referat expertiza

24
1.EXPERTIZA MEDICO-LEGALĂ A PERSOANELOR VII ASPECTE INTRODUCTIVE. În practica judiciară, deseori apare necesitatea rezolvării problemelor medico-biologice în cazurile în care obiectul expertizei este persoana în viaţă. Aceste persoane pot avea calitatea de victime ale infracţiunilor, precum şi de învinuiţi sau inculpaţi. În mare parte, prin efectuarea unor astfel de expertize sau constatări se stabilesc retroactiv cele mai importante elemente probatorii privind circumstanţele evenimentelor. În alte cazuri, concluziile expertale fundamentează încadrarea juridică a faptei. În consecinţă, problematica expertizei medico-legale pe persoană trebuie să fie atent tratată din partea organelor de urmărire penală. Practicienii care reprezintă aceste organe sunt obligaţi să cunoască în ce cazuri şi cum se solicită corect din punct de

Upload: alex-ababii

Post on 24-Oct-2015

53 views

Category:

Documents


6 download

TRANSCRIPT

Page 1: referat expertiza

1.EXPERTIZA MEDICO-LEGALĂ

A PERSOANELOR VII ASPECTE INTRODUCTIVE.

În practica judiciară, deseori apare necesitatea rezolvării problemelor

medico-biologice în cazurile în care obiectul expertizei este persoana în

viaţă. Aceste persoane pot avea calitatea de victime ale infracţiunilor,

precum şi de învinuiţi sau inculpaţi.

În mare parte, prin efectuarea unor astfel de expertize sau constatări

se stabilesc retroactiv cele mai importante elemente probatorii privind

circumstanţele evenimentelor. În alte cazuri, concluziile expertale

fundamentează încadrarea juridică a faptei. În consecinţă, problematica

expertizei medico-legale pe persoană trebuie să fie atent tratată din partea

organelor de urmărire penală. Practicienii care reprezintă aceste organe sunt

obligaţi să cunoască în ce cazuri şi cum se solicită corect din punct de

vedere procedural acest tip de expertize sau constatări şi cum pot fi utilizate

rezultatele acestora pentru anchetă.

2.MOTIVELE SOLICITĂRII ŞI TIMPII

PRINCIPALI AI EXPERTIZEI MEDICO-LEGALE

A PERSOANELOR VII.

Examinările medico-legale ale persoanelor se efectuează în

conformitate cu normele procedurale şi metodologice cu privire la expertize.

Persoana în viaţă poate fi examinată la cerere sau pe bază de

ordonanţă emisă de organele de urmărire penală sau instanţa de judecată. În

cazul examinării medico-legale la cerere se întocmeşte Certificatul Medico-

Legal, iar după efectuarea examinării medico-legale solicitate prin

ordonanţă se emite Raportul de Constatare sau Expertiza Medico-Legală,

după caz.

Page 2: referat expertiza

În practica judiciară există o mare diversitate de motive pentru care

se solicită efectuarea expertizei (constatării) medico-legale. Cele mai

frecvent întâlnite sunt următoarele:

1. Stabilirea naturii leziunilor, mecanismului de producere,

vechimii şi gravităţii acestora în cazuri de lovire sau

vătămare a integrităţii corporale.

2. Stabilirea unor circumstanţe faptice în cazuri de infracţiuni

privitoare la viaţa sexuală.

3. Stabilirea capacităţii de muncă.

4. Stabilirea stării de sănătate.

5. Stabilirea vârstei.

6. Stabilirea gradului de intoxicaţie (alcool sau droguri).

7. Stabilirea filiaţiei.

De regulă, examinarea persoanelor în viaţă se efectuează la sediile

instituţiilor de medicină legală, în cadrul Compartimentelor de Medicină

Legală Clinică. În condiţiile în care nu sunt necesare examinări speciale şi

nu sunt încălcate normele deontologice, efectuarea acesteia este posibilă şi

în unităţile spitaliceşti, biroul ofiterului de urmarire penala, locuri de detenţie

sau în alte

instituţii.C oncluziile expertale formulate după examinare se bazează pe

următoarele elemente:

examinarea nemijlocită a corpului persoanei expertizate;

datele examinărilor suplimentare (radiografii, echografii,

examinări tomografice, examinări de laborator etc.);

datele din documentaţia medicală pusă la dispoziţie de

organele de urmărire penală sau instanţă (fişe medicale,

Page 3: referat expertiza

adeverinţe medicale, foi de observaţie, note sau referate1

medicale).

Este foarte important ca la formularea concluziilor expertale medicul

legist să ţină cont de datele de anchetă privind circumstanţele de producere a

faptei.

În cazuri excepţionale este permisă efectuarea expertizei fără

examinarea persoanei, doar pe bază de acte medicale originale, puse la

dispoziţie de organele de urmărire penală sau instanţă. Uneori experţii

medico-legali sunt nevoiţi să efectueze expertiza pe bază de acte medicale

deoarece s-a produs vindecarea completă a persoanei.

Ierarhia lucrărilor medico-legale pe persoană este următoarea:

Certificatul Medico-Legal, Raportul de Constatare Medico-Legală, Raportul

de Expertiză Medico-Legală, Raportul de Nouă Expertiză Medico-Legală.

Normele Procedurale prevăd efectuarea Suplimentului de Expertiză Medico-

Legală. Expertizele pot fi efectuate de expertul medico-legal sau în comisie.

Din componenţa comisiilor va face parte obligatoriu un expert

medico-legal, care este preşedintele comisiei, precum şi specialiştii din alte

domenii medicale, corespunzători obiectului expertizei: psihiatrie,

ortopedie, chirurgie, ginecologie etc.

Dacă expertul medico-legal consideră că datele obţinute în cadrul

examinării medico-legale nu sunt suficiente pentru formularea concluziilor,

persoana expertizată va fi îndrumată la medicii specialişti din alte domenii

pentru consult de specialitate. În astfel de cazuri, medicul legist va

consemna rezultatele consultului recomandat în Raportul de

Expertiză/Constatare, luându-le în calcul la formularea concluziilor.

Timpii expertizei medico-legale pe persoană variază în funcţie de

specificul cazului concret şi de obiectivele expertale formulate de organele1 Iuliu Fulga, Indrumar de medicina legala pentru juristi, Editura Didactica si Pedagogica, Bucuresti, 2005

Page 4: referat expertiza

judiciare. De regulă, examinarea completă include următoarele etape

principale:

Analiza datelor preliminare privind circumstanţele de producere a

faptei.

Datele preliminare privind circumstanţele de producere a

evenimentelor pot fi comunicate expertului verbal de către persoana

expertizată, scris de către organele de urmărire penală, prin completarea

capitolului „Istoric” din ordonanţa prin care se solicită efectuarea expertizei

sau pot proveni din documentaţia medicală. Informaţiile obţinute se

consemnează în raportul medico-legal cu precizarea sursei.

1. Examinarea corpului persoanei expertizate. Expertul

trebuie să efectueze examinarea completă şi obiectivă a persoanei, fiind

obligat să documenteze leziunile şi modificările constatate prin descriere,

fotografiere sau alte metode.

2. Examinarea îmbrăcăminţii, în cazul constatării defectelor

sau unor urme biologice, poate avea rol orientativ pentru stabilirea

mecanismului de producere a leziunilor.

3. Examene suplimentare. Pentru rezolvarea corectă a

obiectivelor expertale formulate de organele de urmărire penală sau instanţă

uneori este necesară stabilirea diagnosticului de către medicii din alte

domenii (ortopedie, chirurgie, neurochirurgie, ginecologie etc.), precum şi

efectuarea examenelor suplimentare de laborator: radiologice, serologice,

toxicologice ş.a.

4. Întocmirea actului medico-legal. Ca şi în alte tipuri de

expertize, actele medico-legale (Certificat Medico-Legal, Raport de

Constatare Medico-Legală, Raport de Expertiză Medico-Legală) întocmite

dupa examinarea persoanelor au trei părţi componente principale: partea

introductivă, partea descriptivă, partea de sinteză. În partea introductivă se

Page 5: referat expertiza

consemnează toate datele privind expertul (nume, prenume, instituţia

medico-legală), motivele efectuării (la cerere; pe bază de ordonanţă, cu

specificarea instituţiei emitente, numărului de înregistrare, datei şi

obiectivelor expertale). În partea descriptivă se documentează toate datele

obţinute pe parcursul examinării. În partea de sinteză expertul formulează

concluziile sub formă de răspunsuri la întrebări.2

3.EXPERTIZA MEDICO-LEGALĂ ÎN CAZURI

DE APRECIERE A LEZIUNILOR CORPORALE.

Necesitatea examinării medico-legale în cazuri de apreciere a leyiunilor

corporale reiese din textul articolelor corespunzătoare din Codul Penal.

În cazuri de traumatisme ale persoanelor prin acţiunea factorilor

externi de mediu, organele judiciare sunt interesate în rezolvarea

medicolegală a unor aspecte ca: realitatea vătămării corporale, localizarea,

caracteristicile morfologice, vechimea, mecanismul de producere a

leziunilor ş.a.

Prin unele aspecte, examinarea medico-legală a persoanelor

vătămate se deosebeşte de examinările cadavrelor prin următoarele

elemente: (a) aspectul leziunilor traumatice de pe corpul persoanelor în viaţă

se modifică prin manopere medicale sau/şi prin procese de vindecare şi (b)

în cadrul examinării persoanelor medicul legist nu poate folosi toate

metodele de examinare a leziunilor, care se folosesc de regulă în examinări

pe cadavru.

Întrebările orientative ce se adresează în cazul efectuării expertizei

medico legale de apreciere a leziunilor corporale sunt următoare:

1. Ce leziuni sunt la victimă?

2. Care este caracterul, numărul, vechimea şi localizarea lor?

2 Iuliu Fulga, Medicina legala (e-suport de curs), D.I.D.F.R. – Universitatea “Dunarea de Jos” Galati, 2007

Page 6: referat expertiza

3. Care sunt proprietăţile obiectului care a cauzat leziunea?

4. Care este mecanismul de creare a leziunii?

5. Care este direcţia de acţiune a puterii de lovire?

6. Care este poziţia victimei şi a infractorului în momentul cauzării

leziunilor?

7. Poate fi cauzată leziunea dată cu mîna proprie a victimei ?

8. Care este gravitatea leziunilor ?

Unele dintre cele mai importante probleme pentru organele judiciare

sunt stabilirea realităţii şi gravităţii vătămării corporale. Codul Penal

prevede pedepse diferite pentru autorii acestor infracţiuni în funcţie de

gravitatea vătămării corporale produsă victimei şi de intenţie. Stabilirea

gravităţii vătămării corporale intră în atribuţiile experţilor medico-legali. În

astfel de cazuri, încadrarea juridică a faptelor depinde de rezultatele

expertizei medico-legale, ceea ce presupune o mare responsabilitate din

partea experţilor medico-legali.3

Astfel analizind comentariul codului penal autohton am evidentiat urmatoarele

infractiuni ce atentează la viaţa şi sănătatea persoanei:

Articolul 152. VĂTĂMAREA INTENŢIONATĂ MEDIE A

INTEGRITĂŢII CORPORALE SAU A SĂNĂTĂŢII.

Vătămarea intenţionată medie a integrităţii corporale sau a sănătăţii, care nu este

periculoasă pentru viaţă şi nu a provocat urmările prevăzute la art.151, dar care a

fost urmată fie de dereglarea îndelungată a sănătăţii, fie de o pierdere considerabilă

şi stabilă a mai puţin de o treime din capacitatea de muncă,

se pedepseşte cu arest de până la 6 luni sau cu închisoare de până la 4 ani.

3 Iurie Odagiu, Lilian Luchin Expertize judiciare Ghid practic. Chişinău 2011.

Page 7: referat expertiza

1. Gradul prejudiciabil al infracţiunilor contra vieţii şi sănătăţii persoanei decurge din

însăşi natura valorilor sociale vătămate sau periclitate. Mecanismul determinării

gradului prejudiciabil al infracţiunii este stipulat în art.15 CP.

2. Latura obiectivă a infracţiunii se realizează prin provocarea dereglării îndelungate a

sănătăţii sau pierderea considerabilă şi stabilă a mai puţin de o treime din capacitatea

de muncă.

3. Dereglarea îndelungată a sănătăţii este determinată nemijlocit de un şir de

vătămări, maladii, dereglări de funcţie care au o durată de peste 21 de zile, dar cu

condiţia că victima îşi recapătă sănătatea iniţială.

4. Prin pierderea considerabilă şi stabilă a mai puţin de o treime din capacitatea de

muncă se are în vedere o incapacitate generală de muncă pe viaţă de la 10% până la

33%. Incapacitatea stabilă de muncă înseamnă pierderea pentru totdeauna a capacităţii

de muncă, iar incapacitatea considerabilă de muncă presupune pierderea a mai puţin

de o treime din capacitatea de muncă, adică de la 10 până la 33%.

Articolul 151. VĂTĂMAREA INTENŢIONATĂ GRAVĂ A

INTEGRITĂŢII CORPORALE SAU A SĂNĂTĂŢII

Vătămarea intenţionată gravă a integrităţii corporale sau a sănătăţii, care este

periculoasă pentru viaţă ori care a provocat pierderea vederii, auzului, graiului sau

a unui alt organ ori încetarea funcţionării acestuia, o boală psihică sau o altă

vătămare a sănătăţii, însoţită de pierderea stabilă a cel puţin o treime din

capacitatea de muncă, ori care a condus la întreruperea sarcinii sau la o

desfigurare iremediabilă a feţei şi/sau a regiunilor adiacente,

1. Gradul prejudiciabil al infracţiunilor contra vieţii şi sănătăţii persoanei decurge

din însăşi natura valorilor sociale vătămate sau periclitate. Mecanismul determinării

gradului prejudiciabil al infracţiunii este stipulat în art.15 CP.

Page 8: referat expertiza

2. Obiectul juridic nemijlocit îl constituie relaţiile sociale a căror existenţă şi

desfăşurare normală sunt condiţionate de ocrotirea sănătăţii persoanei.

3. Spre deosebire de CP din 1961, care clasifica vătămările corporale în trei

categorii (grave, mai puţin grave şi uşoare), noul CP şi noul Regulament de apreciere

medico-legală a gravităţii vătămării corporale (MO nr.170-172 din 08.08.2003)

deosebesc patru categorii de vătămări ale integrităţii corporale sau ale sănătăţii: grave,

medii, uşoare şi leziunii corporale fără cauzarea prejudiciului sănătăţii. Pentru primele

trei este prevăzută răspunderea penală, iar pentru ultima se prevede răspundere

administrativă. Noul regulament determină şi termenul dereglării sănătăţii:

a) dereglarea îndelungată a sănătăţii pe un termen mai mare de 21 de zile;

b) dereglarea de scurtă durată a sănătăţii pe un termen de la 6 până la 21 de zile;

c) leziuni ce nu generează o dereglare a sănătăţii sau o incapacitate temporară de

muncă.

4. Latura obiectivă a vătămărilor intenţionate grave a integrităţii corporale sau a

sănătăţii se poate realiza prin provocarea a cel puţin unei daune din cele catalogate

produse sănătăţii persoanei:

a) acţiuni periculoase pentru viaţă în momentul săvârşirii lor;

b) pierderea vederii;

c) pierderea auzului;

d) pierderea graiului;

e) pierderea unui alt organ ori încetarea funcţionării acestuia;

f) boală psihică;

g) pierderea stabilă a cel puţin unei treimi din capacitatea de muncă;

h) întreruperea sarcinii;

i) desfigurare iremediabilă a feţei şi/sau a regiunilor adiacente.

5. Din rândul acţiunilor periculoase pentru viaţă fac parte vătămările care prin

însăşi natura lor sunt primejdioase pentru viaţa victimei în momentul producerii lor

sau care în evoluţia lor obişnuită, fără un tratament corespunzător, provoacă moartea

Page 9: referat expertiza

victimei. Prevenirea morţii prin acordarea asistenţei medicale nu poate fi considerată

ca motiv obiectiv pentru a renunţa la calificarea vătămărilor în cauză drept periculoase

pentru viaţă.

Ipoteza în cauză e concepută de legiuitor ca o componenţă de infracţiune formală,

deoarece infracţiunea se consideră consumată o dată cu săvârşirea acţiunilor

primejdioase prin ele însele pentru viaţa victimei în momentul producerii lor,

indiferent de dauna cauzată sănătăţii persoanei. De exemplu, plăgile abdomenului fără

lezarea organelor interne pot necesita pentru vindecare doar câteva zile. Dacă s-ar lua

în seamă numai dauna reală produsă sănătăţii, aceasta ar putea constitui numai

vătămări uşoare, pe când, după cum s-a constatat deja, asemenea acţiuni se socot

vătămări grave ale integrităţii corporale sau ale sănătăţii.

Lista completă a acestor acţiuni este stabilită în regulamentul menţionat, iar

fiecare acţiune periculoasă pentru viaţă în momentul săvârşirii ei se determină printr-o

expertiză medico-legală.

6. Prin pierderea vederii se înţelege orbirea completă de ambii ochi sau starea

vederii când obiectele nu pot fi desluşite bine la o distanţă de 2 metri şi mai puţin

(acuitatea vederii 0,04 şi mai mică).

Pierderea vederii la un ochi are drept consecinţă o incapacitate permanentă de

muncă mai mult de 1/3, din care cauză este inclusă la categoria vătămărilor corporale

grave.

7. Prin pierderea auzului se înţelege surditatea completă sau o stare ireversibilă,

când victima nu percepe vorbirea obişnuită la o distanţă de 3-5 cm de la pavilionul

urechii.

Pierderea auzului de o ureche antrenează o incapacitate de muncă permanentă,

mai puţin de 1/3, din care cauză ea face parte din vătămările corporale medii.

8. Prin pierderea graiului (limbii) se înţelege pierderea capacităţii de exprimare a

gândurilor pin sunete articulate. Această stare poate fi condiţionată de pierderea

limbii, de afecţiuni anatomo-funcţionale ale coardelor vocale sau de origine nervoasă.

Page 10: referat expertiza

9. Pierderea unui alt organ ori încetarea funcţionării acestuia presupune

pierderea mâinii, piciorului ori încetarea funcţionării acestora, a capacităţii de

reproducere.

Pierderea mâinii, a piciorului constă în detaşarea lor de la trunchi sau pierderea

funcţiilor acestora (paralizia sau o altă stare care exclude funcţionarea lor). Prin

pierderea anatomică a mâinii sau a piciorului se înţelege detaşarea completă de la

trunchi a mâinii sau a piciorului, precum şi amputarea lor nu mai jos de articulaţia

cotului ori a genunchiului. Celelalte cazuri trebuie considerate drept pierdere a unei

părţi a membrului, având drept criteriu de calificare incapacitatea permanentă de

muncă.

Pierderea capacităţii de reproducere constă în pierderea capacităţii de coabitare

sau pierderea capacităţii de fecundare, concepere şi naştere.

10. Boala psihică şi legătura ei cauzală cu trauma victimei se stabileşte de către

expertiza psihiatrică. Gradul de gravitate a acestei consecinţe a vătămării se apreciază

cu concursul medicului legist.

11. Pierderea stabilă a cel puţin unei treimi din capacitatea de muncă se stabileşte

în procente (mai mult de 33%) în baza datelor obiective şi în conformitate cu datele

tabelului pentru aprecierea incapacităţii de muncă.

Prin pierdere stabilă se înţelege pierderea capacităţii de muncă pe tot restul

vieţii.

Se ia în consideraţie pierderea capacităţii generale de muncă. În cazurile în care

se va dovedi că intenţia făptuitorului este îndreptată nemijlocit spre pierderea

capacităţii de muncă profesională se poate lua în consideraţie şi aceasta. Incapacitatea

stabilă de muncă se stabileşte prin expertiză medico-legală.

12. Întreruperea sarcinii, indiferent de termenul ei, face parte din vătămările

integrităţii corporale sau ale sănătăţii grave, dacă nu e o consecinţă a particularităţilor

individuale ale organismului şi dacă se află în legătură cauzală directă cu vătămarea.

Page 11: referat expertiza

Expertiza medico-legală în astfel de cazuri se efectuează împreună cu medicul

obstetrician-ginecolog.

13. În cazul desfigurării iremediabile a feţei şi/sau a regiunilor adiacente

expertiza medico-legală apreciază după semnele obişnuite caracterul şi gradul de

gravitate ale leziunilor produse feţei şi/sau regiunilor adiacente (gâtul) constatând

dacă acestea pot fi reparabile sau nu în mod obişnuit.

Prin vătămări reparabile se înţeleg leziunile care pot fi lecuite fără intervenţii

chirurgicale însemnate.

Prin vătămări ireparabile, care de fapt se consideră desfigurări iremediabile, se

înţeleg leziunile care pot fi înlăturate numai printr-o intervenţie chirurgicală sau

operaţie cosmetică.4

Bibliografia.

1.Codul Penal al Republicii Moldova.4 Comentariul Codului penal al Republicii Moldova, Chişinău 2009.

Page 12: referat expertiza

2. REGULAMENT DE APRECIERE MEDICO-LEGALĂ A GRAVITĂŢII

VĂTĂMĂRII , Nr. 199 din  27.06.2003.

3. Comentariul Codului Penal al R.M. din 2009.

4. Iurie Odagiu, Lilian Luchin Expertize judiciare Ghid practic.

Chişinău 2011

5. Iuliu Fulga, Medicina legala , D.I.D.F.R. – Universitatea “Dunarea

de Jos” Galati, 2007.

6. Iuliu Fulga, Medicina legala, D.I.D.F.R. – Universitatea “Dunarea

de Jos” Galati, 2007.

Conţinut:

Page 13: referat expertiza

1.EXPERTIZA MEDICO-LEGALĂ A PERSOANELOR VII ASPECTE

INTRODUCTIVE.

2.MOTIVELE SOLICITĂRII ŞI TIMPII PRINCIPALI AI EXPERTIZEI

MEDICO-LEGALE A PERSOANELOR VII.

3.EXPERTIZA MEDICO-LEGALĂ ÎN CAZURI DE APRECIERE A

LEZIUNILOR CORPORALE.

Academia ,,Ştefan cel Mare,, a MAI

Page 14: referat expertiza

REFERAT

cu Tema: Expertiza medico-legală de apreciere a leziunilor

corporale.

A efectuat:

Studentul anului IV

de studii,

Ababii Alexei.

A verificat:

Confirenţiar în Drept

Lilian Luchin

Loc. Colonel de poliţie.