sale, cel mai târziu de la data anterioară cu un an datei la care persoana va împlini vârsta de pensionare.

Articolul 46 (11) Calculul şi acordarea prestaţiilor

Trei termeni sunt utilizaţi în momentul calculului şi acordării unei pensii de bătrâneţe: - pensia naţională care corespunde cuantumului pensiei calculate şi acordate de o instituţie dată, neţinând cont decât de perioadele de asigurare realizate în baza legislaţiei sale; - pensia teoretică ce corespunde cuantumului pensiei calculate conform dispoziţiilor legislaţiei aplicate de instituţia unui stat membru, ţinând cont de toate perioadele de asigurare sau de reşedinţă realizate de lucrător în statele membre la ale căror legislaţii persoana interesată a fost supusă; - pensia proporţională care este egală cu pensia teoretică, la care este aplicat coeficientul de proratizare determinat în funcţie de perioadele de asigurare sau de reşedinţă care nu se suprapun, realizate înainte de producerea riscului în baza legislaţiei aplicate de instituţia care calculează şi acordă prestaţia, în raport cu durata totală a perioadelor de asigurare sau de reşedinţă realizate înainte de producerea riscului în toate statele membre la a căror legislaţie lucrătorul a fost supus.

RO.02.IB/SO-02 29

1. În cazul în care condiţiile cerute de legislaţia unui stat membru pentru a avea dreptul la prestaţii sunt îndeplinite, fără să fie necesară aplicarea articolului 45 şi nici a articolului 40 paragraful 3, următoarele reguli sunt aplicabile: a) instituţia competentă calculează cuantumul prestaţiei care ar fi datorată: i) pe de o parte, numai în baza dispoziţiilor legislaţiei pe care o aplică (pensia naţională); ii) pe de altă parte, în conformitate cu paragraful 2; b) Instituţia competentă poate totuşi să renunţe la calculul ce urmează să fie efectuat conform literei a) ii) dacă rezultatul acestuia este identic sau inferior celui al calculului efectuat conform literei a) i), făcând abstracţie de diferenţele datorate utilizării sumelor rotunjite, în măsura în care această instituţie nu aplică o legislaţie ce include clauze de cumul cum sunt cele prevăzute la articolele 46 ter şi 46 quater sau, dacă legislaţia include asemenea clauze în cazul prevăzut la articolul 46 quater, cu condiţia să nu prevadă luarea în considerare a prestaţiilor de natură diferită decât în funcţie de raportul dintre durata perioadelor de asigurare sau de reşedinţă realizate numai în baza legislaţiei sale şi durata perioadelor de asigurare şi de reşedinţă cerute de această legislaţie pentru a beneficia de o prestaţie completă. Anexa IV partea C menţionează pentru fiecare stat membru în cauză situaţia în care cele două calcule ar conduce la un asemenea rezultat. Această dispoziţie a fost luată pentru a evita dublul calcul în anumite cazuri. 2. În cazul în care condiţiile cerute de legislaţia unui stat membru pentru a avea dreptul la prestaţii nu sunt îndeplinite decât după aplicarea articolului 45 şi/sau articolului 40 paragraful 3, sunt aplicabile următoarele reguli: a) instituţia competentă calculează cuantumul teoretic al prestaţiei la care persoana respectivă ar putea avea dreptul dacă toate perioadele de asigurare şi/sau de reşedinţă realizate în baza legislaţiilor statelor membre la care a fost supus lucrătorul salariat sau independent ar fi fost realizate în statul membru respectiv şi conform legislaţiei aplicate de aceasta la data acordării prestaţiei. Dacă, potrivit acestei legislaţii, cuantumul prestaţiei este independent de durata perioadelor realizate, acest cuantum este considerat ca fiind cuantumul teoretic prevăzut la prezenta literă a); Pensia este calculată în două etape. Instituţia competentă determină mai întâi pensia teoretică ce corespunde prestaţiei la care lucrătorul ar fi putut avea dreptul dacă toată cariera sa de asigurare ar fi fost realizată în baza legislaţiei pe care ea o aplică. Pentru determinarea pensiei teoretice, se ţine cont de perioadele de asigurare realizate în baza legislaţiei instituţiei care calculează şi acordă prestaţia şi de perioadele de asigurare realizate în baza tuturor legislaţiilor la care persoana interesată a fost supusă (sub rezerva cazurilor prevăzute la articolul 49 de mai jos).

RO.02.IB/SO-02 30

Articolul 46 § 2 a) din regulamentul 1408/71 trebuie interpretat în sensul că el obligă instituţia competentă să ia în considerare, pentru a determina cuantumul teoretic al pensiei care serveşte drept bază de calcul pentru pensia proratizată, o sumă complementară destinată să atingă pensia minimă prevăzută de legislaţia naţională (CJCE 24 septembrie 1998 Stinco af. C 132/96). b) instituţia competentă stabileşte apoi cuantumul efectiv a prestaţiei pe baza cuantumului teoretic prevăzut la litera a), proporţional cu durata perioadelor de asigurare sau de reşedinţă efectuate înainte de producerea riscului conform legislaţiei pe care o aplică, raportat la durata totală a perioadelor de asigurare şi de reşedinţă realizate înainte de producerea riscului conform legislaţiilor tuturor statelor membre respective. Cuantumul pensiei teoretice aşa cum este determinat la punctul de mai sus este proratizat în funcţie de durata perioadelor de asigurare sau de reşedinţă realizate înainte de producerea riscului, conform legislaţiei instituţiei care calculează şi acordă pensia, în raport cu durata de asigurare totală a perioadelor de asigurare realizate de solicitant înainte de producerea riscului, în statele membre la a căror legislaţie persoana a fost supusă. 3. Persoana respectivă are dreptul, din partea instituţiei competente a fiecărui stat membru în cauză, la cel mai mare cuantum calculat conform paragrafelor 1 şi 2, fără a se aduce atingere, după caz, aplicării tuturor clauzelor de reducere, de suspendare sau de suprimare prevăzute de legislaţia în baza căreia este datorată această prestaţie. Într-un asemenea caz, comparaţia ce urmează a fi efectuată se referă la cuantumurile determinate după aplicarea clauzelor menţionate. Cuantumul pensiei naţionale şi cel al pensiei proratizate sunt comparate, iar cuantumul cel mai avantajos este acordat solicitantului. 4. În cazul în care, în materie de pensii sau rente de invaliditate, de bătrâneţe sau de urmaşi, suma prestaţiilor datorate de instituţiile competente a două sau mai multe state membre, în conformitate cu dispoziţiile unei convenţii multilaterale de securitate socială prevăzute la articolul 6 litera b), nu este mai mare decât suma care ar fi datorată de aceste state membre în conformitate cu paragrafele 1-3, persoana în cauză va beneficia de dispoziţiile prezentului capitol. Articolele 46 şi următoarele din regulamentul 574/72 conţin dispoziţii de aplicare: - Sume datorate pentru perioade de asigurare voluntară sau facultativă continuă care nu trebuie să fie luate în considerare conform articolului 15 paragraful 1 litera b) din regulamentul de aplicare

RO.02.IB/SO-02 31

Suma efectiv datorată, calculată conform articolului 46, paragraful 2 din regulament, este majorată cu suma care corespunde perioadelor de asigurare voluntară sau facultativă continuă, care nu au fost luate în considerare conform articolului 15, paragraful 1, litera b) din regulamentul de aplicare. Această majorare este calculată conform dispoziţiilor legislaţiei statului membru în baza cărora perioadele de asigurare voluntară sau facultativă continuă au fost realizate. Comparaţia vizată la articolul 46, paragraful 3 din regulament trebuie să fie efectuată ţinând cont de majorarea respectivă. - Calculul sumelor datorate ce corespund perioadelor de asigurare voluntară sau facultativă continuă. Instituţia fiecărui stat membru calculează, conform legislaţiei pe care o aplică, suma datorată ce corespunde perioadelor de asigurare voluntară sau facultativă continuă care, în baza articolului 46 bis, paragraful 3, litera c) din regulament, nu este supusă clauzelor de suprimare, de reducere sau de suspendare ale unui alt stat membru. - Comunicarea deciziilor instituţiilor către solicitant. Deciziile definitive luate de fiecare dintre instituţiile în cauză sunt transmise instituţiei de instrumentare. Fiecare dintre aceste decizii trebuie să precizeze căile şi termenele de recurs prevăzute de legislaţia în cauză. La primirea tuturor acestor decizii, instituţia de instrumentare le notifică solicitantului în limba acestuia, prin intermediul unei note recapitulative la care sunt anexate respectivele decizii. Termenele de recurs nu încep să curgă decât odată cu primirea notei recapitulative de către solicitant. În acelaşi timp cu transmiterea către solicitant a notei recapitulative prevăzute la paragraful 1, instituţia de instrumentare adresează o copie a acesteia fiecăreia dintre instituţiile în cauză, anexând la aceasta şi o copie a deciziilor celorlalte instituţii. Reguli cu privire la cumul Articolul 12 din regulamentul (CEE) 1408/71

- Se opune faptului ca pentru aceeaşi perioadă de asigurare, să existe un cumul de prestaţii de aceeaşi natură, cu excepţia riscurilor pe termen lung, atunci când calculul şi acordarea rezultă din articolele 41, 43 §2 şi 3, 46, 50 şi 51 ou 60 §1 litera b),

- Permite aplicarea regulilor naţionale de necumul în condiţiile şi limitele fixate de articolele 46 bis şi următoarele şi articolul 7 din regulamentul de aplicare,

- Permite unui stat membru aplicarea clauzelor sale de reducere, de suspendare sau de suprimare a unei pensii de invaliditate sau de limită de vârstă anticipată, pentru persoana care lucrează pe teritoriul altui stat membru.

Articolul 46 bis (11)

RO.02.IB/SO-02 32

Dispoziţii generale referitoare la clauzele de reducere, de suspendare sau de suprimare aplicabile prestaţiilor de invaliditate, de bătrâneţe sau de urmaş,

acordate în baza legislaţiilor statelor membre 1. În sensul prezentului capitol, prin cumul de prestaţii de aceeaşi natură se va înţelege: toate cumulurile de prestaţii de invaliditate, de bătrâneţe şi de urmaş calculate sau acordate pe baza perioadelor de asigurare şi/sau de reşedinţă realizate de aceeaşi persoană. Pentru aplicarea regulilor anti-cumul, se cuvine a distinge prestaţiile de aceeaşi natură şi prestaţiile de natură diferită. În funcţie de natura prestaţiilor, regulile aplicabile vor fi diferite. O definiţie a prestaţiilor de aceeaşi natură rezultată dintr-o jurisprudenţă a CJCE, este prevăzută în regulament. Este vorba de prestaţiile de invaliditate, de bătrâneţe sau pentru urmaşi, calculate sau acordate pe baza perioadelor de asigurare sau de reşedinţă realizate de aceeaşi persoană. 2. În sensul prezentului capitol, prin cumul de prestaţii de natură diferită se va înţelege: toate cumulurile de prestaţii ce nu pot fi considerate de aceeaşi natură în sensul paragrafului 1. Prestaţiile de invaliditate, de bătrâneţe sau pentru urmaşi sunt de natură diferită atunci când nu sunt calculate sau acordate pe baza perioadelor de asigurare sau de reşedinţă realizate de aceeaşi persoană. Sunt prestaţii de natură diferită, prestaţiile calculate şi acordate în baza altui risc. O pensie de bătrâneţe acordată, conform legislaţiei unui stat membru, pe baza perioadelor de asigurare realizate personal de persoana interesată în acest stat, şi o pensie de bătrâneţe obţinută, conform legislaţiei altui stat membru, în calitate de soţ/soţie divorţat(ă), pe baza perioadelor de asigurare realizate de fostul soţ/fosta soţie, nu constituie prestaţii de aceeaşi natură în sensul articolului 12 § 2 din regulamentul 1408/71 al articolelor 12 § 2, şi 46 bis du règlement 1408/71 modificat (CJCE 11 august 1995 Schmidt af. C98/94).. 3. Pentru aplicarea clauzelor de reducere, de suspendare sau de suprimare prevăzute de legislaţia unui stat membru în caz de cumul al unei prestaţii de invaliditate, de bătrâneţe sau de urmaş cu o prestaţie de aceeaşi natură sau o prestaţie de natură diferită, sau cu alte venituri, sunt aplicabile următoarele reguli: a) nu se ţine cont de prestaţiile dobândite în baza legislaţiei altui stat membru sau de alte venituri dobândite într-un alt stat membru decât dacă legislaţia primului stat membru prevede luarea în considerare a prestaţiilor sau veniturilor dobândite în străinătate;

RO.02.IB/SO-02 33

O instituţie competentă pentru aplicarea regulilor anti-cumul prevăzute de legislaţia sa, nu poate lua în considerare veniturile primite sau prestaţiile dobândite pe teritoriul altui stat membru, decât dacă legislaţia sa prevede luarea în considerare a unor prestaţii sau venituri dobândite în străinătate. b) se ţine cont de cuantumul prestaţiilor ce urmează să fie acordate de un alt stat membru înaintea deducerii impozitului, a cotizaţiilor de securitate socială şi a altor reţineri individuale; Cuantumurile prestaţiilor plătite de un alt stat membru sunt luate în considerare înainte de deducerea impozitului din cotizaţiile de securitate socială şi a altor reţineri individuale. c) nu se ţine cont de cuantumul prestaţiilor dobândite în baza legislaţiei altui stat membru, care sunt acordate în baza unei asigurări voluntare sau facultative continue; Dacă un asigurat a plătit cotizaţii cu titlu voluntar către instituţia unui stat membru, cuantumul pensiei sale va fi calculat în mod diferit pentru a nu penaliza lucrătorul care va fi plătit cotizaţii voluntare. Pentru determinarea cuantumului pensiei naţionale, instituţia statului membru în baza legislaţiei căruia perioadele de asigurare voluntară au fost realizate ţine cont de aceste perioade. Pentru calculul cuantumului pensiei prin totalizare şi proratizare, nu se ţine cont de perioadele de asigurare sau de reşedinţă aferente unei asigurări obligatorii. Perioadele de asigurare voluntară care nu au fost luate în considerare în acest calcul fac obiectul unei majorări a pensiei, calculate de instituţia competentă a statului membru în baza legislaţiei căruia perioadele în cauză au fost realizate. Pentru compararea cuantumurilor pensiei naţionale şi pensiei proratizate, majorarea pensiei aferente asigurării voluntare este adăugată la cuantumul pensiei proratizate (Regulamentul nr. 574/72, art. 46). d) în cazul în care sunt aplicabile clauze de reducere, de suspendare sau de suprimare în baza legislaţiei unui singur stat membru, ca urmare a faptului că persoana în cauză beneficiază de prestaţii de aceeaşi natură sau de natură diferită datorate în baza legislaţiei altor state membre sau de alte venituri dobândite pe teritoriul altor state membre, prestaţia datorată în baza legislaţiei primului stat membru nu poate fi redusă decât în limita cuantumului prestaţiilor datorate în baza legislaţiei sau a veniturilor realizate pe teritoriul altor state membre. Limitarea în aplicarea regulilor. – Dacă, pentru aplicarea legislaţiei sale, instituţia unui stat membru este determinată să reducă, să suspende sau să suprime o

RO.02.IB/SO-02 34

prestaţie pentru că o prestaţie de aceeaşi natură sau de natură diferită este acordată, ori venituri sunt încasate pe teritoriul altui stat membru, instituţia în cauză nu poate să reducă prestaţia sa decât în limita cuantumului primit sau a veniturilor dobândite pe teritoriul altui stat membru.

Articolul 46 ter (11) Dispoziţii speciale aplicabile în caz de cumul de prestaţii de aceeaşi natură

datorate în baza legislaţiei a două sau mai multe state membre 1. Clauzele de reducere, de suspendare sau de suprimare prevăzute de legislaţia unui stat membru nu se aplică unei prestaţii calculate conform articolului 46 paragraful 2. Clauzele de reducere, de suspendare sau de suprimare prevăzute de legislaţia unui stat membru în raport cu prestaţii de aceeaşi natură dobândite pe teritoriul altui stat membru nu sunt aplicabile atunci când prestaţia a fost calculată conform sistemului de totalizare şi proratizare. 2. Clauzele de reducere, de suspendare sau de suprimare prevăzute de legislaţia unui stat membru se aplică unei prestaţii calculate conform articolului 46 paragraful 1 litera a) i) numai cu condiţia să fie vorba despre: a) o prestaţie al cărei cuantum este independent de durata perioadelor de asigurare sau de reşedinţă realizate şi care este prevăzută în Anexa IV partea D sau b) o prestaţie al cărei cuantum este determinat în funcţie de o perioadă fictivă considerată ca fiind realizată între data producerii riscului şi o dată ulterioară. În acest din urmă caz, clauzele respective se aplică în cazul cumulului unei astfel de prestaţii: i) fie cu o prestaţie de acelaşi tip, cu excepţia cazului în care un acord a fost încheiat între două sau mai multe state membre, menit să evite luarea în considerare de două sau mai multe ori a aceleiaşi perioade fictive ii) fie cu o prestaţie de tipul prevăzut la litera a). Prestaţiile şi acordurile prevăzute la litera b) sunt menţionate în Anexa IV partea D. Clauzele de reducere, de suspendare sau de suprimare se poate aplica, eventual, unei prestaţii naţionale al cărei cuantum este independent de durata perioadelor de asigurare sau de reşedinţă sau unei prestaţii al cărei cuantum este determinat în funcţie de perioade fictive, considerate a fi fost realizate între producerea unui risc şi o dată ulterioară, atunci când această ultimă prestaţie se cumulează cu o altă

RO.02.IB/SO-02 35

prestaţie pentru care perioade fictive au fost de asemenea atribuite, ori cu o prestaţie al cărei cuantum este independent de perioadele de asigurare sau de reşedinţă. Acest sistem de perioade fictive se regăseşte în anumite legislaţii de tip pensie, pentru calculul şi acordarea pensiilor de invaliditate sau pensiilor pentru urmaşi, de exemplu perioade sunt atribuite între data producerii riscului şi vârsta de 55 sau 60 de ani, în funcţie de legislaţii. Noţiunea de clauză de reducere aşa cum reiese din jurisprudenţa CJCE. Reglementarea unui stat membru cu privire la calculul unei pensii pentru urmaşi şi care prevede o limitare a plafonului fix pentru cumulul unei pensii de bătrâneţe şi al unei pensii pentru urmaşi atunci când soţul poate avea dreptul la o pensie de urmaş suportată de alt stat membru constituie o clauză de reducere în sensul articolelor 46 bis şi 46 ter din regulamentul 1408/71 (CJCE 7 martie 2002 Insalaca vs/ ONP af. C-107/00). Articolele 46 bis şi 46 ter din regulamentul 1408/71 se opun aplicării reglementării unui stat membru care conţine o clauză anti-cumul conform căreia o pensie de urmaş primită în acest stat membru trebuie să fie redusă ca urmare a existenţei unei pensii de urmaş dobândite în baza legislaţiei altui stat membru, din momentul în care prestaţiile datorate în urma aplicării acestei reglementări naţionale se revelă mai puţin favorabile decât cele determinate prin aplicarea articolului 46 din respectivul regulament ( afacerea Insalaca op. cit.).

Articolul 46 quater (11)

Dispoziţii speciale aplicabile în caz de cumul al unei prestaţii sau al mai multor prestaţii prevăzute la articolul 46 bis paragraful 1 cu una sau mai multe

prestaţii de natură diferită sau cu alte venituri, în cazul în care sunt implicate două sau mai multe state membre

1. Dacă acordarea unor prestaţii de natură diferită sau a altor venituri antrenează în acelaşi timp reducerea, suspendarea sau suprimarea a două sau mai multe prestaţii prevăzute la articolul 46 paragraful 1 litera a) i), cuantumurile ce nu ar fi plătite în caz de aplicare strictă a clauzelor de reducere, de suspendare sau de suprimare prevăzute de legislaţia statelor membre în cauză sunt împărţite la numărul de prestaţii ce fac obiectul reducerii, suspendării sau suprimării. Această dispoziţie se aplică numai dacă beneficierea de prestaţii de natură diferită sau de alte venituri determină reducerea, suspendarea sau suprimarea a două sau mai multe prestaţii naţionale, cuantumurile care nu ar fi plătite în cazul aplicării unor clauze stricte de reducere, de suspendare sau de suprimare sunt împărţite la numărul de prestaţii care fac obiectul reducerii, suspendării sau suprimării. Acest lucru presupune că instituţia aplică mai întâi regula sa de necumul; determină cuantumul care rămâne de plătit şi deci, a contrario, cuantumul suprimat şi împarte acest ultim cuantum la numărul de prestaţii reduse, prestaţia sa la care se adaugă prestaţia sau prestaţiile altui stat membru care fac obiectul unei reduceri sau suprimări.

RO.02.IB/SO-02 36

De notat că, dacă aplicarea regulii de necumul conduce la suprimarea totală a prestaţiei, cuantumul acesteia este cel care trebuie împărţit. 2. Dacă este vorba de o prestaţie calculată conform articolului 46 paragraful 2, prestaţia sau prestaţiile de natură diferită ale celorlalte state membre sau celelalte venituri şi toate elementele prevăzute de legislaţia statului membru pentru aplicarea clauzelor de reducere, de suspendare sau de suprimare sunt luate în considerare în funcţie de raportul dintre perioadele de asigurare şi/sau de reşedinţă prevăzute la articolul 46 paragraful 2 litera b) şi reţinute pentru calculul prestaţiei respective. Atunci când regula de necumul se aplică unei prestaţii calculate şi acordate conform principiului prorata temporis, prestaţia sau prestaţiile de natură diferită ori celelalte venituri sunt luate în considerare, pentru aplicarea clauzelor de reducere, de suspendare sau de suprimare, prevăzute de legislaţia care a realizat calculul şi acordarea în funcţie de raportul dintre perioadele de asigurare şi/sau de reşedinţă, realizate în baza legislaţiei în cauză, şi totalul perioadelor reţinute pentru calculul prestaţiei. 3. Dacă acordarea unor prestaţii de natură diferită sau a altor venituri determină în acelaşi timp reducerea, suspendarea sau suprimarea uneia sau mai multor prestaţii prevăzute la articolul 46 paragraful 1 litera a) i) şi a uneia sau mai multor prestaţii prevăzute la articolul 46 paragraful 2, sunt aplicabile următoarele reguli: a) în ceea ce priveşte prestaţia sau prestaţiile prevăzute la articolul 46 paragraful 1 litera a) i), cuantumurile ce nu ar fi plătite în caz de aplicare strictă a clauzelor de reducere, de suspendare sau de suprimare prevăzute de legislaţia statelor membre în cauză sunt împărţite la numărul de prestaţii care fac obiectul reducerii, suspendării sau suprimării; b) în ceea ce priveşte prestaţia sau prestaţiile calculate conform articolului 46 paragraful 2, reducerea, suspendarea sau suprimarea se efectuează conform paragrafului 2. Atunci când măsurile de reducere, de suprimare sau de suspendare afectează în diferitele state membre implicate pensii naţionale şi pensii prin totalizare - proratizare, în ceea ce priveşte prestaţia sau prestaţiile naţionale, cuantumurile care nu ar fi plătite în cazul aplicării stricte a clauzelor de reducere, de suspendare sau de suprimare prevăzute de statele membre implicate sunt împărţite la numărul de prestaţii care fac obiectul reducerii, suspendării sau suprimării, aşa cum este indicat mai sus. Pentru pensiile calculate şi acordate prin totalizare şi proratizare, reducerea se efectuează proporţional cu perioadele de asigurare şi/sau de reşedinţă, cu elementele luate în considerare.

RO.02.IB/SO-02 37

4. Dacă, în cazurile prevăzute la paragraful 1 şi la paragraful 3 litera a), legislaţia unui stat membru prevede, pentru aplicarea clauzelor de reducere, de suspendare sau de suprimare, luarea în considerare a prestaţiilor de natură diferită şi/sau a altor venituri, precum şi a tuturor celorlalte elemente, în funcţie de raportul dintre perioadele de asigurare prevăzute la articolul 46 paragraful 2 litera b), împărţirea prevăzută la paragrafele menţionate mai sus nu se aplică în cazul acestui stat membru. Dacă legislaţia instituţiei unui stat membru care a calculat şi acordat o pensie naţională prevede că aplicarea regulilor de reducere, de suspendare sau de suprimare se efectuează proporţional cu perioadele de asigurare realizate în baza legislaţiei sale, în raport cu ansamblul legislaţiilor, această instituţie nu împarte cuantumurile care nu ar fi plătite în cazul aplicării stricte a clauzelor de reducere, de suspendare sau de suprimare prevăzute de legislaţiile statelor în cauză, ci aplică propriile sale reguli luând în considerare perioadele de asigurare sau de reşedinţă realizate în baza legislaţiei în cauză, în raport cu totalul perioadelor reţinute pentru calculul prestaţiei. 5. Ansamblul dispoziţiilor menţionate mai sus se aplică prin analogie, dacă legislaţia unui stat membru sau mai multor state membre prevede că dreptul la o prestaţie nu poate să fie deschis în cazul acordării unei prestaţii de natură diferită, datorate în baza legislaţiei altui stat membru sau a realizării altor venituri. Regulile de mai sus se aplică indiferent de particularitatea regulii de necumul, inclusiv dacă este vorba de o regulă de deschidere a drepturilor.

Articolul 47 (11) Dispoziţii complementare pentru calculul prestaţiilor

1. Pentru calculul cuantumului teoretic şi al celui proratizat, prevăzute la articolul 46 paragraful 2, sunt aplicate următoarele reguli: a) dacă durata totală a perioadelor de asigurare şi de reşedinţă realizate înainte de producerea riscului în baza legislaţiilor tuturor statelor membre în cauză este mai mare decât durata maximă cerută de legislaţia unuia dintre aceste state membre pentru acordarea unei prestaţii complete, instituţia competentă a acestui stat ia în considerare această durată maximă în locul duratei totale a perioadelor menţionate. Această metodă de calcul nu poate atrage pentru instituţia respectivă obligaţia de a plăti o prestaţie în cuantum mai mare decât cel al prestaţiei complete prevăzute de legislaţia pe care o aplică. Această dispoziţie nu se aplică în cazul prestaţiilor al căror cuantum este independent de durata perioadelor de asigurare; Pentru a nu prejudicia lucrătorul în momentul totalizării, durata totală de asigurare este limitată, eventual, de fiecare instituţie competentă, la durata totală prevăzută de legislaţia pe care o aplică pentru a obţine o pensie completă. Astfel, dacă durata totală a perioadelor de asigurare sau de reşedinţă realizate în baza legislaţiilor tuturor statelor membre este mai mare decât durata maximă cerută de legislaţia unuia dintre state pentru a beneficia de o

RO.02.IB/SO-02 38

pensie completă, instituţia competentă a acestui stat ia în considerare această durată maximă în locul duratei totale realizate în toate statele membre. b) modalităţile de luare în considerare a perioadelor care se suprapun sunt stabilite în Regulamentul de aplicare prevăzut la articolul 98; A se vedea mai sus c) instituţia competentă a unui stat membru a cărui legislaţie prevede că stabilirea cuantumului prestaţiilor are la bază un venit mediu, o contribuţie medie, o majorare medie sau relaţie care a existat, pe parcursul perioadelor de asigurare, între venitul brut al persoanei în cauză şi media veniturilor brute ale tuturor asiguraţilor, cu excepţia ucenicilor, determină aceste cifre medii sau proporţionale numai pe baza perioadelor de asigurare realizate în baza legislaţiei statului respectiv sau a venitului brut realizat de persoana în cauză numai pe parcursul acestor perioade; d) instituţia competentă a unui stat membru a cărui legislaţie prevede că stabilirea cuantumului prestaţiilor are la bază suma veniturilor, contribuţiilor sau majorărilor determină veniturile, contribuţiile sau majorările ce urmează a fi luate în considerare în conformitate cu perioadele de asigurare sau de reşedinţă realizate potrivit legislaţiilor altor state membre, pe baza mediei veniturilor, contribuţiilor sau majorărilor constatată pentru perioadele de asigurare realizate potrivit legislaţiei pe care o aplică această instituţie; e) instituţia competentă a unui stat membru a cărui legislaţie prevede că stabilirea cuantumului prestaţiilor are la bază un venit sau o sumă forfetară va considera că venitul sau suma ce urmează a fi luată în calcul în conformitate cu perioadele de asigurare sau de reşedinţă realizate în baza legislaţiilor altor state membre este egală cu venitul sau suma forfetară sau, după caz, cu media veniturilor sau sumelor forfetare corespunzătoare perioadelor de asigurare realizate în baza legislaţiei pe care o aplică această legislaţie; Articolul 47 § 1 e) din regulamentul 1408/71, trebuie să fie interpretat conform obiectivului fixat de articolul 51 din tratat, care vrea în special ca lucrătorii migranţi să nu fie afectaţi de reducerea cuantumului prestaţiilor de securitate socială ca urmare a faptului că şi-au exercitat dreptul la libera circulaţie. Acest lucru implică faptul că, într-o situaţie în care persoana interesată, pe de o parte, a suferit o incapacitate într-un stat membru a cărui legislaţie este de un tip diferit de cea care se aplică şi, pe de altă parte, nu a cotizat în baza acestei ultime legislaţii pe perioada care serveşte la stabilirea bazei de cotizare medii de la care se calculează cuantumul prestaţiei, acest cuantum să fie acelaşi ca în cazul în care ar fi păstrat obligaţia de a cotiza în baza legislaţiei respective. Astfel, într-o asemenea situaţie, cuantumul teoretic al prestaţiei, obţinut numai pe baza cotizaţiilor plătite conform acestei legislaţii, trebuie să fie revalorizat şi majorat ca şi cum persoana interesată ar fi continuat să-şi exercite în aceleaşi condiţii activitatea în statul membru în cauză (CJCE 12 septembrie 1996 Nieto af.C251-94). f) instituţia competentă a unui stat membru a cărui legislaţie prevede că stabilirea cuantumului prestaţiilor are la bază, pentru anumite perioade, cuantumul veniturilor şi, pentru alte perioade, un venit sau o sumă forfetară, ia în considerare, în conformitate cu

RO.02.IB/SO-02 39

perioadele de asigurare sau de reşedinţă realizate în baza legislaţiilor altor state membre, veniturile sau cuantumurile, determinate conform dispoziţiilor prevăzute la literele d) sau e) sau media acestor venituri sau cuantumuri, după caz; dacă, pentru toate perioadele realizate în baza legislaţiei pe care o aplică această instituţie, calculul prestaţiilor are la bază un venit sau o sumă forfetară, instituţia respectivă va considera că venitul ce urmează să fie luat în considerare în conformitate cu perioadele de asigurare sau de reşedinţă realizate în baza legislaţiilor altor state membre este egal cu venitul fictiv corespunzător acestui venit sau acestei sume forfetare; g) instituţia competentă a unui stat membru a cărui legislaţie prevede că stabilirea cuantumului prestaţiilor are la bază o contribuţie medie, determină această bază medie numai în funcţie de perioadele de asigurare realizate în baza legislaţiei statului respectiv. Pentru calculul cuantumului teoretic al prestaţiei, instituţia competentă nu ia în considerare decât câştigurile, cotizaţiile, majorările constatate în cursul perioadelor de asigurare realizate în baza legislaţiei sale. 2. Dispoziţiile legislaţiei unui stat membru privind revalorizarea elementelor luate în considerare pentru calculul prestaţiilor sunt aplicabile, după caz, elementelor luate în considerare de instituţia competentă a acestui stat, conform paragrafului 1, în conformitate cu perioadele de asigurare sau de reşedinţă realizate în baza legislaţiilor altor state membre. 3. În cazul în care, conform legislaţiei unui stat membru, cuantumul prestaţiilor este stabilită ţinând cont de existenţa unor membri ai familiei, alţii decât copiii, instituţia competentă a acestui stat ia în considerare şi aceşti membri ai familie persoanei respective care îşi au reşedinţa pe teritoriul altui stat membru, ca şi cum aceştia şi-ar avea reşedinţa pe teritoriul statului competent. 4. Dacă legislaţia pe care o aplică instituţia competentă a unui stat membru necesită, pentru calculul prestaţiilor, luarea în considerare a unui salariu, în cazul în care a fost aplicat articolul 45 paragraful 6 primul şi al doilea alineat, şi dacă în acest stat membru, pentru acordarea pensiei, singurele perioade ce trebuie să fie luate în considerare sunt perioadele de şomaj complet indemnizate în conformitate cu articolul 71 paragraful 1 litera a) ii) sau litera b) ii) prima frază, instituţia competentă a acestui stat membru acordă pensia pe baza salariului ce a servit ca referinţă pentru acordarea respectivelor prestaţii de şomaj şi conform dispoziţiilor legislaţiei pe care o aplică. Şomerul. – Dacă pentru calculul şi acordarea prestaţiei, singurele perioade ce trebuie luate în considerare sunt perioade de şomaj complet indemnizat în cadrul articolului 71, paragraful a, a), ii, şi b), ii), din regulamentul nr. 1408/71, instituţia care, pentru a calcula şi acorda prestaţia are nevoie de salarii, realizează calculul şi acordarea respectivei prestaţii pe baza salariului care a servit drept referinţă pentru calculul prestaţiilor de şomaj. În cazul unui lucrător care a beneficiat, în cadrul articolului 71, paragraful 1 a) ii) şi b) ii), de regulamentul nr. 1408/71, de prestaţii de şomaj din statul său de reşedinţă şi pentru care, conform articolului 45 § 6 din regulamentul nr. 1408/71, perioadele de şomaj sunt luate în considerare de către instituţia competentă din statul de reşedinţă, ca şi cum lucrătorul ar fi fost supus acestei legislaţii în cursul ultimului său loc de muncă, ori lucrătorul nu a exercitat niciodată o activitate în statul de reşedinţă, nici

RO.02.IB/SO-02 40

înainte, nici după şomaj În acest caz, instituţia care calculează şi acordă prestaţia va ţine cont de salariul primit pe teritoriul altui stat membru.

Articolul 48 (11) Perioade de asigurare sau de reşedinţă mai mici de un an

1. Fără a ţine seama de articolul 46 paragraful 2, instituţia unui stati membru nu este obligată să acorde prestaţii în conformitate cu perioadele realizate în baza legislaţiei pe care o aplică şi care trebuie să fie luate în considerare în momentul producerii riscului dacă: durata perioadelor respective nu atinge un an şi ţinând cont numai de aceste perioade, nici un drept la prestaţii nu este dobândit potrivit dispoziţiilor acestei legislaţii. O instituţie competentă nu este obligată să acorde prestaţii în baza legislaţiei pe care o aplică dacă perioadele realizate de lucrător sunt mai mici de un an şi dacă, ţinând cont numai de aceste perioade, nici un drept nu este deschis în baza legislaţiei sale. De notat: Pe formularul E205 « atestat privind cariera de asigurare » instituţia trebuie să indice dacă acordă sau nu o pensie pentru o perioadă de asigurare mai mică de un an. 2. Instituţia competentă a fiecăruia dintre celelalte state membre în cauză ia în considerare perioadele prevăzute la paragraful 1, pentru aplicarea articolului 46 paragraful 2, cu excepţia literei b). Fiecare dintre celelalte instituţii competente la ale căror legislaţii lucrătorul a fost supus ţine cont de aceste perioade mai mici de un an pentru calculul pensiei teoretice, însă nu şi pentru calculul pensiei proratizate. Aplicarea acestei reguli determină integrarea perioadei mai mici de un an în numărul de ani pe baza cărora celălalt sau celelalte state membre vor plăti prestaţia. 3. În cazul în care aplicarea paragrafului 1 ar avea ca efect degrevarea tuturor instituţiilor statelor membre în cauză de obligaţiile ce le revin, prestaţiile sunt acordate exclusiv în baza legislaţiei ultimului dintre aceste state ale cărei condiţii sunt îndeplinite, ca şi cum toate perioadele de asigurare şi de reşedinţă efectuate şi luate în considerare conform articolului 45 paragrafele 1-4 ar fi fost realizate conform legislaţiei acestui stat. În fine, în ipoteza în care aplicarea acestei durate mai mici de un ar avea drept efect degrevarea tuturor instituţiilor statelor membre implicate de obligaţiile lor, prestaţiile

RO.02.IB/SO-02 41

sunt acordate exclusiv în baza legislaţiei ultimului stat ale cărui condiţii sunt îndeplinite, ţinând cont de totalizarea perioadelor de asigurare realizate în baza legislaţiilor tuturor statelor în cauză.

Articolul 49 (11) (15) Calculul prestaţiilor în cazul în care persoana în cauză nu îndeplineşte

simultan condiţiile cerute de toate legislaţiile în baza cărora au fost realizate perioade de asigurare sau de reşedinţă sau atunci când aceasta a solicitat în

mod expres amânarea acordării prestaţiilor de bătrâneţe 1. Dacă persoana respectivă nu îndeplineşte, la un moment dat, condiţiile cerute, pentru acordarea prestaţiilor, de toate legislaţiile statelor membre la care a fost supusă, ţinând cont, după caz, de articolul 45 şi/sau de articolul 40 paragraful 3, dar îndeplineşte numai condiţiile uneia sau mai multora dintre acestea, sunt aplicabile următoarele dispoziţii: Această dispoziţie îşi găseşte adesea aplicarea ca urmare, în special, a diferitelor vârste de deschidere a drepturilor la pensie în diferitele state membre. a) fiecare dintre instituţiile competente care aplică o legislaţie ale cărei condiţii sunt satisfăcute calculează cuantumul prestaţiei datorate, conform articolului 46; Dreptul la prestaţie este deschis în baza uneia sau mai multor legislaţii ţinând cont de perioadele de asigurare realizate în celelalte state membre, sau fără să fie necesar a ţine cont de acestea. Fiecare dintre instituţiile competente care aplică o legislaţie ale cărei condiţii sunt îndeplinite calculează cuantumul prestaţiei conform articolului 46 (pensie naţională, pensie prin totalizare – proratizare şi comparare) b) cu toate acestea : i) dacă persoana respectivă îndeplineşte condiţiile a cel puţin două legislaţii fără să fie nevoie să se apeleze la perioadele de asigurare sau de reşedinţă realizate în baza legislaţiilor ale căror condiţii nu sunt îndeplinite, aceste perioade nu luate în considerare pentru aplicarea articolului 46 paragraful 2, cu excepţia cazului în care luarea în considerare a perioadelor respective permite determinarea unui cuantum mai ridicat al prestaţiei; Dreptul la prestaţii este deschis simultan în baza a două legislaţii cel puţin, fără să fie nevoie să se facă apel la perioadele de asigurare sau de reşedinţă realizate în baza legislaţiilor ale căror condiţii nu sunt îndeplinite. În acest caz, perioadele de asigurare sau de reşedinţă realizate în baza legislaţiilor conform cărora drepturile nu sunt deschise nu sunt luate în considerare pentru calculul şi acordarea pensiei prin

RO.02.IB/SO-02 42

totalizare – proratizare, cu excepţia cazului în care luarea în considerare a acestor perioade permite determinarea unei prestaţii mai mari. ii) dacă persoana respectivă îndeplineşte condiţiile unei singure legislaţii fără să fie nevoie să se apeleze la perioadele de asigurare sau de reşedinţă realizate în baza legislaţiilor ale căror condiţii nu sunt îndeplinite, cuantumul prestaţiei datorate se calculează, conform articolului 46 paragraful 1 litera a) i), potrivit dispoziţiilor singurei legislaţii ale cărei condiţii sunt îndeplinite şi ţinând cont numai perioadele realizate în baza acestei legislaţii, cu excepţia cazului în care luarea în considerare a perioadelor realizate în baza legislaţiilor ale căror condiţii nu sunt îndeplinite permite determinarea, conform articolului 46 paragraful 1 litera a) ii), a unui cuantum mai ridicat al prestaţiei. Dreptul la prestaţii este deschis în baza unei singure legislaţii fără să fie necesar a se face apel la perioadele de asigurare realizate în baza legislaţiilor statelor membre ale căror condiţii nu sunt îndeplinite. Instituţia competentă calculează o pensie naţională conform legislaţiei pe care o aplică, ţinând cont numai de perioadele realizate în baza acestei legislaţii, cu excepţia cazului în care luarea în considerare a perioadelor de asigurare realizate în baza legislaţiilor ale căror condiţii nu sunt îndeplinite permite determinarea unei prestaţii prin proratizare – totalizare mai mari decât pensia naţională. Dispoziţiile prezentului paragraf sunt aplicabile prin analogie în cazul în care interesatul a solicitat în mod expres amânarea acordării prestaţiilor de bătrâneţe , conform articolului 44, paragraful 2, a doua frază. 2. Prestaţia sau prestaţiile acordate în baza uneia sau mai multor legislaţii avute în vedere, în cazul menţionat la paragraful 1 este recalculată (sunt recalculate) în mod automat, conform art. 46, pe măsură ce condiţiile cerute de una sau mai multe dintre celelalte legislaţii cărora li s-a supus interesatul sunt satisfăcute, luându-se în consideraţie, după caz, dispoziţiile art. 45 şi ţinând cont, încă o dată, după caz, de paragraful 1. Prezentul paragraf este aplicabil prin analogie în cazul în care o persoană solicită acordarea prestaţiilor de bătrâneţe dobândite în baza legislaţiei unuia sau mai multor state membre, care a fost suspendată până în acel moment conform articolului 44, paragraful 2 a doua frază. Chiar dacă legislaţia naţională a unui stat membru prevede că o pensie este calculată şi acordată cu titlu definitiv, calculul şi acordarea pensiei realizate în cadrul articolului 49, paragraful 1 din regulamentul nr. 1408/71, are întotdeauna un caracter provizoriu. Paragraful 2 al acestui articol prevede că prestaţiile care au fost acordate conform paragrafului 1, fac din oficiu obiectul unei recalculări conform articolului 46, pe măsură ce condiţiile cerute de una sau mai multe dintre celelalte legislaţii la care lucrătorul a fost supus sunt îndeplinite. Aceste dispoziţii cu privire la recalcularea prestaţiilor sunt aplicabile şi în cazul în care lucrătorul a solicitat în mod expres amânarea calculului şi acordării prestaţiilor de bătrâneţe dobândite în baza legislaţiei unuia sau mai multor state membre. Atunci când persoana interesată obţine calcularea şi acordarea drepturilor sale în baza legislaţiei fiecăruia dintre statele la ale căror legislaţii aceasta a fost supusă, pensia calculată precedent cu titlu provizoriu este revizuită de fiecare dată şi face atunci obiectul unui nou calcul conform dispoziţiilor articolelor 46 şi următoarele din regulament.

RO.02.IB/SO-02 43

3. O recalculare se face în mod automat conform paragrafului 1 şi fără să se aducă atingere art. 40 paragraful 2, în cazul în care condiţiile cerute de una sau mai multe dintre legislaţiile în cauză nu mai sunt îndeplinite. Încetarea drepturilor conform uneia sau mai multor legislaţii. – Atunci când condiţiile prevăzute de una sau mai multe legislaţii încetează a mai fi îndeplinite, o recalculare a prestaţiei este efectuată din oficiu. Aplicarea acestui articol a condus la mai multe hotărâri ale Curţii de Justiţie a Comunităţilor Europene, unii asiguraţi solicitând ca perioada de asigurare din statul sau statele în care dreptul nu era deschis să fie luată în considerare de statul în măsură să realizeze totalizarea, nu numai pentru deschiderea dreptului, dar şi pentru calculul acestuia. CJCE a confirmat că, potrivit sistemului instituit de regulamentul 1408/71 care a lăsat să subziste regimuri distincte care generează creanţe distincte ce privesc instituţii distincte pe lângă care prestatarul are drepturi directe, nu trebuie să se ţină cont de perioadele din celălalt stat pentru calculul prestaţiei. CJCE 6 martie 1979 ROSSI AF. 100/78 Rec. p. 831 CJCE 7 iulie 1994 Mc. Lachlan af. C-146/93 Rec. p. I-3229.

Articolul 50 (11) Acordarea unui supliment în cazul în care cuantumul prestaţiilor datorate în

baza legislaţiilor diferitelor state membre nu atinge minimul prevăzut de legislaţia statului pe teritoriul căruia îşi are reşedinţa beneficiarul

Beneficiarul de prestaţii căruia i se aplică prezentul capitol nu poate, în statul pe teritoriul căruia îşi are reşedinţa şi potrivit legislaţiei în baza căreia este datorată o prestaţie, să primească un cuantum al prestaţiilor inferior celui al prestaţiei minime stabilită de respectiva legislaţie pentru o perioadă de asigurare sau de reşedinţă egală cu totalitatea perioadelor luate în considerare pentru acordare conform dispoziţiilor articolelor precedente. Instituţia competentă a acestui stat îi plăteşte, dacă este necesar, pe parcursul întregii perioade a reşedinţei sale pe teritoriul acestui stat, un supliment egal cu diferenţa dintre suma prestaţiilor datorate în conformitate cu prezentul capitol şi cuantumul prestaţiei minime.

RO.02.IB/SO-02 44

Legislatorul comunitar a dorit să garanteze lucrătorului migrant minimum de prestaţie din ţara sa de reşedinţă, dacă un astfel de minim există. CJCE 30 noiembrie 1977 Torri af. 64/77 Rec. p. 2299. Trebuie notat că se poate vorbi de "prestaţie minimă" numai dacă legislaţia statului de reşedinţă conţine o garanţie specifică ce are drept obiect să asigure beneficiarilor de prestaţii de securitate socială un venit minim care depăşeşte nivelul prestaţiilor la care aceştia ar putea avea dreptul numai în baza perioadelor lor de afiliere şi a cotizaţiilor plătite CJC 17 decembrie 1981 Regina vs/ Social Security Commission (Browning) AFF. 22/81 Rec. p. 335. Dacă valoarea prestaţiilor este mai mică decât acest cuantum, instituţia competentă a acestui stat plăteşte persoanei interesate, pe toată durata reşedinţei acesteia pe teritoriul său, o prestaţie complementară egală cu diferenţa dintre suma prestaţiilor acordate de diferitele instituţii şi cuantumul prestaţiei minime din statul de reşedinţă. Acest lucru conduce, în anumite cazuri, la acordarea unui minim întreg atunci când celălalt stat membru notifică un refuz, de exemplu refuz medical, în cadrul invalidităţii.

Articolul 51 (11) Revalorizarea şi recalcularea prestaţiilor

1. Dacă, din cauza unei creşteri a costului vieţii sau a unei schimbări a nivelului salariilor sau a altor cauze de adaptare, prestaţiile statelor respective sunt modificate cu un procentaj fix sau cu un cuantum determinat, acest procentaj sau cuantum trebuie să fie aplicat direct prestaţiilor determinate conform art. 46, fără să fie necesară o recalculare în conformitate cu articolul respectiv. O parte de pensie acordată un fost soţ nu trebuie să fie recalculată ca urmare a revalorizărilor altei pensii acordate de alt stat membru şi datorate evoluţiei economice (CJCE 2 oct. 1997, M. Cirotti, af. C-144/96 : Rec. CJCE 1997, I, p. 5349). 2. In schimb, în caz de modificare al modului de stabilire sau a regulilor de calcul al prestaţiilor, o recalculare va fi efectuată conform art. 46. O recalculare ar putea interveni în cazul unei schimbări produse în situaţia personală a asiguratului (CJCE, 2 februarie 1982, A. Sinatra, af. 7/81 : Rec. CJCE 1982, p. 137. - 23 martie 1990, G. Cabras, af. C-199/88 : Rec. CJCE 119, I p. 1023), în cazul modificării modului de determinare a pensiei minime (CJCE, 12 iulie 1989, A. Jordan, af. 141/88 : Rec. CJCE 1989, p. 2387), în cazul modificării regulilor de calcul al prestaţiei (CJCE, 5 mai 1983, Van Der Bunt Craig, af. 238/81 : Rec. CJCE 1983, p.

RO.02.IB/SO-02 45

1385). O recalculare în cadrul articolului 46 va trebui de asemenea să fie aplicată prestaţiilor de venit garantat acordate persoanelor vârstnice şi destinate să compenseze insuficienţa resurselor titularului avantajului respectiv (CJCE, 22 aprilie 1993, R. Levatino, af. C-65/92 : Rec. CJCE 1993, 1 p. 2005). În cazul unei recalculări, a suprimării sau suspendării prestaţiei, instituţia care a luat decizia o notifică persoanei interesate şi fiecăreia dintre instituţiile pe lângă care persoana are un drept. Această notificare se poate efectua, eventual, prin intermediul instituţiei de instrumentare. Decizia trebuie să precizeze căile şi termenele de recurs prevăzute de legislaţia competentă. Termenele de recurs nu încep să curgă decât de la data primirii deciziei de către asigurat (Regulamentul nr. 574/72, art. 49).

Articolul 51 bis (19) Persoane aparţinând unui regim special al funcţionarilor

1. Dispoziţiile articolului 44, ale articolului 45, paragrafele 1,5 şi 6 şi articolele 46-51 se aplică prin analogie persoanelor care aparţin unui regim special al funcţionarilor. 2. Cu toate acestea, dacă legislaţia unui stat membru subordonează dobândirea, acordarea, menţinerea sau redobândirea drepturilor la prestaţiile unui regim special al funcţionarilor condiţiei conform căreia toate perioadele de asigurare să fi fost realizate în cadrul unuia sau mai multor regimuri speciale ale funcţionarilor în statul membru respectiv sau să fi fost asimilate unor astfel de perioade conform legislaţiei statului membru respectiv, nu se iau în considerare decât perioadele care pot fi recunoscute conform legislaţiei statului membru respectiv. Dacă, după luarea în considerare a perioadelor astfel realizate, interesatul nu îndeplineşte condiţiile impuse pentru a beneficia de aceste prestaţii, aceste perioade sunt luate în considerare în vederea acordării prestaţiilor din regimul general sau, în lipsă, din regimul care se aplică muncitorilor sau angajaţilor, în funcţie de situaţie. Dispoziţiile aplicabile în materie de asigurări de bătrâneţe şi urmaşi pentru funcţionari sunt identice cu cele privind asigurarea de invaliditate. Capitolul bătrâneţe şi urmaşi este aplicabil regimurilor funcţionarilor cu excepţia cazului în care există derogări de la totalizarea perioadelor de asigurare. Într-adevăr, un regim special al funcţionarilor nu este obligat să ia în considerare perioadele de asigurare realizate în baza legislaţiei altui regim special, decât dacă legislaţia sa permite acest lucru. Totuşi, pentru a evita ca lucrătorul să nu aibă nici un drept atunci când drepturile în baza regimului special nu sunt deschise, perioadele realizate în baza regimului special sunt luate în considerare de regimul general sau, dacă nu, de regimul aplicabil muncitorilor sau angajaţilor, după caz, chiar dacă persoana interesată nu a fost supusă unuia dintre aceste regimuri în cursul carierei sale. 3. Instituţia competentă a unui stat membru a cărui legislaţie prevede ca procesul de calcul al prestaţiilor să se bazeze pe ultimul/ultimele tratament(e) perceput(e) în timpul unei perioade de referinţă să nu ia în considerare, în cadrul procesului de calcul, decât

RO.02.IB/SO-02 46

tratamentele reevaluate în mod cuvenit, percepute în timpul perioadei/perioadelor în care interesatul a fost supus respectivei legislaţii. Pentru calculul prestaţiei nu se ţine cont decât de tratamentele primite în cursul perioadei sau perioadelor în care persoana interesată a fost supusă legislaţiei aplicate de instituţia care calculează şi acordă prestaţia.