SVETTANA ATEKSIEVICI

Rdzboiul nu are chip de femeie

Tfaducere din limba rusiION COVACI

Edilie revizuiti qi note

JUSTINA BANDOL

CUPRINS

Omul e mai mare dectt rizboiul (Din jurnalul cirgii) ""'71978-t985 ............7

Dupi ;aptes Prezece ani 2002-2004 ..-....."""""""""""26Din textele tiiate de cenzuri ..."""""""""'29Din discu;ia cu cenzorul """"'32Din discugia cu cenzorul """"'35Din discugia cu cenzorul """"'37Din textele pe care le-am eliminat eu insimi """"""""' 38

,,Nu vreau si-mi amintesc.."'........'. """"""46,,Mai cregtegi, fetelor, suntefl prea crude..." .."""""""""65Despre j uriminte gi rugiciuni'................

:. .. " " " " " " " " " 66

Despt. mirosul fricii 9i un geamantan cu bomboane""' 83

D.rpr. viaga de zi cu zigi despre existengi """""""""' 105

,,Nimai eu m-am intors la mama"'" """" 125

,,La noi in casi triiesc doui rizboaie",'" """""' """"""149,,R...prorol telefonului nu trage..."' """"'159,Soi "r"

primit medalii mici..." """""""'176Despre pipugi gi pugti """""' 181

D.rpr. moarte-gi-uimirea in faga morEii.""""""""""" 185

D.spre cai 9i pisiri. """""""' 191

,,ii pn minte ochii pdni.azi..." .""""""""'208,,Noi n-am tras cu Pusca..." "'229Despre cizmulile gi un situc blestemat ""'229D.spre sipunul special K 9i despre carceri ';""""""""238D.rpr. rulm.ntiitopigi gi despre injuriturile rusqti " " 248

,,Era nevoie de soldati...dar noi ne mai voiam frumoase..." ..,...259

Despre cizme birbitegti si pilirii de dam5. ..................261Despre un discant de fati gi despre prejudecigile

marini,resti ....273Despre mutenia groazei

gi despre frumuselea niscocirii ............285,,Domnisoarelor! Comandantul unui pluton

de genisti triiegte numai doui luni... " .................... 288

,,SI-l vid mi.car o singuri dati..." .............305Despre o femeie zibiuci.si trandafirii de mai..............306Despre ciqdata tlcere din faga cerului

9i despre un inel pierdut....... ,..............322Despre singuritatea glon;ului si a omului ...................332,,Cartoful frrA.mitat de pe masi... " ................ ............... 337Despre cosul cu mine gi despre o jucirie de plug .........339Despre marne gi ta9i.......... .....353Despre o viagi mirunti si o idee mlreati ...................361,,Mami, ce inseamni tat5.?" ......... .............372Despre baia copilului si despre o maml

care seami.ni cu un tati............. .....,.,,.372Despre Scufiga Ro;ie gi despre bucuria

de a intAlni in rlzboi o pisic5........ ........383Despre ticerea celor care pot deja s5. vorbeasci ..,.....,,..392,,$i ea duce mAna la piept, deasupra inimii. ..".............397Despre ultimele zile ale rizboiului,

^1.cind d-e sila sa ucizi. ........397Despre o compunere cu gregeli copili.resti. gi despre comediile cinematografice............... ......... 407

Despre Patrie, Stalin 9i stamba rogie ........... ................. 413,,Brusc, m-a cuprins o poftd grozavd, de viagi. .," .........420

OMUL E MAI MARE DECAT RAZBOIUL(orN JURNALUL CARTTT)

Milioane ucigi flri scrupuleBS"tucit-au cS"rare in noapte...

Osip Mandel;tam

r978-1985

Scriu o carte despre rilzboi...Eu, care nu m-am dat niciodati in vAnt dupi" cirEile

de ri,zboi, degi in copiliria si tineregea mea acestea eraulecturile preferate ale tuturor celor de-o seami cu mine.

$i nu e de mirare - noi eram copiii Victoriei. Copiiiinvingi.torilor. Ce gin minte mai intAi despre rizboi?SuferinEa mea de copil printre cuvinte neingelese mie ;icare-mi sterneau teami. Rizboiul era pomenit tot tim-pul: la ;coali si acasi., la nunti si botezuri, la sirbitori si

la parastase. Chiar gi in discutiile dintre copii. Un biiatdin vecini m-a intrebat o dati:

-Ce fac oamenii sub pimAnt? Cum triiesc acolo?

Voiam si noi si, descifrim taina rizboiului.Totul izvora pentru noi din lumea aceea grozavi

gi misterioasi. in familia noastri., bunicul ucrainean,tatil mamei, murise pe front, era ingropat undeva in

S Suetlana Alehsieuici

pimAnt maghiar, iar bunica bielorusa, mama tatalui

meu, murise de tifos printre Pattizani, doi dintre fiii ei

fuseseri inrolati gi dispiruse ri farS' urmi in primele luni

de rizboi, din trei se intorsese unul singur - tatal meu'

lJnsprezece rude mai indepirtate ale noastre, impreu-

ni cu copiii lor, fuseseri arse de vii de nemfi - care in

bojdeucile lor, care in biserica din sat. Aga era in fiecare

familie. La toati lumea.

Multi vreme dupi aceea, biiegii din sat s-au luptat

,,de-a ru;ii si nemgii". Strigau cuvinte nemlegti: Hcinde

hoch! Zuriick! Hitler kaPutlNu cunogteam lumea fbri rizboi, lumea rizboiului

ne era singura cunoscuti, iar oamenii rS.zboiului erau

singurii oameni pe care-i gtiam. Nici acum eu nu ;tiualti lume qi algi oameni. Dar oare au existat intr-adevir

;i algii, cAndva?

Satul copiliriei mele * OuOU razboiera un sat al

femeilor. Al muierilor. Nu-mi amintesc de glasuri bir-bitegti. $i a;a mi-a rimas in minte: despre rizboi Poves-

tesc muierile. $i plAng. CAnti aproaPe de atAta plAns'

in biblioteca gcolii, jumitate din volume sunt desPre

rLzboi. $i in cea siteasci, gi in cea de la centrul raional,

unde tata mergea deseori dupi cirgi. Acum am afat de

ce. intimplitor oare? Noi tot timpul ne-am rizboit sau

ne-am pregitit de rizboi. Ne aminteam cum luptaserim.

Niciodati n-am triit altfel, probabil, nici nu $tim. Nu

1 Mainile susl inapoi! Hitler e terminat! (in limba germani in

original)

Rdzboiul nu are chip de femeie 9

ne inchipuim cum se poate trli altfel. Va trebui cAndvasa petrecem multi vreme deprinzindu-ne.

in gcoali ne-au invitat si iubim moartea. Scriamcompuneri despre cum eram gata si murim in numele...Visam...

Dar vocile de pe stradi strigau despre altceva, ne ispi-teau mai tare.

Multivreme am fost un om al ci4ilor, pe care realitatea

il speria gi-l atrigea deopotrivi. Pentru ci. nu cunosteam

viaga, am devenit neinfricati. Acum mi gAndesc: daci a;

fi fost un om mai ancorat in realitate, m-as mai fi pututarunca oare cu capul inainte in aceasti pri.pastie? De unde

au venit toate astea - din negtiingi? Sau dintr-un instinct al

drumului? Cici existi un instinct al drumului...Multi vreme am fost in ciutare... Prin ce cuvinte

a; putea si comunic ceea ce aud? Ciutam un gen lite-rar care si corespundi felului cum v5"d eu lumea, cumfuncgioneazi vederea mea, auzul...

La un moment dat mi-a clzut in mAni" cartea Ia izognennoi dereuni de Ales Adamovici, Ia. Bril gi V Koles-

nikl. O asemenea zguduire sufeteasci nu mai simgisem

decAt o dati in viagi, cAnd il citisem pe Dostoievski. Daraici forma era neobignuitl: romanul e o colectie de vociale viegii insesi. Ceea ce auzisem in copili,rie, ceea ce se

aude azi pe stradi, acasi, in cafenele, ln troleibuz. Iati.deci! Cercul se inchisese. Gisisem ceea ce ciutam. Ceea ce

presimteam ci exista.

Ales Adamovici a devenit invatatorul meu...

1 Eu sunt din satul defoc, culegere de povestiri ale supravieguitorilordespre tragedia satelor belaruse arse (uneori cu tot cu locuitori) de

ocupangii germani in timpul celui de-al Doilea Rizboi Mondial

10 Suetlana Alehsieuici

x**

Doi ani de zrle, mai mult decAt si mi intAlnesc ;i siscriu, m-am gAndit. Am citit. Despre ce ayea si fie cartea

mea? Ei da, inci o carte despre rizboi... La ce bun? Exis-

taseri deja mii de rizboaie - mai mari sau mai mici, mai

cunoscute sau mai necunoscute. Si despre ele se scriseseri

inci mai multe cir;i. $i totugi... Scriseseri barbagii des-

pre b5.rbagi - asta mi-a fost clar de indati. Tot ce gtim des-

pre rizboi ne-a fost spus de un ,,glas de birbat". Suntem

toti prizonierii reprezentirilor ,,masculine" gi ai percepgiei

,,masculine" a rizboiului. Ai cuvintelor ,,masculine". intimp ce femeile tac. Cici nimeni in afari de mine nu i-a

pus vreodati intrebiri bunicii mele. Mamei mele. Thc

chiar;i femeile care au fost pe front. Daci incep vreodatibrusc si-;i aduci aminte, povestesc nu rizboiul ,,femei-lor'0, ci pe cel ,,al birbafllor". isi acordeazi vocea la canon.

$i doar acasi sau in cercul prietenelor cu care au fost pe

front incep si vorbeasci, licrimind, despre razboiul lor,

necunoscut mie. Nu numai mie, noui tuturor. in cilito-riile mele jurnalistice am fost nu o dati martori - uniciascultitoare - a unor texte noi. $i atunci eram zguduitica in copilirie. intrezS"ream in povestirile acestea rAnjetul

hidos al unei realitigi tainice... in relatS"rile femeilor nu se

simte deloc sau aproape deloc ceea ce ne-am obignuit sicitim;i si auzim: cum nigte oameni i-au ucis in mod eroic

pe algii si i-au invins. Sau au pierdut. Care era tehnica de

lupti, care eravgeneralii. Povestirile femeilor sunt altfel si

vorbesc despre altceva. Rizboiul ,,femeilor" are culorile gi

mirosurile lui, petele lui de lumini;i de intuneric ;i pro-priul siu spagiu senzorial. Cuvintele sale. in el nu existieroi 9i izblnzide necrezut, ci numai oameni pur gi simplu,

care se indeletnicesc cu o treabi omenesc-neomeneasci.

Rdzboiul nu are chip de femeie I 1

Si in el suferi nu doar ei (oamenii!), ci 9i pimintul, gi

pasarile, si copacii. ToEi cei care tri.iesc alituri de noi pepimAnt. $i suferi frri cuvinte, ceea ce e mai infrico;itor.

Dar de ce? m-am intrebat nu o dati. De ce oare,

daci-;i apiraseri si-si ocupaseri locul intr-o lume cAnd-va exclusiv masculini., femeile nu gi-au apirat gi istoria?

Cuvintele gi sentimentele? Singure nu si-au dat crezare.

Un intreg univers ne este ascuns. Rizboiul lor a rimasnecunoscut...

Vreau si scriu istoria acestui rlzboi.Istoria femeilor.

Dupi primele ir,al.riri-.Sunt uimiti.: in armati, aceste femei au fost instruc-

tor sanitar, lunetist, mitralior, comandant de tun anti-aerian, genist, iar astdzi sunt contabile, laborante, ghizituristici, invititoare... Rolurile nu se suprapun - atuncigi acum. E ca gi cum nu gi-ar aminti de sine, ci de altefetiscane. Ele insele se miri in zitn de azi. $i istoria se

,stmanizezi" sub ochii mei, incepe si. se asemene cuviata cotidiani. Se nagte o alti percepgie.

Am intdlnit povestitoare formidabile, in viaga cirorasunt episoade care pot concura cu cele mai izbutite paginiale clasicilor. Omul se vede atAt de limpede de sus - dincer - 9i de jos - de pe pimAntl in faga lui e tot drumulin sus gi cel in jos - de la inger la fiafi". Amintirile nusunt povestiri care reproduc, partinitor si impartial, o

realitate dispi.rut5., ci re-nasteri ale trecutului, cAnd tim-pul merge tnapoi. Sunt in primul r1nd creaEie. Istorisind,femeile creeazd., isi ,,scriu" viaga. Se intAmpli si gi-o ;i,,termine de scris", si gi-o si ,,rescrie". Tirebuie si fiu de

aceea atenti. in gardi. in acela;i timp, durerea topette,

12 Suetlana Alehsieuici

distruge orice falsitate. Temperatura e prea inaki! M-amconvins ci femeile simple se poarti mai sincer - asisten-

tele, bucitiresele, spS.litoresele... Ele - cum si spun mai

limpede? - scot cuvintele din ele insele, nu din ziare gi

din ci4ile citite - nu din gura altuia. Ci numai din pro-priile suferinge gi din ceea ce au triit gi au simgit singure.

Oricit ar pirea de ciudat, sentimentele ;i limbajul femei-

lor instruite sunt deseori mai supuse schimbirilor pe care

le aduce timpul. Codificirii generale impuse de factorul

temporal. Sunt infestate de o cunoaftere secundari. Demituri. Adeseori e nevoie si mergi mult, si parcurgi mai

multe cercuri ca si ajungi la povestirile despre rizboiul

,,Gmeilor", nu ,,al birbagilor" - cum av atacat, cum s-au

retras, in ce sector al frontului... Nu e suficienti o singu-

ri intAlnire, ci mai multe. Ca unui portretist incipiElnat.Petrec multi vreme intr-o casi sau un apartament

necunoscut, uneori cite o zi intteagh. Bem ceai, pro-bim bluze cumpirate nu demult, discutim pieptini-turi ;i reEete culinare. Ne uitim impreuni pe fotografiilenepodlor. $i atunci abia... Dupi un timp - nu pogi

si gtii niciodati dupi cAt gi de ce -, vine deodati cli-pa aceea mult agteptati cAnd femeia se indepirteazh' de

gablon -;ablonul de ghips gi de beton arma:., asemenea

monumentelor noastre - gi se apropie de sine. Pitrundein sine. in..pe si-qi aminteasci nu rizboiul, ci tineregea.

O bucati din viagi... Acest moment nu trebuie scipat.

Nu trebuie pierdut! Numai ci, deseori, dupi o zi lungi,plini de cuvinte, de intd.mpliri, de lacrimi, in memo-rie rimine o singuri frazl. (dar ce frazilt):,,Am plecat

pe front atAt de mici, incit in timpul rizboiului am ;icrescut". Pe aceasta o gi las in caiet, dqi pe caseti aminregistrat zeci de metri de bandi. Patru-cinci casete...

Rdzboiul nu are chip de femeie 13

Ce mi ajuti? Mi ajuti faptul ci ne-am obi;nuit sitri.im impreuni. Laolalti. Suntem oameni care triiesc insobornicie. it .o*r'rt. Totul e la comun - gi fericirea, ;ilacrimile. Ne pricepem si suferim gi si povestim despre

suferingi. Suferinga ne justifici viaga grea ;i neagezata.

Pentru noi, suferinla este o arti. Si trebuie si recunosc

ci femeile pornesc cu mult curaj pe calea aceasta...

Cum mi intAmpini?Mi numesc,,f.tigl",,,fetisoari",,,copiliti". Probabil

cd,, drcl a; fi ftcut parte din generagia lor, s-ar fi pur-tat altfel cu mine. Firi bucuria gi frri uimirea pe care le

diruieste intAlnirea dintre tinerege gi bitrinege. Linigtitgi de la egal la egal. Este un element foarte importantfaptul ci atunci erau tinere, iar acum, cAnd igi amintesc,

sunt bitrAne. I;i amintesc dupi o viagi - dupi patruzsci

de ani. imi dezvaluie precaute lumea lor, mi menajea-

zi: ,,Imediat dupi rizboi m-aln miritat. $i m-am ascuns

in spatele sogului. in spatele viegii de zi ctt zi, a scutece-

lor. M-am ascuns intenlionat. $i mama mi ruga: uThci!

Thcil Nu mirturisi!, Mi-am indeplinit datoria faEi de

Patrie, dar mi-e sufetul greu ci am fost acolo. Ci gtiu

ce inseamni... Iar tu es,ti o copilili. De tine mi-e mili..."VLd deseori cum stau gi igi asculti vocea interioari. Vocea

sufletului. O compari cu vorbele. Cu anii - ani mulgi -,omul ingelege ci asta i-a fost viaga, iar acum trebuie si se

tmpace si si se pregiteasci de plecare. Dar nu prea-i vine

;i i se pare nedrept si dispari pur;i simplu. in grabi. Dinmers. Si, cAnd privqte inapoi, simte in el doringa nu doar

de a povesti despre ale sale, ci;i de a ajunge la secretul

viegii. De a-si rispunde siegi la intrebarea: de ce i s-au

14 Saetlana Alehsieuici

intimplat toate cate i s-au intimplat? Privegte totul cu o

privire putin tristi, de rimas-bun... aproape de dincolo...

Nu mai are rost si minti si si se minti. ingelege cd., Hrd.

gandul mortii, omul nu poate fi deslugit. Thina ei plutqtedeasupra a toate.

Rizboiul este o experiengi. prea intim5.. $i la fel de

nemirginiti ca gi viala omului...O singuri dati o femeie (o aviatoare) a refuzat si ne

intAlnim. Mi-a explicat la telefon: ,,Nu pot... Nu vreau

si-mi amintesc. Am fost trei ani la rizboi-. $i trei ani

de zile nu m-am simtit femeie. Organismul meu a deve-

nit asemenea unui cadavru. N-am avut menstruafie ;iaproape nici un fel de doringe femeie;ti. $i fusesem fru-moasi... Cind viitorul meu so; mi-a cerut mina... Era

in Berlin, lAngi Reichstag... Mi-a spus:

-Rizboiul s-a lncheiat. Am rimas in viali. Am avut

noroc. Hai si ne cisi.torim!Mie mi-avenit si pling. Si gip. Si-l lovesc! Cum si ne

cisitorim? Acum? Printre toate astea? in funinginea asta,

printre ciri.mizile innegrite... Uiti-te la mine! Uiti-tecum suntl Fi mai intii din mine femeie: adu-mi fori,fr-mi curte, spune-mi vorbe frumoase! Mi-e atit de dorde toate astea! Abia aqtept! Mai ci nu l-am lovit... Mi-avenit siJ lovesc... El avea un obraz ars, rogu tot, gi am

vizut atunci ci ingelesese - pe obrazul acesta ii curgeau

lacrimi. Peste cicatricile inci proaspete... $i i-am spus frriwl

sa creo eu lnsalnl ce spun:

-Bine, hai si ne cisitorim!Iertati-mi"!... Nu pot..."Am inteles-o. Dar aceasta este gi ea o paginS. - sau o

jumitate de pagini - din viitoarea carte.

Rdzboiul nu are chip de ferrreie 15

Texte, texte. Peste tot - texte. i., ,p".t"-.ntele de la

oras si in cisugele delagari, pe stradi, in tren...Ascult... Mi transform tot mai mult intr-o ureche

uria;i, intoarsi tot timpul c5"tre celilalt. ,,Citesc" glasuri.

Omul este mai mare decAt rizboiul...imi rimin in minte exact momentele cAnd este mai

mare. Atunci il stipAne$te ceva mai puternic decAt isto-ria. Ti'ebuie si-mi propun un scop mai larg - s5. scriu

adevirul despre viagi gi moarte in general, nu numaidespre ri.zboi. Si pun intrebarea lui Dostoievski: cAt

de mult e omul oml si cum putem si apirim omenes-

cul din noi? E neindoielnic cI rlul ispite;te. E mai abildecAt binele. Mai atrigitor. Mi cufund tot mai adinc inlumea rizboiului, tot restul a palit pugin, a devenit maiobi;nuit decAt de obicei. E o lume grandioasi;i pridi-toare. ingeleg acum singuritatea celui care s-a intors de

acolo. Ca de pe o alti planeti sau de pe lumea cealalti.El gtie ceva ce algii nu stiu, si cunoa;terea aceasta nuse poate cipita decAt acolo, in apropierea mortii. CAnd

incearci si redea ceva in cuvinte, are senza;tia unei catas-

trofe. Amugegte. Vrea si povesteasci, ceilalgi ar vrea si-linteleagi, dar togi sunt neputinciosi.

Femeile acestea se afi intotdeauna intr-un alt spagiu

decAt ascultitorii lor. Sunt inconjurate de o lume nev5.-

zute. Sunt cel putin trei participangi la discutie: cea

t in insemnlrile de jurnal din 1880-1881, Dostoievski scria ci,,trebuie si gisqti in om omul" (vezi F.M. Dostoievski, Scrisori

despre literaturd $ artii, traducere de Albert Kovics gi NicolaeIliescu, Editura Cartea Romineasci, Bucuregti, 1989, p. 148).