Regimuri Politice Nedemocratice - Studiu de Caz - Italia Fascista

Specializarea:

Administratie Publica

Regimuri politice nedemocratice

Studiu de caz:

ITALIA FASCISTA

Indrumator: Student:

Corina Barbaros

Grupa 1,Seria 3

Anu II

Iasi,2009

1. Regimuri politice

1.1 Regimuri politice dictatoriale

1.2 Regimuri ploitice nedemocratice-trasaturi

2. Doctrina fascista

3. Fascismul

4. Cauzele aparitie fenomenului fascist

5. Fascismul in Italia

6. Bibliografie

1. Regimuri politice

Problema regimurilor politice este vitala pentru organizarea si fundamentarea vietii sociale.De natura regimurilor politice depinde in mare masura solutionarea in interesul cetatenilor a problemelor legate de viata si activitatea acestora.

Regimul politic reprezinta forma concreta de organizare si functionare a sistemului politic,indeosebi modul de constituire si actiune a organelor de stat in raport cu cetatenii.

Natura regimului politic, forma sa de exprimare in planul practicii sociale este rezultatul raportului de forte dintre clase, grupuri sociale, partide, formatiuni politice, intr-un cuvant, dintre cetateni, organizatii, dintre acestea si societatea civila si politica;Regimul politic nu poate si nu trebuie identificat cu forma de guvernare.Forma de guvernare desemneaza modul concret de formare si organizare a organelor puterii de stat, caracteristicile si principiile lor, raporturilor dintre ele si celelalte organe ale statului, ca si a raporturilor dintre ele si celelalte forme institutionalizate ale sistemului politic. In schimb, regimul politic inseamna materializarea expresa a unor operatiuni axiologice, a unei ierarhii specifice a valorilor, in general, a valorilor politice, in special. Chiar daca unele elemente ale regimului politic se suprapun intr-o oarecare masura si sub anumite aspecte, cu cele ale formei de guvernamnt sau ale structurii de stat, prin aceasta ele nu-si dizolva identitatea, calitatea distincta de a fi laturi definitorii ale regimului politic. Cu exceptia monarhiilor absolute unde se nasc regimuri dictatoriale, forma de guvernare nu poate decide natura regimului politic, ci ea, in cea mai mare masura, este rezultatul raportului dintre aceasta si cetateni.

1.1 Regimurile politice dictatoriale

Termenul de "dictatura" provine din latinescul "dictatura", derivat

din "dictare - a afirma, a porunci", nsemnnd dominatia nelimitata a unui

grup social, a unei persoane.

Dictatorul (lat. "dictator") este persoana care exercita conducerea

fara nici un control al statului, avnd puteri discretionare.

n Roma antica, dictatura nsemna puterea absoluta a unui despot(autocrat, tiran). Notiunea era atribuita magistratilor superiori, investiti cu puteri nelimitate n mprejurari exceptionale - razboaie, rascoale populare - pentru o perioada, n principiu, de 6 luni. Exprimnd, initial, o putere legal instituita, la sfrsitul republicii romane prin dictatura se nte lege puterea celui care a acaparat-o prin mijloace ilegale.

n politologie, termenul de dictatura este identificat cu cel de totalitarism, absolutism, despotism, autocratie, existnd o diversitate de pareri cu privire la trasaturile definitorii ale dictaturii, printre care mentionam: caracterul absolut al autoritatii supreme; absenta unor norme de succesiune; lipsa unor legi sau cutume n virtutea carora dictatorii sa raspunda pentru faptele lor; concentrarea puterii n mna unei singure persoane s.a.n definirea conceptului de dictatura, politologia evidentiaza mijloacele si metodele proprii guvernarii dictatoriale, de la cele legale pna la cele ilegale, de la manipularea "pasnica" la violenta deschisa, n functie de evolutia concret istorica.

Dictatura reprezinta, asadar, caracteristica principala a oricarei

dominatii, modul si formele ei de exercitare, n raport cu toate conditiile concrete ale momentului istoric.

De-a lungul istoriei, au existat mai multe regimuri dictatoriale,ndeosebi n epocile sclavagista si feudala, sub forma monarhiilor absolutiste. O data cu epoca moderna, regimurile absolutiste au primit puternice lovituri, prin aparitia regimurilor democratice. Cu toate acestea,istoria moderna si, n mod deosebit, cea contemporana, au nregistrat si regimuri politice dictatoriale. Mare amploare au avut dictaturile de tip fascist (Moussolini, Hitler, Horty etc.) si comunist (Stalin, Mao Tzedun Politologie etc.). n afara de aceste regimuri dictatoriale de mare amploare se cunosc si alte regimuri dictatoriale militare, personale etc.

Dictaturile totalitare sunt regimuri politice fundamentate pe

ideologia si partidul politic de extrema dreapta sau de extrema stnga, ale

caror mijloace si practici de guvernare au atins formele cele mai arbitrare ale

puterii absolute discretionare, exercitate prin teroare, propaganda si asasinat.

Regimurile totalitare au unele trasaturi comune: la baza aparitiei si

mentinerii lor au stat: existenta unui singur partid, fapt ce a determinat nlaturarea statului de drept; ideologii singulare, absolutiste, cu caracter mesianic, care la fascism s-a manifestat n exterminarea popoarelor si indivizilor apartinnd altor comunitati, rase sau conceptii, iar ideologia comunista, prin misiunea "istorica" a clasei muncitoare si a tezei "luptei de clasa", care a distrus drepturile si libertatile natiunilor, ale indivizilor, ale tuturor comunitatilor sociale care s-au aflat sub comunism; mitul dominatiei charismatice, mitologia sefului predestinat sa conduca, crendu-se cultul sefului (personalitatii) ntretinut prin mijloacele propagandei si ideologiei partidului, impuse pna la dimensiunile unei isterii colective.

Regimurile totalitare comuniste au aparut n timpul primului razboi mondial (n fostul imperiu tarist) si dupa al doilea razboi mondial n unele tari din centrul si estul Europei, n Asia si America Latina si au disparut, n buna parte, ca urmare a revolutiilor anticomuniste din anii 1989-1990.

Regimurile totalitare fasciste au aparut dupa primul razboi mondial si au fost nlaturate la sfrsitul celui de al doilea razboi mondial, ca urmare a victoriei Natiunilor Unite

1.2 Regimuri politice nedemocratice trasaturi

Sintetizand, putem aprecia ca regimurile politice nedemocratice, dictatoriale se individualizeaza in teorii si practica vietii politice prin urmatoarele trasaturi: -puterea de stat este detinuta si exercitata in mod absolut de catre o persoana sau un grup de persoane care concentreaza in mainile lor intreaga putere, indeosebi cea politica; -aplicarea puterii nu se realizeaza in baza principiului separarii acesteia sau chiar daca acest principiu se mentine, el este formal avand un rol propagandistic; -inexistenta unor organe reprezentative ale puterii de stat sau chiar daca acestea sunt prezente in viata politica, atributiile si prerogativele lor sunt considerabil restranse. Organele puterii, atat cate exista, sunt numite, ele subordonandu-se total puterii. In aceasta situatie nu se mai poate vorbi de existenta statului de drept; -lipsa pluripartidismului politic si ideologic si, in consecinta, a opozitiei politice. In cadrul societatii se instaureaza dominatia politica si ideologica a unui singur partid, a celui aflat la putere. Singura ideologie admisa este ideologia partidului unic, aceasta devenind ideologia oficiala a puterii. Ea va intemeia si va promova interesele partidului, ale grupului aflat la putere, impunandu-se adeseori si prin forta; -prin mijloacele propagandei si ideologiei partidului are loc crearea cultului personalitatii sefului partidului, asa cum s-a intamplat in cazul lui A.Hitler, B.Mussolini, V.Stalin, I.B.Tito, Mao Tzedun, N.Ceausescu, Kim Ir Sen etc.; -regimurile dictatoriale isi au mijloacele si metodele proprii de guvernare de la cele legale, pana la cele ilegale, de la manipularea "pasnica", pana la violenta deschisa. Folosirea unora sau altora dintre aceste metode depinde de momentul concret istoric, de forta grupului aflat la putere etc.

2. Doctrina fascista

Ca miscare orientata spre cucerirea puterii ,fascismul nu a fost niciodata preocupat de definirea teoretica a scopurilor si originilor sale.El a construit mai degraba instrumente ale puterii si mai putin teorii.Pe de alta parte insa,o teorie era putin utila ,cel putin in momentele de conturare a miscarii,atunci cand o atitudine doctrinara ferma ar fi riscat sa indeparteze o serie intreaga de potentiali sustinatori.Atat Mussolini cat si Hitler s-au declarat impotriva ideologiilor:Noi nu avem nici o doctrina ,doctrina noastra este fapta,spunea primul ,iar cel de-al doilea completa: Toate programele sunt zadarnice ,ceea ce conteaza este vointa umana

Cu toate acestea,pot fi identificate o serie de concepte cheie fundamentale ale doctrinei.Primul este glorificarea statului si ideea completei subordonari ale individului in fata acestuia.Statul este definit ca un tot organic in care indivizii trebuie incadrati pentru binele lor si al natiunii.Fascismul este o exaltare a statului ,iar pentru fascismul iatlian statul este un scop in sine.Mussolini declara la Scala din Milano:Totul in stat,nimic impotriva statului,nimic in afara statului.Statolatria italiana nu se regaseste insa si in nazismul german.

Pentru acestia(pentru Hitler mai ales) statul este doar un mijloc pentru conservarea rasei.A subliniat ca miscarea pe care o conduce nu se intemeiaza pe ideea de stat ci este in primul rand bazata pe o inchisa Volkgemeinschaft(comunitate populara)-intemeiata pe egalitatea absoluta nu de drepturi,ci de natura a tuturor germanilor si pe absoluta lor deosebire fata de toate celelalte popoare.Promisiunea timpurie a lui Hitler-Nu am sa recunosc niciodata ca alte natiuni au aceleasi drepturi ca si germanii-a devenit doctrina oficiala in statul nazist.Ideea de unicitate a Volk-ului german completata de tezele geopoliticii si ale garwinismului social,aveau sa conduca cu multa usurinta la politica expansionista si la incercarea de a obtine hegemonia mondiala.

Pentru fascisti,orice individ conteaza doar in masura in care este integrat in sistemul total,politic sau social si intelege sa il serveasca.Trebuia eliminata astefel orice contradictie din interiorul sistmului social;cerinta suprema era unitatea,motiv pentru care formula marxista a luptei de clasa devine o inacceptabilitate teoretica.In fapt,are loc o preluare nationala a socialismului:se pastreaza retorica ,insa se inlocuieste ideea de clasa cu cea de natiune.Mussolini preia ideea sindicalistilor revolutionari,a lui Enrico Corradi mai precis,care formulase conceptul de natiune proletara-lupta nu se da intre sectoarele dintr-o societate si asa saraca,ci ca adevaratele diferente de clasaapar intre natiunile sarace si cele capitaliste dezvoltate.

Atat fascismul cat si nazismul si-au asumat aceste puncte de vedere,declarand ca national-socialismul este singurul socialism si ca fascismul nu poate accepta o doctrina(socialismul) care nu vede statul ca un singur tot unitar in care clasele se topesc intr-o singura unitate morala si economica.Acestea au fost tot atatea argumente pentru a stopa orice revendicari sociale,inclusiv pentru a interzice greva(in Italia mussoliniana).

Asadar,fascismul a gasit pentru problemele economice si sociale reale o rezolvare:substituirea lor cu problema natiunii;individul si problemele sale conteaza prea putin sau deloc,ceea ce este important este binele intregului.Iar daca intregul se afla in pericol trebuie sa ne ocupam in primul rand de el.

3. FascismulTermenul fascism i are etimologia n latinescul fasces care simboliza un snop de nuiele n care este nfipt o secure, simbol al autoritii care era purtat de lictorii ce-i nsoeau pe nalii magistrai romani. La nceputul sec. XX, n Italia, fasciile erau grupuri revoluionare de sorginte socialist care se distingeau printr-o atitudine naionalist i o activitate non-parlamentar i chiar non-partinic.

Fascismul este produsul ideologic al sec. XX iar termenul ca atare este folosit deseori peiorativ, fascist i dictator fiind considerate echivalente. Sloganurile fascismului italian, Crede, Supun-te, Lupt i Ordine, Autoritate, Dreptate, au nlocuit cunoscutul refren la Revoluiei franceze Libertate, Egalitate, Fraternitate. Partidul fascist italian se nate n 1919, iar n 1922 liderul su Benito Mussolini este numit prim-ministru. Partidul naional socialist german se formeaz tot n 1919, iar n 1933 Adolf Hitler devine cancelarul Germaniei. Baza popular a partidului fascist era format din ptura de jos a clasei mijlocii, mici ntreprinztori, fermieri, meteugari, ceea ce explic ostilitatea att faa de capitalism, ct i faa de comunism.

Ca ideologie fascismul este dificil de analizat din mai multe motive:

n primul rnd, este un conglomerat de trsturi negative, anti-liberalism, anti-parlametarism, anti-democratic, anti-capitalist, anti-burghez, anti-comunist, etc, fiind greu de stabilit ce anume afirm i sprijin. El apare ca o reacie la politica european dominat de valorile Revoluiei franceze.

n al doilea rnd, este o ideologie eclectic, un fel de viziune asupra lumii, cum o considera Hitler, aidoma unei viziuni religioase care presupune credin oarb, supunere i mai puin dezbatere i analiz critic. Nu ntmpltor sloganul favorit al lui Mussolini era Fapte, nu vorbe sau Inactivitatea nseamn moarte.

Ceea ce deosebete fascismul de naional-socialismul german este chestiunea rasei, a tradiiei Volk. In Germania nazist istoria, cultura, statul erau subordonate ideii de ras. n Italia fascist elementul central al ideologiei era Statul corporatist privit ca instrument foarte important n modernizarea rii. n ambele ipostaze ns masele erau doar ipostaze ale unor realiti transcendente: rasa i statul corporatist

4. Cauzele aparitiei fenomenului fascist

Putem identifica mai multe categorii de explicatii,de la cele sociologice la cele psihologice.Toate acestea trebuie avute in vedere intr-o incercare de explicatie,insa nici una nu poate fi declarata drept cauza unica,nici macar cauza principala a nasterii fenomenului fascist.Aparitia acestuia a fost determinata de un complex de factori,de o anumita conjunctura,motiv pentru care explicarea prin reducera la un singur factor ar fi atat falsa cat si nesatisfacatoare.

1. Fascismul este consecinta intrarii maselor pe scena istoriei:aceasta explicatie,favorizata mai ales de autorii care pun semnul egal intre fascism si comunism sub umbrela de totalitarism,presupune ca masele,atomizate si dezorganizate in trecerea de la societatea traditionala la cea industriala au fost foarte de manipulat si mobilizat.Omul societatii de masa este izolat,expus si prin urmare disponibil;comportamentul sau tinde spre extrem ,unde modurile active de reactie si interventie in procesul politic constituie o altrnativa la aparitie.Astfel,o societate este predispusa dominarii carismatice si mobilizarii politice.

2. Fascismul este consencinta crizei care a urmat primul razboi mondial:umilintele impuse se statele victorioase in primul razboi mondial,asociate cu dificultatile recesiunii economice au creat furie si puternice nemultumiri in randul populatiei infrante.Furia a fost canalizata de o ideologie care sustinea nu doar importanta actiunii,cat mai ales rolul ei predestinat in istorie.A fost suficient ca la aceasta sa se adauge identificarea tapului ispasitor si o figura salvatoare pentru a se ajunge la ororile nazismului.

Masele populare,lipsite de o cultura politica democratica au fost usor de manipulat,cu atat mai mult cu cat evolutia spre fascism a coincis cu evolutia mijloacelor de comunicare in masa.Exista asadar un receptor cu stare de spirit favorabila,canalele de comunicare erau in plina expansiune,astfel incat propaganda a devenit,alaturi de teroare,cel mai uzitat tip de aciune politica.

3. Fascismul este expresia unui radicalism unic al claselor de mijloc:aceasta idee sustine ca principalul actor a fost clasa de mijloc care nu avea suficienta autoritate politica.Teza s-a bucurat de mare succesc si coincide cu cea a lui Seymour Martin Lipset,a radicalismului centrului,conform careia patura cea mai radicala dintr-o societate este cea mijlocie.La ideea ca fascismul se sprijina in primul rand pe clasa de mijloc ajunge si Leon Trotki,desi isi construieste argumentatia ca raspuns la teza socialista conform careia fascismul este creatia marelui capital monopolist.

4. Fascismul este rezultatul impulsurilor psihosociale neurotice sau patologice:teza aceasta a fost formulata mai ales de E. Fromm, W Reich, si Th. Adorno.Erich Fromm in lucrarea sa Frica de libertate leaga aparitia fascismului de sentimentul izolarii ,al impotentei,anomiei si frustarii care caracterizeaza,crede el,clasa de mijloc din Europa Centrala.Reich in lucrarea sa The Mass Pshycology of Fascism apropie si mai mult interpretarea fascismului de Freud,afirmand ca acest regim este o combinatie intre represiunea sexuala si impulsuri compensatorii agresive si sado-masochiste,ca este,asadar,consencinta certa a societatii burgheze bazata pe represiunea sexuala.5. Fascismul in Italia

Din 1922, cand a avut pentru prima data puterea asupra guvernului italian in Roma, pana in 1927, Benito Mussolini si-a consolidat progresiv dictatura, dand forma statului fascist italian.

Statul si partidul au devenit instrumente monolitice in mainile lui Mussolini, care era capo di guverno (seful guvernului), al statului si el Duce, conducatorul partidului.

Legge fascistissime ( legile cele mai fasciste), realizate de liderul fascist, juristul Alfredo Rocco, a transformat Parlamentul intr-un congres al partidului si practic a fuzionat puterea legislativa si cea executiva si a facut Marele Consiliu Fascist un instrument al Ducelui, pe care putea sa il convoace singur si sa ii determine agenda.

Cu acest succes Mussolini a inceput sa se gandeasca mai departe la viitor. Pana in 1930 a inceput greul proces de modernizare fortata a tarii, de catre un guvern puternic si eficient cu o noua conducere ce comunica intregului popor vitalitate si energie.

Pe 25 octombrie 1932, Musolini a tinut in Milano o cuvantare prin care punea Italia Fascista printre liderii lumii: "Astazi, cu o incredere absoluta, va spun ca secolul douazeci va fi secolul fascismului, secolul puterii italiene, secolul in care Italia va fi pentru a treia oara liderul omenirii."

In 1934 Mussolini afirma ca fascismul a devenit din 1929 nu numai un fenomen italian ci unul mondial. Pentru a duce la bun sfarsit ceea ce a inceput, Mussolini cere transformarea Italiei intr-o natzione militarista e guerriera.

In indeplinirea acestui obiectiv el a reusit inca si mai putin decat reusise in modernizarea Italiei.

In primele sale faze, Musolini privea Fascismul ca o dezvoltare a civilizatiei Occidentale si privea cu neincredere asupra germaniei si mai ales asupra Socialismului National promovat de Hitler, in care vedea " o suta de procente rasism: impotriva oricui: ieri impotriva crestinatatii, astazi impotriva latinitatii iar maine, cine stie, impotriva intregii civilizatii". Dar imperialismul si supraestimarea fascismului l-a condus pe Mussolini in bratele Partidului National Socialist German.

Cucerirea Etiopiei (1935) a separat Italia de Europan de Vest si de Organizatia Natiunilor. In anul urmator, impresionat de succesul german, Mussolini incepe sa vorbeasca de o axa Roma-Berlin si o promoveaza in mtimpul vizitei la Berlin in 1936, vizita pe care Hitler o reintoarce in mai 1938.

Sincerele admiratii ale lui Hitler pentru Mussolini au facut sa creasca increderea sa inj sine. Interventia fascismului in Razboiul Civil Spaniol si tratatul Munchenului cu Anglia din septembrie 1938 a insemnat incoronarea succesului politicii lui Mussolini; in realitate se masca odata cu acceptarea politici anti-semite de catre Italia, trecerea acesteia intr-o pozitie de satelit al germaniei. Din aceasta cauza, dar si din dorinta de glorie si de marire, Italia intra in iunie 1940 in razboiul pornit de Germania in septembrie 1939. Razboiul a dezvaluit ineficienta Italiei, iar trei ani de razboi au adus caderea lui Musolini si a partidului sau.

Politica economicMussolini i Partidul Fascist au promis italienilor un nou sistem economic numit corporatism. Acesta ar fi trebuit s fie o fuziune a capitalismului i socialismului ntr-un nou sistem economic, care ar fi pstrat ierarhia social i de clas, dar ar fi permis muncitorilor s fie capabili s negocieze pe baze egale cu proprietarii afacerilor n problemele salariilor, programului i condiiilor de munc i altele.

n 1935, a fost publicat sub semntura lui Mussolini Doctrina fascismului. Se pare c autorul a fost cel mai probabil Giovanni Gentile. Doctrina descria rolul statului n economie n noile condiii corporatiste. Pn n acel moment, fascismul fusese mai favorabil pstrrii libertii forelor pieii dect interveniei statului n economie.

Statul corporatist consider c intreprinderea privat din sfera produciei este cel mai eficient i mai folositor instrument n interesul naiunii. Lund n consideraie faptul c organizaia privat de producie este o funcie de interes naional, organizatorul intreprinderii este responsabil fa de stat pentru orientarea dat produciei. Intervenia statului n producia economic apare numai cnd iniiativa privat lipsete sau este insuficient, sau cnd sunt implicate interesele politice ale statului. aceast intervenie poate lua forma controlului, asistenei sau a conducerii directe.

Fascitii au pretins c acest sistem nou va fi egalitarist i tradiional n acelai timp. Politica economic a corporatismului a dat rapid faliment: prevederile de stnga ale manifestului fascist au trezit opoziia industriailor i marilor proprietari de pmnt, care l sprijiniser pe Mussolini pentru c acesta promisese c va apra Italia de socialism i comunism. Ca urmare, sistemul corporatist a ajuns s fie dominat de interesele industriailor. n ntreaga perioad a dictaturii mussoliniene, legislaia economic a favorizat n primul rnd clasa marilor industriai i a moierilor prin privatizri, liberalizri ale legilor arendei i prin desfiinarea sindicatelor nefasciste. Sindicatele fasciste nu puteau apra muncitorii de consecinele economice, fiind responsabile pentru distribuirea ajutoarelor de asisten social, plilor compensaiilor de concediere i, n unele cazuri, fiind mputernicite s megocieze contracte de munc.

Dup ce Marea criz economic a lovit economia mondial ncepnd din 1929, regimul fascist a urmat exemplul altor ri care au introdus tarige protecioniste i au ncercat s intervin n stabilirea de direcii de dezvoltare economic. n deceniul al patrulea, guvernul italian a sprijinit creterea produciei de gru, ceea ce a dus la asigurarea necesarului din producia intern i ncetarea importurilor din Canada i Statele Unite. n schimb, schimbarea destinaiei unor terenuri arabile, a dus nu doar la creterea produciei de gru, dar i la scderea producie de zarzavaturi i de fructe. n ciuda creterii produciei de gru, situaia ranilor nu s-a mbuntit. Aproximativ 0,5% din populaia italian deinea 42% din pmnturile agricole, iar veniturile ranilor nu au crescut, n vreme ce taxele de tot felul s-au mrit. Criza economic cauzase o cretere a omajului de la 300.000 la 1 milion de oameni n 1933.Tot criza economic a fcut ca veniturile reale ale populaiei s scad cu 10% i exporturile s se prbueasc. Italia a traversat mai uor perioada crizei economice mondiale dect alte state occidentale. Serviciile de asisten social au reuit ntr-o mai mare msur dect n alte ri s reduc impactul crizei. Creterea industrial italian din perioada 1918 1938 a fost mai mare dect cea a Germaniei n aceiai perioad. Creterii economice mai mari n acea perioad au avut doar Regatul Unit i naiunile scandinave.

[Politica externBenito Mussolini i Partidul Fascist au promis s refac statutul de mare putere european al Italiei prin crearea Noului Imperiu Roman. Mussolini a promis c Italia va deveni puterea dominant n Marea Mediteran. Propaganda fascist se folosea de anticul termen roman Mare Nostrum (n limba latin: Marea noastr) pentru descrierea Mediteranei. Regimul fascist crescut fondurile alocate proiectelor militare i a nceput planuri pentru crearea unui Imperiu Italian n Africa i a ncercat s domine regiunile mrilor Mediterana i Adriatic. Fascitii au luat n consideraie declanarea unor rzboaie pentru cucerirea Dalmaiei, Albaniei i Greciei, care urmau s completeze posesiunile Imperiului Italian.

Prima decizie de politic extern a guvernului fascist cu privire la posesiunile din afara Europei a fost concesiunarea unei regiuni ocupate de armata italian n Anatolia n primul rzboi mondial, care fusese cedat noului guvern republican turc n 1923. Dup acest moment, Italia a nceput o serie de aciuni expansioniste. Eforturile colonialiste au nceput cu negocieri cu guvernul britanic pentru extinderea granielor coloniei Libie. Primele negocieri au nceput n 1925 i priveau definirea graniei dintre Libia italian i Egiptul sub control britanic. Aceste negocieri au dus la ocuparea de ctre Italia a unui teritoriu nerevendicat pn n acel moment. n 1934, Italia a cerut nc o dat mai mult teritoriu pentru colonia sa libian, de aceast dat pe seama coloniei britanice Sudan i din nou Anglia a cedat i a permis ca anumite teritorii sudaneze s fie anexate la Libia. Aceste concesiuni au avut loc pe fundalul unor bune relaii iatalo-britanice de la acea vreme.

Bibliografie

Mark Robson, Italia: liberalism si fascism, 1870-1945, ed. All, 1997 Paul Guichonnet, Mussolini si fascismul, ed. Corint, Buc., 2002

EMBED MSPhotoEd.3

_1315890949.bin