recuperarea deseurilor menajere final

8/18/2019 Recuperarea Deseurilor Menajere Final

1/29

1

Argument În jur de o treime din alimentele produse la nivel global se pierd sau se depozitează ca deşeurCând peste un miliard de oameni din lume se duc la culcare înfometaţi, este imposibil să nu n

întrebăm ce se poate face. Însă deşeurile alimentare reprezintă nu numai o oportunitate pierdude a-i hrăni pe cei flamanzi, ci şi o pierdere substanţială de alte resurse precum solul, apaenergia şi forţa de muncă.

Bogaţi sau săraci, tineri sau bătrâni, cu toţii avem nevoie de alimente. Acestea reprezintă mumai mult decât nutriţie şi o varietate bogată de gusturi când le consumăm. Peste 4 miliarde doameni depind de trei tipuri de culturi de bază — orez, porumb şi grâu. Aceste trei culturi nfurnizează două treimi din consumul nostru de energie. Dat fiind că există peste 50 000 de spec

de plante comestibile, meniul nostru zilnic pare de fapt foarte simplu, numai câteva sute de speccontribuind la aportul de alimente.

Fiindcă miliarde de oameni depind de câteva culturi de bază, creşterea preţurilor la alimente sresimţit peste tot în lume. Deşi ţările în curs de dezvoltare au reuşit în general să îşi hrăneasc populaţiile, mai există regiuni în Africa care se confruntă cu problema foametei.


2/29

2

La schimbările climatice se adaugă presiunile exercitate asupra siguranţei alimentelor, iar uneregiuni simt tensiunea mai mult decât altele. Seceta, incendiile sau inundaţiile îngreunează îmod direct capacitatea de producţie. Din păcate, schimbările climatice afectează deseori ţăricare sunt mai vulnerabile şi care este posibil să nu aibă mijloacele de adaptare.

Însă, printre altele, alimentele reprezintă doar un alt „bun”. Producerea acestora necesită resur precum solul şi apa. Asemenea altor produse de pe piaţă, acestea sunt consumate sau folosite, pot fi eliminate ca deşeuri. O cantitate semnificativă de alimente se elimină ca deşeuri, mai alîn ţările dezvoltate, iar aceasta înseamnă şi eliminarea resurselor utilizate pentru producerealimentelor respective.

Deşi este larg recunoscut faptul că eliminăm ca deşeuri o parte din alimentele pe care l

producem, este destul de greu de făcut o estimare precisă. Comisia Europeană calculează faptcă, numai în UE, 90 de milioane de tone de alimente sau 180 de kg pe persoană sunt eliminate deşeuri în fiecare an. O mare parte din aceste alimente sunt încă potrivite pentru consumul uma

În această lucrare mi-am propus să prezint posibilităţile de valorificare a deşeurilor alimentardeoarece cu toţii aruncăm zilnic cantităţi însemnate de astfel de deşeuri.

Dacă evitarea formării unui anumit deşeu nu este posibilă, atunci trebuie pus accentul pvalorificarea sau reciclarea acestuia. Această operaţie se diferenţiază, din punct de vedertehnologic, în funcţie de metodele valorificării materiale sau termice. În primul rând, trebuie săse acorde prioritate valorificării materiale a reziduurilor, prin recuperarea (cel puţin parţială) energiei şi materialului folosite la fabricarea produsului. În cazuri particulare este necesară estimarea efectelor valorificării şi a tehnicii de valorificare asupra mediului natural şi antropizat


3/29


4/29

4

1.Introducere


5/29

5

Societatea de consum a adus, pe lângă binefacerile sale, şi multiple probleme dificile, printcare cele de ordin tehnic, economic şi juridic privind existenţa deşeurilor şi cerinţa eliminăr(diminuării) acestora.

Una dintre numeroasele probleme ale vieţii moderne o constituie cea a stocării, neutralizărori eliminării deşeurilor.

Din punct de vedere al provenienţei lor, acestea pot fi:

deşeuri menajere; deşeuri industriale; deşeuri agroalimentare; deşeuri nucleare.

Cantităţile de deşeuri casnice produse, diferă de la o ţară la alta, în funcţie de nivelul ddezvoltare, tradiţie etc. Astfel, un francez aruncă zilnic 1 kg de gunoi, cantitate comparabicu cea produsă de către ceilalţi vest-europeni, dar inferioară de aproape două ori cele produse de un american ori un canadian.

Se constată în ultimele decenii creşterea ponderii, în cadrul deşeurilor menajere, a hârtiei şicartonului, a materialelor putrescibile etc.

Printr-o colectare selectivă a fracţiunilor deşeurilor se optimizează cota de valorificare acestora. Cheltuielile şi profitul trebuie să fie într-un raport raţional, întrucât este necesară examinare specifică a valorii şi a cheltuielilor de selecţie ale tipului respectiv de reziduuri.

60-70% din totalul deşeurilor produse în lume reprezintă deşeuri biodegradabile. Deşeurilalimentare au o perioadă de descompunere cuprinsă între o lună şi 12 luni.


6/29

6

2. Deşeurile menajereDEȘEU -rest dintr-un material rezultat dintr-un proces tehnologic de realizare a unui anumit produs, care nu mai poate fi valorificat direct pentru realizarea produsului respectiv.

2.1. Clasificarea deşeurilor

Din punct de vedere al naturii şi locurilor de producere, deşeurile se clasifică astfel:

• Deşeuri menajere – deşeuri provenite din sectorul casnic sau din sectoare asimilabile cuacesta (inclusiv deşeurile periculoase pe care le conţin) şi care pot fi preluate cu sistemelcurente de precolectare sau colectare din localitaţi;

• Deşeuri stradale – deşeuri specifice căilor de circulaţie publică, provenite din activitatea

cotidiană a populaţiei, de la spaţiile verzi, animale, din depunerea de substanţe solide diatmosferă;

• Deşeuri asimilabile cu deşeurile menajere – deşeuri provenite de la mica sau mareaindustrie, din comerţ, din sectorul public sau administrativ, care prezintă compoziţie ş proprietăţi similare cu deşeurile menajere, putând fi colectate, transportate, prelucrate şdepozitate împreună cu acestea;

• Deşeuri voluminoase – deşeuri solide de diferite provenienţe, care datorită

dimensiunilor, nu pot fi preluate cu sistemele obişnuite de precolectare sau colectare, cnecesită o tratare diferenţiată faţă de acestea;

• Deşeuri de construcţii – deşeuri provenite din construirea sau demolarea de obiectiveindustriale sau civile;

• Deşeuri periculoase – deşeuri toxice, inflamabile, explozive, infecţioase sau de altănatură, care, introduse în mediu, pot dăuna plantelor, animalelor sau omului;

• Deşeuri agricole – deşeuri provenite din unităţile agricole şi zootehnice (gunoi de grajd,dejecţii animaliere, deşeuri animaliere de la abatoare şi industria cărnii);

• Deşeuri industriale – deşeuri provenite din desfăşurarea procerselor tehnologice;• Deşeuri spitaliere – deşeuri provenite din activitatea spitalelor, unităţilor sanitare şi

deşeuri miniere.În funcţie de anumite condiţii locale, pot exista şi alte tipuri de deşeuri care să necesite o atenţspecială ca, de exemplu, balast marin poluat cu petrol/substanţe chimice şi deşeuri miniere.


7/29

7

Generarea de deşeuri este extrem de dependentă de obiceiurile consumatorului local, tipul dclădiri, condiţiile generale de trai şi tipul de industrie şi comerţ. De exemplu, în zone cu sobindividuale, cu lemn, huilă, cocs, există deşeuri considerabil mai multe şi mai dense în timpuiernii prin comparaţie cu clădirile cu încălzire centrală. În zonele rurale, cantitatea de deşeucolectate pe cap de locuitor este mai mică decât în zonele urbane datorită compostării in-sithrănirea păsărilor etc.

2.2. Deşeuri menajere

Cantitatea reziduurilor solide menajere se defineşte prin două noţiuni: cantitatea medie anuală îkg/locuitor şi cantitatea medie zilnică, exprimată în kg/cap de locuitor şi zi.

Indicele de producere a reziduurilor menajere variază în limitele de 0,5 – 0,8 kg/locuitor şrespectiv 180-300 kg/locuitor şi an.

În următorul tabel sunt prezentaţi comparativ indicii de producere a reziduurilor menajere diRomânia cu cei din alte ţări.

Nr.crt.

Ţara Oraşul Cantitatea reziduurilor

Kg/loc./an g/loc./zi0 1 2 3 41 Elveţia Geneva 215 5902 Rusia Moscova 200 5503 Ungaria Budapesta 220 6004 Brazilia Rio de Janeiro 235 6405 Germania Hamburg 210 5856 Suedia Stockholm 242 6407 Olanda Haga 275 7508 Anglia Valoare medie pe oraşe 280 7609 Franţa Paris 290 80010 India Calcutta 385 106011 SUA Los Angeles 405 111012 România Bucureşti 315 985

Constanţa 220 690Timişoara 235 720


8/29

8

Compoziţia gunoiului în Europa; (%) sursă: Barth, J. / Krõger

2.3.Tratamentul deşeurilor menajere

Principala cale în tratamentul deşeurilor menajere o constituie reciclarea pentru care sunt folosicurent trei metode:compostajul, incinerarea, depozitarea. Ponderea acestora este foartevariabilă de la o ţară la alta, de la o epocă la alta. De exemplu, în Franţa, incinerarea este foloside 45% din populaţie faţă de 8% care foloseşte compostajul şi 45 %, descărcarea „controlată”.

În Italia, compostajul nu priveşte decât 2-3% din gunoi; în Marea Britanie, incinerarea acesto

deşeuri vizează 40 % din populaţia urbană. În alte state dezvoltate, incinerarea variază de la cc10 % ( America de Nord) până la peste 70% (Japonia, Elveţia).

Fiecare procedeu de tratare are avantajele şi dezavantajele sale:

compostajul: priveşte mai ales partea fermentabilă (cca 50% din total) a gunoaielor(deşeuri alimentare, hârtie etc.). Din punct de vedere tehnic, compostajul constă în lăsaredeşeurilor mai multe luni în aer liber, să fermenteze. Apoi, în uzine, are loc operaţia dcompostare, care dă naştere la aşa-numitele „humus-uri” ori elemente chimice în cantitatslabă, precum magneziu, cupru, zinc etc. Împrăştierea gunoiului pe câmp („mocirlelverzi”) este cunoscută încă din antichitate. Această metodă, la fel ca astăzi compostajul, suferit concurenţa îngrăşămintelor chimice (mai concentrate şi astfel mai uşormanipulabile), precum şi efectul negativ al prezenţei crescânde în deşeuri a sticleimetalului ori materialelor plastice, puţin apreciate de către agricultori. Pentru a înlătur


9/29


10/29

10

3%). Din diverse motive, mai ales modă, cerinţele pieţei, se discută asupra justificăriloselective. Sunt prezente trei mari posibilităţi:

Din punctul de vedere al materialului reciclabil se realizează o economie financiară (acesmaterial uzat are o „valoare”), o economisire de materii prime (pădurile pentru hârtie) orde energie;

Din punctul de vedere al tratamentului general al gunoaielor se urmăreşte o ameliorarcalitativă ori cel puţin cantitativă a operaţiei de tratare;

Din punctul de vedere al protecţiei mediului, printr-o colectare selectivă se evită dispersiîn natură a deşeurilor menajere care nu se amestecă cu alte deşeuri : deşeuri stânjenitoar(aparate menajere, epave de automobile, pneuri) ori deşeuri periculoase (uleiuri uzate baterii cu mercur, medicamente, deşeuri toxice precum vopselurile ori solvenţii).


11/29

11

2.4. Deşeuri alimentare

Modele de clasificare şi codificare a mărfurilor alimentare. Modelul clasificării ştiinţifice pe plainternaţional, ordonează mărfurile alimentare în:

Cereale, leguminoase şi produse rezultate din prelucrarea lor; Legume, fructe proaspete şi produse de prelucrare; Produse zaharoase: materii prime zaharate şi produse de prelucrare; Produse gustative: condimente, stimulente, băuturi nealcoolice şi alcoolice; Grăsimi alimentare vegetale, animale, mixte; Lapte şi produse rezultate din prelucrarea laptelui; Ouă şi produse din ouă;

Carne şi produse de prelucrare a cărnii; Peşte, alte vietăţi acvatice şi produse rezultate din prelucrarea lor; Concentrate alimentare şi alte tipuri de mixuri alimentare.

Deşeurile alimentare au aceeaşi denumire ca şi produsele din care rezultă.


12/29

12

3. Evacuarea ecologică a deşeurilor urbane

3.1. Igienă

Salubrizarea mediului urban constituia, până în urmă cu puţin timp, o temă care se discuta doîn dezbaterile publice, odată cu menţionarea necesităţii de a transporta deşeul în afara limitelospaţiului de locuit. Colectarea deşeurilor din oraşe, din motive estetice şi ca sarcină a organelo publice, datează, în Europa centrală încă din perioada Renaşterii.

Accelerarea răspândirii epidemiilor prin contactul cu deşeurile din gospodării particulare sau dexemplu din amplasamente pentru tratamente medicale este astăzi un fapt cunoscut, căruia i caută soluţii în cadrul asigurărilor sociale. Microrganismele şi substanţele din reziduurile urban

pot afecta sănătatea oamenilor. Măsurile de prevenire (de exemplu respectarea distanţelor dsiguranţă, a intervalelor de ridicare a gunoiului, a interdicţiei de acces în rampele de gunodeschise) sunt stabilite astăzi de către autorităţile de control şi de cele care eliberează autorizaţautorităţi care asigură totodată şi realizarea lor.

3.2. Poluarea mediului prin deşeuri

Cu puţine decenii în urmă, în Europa, îndepărtarea deşeurilor avea loc într-o formă adeseo periculoasă pentru mediu. Gunoiul era evacuat în gropi săpate în pământ, iar apoi ars. În a do

jumătate a acestui secol, prin aceste metode, au fost eliberate cantităţi mari de halogeni hidrocarburi, care au ajuns în circuitele biogeochimice locale sau globale ale substanţelor înatură. Gazul metan şi dioxidul de carbon, generate prin descompunerea anerobă şi aerobă materialelor organice din deşeu, contribuie astăzi considerabil la schimbarea climei pe globCăile de răspândire a substanţelor dăunătoare sunt aerul şi apele de infiltraţie din depozitele dreziduuri neprotejate.

Prin recunoaşterea influenţei substanţelor dăunătoare asupra organismelor vii şi adoptând tehnică de analiză îmbunătăţită, discuţiei i s-a adăugat la începutul anilor 80, o nouă dimensiunGunoiul urban a început să fie considerat ca un amestec nedefinit de substanţe, mai mult sau m puţin dăunător din punct de vedere chimic, dar care, prin reacţii chimice şi biologice intern poate conduce la alte substanţe şi mai dăunătoare. Depozitele de deşeuri, privite până acuformal au început să fie denumitedepozite - reactor. După acest moment, oamenii de ştiinţă au


13/29

13

început să acorde atenţie potenţialului reactiv al deşeurilor şi emisiilor nocive ale acestora. Îcadrul gospodăririi deşeurilor, la estimarea efectelor asupra mediului înconjurător, nu se madiscuta numai despre felul şi tehnica înlăturării deşeurilor, ci şi despre prioritatea strategiilor şactivităţilor de evitare a formării deşeurilor şi de valorificare a acestora. Totodată esterecomandată estimarea cantităţii şi calităţii resturilor rămase, a necesităţii de tratare a acestor precum şi a emisiilor produse pe termen lung.

Căile principale de răspândire a substanţelor dăunătoare din depozitele de reziduuri neprotejasunt aerul, solul şi apa. Riscul apariţiei emisiilor ca şi necesitatea realizării barierelor tehnice dîmpiedicare a răspândirii lor în mediul înconjurător constituie premisa adoptării măsurilor d protecţie şi prevenire a poluării, utilizate astăzi pe scară largă în ţările dezvoltate.

3.3. Principii de valorificareStrategiile şi planurile managementului deşeurilor sunt astăzi conturate la nivel internaţionastfel:

Dacă evitarea formării unui anumit deşeu nu este posibilă, atunci trebuie pus accentul pvalorificarea sau reciclarea acestuia. Această operaţie se diferenţiază, din punct de veder

tehnologic, în funcţie de metodele valorificării materiale sau termice. În primul rând, trebuie săse acorde prioritate valorificării materiale a reziduurilor, prin recuperarea (cel puţin parţială) energiei şi materialului folosite la fabricarea produsului. În cazuri particulare este necesară estimarea efectelor valorificării şi a tehnicii de valorificare asupra mediului natural şi antropizaTrebuie să se stabilească exact, printr-o evaluare tehnică şi ecologică ce efecte au acţiunil


14/29

14

intenţionate (verificarea compatibilităţii cu mediul înconjurător), precum şi luarea în consideraa faptului că valorificarea deşeului conduce la o poluare a mediului mai mică decât îndepărtarlui.

În acelaşi timp, trebuie examinată amănunţit fiabilitatea tehnică şi economică a sistemului dvalorificare, numai în acest mod putându-se stabili cu exactitate durabilitatea investiţiilor funcţionarea îndelungată a instalaţiilor de protecţie a mediului.

Diminuarea poluării mediului înconjurător, prin evitarea formării de reziduuri, predomină îtoate conceptele de gospodărire a deşeurilor. Pentru aceasta, este recomandată o intervenţiadecvată încă din timpul procesul de producţie a bunurilor de consum şi a alimentelor de tfelul, după care este necesară punerea în aplicare a tuturor posibilităţilor de valorificare

deşeurilor, în condiţiile luării în seamă a efectelor asupra mediului.

O îndepărtare ecologică a deşeurilor poate fi obţinută numai respectând toate componentesistemului unitar:

► ► ►

După colectarea ordonată şi regulată, în spiritul protecţiei sănătăţii în localitate, ar trebui să aib

loc o valorificare maximă a componentelor reziduurilor, având în vedere beneficiile economicşi ecologice. În acest caz se poate vorbi despre tratarea biologică şi valorificarea corelată deşeurilor organice (deşeuri din bucătărie şi din grădini), colectate separat.

În final, deşeurile rămase trebuie îndepărtate ecologic. În starea de depozitare finală, deşeutrebuie să aibă o structură cât se poate de inertă (neutră faţă de mediu), adică să fie stabil d punct de vedere fizico-chimic şi sărac în emisii, pe termen lung. Pentru îndeplinirea acestocerinţe este necesară tratarea termică sau mecano-biologică a deşeurilor şi izolarea zonei d

depozitare finală, prin măsuri de protecţie adecvate în conformitate cu tipul şi compoziţievolutivă a deşeurilor, prognozată pe termen lung.


15/29

15

4. Reciclarea deşeurilor alimentareO parte din organele plantelor care nu constituie o sursă de alimentare vegetală pentru oameni animale sunt considerate deşeuri şi sunt reciclate ca atare:

1. Tulpinile de la cereale, pleava, vrejii de la cartofi, cojile de la floarea soarelui, frunzeldiferitelor plante;

2. Celolignina din industria alimentară;3. Pământul decolorant folosit în industria uleiului;4. Tocătura din sămânţa de floarea soarelui;5. Zaţul de la depozitarea uleiurilor brute;6. Resturile vegetale de la fabricarea conservelor de legume şi fructe.

4.1.Furaje pentru animale obţinute din gunoi

La nivel global, se produc anual aproximativ un miliard de tone de furaje (conform datelo„Internaţional Feed Industry Federation”). În mare parte, este vorba fie de făina de peşte, fie dsoia, ambele produse şi transportate mii de kilometri până la crescătoriile de animale. Ceea ceste însă şi mai îngrijorător este faptul că producerea primului tip de furaj ameninţă serio populaţia de peşte din oceane.AgriProtein, o companie specializată în reciclarea nutrienţilor, adezvoltat o soluţie inovatoare pentru această problemă. Compania foloseşte gunoi ca să producfuraje pentru animale. AgriProtein are fabrici în America de Nord, America de Sud şi în Africa


16/29

16

În fiecare zi, angajaţii AgriProtein introduc ouă de muşte în 110 tone de deşeuri. Ouăle stransformă în larve, iar larvele consumă deşeurile. Astfel, se obţin 20 de tone de viermi, care sufolosiţi apoi că hrană pentru animale. Ca produse secundare, se obţin 40 de tone de fertilizator 50 de tone de apă, care se evaporă în atmosferă. Conform reprezentanţilor AgriProtein, fiecatonă de furaj produs de ei salvează prin hrană, 5 tone de peşte.

4.2.Deşeuri alimentare, transformate în haine şi accesorii din piele

Anual, milioane de peşti, şerpi, crocodili sau alte reptile sunt ucise pentru pieile lor. Industri producătoare de îmbrăcăminte pune astfel în pericol specii aflate pe cale de dispariţie.

În acest context, un antreprenor a venit cu ideea de a folosi pielea rezultată ca deşeu din industralimentară pe post de materie primă pentru producţia de haine şi accesorii din piele.

Vorbim despre deţinătorulAtlantic Leather, o companie din Islanda care preia piei de biban,somon, lup de mare şi cod de la pescăriile de pe piaţa locală şi le transformă în articolvestimentare, curele, genţi şi alte accesorii din piele, într-un proces în care foloseşte doar energdin surse regenerabile (energie hidro şi geotermală).

Câteva dintre produsele Atlantic Leather, confecţionate din piele de peşte reciclată:


17/29

17

4.3.Materiale de construcţie din fibre de celuloză

Ecor este un producător de materiale de construcţii biodegradabile şi reciclabile. Companifoloseşte fibre de celuloză, un deşeu generat în mod abundent mai ales în agricultură şi î

industria prelucrării lemnului, pentru a fabrica materiale de construcţii, finisaje de interior sachiar mobilier.

Ecor are fabrici în Statele Unite, Elveţia şi Serbia. Prin activitatea să, reduce dependenţa dmateriale poluante, cum ar fi plasticul obţinut din petrol.


18/29

18

4.4.Reciclarea deşeurilor alimentare în New York

În New York, există un plan de creştere a producţiei de compost din deşeuri alimentare create dopt milioane de locuitori. Potrivit primarului, peste câţiva ani separarea deşeurilor alimentare d

alte deşeuri va fi obligatorie pentru cetăţeni. În unele oraşe ale ţării, inclusiv San Francisco Seattle, prelucrarea deşeurilor alimentare a fost deja lansată.

În raportul său cu privire la situaţia din oraş, primarul a numit deşeurile alimentare „ultimfrontieră de reciclare din New York”. Primarul a spus: „În fiecare an noi aruncăm la groapa dgunoi 1,2 milioane de tone de deşeuri alimentare la un preţ aproximativ de 80 de dolari pe tonAceste deşeuri pot fi folosite ca îngrăşământ şi sunt transformate în energie la un preţ mult mmic. Acest lucru este benefic şi pentru mediul înconjurător şi pentru contribuabili.”

Administraţia spune că în curând se aşteaptă să plătească întreprinderii locale pentrucompostarea a 100000 de tone de deşeuri alimentare anual, care reprezenta aproximativ 10% ddeşeuri de bucătărie a locuitorilor din mediul urban.

Oraşul raportează că de asemenea intenţionează să angajeze o companie pentru a construi o uzicare va prelucra deşeurile alimentare în biogaz - metan care poate fi ars pentru a generelectricitate. Se preconizează că programul de deşeuri alimentare va fi aplicat într-un ritmaccelerat peste câţiva ani,începând cu voluntarii, până când nu se vadesfăşura complet în2016.

Deşeurile alimentare plasate la gunoieri, produc gaz metan.Probabil, New York va ficapabil să se conecteze lao reţea a producătorilorlocali de compost,deoarece grupurile


19/29

19

private, de ceva timp deja, sunt angajate în astfel de activităţi. Centrul ecologicLower EastSide, de exemplu, realizează un program popular de compostare pentru locuitorii din mediuurban începând cu 1990. Unii oameni de asemenea raportează că deja colectează deşeurile d bucătărie şi le predau la punctele de colectare situate pe pieţele agricole şi în alte locuri.

În cadrul noului program iniţiat de primar, participanţii vor primi containere de dimensiunea uncoş de alimente pe care îl pot completa cu tot felul de resturi, începând cu filtre de cafea până tulpini de broccoli. Aceste cutii vor fi apoi golite în containere maro mari instalate la marginetrotuarului de colectare.

Oficialii administraţiei susţin că compostarea deşeurilor alimentare în loc de trimiterea lor lgropile de gunoi, dintre care cele mai multe sunt situate în alte state, ar putea economisi oraşul

100 de milioane de dolari pe an.

4.5.Deşeuri alimentare transformate în ambalaje şi ghivece

AgriDust e un proiect care transformă deşeurile alimentare în materiale biodegradabile, din carse pot face ambalaje şi ghivece pentru plante.


20/29

20

Designerul italian Marina Ceccolini a conceput o modalitate de a transforma şase tipuri ddeşeuri alimentare - zaţ de cafea, coji de alune, coaja de la roşii, păstăile de fasole şi resturile dla lămâi şi portocale - în materiale cu totul noi. Materialul organic reciclat poate fi folosit îimprimantele 3D, pentru una dintre cele mai ecologice metode de producţie de până acumCeccolini a creat AgriDust ca proiect final la Universitatea de Design din San Marino, unde studiat recuperarea deşeurilor alimentare. AgriDust e compus din deşeuri (64%) şi o bază damidon din cartofi, ca liant (35.5 %).

Procesul presupune folosirea tehnologiei reci, astfel că materialul e compatibil cu tehnologia dimprimare 3D, unde extruderul clasic e înlocuit cu o seringă. AgriDust permite ca deşeurilalimentare să fie folosite pentru crearea diferitelor tipuri de ambalaje şi ghivece, într-o maniernon-toxică. Proiectul a fost expus la ediţia 2015 a Milano Expo, unde vizitatorii au avut ocazia afle mai multe despre proces, şi cum l-ar putea, probabil, reproduce în propriile case.

4.6. Proiectul „OLI”. Achiziţii de ulei alimentar şi grăsimi vegetale uzate de lapersoane fiziceProiectul„OLI”constă în introducerea achiziţionării de la persone fizice a deşeurilor de ulei şigrăsimi comestibile uzate la preţul de 1,5 RON/LITRU. Scopul acestei decizii este de a stimuşi încuraja cetăţenii capitalei să strîngă o cantitate cît mai mare de ulei alimentar uzat digospodăria propie cu importanţă în colectarea selectivă a deşeurilor reciclabile.


21/29

21

Dorinţa iniţiatorilor este de a informa şi conştientiza cetăţenii, în ceea ce priveşte efectele nocivale uleiului vegetal uzat, precum şi evidenţierea importanţei colectării acestuia.

Proiectul „OLI” constă în colectarea, manipularea şi transportul gratuit a deşeurilor de ulei

grăsimi alimentare uzate în reciepiente speciale puse la dispoziţia beneficiarilor de către aceassocietate.

Deşeurile de grăsimi şi ulei alimentar nu numai că dăunează mediului înconjurător şi omului, dşi depunerea acestora pe pereţii sistemului de canalizare provoacă obturări regulate, efecte urmirositoare, coroziune mai rapidă şi au influenţă negativă asupra funcţionării staţiilor de epuraşi duce pînă la blocarea şi distrugerea acestora. Frecvenţa de curăţire şi întreţinere a staţilor depurare, pompare, ţevi şi sistemul de canalizare creşte de 5 ori decât ciclul normal. Aceasta du

la o creştere enormă a costurilor asupra comunităţii, ceea ce în final ne afectează pe noi toţEliminarea acestor efecte nefavorabile este posibilă dacă aceste deşeuri sînt colectate, tratatefiltrate şi reintroduse în circuitul economic sub altă formă.

Apa este un factor de mediu indispensabil vieţii. Ea îndeplineşte în organism multiple funcţifără apă toate reacţiile biologice devenind imposibile. Lipsa de apă sau consumul de apă poluaare multiple consecinţe negative asupra mediului şi în consecinţă , omului şi sănătăţii sale.


22/29

22

Deşeurile de ulei şi grăsimi vegetale sînt reciclabile dar din păcate majoritatea acestora ajung sistemul de canalizare, ceea ce este cu desăvârşire interzis prin lege în U.E.

Statistic vorbind, anual, în România se consumă de către populaţie aproximativ 260 de mii d

tone de ulei alimentar, ceea ce înseamnă aproximativ 13 litri de ulei de persoană. Iar la aceascantitate se adaugă, probabil, încă pe atât cantitatea generată de restaurante, gogoşerii şi fasfood-uri.

În cele mai fericite cazuri, problema gestionării uleiului alimentar uzat este rezolvată doar îcazul restaurantelor, unde transportul şi prelucrarea acestui tip de deşeu se desfăşoară într-umod organizat (măcar aparent), stabilit prin lege. Colectarea uleiului uzat alimentar de l populaţie se realizează doar într-un procent foarte mic şi insuficient, principala cauză fiind lip

totală de informare privind posibilităţile de colectare.

Astfel, 1 litru de ulei uzat poate contamina 1.000.000 litri de apă, cam cât ar consuma un om î14 ani de viaţă.

4.7. Deşeuri transformate într-o afacere de 1,5 milioane de dolari. Povesteacelor 3 studenţi care cumpără „mizerie” şi fac bani

Restaurantul Magleby's Fresh din Utah (SUA) este cunoscut printre tinerii de la Brigham Youn

University (BYU), pentru varietatea felurilor de mâncare oferite la micul dejun. În 2009 însunul dintre studenţii care se ospătau aici a observat altceva, şi anume că resturile de mâncarsfârşeau în gunoiul localului. Atunci, Dan Blake a văzut o reală oportunitate de afaceri: daccheltuielile cu materiile prime erau zero, acest lucru ar fi reprezentat o excelentă ocazie pentrdemararea unei afaceri.

Aşa s-a născutEcoScraps. Fondată în 2010, compania colectează astăzi 20 de tone de deşeurialimentare de la peste 70 de băcănii, diverşi angrosişti şi magazine din Utah şi Arizona. Apo

din reciclarea deşeurilor produce îngrăşământ pentru flori, pe care îl vinde cu 8,5 dolari sacul, pepiniere şi magazine din vestul Statelor Unite. Compania are opt angajaţi cu normă întreagă 14 part-time.

La scurt timp după ideea revoluţionară pe care a avut-o, Blake a mers direct la bibliotecă şi făcut cercetări. A aflat astfel că SUA generează anual 30 milioane de tone de deşeuri alimentar


23/29

23

În plus, în afara celor 17% din fluxul total de deşeuri, descompunerea alimentelor în depozitede deşeuri produce metan, un gaz cu efect de seră de 21 de ori mai nociv decât dioxidul dcarbon. Transformarea deşeurilor alimentare este extrem de utilă pentru că elimină produceremetanului şi duce la creşterea duratei de viaţă a spaţiului respectiv.

Împreună cu doi colegi de grupă, de la Brigham Young University, Brandon Sargent şi CraiMartineau, Blake a început să dea târcoale restaurantului Magleby`s Fresh, pentru a strânggunoaie alimentare pe care să le folosească drept materii prime. În camera de cămin, cei trcolegi de facultate au improvizat un laborator de cercetare, unde îşi testau tehnicile dtransformare a deşeurilor, folosind 24 de coşuri de gunoi pline cu diverse deşeuri alimentare. Îurma încercărilor realizate, aceştia au descoperit că unele deşeuri produceau îngrăşământ bun, ialtele nu.

Cu ajutorul unor profesori din departamentul de agricultură al universităţii la care studiau, triul a dezvoltat o tehnică prin care transformă fructele şi legumele aruncate la gunoi îîngrăşământ bogat în nutrienţi, iar asta în mai puţin de trei săptămâni– ceea ce a dus la o afacermult mai rapidă decât transformarea tradiţională, ce poate dura până la trei luni. Blake, Brandoşi Craig au adăugat la procesul chimic de transformare, rumeguş şi zaţ de cafea, după care aaerisit grămezile de deşeuri la fiecare trei zile, pentru a oferi raportul corect de carbon-azot. Îurma testelor realizate, îngrăşământul s-a dezvoltat la fel de mult precum florile care se bucurade el.


24/29

24

Gunoierii pot lăsa deşeurile pe care le colectează direct la sediul companiei EcoScraps, reducântotodată taxele pentru distrugerea şi reciclarea gunoaielor, aşa cum se întâmplă în cele mai mulţări. Şi firmele de salubrizare câştigă în acest fel, putând reduce taxele pentru serviciile oferitcătre clienţi (organizaţii). Mai nou însă, EcoScraps şi-a înfiinţat propriul serviciu de salubrizarcare se ocupă de colectarea deşeurilor alimentare din diverse magazine şi restaurante, folosindşi propriile camioane. Este un model de afacere care oferă un stimulent economic pentru toţi cimplicaţi în acestă afacere „verde”.

Cele două laboratoare EcoScraps din Utah şi Arizona produc, în medie, 35-40 de metri cubi dîngrăşământ pe zi, suficient pentru a furniza pepinierelor locale şi florăriilor din jur, dar nusuficient pentru a permite companiei să se apropie de nivelul organizaţiilor vechi în domeni precum Home Depot sau Walmart. Momentan, fondatorul EcoScraps susţine că firma sa vdeschide alte două laboratoare de transformare chimică în Colorado şi Oregon.

4.8. Energie electrică din deşeuri alimentare - lege într-un stat american

Administraţia unui stat american ar putea împuşca doi iepuri dintr-un foc: reducerea cantităţii ddeşeuri care ajung la gropile de gunoi şi obţinerea energiei într-un mod durabil, folosind resturialimentare drept biocombustibil. Massachusetts ar putea deveni astfel primul stat american casă utilizeze deşeurile alimentare drept combustibil, relatează Libero.it.

Guvernul acestui stat este pe cale să aprobe o lege care atestă că resturile alimentare care provdin structurile publice sau comerciale nu trebuie să ajungă în gropile de gunoi, deoarece vor folosite ca surse de energie. Interdicţia se va aplica iniţial hotelurilor, restaurantelorîntreprinderilor şi spitalelor, dar iniţiatorii măsurii speră să o extindă, într-o etapă ulterioară, şasupra cetăţenilor privaţi. Producţia de electricitate se va obţine prin intervenţiadescompunătorilor de bacterii care, degradând resturile alimentare, eliberează hidrogenul sametanul. Tocmai aceste gaze vor fi utilizate, într-o a doua etapă, pentru generarea energie

electrice. În prezent, dispoziţia care interzice depozitarea deşeurilor alimentare urmăreşt procedura normală şi ar putea fi adoptată în următorii cinci ani. Conform estimărilorMassachusetts produce în fiecare an aproximativ 1,4 milioane de tone de deşeuri alimentare.


25/29

25

4.9. Energie din deşeuri, la Petroşani

Mai multe firme străine vor să investească laPetroşani în sistemul de producere al energiei şi

combustibililor din deşeuri menajere. Prin acest procedeu ar putea fi făcut combustibil, iarcalculele sunt avantajoase.

Un litru de biogaz are costul cu 40 % mai micdecât un litru de benzină sau motorină. În

Europa, în toate ţările, există astfel de preocupări.

Dacă va fi implementat acest sistem, atunci la gropile de gunoi va ajunge o cantitate mult mmică de deşeuri, iar din resturile alimentare şi din deşeurile de la ferme se va produce biogaz şi Petroşani.

4.10. Gestionarea deşeurilor alimentare – o problemă delicată în Horeca

Horeca este acronimul pentru industria ospitalităţii: Hoteluri, Restaurante, Cafenele.

Cel de-al doilea Raport Global privind Meniurile, lansat de Unilever Food Solutions „Bucătărsustenabile - Reducerea deşeurilor alimentare” – atrage atenţia asupra modului în care estgestionată problema resturilor alimentare din restaurante, cât şi asupra soluţiilor aflate lîndemâna reprezentanţilor industriei alimentare.

În fiecare an, industria alimentară generează în întreaga lume 3 milioane de tone de deşeuri, araun studiu al Asociaţiei Restaurantelor Sustenabile (Sustainable Restaurant Association).

În general, consumatorii sunt conştienţi de proporţiile problemei şi vor să ştie mai mult, aratnoul Raport Global privind Meniurile: 74% dintre participanţi susţin că este important să afle c

se întâmplă cu deşeurile alimentare. 87% dintre non-occidentali sunt preocupaţi de modul în casunt gestionate resturile alimentare din localuri, iar dintre occidentali, 80% spun că problemeste importantă. 70% dintre non-occidentali sunt dispuşi să plătească mai mult pentru a mânca localuri ce utilizează soluţii ecologice pentru a scapa de deşeuri, iar 48% dintre repondenţi susţcă guvernele ar fi responsabile de rezolvarea chestiunii.


26/29

26

„Cantitatea tot mai mare de deşeuri alimentare rezultate în restaurantele din lumea întreagă nefăcut să ne implicăm într-o campanie de informare asupra risipei de alimente. Prin soluţiil propuse, cât şi prin campaniile de educare a publicului larg, ne alăturăm partenerilor noştri dindustria de Horeca în lupta de a reduce deşeurile alimentare”, precizează Maria GavrilescuChanel Marketing Leader în cadrul UFS România.

În acest context, UFS îşi propune să colaboreze cu toţi colegii din industria alimentară şi c parteneri externi pentru a încuraja crearea de coaliţii „United Against Waste” în toată lumea grupuri de experţi locali din industrie reuniţi pentru a găsi soluţii de reducere a deşeurilor.

UFS lansează serviciul„Lucrează inteligent pentru a te deştepta în privinţa deşeurilor” („Work Smart to Wise up on Waste”), pentru a-i ajuta pe reprezentanţii industriei să creasc

eficienţa bucătăriilor prin scăderea cantităţii de resturi şi să-şi rentabilizeze afacerile; să preia responsabilitate sporită în gestionarea problemei şi să-i facă pe consumatori să comunice mmult pe această temă; să atragă noi consumatori prin transmiterea poveştilor de succes îgestionarea resturilor alimentare. UFS va continua să le ofere bucătarilor şi operatorilor un plude inspiraţie în crearea de mâncăruri gustoase, naturale şi sănătoase şi produse provenite diagricultura sustenabilă. „Ţinta noastră, atât pe termen scurt, cât şi pe termen lung, e să creăsoluţii inteligente pentru bucătari şi operatori, pentru a reduce cantitatea globală de deşeualimentare. Aceste soluţii inteligente îi vor ajuta să reducă impactul asupra mediului şi le vo permite să economisească, într-o perioadă economică ce se menţine dificilă”, spune SergiPerelman director global pentru sustenabilitate în cadrul UFS.


27/29

27

Concluzii

Impactul deşeurilor alimentare asupra mediului nu se limitează numai la utilizarea terenurilor şiapei. Conform foii de parcurs a Comisiei Europene, lanţul de valori alimentar şi de băuturi d

UE determină o rată de 17 % din emisiile noastre directe de gaze cu efect de seră şi 28 % diutilizarea resurselor materiale.

Tristram Stuart, autorul şi unul dintre organizatorii cheie ai iniţiativei„Feeding the 5k” (oiniţiativă de furnizare de alimente pentru 5 000 de oameni în Trafalgar Square în Londrarecunoaşte că majoritatea ţărilor bogate aruncă între o treime şi jumătate din toată cantitatea lode alimente.

„Nu este numai o problema a lumii bogate. Ţările în curs de dezvoltare se confruntă uneori cniveluri de eliminare a alimentelor ca deşeuri la fel de ridicate ca şi cele din ţările bogate, însdin motive foarte diferite. O mare parte din vină o are lipsa unei infrastructuri agricole adecvat precum tehnologia post-recoltare. Puteţi estima că cel puţin o treime din aportul total de alimendin lume se aruncă”, spune Tristram.

Deşeurile alimentare se produc în fiecare fază a lanţului de producţie şi de aprovizionare, precuşi în faza de consum. Pentru aceasta pot exista multe motive. O parte din deşeurile alimentarsunt produse în urma aplicării legilor, care sunt deseori implementate pentru a proteja sănătateumană. O altă parte poate fi legată de preferinţele şi obiceiurile consumatorului. Toate fazele motivele diferite trebuie să fie analizate şi stabilite drept necesare pentru a reduce deşeurilalimentare.

Foaia de parcurs a Comisiei Europene impune „un efort combinat din partea fermierilor, industriei alimentare, a comercianţilor cu amănuntul şi a consumatorilor prin tehnici de producţeficiente în planul resurselor, opţiuni durabile de alimente”.

Obiectivul european este clar: reducerea la jumătate a cantităţii de alimente eliminate ca deşeuîn UE până în 2020. Unii deputaţi în Parlamentul European au stabilit anul 2013 drept„Anuleuropean împotriva deşeurilor alimentare”.

„Nu există o soluţie unică pentru aceasta. Fiecare problemă în parte are nevoie de o soluţidiferită,” spune Tristram adăugând: „Vestea bună este că putem reduce impactul nostru asupr


28/29

28

mediului, iar pentru aceasta nu trebuie să existe un sacrificiu. Aceasta nu înseamnă să ceremoamenilor să zboare mai puţin, să mănânce mai puţină carne sau să conducă mai puţin. Est posibil să trebuiască să facem şi noi toate acestea. De fapt, este o oportunitate. Pur şi simpltrebuie să încetăm să mai aruncăm alimentele şi, dimpotrivă, să ne bucurăm de ele.”

În cât timp se descompun diferite deşeuri aruncate în mediul marin???

– şerveţel de hârtie: 2-4 săptămâni

– cotor de măr: 2 luni

– ziar: 6 săptămâni

– cămaşă din bumbac: 2-5 luni

– placaj: 1-3 ani

– mucuri de ţigară: 1-5 ani

– sacoşă de plastic: 10-20 ani

– pahar de plastic: 50 de ani

– doză de tablă: 50 de ani

– doză de aluminiu: 200 de ani

– sticlă de plastic: 450 ani!!

– scutece de unică folosinţă: 450 de ani!!

– sticlă: prea mult că să poată fi determinat….

Deci, nu uitaţi, data viitoare când mergeţi la plajă, sau la un picnic pe malul unui rău, nuuitaţi că toate apele se varsă în mare şi, împreună cu ele, şi deşeurile pe care letransportă….

Aşa că, dacă aţi putut transporta până acolo ambalajele pline, sigur le puteţi căra goalepână la un coş de gunoi!


29/29

Bibliografie/Webografie1.Mircea Duţu, Dreptul mediului. Abordare integrată, Volumul II, Bucureşti, Editura Economic2003;

2.Legea nr. 426 din 18 iulie 2001 pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului n78/2000 privind regimul deşeurilor;

3.Hotărârea privind depozitarea deşeurilor în conformitate cu normele europene şi rezultatunegocierilor, Capitolului 22 – Mediu, 22 Aprilie 2005;

4.www.gestiuneadeseurilor.ro - „Manual privind activităţile specifice din domeniul gestiundeşeurilor municipale”, „Evacuarea ecologică a deşeurilor urbane”şi „Dezvoltarea gestionăr

deşeurilor în Europa”;

5.http://www.responsabilitatesociala.ro/ştiri-csr/reciclarea-deşeurilor-3-idei-de-afaceri-sustenabile-aplicabile-şi-în-românia.html;

6. http://www.ecoteca.ro/colectarea-selectivă-românia-între-fraudă-şi-incompetenţa.html;

7.http://ecology.md/md/page/reciclarea-deşeurilor-alimentare-în-new-york-city;

8.http://www.green-report.ro/deşeurile-alimentare-transformate-în-ambalaje-şi-ghivece/;

9.http://documents.tips/documents/deşeuri-în-industria-alimentară-şi-biotehnologii-curs-1.html

10.www.fao.org.

recuperarea deseurilor menajere final

Documents