raspunsuri intrebari audit

8/16/2019 Raspunsuri Intrebari Audit

1/7

1.

Care este continutul scrisorii de angajament

Forma si continutul scrisorilor de angajament pot sa difere de la un client la altul darele trebuie sa cuprinda, in general, referiri cu privire la:

- Obiectivul auditului situatiilor financiare;

-

Responsabilitatea conducerii entitatii auditate pentru intocmirea situatiilor financiare, inconformitate cu prevederile standardului 200“Obiectivele si principiile generale careguverneaza auditul situatiilor financiare”;

- Cadrul de raportare financiara adaptat de catre conducerea entitatii auditate in vedereaintocmirii situatiilor financiare care fac obiectul auditarii;

- Sfera angajamentului de audit, cu trimiteri la prevederile legislatiei in vigoare, precum sila reglementari sau norme ale organismelor profesionale la care auditorul adera;

- Structura rapoartelor sau a oricarei alte forme de comunicare a rezultatelorangajamentului;

- Precizarea faptului ca exista un risc inevitabil ca unele denaturari semnificative saramana nedescoperite datorita faptului ca auditorul se bazeaza pe testari, avand si altelimitari inerente. De asemenea, aceasta situatie poate fi cauzata si de faptul ca oricesistem contabil si de control intern prezinta o serie de limitari inerente;

- Posibilitatea auditorului de a avea acces nelimitat la orice inregistrari, documentatii sialte informatii solicitate in legatura cu auditul.Pe langa aceste aspecte, o scrisoare de angajament mai poate contine elemente legate

de:

- Dorinta auditorului de a primi din partea conducerii entitatii auditate o confirmarescrisa cu privire la declaratiile facute in legatura cu auditul;

- Acceptarea de catre clientul de audit a termenilor angajamentului, prin confirmareaprimirii scrisorii de angajament;

-

Descrierea oricaror alte scrisori sau rapoarte pe care auditorul le va emite catre client;- Elementele de baza pe care se fundamenteaza calculul onorariilor si orice acorduri

privind plata lor.

2.

Care sunt consecintele pragului de semnificatie

La sfârsitul misiunii, auditorul elaboreazã lista recapitulativã a constatãrilor fãcute încursul sondajelor si verificãrilor sale, inclusiv a examinãrii diverselor obiective privind întreprinderea auditatã. În cazul foarte frecvent când întreprinderea procedeazã la rectificãrilesugerate de auditor, acesta va putea acorda o certificare fãrã rezerve.Atunci când constatãrile au un caracter semnificativ, auditorul, dupã caz, va fi determinat sãadopte una din solutiile urmãtoare:● Certificare cu rezerve: in acest caz auditorul este în mãsurã sã determine rubricile si posturiledin situatiile financiare la care face referire rezerva sa. Raportul va indica deci, într-o modalitatecare sã precizeze elementele care fac obiectul rezervei sale si cum aceste elemente pot fi corijatesi, dacã este posibil, influenta pe care aceastã corectie o va avea asupra conturilor anuale.● Refuzul de certificare. Apare în toate cazurile în care regularitatea si sinceritatea contabilitãtiisi a conturilor anuale nu prezintã o imagine fidelã, clarã si completã a patrimoniului, a situatieifinanciare si a rezultatelor.


2/7

● Imposibilitatea certificãrii. Dacã auditorul considerã cã întreprinderea nu i-a pus ladispozitie sau nu i-a putut furniza elemente suficiente pentru a-i permite sã stabileascãconcluziile sale, el va consemna în raportul sãu cã nu este în mãsurã sã emitã o opime.

3. Metoda analitica de calcul si de estimare a pragului de semnificatie

Se disting douã faze si 5 etape necesare estimãrii pragului de semnificatie pe bazaanalizei domeniilor semnificati ve prezentate anterior.

Faza de planificare a profunzimii testelor cu douã etape:a. Fixarea valorii preliminare a pragului de semnificatie;b. Repartizarea valorii preliminare a pragului de semnificatie.

Faza de evaluare a rezultatelor, în care se disting trei etape:c. Estimarea valorii totale a prezentãri lor eronate din segment;d. Estimarea valorii cumulate (combinate) a prezentãrilor eronate;e. Compararea estimãrii valorii cumulate cu valoarea preliminarã sau revizuitã a pragului de semnificatie.

În concl uzie , tinând seama de incidenta asupra rezultatului net si eroarea cumulatã fiind

superioarã pragului de semnificatie global, auditorul trebuie sã sugereze corectarea postului stocuri pentru

a putea certifica fãrã rezerve conturile anuale.

4.

Importanta controlului intern pentru auditor

Auditorul trebuie sã cunoascã suficient procedurile de control intern, pentru a elaboraplanul de audit. Controlul intern influenteazã direct programul de control al conturilor alauditorului astfel:

Programul de control al conturilor poate fi:

- restrâns, când controlul intern permite un grad rezonabil de asigurare cã înregistrãrilecontabile sunt fiabile; se poate, deci, reduce volumul sondajelor asupra soldurilorconturilor, iar controlul rulajelor, efectuat cu ocazia verificãrii functionãrii sistemului,poate fi completat cu un examen analitic;

-

extins. când nu se poate sprijini pe controlul intern; volumul sondajelor va fi mai mare siacestea trebuie sã se facã atât asupra soldurilor cât si asupra rulajelor.Auditorul trebuie sã documenteze, în dosarul de lucru, analiza sa asupra sistemelor

contabile si de control intern din întreprindere si evaluarea sa asupra riscului legat de control.

5.

Prezentati tehnica sondajului

Sondajul este definit ca o tehnicã ce constã în selectionarea unui anumit numãr sau pãrtidintr-o multime, aplicarea la acestea a tehnicilor de obtinere a elementelor probante siextrapolare a rezultatelor obtinute asupra esantionului la întreaga masã sau multime.

Tehnica sondajului este reglementatã de Standardul International de Audit (ISA) nr. 530.


3/7

●în unele cazuri, în general cu ocazia verificãrii functionãrii controlului intern, auditorulcautã sã demonstreze cã elementele care constituie masa, multimea, prezintã o caracteristicãcomunã; sondajele efectuate în astfel de cazuri sunt sondaje asupra atributiilor;

●în alte cazuri, în general cu ocazia controlului conturilor, auditorul cautã sã verificevaloarea datã unei multimi sau unei mase; acestea sunt sondaie asupra valorilor.

Auditorul poate folosi în general douã tipuri de sondaje: sondajul statistic si sondajulnestatistic. Alegerea între cele douã tipuri de sondaje depinde de pregãtirea profesionalã aauditorului si de gradul de credibilitate pe care acesta doreste sã îl dea concluziilor sale.

Eficacitatea unui sondaj este conditionatã de definirea precisã a obiectivelor sale.Auditorul trebuie deci sã explice: ce cautã sã demonstreze, sã probeze ; cã rata erorilor existente în multime (masã) nu depãseste rata maximã acceptabilã de anomalii de functionare.

Alegerea tehni cii de lucru r etinute depinde de urmãtori i f actori :

-talia masei respective;-capacitatea acesteia de a îndeplini obiectivele sondajului;-raportul cost/eficacitate al tehnicii alese.

Evaluarea rezultatelor.

Înainte de tragerea unei concluzii generale asupra rezultatelor obtinute, fiecare anomalieconstatatã este examinatã în sensul aprecierii dacã aceste anomalii sunt sau nu reprezentative pentru masa(multimea) respectivã. Anomaliile exceptionale sunt analizate si tratate separat si numai dupã izolareaefectelor acestora este posibilã extrapolarea rezultatelor obtinute asupra esantionului la întreaga multime(masã) care a servit ca bazã sondajului.

Concluziil e sondaju lu i . Concluzia finalã asupra postului, tranzactiilor sau operatiilor care aufãcut obiectul controlului va fi suma concluziilor trase:

- asupra elementelor cheie care au fãcut obiectul unui control;

- asupra anomaliilor exceptionale constatate;

- asupra restului masei (multimii).

6.

Prezentati tehnica observarii fizice

Observarea fizicã este mijlocul cel mai eficace de verificare a existentei unui activ, însã eanu aduce decât o parte din elementele probante necesare si anume numai existenta bunuluirespectiv;celelalte elemente probante ca: proprietatea asupra bunului, valoarea atribuitã etc.trebuie verificate prin alte tehnici. Actiunile întreprinse de auditor pe linia controluluistocurilor, de exemplu, au ca obiectiv asigurarea cã:

● întreprinderea a prevãzut mijloace corespunzãtoare care permit recenzarea activelor înconditii de fiabilitate;aceastã fazã a interventiei constã în studierea procedurilor de inventarieresi se situeazã deci înaintea inventarierii propnu-zise;

● aceste mijloace sunt puse în aplicare în mod satisfãcãtor; aceastã fazã constã înverificarea faptului cã persoanele însãrcinate cu inventarierea aplicã în mod corect procedurilesi se situeazã în timpul inventarierii popriu-zise;

● lucrãrile de inventariere au fost corect exploatate (valorificate); aceastã fazã constã în acontrola dacã cantitãtile recente sunt cele utilizate pentru evaluarea sumei stocurilor si sesitueazã deci dupã inventarierea propriu-zisã.


4/7

7.

Prezentati confirmarea externa

Este o procedurã care constã în a cere unui tert având legãturi de afaceri cu întreprinderea verificatã, sã confirme direct auditorului informatiile privind existentaoperatiilor, a soldurilor etc. Procedura se demareazã cu acordul conducerii întreprinderiisupusã controlului; dacã aceasta nu se aratã favorabilã pentru o astfel de procedurã, auditorul

se poate gãsi în una din urmãtoarele douã situatii: sau considerã cã tehnicile compensatorii decontrol îi aduc elemente suficiente de probã sau considerã cã alte controale nu-l conduc laelemente probante fatã de limitele impuse de conducerea întreprinderii.

Standardul International de Audit (ISA) nr. 505 defineste principalele cazuri în careauditorul are obligatia sã procedeze la folosirea tehnicii confirmãrii directe:

- confirmarea unor cauze în baza cãrora s-au realizat unele tranzactii;- confirmarea de cãtre bãnci a soldurilor conturilor si alte informatii considerate

necesare;- confirmarea conturilor de clienti si debitori;- confirmarea stocurilor în depozite vamale, în consignatie si alte stocuri la terti;- valori mobiliare cumpãrate prin intermediari financiari;

- împrumuturi de la terti;- confirmarea soldurilor costurilor de furnizori si creditori.Confirmarea poate sã fie pozitivã. atunci când tertul solicitat îsi exprimã acordul asupra

informatiei primitã sau furnizeazã chiar el informatia, sau negativã. atunci când tertului solicitati se cere sã nu rãspundã decât în cazul în care nu este de acord cu informatia care i s-aprezentat.

Auditorul trebuie sã ia în consideratie orice fapt de naturã sã punã în discutie fiabilitatearãspunsului obtinut la cererea de confirmare externã (directã).

8.

Prezentati procedurile analitice

Procedurile analitice cuprind compararea informatiilor financiare ale întreprinderii:- cu informatiile comparabile ale exercitiilor precedente;- cu rezultatele stabilite de întreprindere - bazate pe bugete sau pe previziuni - sau estimate deauditor (cum ar fi cele privind cheltuielile cu amortizãrile);- cu informatiile similare din sectorul de activitate din care face parte întreprinderea;

Procedurile analitice sunt utilizate în diferite etape ale misiunii de audit si anume:- pentru a ajuta auditorul sã planifice natura, calendarul si întinderea altor proceduri de audit(etapele anterioare);- în controalele substantive pentru gãsirea elementelor probante;

- ca mijloc de revizuire a coerentei de ansamblu a situatiilor financiare.Atunci când auditorul foloseste procedurile analitice ca si controale substantive, trebuie

sã tinã seama de unii factori precum:- obiectivele procedurilor analitice si gradul de fiabilitate al lor;- disponibilitatea informatiilor si fiabilitatea lor;- sursele informatiilor disponibile; sursele externe independente sunt în general mai

fiabile decât sursele interne;- caracterul comparabil al surselor disponibile;


5/7

- cunostintele dobândite cu auditurile precedente etc.Tehnica procedurilor analitice este reglementatã prin Standardul International de Audit

(ISA) nr. 520.

9.

In ce consta auditul estimarilor contabile?

Estimarea contabilã desemneazã o evaluare aproximativã a sumei unui element în absenta unei

metode precise de mãsurare (determinare). Cele mai frecvente estimãri contabile se referã la:

- provizioane pentru deprecierea stocurilor si creantelor;- amortizarea imobilizãrilor asupra duratei lor de viatã estimatã;- venituri anticipate;- impozite amânate;- provizioane pentru riscuri privind procesele în curs;- pierderi asupra unor contracte pe termen lung;

- provizioane pentru garantii.

Auditorul trebuie sã reuneascã elemente probante suficiente si adecvate asupra estimãrilorcontabile cuprinse în situatiile financiare.

10.

Care sunt regulile generale ale examinarii situatiilor financiare?

Reguli generale:Bilantul contabil este întocmit conform normelor contabile în vigoare, auditorul

asigurându-se cã principiul prudentei si al continuitãtii activitãtii sunt respectate (în cazul încetãrii partiale sau totale a activitãtii se va tine seama de incidentele previzibile la închidereaexercitiului) iar principiul independentei exercitiului a fost aplicat.

Bilantul contabil este întocmit sub o formã comparativã, metodele de evaluare siprezentare fiind identice cu cele ale anului precedent; dacã intervin modificãri, ele sã fie înscrisesi justificate în anexã.

Elementele de activ si pasiv sunt evaluate separat fãrã sã se opereze compensatii.Bilantul de deschidere corespunde cu bilantul de închidere al exercitiului precedent.Auditorul procedeazã pentru fiecare cont la verificarea contabilã a credibilitãtii componentelor

sale si ale soldului sãu, regrupate în registrul inventar cantitativ si valoric, dupã caz. Auditorul procedeazã

la o comparare între valorile de inventar furnizate de întreprindere, apreciind credibilitate a lor.


6/7

11.

Care sunt regulile particulare ale examinarii situatiilor financiare?

Reguli particulare:Capitalurile poprii: auditorul verificã îuregistrarea în conturile capitalurilor proprii ale

operatiilor aferente acestora, conform deciziilor adunãrilor generale.

Împrumuturi si datorii assimilate: auditorul cere sã i se comunice documentele care-ipermit sã urmãreascã în detaliu operatiile respective.

Imobilizãri: auditorul verificã tinerea documentelor care permit sã se urmãreascã în detaliu

operatiile aferente tuturor imobilizãrilor si amortizãrilor lor.

Stocuri si productie în curs de executie: auditorul cere sã i se prezinte situatia detaliatã si cifratã a

stocurilor si a productiei în curs de executie, ca si pentru provizioanele aferente constituite pentru

deprecierea acestora întocmite la data închiderii exercitiului sau la o datã cât mai apropiatã. Auditorul

obtine din partea conducerii întreprinderii descrierea metodelor utilizate pentru evaluarea stocurilor si a

productiei în curs. El se asigurã de conformitatea acestor metode cu regulile în vigoare si verificã

aplicarea lor, prin sondaj.

Conturile de terti: Auditorul analizeazã, eventual prin sondaj, soldurile conturilor de terti plecând

de la documentele si informatiile contabile pe care le are la dispozitia sa. El cere sã se procedeze la

efectuarea corecturilor pe care le gãseste necesare.

Conturile de provizioane: auditorul verificã constituirea acestora pe baza documentelor

justificative necesare si înregistrarea în bilant sau anexe.

Conturi de trezorerie: auditorul se asigurã cã întreprinderea întocmeste periodic o situatie

comparativã a soldurilor fiecãrui cont de trezorerie din contabilitate si din extrasele de cont bancare; el

controleazã aceste situatii comparative cel putin o datã pe an.

12.

In ce consta scrisoarea de afirmare?

Posibilitatea unor neîntelegeri între auditor si conducãtori este redusã atunci când acestia din

urmã confirmã în scris afirmatii orale. În plus, este cazul sã se obtinã o scrisoare care sã confirme

afirmatiile verbale primite cu privire la elementele semnificative ale situatiilor financiare, pentru care

auditorul nu se poate astepta in mod rezonabil sã obtinã elemente probante suficiente.

Când este cerutã conducãtorilor, scrisoarea de afirmare trebuie sã fie adresatãauditorului, sã cuprindã informatiile cerute si sã fie regulamentar datatã si semnatã. Dacãconducãtorii refuzã sã ateste printr-o scrisoare de afirmare afirmatiile pe care auditorulleconsiderã necesare, acest refuz va constitui o limitare a întinderii lucrãrilor sale. Într-unasemenea caz, auditorul va trebui sã repunã în cauzã încrederea acordatã celorlalte afirmatiiprimite de la conducãtori si sã se întrebe dacã acest refuz poate avea o altã incidentã asupraraportului sãu.


7/7

Dacã conducãtorii refuzã sã confirme în scris o afirmatie verbalã, acest refuz va constitui o

limitare a întinderii lucrãrilor auditorului, exceptând cazul când el este convins cã existã motive fondate si

acceptabile pentru acest refuz si cã se poate sprijini pe afirmati a verbalã.

Scrisoarea de afirmare permite:

-clarificarea rãspunderilor ce revin conducãtorilor întreprinderii si auditorului;-înstiintarea conducerii întreprinderii asupra modului de influentare a situatiilorfinanciare de cãtre informatiile pe care numai ea le detine.

Aceastã scrisoare de afirmare nu înlocuieste procedurile de verificare ce trebuie efectuate de cãtre

auditori.

raspunsuri intrebari audit

Documents