CREŞTEREA BOVINELOR

Prin creşterea şi exploatarea bovinelor se subînţelege ansamblul măsurilor tehnico-organizatorice menite să conducă şi să asigure exteriorizarea potenţialului de producţie al acestora, în condiţiile de maximă eficienţă economică.

Creşterea bovinelor este o ramură importantă a sectorului zootehnic, datorită ponderii pe care o are în asigurarea populaţiei cu alimente de origine animală şi, înacelaşi timp, indispensabile pentru o alimentaţie raţională, precum şi contribuţiei pe care o are în dezvoltarea agriculturii, a indistriei alimentare şi industriei uşoare.

Astfel, bovinele asigură 95% din cantitatea totală de lapte consumată pe glob, 30-35% din cea de carne şi cca. 90% din totalul pieilor grele prelucrate în industria mondială de tăbăcărie (Acatincăi, 2006, 2004 ).

În condiţii normale de exploatare, o vacă poate asigura necesarul optim de carne pentru 6-8 locuitori, iar cel de lapte pentru 10-15 locuitori.

Laptele este un aliment complet, indispensabil în alimentaţia copiilor, a vârstnicilor, a femeilor însărcinate şi a celor care alăptează, a convalescenţilor şi a personalului care lucrează în medii toxice.

Bovinele furnizează materia primă şi pentru industria cărnii. Alături de carne, prin operaţiuni specifice de tranşare se obţin o serie de produse şi subproduse de abator care au diferite utilizări. Astfel, “al cincilea sfert” este format din ficat, creier, inimă, splină, pulmoni, limbă, testicule, uger, “burtă”, urechi, buze etc. Sângele se poate folosi ca atare (sângerete, tobe, la “băiţuirea” muşchiului ţigănesc) sau sub formă prelucrată (plasmă uscată, hemoglobină, globină şi albumină alimentară).Unele organe, glandele endocrine şi sângele se utilizează ca materie primă în industria farmaceutică obţinându-se produse farmaceutice de uz uman şi veterinar. Astfel, din ficat se extrage lecitina, heparina, glicogenul, peptona, antitrombina, hormoni şi enzime, extract de ficat (folosit la combaterea anemiilor). Din splină se extrage spleina şi unele substanţe folosite în combaterea leucemiei. Din rinichi se extrage lipoteina, iar din inimă carinina şi citocromul C. Creierul şi măduvioarele sunt utilizate pentru producerea lecitinei, colesterolului, cefalinei, tromboplastinei, a unor enzime şi substanţe utilizate în prevenirea şi combaterea hemoragiilor sau pentru tratarea unor boli ale sistemului nervos (Acatincăi, 2005, 2004 ). Din pulmoni se extrage heparina (anticoagulant), iar din gonade se extrage testosteron (din testicule), anestrol şi progesteron (din ovare). Din glandele cu secreţie internă se extrag diferiţi hormoni: adrenocorticotrop (din hipofiză), tiroxină (din tiroidă), epifizan (din epifiză) etc.

Sângele, oasele mari şi confiscatele de carne (produsele de abator ce nu îndeplinesc normele sanitar-veterinare pentru consumul uman) se folosesc, după un proces de prelucrare specific, la obţinerea făinurilor furajere care se utilizează pentru echilibrarea raţiilor furajere administrate animalelor de fermă.

Pielea se foloseşte ca materie primă în industria tăbăcăriei. Pielea se caracterizează prin supleţe, compactitate ridicată, rezistenţă mecanică mare, conductibilitate termică redusă, capacitate de inbibiţie (de absorbţie a apei) redusă şi este utilizată (după o prealabilă prelucrare) în industria încălţămintei, la confecţionarea obiectelor de îmbrăcăminte, marochinărie, artizanat şi în industria automobilelor de lux (la tapiţeria scaunelor şi a interiorului).

1

Din păr se execută pensule, iar din coarne şi ongloane se pot obţine cleiuri cheratinice sau făinuri furajere.

În diferite zone geografice, bovinele sunt utilizate pentru producţia energetică (la tracţiune) ca sursă de energie neconvenţională. Boul produce 0,5 CP (0,5-0,6 W/h) timp de 7-8 ore/zi (Acatincăi, 2005, 2004 ).

Bovinele produc cca. 70% din totalul îngrăşămintelor organice folosite în agricultură. Gunoiul de grajd administrat ca îngrăşământ organic asigură îmbunătăţirea fertilităţii solului, a structurii sale fizice şi chimice. De asemenea, contribuie la intensificarea activităţii microorganismelor din sol, la aeraţia acestuia, sporind în acelaşi timp capacitatea solului de a reţine apă. Sporul de recoltă obţinut ca urmare a fertilizării terenurilor agricole cu gunoi de grajd poate ajunge la 10-25%.

Potenţialul agricol al României reprezintă o premisă solidă dar insuficientă pentru realizarea unei agriculturi competitive. Acest potenţial trebuie să se regăsească în nivelul producţiilor, al calităţii acestora, să se reflecte într-un mediu rural sănătos şi competitiv cu cel din ţările membre ale Uniunii Europene. În prezent, trebuie să recunoaştem că există un decalaj între performanţele agriculturii româneşti şi cele realizate în ţările Uniunii Europene, decalaj accentuat în ultimii ani ca urmare a decapitalizării agriculturii.

Clasificarea raselor de taurineRasele de taurine existente (peste 1000) au impus prezentarea lor sistematizată

pe baza unor criterii. Avându-se în vedere multitudinea de criterii care stau la baza clasificării raselor de taurine, considerăm adecvate şi importante următoarele: ţara de formare, origine, zonă geografică, dezvoltarea corporală, culoare, aptitudinea productivă, gradul de ameliorare şi importanţa economică. Ţara de formare după care rasele se clasifică în rase autohtone (Sura de stepă, Bălţată românească etc.) şi rase importate (Friză, Simmental etc.); Origine; rasele pot fi împărţite în rase de tip primigen (Sură de stepă) şi rase de tip brachycer (Mocăniţa, Schwyz etc.); Zonă geografică; întânim rase de şes (Sură de stepă, Friză etc.), rase de munte (Mocăniţa, Grigio Alpina, Abondance, Herens etc.). Dezvoltare corporală; rasele pot fi împărţite în rase hipermetrice (Chianina, Charolaise, Simmental etc.), eumetrice (Friză, Brună, Pinzgau etc.) şi hipometrice (Jersey, Mocăniţa, Highland etc.). Culoare, întâlnim rase roşii (Roşia daneză, Angler etc.), galbene (Blonde d'Aquitaine şi diverşi metişi), brune (Schwyz, Brună americană etc.), negre (Aberdeen Angus), bălţate cu negru (Friză, Bălţată cu negru românească etc.), bălţate cu roşu (Ayrshire, Fleckvieh, Pinzgau etc.) şi bălţate cu galben (Simmental, Bălţată românească etc.). Aptitudinea productivă; este frecvent întâlnită în practică întrucât evidenţiază tipul de producţie al rasei. Aşadar, întânim rase de lapte (Holstein, Jersey, Roşie daneză etc.), rase mixte (Simmental, Schwyz etc.) şi rase de carne (Hereford, Charolaise, Santa Gertruda etc.). Gradul de ameliorare; scoate în evidenţă intensitatea muncii de selecţie şi ameliorare în vederea îmbunătăţirii acestora. Astfel, rasele pot fi împărţite în

2

neameliorate (Sura de stepă, Mocăniţa) şi ameliorate (Friză, Brună, Bălţată românească etc.). Importanţa economică; avem rase recunoscute internaţional pentru importanţa lor (Friză, Simmental, Schwyz, Charolaise etc.) şi rase cu importanţă locală (Roşie dobrogeană, Pinzgau de Transilvania etc.).

Având în vedere scopul urmărit la popularea fermei, se va decide asupra materialului biologic corespunzător. Pentru o mai bună cunoaştere a raselor, acestea vor fi prezentate în continuare, astfel: rase locale neameliorate, rase specializate pentru lapte, rase mixte, rase specializate pentru carne şi rase de munte europene.

Rasa Bălţată româneascăS-a format prin încrucişări de absorbţie între tauri de rasă Simmental cu vaci din

rasa Sură de stepă, varietatea transilvăneană, mai puţin cea moldovenească. Formarea rasei a început în a doua jumătate a sec. al XIX-lea odată cu introducerea rasei Simmental în România.

Primele importuri s-au efectuat din Austria (1860-1870) în Bucovina, zona Rădăuţi. Ulterior (1880) s-au făcut importuri din Elveţia în Banat.

Fondatorul rasei a fost taurul Benz 10, făcându-se importuri din linia taurului Benz 10 şi alte linii valoroase: Ideal, Rolland, Kurd etc.

S-a folosit încrucişarea de absorbţie, selecţia, potrivirea perechilor şi ameliorarea în rasă curată. După 1962 au fost importate animale din tulpina Simmental şi anume rasele Fleckvieh din Austria şi Germania. Rasa a fost recunoscută în anul 1959, primind denumirea de Bălţată românească şi aparţine raselor de tip Simmental.

Rasa Bălţată românească (BR)

Efectivul acestei rase a crescut an de an, reprezentând cca 37 % din efectivul total al ţării. Este o rasă mixtă carne-lapte, fiind asemănătoare ca aspect exterior şi

3

însuşiri cu rasa Simmental, de care se deosebeşte totuşi prin unele caractere esenţiale. Capul este potrivit de lung (30-31%) şi larg, cu fruntea plană şi arcadele orbitare puţin conturate. Linia dintre coarne este convexă, prelungită cu, coarne de culoare galbenă, mijlociu de lungi în formă de coroană. Gâtul este şi el mijlociu de lung cu marginea superioară dreaptă şi bine îmbrăcat în muşchi.

Trunchiul este lung, bine proporţionat, cu linia superioară dreaptă şi orizontală, uneori oblică postero-anterior. Spinarea şi şalele sunt relativ scurte, crupa lungă şi largă, de formă pătrată şi moderat îmbrăcată în muşchi. Obişnuit, este orientată antero-posterior, iar coada sus prinsă. Ugerul este mare, voluminos, de formă globuloasă, acoperit cu piele subţire şi fină, cu păr scurt şi rar. Membrele sunt lungi şi puternice, ongloanele de culoare deschisă, puţin rezistente şi cu textură slabă. Pielea este relativ groasă, densă şi elastică, formând pe obraji şi feţele laterale ale gâtului numeroase cute. Întotdeauna capul, membrele şi smocul coziisunt albe iar vulva şi botul de culoare roz. Are trei tipuri ecologice:

- hipermetrică - Banat cu talia de 138-140 cm şi 600-650 kg la vaci;- eumetrică – zona Mediaşului cu talia 134-136 cm şi 550-600 kg la vaci;- hipometrică – zona Moldovei-Bucovina cu talia 130-133 cm şi 530-550 kg la

vaci.Culoarea robei este asemănătoare cu a rasei Simmental, respectiv bălţată alb cu

galben de diferite nuanţe de la galben deschis până la roşu vişiniu.Comparativ cu rasa Simmental, rasa Bălţată românească are greutatea corporală

mai redusă, cu dimensiunile de lungime, lărgime şi mai ales de adâncime mai mici.Este o rasă semiprecoce, maturitatea morfologică fiind atinsă la vârsta de 4-4,5

ani, V.P. – 33 luni, greutatea viţeilor la naştere 38-45 kg, în funcţie de sex.La vârsta de 3 luni viţeii ajung la 105-110 kg, la 6 luni 170-180 kg, la 12 luni

310-340 kg, iar la 18 luni 400-450 kg viţelele şi 540-560 kg tăuraşii. Longevitatea productivă este în medie de 5-6 ani.

Rasa este sensibilă la întreţinerea pe pardoseli dure. Are producţii bune de 3700 kg lapte, 130 kg grăsime şi 3,85 % grăsime. În anul 1990 a realizat 2763 kg lapte/105 kg EM iar în anul 2000 – 3359 kg lapte/125 kg EM.

De menţionat fermele care au obţinut rezultate destul de bune:- Vladilac Arad – 5850 kg lapte, 224 kg grăsime;- Târgu Mureş – 5600 kg lapte, 216 kg grăsime;- Ferma Şerbeşti Bacău – 6500 kg lapte;- Recordista, Vaca Tania/2003, proprietar SC Prod. Satimpex SRL, judeţul Timiş, a realizat 14.032 kg lapte, 4,67 % grăsime, 655 kg grăsime, 3,42 % proteină şi 480 kg proteină.

Mamele de tauri – 400 capete au realizat 6500 kg lapte cu 240 kg grăsime la o greutatea corporală de 640 kg şi talia de 135 cm. Manifestă aptitudini slabe pentru mulsul mecanic – 1,3 kg/min., indicele mamar 42-43 %.

Consumul specific este ridicat 7,5 UNC/kg carne şi 1,17-1,4 UNL/kg lapte. Realizează sporuri de 900-1000 g la îngrăşare intensivă. Randamentul este de 52-54 % iar la tineretul îngrăşat intensiv 55-59 %. Greutatea carcaselor 240-325 kg cu 70 % carne în carcasă şi 19-20 % oase, carnea având însuşiri organoleptice superioare.

Rasa este răspândită în Banat, Transilvania, N-E ţării, Suceava, Botoşani.

4

Se urmăreşte ameliorarea ei în tip mixt carne-lapte cu o greutate de 680 - 700 kg, talia de 138 cm, 60 % însuşiri de carne, 35 % însuşiri de lapte şi 5 % fitness. De asemenea, se doreşte îmbunătăţirea însuşirilor pentru mulsul mecanic.

5