referat - final.doc

9
A rta batik-ului în cen trul in suleiJava A lexandra N eacsu

Upload: liondlaos

Post on 14-Dec-2015

255 views

Category:

Documents


2 download

TRANSCRIPT

Page 1: referat - final.doc

Arta batik-uluiîn centrul

insulei Java

Alexandra

Neacsu

Page 2: referat - final.doc

Arta şi cultura din centrul Javei au luat amploare şi s-au dezvoltat la curţile

imperiale antice Yogyakarta şi Surakarta. Astăzi, Yogyakarta are o populaţie de

jumătate de milion de locuitori, iar universitatea de aici reprezintă centrul

educaţional al Indoneziei. Surakarta, un oraş de mărimi similare şi aşezat cam la

30 de mile depărtare, este un centru de afaceri infloritor. În ambele oraşe, arta

batik-ului supravieţuieşte încă din antichitate. Pentru mulţi indonezieni, ea a

căpătat de-a lungul timpului un înţeles profund, aşa cum remarca un clasic al

secolului XX, K.R.T. Hadjonagoro: ‘Arta batik-ului era un mijloc de meditaţie, un

proces care a dat naştere la o fericire interioară extrem de adâncă şi care nu s-a

mai întâlnit până atunci. Cei din comunitatea javaneză cu adevărat pricepuţi în

arta textilă – de la aristocraţi până la oameni de rând – toţi cunoşteau tehnica

batik-ului şi de aceea e de neconceput că arta batik-ului ar fi vizat un scop

comercial. Oamenii îl practicau pentru membri familiei sau pentru ceremonii

religioase de proslăvire a lui Dumnezeu şi de apropiere de spiritul divin.’

Arta batik-ului din centrul Javei a avut dintotdeauna un stil aparte: ordonat,

controlat, de regulă geometric. Culorile folosite variau de la tonuri închise de

albastru indigo şi brun soga, adesea combinate cu negru pe fond crem sau alb. Cu

toate că roşul obţinut pe cale naturală a fost la îndemână în zonele costiere încă

din 1817, artizanii batik-ului din centrul insulei nu l-au folosit. Există 2 posibile

explicaţii pentru acest fapt: fie nu au luat cunoştinţă de această culoare naturală

din cauza izolării de porturile nordice generatoare de bunuri aduse de peste mări,

fie roşul a fost interzis de către curţile feudale, fiind considerat probabil prea

ostentativ. Chiar şi în zilele noastre, membri curţii imperiale din Yogyakarta nu au

voie să poarte veşminte realizate în tehnica batik aduse din nordul insulei. Cu

toate acestea, cele 2 zone ale insulei s-au influenţat reciproc şi în ce priveşte arta,

nu numai relaţiile sociale, cum ar fi legăturile prin căsătorie. Astfel, culorile mai

deschise şi modelele mai libere specifice coastelor nordice au fost folosite şi în

centrul insulei, care la rândul ei a exportat nordului propriile ei viziuni.

Page 3: referat - final.doc

Hinduismul şi Budismul au jucat un rol central în dezvoltarea filosofică şi

religioasă a vieţii de la curţile antice din centrul Javei. De asemenea, ele şi-au pus

amprenta şi asupra artei. În afara tradiţiilor Hindo-Budiste, de altfel foarte bogate,

arta batik-ului a fost marcată şi de o serie de obiceiuri şi credinţe indigene, care au

conferit formelor şi utilităţii acestei arte mistere şi sensuri aparte. Javanezii

atribuiau batik-ului proprietăţi deosebite, magice, lucru care se mai păstrează şi

astăzi. De exemplu, dacă un bebeluş plânge este suficient ca mama lui să-i

şteargă faţa cu colţul de jos al batik-ului ei numit kain panjang (necusut şi cu o

lungime de 2 yarzi şi jumătate), pentru ca sugarul să se liniştească. Dacă un copil

este bolnav, bandajarea capului său cu un batik kain panjang cu design special

poate aduce vindecarea. Iar dacă copilul e sănătos, kain-ul va ţine departe boala.

Inding-ul este un alt batik cu proprietăţi magice, pe care femeile din centrul

Javei îl poartă când sunt la menstruaţie. Pentru a-şi ţine bărbaţii acasă lângă ele,

femeile nu trebuie decât să pună acest batik pe capul soţilor. Tot la fel este inding-

ul folosit şi atunci când o femeie doreşte să cucerească un bărbat. Iar atunci când

are prima menstruaţie, o fată tânără introduce o bucată din batik-ul ei inding într-o

amuletă pe care o poartă în jurul gâtului, în modul acesta ea protejându-se de rău.

Toate aceste întrebuinţări ritualice ale batik-ului au supravieţuit tuturor

influenţelor religioase, culturale şi politice venite din exterior.

Sultanii Yogyagartei şi Surakartei au emis în secolul al XVIII-lea un decret

prin care anumite motive folosite în tehnica batik să fie interzise oamenilor simpli.

Restricţii existau şi în cadrul familiei regale, unele motive fiind rezervate exclusiv

prinţului încoronat, în timp ce altele puteau fi purtate de verii săi mai puţin nobili.

Deşi la origine, motivele erau încărcate de simboluri, ulterior ele şi-au pierdut din

semnificaţii, singura lor importanţă fiind numai de ordin estetic.

Opt dintre motivele interzise erau:

- Kawung , care seamănă cu o secţiune în formă de cruce în fructul

palmierului aren , crucea respectivă fiind redată prin 4 ovale fiecare cu câte 2 cruci

punctiforme, sugerând seminţele fructului; este un motiv vechi, bazat pe repetarea

formelor pătrate, rectangulare, ovale şi stelate, care simbolizează credinţa într-un

univers structurat şi ordonat; crucea încadrată de 4 ovale reprezintă o sursă

universală de energie.

Page 4: referat - final.doc

- Parang, motivul sabie, semnifică puterea şi creşterea şi era purtat de

conducători; acest motiv trebuia executat impecabil, întrucât cea mai mică

greşeală ar fi distrus efectul magic al veştmântului.

- Parang rusak este o variaţiune elegantă, diagonală a parang-ului; rusak

înseamnă distrus, iar parang rusak ar putea însemna distrugerea inamicului.

- Cemukiran este un motiv în formă de raze, asemănător parangului şi care

îşi are probabil originea în floarea de lotus.

- Sawat (aripi întinse) reprezintă conform legendei o creatură, numită

garuda, având corpul şi membrele unui om, dar cu cioc şi gheare de vulture,

considerată a fi purtat pe Vişnu în ceruri.

- Udan liris (ploaie uşoară) combină o varietate de desene şi forme naturale,

dispuse între linii diagonale, paralele; cel mai probabil este un simbol al fertilităţii

legat de agricultură.

- Semen (a înmuguri, a creşte) ar putea simboliza venerarea fertilităţii, dar şi

credinţa într-o ordine a cosmosului; munţii simbolizează târâmul sfânt al zeilor,

templele şi pavilioanele locurile de meditaţie, aripile realitatea spirituală, animalele

pământul, păsările Tatăl Ceresc (mai ales garuda), şarpele Pământul Mamă, lumea

subterană şi creaturile mării.

- Alasalasan (lemn virgin) este asemănător designului semen, al cărui

precursor ar fi putut sa fie; lipsesc pavilioanele şi portalurile, dar există o mulţime

de animale şi plante, ceea ce înseamnă că acest motiv simboliza productivitatea şi

protecţia recoltelor; pentru aplicarea lui se folosea adesea auriul.

Aşa cum în centrul Javei curţile imperiale dictau modul de dezvoltare al

batik-ului, la fel se întâmpla şi în regiunile nordice de coastă, deosebirea fiind dată

de factorul geografic. Spre deosebire de izolarea şi provincialismul din interiorul

insulei, arealele costiere erau cuprinse în reţelele comerciale marine şi deci

cunoşteau tot felul de influenţe, atât în ceea ce privea valorile spirituale, cât şi

organizarea socială şi artele, în special tehnica batik-ului. Oraşul antic Cirebon

(fondat în anul 1378 î.Hr. de un conducător musulman cu puternice legături Hindu)

a propulsat dezvoltarea nordului Javei din toate punctele de vedere.

Nu s-au găsit în Java batik-uri create înainte de 1800. Prima persoană care a

scris despre batik a fost Sir Thomas Stamford Raffles, un antrepenor din industria

Page 5: referat - final.doc

energetică care a fondat Singapore. Aceasta s-a întâmplat în 1817, după o

călătorie de 5 ani în Indii. Peste 50 de ani mai târziu, E. von Rijckovorsel, un

olandez, a petrecut 4 ani în Java şi a colecţionat batik-uri pe care le-a donat

Muzeului Rotterdam. Până la 1883, batik-ul a fost expus la Amsterdam, iar 15 ani

mai târziu la Haga. În 1900 a apărut o monografie de G.P. Rouffaer şi Dr. H.H.

Juynboll, iar 6 ani mai târziu guvernul olandez i-a însărcinat pe S. M. Pleyte şi J. E.

Jasper să facă un alt studiu legat de batik. Aceste patru personalităţi au

reprezentat piatra de temelie pentru cunoaşterea şi răspândirea batik-ului ca artă

şi tehnică javaneză.

Bibliografie

Frumuşeanu, D., (2009), Batik – de la tradiţie la experimentul modern, Editura UNARTE, Bucureşti

http://books.google.ro/books?id=Z3eKjrazKDMC&dq=batik&printsec=frontcover&source=bl&ots=rp_Lvtt99S&sig=iVD9UAmakjDFwgd6lK2WGJOMbQM&hl=ro&ei=I28mS8C_Ns_9_AbYw4W2Cg&sa=X&oi=book_result&ct=result&resnum=11&ved=0CDAQ6AEwCg#v=onepage&q=&f=true (Elliot McCabe, Inger, (2004), Batik – fabled cloth of Java, Periplus Editions)

Page 6: referat - final.doc
Page 7: referat - final.doc