1. Ce este știința? “ Ştiinţa este o uşă a cărei cheie este cercetarea” Anton Pann

Știința (din lat. scientia = cunoaștere) se poate referi la:

Investigarea sau studiul naturii prin observație și raționament

Suma tuturor cunoștințelor acumulate în urma acestei cercetări

Matematica, studiile cantităților și ordinilor, sunt denumite deseori știință sau științe, însă rezultatele cercetării matematice, cunoscute ca teoreme, sunt obținute din derivații logice care presupun mai degrabă sisteme axiomatice decât o combinație între observație și raționament. Multe metode matematice au o utilitate fundamentală în științele empirice, ale căror fructe sunt ipotezele și teoriile.

Conform Dicționarului explicativ al limbii române, știința este „un ansamblu sistematic de cunoștințe despre natură, societate și gândire; ansamblu de cunoștințe dintr-un anumit domeniu al cunoașterii”.

Stiinta ca rezultat al cercetarii poate fi definita in doua moduri si anume:

         a)    Privita in general, stiinta reprezinta "Totalitatea cunotiintelor stiintifice acumulate in decursul vremii, avand la baza descoperirile ipotezelor realizate de savantii,oamenii de stiinta si pecialistii din intreaga lume si care au fost puse in slujba omenirii.

        b)     Privita in sens restrans, fiecare stiinta este formata dintr-o mare diversitate de cunostiinte specifice unui domeniu, ramura sau specialitate, acumulate in timp, ca rezultat al cercetarii desfasurate.

2. Ce este metoda științifică?

Metoda științifică sau procesul științific este fundamental pentru investigația științifică și pentru dobândirea de către comunitatea științifică de noi cunoștințe bazate pe dovezi fizice. Savanții folosesc observația și raționamentul pentru a propune explicații provizorii pentru fenomene, numite ipoteze. Sub presupunerea materialismului metodologic, evenimentele observabile din natură (inclusiv operele artificiale ale omenirii) se explică doar prin cauze naturale, fără a presupune existența sau nonexistența supranaturalului. Prognozele derivate din aceste ipoteze sunt testate prin diferite experimente, care ar trebuie să fie reproductibile. Un aspect important al unei ipoteze este că trebuie să fie falsificabilă, cu alte cuvinte, trebuie să se poată verifica dacă este falsă. Dacă o propoziție nu este falsificabilă, atunci nu este o ipoteză, ci o opinie sau afirmație care se află în afara domeniului de cercetare științifică. Este de asemenea important de știut că o ipoteză nu poate fi dovedită, mai degrabă, datele dintr-un experiment anume conceput pentru a testa o ipoteză pot ori să sprijine ori să respingă acea ipoteză.

Metoda științifică costă în următoarele faze:

Observarea unui fapt

Formularea unei probleme

Propunerea unei ipoteze

Realizarea unui experiment controlat, pentru a testa validitatea ipotezei

Temă

3. Ce este “cercetare științifică”?

Cercetarea stiintifica e acel loc unde se pun intrebari si se cauta raspunsuri la cele mai dificile si mai importante probleme din stiinta si tehnologie, cu un impact direct asupra bunastarii omenirii pe termen mediu si lung. Descoperirile si inventiile stiintifice au un rol crucial in imbunatatirea calitatii vietii in toate aspectele, de la medicina pana la divertisment. De asemenea ele asigura viitorul a sapte miliarde de oameni care impart aceeasi planeta, cu resurse limitate. Rezultatele cercetării științifice sunt documentate minuțios. Pentru aceasta există standarde, care asigură posibilitatea de a explica pașii care duc la o anume concluzie. Aici este importantă și publicarea tuturor surselor folosite și luarea în considerare a nivelului actual la care se află cercetarea în domeniul respectiv. Astfel, rezultatele cercetării devin comparabile, la fel precum progresul însuși în disciplina respectivă. Lucrările de cercetare fac trimitere una la cealaltă. Ele vin în sprijinul, critică sau perfecționează teoriile existente.

4. Care sunt nivelele de cunoaștere științifică?

Cunoasterea stiintifica presupune doua niveluri relativ distincte care însa se presupun reciproc: nivelul empiric si nivelul teoretic.

Nivelul empiric consta din datele si faptele empirice ale stiintei. Faptele economice reale sunt subsumate, grupate, indexate si cuprinse în indicatori economici potrivit nevoilor cunoasterii si exigentelor metodologice existente. Ele devin astfel fapte stiintifice, diferite de faptele reale. Stiinta economica, la fel ca orice alta stiinta, nu se opreste la înregistrarea, selectarea si gruparea faptelor stiintifice. Ea continua prelucrarea datelor cu privire la aceste fapte cu ajutorul metodelor statistico - matematice, dezvaluind pe aceasta cale asa numitele legitati sau regularitati empirice, precum repetabilitatea, ciclicitatea, modificarile structurale, corelatiile. Pe baza faptelor stiintifice si a legitatilor empirice (care nu surprind esenta si cauzele fenomenelor) sunt elaborate enunturile stiintifice. Nivelul teoretic este constituit din teoriile stiintifice. În cadrul teoriilor economice sunt formulate notiunile, enunturile si tezele stiintifice, precum si legile economice. Notiunile economice numite concepte, termeni sau categorii economice sunt abstractii care desemneaza o anumita trasatura esentiala a unei clase de fenomene economice (marfa, valoarea, pretul, renta). Pentru a deveni operationale notiunea trebuie însotita de indicatori economici specifici.

Enunturile si tezele teoretice exprima raporturile dintre caracteristicile faptelor stiintifice sub forma unor asertiuni, afirmatii sau negatii. Ele presupun notiunile stiintifice legate între ele în mod logic (cresterea salariului real este determinata de raportul supraunitar al indicelui salariului nominal si al indicelui preturilor).

5. Ce este metodologia cercetării științifice?

Metodologia este stiinta cercetarii stiintifice care se ocupa de ansamblul stiintelor precum si de o anumita stiinta si a carui rezultat poate fi o descoperire, ipoteza sau teorie. (A fost denumita "stiinta a stiintelor"- KEDROV). Metodologiile dupa continutul si domeniul de aplicare sunt de doua feluri: metodologia generala si metodologia specifica. Metodologia generala este formata din:

a) Metodologia clasica formata din totalitatea metodologiilor utilizare in decursul vremii, in cercetarea stiintifica si din care fac parte: observatia, analiza si comparatia, sinteza, inductia, deductia sau rationamentul, studiile de caz si generalizarea concluziilor.

Metodologia specifica se utilizeaza numai intr-un cadru restrans, asupra unui singur domeniu al unei stiinte.

6. Care sunt condițiile pe care trebuie să le îndeplinească o teorie pentru a răspunde cerințelor supuse de cunoașterea științifică?

Pentru a raspunde exigentelor puse de cunoasterea stiintifica, o teorie trebuie sa satisfaca unele conditii elementare:

coerenta logica - enunturile sa se afle în relatii de compatibilitate reciproca deductibilitate - enunturile deriva logic unele din altele completitudine - teoria stiintifica tinde sa acopere explicativ domeniul la care se

refera, sa formuleze toate relatiile semnificative pentru cunoasterea acestuia la un moment dat.

verificabilitate - orice teorie stiintifica trebuie sa cuprinda procedee care sa o lege de experienta, precum si criterii esentiale de verificare a continutului sau stiintific.

7. Ce este creația științifică?

„Creaţia ştiinţifică este o realitate artistică şi o valoare morală“

Creatia stiintifica este actiunea de a crea opere stiintifice, sau un produs (valoros) al muncii creatoare, opera creata; Realizarea unei lucrari cu tot ce inseamna ea, definitivarea planului general al lucrarii,elaborarea si definitivarea tuturor componentelor lucrarii si distribuirea pe intreaga structura a lucrarii si rezultatelor cercetarii, a rezultatelor formularii si verificarii ipotezelor si fundamentarii concluziilor. Stiinta este creatia umana, fiind rezultat al gandirii, inteligentei si inventivitatii, precum si activitatii  de cercetare si creare de bunuri si valori corespunzatoare nevoilor sociale, deosebit de complexe si dinamice.

In decursul istoriei, savantii, oamenii de stiinta prin activitatea lor de cercetare au creat o mare diversitate de stiinte. Dintre acestea amintim: stiintele matematice si economice ca fundament al existentei si evolutiei societatii omenesti, precum si o mare gama de stiinte specifice ca: astronomia, fizica, chimia, biologia, geologia, ecologia, medicina, stiintele sociale si multe altele.

8. Ce este teoria cercetarii stiintifice?

Teoria cercetarii stiintifice este un ansamblu de ipoteze, legi si concepte organizate într-un sistem logic care descriu si explica un domeniu al realitatii obiective sau al constiintei sociale.

9. Care sunt tipurile de cercetare științifică?

Cercetarea stiintifica în calitatea ei de investigare consacrata descoperirii, evidentierii, verificarii si punerii în slujba omului si progresului social a unor noi cunostinte, poate fi delimitata în trei tipuri:

a) Cercetarea fundamentala .- Ea este menita sa descifreze legile naturii, gândirii si societatii, sa asigure deschideri noi spre cunoastere, sa ofere perspective de progres. Un loc deosebit în cadrul ei îl are cercetarea fundamentala orientata spre aplicatii practice în viitor. b) Cercetarea aplicativa. - Acest tip de cercetare, folosind rezultatele celorlalte categorii de cercetare precum si cunostinte empirice, se preocupa de transformarea lor în tehnici si tehnologii concrete, în masini si echipamente noi sau perfectionate, în produse noi sau înnoite, în masuri de perfectionare a conducerii si organizarii economiei, etc.

c) Cercetarea de dezvoltare. - Este consacrata utilizarii rezultatelor cercetarii fundamentale si aplicative în vederea obtinerii unor solutii noi, de principiu, problemelor ridicate de diferite domenii ale tehnicii si economiei.

10. Ce este gandirea stiintifica?

Gandirea stiintifica reprezinta facultatea superioara a creierului omenesc de a reflecta în mod abstract si generalizat realitatea obiectiva. Concentrare a activitatii psihicului asupra unui lucru; meditare; gând. Capacitatea de a-si închipui ceva în mod creator; imaginatie creatoare; fantezie. Gandirea stiintifica a debutat în Grecia o data cu filozofii ionieni Thales, Anaximandros si Anaximenes. Filizofii ionieni sunt primii care au avut convingerea ca oamenii pot întelege universul bazându-se doar pe rationament si nu pe mitologie si religie.

11. Ce este cunoașterea științifică?

Acesta este un model ideal (în unele științe numai o parte din pașii de mai jos pot fi parcurși și

deseori cunoștințele sunt dobândite în alt mod, inclusiv prin hazard):

1. Observarea și măsurarea fenomenelor

2. Acumularea și ordonarea materialului

3. Creearea de ipoteze și modele, prognoze, stabilirea nivelului de importanță

4. Testarea ipotezelor modelului prin experimente, teste, încercări

5. Confirmarea sau infirmarea ipotezelor

6. Publicarea rezultatelor, pentru ca acestea să poată fi validate de alții

7. Modificarea, dezvoltarea sau invalidarea modelului, în funcție de rezultatul testelor și de

opiniile criticilor

8. În cazul confirmării, dezvoltarea unei teorii, care trebuie însă să îndeplinească anumite

criterii

Atât timp cât teoria nu este falsificată, poate să fie considerată cunostință științifică

12. Ce este comunicarea stiintifica?

Comunicarea stiintifica este un rezultat partial sau final al unui studiu stiintific individual sau in grup, este axata, de regula, pe o idee de baza, insotita de analiza de confirmare sau informare a ipotezei, cu caracter de informare sau de dezbatere stiintifica inaintea publicarii, e rodul unor cercetari indelungate, individuale sau in echipa. Se prezinta scris pentru sesiuni de comunicare stiintifica, unde se expune in 5-15 minute.

13. Ce este etica stiintifica?

Etica științifică reglementează buna conduită în cercetarea științifică și inovarea din unitățile și instituțiile de cercetare-dezvoltare. Ea are rolul de a preciza principiile, responsabilitățile și procedurile astfel încât cercetarea științifică și inovarea să se desfășoare în conformitate cu principiile etice acceptate de comunitatea științifică internațională.

16. Ce este istoria stiintei?

 Istoria stiintei se ocupa cu studiul evolutiei societatii omenesti si a legitatilor ei de dezvoltare.

Obiectivul istoriei stiintei este de a cerceta aparitia si evolutia istorica a stiintelor si a disciplinelor lor respective. Ea foloseste în aceste scop printre altele metodele cercetarii istorice. Oamenii de stiinta, care se ocupa cu istoria stiintei, deseori provin din disciplina pe care o analizeaza istoric, ceea ce, în domenii foarte complexe este indispensabil. În acest caz, istoria stiintei apare ca o parte istorica a respectivei discipline.

  17. Ce este omul de stiinta?

Un om de stiinta este un expert în cel putin un domeniu al stiintei care utilizeaza metoda stiintifica pentru a cerceta, cunoaste fapte, legi generale care il ajuta in cercetarea sa dintr-un domeniu stiintific.

18.  Ce este cercetatorul stiintific?Cercetatorul stiintific e o persoana sau un colectiv cu pregatire superioara care desfasoara

activitati de cercetare in cadrul unui Forum Stiintific (Academie, Institut, Fundatie, Agentie) a institutiilor de invatamant sau in particular.

Cercetatorul e omul pasionat si dornic sa patrunda in "Tainele naturii", sa faca descoperiri sau sa aduca elemente stiintifice nooi la ceea ce s-a descoperit si se cunoaste. El traieste pentru stiinta si care ii aduce mari satisfactii.

Cercetatorul trebuie sa posede o pregatire superioara in domeniul profesional si o cunoastere profunda in domeniul cercetat, precum si in directii adiacente. Ell este un student toata viata. Citeste mult si permanent fiind in cunostiinta cu realizarile stiintei in general, darmai ales in domeniul cercetat. O caracteristica a cercetatorului e capacitatea de gandire profunda si de investigatie. Face legatura intre procese sau fenomene si formele de manifestare.

Atitudineal lui este critica, curajoasa si logica. El trebuie sa recunoasca cand a gresit sau nu a reusit in executarea unei teme sau in formularea unei ipoteze, dar fara a renunta la cautarea adevarurului.

19. Cum se clasifică științele?1.ştiinţe experimentale sau empirice – se raportează la obiecte date în experienţă şi se

validează prin intermediul controlului experimental2. ştiinţe formale (matematica şi logica) – fondate pe baza deducţiei, au ca punct de

plecare axiome (nu este nevoie de experimente întrucât nu au un obiect exterior construcţiei lor)3. ştiinţele socio-umane (istoria, sociologia, psihologia…) statut controversat

(dacă li se pot aplica metodele şi limbajul ştiinţei experimentale se reduc la un caz particular al acesteia, alături de ştiinţele naturii)

W. Dilthey se impune o distincţie între ştiinţele naturii şi ştiinţele spiritului (în virtutea particularităţilor obiectului lor – omul – ştiinţele umane ţin de un alt tip de demers care nu este fondat pe verificarea experimentală, ci pe interpretarea intenţiilor umane)

20. Cum se clasifică științele economice?

Delimitarea sau clasificarea stiintelor economice difera de la o scoala economica la alta, de la o tara la alta.

 In principal, exista 2 criterii de baza in clasificarera stiintelor economice:criteriul evolutiv si crieteriul sferei de analiza economica. Plecand de la aceste aspecte. Stiintele economice au fost clasificate astfel:

1)Stiintele economice teoretice

2) Teoria doctrinelor economice

3) Istoria economica

4) Statistica economica