redefinirea sindromului metabolic la gravidĂ – studiul

of 47/47
UNIVERSITATEA DE MEDICINĂ ȘI FARMACIE “CAROL DAVILA” BUCUREȘTI TEZĂ DE DOCTORAT REZUMAT REDEFINIREA SINDROMULUI METABOLIC LA GRAVIDĂ – STUDIUL COMPLICAȚIILOR METABOLICE MATERNO-FETALE INDUSE DE OBEZITATEA MATERNĂ ÎN PERIOADA SARCINII Conducător de doctorat: Prof. Univ. Maria Mohora Doctorand: Dr. Diana-Elena Comandașu BUCUREŞTI 2019

Post on 08-Feb-2022

0 views

Category:

Documents

0 download

Embed Size (px)

TRANSCRIPT

TEZ DE DOCTORAT
COMPLICAIILOR METABOLICE MATERNO-FETALE INDUSE DE
OBEZITATEA MATERN ÎN PERIOADA SARCINII
Conductor de doctorat:
OBEZITATEA GESTAIONAL.....................................................................................6
1.4.Epidemiologia obezitii i sindromului metabolic în sarcin...................................11
1.5.Fiziopatologia obezitii i sindromului metabolic în sarcin...................................12
1.5.1. Modificrile adaptative ale metabolismului glucido-lipidic în sarcin.................14
1.5.2. Influena obezitii i sindromului metabolic asupra funciei placentare............17
1.5.3. Complicaiile materno-fetale asociate obezitii i sindromului metabolic..........19
1.5.4.Riscurile fetale pe termen lung..................................................................................32
1.7.Rolul stresului oxidativ în obezitatea gestaional i sindrom metabolic.................42
CAPITOLUL 2. ADIPOKINELE - SISTEM DE CONTROL ENERGETIC..............45
2.1.Homeostazia esutului adipos.......................................................................................45
2.1.1.Fiziopatologia esutului adipos..................................................................................47
2.4.1.Rezistena la leptin în obezitate...............................................................................62
2.4.2.Deficitul de adiponectin în obezitate.......................................................................62
3.1.Conceptul de programare epigenetic – Ipoteza Barker...........................................65
3.2.Programarea i imprimarea metabolic intrauterin................................................67
INTERVENII NUTRIIONALE....................................................................................71
5.2.Dozarea parametrilor biochimici plasmatici..............................................................89
5.3.1. Dozarea parametrilor de stres oxidativ sistemici...................................................96
5.3.1.1. Dozarea nivelului glutationului circulant (GSH+GSSG)...................................96
5.3.1.2. Dozarea superoxid-dismutazei (SOD) eritrocitare..............................................97
5.3.1.3. Dozarea glutation-peroxidazei (GPx) eritrocitare..............................................98
5.3.2.1.Dozarea nivelului MDA tisular..............................................................................99
5.4. Dozarea markerilor adipocitari sistemici.................................................................101
5.5.Analiza histopatologic a organelor materne i fetale.............................................103
5.6. Analiza statistic a datelor.........................................................................................104
6.2. Efectul interveniilor nutriionale asupra parametrilor de stres oxidativ............115
6.2.1. Efectul interveniilor nutriionale asupra parametrilor de stres oxidativ
sistemici...............................................................................................................................115
(SOD) eritrocitare..............................................................................................................116
eritrocitare..........................................................................................................................120
tisulari.................................................................................................................................123
tisular.................................................................................................................................125
tisular..................................................................................................................................128
6.3. Efectul interveniilor nutriionale asupra markerilor adipocitari sistemici.........133
6.3.1. Efectul interveniilor nutriionale asupra nivelului de adiponectin seric......134
6.3.2. Efectul interveniilor nutriionale asupra nivelului de rezistin seric..............136
6.4. Efectul interveniilor nutriionale asupra structurii histologice a organelor
materno-fetale....................................................................................................................138
pancreasului.......................................................................................................................149
6.4.5. Analiza modificrilor histologice induse de interveniile nutriionale...............158
CAPITOLUL 7. DISCUII..............................................................................................167
CAPITOLUL 8. CONCLUZII.........................................................................................170
BIBLIOGRAFIE...............................................................................................................179
1
INTRODUCERE
Obezitatea reprezint la momentul actual o entitate patologic de larg interes datorit
impactului socio-economic pregnant, care este îns incomplet elucidat înc, dei din ce în ce
mai profund cercetat. Obezitatea matern pe perioada gestaiei genereaz riscurile metabolice,
incluzând apariia unei stri de inflamaie i peroxidare lipidic care se concretizeaz prin
dezechilibru hormonal. De asemenea, obezitatea matern cauzeaz consecine pe termen lung
asupra descendenilor, prin intermediul procesului de programare a metabolismului fetal, care
apare în timpul vieii timpurii, cu impact fiziopatologic important asupra dezvoltrii i strii de
sntate ulterioare. Incidena obezitii la diagnosticarea sarcinii a cunoscut o cretere
exponenial în ultimii 25 ani. Prevalena obezitii în primul trimestru de sarcin s-a dublat între
1989 i 2007 i continu s creasc, în timp ce prevalena obezitii materne a fost raportat între
9-10% i 16-19% în diferite studii (Heslehurst i colab., 2010).
Sindromul metabolic definete o asociere de semne incluzând obezitatea abdominal,
creterea nivelului trigliceridelor serice, scderea nivelului HDL-colesterolului, hipertensiunea
arterial i apariia rezistenei la insulin. Actual aproximativ o treime din populaia adult la
nivel global este diagnosticat cu sindrom metabolic. Dei nu exist dubii cu privire la frecvena
crescut a semnelor definitorii pentru sindromul metabolic, exist numeroase controverse exist
asupra definiiei, patogenezei sau utilitii clinice a acestuia ca entitate patologic. Fiziologia
comparativ descrie sindromul metabolic similar procesului biologic prin care animalele
stocheaz grsime în anticiparea perioadelor de deficit alimentar. Obezitatea la specia uman
este probabil o consecin a predispoziiei genetice în conjuncie cu factorii de mediu.
Eskil Kylin a remarcat înc din 1923 faptul c pacienii obezi nu au în mod obinuit
niveluri crescute ale glucozei, tensiunii arteriale sau uricemiei (Kylin, 1932). Studii ulterioare au
descris o asociere de semne, incluzând obezitatea, intolerana la glucoz, hipertrigliceridemia i
hiperuricemia la subieci cu risc de apariie a diabetului (Herman i colab., 1982; Phillips i
colab., 1977 ). Ulterior Reaven a definit o grupare de semne pe care le-a numit sindromul X i a
sugerat rezistena la insulin ca mecanism fiziopatologic comun (Reaven, 1988). Exist îns
numeroase controverse cu privire la utilizarea termenului de sindrom metabolic (Brietzke, 2007).
Dei asocierea frecvent a criteriilor acestuia nu este pus la îndoial, conceptul de rezisten la
insulin ca mecanism fiziopatologic principal a fost contestat (Kahn, 2005). Au fost descrise de
2
asemenea, alte entiti patologice frecvent asociate cu sindromul metabolic, dar care nu sunt
incluse în definiie, cum ar fi: ficatul gras, microalbuminuria, sindromul de apnee în somn,
hiperuricemia, inflamaia, pierderea masei musculare i osoase, stresul oxidativ i disfuncia
endotelial. â Concluzia a fost c pân la o mai bun înelegerea a etiologiei sindromului
metabolic, entitatea rmâne controversat (Brietzke, 2007). De asemenea s-a emis ipoteza c
sindromul metabolic are multe asemnri cu procesele biologice fiziologice prin care animalele
depoziteaz grsime în anticiparea perioadelor de post alimentar. Cea mai important diferen
este reprezentat de faptul c oamenii cu sindrom metabolic continu s stocheze grsimi. Ca
atare, s-a propus redenumirea sindromului metabolic ca i "sindrom de depozitare a grsimilor"
pentru a caracteriza mai bine fiziopatologia acestuia.
Obezitatea gestaional reprezint unul dintre cei mai frecveni factori de risc obstetricali,
instalarea sa precoce având un impact mare asupra ftului prin creterea riscului de malformaii
cardiace, malformaii ale tubului neural, omfalocel sau alterri metabolice pe termen lung
(Cottrell i colab, 2008). Conceptul tradiional conform cruia esutul adipos este un organ inert
cu funcie unic de stocare a energiei în exces a fost abandonat în 1987, când a fost descris
metabolismul hormonilor steroidieni sexuali la nivelul esutului adipos i producia de adipsin,
o protein secretat de adipocite, care sufer procesul de down-reglare la roztoarele obeze. Se
cunoate la acest moment c adipocitele sunt de asemenea, organe endocrine, cu roluri
metabolice multiple în homeostazie. Adipocitele de mici dimensiuni prezente la indivizii
normoponderali promoveaz homeostazia metabolic, în timp ce adipocitele hipertrofiate ale
pacienilor obezi recruteaz macrofage în exces i promoveaz inflamaia, eliberând o serie de
citokine care cauzeaz rezisten la insulin. În 1994, a fost descoperit leptina ca prima
adipokin descris. În prezent, sunt cunoscute câteva sute de adipocitokine care confer esutului
adipos funcii autocrine, paracrine i endocrine. Legtura fiziopatologic dintre obezitate i
inflamaie pare a fi reprezentat tocmai de citokinele proinflamatorii secretate de adipocite
(Hotamisligil, 2003). Secreia continu de adipokine i chemokine proinflamatorii cauzeaz o
stare cronic subinflamatoare numit metainflamaie (Barker, 1990). Metainflamaia specific
obezitii a fost catalogat drept principalul factor de risc metabolic pentru disfuncia endotelial
(Weaver i colab., 2009). Aceasta este cauzat de stresul oxidativ generat de adipokinele
proinflamatorii (TNF, IL-6, IFNγ, MCP-1) i lipotoxicitatea mediat de nivelurile ridicate de
acizi grai liberi (AGL) (Breier i colab., 2001).
3
MOTIVAIA I OBIECTIVELE CERCETRII
Obezitatea a primit calificativul de “pandemie a secolului XXI”, atât incidena, cât i
prevalena sa cunoscând un trend ascendent. Organizaia Mondial a Sntii a definit
obezitatea ca fiind „una dintre cele mai ostentative, i totui neglijate probleme de sntate
public, care amenin s copleeasc atât rile dezvoltate cât i pe cele în curs de dezvoltare”
(WHO, 2006). În 2014 se estima prezena a mai mult de 1,9 miliarde de persoane
supraponderale, i respectiv 600 de milioane obeze. Studiile predicioneaz pentru 2030 un
numr impresionant de 2,16 miliarde de supraponderali, respectiv 1,12 miliarde obezi. Costul
serviciilor de sntate asociate obezitii i comorbiditilor acesteia a fost estimat în 2008 ca
fiind aproape 150 de miliarde de dolari la nivel global (WHO, 2006).
Definirea i clasificarea obezitii gestaionale reprezint o provocare, întrucât
clasificarea conform indicelui de mas corporal nu se poate aplica femeilor însrcinate, singurul
instrument de cuantificare în sarcin fiind câtigul ponderal matern. Recomandrile actuale
pentru excesul ponderal în perioada sarcinii sunt între 5 i 9,1 kilograme la sarcinile unice i
respectiv între 11 i 19 kilograme la sarcinie gemelare sau multiple la femeile normoponderale,
în timp ce pentru cele obeze sau supraponderale de maxim 6,8 pân la 11,3 kilograme
(Rasmussen i colab., 2009). Colegiul American al Obstetricilor i Ginecologilor a afirmat c nu
este util clasificarea obezitii materne în sarcin, deoarece obezitatea genereaz aceleai riscuri
materno-fetale, indiferent de nivelul excesului de greutate (ACOG, 2013).
Sindromul metabolic poate fi considerat o complicaie a obezitii sau o comorbiditate.
Se presupune c la nivel mondial o treime dintre aduli sufer de sindrom metabolic,
reprezentând un motiv de îngrijorare pentru sistemele de sntate public. Diagnosticul de
sindrom metabolic nu se poate efectua utilizând aceleai criterii clinico-biologice în cazul femeii
gravide, cu toate c alterarea metabolic este similar ca la femeia negravid. Aceast observaie
face ca sindromul metabolic s fie o afectare dificil de diagnosticat cert în perioada sarcinii, fiind
mai degrab o patologie la care suspiciunea clinic primeaz. Gravida cu sindrom metabolic face
parte dintr-o categorie de risc înalt, fiind util consilierea multidisciplinar între obstetrician,
nutriionist, internist, diabetolog, cardiolog, medic de familie pentru a elabora planul terapeutic
optim în vederea evoluiei normale a sarcinii.
4
Asocierea dintre obezitatea gestaional, sindromul metabolic i sntatea materno-fetal
rmâne înc o enigm, mecanismele de legtura între mediul obezogenic matern i consecinele
pe termen scurt i lung fiind complexe i parial necunoscute. Abordarea terapeutic a obezitii
i sindromului metabolic vizeaz în primul rând modificarea stilului de via, prin promovarea
unei diete normocalorice bogat în nutrieni i a exerciiului fizic regulat. Suplimentele
alimentare în terapia obezitii sunt considerate doar adjuvante ale msurilor comportamentale i
dietetice. În cazurile cu exces adipos minim se consider c nu sunt necesare, iar la pacienii cu
obezitate morbid s-au dovedit ineficiente. Obiectivul general al lucrrii prezente este de a
determina, prin intermediul unui studiu experimental realizat pe animale de laborator, utilitatea
interveniilor dietetice i suplimentelor alimentare în reducerea efectelor adverse materno-fetale
asociate obezitii pe perioada sarcinii. Complicaiile materne i fetale cauzate de obezitate au
fost studiate din perspectiva imediat – greutate la natere, adaptare la viaa extrauterin, markeri
biochimici plasmatici, indici de inflamaie i peroxidare, nivel de adipokine, aspectul histologic
al organelor materne i fetale, i respectiv pe termen lung – obezitate în viaa adult a puilor,
durata de via, nivel activitate fizic, transmiterea alterrilor la urmtoarea generaie prin
repetarea experimentului i urmrirea gestaiei puilor de sex feminin. Ca i terapii intervenionale
intite ctre reversarea efectelor adverse ale obezitii gestaionale i sindromului metabolic am
ales suplimentarea cu acizii grai Omega 3, acizi grai Omega 6 i fructe de ctin i respectiv
dieta normocaloric, normolipidic, raportându-ne ca lot control la un grup de femele care au
continuat dieta gras.
Alegerea suplimentelor a avut la baz caracterele comune ale acestora, toate având
implicaii, descrise pe larg în literatur, în cascada inflamatorie i peroxidarea lipidic. A fost
luat în considerare i utilizarea pe scar larg a acestor suplimente de ctre subiecii umani,
având în vederea popularitatea acestora i disponibilitatea crescut. Cercetarea a avut ca scop
principal optimizarea terapiei obezitii gestaionale i a complicaiilor acesteia precum
inflamaia placentar cu implicaii fetale, hepatopatia, alterarea funciei pancreatice,
dislipidemia, statusul inflamator sistemic. Considerând faptul c suplimentele alese pentru
cercetare pot genera efecte benefice sau adverse asupra organelor int precum placenta, ficatul,
pancreasul sau creierul, lucrarea prezent dorete s identifice intervenia nutriional optim,
care prin intermediul efectelor de reglare hormonal, antiinflamatorii i antioxidante s genereze
un prognostic materno-fetal bun asociat sarcinilor complicate cu obezitate, prin evitarea apariiei
5
evoluiei sarcinii, prin comparaia efectelor interveniilor nutriionale descrise, atât la nivel
matern, cât i fetal, din perspectiv sistemic i tisular, propunându-i s rspund la o serie de
întrebri prin intermediul rezultatelor experimentale obinute:
- Sunt terapiile intervenionale nutriionale eficiente pentru evitarea apariiei
complicaiilor materno-fetale în sarcinile complicate de obezitate matern?
- Se pot preveni alterrile tisulare i organice cauzate de obezitatea gestaional i
sindromul metabolic prin intermediul terapiilor nutriionale?
- Care esut sau organ matern i fetal rspunde optim la terapiile nutriionale? i
care dintre acestea este caracteristic eficient într-un anumit esut?
- Care dintre terapiile intervenionale nutriionale cercetate intervine în lanul
fizipatologic cauzat de obezitatea matern i sindromul metabolic, determinând
reducerea rezistenei periferice la insulin, stresului oxidativ sau inflamaiei?
- Care dintre aceste terapii nutriionale intervine cel mai eficient în reversarea
complicaiilor materno-fetale?
cu efecte pe termen lung asupra descendenilor?
- Pot interveniile terapeutice analizate s genereze un efect de reprogramare
metabolic intrauterin a feilor provenii din sarcini cu mame obeze?
Primul scop al cercetrii experimentale a fost identificarea consecinelor expunerii la
obezitatea indus prin diet hipercaloric, hiperlipidic asupra femelelor gravide de
obolani Wistar, i respectiv puilor acestora. Animalele de laborator au fost supuse unei diete
obezogene, pân la inducerea obezitii, dup care au fost împerecheate i studiate pe parcursul
gestaiei: grupul 1 a primit suplimente cu acizi grai Omega 3, grupul 2 acizi grai Omega 6,
Grupul 3 fructe de ctin, iar grupul 4 a reprezentat lotul control, continuând alimentaia
hipercaloric pe perioada gestaiei i alptrii. Pentru determinarea consecinelor adverse
sistemice i tisulare ale obezitii materne s-a analizat dinamica concentraiilor markerilor
biochimici uzuali, nivelul adipokinelor i statusul inflamator.
Al doilea scop al studiului experimental a fost reprezentat de evaluarea proprietilor
terapeutice ale suplimentelor utilizate, prin analiza efectelor antiinflamatorii, antioxidante,
6
hipoglicemiante i hipolipemiante ale acizilor grai Omega 3, acizilor grai Omega 6 i respectiv
fructelor de ctin, administrate la femele de obolani Wistar supuse unei diete obezogene i la
descendenii acestora. Aceste proprieti cercetate au evaluat potenialul lor de prevenie în ceea
ce privete complicaiile metabolice materno-fetale asociate obezitii gestaionale.
Al treilea scop a constat în analiza histologic a placentei i organelor materne i
fetale, fiind menit s genereze rezultate concordante cu cele confirmate în urma dozrii
markerilor bichimici, de inflamaie i peroxidare din omogenate tisulare. Studiul alterrilor
morfo-patologice ale organelor implicate activ în metabolismul energetic, induse de obezitatea
experimental a generat particulariti la nivelul esutului placentar, hepatic, pancreatic i
cerebral. Aceste patologii microscopice sunt responsabile de funcionarea defectuoas a
organelor i cauzeaz consecine metabolice, inflamatorii i endocrine.
Al patrulea scop al studiului prezent s-a concentrat pe elaborarea unei definii cu
aplicabilitate clinic a sindromului metabolic în sarcin, cunoscând faptul c ascesta nu are în
prezent criterii de diagnostic i o definire cert atribuite perioadei de gestaie, cum exist în cazul
altor patologii cu implicare metabolic precum hipertensiunea arterial i diabetul zaharat.
Sindromul metabolic reprezint o asociere de entiti patologice cu etiopatogenie comun, care
este de cele mai multe ori exacerbat de modificrile fiziologice specifice sarcinii. Diagnosticarea
sa în practica clinic poate s identifice acea categorie de gravide supus riscului metabolic
major pe perioada gestaiei i ulterior. Deoarece consecinele sale au rsunet atât matern, cât i
fetal prin complicaiile generate pe termen scurt i lung, intervenia terapeutic trebuie s fie
prompt.
Ultimul scop al cercetrii experimentale a fost reprezentat de confirmarea existenei
mecansimului de reprogramare genetic, prin supunearea descendenilor de sex feminin
provenii din mame obeze unei sarcini i respectiv acelorai terapii intervenionale. Practic a fost
repetat experimentul utilizând femelele obinute ca pui la primul ciclu, acestea fiind sub influena
programrii metabolice epigenetice cauzate de obezitatea prezent la mamele lor. Au fost
analizai indici biochimici, inflamatori, ai peroxidrii, sistemici i tisulari, adipokine, împreun
cu structura histologic a oganelor de interes. Rezultatele au fost ulterior comparate cu cele
obinute în cadrul primului experiment.
7
Descrierea studiului experimental pe animale de laborator
Consecinele obezitii materne pe perioada gestaiei au fost cercetate pe un model
animal, utilizând 65 de obolani Wistar de sex feminin, în vârst de trei sptmâni. Animalele de
laborator au fost puse la dispoziie i crescute în Biobaza Universitii de Medicin i Farmacie
"Carol Davila", sub supravegherea strict a personalului specializat al Universitii, având la
dispoziie ap i alimente. Condiiile de mediu au fost strict controlate pentru a menine o
umididate de 50±10% i respectiv o temperatur ambiental de 25±2°C. Experimentele la care
animalele au fost suspuse s-au desfurat în acord strict cu recomandrile stipulate în Directiva
86/609/EEC/24.11.1986, referitoare la protecia animalelor de laborator utilizate în scop tiinific
sau experimental i Ghidul U.M.F. "Carol Davila" pentru îngrijirea i utilizarea animalelor de
laborator. Studiul s-a desfurat sub aprobarea Comisiei de Etic a UMF „Carol Davila”.
Animalele au fost alese pentru a avea o greutate înainte de iniierea experimentelor
cuprins între 50 i 60 grame. obolanii Wistar au fost urmrii pe o perioad de 10 sptmâni,
pân la atingerea maturitii i respectiv înrcare. Ulterior au fost supui unei diete
hipercalorice, hiperlipidice (30% din alimentaie fiind reprezentat de grsimi, respectiv de acizi
grai saturai). A fost indus astfel obezitatea experimental, în final obolanii având greuti
cuprinse între 200g i 250g. Ulterior femelele au fost împerecheate i urmrite 3 sptmâni pe
perioada gestaiei. Femelele gestante obeze de obolani au fost împrite egal în 5 grupe (fiecare
coninând 10 femele, n=10), pentru experimentul I:
- Grupul 1 a continuat dieta hipercaloric, hiperlipidic pe perioada gestaiei, de la
momentul montei pân la natere, plus suplimentarea cu acizi grai Omega 3 (DHA - acid
docosahexaenoic i EPA - acid eicosapentaenoic) în concentraie de 0.1 g/kgc,
- Grupul 2 - a continuat dieta hipercaloric, hiperlipidic pe perioada gestaiei, cu
suplimentarea cu acizi grai Omega 6, în concentraie de 0.1 g/kgc,
- Grupul 3 - a continuat dieta hipercaloric, hiperlipidic pe perioada gestaiei, cu
suplimentarea cu fructe de ctin, în concentraie de 1 g/kgc,
- Grupul 4 - a continuat dieta hipercaloric, hiperlipidic pe perioada gestaiei, fr
suplimente nutriionale, reprezentând lotul control i
8
- Grupul 5 - a primit o diet normocaloric i normolipidic, denumit diet standard.
Dieta standard a fost reprezentat de nutre combinat granulat, produs în cadrul Staiunii Bneasa
(numrul de identificare al nutreului ROB 0001) i ap fr limitare.
Descendenii de sex feminin ai roztoarelor au fost urmrii în perioada de cretere, pân
la vârsta adult. O parte dintre acestea (n=15) au fost au fost împerecheate la vârsta adult i au
fost supuse aceluiai experiment, dup ce au urmat o diet standard pe perioada de cretere i
pregestaional, fiind împrite în 5 grupuri, pentru a studia efectele obezitii asupra urmtoarei
generaii de pui, acesta constituind a doua parte a cercetrii, respectiv experimentul II.
Consecutiv perioadei de gestaie, la 3 zile dup naterea la termen, femelele de obolani
Wistar au fost sacrificate pentru analiza:
- secreiei de adipokine materne: leptina i adiponectina dozate din sângele venos a fost
colectat pe EDTA din vena jugular, centrifugat i analizat folosind metoda ELISA.
- nivelelelor serice i tisulare ale markerilor de peroxidare lipidic i antioxidani
prin: malonil-dialdehid (MDA), tioli totali (proteine cu cistein) i glutation total (GSH).
Statusul tisular al peroxidrii a fost stabilit prin analiza markerilor menionai mai sus din
omogenatele realizate prin poterare din placent, pancreas, ficat i creier.
- indicilor biochimici de rutin (proteine totale, transaminaze, glicemie, albumin,
GGT, uree, acid uric, colesterol total i HDL, trigliceride), analizai din sângele venos matern.
Dozarea parametrilor biochimici plasmatici
generale de sntate au fost analizai folosind metode standardizate prin intermediul unor kituri
enzimatice înregistrate, ca urmare produciei Hospitex Diagnostics. Acetia au urmrit analiza
funciei hepatice prin evaluarea transaminazelor i GGT, renale prin uree, metabolismului
glucidic prin glicemie, lipidic prin trigliceride, colesterol total i HDL, purinelor prin acidul uric
i statusului proteic prin albumin i proteine totale.
Dozarea parametrilor de stres oxidativ
A fost analizat nivelul peroxidrii lipidice, atât sistemice, evaluate prin activitatea
glutation-peroxidazei eritrocitare (GPx), superoxid-dismutazei eritrocitare (SOD) i glutationului
9
total, cât i tisulare, msurat prin intermediul malonil-dialdehiei (MDA), i respectiv a factorilor
antioxidani evaluai prin valorile glutationului (GSH) i tiolilor totali. Determinarea nivelelor
sistemice s-a realizat utilizând sânge venos recoltat din vena jugular în momentul sacrificrii
animalelor, iar a celor tisulare din omogenate din placent, ficat, pancreas i creier. Metoda de
determinare utilizat a fost enzimatic folosind spectrofotometria de absorbie, probele fiind
lucrate prin intermediul kiturilor pentru obolani produse de Sigma Aldrich, Merck. Organele i
esuturile analizate au fost suspuse unui omogenator pe baz de acid, dup recoltare i prelevare
de probe din toate componentele acestora. S-a realizat o diluie de 1:10 cu ser fiziologic, urmat
de centrifugare cu analiza supernatantului prin metoda spectrofotometric.
Dozarea markerilor adipocitari sistemici
Secreia de adopokine are roluri fundamentale în reglarea homeostaziei esutului adipos i
metabolismului energetic. În situaii patologice precum obezitate i sindrom metabolic, producia
de adipokine de la nivelul esutului adipos este alterat, aprând fenomenul de “adipokine shift”.
Dozarea nivelului de adiponectin seric
Nivelul de adiponectin seric a fost msurat utilizând o tehnic imunoenzimatic, care
implic o metod tip ”sandwich” gen ELISA, folosind kitul EIA 4172, produs de DRG
International Inc. USA. Toate etapele de lucru din determinarea adiponectinei s-au realizat
automat utilizând analizorul de imunologie i biochimie Chemwell 2010, produs de Awarness
Technology INC (SUA), asistat de dou soft-uri specifice în conceperea i desfurarea metodei
de lucru.
Pentru determinarea nivelului rezistinei s-a utilizat metoda imunoenzimatic de tip
ELISA, prin intermediul kitului EIA 4283, produs de DRG International Inc. USA.
Analiza histopatologic a organelor materne i fetale
Stabilirea diagnosticului anatomo-patologic s-a realizat prin analiza examenului
histopatologic al organelor recoltate, respectiv placenta, ficatul, pancreasul i creierul.
Examinarea histologic a urmat etapele descrise mai jos.
Fixarea i procesarea probelor. Dup recoltare, probele au fost fixate imediat în soluie
10
tamponat de formol 10% pentru un interval de 24 de ore. Dup fixare, s-a folosit tehnica la
parafin, constând în succesiunea unor etape standard: fixarea probelor în soluie tamponat de
formol 10% timp de 24 de ore, splarea acestora, deshidratarea în bi succesive de alcool 70%,
96% i absolut, etap urmat de includerea în parafin. Procesarea i includerea la parafin s-au
fcut automat în procesorul de esuturi Thermo Scientific STP 120-3, iar includerea în parafin s-
a realizat cu ajutorul staiei Thermo Scientific Microm EC 350-1.
Secionarea i etalarea. Dup includere, cu microtomul Leica RM 125RTS blocurile au
fost secionate la o grosime de 3-4 μm i etalate pe lame histologice, ce au fost colorate ulterior
cu ajutorul aparatului automat de colorare a lamelor Thermo Scientific Microm HMS 70.
Coloraia utilizat a fost hematoxilin-eozin (H&E), care permite o bun difereniere a tipurilor
celulare.
Examinarea microscopic. Examinarea lamelor histologice s-a efectuat folosind
microscopul Olympus BX 41, dotat cu sistem de achiziie Olympus SP350, iar pentru analiza
imaginilor obinute s-a folosit programul semiautomat de analiz imagine Olympus Cell^B.
Analiza statistic a datelor
Toate rezultatele s-au calculat dup obinerea datelor clinice consecutiv efecturii a cel
puin 3 experimente independente (n=3). Acestea sunt exprimate sub form de valoare medie ±
deviaia standard (SD). Rezultatele au fost raportate la grupul control reprezentat de lotul 4, fiind
analizat ulterior semnificaia statistic. În acest sens a fost utilizat testul t-Student (t-test), cu
calcularea valorii p. Pentru valori p<0.05 rezultatele s-au considerat semnificativ statistice.
11
REZULTATE
Efectul interveniilor nutriionale asupra parametrilor biochimici plasmatici
Au fost obinute urmtoarele rezultate, evaluând cele 4 tipuri de intervenii nutriionale
prin comparaie cu grupul control:
- Nivelul glicemiei ca indicator al homeostaziei glucidice a fost semnificativ (p<0.05)
sczut la toate loturile cu intervenii nutriionale. Aceast evoluie s-a pstrat atât pentru femelele
participante la experimentul I, cât i pentru cele din experimentul II, îns cea mai puternic
semnificaie a fost obinut pentru grupul 1, care a primit ca supliment acizi grai Omega 3.
- Nivelurile înregistrate al transaminazelor hepatice (ALT i AST) au prezentat scderi
semnificative (p<0.01) la toate grupurile de intervenii nutriionale, pentru ambele experimente.
- Valoarea GGT ca marker al funciei hepatice a prezentat scderi pentru toate grupurile
cu intervenii terapeutice, rezultatele având relevan statistic (p<0.01) doar în cazul grupului
tratat cu acizi grai Omega 3, atât la experimentul I, cât i II.
- Valoarea acidului uric seric a sczut semnificativ (p<0.05) în cazul tuturor loturilor cu
intervenii nutriionale, pentru ambele pri ale experimentului.
- Nivelul colesterolului seric total a înregistrat o scdere semnificativ (p<0.05) în cazul
grupurilor cu suplimentare de acizi grai Omega 3 i fructe de ctin, în ambele experimente.
- Valoarea HDL-colesterolului, ca i fracie colesterolic protectiv împotriva riscului
cardiovascular i metabolic, a înregistrat creteri semnificative (p<0.01) pentru toate grupurile
supuse interveniilor nutriionale în ambele pri ale experimentului. Cea mai semnificativ
cretere a fost regsit la grupul tratat cu acizi grai Omega 3.
- Valoarea trigliceridelor serice a sczut semnificativ (p<0.05) în cazul tuturor grupurilor
cu intervenii nutriionale, obinându-se cea mai important semnificaie statistic (p<0.001) la
loturilor cu suplimentare de acizi grai Omega 3 i fructe de ctin pentru ambele experimente.
- Nivelul de uree seric, ca martor al funciei renale, a cunoscut o scdere semnificativ
(p<0.01) în cazul grupurilor cu suplimente de fructe de ctin i acizi grai Omega 3 în ambele
experimente. Semnificaia cea mai important a fost obinut la femelele tratate cu ctin.
12
Rezultatele obinute susin ideea unui status metabolic alterat pentru femelele de obolani
Wistar cu obezitate indus prin aport exogen. Acesta se traduce prin valori modificate în sensul
creterii ale parametrilor metabolici precum glicemia, colesterolemia, trigliceridemia, uremia
i uricemia, respectiv în sensul scderii pentru indici ca HDL-colesterolul. Se poate afirma
aadar, c obezitatea cauzat de dieta hiperlipidic, hipercaloric a generat disfuncii ale
metabolismului glucidic, lipidic i protidic. Aceste disfuncii s-au asociat cu prezena unui
fenotip specific, cu depunere de obezitate excesiv predominant la nivel abdominal, accentuând
adipozitatea visceral.
Alterrile metabolice observate la femelele de obolani care au participat la prima parte a
experimentului sunt cauzate în mod direct de dieta hipercaloric, pe care acestea au primit-o
sistematic timp de 13 sptmâni. În ceea ce privete participantele la a doua partea a cercetrii,
acestea au fost suspuse la aport caloric exogen excesiv pe o perioad relativ scurt, de doar 3
sptmâni, cât dureaz gestaia. Dei factorul obezogen a fost suprapus unei stri fiziologice de
anabolism, cum este sarcina, nu consider c aceste femele au fost expuse un interval suficient de
îndelungat la hiperalimentaie, pentru a se explica alterrile metabolice similare cu cele ale
obolanilor din primul experiment. Din acest motiv, am cutat o alt explicaie pentru statusul
metabolic advers al femelelor din experimentul II, care a fost identificat prin programarea
genetic suferit în mediul intrauterin de acestea. Femelele subieci în partea a doua a cercetrii
au fost recrutate din descendenii primului lot de obolani, fiind expuse pe perioada de
embriogenez i organogenez la efectele adverse generate de obezitatea indus prin diet a
mamelor lor. Acest aspect subliniaz importana programrii epigenetice metabolice, care
induce la femelele din experimentul II, intens susceptibile la alterri metabolice, modificri
asemntoare cu cele observate la femelele cu diet obezogen pe perioad îndelungat.
Mecanismul de mai sus pune la dispoziie una dintre explicaiile prevalenei mari, în continu
cretere a obezitii la nivel mondial, alturi de factorii de mediu precum dieta, industrializarea,
sedentarismul, stresul. Acesta cont în autoperpetuarea “genei obezitii”, care asigur
transmiterea imprimrilor epigenetice anormale de la o generaie la alta, cauzând alterri
fenotipice cu predispoziie la obezitate adult, sindrom metabolic, afectare cardiovascular,
patologii hipertensive, diabet zaharat sau patologii neurologice. Modificrile genetice se propag
de la o generaie la alta, putând suferi i alterri ulterioare cauzate de expunerea la ali ageni
inductori, cauzând de fapt un cerc vicios. Interveniile nutriionale cercetate au dovedit
13
potenialul de a normaliza parametrii biochimici metabolici, efect semnificativ statistic prin
raportare la lotul control. Suplimentarea dietei cu acizi grai Omega 3 a îmbuntit
metabolismul glucido-lipidic, prin normalizarea nivelurilor glicemiei, trigliceridelor,
colesterolului total i HDL.
prin valori ridicate la grupele supuse interveniilor nutriionale, comparativ cu lotul martor cu
diet gras. Cea mai semnificativ ameliorare s-a înregistrat la grupurile cu acizi grai Omega 3
i ctin.
Efectul interveniilor nutriionale asupra nivelului superoxid-dismutazei (SOD) eritrocitare
Valorile SOD comparativ între femelele participante la cele dou pri ale cercetrii au
fost similare, explicate prin programarea genetic a femelelor din experimentul II ctre un status
prooxidant i proinflamator. Pentru puii obinui în urma experimentelor, cei din prima parte au
prezentat niveluri uor mai crescute ale SOD. Dei stimulul prooxidant i proinflamator a fost
acelai de-a lungul studiului, puii din al doilea experiment au reprezentat a doua generaie
consecutiv de expunere la obezitate matern. Acest fapt genereaz un efect negativ cumulativ,
care evideniaz clar modalitatea prin care complicaiile metabolice ale obezitii au potenialul
de a se autopropaga i augmenta cu fiecare generaie subsecvent. Activitatea SOD a crescut
semnificativ la grupurile cu suplimente de acizi grai Omega 3 i fructe de ctin (p<0.001).
Figura1. Nivelul SOD la femelele i puii suspui experimentului I i II
14
Efectul interveniilor nutriionale asupra nivelului glutation-peroxidazei (GPx) eritrocitare
GPx eritrocitar a suferit creteri semnificative la femelele tratate cu acizi Omega 3 i
fructe de ctin (p<0,01), în ambele experimente. Creterea a fost îns superioar pentru femelele
din al doilea experiment, sugerând un efect antioxidant superior atunci când suplimentele sunt
oferite femelelor de obolani cu predispoziie genetic spre afectare metabolic. Femelele cu
imprimare metabolic advers suferit în urma programrii intrauterine adverse înregistreaz un
status prooxidant bazal, care este potenat de dieta hipercaloric, hiperlipidic primit la rândul
lor în sarcin. Probabil nivelurile înalte de SRO generate de compuii prooxidani ca urmare a
activrii anormale a cilor metabolice, sunt mai susceptibile la un rspuns la interveniile
terapeutice nutriionale, comparativ cu femelele supuse doar dietei obezogene.
Figura 2. Nivelul GPx la femelele i puii suspui experimentului I i II
Animalele de laborator care au participat la experimentul II au prezentat, în general,
niveluri superioare de stres oxidativ, care au rspuns mai bine la interveniile nutriionale testate.
Fructele de ctin au reprezentat suplimentul cu cel mai bun rezultat obinut în ceea ce privete
creterea GPx. Putem afirma c obezitatea matern pe perioada sarcinii induce un stres
oxidativ ridicat, atât la acestea, cât i la descendeni, suplimentarea pe perioada sarcinii a
alimentaiei materne cu factori antioxidani fiind justificat.
Efectul interveniilor nutriionale asupra parametrilor de stres oxidativ tisulari
Se observ o cretere a MDA cu scderea concomitent a glutationului i tiolilor totali la
nivelul tuturor omogenatelor tisulare, ca urmare a unui nivel de stres oxidativ ridicat la grupul de
15
femele de obolani cu diet gras pe tot parcursul sarcinii i la puii acestora. Aceste rezultate
sunt corelate pozitiv cu alterrile histologice întâlnite în organele acestor obolani.
Efectul interveniilor nutriionale asupra nivelului malonil-dialdehidei (MDA) tisular
Placenta, ca organ ce asigur transferul materno-fetal de nutrieni, a fost suspus unui
stres oxidativ important la femelele de obolani, nivelul MDA placentar fiind ridicat, care poate
explica parial anomaliile de cretere i dezvoltare fetal observate la descendenii acestora.
Nivelul MDA a fost semnificativ sczut la grupurile de obolani care au primit suplimente cu
acizi grai Omega 3 i fructe de ctin (p<0,001), efecte generate de aciunea puternic
antiinflamatoare i antioxidant a acestor suplimente. Cea mai eficient reducere a nivelului
peroxidrii lipidice placentare a fost obinut la fructele de ctin. Implementarea dietei standard
la obolani în timpul sarcinii a sczut de asemenea semnificativ nivelul MDA (p<0,01), îns mai
modest.
Figura 3. Nivelul MDA placentar la femelele suspuse experimentului I i II
Cele mai mari nivele de MDA hepatic au fost obinute la descendenii experimentului II,
ca urmare a faptului c acetia sunt de fapt aprui dup dou generaii de expunere la obezitate,
aspect care genereaz un efect cumulativ. Prima generaie de femele cu obezitate indus
experimental au nscut pui la care stresul oxidativ hepatic s-a exprimat mai intens, comparativ cu
statusul matern. La a doua generaie de femele, efectul de accentuare a peroxidrii lipidice
hepatice fetale a fost i mai pronunat. Putem afirma astfel, c stresul oxidativ hepatic a fost mai
evident la descendeni, obezitatea cauzând un efect hepatotoxic fetal mai pronunat probabil prin
imaturitatea mecanismelor hepatice fetale reparatorii antioxidante. Comparând femelele
16
participante la studiu, hepatotoxicitatea dietei obezogene s-a manifestat mai accentuat la cele din
al doilea experiment, care prezentau deja imprimare genetic advers din viaa lor intrauterin.
Figura 4. Nivelul MDA hepatic la femelele i puii suspui experimentului I i II
Similar, valorile MDA pancreatic au fost superioare la descendeni, prin comparaie cu
mamele, cel mai mare nivel fiind observat de descendenii din experimentul II. Acest aspect
sugereaz o alterare cronic, ce se transmite de la o generaie la alta, i cauzeaz alterarea
metabolismului glucidic cu apariia intoleranei la glucoz prin efectele cumulative. Epidemia de
obezitate i diabet zaharat este explicat parial de aceste modificri aprute în cascad la
descendeni, accentuându-se alterrile cu fiecare generaie aprut.
Figura 5. Nivelul MDA pancreatic la femelele i puii suspui experimentului I i II
Efectul interveniilor nutriionale asupra nivelului glutationului total tisular
Valorile glutationului placentar au fost sczute la grupul de femele cu diet gras pe
perioada sarcinii, cu nivele superioare în experimentul II, fr a avea relevan statistic. Dei
17
nivelul MDA ca marker al peroxidrii lipidice a artat creteri importante la aceste femele, se
pare c i moleculele antioxidante cresc compensator. Acest fapt confirm existena unui proces
reparator la nivel placentar, menit s reverseze efectele adverse ale dietei obezogene, care îns nu
face fa stresului oxidativ aprut. Administrarea de suplimente a determinat creterea important
a capacitii antioxidante placentare prin ridicarea valorilor glutationului generat în principal de
acizii grai Omega 3 (p<0,001), dar i de fructele de ctin (p<0,001).
Figura 6. Nivelul glutationului placentar la femelele suspuse experimentului I i II
Glutationul hepatic a suferit o scdere comparativ la femelele i puii de obolani din cele
dou experimente, neexistând diferene semnificative între acetia. Efectul hepatotoxic al
alimentaiei materne hipercalorice, hiperlipidice este prin urmare stabil. Suplimentele cu
eficien similar în reducerea stresului oxidativ hepatic au fost reprezentare de administrarea de
acizi grai Omega 3 i fructe de ctin (p<0,05).
Figura 7. Nivelul glutationului hepatic la femelele i puii suspui experimentului I i II
18
La nivelul pancreasului nu s-au observat diferene consecvente între valorile glutationului
decelate la femelele de obolani Wistar i puii acestora, sau între experimentele I i II. Cea mai
semnificativ cretere a nivelului antioxidant pancreatic prin ameliorarea nivelului glutationului
total a fost la grupurile tratate cu fructe de ctin (p<0,001) i cu acizi Omega 3 (p<0,01). Acest
efect benefic al interveniilor nutriionale a fost superior la loturile de mame, comparativ cu
descendenii, probabil ca urmare a metabolizrii crescute la nivel matern a suplimentelor.
Adminstrarea de acizi grai Omega 6 a generat un efect detrimental asupra stresului oxidativ
pancreatic, în timp ce dieta normocaloric a determinat creteri fr semnificaie statistic.
Figura 8. Nivelul glutationului pancreatic la femelele i puii suspui experimentului I i II
Efectul interveniilor nutriionale asupra nivelului tiolilor totali tisulari
Dei diferenele nu au fost mari, valorile reduse similar glutationului pentru femelele cu
diet gras fr suplimente, au fost ameliorate prin administrarea de acizi grai Omega 3 i fructe
de ctin (p<0,05), în timp ce acizii Omega 6 nu au generat rezultate favorabile. Valori mai
sczute ale acestora au fost înregistrate în cazul puilor, comparativ cu mamele, sugerând un efect
hepatotoxic mai accentuat la nivel fetal, cu mecansime celulare imature, corelat pozitiv cu
nivelul crescut al MDA. Femelele din experimetul II prezentat valori mai ridicate ale moleculelor
antioxidante, acestea fiind supuse efectului negativ al dietei obezogene pe o perioad de timp
inferioar, rezultatele obinute sugerând un efect hepatotoxic dependent de intervalul de
expunere.
19
Figura 9. Nivelul tiolilor totali placentari la femelele suspuse experimentului I i II
Cea mai eficient intervenie terapeutic pentru creterea nivelului tiolilor de la nivelul
ficatului a fost reprezentat de administrarea de acizi grai Omega 3 i fructe de ctin (p<0,05)
în cazul femelelor de obolani Wistar, rezultatele obinute în cazul puilor fiind mai reduse. De
asemenea, suplimentarea cu acizi grai Omega 6 i respectiv dieta normocaloric, normolipidic
au determinat creteri ale nivelului tiolilor totali hepatici, îns fr semnificaie statistic.
Figura 10. Nivelul tiolilor totali hepatici la femelele i puii suspui experimentului I i II
Diferenele observate la nivelul esutul pancreatic sunt mult mai evidente, comparativ cu
cel hepatic. Valorile foarte sczute ale tiolilor pancreatici observate la animalele cu diet gras
au fost semnificativ modificate prin administrarea de suplimente. Se observ un efect antioxidant
puternic la nivel pancreatic al administrrii de acizi grai Omega 3 (p<0,001) i fructe de ctin
(p<0,001), atât pentru grupurile de femele, cât i pentru pui. Acizii Omega 6 nu au determinat
efecte benefice, având în fapt aciune prooxidant, iar dieta normocaloric a generat rezultate
20
slabe. Putem concluziona faptul c administrarea de suplimente cu Omega 3 i ctin genereaz
efecte protectoare pancreatice superioare comparativ cu aciunea hepatoptotectoare.
Figura 11. Nivelul tiolilor totali pancreatici la femelele i puii suspui experimentului I i II
Efectul interveniilor nutriionale asupra markerilor adipocitari sistemici
Adiponectina, ca principal adipokin cu rol insulino-sensibilizator, i rezistina, ca i
molecul ce contracareaz aciunea adiponectinei, au fost evaluate de la nivel sistemic pentru
femelele i puii participani la studiu în cele dou experimente.
Efectul interveniilor nutriionale asupra nivelului de adiponectin seric
Nivelurile adiponectinei au fost crescute semnificativ de administrarea de acizi grai
Omega 3 i fructe de ctin (p<0.001) la animalele participante la experimentul I i II, valorile
fiind similare. Se poate afirma astfel c aceste suplimente amelioreaz sensibilitatea periferic la
insulin cel mai semnificativ.
Figura 12. Nivelul adiponectinei la femelele i puii suspui experimentului I i II
21
Rezistina cu rol în promovarea rezistenei periferice la insulin, prezint valori ridicate la
femelele de obolani Wistar supuse dietei obezogene. Comparând nivelurile dintre cele 2
experimente, se observ valori superioare la femelele din experimentul I, sugerând faptul c
durata aportului exogen hipercaloric hiperlipidic are o importan deosebit. Valorile crescute ale
rezistinei se întâlnesc i la puii din cele dou experimente în mod paralel cu mamele, confirmând
influena comportamentului alimentar i a principiilor nutriionale asupra secreiei de adipokine.
Interveniile nutriionale cu cea mai bun eficien în scderea valorilor rezistinei au fost
administrarea de acizi grai Omega 3 i fructe de ctin (p<0,001). Dieta normocaloric,
normolipidic a avut rezultate dar inferioare administrrii celor dou suplimente menionate.
Figura 13. Nivelul rezistinei la femelele i puii suspui experimentului I i II
Efectul interveniilor nutriionale asupra structurii histologice a organelor materno-fetale
Au fost studiate placenta, ca i organ ce efectueaz i controleaz schimburile materno-
fetale, cu impact asupra dezvoltrii fetale, pancreasul ca esut implicat în metabolismul glucidic,
ficatul pentru a aprecia funcia sa de sintez i epurare i respective creierul pentru analiza
influenelor dietei obezogene asupra programrii neuronale.
Efectul asupra structurii histologice a organelor femelelor din experimentul I
Histologia placentar este dominat de apariia infiltratului inflamator la aceste femele,
cu ectazie vascular, depozite de glicogen i vacuolizri intracitoplasmatice. Apariia
22
degenerrilor celulare caracterizeaz alterarea medie prezent la grupul cu acizi grai Omega 6,
în timp ce distrucia tisular extins cu necroz evident i apariia vacuolizrii celulelor gigante
multinucleate este caracteristic alterrii majore, evideniat la grupul cu diet gras.
Interveniile nutriionale care au dovedit un rol protector în apariia leziunilor histologice
placentare au fost administrarea de acizi grai Omega 3, fructe de ctin i respectiv dieta
normocaloric. Efectele antiinflamatoare ale suplimentelor sunt responsabile de ameliorarea
histologiei placentare la aceti obolani. Administrarea fructelor de ctin a generat cel mai bun
efect, comparativ cu toate celelalte intervenii, sugerând astfel implicarea cilor inflamatorii în
alterrile tisulare descrise.
Structura histologic a ficatului a prezentat de asemenea modificri semnificative,
mergând pân la aspectul de hepatoz granulo-vacuolar, prezent la grupul cu diet gras,
caracterizat de inflamaie intens, depuneri multiple de glicogen intrahepatocitar, o concentraie
ridicat de celule Kupffer i alterarea spaiului Disse. Administrarea suplimentelor i dieta
normocaloric au reversat leziunile pân la nivelul de alterare minor. Cea mai eficient
intervenie a fost aministrarea fructelor de ctin, care prin efectele antiinflamatorii promoveaz
exportul trigliceridelor de la nivel hepatocitar, contribuind la ameliorarea histologiei.
Administrarea de acizi grai Omega 3 i Omega 6 au contribuit la determinarea aspectului de
hepatopatie minor, îns au redus semnificativ inflamaia tisular. Efectul hepatoprotector a fost
demonstrat i de dieta normocaloric pe perioada gestaiei, prin reducerea inflamaiei i a
depozitelor de glicogen.
Structura pancreasului a prezentat alterri multiple cauzate de obezitatea matern,
culminând cu apariia alterrii de grad mediu în cazul lotului cu diet gras. Acestea au fost
reprezentate de edem, inflamaie periacinar i a esutului adipos peripancratic i vacuolizri
citoplasmatice la nivelul celulelor insulelor Langerhans. Administrarea unei diete normocalorice
a determinat absena vacuolizrile intracitoplasmatice, îns a meninut inflamaia perilobular la
un nivel redus. Eficiena maxim în ameliorarea histologiei pancreatice a fost obervat în cazul
suplimentrii cu acizi grai Omega 3 i fructe de ctin, care au redus semnificativ inflamaia,
fiind prezent doar la nivel peripancreatic. Administrarea de acizi Omega 6 a dovedit efecte
protective pariale, fiind redus inflamaia, dar cu persistena vacuolizrilor.
23
edem extins, hemoragii punctiforme cerebeloase, bazofilie citoplasmatic, modificri prezente
mai ales la nivelul cerebelului la femelele cu diet gras pe perioada sarcinii. Toate interveniile
nutriionale cercetate au generat un efect neuroprotector, prin reducerea important a inflamaiei
cerebrale i edemului. Suplimentarea cu acizi grai Omega 3 i fructe de ctin au avut o
intervenie superioar la nivelul cortexului, unde au restabilit structura histologic normal.
Efectul asupra structurii histologice a organelor femelelor din experimentul II
Structura placentar a prezentat alterri similare celor detectate la femelele din
experimentul I, sugerând faptul c dei au fost supuse unei diete obezogene pe o perioad de
timp diferit, animalele au avut afectare tisular similar. Acest lucru poate fi explicat prin
intermediul fenomenului de programare intrauterin, femelele din experimentul II prezentând o
imprimare epigenetic alterat cauzat de obezitatea prezent la mamele acestora pe perioada
gestaiei. Administrarea de fructe de ctin a reprezentat intervenia optim, reversând alterrile
placentare în totalitate. Acizii grai Omega 3 i implementarea unei diete normocalorice au redus
alterrile de la un grad de severitate major la unul minor, în timp ce administrarea de acizi
Omega 6, prin aciune proinflamatorie intrinsec, au meninut degenerarea celular placentar la
un nivel mediu.
Arhitectura ficatului examinat prin microscopie optic a relevat aspecte aemntoare
cu organele obolanilor din primul experiment. Aadar, intervenia nutriional cu cel mai bun
efect hepatoprotector a fost administrarea de fructe de ctin, dar de aceast dat i acizii grai
Omega 3 au determinat reversarea leziunilor hepatice.
Leziunile pancreatice identificate la femelele obeze cu diet gras i clasificate ca
alterare medie au fost asociate cu o ameliorare substanial în cazul suplimentrii cu acizi grai
Omega 3 i fructe de ctin. Acestea au redus semnificativ inflamaia i prezena vacuolizrilor.
Efectul protector pancreatic se bazeaz pe aciunilor antioxidante i antiinflamatorii.
Structura esutului nervos central a identificat aspecte de inflamaie i necroz focal a
neuronilor Purkinje, la fel ca în cazul experimentului I. Aceste leziuni au fost complet evitate
prin suplimentarea cu acizi grai Omega 3 i fructe de ctin, dar i mult reduse prin
administrarea de acizi Omega 6 i implementarea unei diete normocalorice, normolipidice.
24
Efectul asupra structurii histologice a organelor puilor din experimentul I
Structura ficatului observat la descendenii obinui în urma experimentului I include
alterri sugestive pentru hepatoza granulo-vacuolar. Administrarea suplimentelor alimentare de
acizi grai Omega 3 cu efect asupra inflamaiei hepatocitare i metabolismului trigliceridelor, a
condus la normalizarea aspectului microscopic. Administrarea de fructe de ctin, acizi Omega 6
i adoptarea unei diete standard la mame au redus la un nivel minim inflamaia.
Arhitectura pancreatic a prezentat alterri de grad mediu în cazul puilor corespondeni
femelelor cu diet gras, identificându-se infiltrat inflamator intens periacinar i peripancratic,
vacuolizri ale celulelor Langherhans i infliltraie lipic stromal. Administrarea de suplimente
nutriionale la mam, indiferent de tipul acestuia, sau adoptarea unei diete nomocalorice, au
generat acelai efect pancreatic de scdere a inflamaiei, cu apariia unui aspect de alterare
minor.
esutul cerebral a prezentat doar alterri minore la puii din experimentul I, respectiv
necroz focal a neuronilor Pukinje, cariopicnoz i vacuolizri nespecifice pentru grupul cu
diet matern gras. Aceste alterri au fost reversate de administrarea de acizi grai Omega 3 i
dieta matern nomocaloric, luând în considerare faptul c esutul cerebral este bogat în lipide.
Efectul asupra structurii histologice a organelor puilor din experimentul II
La acest categorie de pui, structura ficatului este supus acelorai alterri descrise la
mame i la puii din primul experiment, definite drept hepatoz granulo-vacuolar. Aceasta este
reversat complet de administrarea de acizi grai Omega 3, i respectiv ameliorat de
suplimentarea cu fructe de ctin i adoptarea dietei standard.
Alterarea arhitecturii pancreasului este minor pentru toate grupele de pui rezultai în
urma experimentului II, implicând inflamaia grsimii peripancreatice i infiltraie lipidic
stromal. Aceasta sugereaz influen redus a suplimentelor la nivel pancreatic pentru pui.
Aspectul esutului cerebral este dominat de alterri histologice minore, precum
vacuolizri nespecifice i necroz neuronal focal. Suplimentarea dietei hipercalorice cu acizi
grai Omega 3 are un efect benefic, normalizând aspectul creierului. Este sugerat un efect
neuroprotector fetal al acizilor Omega 3, care ajut la dezvoltare neuronal fetal optim.
25
DISCUII
În ultimii ani, cercetarea i înelegerea implicrii obezitii materne în alterarea
metabolismului descendenilor cu impact asupra sntii acestora pe termen lung s-a extins. Cu
toate acestea, descifrarea exhaustiv a interaciunilor i cilor metabolice implicate în acest
proces rmâne o provocare. Studiile publicate pân în prezent sunt caracterizate de o mare
heterogenicitate, variind ca durat de timp, model de inducere a obezitii i implementare a
interveniei nutriionale (periconcepional, în perioada gestaiei, lactaiei sau pe termen lung).
Paradigma obezitii materne în sarcin este extrem de complex, implicând complicaii
fetale induse de factori asociai suprasolicitrii energetice, proceselor inflamatorii, de oxido-
reducere i genetice, afectând pe termen lung dezvoltarea ftului. În plus, majoritatea studiilor
care au investigat efectele de programare ale obezitii materne, au raportat deficiene mai
pronunate la puii de sex masculin, nefiind clar îneles de ce aceste apar diferene specifice în
funcie de sex.
de minimizare a complicaiilor aprute în dezvoltarea fetal într-un mediu intrauterin alterat. Cu
toate acestea, nu este cert dac suplimentele cercetate au efecte benefice care afecteaz în mod
direct descendenii sau, mai degrab, amelioreaz metabolismul glucido-lipidic i oxido-
reductor matern. Cu toate acestea, este demonstrat faptul c scderea în greutate i interveniile
specifice dietetice, precum reducerea consumului de grsimi saturate preconcepional sunt cea
mai eficient i mai sigur modalitate de ameliorare a prognosticului metabolic al descendenilor.
În concluzie, datele obinue în studii clinice i experimentale ofer dovezi convingtoare
pentru a înelege etiologia obezitii i tulburrilor metabolice fetale pentru mamele obeze.
Implementarea strategiilor intervenionale în vederea ameliorrii consecinelor adverse cauzate
de obezitatea matern asupra descenedenilor este imperios necesar, deoarece reprezint o
aciune terapeutic facil de realizat, cu costuri reduse, care îmbuntete prognosticul pe termen
lung i scurt fetal, prin scderere a riscului potenial cardiovascular, metabolic, inflamator, cu
transmiterea genetic la generaii subsecvente a acestor anomalii (Comandau i colab., 2015).
Pân în momentul în care afl c este însrcinat o femeie, starea ei nutritiv a afectat
deja dezvoltarea fetal. Pân când se nate un copil, dezvoltarea profilului metabolic, endocrin,
26
cardiovascular i neurologic sunt în curs de desfurare. Alimentaia unui nou-nscut, copil sau
adolescent afecteaz sntatea pe termen lung i greutatea cu indicele de mas corporal a
individului la vârsta adult. Acestea, la rândul lor în cazul femeilor, afecteaz creterea i starea
de sntate a viitorilor copii. Aceast exemplificare succint subliniaz afirmaia care spune c
statutul nutriional al femeilor ar trebui privit din perspectiva ciclului de via. Aceste etape ale
vieii, în special pentru sexul feminin, sunt interconectate în multe feluri. Starea nutriional
preconcepional a femeii poate contribui la rezultate pozitive sau negative în timpul sarcinii. O
treime dintre femeile supraponderale i obeze sufer de infertilitate, iar dac rmân însrcinate,
prezint riscuri semnificative de a dezvolta complicaii multiple, dintre care diabet gestaional,
hipertensiune arterial indus de sarcin i preeclampsie, boal trombo-embolic i inciden
crescut de natere prin operaie cezarian. Nivelul circulant sczut al acidului folic înainte de
concepie i în primele 12 sptmâni de sarcin are un risc mult mai mare de apariie a defectelor
de tub neural la femeile obeze, comparativ cu cele normoponderale.
Studiul privind excesul ponderal matern în timpul sarcinii i retenia de adipozitate
postpartum este important din perspectiva modalitii în care aceasta contribuie la riscul de
obezitate i sindrom metabolic la generaiile urmtoare i datorit implicaiilor sale asupra
sntii feminine în anii fertilitii. Prevalena în ascensiune a obezitii la femeile de vârst
fertil i proporia crescut de femei care au un câtig ponderal gestaional excesiv, atrag atenia
asupra nevoilor de cercetare din acest domeniu, fiind actual o problem de sntate public.
Proiectarea unor studii intervenionale orientate în vederea reducerii excesului de greutate i
limitrii meninerii greutii postpartum este influenat de factori de risc psihosociali, culturali i
comportamentali, care au potenialul de a prezice care femei sunt mai susceptibile de a avea un
câtig ponderal gestaional superior recomandrile actuale.
Exist o legtur important între statusul nutriional matern, metabolismul adipocitar,
funcia placentar i transferul nutrienilor ctre ft. Obezitatea matern se coreleaz cu prezena
unui proces inflamator generat de adipokine, care au influen asupra rezistenei materne la
insulin, intoleranei la glucoz i respectiv modelrii cardiovasculare i neuroendocrine asociate
creterii indicelui de mas corporal (Comandau i colab., 2016).
27
CONCLUZII
Primul scop al studiului experimental a fost reprezentat de identificarea consecinelor
materno-fetale datorate expunerii la obezitatea indus prin diet hipercaloric, hiperlipidic la
femelele de obolani Wistar. În acest scop au fost elaborate dou modele experimentale diferite,
care au cercetat atât influena direct a obezitii i sindromului metabolic la gravid asupra
complicaiilor materno-fetale, cât i influena negativ asupra generaiilor subsecvente. Studiul a
fost împrit astfel în dou experimente:
- Experimentul I a inclus femele adulte de obolani Wistar cu obezitate indus prin diet
hipercaloric, hiperlipidic iniiat dup înrcare pân la natere (aproximativ 13 sptmâni),
care pe parcursul sarcinii au fost supuse unor intervenii nutriionale: suplimentarea cu acizi grai
Omega 3, acizi grai Omega 6, fructe de ctin sau instituirea dietei normocalorice,
normolipidice, toate rezultatele fiind raportate la totul control cu diet gras pe parcursul sarcinii.
- Experimentul II a inclus femele obinute ca pui din experimentul I, supuse dietei
obezogene pe perioada gestaiei (aproximativ 3 sptmâni), dar i acelorai intervenii
nutriionale ca femelele din experimentul I.
Principalele efecte ale obezitii materne au fost reprezentate de afectarea metabolismului
glucidic, asociat cu status proinflamator i prooxidant materno-fetal, pentru mamele i puii de
obolani Wistar participani la ambele experimente. Dieta obezogen pe parcursul gestaiei a
cauzat alterarea a numeroi parametrii de evaluare a strii de sntate, dintre care:
- hiperglicemia ca prim afectare a metabolismului glucidic, caracterizat prin valori
glicemice caracteristice toleranei alterate la glucoz, sau diabetului zaharat la specia uman.
- dislipidemia prin hipercolesterolemie cu scderera HDL-colesterol i
hipertrigliceridemie. Afectarea fraciilor lipidelor plasmatice apare ca un efect cu instalare
rapid cauzat de dieta hipercaloric, hiperlipidic a animalelor de laborator. Aceasta afecteaz
toate fraciunile colesterolului i trigliceridelor, sugerând importana dietei asupra profilului
lipidic.
- hiperuricemia, acidul uric fiind un marker prooxidant. Creteri ale valorilor acestuia
implic stres oxidativ i potenial afectare a funciei renale la obolanii expui la obezitate.
28
- hepatocitoliza ca urmare a alterrii metabolismului acizilor grai la nivel hepatic i a
creterii nivelului moleculelor cu caracter inflamator la nivel hepatocitar.
- creterea GGT, cu aciune prooxidant prin interferarea cu metabolismul glutationului.
- creterea ureei care certific alterarea funciei renale, cauzat în principal de nivelul
crescut de glucoz plasmatic i SRO.
- status prooxidant i proinflamator sistemic prin scderea nivelurilor SOD i GPx.
Confirmarea nivelelor ridicate ale stresului oxidativ la femelele obeze i puii acestora a
reprezentat identificarea verigii de legtur între obezitate i apariia complicaiilor metabolice,
cardiovasculare i neuroendocrine ale acesteia.
- status prooxidant i proinflamator tisular prin creterea MDA i scderea
glutationului i tiolilor totali. Stresul oxidativ sistemic s-a corelat cu statusul tisular la nivel
placentar, hepatic i pancreatic. Aadar, implicaiile fiziopatologice ale obezitii regsesc
mecanisme metabolice intracelulare prin care contibuie la alterarea funciei esutului sau
organului respectiv pe termen lung.
Rezultatele obinute confirm perturbrile metabolismului glucido-lipidic cauzate de
obezitatea indus experimental în gestaie. Este sugestiv faptul c modificarea fenotipic a
indicelui de mas corporal fost însoit de numeroase alterri biochimice i metabolice,
exprimate la toate animalele de laborator incluse în studiu.
Al doilea scop al lucrrii a constituit evaluarea calitilor terapeutice ale suplimentelor
nutriionale cercetate, prin intermediul studierii efectelor hipoglicemiante, hipolipemiante,
antiinflamatorii i antioxidante ale terapiei cu acizi grai Omega 3, acizi grai Omega 6 i fructe
de ctin la femelele obeze de obolani. Acestea au fost evaluate din perspectiva potenialului
profilactic pentru apariia complicaiilor obezitii gestaionale i adjuvant în tratamentul curativ.
Prima observaie cu privire la efectul terapeutic al celor trei suplimente testate a fost
optimizarea parametrilor biochimici cu impact metabolic, în proporie diferit în funcie de
grupul de studiu, acestea prezentând aciuni hipoglicemiante, hipolipemiante, hipouricemiante i
hepatoprotectoare. Toate aceste rezultate au fost mai marcate la obolanii din experimentul I,
29
expui unei diete obezogene pe o perioad îndelungat de 13 sptmâni, comparativ cu cei din
lotul II, expui la alimentaie hipercaloric timp de doar 3 sptmâni.
Acizii grai Omega 3 au prezentat numeroase efecte benefice, administrarea acestora
având impact semnificativ asupra normalizrii glicemiei, scderii nivelului colesterolului
total, trigliceridelor, acidului uric, transaminazelor (ALT i AST), GGT, ureei i MDA cu
creterea HDL-colesteroluli, glutationului i tiolilor totali, SOD i GPx. Cele mai importante
efecte terapeutice ale suplimentelor cu acizi Omega 3 au fost evideniate asupra normalizrii
nivelului glicemiei, trigliceridelor, HDL-colesterolului, transaminazelor i acidului uric, în timp
ce aciunea la nivelul colesterolului total i ureei a fost mai redus. Putem concluziona astfel c
acizii grai Omega 3 au efecte hipogliemiante, hipolipemiante, hipouricemiante,
hipouremiante i hepatoprotectoare. Acetia au avut cea mai semnificativ aciune
hipolipemiant i antiinflamatorie dintre toate suplimentele cercetate.
Acizii grai Omega 6 au dovedit aciuni inferioare ca i impact asupra valorilor
parametrilor analizai, comparativ cu acizii Omega 3. Datele obinute au constatat c acetia au
aciune hipoglicemiant uoar, hipolipemiant prin scderea trigliceridelor i creterea
HDL-colesterolului, hepatoprotectoare i hipouricemiant. Cea mai semnificativ modificare
a parametrilor biochimici s-a înregistrat la nivelul transaminzelor (ALT i AST), acidului uric i
HDL-colesterolului, cu efecte mai modeste asupra glicemiei i trigliceridelor.
Fructele de ctin au prezentat multiple efecte benefice, incluzând aciunea
hipoglicemiant, hipolipemiant prin reducerea colesterolului total i trigliceridelor i
creterea HDL-colesterolului, hepatoprotectoare, hipouricemiant, hipouremiant,
antiinflamatorie i antioxidant. Cea mai semnificativ intervenie a fost reprezentat de
normalizarea nivelului glicemiei, transaminazelor (ALT i AST), acidului uric, trigliceridelor,
MDA, glutationului i tiolilor totali, SOD i GPx, efecte mai reduse având i asupra valorii
colesterolului total i HDL, ureei i GGT. Coninutul ridicat de flavonoide, vitamine i
carotenoizi cu rol antiinflamantor genereaz toate aceste aciuni terapeutice ale ctinei. Aceasta a
dovedit cea mai puternic aciune hipoglicemiant dintre toate suplimentele studiate, i
respectiv cea mai puternic aciune antiinflamatorie la nivel placentar.
În ceea ce privete normalizarea nivelurilor adipokinelor, estimate prin evaluarea
adiponectinei i rezistinei, putem afirma c au contribuit semnificativ la ameliorarea
30
sensibilitii la insulin suplimentele cu acizi grai Omega 3 i fructe de ctin. Relaia de
proporionalitate invers între cele dou adipocitokine implicate în apariia rezistenei la insulin
la pacienii obezi s-a meninut dup administrarea de suplimente, cele menionate anterior având
un efect puternic de cretere a adiponectinei, respectiv scdere a rezistinei.
Al treilea scop al studiului a constat în analiza histologic a placentei i organelor
materne i fetale, pentru a identifica o corelaie între nivelul matern determinat al paramentrilor
bichimici, inflamatori i de stres oxidativ i cel tisular. Au fost cercetate placenta, ca organ care
asigur schimburile materno-fetale, pancreasul pentru evaluarea metabolismului glucidic, ficatul
pentru coroborarea cu nivelul de stres oxidativ i creierul pentru funcia neuromodulatoare.
Alterarea structurii microscopice a acestor organe este cauza disfunciei organice, generând
complicaii cu consecine metabolice, inflamatorii i neuroendocrine. Dei perioada de expunere
la obezitate a fost foarte diferit (13 sptmâni versus 3 sptmâni) între obolanii participani la
cele dou experimente, ceea ce s-ar putea traduce printr-o afectare histopatologic superioar la
cei cu expunerea mai prelungit, rezultatele obinute arat un grad comparabil de alterare a
arhitecturii tisulare. Acest aspect contribuie la confirmarea histologic a fenomenului de
programare epigenetic intrauterin negativ suferit de femelele participante la al doilea
experiment, care sunt totodat pui obinui din primul.
Cel mai semnificativ afectat a fost structura placentei, care a prezentat alterri
majore caracterizate prin distrucie tisular extins, hiperemie generalizat, inflitrat inflamator
intens, o densitate crescut de celule gigante multinucleate i alterri celulare de tipul
vacuolizrilor citoplasmatice i nucleului picnotic. Având în vedere alterrile cu caracter profund
inflamator, cea mai puternic aciune benefic la nivel placentar a fost reprezentat de
administrarea de fructe de ctin, cu coninut ridicat de ageni antiinflamatori, în ambele
experimente. Utilizarea acizilor grai Omega 3 a determinat reducerea gradului de alterare
placentar ctre unul minor, la fel ca i administrarea unei diete normocalorice, în timp ce
Omega 6 a determinat doar limitarea afectrii histologice la un nivel mediu, având eficien
redus comparativ cu celelalte interveii nutriionale.
Histologia hepatic a suferit, de asemenea, modificri importante la femele obeze i puii
acestora, uor mai pronunate la obolanii din primul experiment, mergând pân la
hepatopatie medie cu aspect de hepatoz granulo-vacuolar. Interveniile terapeutice
31
minor, sau chiar normalizarea aspectului histologic. Cea mai semnificativ intervenie
terapeutic a fost reprezentat de utilizarea acizilor grai Omega 3, care au reversat aproape
complet leziunile hepatice, cu dispariia aspectului inflamator. Suplimentarea cu fructe de
ctin a generat un aspect de alterare hepatic minor, îns cu reducerea important a
sindromului inflamator tisular i ameliorarea important a funciei hepatocitare.
Aspectul histologic al pancreasului a identificat prezena alterrilor de grad mediu
generate de dieta obezogen, la femelele din ambele experimente i la puii din experimentul I, i
rspectiv de grad minor la puii din al doilea. Aceste anomalii histologice au fost dominate de
inflamaie peripancreatic i periacinar, infiltraie lipidic stromal i vacuolizri nespecifice ale
celulelor. Interveniile terapeutice care au reversat leziunile pancreatice la mamele din cele
dou experimente au fost reprezentate de administrarea de acizi grai Omega 3 i fructe de
ctin, în timp ce suplimentarea cu acizi Omega 6 i instituirea dietei normocalorice au
redus cu un grad afectarea pancreatic. La ambele loturi de pui inflamaia peripancreatic i
aspecul vacuolar au fost meninute în ciuda suplimentrii cu oricare dintre cele 3 suplimente sau
implementarea unei diete standard. Acest aspect se poate explica prin faptul c interveniile
nutriionale au fost, de fapt, efectuate la mame, impactul lor asupra histologiei fetale fiind mai
puin evident comparativ cu cel matern.
Aspectul microscopic al esutului cerebral a fost încadrat ca alterare histologic
minor la oarecii obezi cu diet gras fr suplimente, caracterizat în principal prin necroza
focal a neuronilor Pukinje i vacuolizri nespecifice, cu alterri celulare de tipul cariopicnozei
sau bazofiliei citoplasmatice. Suplimentul care a avut cea mai important aciune la nivel
cerebral, reversând complet leziunile a fost reprezentat de administrarea de acizi grai
Omega 3, fiind cunoscut faptul c la nivelul creierului exist o concentraie ridicat de lipide.
De asemenea, fructele de ctin au reversat alterrile histologice în cazul femelelor de
obolani Wistar, acest efect fiind absent la pui. Suplimentarea dietei cu acizi grai Omega 6 i
respectiv iniierea alimentaiei normocalorice au oferit rezultate mai modeste prin comparaie cu
celelalte dou intervenii nutriionale.
Sumarizând, consecinele histopatologice alte dietei hipercalorice, hiperlipidice pe
perioada sarcinii asupra esuturilor materne i fetale cu rol metabolic sunt multiple i variate,
32
semnificative efecte benefice descoperite sunt administrarea fructelor de ctin pentru
limitarea alterrilor placentare i pancreatice, respectiv de acizi grai Omega 3 pentru
ameliorarea afectrii hepatice i cerebrale.
Al patrulea scop al cercetrii s-a focusat pe elaborarea unei definii a sindromului
metabolic la gravid, cu aplicabilitate clinic, fiind cunoscut faptul c aceast patologie cu
important mobiditate i mortalitate nu deine pân în prezent o definiie general acceptat, sau
criterii de diagnostic. Dei alte patologii cu impact metabolic specifice sarcinii, cum sunt
hipertensiunea gestaional, preeclampsia, diabetul gestaional au ghiduri clare de diagnostic i
conduit terapeutic, sindromul metabolic, ca patologie important prin prevalena ridicat i
complicaiiile asociate, nu a fost înc elucidat. Sindromul metabolic este raportat la femeia
negravid ca o asociere de condiii patologice cu etiopatogenie comun, care includ obezitatea cu
dispoziie caracteristic a adipozitii la nivel abdominal, displipidemia, hiperglicemia i
hipertensiunea arterial. Aceste caracteristici sunt frecvent modificate pe parcursul sarcinii, ca
urmare a schimbrilor fiziologice sau patologice aprute. Importana recunoaterii sale în clinic
rezid din faptul c gravida cu sindrom metabolic trebuie încadrat în categoria de risc metabolic
înalt prin complicaiile poteniale materno-fetale.
Femelele de obolani Wistar studiate, la care a fost indus experimental obezitatea
prin aport alimentar hipercaloric, hiperlipidic, au prezentat semnele definitorii pentru
sindrom metabolic, aa cum este actual definit. Alterrile metabolismului glucidic i lipidic
prezente la acestea au fost expuse pe larg în capitolele anterioare, incluzând fenotip clinic de
obezitate abdominal specific roztoarelor, hiperglicemie i dislipidemie prin
hipercolesterolemie, hipetrigliceridemie i un nivel HDL-colesterol sczut. Complicaiile
materne i fetale cauzate de prezena sindromului metabolic pe perioada gestaiei la animalele de
laborator au fost cel mai elocvent confirmate de alterrile histologice ale organelor cercetate,
care explic disfunciile acestora, i de parametrii biochimici i de stres oxidativ serici i tisulari
alterai. Afectarea placentar sever cu consecine directe asupra dezvoltrii intrauterine a
ftului, i complicaii metabolice ulterioare în perioada adult, hepatopatia de grad mediu
generând hepatocitoliz i stres oxidativ, alterarea pancreatic medie cu impact asupra
metabolismului glucidic i inducerea intoleranei la glucoz cu rezisten periferic crescut la
33
lung, au reprezentat clasele majore de complicaii materno-fetale generate de obezitatea matern
i sindromul metabolic pe perioada gestaiei. Am demonstrat faptul c aceste complicaii pot fi
parial sau total reversate de implementarea unor strategii nutriionale, prin cercetarea efectelor
administrrii de suplimente alimentare i a dietei normocalorice, normolipidice asupra
dezvoltrii complicaiilor menionate. În aceste sens, acizii grai Omega 3 au dovedit eficiena
cea mai mare în ameliorarea aspectelor patologice întâlnite la nivel hepatic i cerebral, în
timp ce fructele de ctin au îmbuntit semnificativ funcia placentar i pancreatic.
Coroborând rezultatele obinute în urma studiului experimental, consider c sindromul
metabolic la gravid poate fi definit ca alterarea sever a metabolismului glucido-lipidic,
exprimat fenotipic prin adipozitate abdominal excesiv, hiperglicemie, dislipidemie,
inflamaie, stres oxidativ i alterri histologice ale principalelor organe materno-fetale cu
rol metabolic. Având în vedere implicarea puternic a sindromului metabolic în apariia
morbiditii materno-fetale ridicate, consider necesar implementarea precoce a interveniilor
terapeutice nutriionale materne. Restabilirea statusului energetic i nutriional matern prin
normalizarea indicilor cercetai, nu doar scderea indicelui de mas corporal, are capacitatea de
a reduce semnificativ complicaiile asociate sindromului metabolic în sarcin.
Ultimul scop al studiului a fost identificarea existenei mecanismului de
reprogramare genetic, prin cercetarea descendenilor de sex feminin ai mamelor din primul
experiment la diet obezogen i aceleai intervenii nutriionale. S-a repetat astfel experimentul
prin utilizarea puilor obinui anterior ca mame în al doilea experiment. Administrarea de
suplimente nutriionale, în special a acizilor grai Omega 3 i a fructelor de ctin, a demonstrat
astfel abilitatea de a reversa expresia fenotipic a alterrilor metabolice epigenetice induse de
obezitatea matern la aceste femele. Rezultatele biochimice, ale markerilor inflamatori i de
stres oxidativ, valorile adipokinelor i examenul histopatologic confirm fenomenul de
reprogramare epigenetic, prin efectul de scdere a alterrilor biochimice, a peroxidrii
lipidice, normalizarea valorilor i raportului principalelor adipokine i reversarea leziunilor
histologice. Acest aspect suine înc o dat necesitatea interveniei prompte în tratarea obezitii
i sindromului metabolic la gravid, efectele unor msuri facile precum administrarea de
suplimente nutritiionale fiind substaniale pentru sntatea materno-fetal.
BIBLIOGRAFIE SELECTIV
Opinion Number 549, January 2013 (Replaces Committee Opinion Number 315, September
2005). Obstet Gynecol 2013:121,213-7.
Barker DJP. The fetal and infant origins of adult disease. BMJ 1990; 301(6761):1111.
Breier BH, Vickers MH, Ikenasio BA, Chan KY, Wong WPS. Fetal programming of appetite
and obesity. Molecular and Cellular Endocrinology, Volume 185, Issues 1–2, 20 December
2001, Pages 73–7.
Brietzke SA. Controversy in diagnosis and management of the metabolic syndrome. Med Clin
North Am. 2007;91:1041–1061. vii-viii.
Comandau DE, Brtil E, Cîrstoiu MM, Berceanu C, Mehedinu C, Vîrgolici B, Constantinescu
M, Mohora M, The role of adipose tissue as endocrine organ in the metabolic programming of
fetuses derived from obese mothers, Gineco.eu, vol 11, no 42, 4/2015, pp 186-189.
Comandau DE, Mohora M, Vîrgolici B, Mehedinu C, Berceanu C, Cîrstoiu M, Brtil E,
Maternal-Fetal Metabolism Disorders Induced by Maternal Obesity in an Animal Model. Acta
Endo (Buc). 2016; 12: 407-412. DOI:10.4183/aeb.2016.407, ISSN (print): 1841-0987, ISSN
(online): 1843-066X.
Cottrell EC, Ozanne SE. Early life programming of obesity and metabolic disease. Physiology &
Behavior, Volume 94, Issue 1, 22 April 2008, Pages 17–28.
Herman JB, Goldbourt U. Uric acid and diabetes: observations in a population study. Lancet.
1982;2:240–243.
Heslehurst N, Rankin J, Wilkinson JR, Summerbell CD. A nationally representative study of
maternal obesity in England, UK: trends in incidence and demographic inequalities in 619 323
births, 1989–2007. Int J Obes 2010; 34(3): 420–428.
Kahn R, Buse J, Ferrannini E, Stern M. The metabolic syndrome: time for a critical appraisal:
joint statement from the American Diabetes Association and the European Association for the
Study of Diabetes. Diabetes care. 2005;28:2289–2304.
Kylin E. Studies of the hypertension-hyperglycemia-hyperuricemia syndrome. Studien uber das
Hypertonie-Hyperglykamie-hyperurikamiesyndrome. Zentralblatt fur innere Medizin.
1923;44:105–127.
Phillips GB. Relationship between serum sex hormones and glucose, insulin and lipid
abnormalities in men with myocardial infarction. Proceedings of the National Academy of
Sciences of the United States of America. 1977;74:1729–1733.
Rasmussen KM, Yaktine AL. Weight Gain During Pregnancy: Reexamining the Guidelines.
Institute of Medicine (US) and National Research Council (US) Committee to Reexamine IOM
Pregnancy Weight Guidelines, Washington DC: National Academies Press (US) 2009: 124-128.
Reaven GM. Banting Lecture 1988. Role of insulin resistance in human disease. 1988. Nutrition.
1997;13:65. discussion 4, 6.
Third Report of the National Cholesterol Education Program (NCEP) Expert Panel on Detection,
Evaluation, and Treatment of High Blood Cholesterol in Adults (Adult Treatment Panel III) final
report. Circulation. 2002;106:3143–3421.
Weaver JR, Susiarjo M, Bartolomei MS. Imprinting and epigenetic changes in the early embryo.
Mamm Genome 2009; 20: 532–543.
World Health Organization. Fact Sheet no. 311. Geneva: WHO; 2006.
World Health Organization. Obesity: preventing and managing the global epidemic. Report of a
WHO Consultation (WHO Technical Report Series 894). WHO; 2000. ISBN: 92 4 120894 5.
LISTA DE PUBLICAII
Articole ISI cu factor de impact
1. Comandau DE, Mohora M, Vîrgolici B, Mehedinu C, Berceanu C, Cîrstoiu M, Brtil
E, Maternal-Fetal Metabolism Disorders Induced by Maternal Obesity in an Animal
Model. Acta Endo (Buc). 2016; 12: 407-412. DOI:10.4183/aeb.2016.407, ISSN (print):
1841-0987, ISSN (online): 1843-066X.
1. Diana-Elena Comandau, Elvira Brtil, Ruxandra Stnculescu, Monica Mihaela
Cîrstoiu, Daniela Miricescu, Daniela Lixandru, Bogdana Vîrgolici, Maria Mohora,
Adverse fetal metabolic phenotype induced by maternal obesity – a new concept. 49th
Annual Scientific Meting of the European Society for Clinical Investigation, Proceedings
of ESCI, Monduzzi Editore International Proceedings Division, pp. 133-138, ISBN 978-
88-7587-719-4.
2. Comandau D.-E., Brtil E., Constantinescu M., Vîrgolici B., Mohora M., Vldreanu
S., Mehedinu C., Berceanu C, Experimental study of metabolic programming induced by
maternal obesity. Giornale Italiano di Ostetricia e Ginecologia, Bisemetrale – volume
XXXVIII, Gennaio-Febbraio 2016, The 17-th World Gynecological Endocrinology
Congress, pp. 68-71, ISSN 0391-9013.
Articole BDI, B+, CNCSIS
1. D.E. Comandau, E. Brtil, M.M. Cîrstoiu, C. Berceanu, C. Mehedinu, B. Vîrgolici,
M. Constantinescu, M. Mohora, The role of adipose tissue as endocrine organ in the
metabolic programming of fetuses derived from obese mothers, Gineco.eu, vol 11, no 42,
4/2015, pp 186-189.
2. Elvira Brtil, Gabriela Iacob, Diana-Elena Comandau, Mihai Mitran, Monica Mihaela
Cîrstoiu, Roxana Bohîltea, Costin Berceanu, Claudia Mehedinu, Simona Vldreanu,
The influence of gestational diabetes on fetal development, Gineco.eu [12] 183-186
[2016], DOI: 10.18643/gieu.2016.183.
Cri i capitole din cri
1. Ghiduri i Protocoale în Medicina Materno-Fetal i Obstetric, Set 2-Volume (Colecia
Medicin Materno-Fetal), ediia a treia, Editor Vincenzo Berghella, Coordonatorul
ediiei în limba român i autor Capitol 3, Volum I – Obezitatea, Diana-Elena
Comandau, Editura Hipocrate, 2019, Bucureti, ISBN 9780957149946.
2. Actualiti în Obstetric - Ginecologie i Neonatologie, Claudia Mehedinu, Simona
Vldreanu, autor unic Capitol “Obezitatea în sarcin” Diana-Elena Comandau,
Editura Universitar “Carol Davila”, 2017, Bucureti, ISBN 978-973-708-937-3.
Participri la Congrese i Conferine Internaionale
1. Diana-Elena Comandau, Elvira Brtil, Ruxandra Stnculescu, Monica Mihaela
Cîrstoiu, Daniela Miricescu, Daniela Lixandru, Bogdana Vîrgolici, Maria Mohora,
Adverse fetal metabolic phenotype induced by maternal obesity – a new concept. 49th
Annual Scientific Meting of the European Society for Clinical Investigation, Cluj-
Napoca, România, Proceedings of ESCI, Monduzzi Editore International Proceedings
Division, ISBN 978-88-7587-719-4, pp. 133-138, Poster premiat la Seciunea boli
mitocondriale
2. D.E. Comandau, E. Brtil, M.M. Cîrstoiu, C. Berceanu, D. Lixandru, D. Miricescu,
M. Constantinescu, B. Vîrgolici, M. Mohora & E. Gubceac, Effect of S