RĂZBOI SFÂNT, JIHAD, CRUCIADĂ.

Violentă şi religie în creştinism şi islam

(RECENZIE)

Pentru cei care nu ştiu Jean Flori este unul dintre cei mai mari istorici care se preocupă de

istoria medievală. Este un specialist al secolelor XI si XII, secole în care s-a dezvoltat ideea de

război sfânt şi cruciadă. Este autor a numeroase eseuri si scrieri de specialitate dintre care

amintim doar: Le fin du moyen age (2008), Pierre l’Ermite et la premiere croisade (1999).

Carte despre care vorbim a apărut în original în anul 2002 la Paris la editura du Seuil

Histoire cu numele Guererre sainte, jihad, croisade. Violence et religion dansle christianisme et

l’islam. În limba română a apărut la editura Cartier de la Chişinău, în colectia Cartier Istoric. În

această lucrare autorul doreşte sa prezinte pe de o parte evolutia care a avut loc în creştinism

respectiv în islamism vis-à-vis de război, un război declarat sfânt de ambele părţi, iar pe de altă

parte să surprindă conflictele care au apărut între cele două religii şi influenţa pe care cinflictele

au avut-o în dezvoltarea ideei de război sfânt.

Lucrarea se desfăşoară pe 318 pagini şi este împărţită în patru secţiuni flancate la început

de o Introducere (p. 5-11) iar la final de un şir de Documente (p. 255-314) care au rol ajutător în

înţelegerea mai bună a problemei tratate. Cele patru secţiuni sunt următooarele: Războiul şi

creştinismul de la Iisus la Carol cel Mare (secolele I-VIII) (p. 11-60), Războiul şi islamul de la

Mahomed la cruciadă (secolele VII-XI) (p. 61-130), Valorizarea ideologică a războiului în

societatea feudală (secolele VII-XI) (p. 131-196), De la războiul sfânt la cruciadă (secolulXI)

(p. 197-254).

În Introducere (p. 5-11) Jean Flori ne familiarizează cu tema pe care acesta ne-o propune

spre discuţie, anume evoluţia de la pacea propovăduită de Hristos la războiul sfânt predicat de

papa Urban al II-lea, în cazul creştinilor şi amplificarea jihaduluipredicat de Mahomed de la Asia

Mică la întreaga lume. “Creştinismul propovăduit de Iisus se prezintă încă de la început o religie

a păcii, dezaprobând şi condamnând folosirea violenţei şi a armelor. Cu toate acestea, la

sfârşitul secolului al XI-lea, papa Urban al II-lea propovăduieşte cruciada, expediţie de război

1

sfânt…Altfel spus, atitudinea Bisericii creştine faţă de război a cunoscut o evoluţie atât de

profundă încât vorbim în cazul acesta de o revoluţie doctrinară”(p.5)

Prima parte: Războiul şi creştinismul de la Iisus la Carol cel Mare (p. 11-60), se doreşte a

fi o scurtă prezentare a păcii propovăduită de către Iisus Hristos şi felul în care a evoluat credinţa

creştină în timpul Imperiului roman păgân, în care creştinii refuzau lupta fiind martirizaţi şi în

timpul Imperiului roman creştin când creştinii acceptă un război defensiv pentru apărarea

imperiului în care îşi puteau profesa liber credinţa.

Secţiunea a doua: Războiul şi islamul de la Mahomed la cruciadă (p. 61-130) ne pune în

faţă felul în care războiul este prezentat în Coran, felul cum Mahomed a aplicat versetele

referitoare la război, iar spre final felul în care versetele referitoare la război au fost înţelese şi

aplicate de către urmaşii lui Mahomed, jihadul ajungând să justifice noile cuceriri arabe.

În partea a treia: Valorizarea ideologică a războiului în societatea feudală (p. 131-196),

vom găsi o prezentare a modului în care războiul este privit ca o ideologie o dată cu apariţia

ordinelor cavalereşti, dar mai ales o dată cu nevoia papalităţii de a încheia diferite alianţe cu

puterile politice ale vremii pentru aşi apăra teritoriile pe care aceasta (papalitatea) le poseda.

Acum are loc o sacralizare a războiului deoarece acum războiul are ca scop apărarea scaunului

Sfântului Petru invocându-se în intervenţia sfinţilor în aceste războaie, drept urmare a acestor

lucruri au loc canonizări de “sfinţi războinici”.

Ultima secţiune: Dela război sfânt la cruciadă (p. 197-254) prezintă ultimul pas în

sacralizarea războiului, pas care s-a făcut o dată cu cucerirea Ierusalimului, acum apărând ideea

de cruciadă, dar aceasta nu s-a născut în 1095 ci rezultă dintr-o evoluţie lentă care a avut loc pe

parcursul a mai multor secole.

Documentele (p. 255-314), puse la finalul celor patru părţi au rolul de a ne edifica într-o

mai mare măsură în ceea ce priveşte ideea de război sfânt, cruciadă şi jihad în creştinism

respectiv în islamism.

În cartea lui Jean Flori vom găsi un autor stăpân pe metodologia istoriografiei medievale,

în care se dezvoltă ideea de război sfânt şi mai apoi de cruciadă, şi totodată vom găsi o privire

2

obiectivă asupra evoluţiei perspectivei asupra războiului în creştinism şi înfluenţa pe care islamul

a avut-o în dezvoltarea acestei idei(de cruciadă).

Nu putem încheia prezentarea acestei lucrări înainte de a spune că este de o reală valoare

pentru literatura de specialitate din România şi publicarea ei este salutară. In ceea ce priveşte

conţinutul nu suntem de acord cu semnul de egalitate pe care acesta (Jean Flori) îl pune între

cruciadă şi islam, cele două diferenţiidu-se prin aceea că cruciadele sunt expresia unei Europe

aflate în plină transformare şi expansiune economică, dar aceasta este o altă tema care nu îşi

găseşte locul aici.

Cu toate acestea lucrarea rămâne de o incontestabilă valoare fiind printre singurele lucrări

de specialitate care tratează evoluţia creştinismul şi a islamismului în paralel din perspectiva

războiului sfânt.

Chira Ionuţ

Teologie Pastorală anul II

3