COSTUMUL ÎN JAPONIA

Situația geografică Desi sunt de rasa

mongoloida, japonezii se deosebesc fizic de chinezi si mongoli, prin asemanarea cu tipul rasial filipinez si malayez din zona Asiei de sud-est, de unde se pare ca au venit stramosii lor.

Japonia (în japoneză 日本 , se citește Nippon sau Nihon, sens literal: „originea soarelui”) este o țară insulară din Asia de Est, situată pe un lanț de insule aflate între Oceanul Pacific și Marea Japoniei, la est de Peninsula Coreeană. Denumirea oficială este 日本国 Nipponkoku, textual „Țara de la originea soarelui.” Este cunoscută în românește și sub numele de Țara Soarelui Răsare. Potrivit legendei, Japonia a fost creată de către zei care au înfipt o sabie în ocean, la scoaterea ei formându-se patru picături ce au devenit insulele principale, precum și o multitudine de insule mici (peste 5000).

Conform legendelor și documentelor japoneze, Țara Soarelui Răsare are o istorie de aproximativ două milenii și jumătate. Pe teritoriul actual al Japoniei au trăit oameni încă din paleolitic și neolitic. Există un consens aproape unanim că poporul ainu, de origine necunoscută (studii genetice recente sugerează legături cu populațiile tungusice, altaice și uralice din Siberia), a locuit din cele mai vechi timpuri în insulele arhipelagului nipon, iar japonezii sunt rezultatul amestecului dintre aceștia și diferite populații malaeziene, provenite din insulele Pacificului, din Sud, cât și a unor rase mongoloide venite de pe continentul asiatic, din Coreea, China sau Mongolia.

În secolul al V-lea î.e.n. s-au constituit mici unități statale în insula Kyushu și în regiunea Kinki (Kyoto-Osaka). Pe la mijlocul sec al VI-lea e.n. începe să se exercite influența chineză asupra Japoniei, atât în organizarea statului și a societății, cât și în domeniul artelor și modului de viață. Specialiștii japonezi susțin că istoria culturală propriu-zisă a Japoniei a început odată cu preluarea valorilor spirituale din China - filozofia budistă, diverse arte și motive artistice -, pe care japonezii le-au adaptat, impregnându-le cu spiritul local și dându-le strălucire de-a lungul secolelor.

Inițial, China și Coreea au avut o influență puternică asupra dezvoltării culturii Yayoi începând cu anul 300 Î.H. și culminând cu introducerea culturilor de orez, ceremonialului funerar, a olăritului, picturii, scrisului, poeziei, etichetei de curte, a limbii chineze scrise și a budismului Mahayana până în secolul VI.În lunga ei eră medievală, Japonia și-a dezvoltat o cultură unică, printr-o diversificare treptată a tuturor artelor (ikebana, origami, ukiyo-e), meșteșuguri (păpuși, articole lăcuite, oale), dans tradițional teatrul (kabuki, Noh, bunraku, rakugo), tradiții diverse (onsen, sento, ceremonia ceaiului, arhitectură, grădini, săbii), și bucătărie.

În ce se îmbrăcau oamenii Țării Soarelui Răsare în perioada Dziomon(1000-300 î.e.n.) este imposibil de definit.De atunci s-au pstrat doar cîteva bijuterii,descoperite în săpăturile arheologice.Posibil,din cauza vremei,oamenii se acopereau cu piei a anumalelor omorâte,pelerine din paie împletite.

Primele referințe despre felul de viață și a costumului strămoșilor antici japonezi putem găsi în cronicile chineze. În cronicile Veyciji se zicea că încă în sec. I triburile japoneze aveau relatii cu curtea chineză. În sec. III în fruntea celor mai renumite curți era femeie cu numele Himika,care avea o mie de slujitoare și locuia intr-un palat înconjurat de strajă.Tribul creștea grâu,orez,cânepă din care țeseau pânză și produceau țesături de mătase.

Bărbații purtau haină largă,cusută în mai multe locuri și o bandă din pânză în jurul capului. Îmbrăcămintea pentru femei reprezenta o pătură fără căptușeală,se îmbrăca printr-o gaură ce era la mijloc;părul îl strângeau în coc.Bărbații care pescuiau și strângeau scoici își tatuau spatele cu scopul de a speria peștii și păsările mari.În diferite locuri ale corpului tatuajul avea semnificația sa.Cronica Houhanshu conține informații că bărbații își tatuau fața și corpul pentru a se decora.Femeile iși frecau corpul cu pulbere roșu,iar fața o înalbeau.

Țesăturile se țeseau la război de țesut foarte simplu.Țesăturile se foloseau nu numai în vestimentație,dar și pentru schimb,ceea ce stimula calitatea și aspectul lor.În Veyciji se spune că în anii 238-243 împăratului chinez i s-au dăruit mai multe feluri de țesături de brocart japoneze,în schimb el i-a trimis conducătorului Odzina o țesătoare cu numele Maketzu.Japonezii țesutul l-au învățat de la chinezi.Cusătoresele din China coseau rochii pentru femeile nobile din Japonia.

În săpăturile arheologice a secolului timpuriu de fier au fost găsite podoabe din metal și bijuterii prelucrate foarte delicat și de diferite forme.Printre ele – coliere,cercei,brățare,inele,pandative din aur,placate cu aur și bronz.Mai erau găsite și mărgele din perle,cristal de munte,agat,jasp,jad,sticlă.S-au găsit pălării și ăncălțăminte pentru ceremonii,făcute din fier și placate cu aur,alcătuite din mai multe plăci separate,precum și din obiecte de arme. M.V.Vorobiov scrie că în unul din sarcofage era îngropat un om de vreo 20 de ani,care avea o pereche de cercei,pe piept – o oglindă învelită în pânză de in, pe gât atârna un celier din 24 de mărgele,la cap erau puse 2 vase din bronz,la picioare avea platoșă,pumnal ,36 de vârfuri de sgeți din fier,

54 de clopoței placați cu aur,18 podoabe din bronz ,11 cuțite ,o mulțime de fire de aur (posibil ca mortul să fi fost îmbrăcat în brocart.În morminte se găseau și accesorii ca centuri,catarame ,cuie din bronz și placate cu aur,clame pentru păr și piepteni. Cronicile istorice spun că regii,membrii familiei lor și curtenii se îmbrăcau bogat.Pe cap își puneau podoabe din aur,acoperiminte de brocart,mătase fină multicoloră sau tifon foarte fin.Culoarea și calitatea țesăturii erau variate. Costumul japonez din timpurile de atunci se poate caracteriza prin figurinile haniwa care înfățișau bărbați și femei în haine ciudate care acoperea corpul în întregime.Se presupune că exista îmbrăcăminte exterioară.

Lengeria de corp pentru bărbați și femei consta din cămașă și pantaloni.Îmbrăcămintea exterioară a bărbaților semăna cu un palton lung parte peste parte de la stânga la dreapta,cu mâineci destul de înguste cordon și pantaloni largi și lungi care se legau puțin mai jos de genunchi. Îmbrăcămintea de tip palton se numea kinu,iar pantalonii-hakama.Îmbrăcămintea exterioară pentru femei era asemănătoare cu cea pentru bărbați și se numea la fel kinu,fusta –mo care avea tăietură într-o parte.Acoperimintele de cap semănau cu capac,înafară de ele purtua și batiste.Îmbrăcămintea pentru oamenii de rând consta din cămașă cu mâineci lungi care se strângea la brâu cu o frânghie,și pantaloni.Mai exista îmbrăcăminte dintr-o pânză cu dimensiunile de 2 m în lățime și 3 m în

lungime,în mijloc se croia o gaură pentru cap.Astfel de îmbrăcăminte era confortabilă pe timp călduros și se purta și în Europa în perioadele străvechi. În perioada Nara (645-794) în legătură cu adoptarea budismului se prevedea procesul de influiență chineză a Japoniei.Cultura Chinei,care pe vremea ceea era una dintre cele mai dezvoltate țări din lume,influiența asupra tuturor domeniilor de viață,inclusiv și asupra costumului japonej.

Îmbrăcămintea oficială a curtenilor și birocraților devenea complet asemănătoare cu costumul de ceremonie chinezesc.

În anul 701 s-a inclus un cod special care fixa trei tipuride costume:-haină de ceremonii; - haină pentru curteni; - haină pentru oficiali.Croiala,țesătura și culoarea hainei erau strict în conformitate de pătura socială.În anul 647 a fost redactat un pontaj,în care se indica care din țeseturi se aprecia mai scump.Pe primul loc era damasc,adusă din Turcia;apoi erau țeseturile brodate;purpur și brocart cu diverse desene.Cea mai prețioasă nuanță se considera purpuriu închis și deschis,apoi burgund,violet închis,verde și negru.Mai târziu în pontaj s-au introdus culorile albastru-verzui și alb.În 681 reglamentărilor au fost supuse bijuteriile,țeseturile,broderiile,pălăriile și cordoanele.Decretul anului 685 a înregistrat 48 de tipuri și forme a vestimentației și a identificat o nouă ordine de culori.

Cea mai scumpă culoare a țeseturilor era roșu,apoi violet închis și deshis,verde închis și deschis.Culoarea galben se considera culoarea pentru împărați. Extinderea relațiilor dintre China și Coreea au contribuit la dezvoltarea țesutului.Cu ajutorul meșterilor chinezi și coreeni artizanii japonezi luau cunoștințe de metode tehnice noi,ceea ce ducea la fabricarea țeseturilor ca niciodată mai calitativă.Au apărut țesături din brocart multiolor și cu ornamente;tifon din mătase foarte fin;materiale din mătase mai groase;broderii de diverse culori,imprimate,șablonate;batic.Cel mai popular în acel moment era brocartul cu flori mari,coronițe și rozete ce se împleteau în divferite motive narative precum și țesătura din mătase cu imagini de steme familiare.

Deseori pe țesături se se reprezentau motive de peisaje. În cronicile anului 667 se menționa o metodă specială de vopsire – yuhata,prin care ornamentul neobișnuit se obținea prin tragerea firelor din țesătură în anumite locuri.La introducerea țesăturii în vopsea,locurile strânse rămâneau nevopsite ceea ce crea un efect unic.Țesăturile scumpe din mătase și brocart se foloseau pentru îmbrăcămintea ceremonială,mai des folosită mătase aspră,semimătase și pânză din cânepă. În perioada Hăian (794-1185)la conducere era familia Fudzivara,se observa slăbirea legăturilor cu China și creșterea conștiinței naționale,însoțită de dezvoltarea tradițiilor culturale și a artei japoneze.În țară era pace, epoca de aur a nobilimii.La fel această perioadă era și

epoca de aur în vestimentație și ornament,care poate fi comparată cu perioada Rococo din Europa.Posibil,perioada de glorie a costumului era cauzată prin ceea că caracteristicile chineze din trecut erau înlocuite forme, culori și croieli pur japoneze. În sec.VII-VIII s-au dezvoltat principalele caracteristici ale kimonoului japonez,care în acea perioadă se folosea ca lengerie de corp.La sf.sec.VIII kimonoul a început să fie folosit și ca îmbrăcăminte exterioară.Deoarece kimonoul avea formă largă pliată,țesăturile cu desen mășcat își pierdeau desenul între pliuri,au fost înlocuite cu țesături uniton,duoton și ornament mărunt.Caracterul desenului era neted și evidențiat cu ornamente geometrice și vegetații,imaginând rozete în formă sceptru,steme familiare,dragoni.Până în sec.IX ținuta de gală păstra

Imaginea costumului chinez,numai pantalonii devin mai largi,sacoul mai liber,mâinecile se lungesc până la nivelul genunchilor.La sf.sec.IX-înc.sec.X în vestimentația curtenilor se observă schimbări mari.Costumul chinez trece în costumul național japonez.Îmbrăcămintea curtenilor devine mai bogată,mai splendidă și își extinde considerat gama sa. Ținuta curtenilor (la bărbați-sokutay;la femei-dziuni-hitoă) care pracric s-a păstrat până în zilele noastre ca costum de ceremonie,era compus din diverse haine care se îmbrăcau una peste alta.Bărbații deasupra pantalonilor la piele-okuti și rochia albă de mătase-kosodă purtau și fustă-pantaloni-hakama și rochie parte peste parte-ho cu mâineci largi și pătrate cu răscroitura gâtului nu prea mare în formă de cerc.

Sitodzu kosode okuti akomă hotoă sitagasană

sokutay hampi uwabakama okatabira hoăki no ho

sioku kamury

asagutzu isi no obi gyotai hirao tato hiogi

kadzary taty

Pe lângă costumul oficial al curtenilor-sokutay exista și costum neoficial al curtenilor-ikan și mai practică șicomodă- noosy (haină cu un bizet și mâineci largi și guler ridicat). ++++()+++ +

ikan noosy ikan noosy Culoarea îmbrăcămintei exterioare se potrivea conform rangului urteanului.Conform codului Ifukuryo,nobilimea primului rang trebuia să poarte purpuriu închis,al II-lea rang și al III-lea rang – purpuriu deschis,rangul IV- maro-lilieciu,rangul V-maro-deschis,rangul VI-verde închis,

rangul VII –verde-deschis,rangul VIII – indigo. La sf.sec.X a fost primită culoarea neagră pentru persoanele de rangul I până la rangul IV.Celelalte potriviri s-au păstrat.În timpul domniei Murasaki demnitarii mari purtau rochii pe negru. Împăratul de obicei purta haină de culoare galben-verzui,dar în timpul ceremoniilor oficiale împăratul apărea în haină de culoare stacojiu(roșu-aprins).Trena hainei inferioare cu cât era mai lungă,cu atât rangul era mai sus.Culoarea trenei depindea de anotimp.Iarna se purta sitagasană galben pe vișiniu ori violet,sau stacojiu-deschis sau maro-deschis pe stacojiu-închis.Vara-roșietic-purpuriu pe alb. Îmbrăcămintea de zi noosi pentru demnitarii rangurilor

înalte era compusă din haina exterioară care seamănă cu haina oficială,dar mai scurtă,pantaloni sasinuky,strânși în regiunea gleznei cu șireturi.În loculbonetei oficiale se purta des o bonetă neagră ebosy.Culoarea noosy era determinată de obicei conform anotimpului și vârstei persoanei date. Noosy de iarnă se purta din a X-a până in a III-a lună (planetă),de vară – de pe a IV-a pe a IX-a.

Sasinuky Ebosy