referat, model

of 46/46
Ministerul Educaţiei din Republica Moldova UNIVERSITATEA TEHNICĂ DE STAT DIN MOLDOVA Catedra Ştiinţe Socio – Umaniste REFERAT La disciplina „Teoria şi Practica Integrării Europene” TEMA: PREMISELE ŞI EVOLUŢIA INTEGRĂRII EUROPENE

Post on 05-Jan-2016

225 views

Category:

Documents

2 download

Embed Size (px)

TRANSCRIPT

Ministerul Educaiei din Republica Moldova

UNIVERSITATEA TEHNIC DE STAT DIN MOLDOVA

Catedra tiine Socio UmanisteREFERAT

La disciplina Teoria i Practica Integrrii EuropeneTEMA:

PREMISELE I EVOLUIA INTEGRRII EUROPENECHISINAU 2015ntroducerePremisele aparitiei Comunitatilor Europene si evolutia acestoraReconstructia tarilor care au suferit pagube materiale si umane in timpul celui de-al doilea razboi mondial (1939 - 1945) a impus reglementarea unor norme de conduita in plan international (norme de natura politica, monetara, sociala si comerciala).Din punct de vedere juridic, aceste reglementari s-au concretizat in negocierea si semnarea unor conventii internationale.Este vorba, in special, de PlanulMarshall, Organizatia Natiunilor Unite, dar si pe plan local, Organizatia europeana de cooperare economica (OECE, infiintata in anul 1948 si inlocuita in anul 1961 cu Organizatia de cooperare si dezvoltare economica, OCDE).In domeniul monetar, au fost incheiate Acordurile de la Bretton Woods, din anul 1945, prin care s-au infiintat Fondul Monetar International (FMI) si Banca internationala pentru Reconstructie si Dezvoltare (BIRD), care pun bazele unei noi ordini monetare internationale.In plan politic, Consiliul Europei vine sa completeze organizatiile precedente, reunind, in temeiul Tratatului de la Londra, din 9 mai 1949, statele europene care beneficiau de un regim democratic pluralist si erau atasate idealurilor de protectie a drepturilor omului.Consiliul Europei este, de asemenea, un instrument de armonizare a drepturilor omului la nivel nationalUn rol important pentru apropierea statelor europene si pentru demararea procesului de integrare in acceptiunea lui actuala ii este atribuit lui Jean Monnet, datorita caruia s-au facut primele demersuri in scopul realizarii unei noi unitati europene. Acesta, indeplinind functia de sef al Organizatiei nationale a planificarii din Franta, a propus ca productia de carbune si otel din Franta si Germania sa fie administrata de catre un organism supranationalRobert Schuman, ministrul afacerilor externe al Frantei, lansa, la 9 mai 1950, declaratia, inspirata de catre Jean Monnet, prin care propunea crearea unei piete a carbunelui si otelului, care sa fie condusa potrivit metodelor nationale ce implica o ruptura de schemele traditionale ale relatiilor dintre state.Realizarea acestei piete a fost un prim pas pe calea dezvoltarii pe care o cunoastem astazi pentru statele europene.Conceput pentru a evita un nou conflict armat, Planul Schuman a pus sub control international ramurile de baza ale industriei de armament, prin intermediul unui tratat inviolabil, acceptat de catre Germania, Franta, Belgia, Olanda, Luxemburg si Italia, in calitate de membrii fondatori.Tratatul asupra Comunitatii europene a carbunelui si otelului a fost semnat la Paris la 18 aprilie 1951 pentru o perioada de 50 de ani.Incheierea tratatului s-a realizat mult prea devreme pentru ca partile semnatare sa afirme cu convingere perenitatea acestuia, insa institutiile constituite prin acest tratat au demonstrat o viziune noua asupra vietii internationale, in sensul urmaririi avantajelor individuale in procesul de realizare a interesului uropean comun.Negociatorii tratatului CECA au avut din partea natiunilor pe care le reprezentau, mandatul politic de a constitui o organizatie total noua, atat din punct de vedere al obiectivelor, cat si al metodelor sale de traspune in practica a misiunii trasate.La cererea reprezentantilor Olandei, a fost constituit un Consiliu de Ministri, dar si o Adunare Parlamentara si o Curte de Justitie. Toate deciziile importante pentru viata economica si sociala a tarilor semnate se adoptau cu unanimitate de catre Inalta Autoritate, organism a carui independenta si autonomie au fost avute in vedere drept principii pentru tratatul intreg, ca reguli care nu pot fi incalcate in nici un fel.Astfel, relatiile foarte stranse intre statele europene au demarat prin intermediul industriiilor de razboi (carbune si otel), dar in scurt timp s-a evidentiat nevoia unei mai stranse colaborari intre statele fondatoare ale CECA. Paul Henz Spaark, politician de origine belgiana, a redactat raportul care ii poarta numele, raport prin care a propus si argumentat nevoia crearii a inca doua uniuni intre statele europene: o uniune economica la nivel general, dar si o uniune particulara pentru gestionarea in comun a problemelor in legatura cu utilizarea pasnica a energiei atomice.Tratatele instituind CEEA si CEE au fost semnate la 25 martie 1957 la Roma. Noile comunitati s-au inspirat din conceptiile cu privire la institutiile comune puse deja in practica prin tratatul CECA, pe calea unei uniuni din ce in ce mai stranse intre popoarele europene.Cele 6 state fondatoare au semnat si Conventia cu privire la institutiile comune, stabilind ca tuturor celor 3 comunitati, create prin statate diferite si cu misiuni distincte, li se alatura in sfera lor de competenta aceeasi Adunare parlamentara si aceeasi Curte de justitie.Desi avuta in vedere inca de la inceput, unitatea deplina a institutiilor celor trei comunitati, CEE, CECA si CEEA s-a realizat abia prin Tratatul de la Bruxelles instituind o Comisie Unica si un Consiliu unic (Tratatul de fuziune al executivelor comunitare, semnat in 1965 si intrat in vigoare in 1967).1. 1. Etapele formrii UE. de laidee la realizarea practic. 1. Etapele formrii UE. de laidee la realizarea practic.

Se consider c perioada dintre cele dou rzboaie mondiale a construit perioada pentru dezvoltarea Ideii Europene.Fcnd abstracie de la factorii tradiionali istorici care au generat tendina unificrii Europei aceasta perioadncepe s se evidenieze prin diveri factori de integrare. progresul tehnic n economie i transport de ci ferate si dezvoltarea relaiilor potale si apariia automobilului si avionului etc. Ideea promovrii popularizrii i n unele cazuri inteniei de realizare a unitii europene nu este nou n aceastaperioad. Ideea erasusinut de un ir de personaliti remarcabile din domeniul politic economic cultural etc.%u trebuie s facem abstracie deprocesul globalizrii care a lsat o amprent asupraconstituirii ideii Europene. Sunt 4 etape ale formrii UE:

Prima etap (1951 mijlocul anilor 70), considerat i veaculde aur al Comunitii.Perioada s-a manifestat prin constituireaCECO -Comunitii Europene a Crbunelui i Oelului.-membri fondatori au fost 6 state: Frana, Germania, Italia, Belgia, Olanda,Luxemburg-artizani: Robert Schuman, Jean Monet-ulterior procesul se extinde i n celelalte domenii economice A doua etap (mijlocul anilor 70 nceputul anilor 90),caracterizat prin adoptarea programului de colaborare valutar iconstituirea unui mecanism eficient de consultri,s-a manifestat princonstituireaCEE-Comunitatea Economic European. n aceast perioad, a fostatestat criza cunoscut sub numele scleroza european, care s-a caracterizatprintr-un nivel difereniat de dezvoltare a rilor CEE i a statelor recent aderate.n aceast perioad a fost adoptat Actul Unic European i au continuat eforturilede formare a Uniunii Europene.Tratatul de la Roma avnd ca obiective principale-crearea unei piee comune-armonizarea politicilor economice ale statelormember A treia etap (1992 - 2004), caracterizat prin constituirea ievoluia n continuare a Uniunii Europene. A fost semnat Tratatul UniuniiEuropene, s-a constituit Uniunea Economic i Monetar, trecandu-se la valutaunic euro. Tratatul de la Maastricht (Olanda) la 2 februarie care are i n prezenturmtoarele obiective:-crearea unei uniuni vamale-politici economice comune n domeniica:agricultura, comer, transporturi, energie, concuren, etc-crearea une uniuni economice i monetare-libera circulaie a bunurilor, forei de munc,capitalului, serviciilor A patra etap (2004 2007)-contemporan. n aceast perioad afost elaborat Constituia European i propus spre aprobare Tratatul de laLisabona.Tratatul de la Lisabona care, conform prevederilor sale, trebuia s intre n vigoarela 1 ianuarie 2009. Noul Tratat are drept scop consolidarea capacitii defuncionare a UE prin sporirea eficienei instituiilor comunitare . 2. Planul Marshall:

Planul Marshall(en:The Marshall Plan), cunoscut oficial caEuropean Recovery Program(ERP), a fost primul plan de reconstrucie conceput deStatele Unite ale Americiii destinat aliailor europeni dinAl Doilea Rzboi Mondial. Pe5 iunie1947ntr-un discurs rostit n AulaUniversitii Harvard, secretarul de stat americanGeorge Marshallanun lansarea unui vast program de asisten economic destinat refacerii economiilor europene, cu scopul de a stvili extindereacomunismului, fenomen pe care el l considera legat de problemele economice.[1]La19 iunie1947minitrii de externe aiFranei(Georges Bidault) i Regatului Unit (Ernest Bevin), semneaz un comunicat prin care invit 22 de stateeuropenes trimit reprezentani laParispentru a schia un plan de reconstrucie european. Etichetnd Planul Marshall drept imperialismeconomic american,Moscovaa interzis rilor satelite s participe la Conferina de la Paris. Sovieticii considerau c acceptarea planului ar fi condus la desprinderea deURSSa rilor din sfera sa de influen i la pierderea avantajelor politice i strategice dobndite deKremlinnEuropa Centralide Estla sfritul celui deal Doilea Rzboi Mondial. Planul Marshall reprezint extensia n domeniul economic aDoctrinei Truman.

niial, acest plan era destinat tuturor statelor europene, ns a fost respins de URSS i sateliii ei, care se temeau de creterea influenei americane. Planul Marshall a constat, aadar, ntr-un ajutor financiar acordat unui numr de doar 16 state din Vestul Europei. Pentru administrarea acestuia a fost nfiinat OCED(Organizaia de Cooperare Economic i Dezvoltare)Planul Marshall a fost un pachet de asistenta oferit de SUA avand dublul rol de a ajuta Europa dupa incheierea celui de-al II-lea Razboi Mondial si a preveni extinderea comunismului. Statele Unite au oferit 20 miliarde de dolari, dar doar cu conditia ca natiunile europene sa realizeze impreuna un plan rational de folosire a fondurilor. Pentru prima data, acestea au trebuit sa actioneze impreuna ca o unitate economica unita; a trebuit sa coopereze unele cu altele.Marshall a oferit ajutorul siUniunii Sovietice si aliatilor acesteia din Europa de Est, dar Stalin a denuntat programul ca fiind o cursa si a refuzat sa participe. Probabil, respingereaPlanului de catre Stalin a facut posibila adoptarea masurii de catre Congres.

Planul Marshall a adus beneficii si economiei americane. Banii au fost folositi pentru a cumpara bunuri din Statele U"nite, care au fost transportate pe Oceanul Atlantic pe nave comerciale americane. Pana in 1953, Statele Unite au pompat suma de 13 miliarde de dolari, si Europa s-a aflat din nou pe picioarele sale.Mai mult, Planul a inclus si Germania de Vest care a fost astfel inclusa in comunitatea europeana.

In afara de ajutorul pentru a pune Europa din nou pe picioare, Planul Marshall a dus la realizarea Planului Schuman, care a determinat crearea Comunitatii Carbunelui si Otelului si Pietei Comune.3.Motivele care au determinat inceputul procesului de integrare europeana:

Dupa 1945, unii politicieni au considerat ca este nevoie de o mai stransa cooperare vest-europeana.Motivele principale ale integrarii vest-europene erau: necesitatea unui efort economic comun pentru reforma Europei de Vest, dupa ravagiile celui de-al doilea razboi mondial, prevenirea pe viitor a unui posibil razboi intre tarile vest-europene si integrarea militara pentru preintampinarea amenintarilor ce puteau veni dinspre URSS.

In septembrie 1946, Winston Churchill a vorbit la Zurich despre necesitatea crearii unei entitati numite Statele Unite ale Europei. Curand, politicienii vest-europeni s-au impartit in doua tabere: federalistii, care sustineau ideea unei politici economice si de aparare comune si erau dispusi sa accepte existenta unor autoritati supranationale care sa aplice aceste politici, si nationalistii, care sustineau cooperarea economica si militara, dar si faptul ca statele Europei trebuiau sa-si pastreze identitatea.

Primul pas pe calea integrarii economice vest-europene a fost Planul Marshall. SUA doreau cu ajutorul lor sa fie distribuit in cadrul unei cooperari europene, statele occidentale sa actioneze ca o structura economica unica.

Prima organizatie colectiva a fost Consiliul Europei, creat in urma Tratatului de la Londra din 5 mai 1949, care a fost semnalat de 10 tari occidentale. Consiliul Europei era alcatuit dintr-un Consiliu Ministerial si dintr-o Adunare Consultativa- formata din delegati ai parlamentelor statelor membre- cu sediul la Strasbourg. In aceasta perioada, Consiliul era doar un club de discutii. Anglia, reticenta la ideea renuntarii la suveranitatea nationala, a inceput sa se opuna ideii integrarii.

In 1950, doi politicieni francezi, Jean Monnet si Robert Shuman, au lansat planul crearii mai intai, a unei comunitati economice. La 18 aprilie 1951 s-a infiintat Comunitatea Europeana a Carbunelui si Otelului(CECO), care numara sase membri: Franta, RFG, Belgia, Olanda, Luxemburg si Italia. Marea Britanie care considera relatia cu SUA mai importanta decat cea cu Europa s-a opus acestei initiative.

Din initiativa lui Monnet de a crea o armata europeana, la 24 octombrie 1950 a luat nastere Comunitatea Europeana de Aparare(CEA), care integra si Germania. Proiectul a esuat insa la 30 august 1954, cand Adunarea Nationala a Frantei a refuzat ratificarea sa, facand imposibil visul lui Monnet, care dorea o Europa supranationala federalizata si integrata militar.

Franata de esecul CEA, ideea europeana a fost relansata o data cu crearea la 25 martie 1957, prin Tratatul de la Roma, a Comunitatii Economice Europene(CEE), denumita si Piata Comuna. Cele trei obiective esentiale ale CEE erau: desfiintarea tuturor taxelor vamale in interiorul comunitatii, libera circulatie a mainii de lucru, a capitalului si adoptarea unor taxe vamale comune pentru produsele care intrau in Comunitate. Cooperarea in domeniul energiei atomice trebuia sa se realizeze in cadrul unei alte Comunitati, Euratom(Comunitatea Europeana a Energiei Atomice), creata printr-un tratat semnat tot la 25 martie 1957 la Roma.

Ingrijorata ca va fi exclusa din sistemul comercial al CEE, sau al celor sase, Marea Britanie a incercat sa creeze o contrapondere, antrenand alte tari care se simteau amenintate de acest lucru. In 1960, Marea Britanie, Norvegia, Danemarca, Suedia, Austria, Portugalia si Elvetia au infiintat Asociatia Europeana a Liberului Schimb(AELS). Aceasta asociatie nu presupunea existenta unor institutii multinationale, iar in aria liberului schimb nu intrau si produsele agricole. Ulterior, Anglia, Danemarca si Portugalia au parasit asociatia pentru a intra in Piata Comuna, iar locul lor a fost luat de Finlanda si Islanda.4.Mecanismele de constituire a UE(Tratatele de la Paris,Roma ,Nice,Maastriht ,Amsterdam si Lisabona)Realizarea unui spatiu integrat din punct de vedere economic indiferent de gradul integrarii este rezultatul unui proces complex n cadrul caruia activitatea actorilor economici este determinata n mod direct sau indirect de politicile guvernamentale si de cele adoptate n comun.Principale instrumente utilizate pentru realizarea acestui deziderat sunt tratatele, politicile comune precum si institutiile nationale si supranationale.n capitolul de fata ne vom opri asupra tratatelor 10310g615k de bazancercnd sa prezentam principalele lor obiective siprecum si asupraprincipalelor institutiilor ale Uniunii Europene.Tratatele pot fi clasificate astfel:a).tratate de baza: Tratatulde la Roma, Tratatul de la Maastricht si Tratatul de la Lisabona;b).tratate care modifica tratatele de baza: Actul unic European, Tratatul de la Amsterdam, Tratatul de la Nisa;c).tratate care reglementeaza domenii specifice: Tratatul privind Constituirea Comunitatii Europene a Carbunelui si Otelului(Tratatul de la Paris), respectiv Tratatul de Constituire a Comunitatii Europene a Energiei Atomice.Trebuie mentionat faptul ca diferitele forme de integrare au devenit operationale nu la momentul semnarii tratatelor, ci doar n momentul n care si tratatele au intrat n vigoare.Tratatul de la Paris privind crearea CECOPrimul tratat semnat la Paris la 18 Aprilie 1951 a pus bazele Comunitatii Europene a Carbunelui si Otelului. A intrat n vigoare la 23 iulie 1952, principalul obiectiv fiind eliminarea barierelor din calea comertului si crearea unei piete comune pe care carbunele si otelul produs n statele membre sa poata circula liber pentru a satisface nevoile tuturor membrilor comunitatii, fara discriminarii legate de nationalitate. Capitalul si forta de munca din cele doua sectoare puteau de asemenea sa circule liber ntre tarile membre. Pentru ca acest obiectiv sa fie atins Tratatul stabilea cteva reguli referitoare la investitii, ajutoare financiare, productie si preturi, aranjamente si fuziuni, precum si cele referitoare la transport si institutiile Comunitatii.Crearea Comunitatii Europene a Carbunelui si Otelului a reprezentat un experiment potrivit initiatorilor eicare ulterior sa fie extinsa gradual si la alte sectoare economice.Durata tratatului a fost de 50 ani iar la 23 iulie 2002, cnd a expirat, reglementarile specifice din domeniul carbunelui si otelului au fost integrate n sistemul de legi al Comunitatii, iar resursele specifice, programele si obligatiile internationale au fost preluate de Comisia Europeana. Tratatul de la MaastichtTrataul privind Uninea Europeana a fost semnat la Maastricht pe 7 februarie 1992 dupa negocierile purtate n decembrie 1991, marcnd o noua etapa n procesul de creare a unei uniuni nchise ntre locuitorii Europei. Bazele Uniunii Europene au fost puse prin crearea Comunitatii Europene care a fost ulterior ntregita prin noi politici si forme de cooperare. Caracterul economic esential al Comunitatii a fost pastrat n sopul realizarii unei entitatii cu caractere globale. n acord cu articolul B al tratatului Uniunea si stabilea urmatoarele obiective:- sustinerea progresului economic si social care poate fi sustinut n particular prin crearea unei arii fara bariere interne, prin ntarirea coeziunii economice si sociale si prin crearea uniunii economice si monetare culminnd cu moneda unica;- ntarirea protectiei dreputrilor si intereselor nationale ale cetatenilor din tarile membre prin introducerea cetateniei unionale;- afirmarea identitatii sale pe scena internationala, n particular prin implementarea unei plotici externe comune;-dezvoltarea unei cooperari strnse n domeniul justitiei si afacerilor interne;- mentinerea integrala a"acqui-uluicomunitar" si construirea lui n scopul asigurarii functionarii mecanismului si institutilor Comunitatii.Tratatul privind Uniunea Europeana cuprinde si modifica celelalte tratate, separnd constructia Europeana n trei piloni distingnd bazele procesul de luare a deciziilor.Primul pilon este Comunitatea Europeana, unde metodele comunitare prevaleaza, cel de-al doilea pilon este reprezentat de justitie si afaceri interne, iar cel de-al treilea pilon este cel al politici privind securitatea externa unde procesul de luare a deciziilor implica o cooperare interguvernamentala.n interiorul acestui edificiu numitComunitateaEuropeana, tratatul a adus profunde modificari avnd n vedere ca a ntarit cteva din politicile comunitare existente si a instituit cteva noi cum sunt cele din domeniul educatiei si ineretului, culturii, sanatatea publica si protectia consumatorilor. nca nainte de definitivarea pietei unice statele membre au simtit nevoia sa realizeze o moneda unica si sao mbogateasca cu noi politici comune ceea ce confirma natura multinationala a procesului integrationist.Uniunea Europeana s-a largit la 15 membrii la 1 ianuarie 1995 prin tratatul de accedere a Austriei, Suediei si Finlandei semnat la 24 iunie 1994 la Consiliul European ce a avut loc in insula Corfu.Tratatul de acedere a Norvegiei a fost semnat la aceeasi data dar din nou poporul norvegian voteaza mpotriva accederii acestei tari n Uniune. Tratatul de la AmsterdamLa 17 iunie 1997, la Amsterdamsefii de statsi de guvern din cele cinsprezece tari membre au revizuit Tratatul privind crearea Uniunii Europene.Tratatul de la Amsterdam care este n vigoare si n prezent stabileste o Europa mult mai democratica bazata pe respectul drepturilor omului si pe principiile democratice n tarile membre. De asemenea s-a realizat un real progres referitor la libera circulatie a cetatenilor.Pregatind largirea Uniunii Tratatul de la Amsterdam a adncit procesul integrationist prin plasarea Justitiei si a Afacerilor interne sub orbita comunitatii, prin ntarirea politicii privind securitatea si politica externa si initierea unei noi politici privind forta de munca si protectia sociala.Tratatul de la Amsterdam stabilea patru obiective principale:-plasarea drepturilor cetatenilor si a ocuparii fortei de munca n centrul Uniunii. Statele membre si-au asumat ca principala responsabilitateocuparea fortei de munca, si actiunea mpreuna pentru a gasi solutii pentru reducerea somajului care este problema principala a Europei astazi;-depasirea ultimelor obstacole din calea libertatii de circulatie a cetatenilor precum si ntarirea securitatii prin consolidarea cooperarii statelor membre n domeniul justitiei si afacerilor interne;-acordarii Europei o pozitie mai puternica n sfera economica prin responsabilizarea Consiliului European pentru definirea strategiilor comune care urmeaza sa fie administrate de Uniune si de statele membre;-eficientizarea structurii institutiilor unionale n perspectiva largirii Uniunii n special spre tarile Europei de Est. Tratatul de la NisaConsiliul European de la Nissa (7-9 decembrie 2000) ntrunit n cadrul Conferintei Internationale a adoptat un nou Tratat care a adus modificari importante n patru probleme institutionale: marimea si compozitia Comisiei Europene, ponderea voturilor n Consiliu, nlocuirea unanimitatii n cadrul procedurilor decizionale cu majoritatea calificata si intensificarea cooperarii.Cele patru probleme institutionale modificate prin tratat au prevazut urmatoarele:n privinta compozitiei Comisiei, s-a stabilit ca dupa viitoarea largire fiecare stat membru sa continue sa detina cte un comisar pna n momentul n care va adera cel de-al 27 stat membru. De asemenea se prevedea sporirea puterii Presedintelui Comisiei;procesul decizional a fostmodificat, modificarile intrnd n vigoare la 1 ianuarie 2005 dupa cum urmeaza: majoritatea calificata va fi obtinuta daca decizia obtine numarul specificatde voturi si va fi aprobata de majoritatea statelor membre. Majoritatea calificata va nlocui unanimitatea n cteva prevederi ale tratatului, cele privind cooperarea judiciara n materie civila, politica comerciala comuna si politica industriala;sporirea cooperarii unor state membre va fi rentarita si facilitata;alte reforme institutionale importante vizau sistemul legal al Uniunii.Statele membre ale Uniunii Europene au aratat o extraordinara abilitate de adaptare a tratatelor la circumstantele interne si externe. Dinamismul procesului de integrare reiese lund n considerare frecventa reformelor aduse tratatelor si imboldul adus progresului de fiecare amendament din tratat.Procesul multinational de integrare a nceput n Europa n aprilie 1951 cu Tratatul Europeanprivind Carbunele si Otelul, care prevedea realizarea unei piete comune n aceste doua sectoare. Tratatul de la LisabonaTratatul este rezultatul negocierilor ntre statele membre, reunite n cadrul unei conferinte interguvernamentale, la lucrarile careia au participat si membrii Cmisiei Europene si ai Parlamentului European. Tratatul a fost semnat pe 13 decembrie 2007 la Lisabona, urmnd sa intre n vigoare dupa ce va fi ratificat de catre toate statele membre potrivit propriilor reguli constitutionale, stabilindu-se drept data probabila 1 ianuarie 2009.Tratatul va permite adaptarea institutiilor europene si a metodelor de lucru, precum si consolidarea legitimitatii democratice a Uniunii si a valorilor sale fundamentale.Tratatul de la Lisabona modifica Tratatul privind Uniunea Europeana si Tratatele CE, care sunt n vigoare n prezent, fara a le nlocui, venind n ntmpinarea provocariilor viitoare, ale globalizarii, asigurnd cadrul legal si instrumentele juridice necesare.Cele mai importante modificari aduse de Tratat se refera la:consolidarea pozitiei Parlamentului European, care se va afla pe pozitie de egalitate cu Consiliul Uniunii Europene n ceea ce priveste adoptarea celei mai mari parti a legislatiei Uniunii Europene. Totodata Parlamentul va avea noi atributii privind legislatia, bugetul Uniunii Europene si acordurile internationale;o implicare mai ampla a parlamentelor nationale datorita unui noi mecanism care le permite sa intervina pe baza principiului subsidiaritatii;stabilirea relatiilor dintre statele membre si Uniunea Europeana, pentru fiecare domeniu de activitate precizndu-se cui revine dreptul de actiune: statelor membre sau Uniunii. Tratatul introduce o clasificare generala a competentelor n trei categorii:-competente exclusive: doar Uniunea are dreptul de a legifera n domenii precum uniunea vamala, politica comerciala comuna sau concurenta;-actiuni de sprijin, de coordonare sau completare: interventia Uniunii limitndu-se la sustinerea actiunilor ntreprinse de statele membre. Domeniu de aplicare fiind educatia, cultura sau industria.-competente partajate n toate celelalte domenii, distribuirea puterii legislative ntre Uniune si statele membre realizndu-se pe baza principiului subsidiaritatii.Introducerea clauzei de retragere voluntara, care va permite fiecarui stat membru sa decida n mod individual, n orice moment, daca ramne sau nu n Uniune.5.Premisele semnarii tratatului de la Maastricht:

Tratatul privind Uniunea European (numit i Tratatul de laMaastricht) a fost semnat deConsiliul Europeanla 7 februarie 1992 n localitatea olandez Maastricht, reprezentnd pn atunci cea mai profund schimbare a tratatelor de la nfiinareaComunitii Europene. Acest tratat a pus bazeleUniunii Europene. Dup negocierile din decembrie 1991 de la Maastricht tratatul a fost semnat deja la 7 februarie 1992. Din cauza unor probleme aprute n procesul de ratificare (n Danemarca a fost nevoie de un al II-lea referendum, n Germania s-a naintat o excepie de neconstituionalitate mpotriva acordului parlamentar dat tratatului) Tratatul UE a intrat n vigoare de-abia la 1 noiembrie 1993. Tratatul UE este considerat ca o nou treapt pe calea nfptuirii unei uniuni tot mai strnse a popoarelor Europei.Pe lng o serie de modificri aduseTratatului CEi aTratatului EURATOMacest document este i actul constitutiv al Uniunii Europene. Acesta a fost un prim pas pe calea adoptrii unei Constituii definitive a UE, care ulterior va nlocui toate tratatele europene.

Uniunea European astfel constituit nu nlocuiete ns vechile Comuniti Europene, ci le reunete sub un numitor comun, acela al unei noi politici i forme de colaborare. mpreun cu celelalte elemente Comunitile Europene alctuiesc cei trei piloni ai Uniunii Europene:

Comunitile EuropeneColaborarea n politica extern i de securitate(PESC),

Cooperarea poliieneasc i judiciar n materie penal(CPJMP).

Coninutul tratatului:Uniunea monetar i economic

Principalul obiectiv al tratatului este crearea Uniunii Economice i Monetare n trei etape. Conform tratatului moneda unic european urmeaz s fie introdus cel mai devreme la 1 ianuarie 1997 i cel mai trziu la 1 ianuarie 1999. Pentru ca o ar s participe la Uniunea monetar trebuie s ndeplineasc anumite criterii economice (criteriile de convergen), prin care trebuie asigurat stabilitatea monezii unice. Criteriile de convergen sunt urmtoarele: politica financiar, nivelul preurilor, al dobnzilor i al cursului de schimb. n timp ce criteriul de politic financiar (deficit bugetar < 3% i gradul de ndatorare < 60% din PIB) este un criteriu permanent, celelalte dou au fost valabile numai pentru anul de referin 1997.

Odat cu semnarea tratatului s-a pus n micare un automatism, conform cruia rile care ndeplinesc criteriile de convergen n urma constatrilor fcute de Consiliul de Minitri pot participa i la uniunea monetar. Numai Marea Britanie i Danemarca i-au rezervat dreptul de a decide singure dac vor introduce moneda unic european.

Politica extern i de securitate comun

Vechea Politic European de Colaborare a fost nlocuit prin Tratatul de la Maastricht de Politica Extern i de Securitate Comun (PESC). Cu toate c PESC este un pilon al UE, deciziile sunt luate n cele din urm de statele membre. Pentru cele mai multe din hotrri este nevoie de aceea de un vot n unanimitate.

Cetenia european

Nu nlocuiete cetenia naional, ci o completeaz. Cetenia european o deine orice persoan care are cetenia unuia din statele membre ale UE. Aceasta acord printre altele dreptul de edere pe ntreg teritoriul UE, dreptul de vot pasiv i activ la alegerile locale precum i dreptul de a alege deputaii din Parlamentul European, indiferent de domiciliul avut pe teritoriul UE.

Procesul de democratizare

O alt noutate a tratatului a fost introducerea procedeului codecizional. n felul acesta Parlamentul European are n anumite domenii aceleai drepturi ca i Consiliul de Minitri. n afar de aceasta s-a hotrt constituirea Comitetului Regiunilor, cu rolul de a asigura reprezentarea adecvat a intereselor tuturor regiunilor europene.

Colaborarea n domeniul politicii interne i juridice

n tratat s-a hotrt mbuntirea colaborrii n domeniul juridic i al afacerilor interne. Pentru o mai bun coordonare a colaborrii poliieneti a fost nfiinat Oficiul European de Poliie Europol, cu sediul la Haga.

6.Adoptarea Tratatului de la Amsterdam si modificarile ulterioare: De la adoptarea Tratatului de la Amsterdam, unul din obiectivele esentiale ale Uniunii Europene l constituie crearea unui spatiu al liberttii, securittii si justitiei.Spatiul liberttii presupune asigurarea liberei circulatii a persoanelor peste frontierele interne ale statelor membre, precum si libertatea pentru cetteni de a tri ntr-un mediu al respectului fat de lege.Spatiul securittii este creat prin dezvoltarea cadrului institutional pentru actiuni comune n domeniul cooperrii politienesti si judiciare, n special pentru a preveni si combate criminalitatea organizat si terorismul.Spatiul justitiei are ca fundament, n fiecare stat al Uniunii Europene, e!istenta unei puteri judectoresti independente si magistrati bine pregtiti. "e ling aceasta, recunoasterea si efecutarea hotririlor n materie civil si penal precum si asigurarea acelorasi garantii n cadrul procedurilor vor trebui s asigure acelasi sens al justitiei pentru toti cettenii statelor membre.Romania este implicat decisiv n

activittile decurgind din aplicarea Acordului de Asociere ncheiat cu comunitatea European si a parteneriatului pentru Aderare

ncheiat de Uniunea European cu Romania, ce permit participarea la crearea n Europa a unui spatiu al liberttii, securittii si justitiei. Astfel, vor fi adoptate msuri pentru consolidarea statului de drept, functionarea sistemului judiciar si respectarea drepturilor omului, asigurarea cooperrii n materie juridic si judiciar, n domeniile dreptului civil, comercial si penal, inclusiv n lupta mpotriva coruptiei si criminalittii organizate. in prezent, n Uniunea European exist o varietate de sisteme juridice, ceea ce determin o serie de dificultti atunci cind n procedurile legale sunt implicate mai multe state membre. De asemenea, procesul ntr-un stat membru, altul decit cel al crui cettean este justitiabilul, poate crea dificultti pentru persoane fizice si juridice."entru a se remedia aceast situatie s-a nceput introducerea unor msuri de natur s duc la cresterea armonizrii si cooperrii ntre sistemele juridice ale statelor membre. in acest scop, Romania se afl ntr-un proces vast de reformare a legislatiei interne, cu profunde implicatii asupra ntregii societti, contribuind la dezvoltarea unei economii de piat viabile, la stabilitatea si securitatea vietii sociale si la consolidarea statului de drept.(biectivul principal al politicilor comunitare pentru realizarea spatiului justitiei n domeniul dreptului civil, l constituie e!istenta unei bune colaborri ntre autorittile judiciare n solutionarea litigiilor transfrontaliere. 'n acest sens, Romania urmreste realizarea unui echilibru ntre e!igentele unui sistem judiciar echitabil si n acelasi timp eficient si respectarea ferm a principiilor ce guverneaz activitatea de nfptuire a justitiei. Foile acte normative n materie civil si procesual-civil urmresc un ansamblu de obiective clare si precise n acest domeniu, precum asigurarea celerittii n solutionarea procesului civil, sporirea si modernizarea mijloacelor procesuale de realizare a drepturilor deduse judectii, elercitarea drepturilor si ndeplinirea obligatiilor procesuale ale prtilor,sanctionarea corespunztoare a abuzului de drept si a tendintelor de tergiversare a judectii, economie de timp si bani pentru cettenii care se adreseaz justitiei, simplificarea si accelerarea e!ecutrii silite.Toate aceste obiective urmresc facilitarea accesului la nfptuirea justitiei, cu respectarea tuturor drepturilor si garantiilor procesuale, deziderat major care trebuie s directioneze n permanent activitatea de legiferare proprie statului de drept.Persoanele fizice si operatorii economici nu trebuie s fie descurajati s si apere drepturile datoritcomple!ittii sistemului judiciar al unui stat membru. Deoarece acestia sunt ncurajati s triasc sis-si desfsoare activitatea oriunde doresc n Uniunea European,7.Coninutul Tratatului de la Nice:Tratatul de la Nisa este rezultatul activitatii laborioase a ConferinteiInterguvernamentale a Uniunii Europene, ce s-a desfasurat peparcursul anului 2000, finalizate de Consiliul European in zilele de 9-11 decembrie 2000. El se inscrie in filosofia constructiei europene, ainterdependentei intre procesul de extindere si procesul de adancirea integrarii europene. Aplicarea Tratatului de la Nisa va duce la schimbari de forte in interiorulU.E., atat la nivel interinstitutional, cat si intre statele membre, cresterea roluluiPresedintelui Comisiei Europene si posibila aparitie a primelor cooperariconsolidate.Odata realizata Europa celor 15, U.E. a procedat la consolidarea institutiilor europene, incercand o reformare a acestor institutii. Astfel, prin Tratatul de laAmsterdam, s-a consolidat demersul U.E. in domeniile Politicii Externe si deAparare Comuna, Afacerilor Interne si Justitiei.Dupa semnarea

Tratatului de la Amsterdam

, U.E. a facut pasi mari inrealizarea uniunii monetare prin introducerea monedei EURO. La 1 ian 1999,pasii realizati in asigurarea unei identitati externe si de aparare a Uniunii princrearea armatei europene, convocarea unei conferinte interguvernamentale inanul 2000, menita sa conduca la reforma institutiilor comunitare. Conform analitilor politici, marele nvingtor la Nisa a fost Germania, dinrndul rilor membre, i Polonia dintre candidate

.

Lupta dintre Germania iFrana s-a ncheiat cu acceptul ca Frana s-i menin actuala paritate de voturi n Consiliul de Minitri, Germania primind, n schimb, recunoaterea importaneidin punct de vedere demografic i, prin aceasta, implicit, recunoaterea c esteuriaul Europei cu cele 82 milioane de locuitori. Acest lucru se rsfrnge n moddirect asupra numrului de deputai n Parlamentul European, dar i asupraponderii voturilor. Potrivit Tratatului de la Nisa, majoritatea de care va fi nevoie nConsiliile de Minitri pentru adoptarea unor decizii va trebui s corespund unuiprocent de 62 % din numrul de locuitori ai celor 27 de membre ale UE, proporiedificil de atins fr cele 17 % ct revin Germaniei.Pe de alt parte, avnd o asemenea pondere, va fi suficient ca, la unmoment dat, Germania s se alieze cu dou-trei ri mari pentru a bloca odecizie. De aceea, majoritatea observatorilor au apreciat c Tratatul de la Nisafavorizeaz statele mari ale UE:Dintre rile candidate, cea mai avantajat a fost Polonia, creia i s-aurepartizat 27 de voturi, la fel ct a primit si Spania, sitund-o printre primele aseri ale Europei. i celelalte ri candidate au fost mulumite, ntruct s-a precizatde cte voturi vor dispune, fiecare, n Consiliul de Minitri, de faptul c vor aveacte un comisar n Comisia European, precum i numrul de fotolii dinParlamentul European.

In prima parte

a Tratatului sunt cuprinse modificarile fundamentale, primadintre ele vizand masurile si modalitatea de adoptare a acestor masuri in cazul in cares-ar constata ca exista din partea unui stat membru incalcari grave ale TratatuluiUniunii. Precizarile de mai sus s-au impus pornind de la experienta austriaca, candUniunea nu avea o baza juridical formala pentru a condamna victoria si includerea inguvernul austriac a unor forte politice de extrema dreapta.Un alt domeniu delicat pe care l-a luat in considerare Tratatul de la Nisa, e celreferitor la politica externa si de aparare comuna. Pornind de la posibilitatea elaborariiprogresive a unei politici de aparare comuna, ce poate conduce la o aparare comuna,noul articol 17 al Tratatului de baza precizeaza relatia dintre politica de aparare aUniunii si specificitatile politicilor de aparare a unor state, respectand angajamentelestatelor membre fata de NATO. Tratatul precizeaza stransa cooperare in domeniul juridic intre autoritatilecompetente ale statelor membre, inclusiv cooperarea in cadrul Cooperarii JuridiceEuropene (Eurojust), ceea ce va facilita accelerarea cooperarii intre ministerelecompetente si autoritatile juridice in statele membre.

In partea a doua

, Prevederi finale si tranzitori, se specifica faptul caTratatul se incheie pe o perioada nelimitata si intra in vigoare in prima zi a celei de-a doua luni care urmeaza depunerii instrumentului de ratificare de catre ultimul statsemnatar care indeplineste aceasta formalitate.Tratatului ii sunt anexate patru protocoale referitoare la extinderea U.E., statutulCurtii de Justitie, consecintele financiare ale expirarii Tratatului CECO (2002, la 50de ani de la infiintare), continutul articolului 67 de instituire a Comunitatii Europene. In perspectiva largirii Uniunii,

Tratatul de la Nisa

a limitat numarul de membriai PE la 732 de deputati. El a prevazut in egala masura repartitia locurilor intreStatele Membre si tarile candidate. Deputatii tarilor candidate urmau sa participe lalucrarile PE din momentul adeziunii lor. Daca in randul Consiliului numarul voturilor a fost impartit oarecum in functie de puterea economica si politica a statelor, incadrul PE regula este cea a numarului cetatenilor.Tratatul de la Nisa stabileste ca aceasta institutie va cuprinde un institutnational de fiecare stat. Numirea membrilor sai se va face de catre Consiliu, careva decide cu majoritate calificata iar mandatul lor va fi de 6 ani.Curtea va putea sa creeze camere pentru a adopta anumite categorii de rapoartesi avize. Pentru o mai buna cooperare intre aceasta institutie si statele membre,Tratatul invita institutiile nationale sa coopereze cu Curteade Conturi.Aceasta cooperare urmeaza sa se materializeze printr-un comitet decontact, pus in practica de catre presedintele Curtii de Conturi si presedinteleInstitutiilor Nationale in domeniu.8. . Membrii UE n cutarea documentului politic de baz a integrrii politice europeneUniunea European (UE) este o uniune economic i politic, care cuprinde 28 de ri europene. Ea are o populaie de 508 milioane de oameni, 24 de limbi oficiale i de lucru i aproximativ 150 de limbi regionale i minoritare.

Originile Uniunii Europene se trag de la Comunitatea European a Crbunelui i Oelului (CECO) i din Comunitatea Economic European (CEE), format din ase state n 1951 - Belgia, Frana, Germania, Italia, Luxemburg i rile de Jos. Aceste ri s-au unit pentru a pune capt rzboaielor care au devastat continentul european i s-au neles s mpart controlul asupra resurselor naturale necesare n rzboi (crbunele i oelul).

Membrii fondatori ai CECO, au stabilit c acest proiect european se va dezvolta nu doar pentru a avea resurse commune sau a preveni diverse conflicte n regiune. Aa c, Tratatul de la Roma din 1957, a creat Comunitatea Economic European (CEE), care a consolidate relaiile politice i economice ntre cele ase state fondatoare.

De atunci pn astzi acest tratat a trecut printr-o serie de modificri, iar aderarea altor state a fcut ca aceast uniune s creasc i s se dezvolte n diverse domenii devenind Uniunea European de astzi.

Competenele Uniunii Europene sunt conferite printr-o serie de tratate internaionale pentru statele sale membre. Statele membre recunosc c, prin adoptarea i punerea n practica a acestor principii fiecare stat i-a asigurat i aprat propria suveranitate, dar i o prosperitate economic ntr-un mediu linitit i sigur.

UE a avut la baz o serie de principii pe care toate statele membre trebuie s le respecte:

Respectarea principiilor democratice , a drepturilor omului i a libertilor fundamentale

Respectarea i egalitatea n faa legii

Respectarea principiilor de suveranitate

Principiile economiei de pia libere

Principiilor bunei guvernri i de combatere a corupiei

Principiile de protecie a mediului

Principiile pcii i stabilitii la nivel regional i internaional

Statul de drept este piatra de temelie a Uniunii Europene. Conform legislaiei UE, legea se afl deasupra politicii i a intereselor naionale, toate sunt supuse acesteia, inclusive i liderii naionali i politicienii.

Legile UE afecteaz anumite aspecte ale suveranitii statelor membre. Cu toate acestea , n toate aceste cazuri , statele membre au transferat n mod voluntar pri din suveranitatea lor ctre instituiile europene pentru a construi o Europ mai puternic i mai eficient. Statele UE recunosc c le este mai bine s lucreze mpreun dect ca state independente i nafara UE.

Inima UE, este piaa unic european . Aceasta este o zon economic cu politici comune privind reglementarea produselor, precum i libertatea de micare a bunurilor, capitalului, serviciilor i forei de munc.

Acest lucru a adus avantaje semnificative pentru ntreprinderile europene prin asigurarea unui mediu concurenial echitabil pentru toi i un set de norme i standarde comune.

De fapt, aceast pia unic se extinde dincolo de UE i include alte trei state care nu sunt membre : Islanda, Liechtenstein i Norvegia. Republica Moldova negociaz n prezent un Acord de Asociere, care cuprinde un Acord Aprofundat i Cuprinztor de Liber Schimb, pentru a oferi rii noastre un acces mai mare la piaa unic a UE.

Uniunea European este o organizaie extrem de complex, de aceea nu ne-am propus prin intermediul acestei paginii s acoperim fiecare aspect al acesteia. De fapt rolul nostru va fi s semnalizm informaiile cele mai relevante despre relaiile RM-UE. Mai multe putei afla pe portalurile informaionale de mai jos:

Pentru cea mai bun imagine de ansamblu a istoriei UE , instituiile i puterile n zona UE putei vizita pagina oficial a uniunii

Exist mai multe detalii cu privire la relaiile dintre Republica Moldova i UE pe site-ul web al Ministerului Afacerilor Externe i Integrrii Europene

Putei gsi, de asemenea informaie despre UE , prin contactarea Centrelor Regionale "Pro-Europa"

n cele din urm pagina noastra enumer mai multe linkuri utile i este actualizat n mod constant.

9. Constituia European versus Tratat InstituionalTratatul de la LisabonaNoulTratat de la Lisabona este, de fapt,vechiulTratat Constituional transformat, care i-a pierdutpe drumaspectul constituional. Adoptat n 2007, intrat n vigoare n 2009, Tratatul de la Lisabona aduce modificri majore echilibrului instituional delicat al Uniunii:

personalitatea juridic a Uniunii Europene, Uniune instituit prin Tratatul de la Maastricht (1992), dar care meninea i fosta Comunitate European crend confuzie.

prin crearea funciei de nalt Reprezentant al Uniunii Europene pentru Afaceri Externe i Politic de Securitate care este n acelai timp si vicepreedinte al Comisiei, crete rolul Uniunii Europene de a-i apra interesele i valorile pe scena internaional i s se exprime intr-un singur glas.

diminueaz deficitul democratic al Uniunii prin apariia Cartei Drepturilor Fundamentale n UE, dar totodata i prin implicarea total a Parlamentului European n luarea deciziilor.

consiliul European devine o instituie de sine stttoare, al crui rol specific de a impulsiona i elabora rolul UE este consolidat.

instituirea unei preedenii fixe a Conslilului European care contribuie la asigurarea unei continuiti i eficene sporite a activitii acestei instituii. Astfel crete eficinea aciunii Uniunii n ansamblul ei.

Adoptarea Tratatului de la Lisabona a fost necesar pentru c Uniunea European s-a schimbat. Numrul de state membre a ajuns la 27. Numai n ultimul deceniu, numrul acesta aproape s-a dublat, determinnd scderea eficienei i transparenei instituiilor Uniunii, precum i acutizarea deficitului democratic.

Uniunea European avea nevoie s vorbeasc n lume cu un glas unic i s rspund provocrilor uriae ale secolului XXI, printre care criza economic, schimbrile climatice, securitatea energetic i dezvoltarea durabil.

Principalele modificri aduse de Tratat instituiilor sale centraleParlamentul Europeann urma adoptrii Tratatului de la Lisabona, este marele catigtor, avnd alturi de Consiliu autoritate deplin la nivel bugetar i n adoptarea legislaiei europene. PE alege preedintele Comisiei Europene are rol determinant n alegerea Comisiei Europene i nu doar consultativ cum avea nainte de Lisabona.

Preedinia semestrial aConsiliului Uniunii Europeneeste reformat prin organizarea acestora pe echipe de trei state care i coordoneaz aciunile i urmresc realizarea aceluiai program comun. n fapt, prin stabilirea celor doua preedinii permanente: Consiliul de Afaceri Generale care v-a fi condus de ctre naltul Reprezentant i Consiliul de Afaceri Economice i Finaciare ce reunete doar membrii zonei euro care de asemeni i vor desemna un preedinte permanent; cumulat cu instituirea funciei de preedinte al Consiliului European, asistm la o scdere substanial a importanei preediniei semestriale.

Pentru prima dat de la apariia sa (1974),Consiliul Europeandevine instituie a UE, care s dea impulsurile necesare dezvoltrii i s defineasc orientrile i prioritile politice generale.

Crearea funciei de preedinte permanent al Consiliului European, cu un mandat de doi ani si jumtate a dotat Uniunea cu o fa vizibil pe care cetenii s o poat identifica cu leadership-ul Consiliului European. Prin intrarea n joc a acestui nou actor politic echilibrul si noul dialog instituional se modific substanial, ducnd ns i la o reducere a funciilor Comisiei Europene.

Pe plan extern ns, coerena reprezentrii europene are de ctigat enorm i nu doar prin actualul preedinte al Consiliului European, Herman Van Rompuy, ci i prin noua creata funcie de ministru al Afacerilor Externe n persoananaltul Reprezentant al Uniunii Europene pentru Afaceri Externe i Politic de Securitate.(denumirea ministru avea conotaii statale prea puternice, dar Tratatul de la Lisabona a pstrat intacte funciile, responsabilitile i competenele).

Doamna Catherin Ashton, actualul nalt Reprezentant al UE are ca sarcin principal crearea Serviciului European de Aciune Extern format din diplomai de carier ai trilor membre, seviciu care v-a asigura reprezentarea extern a UE i instaurearea unei administraii unice pentru PESC.

Funcia naltului Reprezentant ne duce cu gandul la un federalism interguvernamental, aceasta datorit cumulului de funcii: prezideaz Consiliul Minitrilor Afacerilor Externe avnd n acelai timp funcia de vicepreedinte al Comisiei Europene. Analitii Tratatului de la Lisabona apreciau aportul pe care naltul Reprezentant l v-a avea asupra ameliorrii vizibilitii aciunii Uniunii n plan internaional, dar se i temeau n acelai timp de o posibil interguvernamentalizare a Comisiei.

La doi ani i jumtate de la intrarea n vigoare a Tratatului de la Lisabona asistm la un mare pas napoi fcut deComisia European, fr ndoial marele perdant al reformei instituionale.

Numrul mare de state i regula acordrii unui comisar fiecrui membru al Uniunii, regul modificat prin Tratatul de la Lisabona pentru o flexibilizare a acestei instituii, au perpetuat discuiile legate de influena statelor nepotrivit ntr-o Comisie gndit s apere interesul Uniunii Europene n ansamblul ei. Nimeni nu garanteaz ns n aceast perioad c inclusiv intrarea n vigoare a acestei prevederi de meninere a doar 2/3 ministere din totalul statelor membre va respecta data agreat, respectiv 2014. Dac statele vor decide n unanimitate n Consiliul European, acest termen va putea fi prelungit.

Noul echilibru instituionalPrincipiul echilibrului instituional presupune c fiecare instituie trebuie s acioneze n conformitate cu puterile conferite ei prin tratate, astfel nct s nu afecteze de o manier negativ atribuiile celorlalte structuri ale UE.

Echilibrul instituional reunete pe de o parte separarea puterilor i competenelor instituiilor i pe de alt parte colaborarea i cooperarea ntre aceleai instituii ale Uniunii.

Odat cu Tratatul de la Lisabona clasicul triunghi instituional, Consiliul, Comisie, Parlament, trece printr-o ampl reform.

Dac n 1951 Tratatul de la Paris care instituia ComunitateaEuropen a Crbunelui i Oelului aducea n prim plan nalta Autoritate (actuala Comisie), iar ncepnd cu anul 1957 i Tratatele de la Roma debuta lunga perioad de prevalen a Consiliului, pentru ca ultimele tratate s creasc succesiv puterile Parlamentului European asistm n prezent, odat cu Tratatul de la Lisabona, la creterea exponenial a acestor puteri. PE adopt de la egal la egal legislaia european mpreun cu Consiliul. Domnul Jerzy Buzek, preedintele PE sublinia c funcia pe care o conduce profit de noile competene primite ntr-un mod serios, responsabil i constructiv. Mai mult, PE alege i controleaz politic Comisia European, are rol decisiv n adoptarea bugetului Uniunii i intr n conflict inclusiv cu naltul Reprezentant pentru Afaceri Externe i Politica de Securitate a Uniunii pe tema stabilirii organigramei noii instituii.

Toate acestea se traduc i ntr-un lobby din ce n ce mai puternic al grupurilor de interese pe lng PE. Dar dup scandalul europarlamentarilor ce au primit bani pentru amendamente, transparena instituional i necesitatea unei relaii corecte ntre parlamentari si lobby-iti trebuie accentuat mai mult ca oricnd. Avnd n vedere noua dinamic instituional instaurat la Lisabona bazat pe o relaie delicat ntre Parlament i Consiliu, scandalul poate afecta att balana inter-instituional, ct i relaia lor cu Comisia European referitor la calitatea legislaiei europene. Aceast relaie fragil ameninat de suspiciuni politice i orgolii instituionale, a fost afectat de scandalul bani pentru amendamente, aa cum a fost el denumit n pres, i a agravat cooperarea dintre reprezentanii statelor memebre i Parlament.

Consiliul Uniunii Europene a fost dezechilibrat ns n chiar funcionarea lui intern. Astfel, exist Consilii care au un preedinte permanent (CAGRE i ECOFIN) i exist Consilii care au preedinie prin rotaie. Nu a existat la momentul Lisabona voin politic pentru instaurarea unor preedinii permanente la toate Consilii de Minitri, astfel , preedinia prin rotaie are acum o valoare mai mult simbolic i conduce la tensiuni ntre reprezentanii delegai de state i reprezentanii permeneni ai Uniunii.

Delicateea noului echilibru instituional se reflect cel mai bine n funcia naltului Reprezentant al Uniunii Europene pentru Afaceri Externe i Politic de Securitate. De relaiile pe care acesta le v-a stabili cu instituiile din jurul su, depinde succesul acestei funcii.

Actualul naltul Reprezentant, doamna Catherin Ashton, prezideaz CAGRE, i din aceast poziie formuleaz i pune n practic aciunea extern n ntregul ei, iar n celalalt alteritate de vicepreedinte al Comisiei face propuneri legislative i reprezint poziiile Uniunii pe plan internaional, supunndu-seprocedurilor de funcionare a Comisiei.(F. A. Luzagara, pag 169, 2011).

10. DIFERENELE FA DE TRATATUL DE INSTITUIRE A UNEI CONSTITUII PENTRU EUROPA

Tratatul de la Lisabona este, n mare parte, inspirat de Tratatul constituional. Majoritatea reformelor instituionale i politice avute n vedere n Constituie sunt reluate n Trat

atul de la Lisabona, dar prezentate sub o

form diferit

.

Tratatul constituional era menit, ntr

-

adevr, s abroge tratatele fondatoare ale UE, pentru a le nlocui cu un text unic: Constituia pentru Europa. n schimb, Tratatul de la Lisabona nu nlocuie

te tratatele fondatoare, doar le

modific

, cum au fcut i tratatele de la

Amsterdam

i

Nisa anterior. Astfel, Tratatul de

la Lisabona se prezint sub forma unei serii de amendamente aduse trat

atelor fondatoare.

Aceast schimbare de form nu are consecine n plan juridic, dar are un efect semnificativ n plan simbolic i politic. Ideea unei Constituii Europene a fost

abandonat

, iar dreptul european rmne stabilit de tratatele internaionale.

Astfel, UE se bazeaz n continuare pe cele dou tratate fondatoare: Tratatul privind Uniunea European i Tratatul de instituire a Comunitii Europene. Tratatul de instituire a Comunitii Europene a fost totui redenumit Tratatul privind funcionarea Uniunii Europene

CONTRIBUIILE ADUSE DE TRATATUL DE LA LISABONA

Tratatul de la Lisabona:

reformeaz instituiile i mbuntete procesul decizional al UE;

consolideaz dimensiunea democratic a UE;

reformeaz politicile interne ale UE;

2

consolideaz politica extern a UE.

Aspecte instituionale

Reforma instituiilor UE era necesar datorit

creterii numrului de state membre.

. Tratatul de la

Lisabona modific astfel normele privind compoziia

Comisiei, a Parlamentului European, a Comitetului Regiunilor

i a Comitetului Economic i Social European

. n plus, T

ratatul de la Lisabona reformeaz

procesul decizional

din cadrul Consiliului

. Acesta elimin efectiv vechiul sistem de vot ponderat i introdu

ce o

nou definiie

a majoritii calificate pentru votarea

deciziilor.

Tratatul de la Lisabona creeaz, de asemenea, dou

noi funcii

n arhitectura instituional a UE:

preedintele Consiliului European

;

naltul Reprezentant pentru afaceri externe i politica de securitate

.

De asemenea, Tratatul de la Lisabona i

-a propus

s clarifice

i

s mbunteasc

funcionarea UE. Acesta elimin vechea structur bazat pe piloni n favoarea unei noi repartizri a competenelor

ntre UE

i statele membre. Tratatul de la Lisabona simplific, de asemenea,

procedurile legislative

i tipologia

actelor juridice adoptate n cadrul UE.

n plus, Tratatul de la Lisabona confer o mai mare

flexibilitate

funcionrii UE. Acesta introduce o serie

de

clauze instituionale

menite

s faciliteze construcia european n anumite domenii politice. S

-a facilitat, de asemenea, punerea n aplicare a

cooperrii consolidate

ntre statele membre.

Consolidarea democraiei europene

Unul dintre obiectivele Tratatului de la Lisabona este de a consolida

democraia european

, mai ales cu scopul de a accentua

legitimitatea

deciziilor i de a

apropia

UE de cetenii si. Astfel, puterile

Parlamentului European au fost consolidate n mod semnificativ. De asemenea, Tratatul de la Lisabona

confer parlamentelor naionale

un rol mai important n cadrul UE. n plus, Tratatul de la Lisabona instituie

iniiativa ceteneasc, care permite cetenilor s participe mai activ la construcia european.

Politicile interne ale UE

Una dintre cele mai importante modificri se refer la spaiul european de libertate, securitate i justiie

.

Tratatul de la Lisabona sporete competenele UE n ceea ce privete:

controlul la fron

tiere, azilul i imigraia;

cooperarea judiciar n materie civil;

cooperarea judiciar n materie penal;

cooperarea poliieneasc.

De asemenea, Tratatul de la Lisabona clarific competenele UE n domeniul politicilor

economice, sociale

i

energetice

. Acesta stabilete ca nou obiectiv crearea unui spaiu eur

opean de cercetare.

Politica extern a UE

Aciunea UE pe plan internaional a fost consolidat. Mai nti de toate, Tratatul de la Lisabona confer o

mai mare

coeren

i

vizibilitate

politicii externe i de securitate comune

a UE. UE dobndete astfel personalitate juridic, ceea ce i permite s negocieze i s fie parte contractant la tratatele internaionale. n plus, UE este reprezentat de acum nainte pe scena internaional de naltul Reprezentant pentru afaceri externe i politica de securitate.

De asemenea,

politica de securitate i aprare comun

face acum obiectul unei seciuni a tratatelor fondatoare. Obiectivele pe termen lung vizeaz instituirea unei aprri europene comune.

n cadrul pilonul al III-

lea se creeaz Eurojust

ul.

Ideea adoptrii Constituiei Europene

Tratatul de instituire a une

i Constituii pentru Europa pentru Uniunea European (TCE) a fost semnat de ctre

reprezen

tani ai Statelor Membre pe 29 Octombrie 2004, i a fost supus

proce

sului de ratificare de ctre Statele membre pn cnd, n

2005, votanii francezi (29 mai) i olandezi (1 iunie) l

-au res-pins n cursul referendumurilor.

Eecul nregistrat de constituie

n a ctiga sprijinul popular n aceste dou ri a fcut ca i al

te

ri s amne sau s opreasc procedura de ratificare. Dac ar fi

fost ratificat,Tratatul ar fi intrat n vigoare pe1 noiembrie2006.

Astzi, mai mult ca niciodat,

ntr-

o lume n evoluie constant, Europa trebuie s fac fa unor noi provocri:

globalizarea

economiei, evoluia demografic, schimbrile climatice, nevoia de surse durabile de energie i noile ameninri la adresa securitii

.

Iat provocrile secolului al XXI

-

lea. Iar acestea nuin cont de frontiere. Statele membre nu mai sunt n msur sfac fa singure tuturor acestor probleme. Pentru a gsi soluii

i a rspunde preocuprilor cetenilor, era necesar de un efort

colectiv la nivel european. Europa trebuia s se modernizeze,

s dispun de

instrumente eficie

nte i coerente, adaptat

e nu nu

mai la funcionarea unei Uniuni recent extinse de la 15 la 27de state membre, ci i la transformrile rapide prin care trecea

lumea de astzi. Prin urmare, regulile care stau la baza cooperrii dintre ri trebuieau revizuite. Acesta i este obiectivul tratatului semnat la Lisabona, la 13 decembrie 2007. Liderii europeni au convenit asupra unor

noi reguli innd cont de schimbrile politice, economice i sociale i dorind, n acelai timp,

s rspund aspiraiilor i speranelor europenilor. Tratatul de la

Lisabona stabilete care sunt competenele UE i mijloacele pecare aceasta le poate utiliza i modific structura instituiilor imodul de funcionare

a acestora.

n consecin, caracterul democratic i valorile fundamen

tale ale Uniunii sunt consolidate.

Tratatul de la Lisabona (13 decembrie 2007). Necisitatea adoptrii. Caracteristica general

La Lisabona, la 13 decembrie 2007. liderii europeni au con

venit asupra unor noi reguli innd cont de schimbrile politice,economice i sociale i dori

nd,

n acelai timp, s rspund aspiraiilor i speranelor europenil

or. Tratatul de la Lisabona sta

bilete care sunt competenele

UE i mijloacele pe care aceasta le poate utiliza i modific structura instituiilor i modul defuncionare a acestora. n consecin, caracterul democratic i

valorile fundamentale ale Uniunii sunt consolidate. Tratatul este rezultatul negocierilor ntre statele membre, reunite n cadrul

unei conferine

interguvernamenta

le, la lucrrile creia au participat Comisia European i Parlamentul European. Toate cele

27 de state membre l-au ratificat urmnd proceduri variate, n

funcie de constituia naional.

Tratatul de la Lisabona, cunos

cut n faza de proiect sub numele de Tratatul de Reform,

este un tratat destinat s nlocuiasc tratatul

constituional european. Numele oficial,complet,este Tratatul de la Lisabona

de modificare a Tratatului privind

Uniunea European i aTratatului de instituire a Comunitii Europene. Textul tra

tatului s-a finalizat n urma unui summit neoficial la Lisabona la 19 octombrie 2007, iar la 13 decembrie 2007 tratatul a fosts

emnat de ctre reprezentanii celor 27 de state membre ale UE.

Potrivit articolului 6, intrarea n vigoare a Tratatului era iniial

programat pentru

1 ianuarie 2009

, n cazul n care toate instrumentele de ratificare vor fi fost depuse anterior acestei date

sau,n caz contrar, n prima zi a lunii urmtoare celei n care a fost

depus ultimul instrument de ratificare.

Cum Republica Ceh a

ratificat tratatul abia la 3 noiembrie

2009, ultima dintre cele 27de ri membre care a ndeplinit aceast procedur, el a intrat nvigoare la 1 decembrie 2009.Constitutia UE I

n urma aprobarii Declaratiei de la Laeken, la 15 decembrie 2001, Consiliul European hotaraste infiintarea unei Conventii Europene, care sa pregateasca procesul de reforma a UE. Rezultatul dezbaterii este reprezentat de elaborarea proiectului Constitutiei europene. Studiind rolul politicii militare in noua Constitutie Europeana, constatam ca se acorda o mare atentie Politicii Externe si de Securitate Comuna (PESC), dar si unei politici comune de aparare. Referintele normative ale politicii militare sunt concrete si presarate cu numeroase constrangeri. Tratatul constitutional va inlocui toate tratatele actuale pe linie de PESC, prin refondarea dispozitiilor referitoare la spatiul de libertate, securitate si justitie, si va permite statelor membre sa-si amelioreze capacitatile de actiune intr-un cadru comun. Europa a gasit motivarile necesare unei politici externe a Uniunii Europene dupa inertia manifestata fata de criza balcanica si imposibilitatea de a se impune in recenta criza din Golf. In fata unor provocari majore, Europa nu are politica externa. Marile puteri, Franta, Marea Britanie si Germania, desfasoara agende de politica externa proprii, dar nu au o agenda comuna in cadrul UE. Strategiile statelor membre pot sa corespunda sau sa se coordoneze, dar si sa se contrazica sau sa fie opuse, insa niciodata nu formeaza o politica singulara. UE, putere economica unificata, care atarna greu in lume, are numeroase, mici si mandre politici externe care nu dau greutate. Cu toate acestea, deja de cativa ani buni, Europa a reusit sa dezvolte o proiectie externa comuna, uneori insa inju sta. Chiar daca nu dispune de o veritabila politica unitara si coerenta in fata marilor provocari internationale, UE propune, mai mult sau mai putin, actiuni externe si mecanisme de cooperare prin intermediul diferitelor sale institutii. Din aceasta zona apar problemele de coerenta, de coordonare si, deci, apare si necesitatea aprofundarii procesului de integrare europeana la care este chemat sa raspunda noul tratat constitutional. Noua constitutie integreaza si rationalizeaza diferitele tratate care stau la baza UE. Proiectul de tratat constitutional este adoptat la 29 octombrie 2004, la Roma, in acelasi local unde s-a semnat in 1957 Tratatul Comunitatii Europene Economice (TCEE). Este validata de PE in luna ianuarie 2005 si urmeaza sa fie ratificata de catre statele membre. Organizarea Tratatului Constitutiv in patru parti demonstreaza constituirea unui corp de reguli cu nivel maxim de abstractizare, generalizare dar si caracterizate prin posibilitatea facila de intelegere de catre cetatean, care sa constituie nu numai un fundament juridic solid pentru o Uniune Europeana extinsa. Adoptarea unei Constitutii Europene va reprezenta un pas important pentru ca Uniunea Europeana sa devina un actor global. In conditiile in care adoptarea unei Constitutii este de natura sa aprofundeze in mod decisiv integrarea

politica la nivelul Uniunii, prin disparitia traditionalilor piloni (pilonul comunitar, politica externa si de securitate

comuna si cooperarea in materie judiciara sa politieneasca

J.A.I.), un astfel de instrument ar servi ca un adevarat

catalizator pentru consacrarea Uniunii ca un actor international de prim rang la nivelul societatii internationale.

Dupa incercarea nereusita din 2003 de adoptare a proiectului de tratat, s-a realizat o solutie echitabila, care sa satisfaca principalele grupuri de state. Tratatul constitutional consacra dubla majoritate

spre deosebire de sistemul actual, care consacra o tripla majoritate

.

Ideea dublei majoritati in cazul votului cu majoritate calificata marcheaza desprinderea de sistemul Nisa, evitandu

-

8

se posibilitatea constituirii unei minoritati de blocaj constituita dintr -un numar redus de state mari

Prin majoritatea calificata 12 state (intr-o UE de25) sau un numar reprezentand 35,01% dinpopulatia UE auposibilitatea de a respinge o initiativa legislativa; consecinta este ca va consolida statele mici si mijlocii in raport cucele mari. Minoritatea de blocaj trebuie sa includa cel putin 4 membri ai Consiliului, altfel majoritatea calificata seconsidera realizata. Scopul este de a evita ca cele trei state mari sa nu dispuna de un drept de veto.Aceste dispozitii se refera la situatia-regula, si-anume cand propunerea de act legislativ vine din partea Comisiei.Sistemul de majoritate dubla se va aplica incepand cu anul 2009pana la acelmoment, functionand un sistemapropiat de cel actual. Numarul de voturi pe care il detine fiecare stat, in perioada tranzitorie, este precizat inProtocolulAnexa III a Tratatului Constitutional. Romania vadispune de 14 voturi.Un alt tip de majoritate calificata, cand propunerea nu vine din partea Comisiei ori a Ministrului afacerilor externe alUE (situatia-exceptie), si anume: 72% dinnumarul Statelor Membre, reprezentand cel putin 65% dinpopulatia UE.De mentionat este faptul ca Partea a III-a a Tratatului prevede proceduri speciale.Compromisul final a fost realizat si pe baza unor mecanisme de flexibilitate, si asa-numitele frane de urgenta.Atributul de text constitutional prezinta un puternic impact, atat psihologic, cat si juridic. Un text constitutionalconfera individualitate si coerenta sistemului ordinii juridicecomunitare. Totodata, un text constitutionalfundamenteaza vointa statelor si popoarelor Uniunii de afundamenta o organizatie care tinde sadepaseascacaracterul strict interguvernamental. Din punct de vedere formal, Constitutia poate fi privita ca un Tratat. Din punctde vedere substantial, aceasta reprezinta cu adevarat o lege fundamentala, in sensul teoriei clasice a dreptuluiconstitutionalact care reglementeaza modalitatile de exercitare a puterii.Majoritatea calificata, respectiv mentinerea influentei asupra deciziilor de catre anumite state, a fost depasita prinvotul cu dubla majoritatede state si populatie, respectiv 55% state65% populatie, cu introducerea elementuluide control suplimentar reprezinta una din mizele acestui proiect de constitutie europeana.Cu ocazia Consiliului European de la Laeken, sefii de stat si de guvern au luat decizia de a constitui o Conventie alcarei rol a fost acela de a gasi solutii pentru a face fata noilor provocari cu care Uniunea Europeana se confrunta.Noile circumstante ce trebuiau luate in considerare se situau atat pe plan intern (nevoia de a aduce Uniunea siInstitutiile sale mult mai aproape de cetateni), cat si pe plan international (fenomenul globalizarii, in principal).Sarcina esentiala a acestei Conventii a fost aceea de a redefini Uniunea Europeana, in sensul cresterii rolului sau atatfata de cetatenii sai (in sensul apropierii fata de acestia), cat si pe plan mondial.Conventia si-a inceput activitatea in martie 2002 si reprezinta o metoda noua (a mai fost utilizata cu ocazia elaborariiCartei drepturilor fundamentale a UE) de revizuire a tratatelor, metoda mai deschisa si mai transparenta.Un prim proiect, continand primele 16 articole ale Tratatului, a fost prezentat de Conventie la 7 februarie 2003.In iunie 2003, in conformitate cucalendarul stabilit, Conventia a prezentat Consiliului European dela Salonic textulintegral al Proiectului de Tratat Constitutional. Un proiect revizuit si completat al Tratatului a fost publicat la 18 iulie2003.In toamna anului 2003 audemarat lucrarile Conferintei Interguvernamentale. Dupa esecul Consiliului European de laBruxelles din 17 decembrie, a urmat Summit-ului din 17-18 iunie 2004, in urma caruia a fost adoptat textul final.Semnarea Tratatului, dupa operarea ajustarilor necesare si realizarea traducerii in toate limbile oficiale ale Uniunii, afost stabilita pentru 29 octombrie 2004, laRomaloc simbolic din perspectiva semnarii primelor tratate institutiveale Comunitatilor Europene. Situatia prezenta

Inaintea ultimei largiri

mai 2004

noua din cele zece state au organizat referendumuri legate de integrare. Cand tratatul constitutional a fost semnat

iunie 2004

zece din cele 25 de state au decis sa ratifice documentul prin referendumuri si nu prin procedura parlamentara. Reanimarea tratatului constitutional sau o eventuala inlocuire a acestuia cu un alt document va trebui sa tina cont de precedentele francez si olandez, care au indus o serioasa stare de confuzie in UE. 15 state au ratificat tratatul constitutional

1

; 8 nu inca, iar cateva dintre acestea nu au nici macar intentia sa incerce. 2 au incercat si nu au reusit. Elitele politice franceze si olandeze sustin ca nu vor cere electoratelor lor sa voteze inca o data; mai mult, decizia lor nu este negociabila. Lectia plebiscitelor. Europa a devenit o problema politica de-a lungul Europei. Liniile de divergenta se traseaza nu in functie de rolul institutiilor UE, ci in jurul dezbaterii conceptului de model politico-economic pe care Europa trebuie sa il adopte

2

. Plebiscitele au sanctionat contextul si nu textul. Votul este legat mai degraba de performantele guvernelor nationale, ale UE sau largirii decat de prevederile tratatului. Nevoia de strategii de schimbare a contextului prin definirea largirii si a democratiei. In viitor, orice initiativa privind largirea sau adancirea UE va solicita organizarea de referendumuri

3

. Votul impotriva Constitutiei europene din Franta si Olanda, a aratat ca cetatenii lor numai doresc sa urmeze politica guvernele lor, decat atunci cand au certe beneficii de bunastare si securitate. Si asta in conditiile in care 52% dintre europeni considera ca tara lor este avantajata de apartenenta la UE. Presedintia austriaca promite

roadmap

pentru Summit-ul din iunie 2006; dar nu exista un consens. Partidul Dreptate si Justitie din Polonia

4

considera Tratatul de la Nisa ca un document excelent care trebuie pastrat in forma sa actuala; in Marea Britanie sunt numeroase voci in favoarea mentinerii Tratatului de la Nisa, chiar daca Primul ministru Tony Blair este avocatul schimbarii acestuia. La ora actuala, totusi, exista un curent favorabil tratatului constitutional. Punctul de plecare il constituie ignorarea voturilor francez si olandez

5

. In favoarea acestei optiuni se pronunta, primul ministru luxemburghez Jean-Claude Juncker, sprijinit de Austria

6

, Belgia si Spania, dar si de catre Parlamentul european.

11

Declaratia atasata tratatului constitutional reitereaza ca daca 80% dintre statele membre il ratifica, Consiliul european trebuie sa se reuneasca pentru a analiza situatia. Se spera ca alte sase state membre il vor ratifica, Consiliul european printr-o reuniune speciala vor forta Franta si Olanda sa organizeze o noua votare a acestuia

7

.

Exista propunerea adaugarii unei declaratii sociale la

tratatul constitutional, care sa atenueze temerile francezilor. Statele care vor prelua presedintia

Germania si Portugalia

au declarat public ca vor depune eforturi sa resusciteze constitutia

8

.

Mini-tratatul

Parintii fondatori ai UE au intuit pericolele unei perspective constitutionale

9

. Majoritatea statelor membre conduse de guvernul francez

10

se pronunta pentru renuntarea la tratatul constitutional si pentru elaborarea

unui nou mini

-

tratat care sa amendeze tratatele existente dar sa nu se numeasca

constitutie. Tratatul nu poate fi resuscitat, dar parti din cadrul acestuia pot fi transferate intr-un nou tratat.

Mini

-

tratatul va include cateva dintre cele mai importante dar necontroversate prevederi ale constitutiei

cum ar fi postul de ministru de externe si presedintele UE, reducerea numarului de comisari si introducerea

dublei majoritati.

Pachetul de modificari va fi ratificat de parlamente fara a mai fi nevoie de un vot popular. Exista totusi, riscul ca unele state membre sa doreasca sa il supuna referendumului si astfel sa il supuna riscului blocajului.

Varianta croata. In cazul in care procesul de elaborare al mini

-

tratatului va demara in prima parte anului

2007, documentul poate fi gata inaintea incheierii negocierilor cu Croatia (2008 sau 2009). Textul va putea fi atasat tratatului de integrare ca un protocol si votat pe parlamentele nationale. Varianta teoretic posibila, dar improbabila. Exista temerea ca va fi foarte greu sa fie obtinut acordul a 27 de guverne asupra textelor din tratatul constitutional care sa fie pastrate. Astfel, mai multe state membre mici au manifestat un entuziasm scazut fata de postul de ministru de externe al UE, in timp ce statele mari sustin existenta acestei institutii. Germanii insista pentru pastrarea Cartei drepturilor fundamentale, document care este controversat pentru englezi.

Negocierile mini

-

tratatului care probabil se vor raporta la curentele traditionale: viziunea Monnet

11

si

viziune Spinelli

12

vor trebui sa armonizeze relatia intre proiectele europene si cetatenii europeni pentru a nu transforma UE intr-o chestiune mai putin populara

13

. Tratatul trebuie sa sufere modificari minore dar care sa duca la cresterea eficientei UE.

Mini

-

tratatul sa se refere la: sistemul de vot, politica ext

erna, compunerea Comisiei Europene

14

. Sa nu mai concepute texte mari, lungi, greoaie, ci de preferat texte simple cu un singur scop; decuplarea popularitatii guvernelor nationale de importanta viitorului Europei. O varianta ar fi codificarea prevederilor de politica externa ale UE intr-un singur document care sa faca UE efectiva la nivel global, un document care sa ofere o pozitie puternica in negocierile cu US, China si India.

Optiunea votarii de catre parlamente a viitorului mini

-

tratat. Impactul refer

endumurilor francez si olandez nu poate fi ignorat. Ramane de vazut cum va evolua situatia in cazul Danemarca si Irlanda, dar si de luat in calcul ca si alte guverne care se vor afla sub presiune.

12

O noua agenda politica care sa tina cont de faptul ca adancirea va fi mult mai controversata decat largirea.

Lansarea unui proiect integrationist de mare anvergura atractiv

cum au fost piata unica sau moneda unica

15

. Nu institutiile ci politicile vor fi prioritare. Ideea o masura potrivita pentru toti

este controversata (moneda unica, acordul Schengen, piata fortei de munca). Mutarea accentului de la tratate la grupuri avansate in continuitatea integrarii europene. Antecedentele (constituirea acordul Schengen si transformarea acestuia intr-o comunitate

integrata de securitate, armonizarea taxelor de baza in eurozona,

grupul statelor care accepta liberalizarea pietii de servicii, dezvoltarea comunitatii europene de aparare) par fi ademenitoare, mai ales ca fondatorii vor impune celor ulterior veniti un meniu la carte. Largirea va crea castigatori si perdanti economici, realitatea economica impunand la randul sau noi aliniamente politice. Alegerile europene din 2009 sa devina momentul deschiderii discutiilor despre chestiunile pan-europene

16

. Guvernele europene sunt de acord ca actualele tratate vor fi rescrise dupa alegerile prezidentiale din Franta. Totusi se considera ca schimbarea lui Jacques Chirac nu este suficienta pentru schimbarea contextului. Viitorul depinde de aparitia de noi personalitati si politici acolo unde statele singure nu pot sa se exprime (politica externa, migratie, securitate, energie, perfectionarea pietii unice, continuarea procesului de extindere in Balcani). Declararea unui moratoriu pana in toamna anului 2009, data numirii noi Comisii Europene. Constrangerea deriva din conflictul dintre barierele institutionale, pe de o parte, si, valurile de extindere. Cresterea importantei dimensiunii diplomatice a structurilor de decizie in defavoarea celor politice, pentru a ajuta guvernele sa realizeze acorduri ferite de cenzura populara in sensul sprijinirii politicilor UE

1

.

Ideea dublei majoritati in cazul votului cu majoritate calificata marcheaza desprinderea de sistemul Nisa, evitandese posibilitatea constituirii unei minoritati de blocaj constituita dintr -un numar redus de state mari.

Proiectul ConstitutionalConventia de la Bruxelles a propus modificarea actualei formule a celor trei entitati separate (three pillarstructure) in sensul contopirii lor intr-unsingur tratat constitutional care sa asigure Uniunii personalitateajuridica necesara in planul relatiilor internationale. Apoi, s-a introdusCarta Europeanaa DrepturilorOmului ca parte integrala aviitoarei constitutii, aspect care precizeaza cu claritate care sunt valorilesiobiectivele Uniunii Europene. In plus, s-a propus crearea unei noi institutii,si anume aceea a Ministrului deExterne care s-o inlocuiasca pe aceea aInaltului Reprezentant(Javier Solana) si pe aComisarului pentruRelatii Externedin cadrul Comisiei Europene (la acel moment Chris Patten. O alta noutate a vizat institutiaresponsabila in adoptarea deciziilor strategice ale Uniunii, am numitaiciConsiliul European, pentru care s-a propus alegerea unui presedinte ales pe operioada de 2 ani sijumatate. O astfel depresedintie inlocuiesteactualul sistem prin rotatie, in care la fiecare 6 lunio alta tara membra preia aceasta importanta pozitie. Inschimb, sistemul presedintiei prin rotatie se va pastra la nivelul Consiliului de Ministrii ai UniuniiEuropene (format din reprezentanti ai guvernelor statelor membre), in cadrulConsiliului AfacerilorGenerale, institutie care ii are incomponenta pe ministrii de Externe ai celor 152. In acest fel, s-a datsatisfactie statelor mici care mai putea juca un rol important in Consiliul de Ministri.In aceeasi cheie poatefi vazuta si propunerea de infiintare a posturilor decomisar asociatcare sa satisfaca noua propunere delimitare a numarului comisarilor europeni la15. Aceasta masura preconizata era conceputa a face fatasituatiei unei Uniuni cu 25 sau 28 de state, situatie in care ar trebui sa existe 25 sau 28 de comisari! Unapeste alta, a reiesit in mod evident o politica a pasilor marunti, mai exact unul inainte dublat imediat de opoticnire mascata in mod elegant (un alt exemplu, propunerea Conventiei de alegerea PresedinteluiComisiei de catre Parlamentul European, diminuata considerabil de o adoua recomandare prin carecandidatul la aceasta functie nu e desemnat de Parlament, cide Consiliul European) si acreat dejanumeroase nemultumiri. Astfel, in urma lucrarilorConventiei s-a mentinut incontinuare aceeasi structuraparalela intre statele membre si Uniune. In plus, lipsa unui raspuns coerent la urmatoareaintrebare: cine vaconduce Uniunea Europeana, Presedintele ConsiliuluiEuropean sau Presedintele Comisiei Europene? Celputin, dupa viitoarele schimbari legislative, ultima institutie va capata o legitimitate sporita, odata ce va fialeasa in mod democratic de Parlament, spre deosebire de Presedintele Consiliului European, care vafi alesde reprezentantii statelor membre in ConsiliulEuropean printr-o procedura a usilor inchise. Oaltacontroversa era legata de o posibila crizaintre Parlament si ConsiliulEuropean, in situatia in carepropunerea pentru alegerea candidatului la functia dePresedinte al Comisiei nu va intruni asteptarileparlamentarilor europeni. In acest sens, Conventianu a reusit elaborarea criteriilor desemnarii persoaneiviitorului presedinte, mai exact daca este vorba decriterii politice (de exemplu, candidatul partidului careacastigat alegerile europene), desi exista prevederea ca in acest proces se vor lua in considerare alegeriledin Parlamentul European (articolul I-26: Presedintele ComisieiEuropene, Conventia Europeana, 12iunie 2003). Alta problema neclarificata era raportul dintre viitorul Ministru de Externe si viitorulPresedinte al Consiliului European. Astfel, in proiectul constitutional, ministrulde Externe conducepolitica externa si de securitate aUE (art. I-27, 1). In acelasi timp, un alt articol (I-21, 2) prevedea caPresedintele Consiliului European asigura reprezentarea Uniunii inaspecte legate de aceeasi materie,consacrata sub denumirea abreviataCFSP(Common Foreign and Security Policy). Cum isi puteau corelaactivitatea cele doua institutii inconditiile in care ele apartinunor organisme separate, mai exactConsiliului European si respectiv Comisiei Europene, cu prioritati siinterese diferite? Din pacate, modul dereglementare transforma deja ministrul de externe intr-un om de paie, fara influenta reala in privintapoliticii externe a Uniunii Europene, opersoana fara viitor. Cert este ca atat Consiliul European, cit siConsiliul de Ministri ramaneau dominate de statele membre care detin atributele esentiale in materia de

14

politica externa si de securitate. Inacest sens,a prevalat curentul interguvernamentalist care favorizeazastatele membre, spre deosebire de federalisti care sustin interesele Comisiei si ale Parlamentului European.Totusi, propunerea extinderii votului cu majoritate calificata indauna celui in unanimitate, inclusiv indomenii privind justitia siafacerile interne, favoriza in modindubitabil pozitia federalista. In acestdomeniu, incepand din 2009 se propunea si introducerea unui sistem devot al dublei majoritati(omajoritate a statelor membre si a 60% din populatia UE), care sa eficientizeze procesul de luare adeciziilor. Pe de alta parte,votul in unanimitate sepastreaza in domenii fundamentale ca stabilirea taxelorsi impozitelor, politica sociala siafacerile externe. Retinerea prerogativelor nationale asupra acestor materiia fost necesara pentru ca noua constitutie sa poata fi votata si in tari maiputin entuziaste cand vine vorbade Uniunea Europeana, cum ar fi MareaBritanie. Tony Blair putea sustine votarea constitutiei intara sa, pebaza argumentului ca suveranitatea nationala aMarii Britanii va supravietui si dupa intrareain vigoare aconstitutiei europene, desi nici asa nu era sigur ca proiectul constitutional va fivotat. Nimeni nu se asteptainsa ca proiectul sa fierespins in Franta sau Olanda. Dintoate aceste propuneri se putea decela aceeasiabordare neo-functionalista incare se opteaza pentru modificari relativ modeste, darcare sa produca maitarziu, printr-un proces despill-over(diseminare), o integrare la nivel macro, in arii in care nu a fostposibila o reglementare initiala3. Dar ce s-a intamplat ulterior finalizarii proiectului constitutional alConventiei privind viitorul Europei?Forma finalaTextul a fost supus dezbaterii Conferintei Interguvernamentale, care a fost imputernicita sa decidacontinutul definitiv al viitoarei constitutii europene. Conferinta a inceput pe 4 octombrie 2003 si s-abucurat de participarea sefilor de guvern si ministrilor de externe a statelor membreale Uniunii Europene.Consiliul European de la Bruxelles din iarna anului 2003 nu a reusit sa ajunga la o formula de compromisastfel incat discutiile au continuat pana laConferinta Consiliului European din iunie 2004,desfasurata subPresedintia Irlandei. Principalele controverse au fost legate de sistemul de vot in Consiliul deMinistrii, cuimplicatii deosebite privind ponderea dintre votul statelor mari in comparatie celelalte mai mici. De altfel,pe acest subiect s-a inregistrat si modificarea cea mai importanta a propunerii initiale a Conventiei.Proiectul final, adoptat cu ajutorul inestimabil al Presedintiei irlandeze, a impus o noua definitie a votuluidin Consiliul de Ministri.Majoritatea calificata in Consiliu,inseamna, potrivit legislatorului european, odubla majoritate, aceea de 55% dintre statelemembre reprezentand 65% din populatia Uniunii Europene.Spre deosebire de propunerea Conventiei seobserva elevarea procentului statelor membre pentruadoptareaunei decizii (de lasimpla majoritate la 55%)apoi cresterea procentului reprezentand ponderea populatiei(de la 60% la 65%) precum si introducerea a unor noi instrumente. Astfel, cu scopul de a evita ca numai omica minoritate de state membre (primeletrei, cele mainumeroase ca pondere numerica) sa fie capabile sablocheze odecizie a celorlalte state, o astfel deminoritate trebuie sa fiecompusa din cel putin 4 state. Maimult, un numar de state membre reprezentand cel putin 3/4 din numarul tarilor care au alcatuit aceaminoritate puteau cere ca votul sa fie amanat pentru ca discutiile sa continue pana la data atingerii unuiconsens mai larg in Consiliulde Ministri. Noua constitutie extindea substantial procedura co-deciziei(luarea deciziilor printr-o procedura care implica participarea Consiliului de Ministri si a ParlamentuluiEuropean), 95% din viitoarea legislatie europeana ar fiputut fi adoptata pebaza acestui reguli4.Nu seretinuse prevederea initiala a Conventiei cu privirea lamentinerea unui numar de 15 comisaridublati decomisarii asociati (vezi supra) ci seoptase pentru mentinerea sistemului actual, un comisar pentru fiecarestat membru, pana in anul2014. Dupa aceasta data, Comisia Europeana ar fi cuprins unnumar de comisaricorespunzator cu 2/3din numarul statelor membre dinacel moment, in concordanta cu un sistem derotatieintre tarile Uniunii. In sfarsit trebuie observat ca s-a retinutpropunerea initiala prin care se acordacetatenilor europeni dreptul de initiativa legislativa, incazul in care exista unmilion de semnaturi provenitedintr-un numar de state semnificativ. Cuexceptia modificarilor de care am vorbit,proiectul Conventieipentru viitorul Europei a fost adoptat in formaprezentata mai sus, ceea cedenota succesul unei formuledevenita un standard in practica constitutionala. Intorcandu-ne la capitolul controverse, ar fide mentionatdiscutiile legate de includerea in preambulul Constitutiei aunei referinte privitoare la divinitate.Dupa lungidezbateri in Conventie, se optase pentru o variantain care se vorbea doardespre mostenirea religioasa aEuropei (alaturi de cea umanista siculturala) fara o mentionareexpressis verbisa lui Dumnezeu. Intr-adevar, constitutia presupune un contract politic intre toticetatenii polisului european, fara deosebire decredinta religioasa, dar care presupune garantarea libertatii gandirii si aopiniilor. Prin urmare, aceastaoptiune negativa nu implica ideea ca Dumnezeu ar fi murit, ci se explica prin spiritul de toleranta care trebuie sa defineasca orice comunitate politica.

Esecul ca premisa a unui nou inceput

Cum a fost posibila ratarea adoptarii Constitutiei Europene, mai ales ca proiectul constitutional parea bine cumpanit, intr-o adunare democratica,

Conventia pentru viitorul Europei

, creata special pentru redactarea actului care ar fi trebuit sa dea un nou imbold Europei Unite? Tocmai aici rezida prima cauza datorita careia proiectul constitutional nu a fost adoptat. Daca s-ar fi prevazut ca proiectul constitutional european sa intre in vigoare daca un numar majoritar (si nu in unanimitate) de state membre il ratifica, atunci actuala criza provocata de respingerea constitutiei de francezi nu ar fi avut loc. Postularea votarii in unanimitate a Constitutiei Europene s-a dovedit a fi un principiu pagubos iar ideea federalista a esuat. De ce nu este posibila articularea unui proiect cu valente federale in Europa? Cauzele sunt legate de slabiciunea miscarii federaliste din Europa, de conservatorismul statelor membre care au mostenit o structura inter-guvernamentala si care pare a fi pe placul tuturor, de potentialul organizational enorm al fiecarui stat de a controla si redistribui resursele proprii si in loialitatea nationala puternica a cetatenilor pentru tara de origine. De ce au votat francezii negativ? Datorita confuziei intre directiva Bolkenstain si prevederile constitutionale datorita opozitiei impotriva Turciei si, in al treilea rand, datorita fricii cetatenilor francezi de noii veniti din Est care ar distruge modelul social, model care arata deja destul de gaurit. Insa toate aceste trei motive nu au nimic de a face cu Constitutia Europeana, un act care facea posibila functionarea Un