referat sticla

2
Elev: Dobrică Alberto Cosmin Sticla Sticlele sunt amestecuri de dioxid de siliciu și silicați ai diferitelor metale . Generalități Sticla poate avea diverse culori Sticlele sunt materiale amorfe (necristalizate), cu rezistență mecanică și duritate mare, cu coeficient de dilatare mic. La temperaturi mai înalte se comportă ca lichidele subrăcite cu vâscozitate mare. Nu au punct de topire definit. Prin încălzire se înmoaie treptat, până la lichefiere, ceea ce permite prelucrarea sticlei prin suflare, presare, turnare, laminare. Sticlele se obțin, în general, prin topirea în cuptoare speciale a unui amestec format din nisip de cuarț , piatră de var , carbonat de sodiu (sau de potasiu) și materiale auxiliare. Proprietățile fizice ale sticlelor sunt determinate de compoziția lor. Sticla obișnuită (sticla de sodiu sau potasiu) Sticla de sodiu are compoziția aproximativă 6SiO 2 ·CaO·Na 2 O. Se întrebuințează la fabricarea geamurilor și a ambalajelor de sticlă. Sticla de potasiu are compoziția 6SiO2·CaO·K2O și este rezistentă la variații de temperatură. Se folosește la fabricarea vaselor de laborator. Cristalul (sticla de plumb) Cristalul (sticla de plumb (en ) ) este o sticlă în care sodiul și calciul s-au înlocuit cu potasiu și plumb (6SiO 2 ·PbO·K 2 O) și se caracterizează prin proprietăți de refracție bune și densitate mare. Flintul și ștrasul conțin un procent de plumb mai mare decât cristalul. Flintul se folosește pentru prisme și lentile optice. Sticla Jena, Pyrex sau Duran Prin adăugarea unor cantități mici de Al 2 O 3 sau B 2 O 3 se obțin sticle rezistente la variații bruște de temperatură care se folosesc la fabricarea vaselor de laborator. Au o rezistență chimică mare și un coeficient de dilatare mic. Sticlele colorate Se obțin dacă se adaugă în topitură unii oxizi metalici (de Fe,Co,Cr,Cu etc.), care formeaza silicatii colorați. În industria sticlei se utilizează drept coloranți un număr foarte mare de substanțe care se încadrează de obicei în trei categorii: coloranții ionici, coloranții moleculari și coloranții coloidali. Coloranții ionici sunt în general oxizii metalici. De exemplu sticla roșie conține și oxid de cupru, sticla galbenă sulfat de cadmiu, sticla albastră oxid de cobalt, sticla verde oxid de crom, sticla

Upload: ramona-dobrica

Post on 08-Nov-2015

7 views

Category:

Documents


2 download

DESCRIPTION

sticla si prelucrarea ei

TRANSCRIPT

  • Elev: Dobric Alberto Cosmin

    Sticla

    Sticlele sunt amestecuri de dioxid de siliciu i silicai ai diferitelor metale.

    Generaliti Sticla poate avea diverse culori

    Sticlele sunt materiale amorfe (necristalizate), cu

    rezisten mecanic i duritate mare, cu coeficient de dilatare mic. La temperaturi mai nalte se comport ca lichidele subrcite cu vscozitate mare. Nu au punct de topire definit. Prin nclzire se nmoaie treptat, pn la lichefiere, ceea ce permite prelucrarea sticlei prin

    suflare, presare, turnare, laminare.

    Sticlele se obin, n general, prin topirea n cuptoare speciale a unui amestec format din nisip de cuar, piatr de var, carbonat de sodiu (sau de potasiu) i materiale auxiliare. Proprietile fizice ale sticlelor sunt determinate de compoziia lor.

    Sticla obinuit (sticla de sodiu sau potasiu)

    Sticla de sodiu are compoziia aproximativ 6SiO2CaONa2O. Se ntrebuineaz la fabricarea geamurilor i a ambalajelor de sticl. Sticla de potasiu are compoziia 6SiO2CaOK2O i este rezistent la variaii de temperatur. Se folosete la fabricarea vaselor de laborator.

    Cristalul (sticla de plumb)

    Cristalul (sticla de plumb (en)) este o sticl n care sodiul i calciul s-au nlocuit cu potasiu i

    plumb (6SiO2PbOK2O) i se caracterizeaz prin proprieti de refracie bune i densitate mare. Flintul i trasul conin un procent de plumb mai mare dect cristalul. Flintul se folosete pentru prisme i lentile optice.

    Sticla Jena, Pyrex sau Duran

    Prin adugarea unor cantiti mici de Al2O3 sau B2O3 se obin sticle rezistente la variaii brute de temperatur care se folosesc la fabricarea vaselor de laborator. Au o rezisten chimic mare i un coeficient de dilatare mic.

    Sticlele colorate

    Se obin dac se adaug n topitur unii oxizi metalici (de Fe,Co,Cr,Cu etc.), care formeaza silicatii colorai. n industria sticlei se utilizeaz drept colorani un numr foarte mare de substane care se ncadreaz de obicei n trei categorii: coloranii ionici, coloranii moleculari i coloranii coloidali.

    Coloranii ionici sunt n general oxizii metalici. De exemplu sticla roie conine i oxid de cupru, sticla galben sulfat de cadmiu, sticla albastr oxid de cobalt, sticla verde oxid de crom, sticla

  • violet oxid de mangan. Trioxidul de uraniu d o culoare galben-verde nsoit de o frumoas fluorescen verde.

    Coloranii moleculari sunt reprezentai de seleniu care d o culoare roz, de sulf care d o culoare galben sau galben-cafenie si mai ales de sulfurile i seleniurile diferitelor elemente. Foarte utilizat este amestecul CdS + CdSe care d o culoare roie-rubinie a carei nuan depinde de raportul dintre cei doi componeni.

    Coloranii coloidali sunt de fapt metalele care, prin tratamente termice adecvate, sunt dispersate sub form de soluie coloidal imprimnd sticlei culori ce depind de dimensiunile particulelor coloidale. Astfel, aurul fin dispersat n sticl d o culoare roie-rubinie foarte frumoas. Argintul d nuane de la galben la cafeniu.

    Sticlele colorate se topesc n creuzete cu capaciti de ordinul sutelor de litri sau n cuptoare mici n care temperatura, i mai ales caracterul mediului, se pot controla riguros.

    Sticlele colorate se utilizeaz n afara obiectelor de menaj, n numeroase domenii importante.

    Marii consumatori de sticl colorat sunt transporturile aeriene, navele, terestre. Semnalizrile luminoase n transporturi au o deosebit importan culorile utilizate de obicei, fiind roul, verde, albastru i galben. Sticlele colorate se utilizeaz i drept filtre pentru anumite radiaii. Pentru protejarea ochilor sudorilor sau a celor ce privesc n cuptoare incandescente se utilizeaz aa-numitele sticle de cobalt dar i alte sticle care pot reine radicali calorici sau ultraviolete. Filtrele colorate intra n componenta unor aparate optice sau de analiz, utilizate n laboratoare de fizic, chimie sau tehnic fotografic.

    Primele forme de sticl

    Plinius menioneaz n Istoria natural o poveste despre descoperirea sticlei. Pe scurt, un grup de marinari fenicieni de pe un vas ce transporta sod a venit la rm spre a face focul. Plaja ntins era plin de nisip, dar nici un bolovan pentru a ine vasul la foc. Marinarilor le-a venit ideea de a folosi civa bulgri de sod de pe corabie. i au fcut focul, pregtindu-i mncarea i apoi dormind. Diminea, scormonind din ntmplare prin cenua focului, un marinar a gsit cteva pietricele lucioase, care nu semnau cu nici un material obinuit. Erau bucele de sticl.

    ntmplarea a fost verificat de oamenii de tiin, care au dovedit c focul fcut pe plaj, chiar i pe baz de crbune, nu poate duce la temperaturi suficient de mari pentru producerea topirii nisipului (prima condiie pentru apariia sticlei). Povestea lui Pliniu a fost catalogat ca fiind fals. Acest lucru este ns greit. Indiferent dac povestea cu bulgrii de sod este sau nu adevrat, pe plajele i deerturile nisipoase din zonele bntuite de furtuni cu trsnete se gsesc destul de frecvent forme de sticl natural, format de temperatura ridicat a trsnetului. n anumite locuri din SUA (ex. Florida sau California) acestea se comercializeaz, fiind vndute turitilor fie n formele ciudate naturale, fie cu anumite prelucrri.

    Sticla natural, creat de lovitura trsnetului, este prima form de sticl cunoscut de catre om.

    Cuptoare de sinterizare, ardere, uscare

    Aceste cuptoare sunt utilizate pentru producerea diferitelor ceramici prin diferitele procese

    termice bine stabilite, n funcie de materialul care se utilizeaz.[1]