UNIVERSITATEA DE VEST VASILE GOLDIȘ, ARADFILIALA BAIA MARE

FACULTATEA DE ŞTIINŢE ALE EDUCAŢIEI, PSIHOLOGIE ȘI

EDUCAȚIE FIZICĂ ȘI SPORT

MANAGEMENTUL RESURSELOR UMANE

Învățarea interactivă în învățământul preșcolar

Prof. Lector Univ. Masterand: Solomeș (Pop) Alina Maria

Corneliu Maior

2013

1

CUPRINS

1. Scurtă prezentare

2. Precizări conceptuale

3. Prezentarea cercetării

4. Scopurile principale

5. Obiectivele cercetării

6. Locul de desfășurare a cercetării

7. Perioada de cercetare

8. Eșantionul de participanți

9. Instrumentele de cercetare utilizate

10.Concluzii

11.Fișa de evaluare

12.Anexe foto

13.Bibliografie

2

Motto: ,,Lăsaţi copilul să vadă, să audă, să descopere,

să cadă, să se ridice și să se înșele. Nu folosiți cuvinte când acțiunea,

faptul însuși, sunt posibile”.

(Johann Heinrich Pestalozzi)

Argument

Importanța învățării interactive în învățământul preșcolar derivă din însuși idealul

educațional care, conform Noului Curriculum și Legii actuale a învățământului, este

reprezentat de dezvoltarea integrală și armonioasă a personalității umane, formarea unui

om capabil de integrare conștientă, active și creative în viața socială și de participare

activă și proactivă în viața societății.

În locul unui învățământ verbalist și pasiv, didactica modernă promovează ideea

de efort personal, de a-l pune pe educat în contact direct cu sursa de informare și cu

obiectul învățării, îndemnându-l la căutari, explorări, cercetări, care să-l conducă la

redescoperirea adevărului, pe cât posibil, prin forțr proprii. Copilul, cu particularitățile,

trebuințele și interesele sale, este așezat în centrul activității de învățare, iar cadrul

didactic organizează, stimulează și indruma experiențele de învățare ale educatilor,

încurajându-i să aibă inițiative și curaj de a acționa.

Prezentarea masterandului:

Mă numesc Solomeș (Pop) Alina Maria și sunt masterand în anul I, specializarea

Management Educațional. Am absolvit Facultatea de Litere, specializarea Limba și

3

Literatura Română la Universitatea Tehnică din Cluj Napoca, Centrul Universitar Nord

din Baia Mare.

Precizări conceptuale

Managementul resurselor umane este un cencept de largă cuprindere care se referă la

filosofia, politicile, procedurile şi practicile cu ajutorul cărora sunt conduşi angajaţii.

Cu alte cuvinte, este domeniul funcţional al managementului care cuprinde:

recrutarea,

utilizarea,

perfecţionarea/optimizarea,

disponibilizarea personalului dintr-o organizaţie în vederea realizării funcţiilor şi

atingerii obiectivelor organizaţionale, precum şi pentru obţinerea satisfacţiei acestuia în

raport cu activitatea depusă.

În acest spirit, este foarte clar că managementul eficient al resurselor umane este esenţial

succesului unei organizaţii. În plus, atunci când resursele umane sunt neglijate sau

conduse necorespunzător, organizaţia încetează de a mai fi prosperă şi poate chiar să

regreseze.

Cea mai dificilă problemă pentru reuşita unei organizaţii (cel puţin în perioada de

tranziţie) este propria ei schimbare. Astfel că, schimbarea structurii organizaţiilor ar

trebui să aibă în vedere schimbarea metodelor şi procedurilor manageriale şi apoi a

mijloacelor tehnice şi tehnologice. Iar aceste schimbări pot fi asigurate numai de un

management performant al resurselor umane.

2. Scurtă comparare a teoriei tradiţionale cu cea a managementului resurselor umane

Ca urmare, resursa umană devine din „unealtă de producţie” (adică o componentă

oarecare a costurilor de producţie), „agent de productivitate”, investiţie rentabilă, una

dintre valorile ascunse ale organizaţiei , „capitalul de competenţe” al organizaţiei.

În teoria tradiţională, salariaţii erau priviţi prin prisma modului în care executau

disciplinat operaţiile prestabilite.

4

Spre edificare, prezentăm concepţiile privind personalul în cele două teorii:

Elemente

caracteristice

Concepţii privind personalul

Teoria tradiţională Managementul resurselor

umane

Noţiuni folosite forţa de muncă, mâna de lucru resurse umane

Categorii cu

caracter

discriminatoriu

„munca productivă” şi creatori de

bunuri materiale” – categorii

privilegiate

„munca neproductivă” şi „personal

neproductiv” – categorii

dezavantajate

Modul de abordare

a personalului de

către manager

în mod global, ca masă de oameni

capabili să muncească

ca individualităţi, cu

persona-litate, nevoi,

comportament şi viziune

specifice

Principiul

fundamental de

salarizare

în funcţie de munca depusă în funcţie de rezultatele

obţinute

Activitatea de

evaluare a

performanţelor

nesemnificativă, formală esenţială

Stimularea

iniţiativei

salariaţilor

absentă

Iniţiativa salariaţilor este considerată

ca o afectare a activităţii şefilor

ierarhici

susţinută şi promovată prin

sistemul de salarizare,

promovare în funcţii, etc.

3. Politica resurselor umane

5

Politica unei organizaţii în raport cu resursele umane este constituită de către ansamblul

regulilor de bază şi al atitudinilor faţă de resursele umane pe baza cărora se adoptă

deciziile.

O politică de personal corect formulată este elementul esenţial în obţinerea unor rezultate

performante şi, pentru stabilirea ei trebuie să se ţină cont de:

importanţa personalului dintr-o organizaţie,

răspunderea care revine conducerii,

obiectivele organizaţiei în acest domeniu.

4. Descrierea componentelor managementului resurselor umane

Recrutarea cuprinde modalităţi de achiziţionare de către organizaţie a competenţelor şi

calificărilor necesare bunei desfăşurări a activităţilor specifice. În principiu, există trei

modalităţi esenţiale de recrutare:

autoproducţia – prin ucenicie şi diverse forme de „şcoală internă” care conduc la

perfecţionarea/realocarea internă a resurselor umane,

recurgerea la piaţa muncii – adică obţinerea din exterior a personalului gata calificat,

participarea la programe mixte de calificare – de exemplu cele pentru inserţia tinerilor şi

reconversia profesională.

Utilizarea resurselor umane cuprinde următoarele categorii de activităţi:

salarizarea şi stimularea personalului – aplicabile atât atribuţiilor curente cât şi celor

suplimentare;

promovarea şi proiectarea carierei – conceperea procedurilor de promovare şi avansare în

ierarhia organizaţiei (pe baza unor criterii clar definite) şi a planurilor de succesiune (mai

ales pentru posturile de management) precum şi stabilirea legăturii între formare şi

promovarea în carieră;

recompensarea şi sancţionarea – stabilirea procedurilor de recompensare, de sancţionare

dar şi a celor de contestaţie şi plângere.

Cele mai frecvent utilizate instrumente referitoare la utilizarea resurselor umane sunt:

6

definirea postului (job definition, job design) care stabileşte: 1. locul fiecărui post în

structura şi funcţionarea organizaţiei, 2. specificaţiile de personal (calificarea formală,

cunoştinţele, experienţa, aptitudinile şi capacităţile necesare, solicitările fizice şi

condiţiile de lucru), toate acestea referindu-se atât la nivelul minimal sau esenţial, cât şi la

cel dezirabil.

fişa postului (job description) este documentul cel mai frecvent utilizat în relaţiile

patronat-angajat. Ea trebuie să cuprindă:

numele postului,

funcţia generală a postului şi expertiza cerută (disciplina predată, nivel de şcolaritate,

etc.),

descrierea locului de muncă – echipamente, materiale şi resurse disponibile,

nivelul salariului, gradaţia şi primele,

numele şefului direct (de exemplu, şeful de catedră),

numărul şi numele colegilor din catedră sau departament,

identitatea colectivelor de elevi la care este alocat postul respectiv,

încărcarea postului-catedra, numărul de ore,

principalele obiective şi responsabilităţi personale şi, dacă este cazul, ale grupului de

muncă din care face parte (de exemplu, ale colectivului de catedră),

limita autorităţii,

relaţiile cu alte departamente din şcoală, cu părinţii, comunitatea, agenţii economici,

autorităţile locale,etc.

definirea rolului – identificarea şi comunicarea expectanţelor organizaţionale referitoare

la activitatea ce trebuie sau este depusă, descrise funcţional şi pe baza rezultatelor cerute

persoanei care performează rolul respectiv. Folosirea acestui instrument este extrem de

utilă în dezvoltarea organizaţională deoarece evită supraîncărcarea/subîncărcarea unei

anumite persoane.

În cadrul utilizării resurselor umane, elementul crucial este evaluarea atât a competenţelor

cât şi a performanţelor. De această clasă de activităţi este intim legată

perfecţionarea/optimizarea resurselor umane.

7

Prezentarea cercetării pedagogice

Tema cercetării: Contribuția metodelor interactive la eficientizarea învățării și la

dezvoltarea personalității preșcolarilor.,

Prezentarea problemei cercetate

,,Învățarea interactivă este un process activ, volitiv, mediat intern, în cadrul căruia

cel care învață descoperă, inferează, construiește și resemnifică sensuri, valorificand

materiale de învățat, analizând situații și experiențe etc. si trecându-le prin filtrele

propriei personalități” ( M. Bocos, 2002, p.62). În grădiniță copilul se angajează în acte

voluntare, individual sau în grup, pentru a găsi răspunsuri la întrebările proprii sau cele

puse de educatoare sau colegi și transformate în ,, probleme proprii”. Copii pun intrebari,

găsesc răspunsuri, problematizează, cooperează, se bucură împreună de rezultatul muncii

individuale și colective.

Învățarea interactivă presupune atât din partea educatoarei, cât și din partea copilului,

angajare activă, cu toată ființa bio-psiho-socială în construcția, semnificarea și

reconstrucția cunoștintelor. Educatoarea creează acel tip de situații de învățare care pun

copilul în ipostaza de participant active în procesul de căutare și de găsire a celor mai

bune soluții situațiilor problemă propuse ( Ce s-ar intâmpla dacă… am tăia pădurea, am

distruge cuibul de păsărele, plantele nu ar avea apa, dacă nu ar mai fi apa, aer…?).

Totodata, copilul este încurajat sa creeze el însuși probleme și, firește, să încerce să le

resolve. Copilul învață active prin implicare profundă, din punct de vedere intellectual

(analizează, sintetizează, compară, face analogii, problematizează), afectiv (manifestă

8

plăcerea de a participa la actulinvățării, are o motivație proprie, intrinsecă), și

psihomotoriu (se deplasează, notează, desenează, efectuează un exercițiu fizic, cântă),

participând la activități cu toți analizatorii (văz, auz, pipăit, gust, miros).

Starnirea interesului copiilor pentru activitate se realizeaza adesea printr-o

angajare personala a lor in activitate, prin abordarea unor aspecte care ii preocupa, care ii

atrag si prin participarea lor afectiva la descoperirea noilor cunostinte. In vederea

promovarii unei invatari active, copiilor trebuie sa li se ofere posibilitatea de a pune

intrebari, manifestandu-si astfel curiozitatea, nedumerirea, interesul, urmand sa fie

condusi sa descopere, in masura in care este posibil, singuri raspunsurile. In acest sens ,

educatoarea manifesta deschidere fata de interactiunile si comunicarea cu copiii, ii asculta

si le accepta opiniile, argumentele, judecatiile sau contraargumentele.

Euristica reprezinta in metodologia instruirii o orientare cu valoare de principiu

calauzitor, care recomanda ca materia de invatat sa nu fie data copiilor ,,de-a gata”, ci sa

necesite reorganizare si transformare sis a devina pretext, motiv de investigare in efortul

lor de a (re)construi cunoasterea, In acest fel, copiii sunt obligati sa participe activ la

descoperirea noului prin mobilizarea intregului lor potential psihic, afectiv-motivational

si fizic.

Problematizarea si descoperirea reprezinta doua forme didactice ale euristicii,

aflate in stransa relatie de interdependenta.

Intre problematizare si descoperire exista o legatura foarte stransa :

Ambele sunt integrate si integrabile in demersuri euristice (copilul sesizeaza

problema, se implica activ in cautarea solutiei si descopera, prin eforturi personale,

solutia).

Descoperirea este dependenta de existenta problemei/ situatiei problematice si se

desfasoara intr-un cadru problematizat (existenta situatiei problema motiveaza copilul in

demersurile sale investigative care au ca finalitate descoperirea: ,, ce s-ar intampla daca

am distruge cuibul de pasarele, musuroiul de furnici, daca am taia padurea?”).

Problematizarea, respective punerea unei probleme / situatii-problema si

rezolvarea ei se finalizeaza cu o descoperire (efortul copilului de observare, cercetare,

experimentare se finalizeaza prin gasirea raspunsului: ,, Daca am taia padurea am

distruge habitatul natural, am strica aspectul si functionalitatea naturii”).

9

Problematizarea se refera la intregul proces de sesizare, punere si rezolvare a

problemei, la intregul demers reflexive si rezolutiv desfasurat de elevi, demers care

presupune formulare de ipoteze, verificarea lor, tatonari, reveniri, incercari, experimentari

etc.

Descoperirea se refera strict la momentul rezolutiv de solutionare a problemei.

Problematizarea ii familiarizeaza pe evevi cu strategiile euristice ale descoperirii, iar

descoperirea presupune aplicarea acestora in inlaturarea unor dificultati-obstacol si in

rezolvarea unor probleme,deci in problematizare.

Activitatea principala a copilului in gradinita este jocul. Valorificand valentele

formative ale jocului, educatoarea are posibilitatea sa organizeze cele mai eficiente

situatii de invatare active si interactive, prin antrenarea senzoriala, intelectuala,

psihomotorie si afectiva a copilului in activitate. Jocul poate fi utilizat atat ca forma de

organizare a activitatii, cat si ca metoda de predare-invatare in invatamantul prescolar.

Copilul prescolar este energic, activ si curios, predispus cautarilor,

experimentelor,descoperirilor. Relationeaza active cu mediul apropiat, cerceteaza

obiectele din jurul lui, le da semnificatie etc.

SCOPURILE PRINCIPALE vizate în experimentul didactic sunt:

Promovarea invatarii interactive in invatamantul prescolar prin abordarea

metodologiei didactice de tip euristic, respective prin organizarea, medierea, si facilitatea

de catre educatoare a situatiilor de invatare interactiva la prescolari de nivelul II-grupa

mare/ pregatitoare.

Experimentarea metodologiei didactice de tip euristic in invatamantul prescolar,

stabilirea eficientei sale in procesul didactic, stabilirea avantajelor si limitelor invatarii

interactive in dezvoltarea cognitiva, afectiva si volitiva a copiilor prescolari de nivelul II-

grupa mare/ pregatitoare.

10

TIPUL CERCETĂRII: Cercetare didactica experimentala.

Testarea ipotezei de lucru a presupus organizarea si desfasurarea unei investigatii

stiintifice experimentale.

OBIECTIVELE CERCETĂRII:

Necesitatea organizarii de situatii de invatare si activitati didactice cu valente

activizante la grupa de nivel II-mare/ pregatitoare.

Necesitatea familiarizarii copiilor cu utilizarea metodelor active si interactive de

invatare.

Asigurarea rolului activ si interactiv al copilului in procesul de invatare si

realizarea cunoasterii prin actiune.

Accentuarea rolului educatoarei de organizator, mediator si facilitator al invatarii

interactive la copiii prescolari.

Reevaluarea relatiei educatoare-copil, copil-copil, educatoare-copil-familie prin

realizarea unui climat de tip democratic in grupul clasa si a unei relatii de parteneriat

autentic intre educatoare si copil in procesul instructiv-educativ.

OBIECTIVELE cercetării-pentru institutoare:

Sa constientizeze faptul ca sunt organizatoare, coordonatoare, dar si parteneri ai

copiilor in procesul didactic.

Sa conceapa invatarea ca modalitate de dezvoltare a capacitatilor cognitive si,

totodata, a celor metacognitive.

Sa selecteze continuturi ale invatarii care sa faciliteze deplasarea dinspre zona

invatarii declarative inspre invatarea procedurala logica.

Sa familiarizeze copii cu metodologia de tip euristic in procesul de predare-

invatare, stimuland implicarea lor activa si interactica in procesul de invatare.

11

Sa ofere copilului un ,,esafodaj” in eforturile sale de redescoperire si reconstructie

a cunostintelor, de asumare a responsabilitatilor in invatare.

Sa construiasca un mediu educational, fizic si social propice invatarii active si

interactive, care sa ofere un permanent suport motivational pentru activitatea de invatare.

Sa ofere copiilor feed-back permanent.

OBIECTIVELE CERCETĂRII - pentru copii:

Sa participe activ si interactiv la procesul de invatare, sa depuna eforturi

constiente in realizarea cunoasterii.

Sa traiasca bucuria succesului obtinut in invatare prin investitie de efort propriu.

Sa abordeze diferite domenii de cunoastere in functie de interesele si trebuintele

personale.

Sa puna si sa isi puna intrebari si sa foloseasca raspunsurile in satisfacerea nevoii

de cunoastere specifice varstei prescolare.

Sa creeze situatii-problema, sa reflecteze, sa puna si sa isi puna intrebari.

IPOTEZA CERCETĂRII

In invatamantul prescolar, invatarea interactiva, bazata pe utilizarea metodologiei

didactice de tip euristic contribuie la activizarea si implicarea copilului de varsta

prescolara, 5-6/7 ani, la formarea si dezvoltarea tuturor laturilor personalitatii proprii.

VARIABILELE CERCETĂRII

12

Variabila independenta : promovarea invatarii interactive la copiii de nivelul II,

prin utilizarea metodelor active si interactive in procesul didactic.

Variabilele dependente : performantele obtinute in procesul de invatare si

comportamentele cognitive ale prescolarilor.

Locul de desfăşurare a cercetării

Experimentul psihopedagogic s-a desfasurat in judetul Satu Mare, comuna Bixad ,

sat Trip, la gradinita nr. 1. Grupa de nivel II- mare/ pregatitoare (5,6/7ani), alcatuita din

20 de prescolari este grupa experimentala notata cu E . Grupa de nivel II –mare/

pregatitoare B (5-6/7 ani), alcatuita din 20 de prescolari , este grupa de control si ii

corespunde notatia C .

Cadrele didactice participante la experiment sunt institutoarele Solomes Felicia si

Man Simona.

PERIOADA DE CERCETARE

Testarea ipotezei cercetarii a impus organiozarea si desfasurarea unui sir de

experimente didactice pe parcursul anului scolar 2011-2012.

EŞANTIONUL DE PARTICIPANŢI

Stabilirea grupei experimentale si a celei de control s-a realizat in urma

administrarii unor probe de evaluare initiala care au avut rolul de a constata nivelul

13

general al grupelor. In functie de rezultatele obtinute, s-au stabilit grupa experimentala si

de control, aproximativ de acelasi nivel si cu aceleasi caracteristici.

Grupa mare/ pregatitoare A, cu un efectiv de 20 de copii, reprezinta grupa

experimentala, in care s-a realizat interventia, iar grupa mare/pregatitoare B, cu un efectiv

de 20 de copii, reprezinta grupa de control, la care procesul didactic s-a desfasurat in mod

obisnuit, fara sa fie influentat de demersul de la grupa experimentala.

Alegerea grupei experimentale si de control s-a facut utilizand urmatoarele

metode de cercetare: observatia directa si metoda testelor si a altor probe de evaluare

scrisa.

Experimentul psihopedagogic a constituit principala metoda de investigare

folosita in aceasta cercetare. Testarea ipotezei cercetarii a impus organizarea si

desfasurarea unui sir de experimente didactice si parcurgerea a patru etape: etapa

preexperimentala/ pretest, etapa experimentala/ experimentul formativ, etapa

postexperimentala/ etapa de control/ posttest si verificarea la distanta/ retest.

Conditia esentiala in etapa preexperimentala/ pretest a experimentului a constituit-

o asigurarea echivalentei intre grupa experimentala si grupa de control, a unor nivele

aproximativ egale, astfel incat sa poata fi considerate initial comparabile sub toate

aspectele. Ca modalitati de culegere a datelor de start, in aceasta etapa amintim: metoda

convorbirilor cu institutoarea de la grupa de control si cu educatoarele din colectivul de

catreda, valorificarea datelor furnizate de observarea directa a activitatii si

comportamentului prescolarilor, valorificarea datelor obtinute la aplicarea probelor de

evaluare initiala la grupa experimentalasi grupa de control.

Etapa experimentala / experimentul formativ a constat in introducerea variabilei

independente la grupa experimentala, respectiv utilizarea in procesul didactic a metodelor

active si interactive de predare-invatare si promovarea invatarii interactive. Pe tot

parcursul acestei metode s-au administrat probe de evaluareformativa in scopul verificarii

gradului de asimilare si intelegere a cunostintelor.

In etapa postexperimentala/ etapa de control/ posttest au fost administrate probe

de evaluare finala. In aceasta etapa s-a realizat compararea datelor si rezultatelor finale cu

cele de start.

14

Etapa a IV-a –veificarea la distanta/ retestul-n a avut rolul de a stabili, la un

interval de timp mai mare, soliditatea si trainicia achizitiilor prescolarilor.

INSTRUMENTE DE CERCETARE UTILIZATE

Principalele instrumente utilizate au fost : chestionarul oral, testul de cunostinte si

fisele de evaluare.

CONCLUZIILE CERCETĂRII

In gradinita, metodologia didactica de tip euristic, respectiv metodele de

invatamant active si interactive se preteaza a fi folosite la disciplinele care prin definitie

promoveaza activitatea de cercetare sau activitatile practice: abilitati practice, educarea

limbajului etc.

Eficienta invatarii interactive creste cu atat mai mult, cu cat este sprijinita de

activitatile nonformale. Contributia educatiei nonformale la dezvoltarea personalitatii

copiilor prescolari poate deveni un subiect incitant al cercetarii pedagogice. Mediul

extrascolar ofera copiilor de varsta prescolara surse inepuizabile de cunoastere .

In afara de formarea de competente subordonate activitatilor de invatare, aceasta

metodologie didactica sustine si dezvoltarea unui sistem interrelational ce contribuie la

socializarea copilului. In urma activitatilor desfasurate s-a observat ca, utilizand metodele

active si interactive, prescolarii devin mai comunicativi, depasesc mai usor faza

egocentrismului, stabilesc mai usor relatii de colaborare.

Utilizarea metodologiei euristice in sustinerea invatarii interactive contribuie la

formarea motivatiei intrinseci pentru invatare si la asumarea mai usoara a sarcinilor de

lucru, cu conditia sa se permanentizeze in procesul didactic din invatamantul prescolar.

Prin utilizarea metodologiei didactice de tip euristic la toate disciplinele prevazute

pentru gradinita, se face tranzactia graduala din sfera declarativului spre zona

cunostintelor procedurale si strategice. Invatarea interactiva in gradinita contribuie la

15

formarea si dezvoltarea capacitatilor metacognitive, conditie esentiala in realizarea unei

invatari logice, profunde si eficiente. Numai un copil care se cunoaste bine pe sine va

putea fi increzator in fortele proprii si se va putea angaja eficient in angrenajul social de

azi si de maine.

Fișă de evaluare: ,,Pe tărâm de poveste”

Privește desenele. Recunoaște poveștile, descrie imaginile, enumeră toate

personajele din poveștile recunoscute și caracterizează-le pe scurt. Aminteste-ți și de alte

povești spuse de educatoarea ta. Alege 5 cuvinte, inspirându-te din imaginile date și

alcătuiește propoziții.

Povestește colegilor despre un personaj îndragit de tine. Desenează scene din

poveștile preferate.

16

ANEXE FOTO

17

Foto 1

Foto 2

18

BIBLIOGRAFIE

Albulescu, I. (2003), Educația si mass media. Comunicare și învățare în societatea

informațională, Editura Dacia, Cluj-Napoca.

Bocos, M., (2002), Instruire interactivă. Repere pentru reflecție și acțiune, Editura Presa

Universitară Clujeană, Cluj- Napoca.

Bocos, M., (2007), Teoria și practica cercetării pedagogice, Editura Casa Cărții de

Știință, Cluj-Napoca.

Breben, S., (2004), Activități bazate pe inteligentele multiple, Inteligența naturalistă,

Vol.II, Editura Reprograph, Craiova.

Ministerul Educatiei si Cercetarii (2012), Programa activităților instructiv-educative în

grădinita de copii, Bucuresti.

19