Cateva date despre originea raselor de porumbei voiajori

Porumbelul voiajor s-a format in Belgia, in trei mari centre: Verviers-Liege, Antwerpen si Bruxelles.

Fondatorii celor trei rase de porumbei calatori in perioada 1850-1920 au fost urmatorii:

1. Linia Verviers-Liege – fondata de catre Alexander Hansenne, Ruhl, Lucien Bastin, Pascal Delrez, Renier Gurnay.

2. Linia de Antwerpen a avut ca principali fondatori pe: Ulens, Charles Wegge, Jules Janssen, Sofle, Benoid Schoeters, Aime Van den Bosch, dar si pe De Bruyn, Van Erdert, M. Gits, Vekeman, Bonami, De Ridder.

3. Linia porumbeilor de Bruxelles i-a avut ca fondatori in principal pe: E. Grooters, M. Delmote, Swiggers, Reyland, iar in secundar si pe Carpentier, Rey, Junon.

In secolul XX au aparut mai multe linii importante de porumbei. Printre acestea s-au aflat si cele ale urmatorilor columbofili:

- Alois Stichelbout: incepe in anul 1922 cu doi porumbei de la Alfons Derumeaux. In 1927 introduce doi porumbei de la Vincent Marien, porumbei care proveneau de la Karel Wegge. A mai introdus porumbei de la Alfons Van de Welde (care proveneau de la Theo din Oudenburg). Ulterior mai introduce porumbei de la Van Hee, Cattrysse, Legase Blondeel, Declerq

- Andre Brouchaert: Cattrysse, D.V. Hasten, Van Hee, Roger Vereecke

- Andre Lietaer: Delbar, Delaere, Stichelbout-Labeeuw, Tremery, Vereecke

- Andre Vermote: Charles Van der Espt, Castelyn, Gebr. Denys, Van de Velde, Devriendt, Cattrysse, Casteleyn, D.V. Hasten

- Charles van der Espt: Vandevelde, Jules Van der Espt, Delbar, Sion, Stichelbout, Hector Desmet, Andre Vanbruaene

- Corneil Horemans: Grooters

- D.V.Hasten: Van Hee, Vereckee, P. Bostyn, Stichelbout

- Daniel Van Leulecroeck: Valere Desmet Mattys, Cattrysse, Huyskens Van Riel, Van Hee, Stichelbout

- Dr. Bricoux: Wegge, Andre Sluys, Grooters, Hansenne, Baclene, Francois Peters, Bekeman, Sion

- Edmond Tournier: Senior Tournier, Rene Maes, Janssen

- Emiel Denys: Senior Denys, Vandevelde, Charles van der Espt, D.V. Hasten, Van Hee, Stichelbout

- Emiel Dewerdt si fiii: Charles van der Est, Marcel Desmet

- Emile Matterne: Stichelbout, Commine, Vanbruaene, Charles van der Espt, Hansenne, Duray, Cattrysse

- Ernst Duray: Dr. Bricoux, Vandevelde

- Etienne Devos: Alois Stichelbout, Cattrysse

- Fratii Herbots: Reggers, Clerinkx, Stoces (care are sange Janssen, Huyskens van Riel, Stichelbout), Cattrysse, Dondoover

- Fratii Janssen: Wegge, Swiggers-Grooters, De Cenlaer, Benoid, Joseph Schooters, Fonske Ceulemans, Fabry

- George si Victor Fabry: intre 1914-1924 cultiva porumbei de A. Hansenne. In 1924 introduce Baclene, in 1934 Havenith, in 1945 introduce Bricoux + Duray, in 1951 introduce Van Bruaene + Scheemacker, in 1958 introduce porumbei de la Callaer din Lauvain, apoi introduce Janssen. A mai introdus porumbei de la Wegge, Vandevelde, Duray, De Sommer

- Gerard Van Hee: Van der Espt, Huyskens Van Riel, Desmet Matthys, Janssen, Stichelbout, Devriendt, Jules Mattys, D.V. Hasten, M. Roosens

- Germain Imbrecht: Sion, Bricoux, Vandevelde, Van Spitael, Stichelbout, D.V.Hasten, Cattrysse, Van Hee, Van der Espt, Desmet Matthys

- Gust Debaere: D. Matthys, Devriendt, Rene de Meester

- Hansenne – Gourney: Van Skinger – E. Havenith, Charles Wegge, Ulens, Vekemans, Grooters

- Hector Desmet: Horeman, Havenith, Degreef, Cattrysse, Vanbruaene, Charles van der Espt, Desmet Matthys

- Huyskens Van Riel: Vincent Marien, Frank Nuyens, D.V. Hasten, Cattrysse, Havenith, Desmet Matthys, Jos Van den Bosch

- Jan Grondelaers: Van Riel, Hofkens, Janssen, Cobut, Van Hee, Kellens, Raul Verstraete, Staf Van Riel

- Jef Houben: Janssen, D. Matthys, Ceulemans, Dr. Linsen, Marimann-Rey, De Baere, Huyskens van Riel

- Jef Symons: Couvent, Vandevelde, Vermeyen, Horemans, Vincent Marien, Plateaux

- Jos Van den Bosch: Aide Van den Bosch, Wegge

- Jules Ryckaert: Wegge, Debaere, Goosens, Bremdonckx, Raoul Verstraete, Marcel van Achter, Jef Symons, Desmet Mattys

- Julien Commine: Vandevelde, Wegge-Foche, Leopold Lamotte, Sion

- Karel Meulemans: Van de Bosch, Janssen, Adrien Wouters

- Marc Roosens: Van Spitael

- Maurice Beuselinck: Cattrysse

- Maurice Delbar: Wegge, in 1919 introduce Marcels si Depretaer, in 1921 porumbei de la Portois din Rosse, in 1922 porumbei Deloivroy din Rosse, in 1928 porumbei de la Depretaer, in 1952 porumbei Danahine din Baseches, in 1952 porumbei de Bricoux, Vanbruaene, Charles van der Espt

- Norbert Norman: Fundatia este Van Bruaene, apoi a mai introdus Jules Gallez, Cattrysse, Van Hee, Sion, Charles Van der Espt, H. Desmet, Stichelbout, Huyskens van Riel-

- Oscar si Gerard Cattrysse: Stichelbout, Delbar, Havenith, Huyskens Van Riel, Hector Desmet, Guy Vinois,Janssen, M. Roosens, Charles Van der Espt, Devriendt, Lamonte, Vandevelde-Castelyn, Derumeaux, Degant

- Oscar si Maurice Devriendt: Vandevelde, Charles van der Espt, Cattrysse

- Paul si Robert Sion: Wegge, Bricoux

- Pol Bostyn: H. Van Riel, D.V. Hasten, Cattrysse, Janssen, M. Roosens, Devriendt, Van der Espt

- Raul Van Spitael: Horemans, Stichelbout, Commines, Duray, Van der Espt, Hector Desmet, Delbar, Cattrysse, Oscar Devriendt, M.Roosens, Janssen

- Raymond Cobut: Duray, Cattrysse, Commines

- Roger Desmet Matthys: Valere Desmet Mattys

- Roger Vereecke: Commine, Jerome Vereecke, D.V.Hasten (`Jonge Izeren`), Roste Tanghe, Cattrysse

- Silvere Toye: Robert Reybroecke, Norbert Norman

- Theo Vandevelde: Alfond Vandevelde (fratele), Wegge-Jules Janssen, George Plateau Edmond Vermote, Aime Van den Bosch, Commines, Cattrysse, Nestor Tremmery, Ch. Van der Espt

- Van Bruaene: Stichelbout, Derumeaux, Benoot, Gourney, Cattrysse, Willequet, Labeeuw, Oscar Devriendt, Commines, Vandevelde, Charles van der Espt, De Baere

- Van Elsacker: Wouters, Meulemans, Stoces, William Geerts

- William Geerts: Horeman, Meulemans, Adrien Wouters

In continuare prezentam alte date suplimentare

despre culturile de baza ale altor celebritati columbofile

- Andre Bronckaert: D.V. Hasten si Van Hee (linia porumbelului `Monsieur`), Van der Espt, Van Spitael (linia lui `Perpginan`), Pol Bostyn, M. Roosens

- Charles Desplenter: Hector Desmet, M. Roosens, Englebienne, Van Neste, P. Gilmond

- Charles van der Espt: Devriendt, Stichelbout, Sion, Cattrysse, H. Desmet, Van Bruaene

Combinatii recomandate: Delbar + Cattrysse + Janssen

Combinatii recomandate: Oscar Devriendt + H. Desmet; H. Desmet + Van Bruaene; Van Spitael + Delbar + Horeman; Tremmery + Delbar; M. Roosens + Van Spitael; H. Desmet + Delbar

Combinatii recomandate: Pol Bostyn + D. Matthys; D. Matthys + Janssen; M. Roosens + Pol Gilmont; Van der Espt + H. Desmet; Guy Vinois + Englebienne; Van Bruaene + Devriendt; Bricoux + Van der Espt; Tremmery + Delbar

Combinatii recomandate: Stichelbout + Cattrysse + Janssen

Combinatii recomandate: Delbar + Cattrysse + Duray + M. Roosens

- Daniel Ceulebroeck: D. Matthys

- Daniel Labeeuw: Stichelbout, Cattrysse, Van Bruaene, Van Hasten, P. Bostyn, Emile Denys, Guy Vinois

- De Norre si Fiii: H. Desme

- Dr. Linsen: Janssen, Delbar de la Albert Metsaars

- Dubocage: Sion, Duray, Delbar, H. Desmet, Van Spitael, Pol Bostyn

- Duray Ecaussinnes: Bricoux, Sion

- Elie Nagels: Duray, Delbar, Horeman, Bricoux, Van Spitael

- Englebienne: Commines, Van Spitael, Van der Espt, Duray, M. Roosens

- G.Goosens: Fabry, Delbar, Vermejen, M. Desmet

- Guy Vinois: Degandt, Commines, H. Desmet, Van Bruaene, Labeeuw, O. Devriendt, Van der Espt, Cattrysse, M. Desmet, Delbar (linia lui `Ballon`)

H. Desmet (V. Espt + Van de Welde) + J. Matthys + Cattrysse

- Hector Berlangee: Delbar, Bricoux

- Heinz Fulgoni: M. Desmet, Stichelbout

- Jan Aarden: Delbar + Deggufroy

Janssen + H. Van Riel + Stichelbout + Gayskans

- Jokel Klaus: Dr. Linsen, Thei Hartogs, J. Aarden, Janssen

- Josef Lahner: Delbar, Janssen

- Louis Pepermans: Dorsan Naessens, Jacques Tournierm, Roger Vereecke, Raoul Van Spitael, H.Desmet, Van Hee, Gilbert Vandewegge, Adolf Santens, Fabry

- Lucien si Dirk Denore: Hector Desmet, Oscar Devriendt, Hector Berlangee

- Marcel Braakhuis: D. Ijzeren + `Sohn 131` (Aarden), `Oude Zwarte`, Van Hee, D.V.Hasten, Janssen

- Marcel Desmet: Stichelbout, O. Devriendt, Van Bruaene, Van der Espt, H. Desmet, Bricoux, Delbar

- Nestor Tremmery: Gourney, Vandevelde, Baclene, Bricoux

- Oscar Desmet: Deschamp Van Hasten, Roger Vereckee, Van Hee, Vermote, Cattrysse.

- Paul Gilmont: Van Bruaene, Albert Gorin, Oscar Devriendt, Van Tuyn, Caramine + Stichelbout + Stassart

- Peters (Germany): Janssen, Robert Venus

- Raoul Verstraete: Janssen, Robert Venus

- Raymund Hermes: Janssen, Aarden, Van Riel, Stichelbout

- Thei Hartogs: Janssen, Goosens

- Valere Desmet Matthys: H. Desmet, R. Verstraete, Gilbert, Devriendt, Coppens-Lombaerde

- Valonie French: Hansenne, Bricoux, Englebienne

- Van de Bosch: Van Riel + Janssen

- Van Hinault si Francois Christen: Delbar, Cattrysse, Van Spitael, Marc Roosens

- Willequet Bras: Nestor Tremmery, Hector Desmet, Fabry

- Willyman: Delbar, Cattrysse, Havenith, D. Matthys, Janssen

Cateva combinatii de porumbei care de-a lungul timpului au dat nastere la campioni:

1. D.V. Hasten + Huyskens Van Riel

2. Huyskens Van Riel + Van Hee

3. Hector Desmet + Cattrysse

4. M. Roosens + P. Bostyn

5. Cattrysse + Havenith

6. Guy Vinois + Cattrysse

7. Janssen + Van Spitael

8. Delbar + Cattrysse + Janssen

9. Stichelbout + Cattrysse + Janssen

10. M. Roosens + Van Spitael

11. M. Roosens + Van Hee

12. Delbar + Tremmery + M. Roosens

13. Van Hee + D. Matthys

14. Duray + Van Spitael

15. P. Bostyn + D. Matthys

16. Fabry + Huyskens Van Riel

17. D. Mattys + Delbar

18. Dordin + Sion

19. Stichelbout + Sion

20. D. Matthys + M. Roosens

21. Stichelbout + Janssen 5 Studiu asupra zborului porumbelului fondist In general porumbelul de fond ignora grasimile; la el nu gasesti tesuturi abundente inutile, greutate moarta de dus, ci muschi de fier, corp tare ca piatra. Penajul sau este des si suplu; in punctul in care marginea aripii atinge corpul este tare, strans, dand impresia ca exista acolo un lucru foarte rezistent, astfel ca marginea aripii este bine proportionata, subiectul pare foarte frumos adaptat. Dl. Boel, eminentul conducator al Serviciului Laboratoarelor Aerodinamice de stat belgiene, a tinut o foarte frumoasa si interesanta conferinta asupra zborului porumbeilor, la 22 martie 1925, la Schaerbeek. Dl. Boel s-a specializat in studiul zborului tuturor organismelor inaripate si este aparatorul calificat a unei teorii numita `mecanismul zborului natural`. Dl. Boel nu se intereseaza numai de zborul porumbeilor ci si de tot ceea ce zboara: pasari, insecte etc. Toate organismele zboara gratie rezistentei aerului si urmand legile care guverneaza fenomenele aerodinamice. Dl. Boel a ajuns la concluzia ca este posibil a mari viteza porumbelului taind partea dinapoi a aripii, intr-o anumita proportie. Pentru a spriji teza sa, el se bazeaza pe ceea ce intampla in aviatie. Zborul vaslit al porumbelului, urmarind documentele aratate de D. Marey, se caracterizeaza printr-o apropiere mereu mai mare a penelor aripilor, pe o traiectorie, in forma de secera, la extremitarea aripilor. Acest zbor nu are nimic asemanator aceluia al micilor pasarele, de exemplu, nici chiar aceluia al avionului; s-ar putea spune ca el este cu totul particular porumbelului; este un zbor planat intrerupt si reinceput, prin intermitenta. Acest zbor planat al porumbelului, care aluneca peste straturile de aer, fara a bate din aripi si care-i da posibilitatea sa prinda o anumita viteza, viteza care depinde, dupa dl. Boel, de suprafata aripilor si a greutatii sale, sau cum am mai spus, de raportul existent intre acesti doi factori; acest raport se numeste `sarcina unitara`.

`Sarcina unitara` a avionului este de obicei 10 si dl. Boel a evaluat-o intre 7 si 10 la porumbel, pentru ca lui ii este permis de a-si mari viteza, marire care poate sa atinga si 20-30%. Iata calculul simplu care se face: `sarcina unitara` se obtine prin reducerea profunzimii aripii, stiut fiind ca fizic este imposibil de a-i mari anvergura. El consta in masurarea anvergurii si profunzimii aripii si multiplicarea cifrelor obtinute; se imparte apoi greutatea porumbelului prin produsul multiplicatiei in cauza. Catul acestei impartiri trebuie sa fie intre 7 si 10; incercarile care au fost facute, pare-se, au dat deplina satisfactie. Partea dinapoi a aripii unui porumbel fiind redusa (prin taiere) trebuie ca porumbelul sa faca un efort muscular sensibil mai mare pentru a se mentine in aer; bataia aripilor trebuie sa fie actionata mult mai rapid si inima este solicitata intr-o proportie sensibil mai mare.

Daca la avion aripile se pot micsora, nu acelasi lucru se intampla si la porumbel. Diminuand suprafata portanta a avionului si marind forta motorului, se fac progrese de viteza. Puterea motorului suplineste reducerea suprafetei portante. Dar, in ceea ce priveste porumbelul calator, trebuie sa se tina cont de `motorul` pe care acesta il poseda. `Motorul` porumbelului are o capacitate X si este imposibil sa-l transformam. Inclin sa cred ca la cursele de viteza aplicatia procedeului domnului N. Boel poate da rezultate bune, cu cat timpul de zbor este mai redus. Dar eu sunt sceptic in ceea ce priveste randamentul porumbelului intr-o cursa de fond, pentru ca `motorul` acestuia va fi incapabil sa reziste. Considerand ca `motorul`, sau mai bine zis puterea porumbelului, nu poate fi sporita, ne dam seama ca consumul de energie trebuie sa fie proportional cu greutatea pe care acest `motor` o poate duce si oboseala care rezulta, proportionala cu timpul in care porumbelul zboara. In concesinta, porumbeii cu schelet mare, carnosi si grasi, cu greutati inutile, ajung sa oboseasa mult mai repede, chiar daca sunt bine inzestrati din punct de vedere al simtului de orientare. Ar fi deci locul, gandesc, de a cultiva porumbelul de fond, in sensul unei reduceri de volum si a osaturii. Nu trebuie sa se confunde, bineinteles, volumul osaturii cu puterea osaturii; exista o natura, dupa mine, intre dezvoltarea oaselor si grosimea lor, soliditatea lor. Se da inca o importanta considerabila lungimii sternului, vazandu-se aici un avantaj marcant pentru porumbelul calator, cu cat sternul este mai lung. In aceste conditii, volumul corpului la porumbel va fi cu atat mai mare si natural, greutatea porumbelului creste, in aceeasi proportie. Cand porumbelul zboara este constrans sa faca un efort in raport cu greutatea pe care trebuie sa o poarte, comparativ cu un alt concurent, de aceeasi valoare, dar mai usor care va depune un efort mai mic.

Valoarea sportiva a porumbelului nu pare a consta in volumul lui, aceasta greutate prea mare dovedindu-se a fi inutila. Am vazut porumbei cu miile, si printre atatia am putut examina porumbei buni de fond. In noua cazuri din zece ei aveau sternul mediu de marime; dar acesta era dur, solid (gros) in timp ce la alti porumbei sternul are o forma subtire, este iesit in afara, atunci cand este prea lung. Imi place ca porumbelul sa fie bine netezit, mai bine zis ca sternul sa fie solid, neted, ca el sa vina pana aproape de oasele furculitei care trebuie sa fie pe cat posibil cat mai apropiate; este ceea ce numesc un porumbel bine format la spate si daca mai are un piept bun, plamani buni, o inima solida, muschi duri si bine antrenati, a mostenit o buna facultate de orientare, atunci exista sanse mari de a-l vedea reusind la fond. Minimum de incarcatura, maximum de putere, antrenament si sange, acestea sunt conditiile de cautat pentru a obtine rezultate in cultura porumbelului de fond si in concursurile special organizate pentru el. Multi amatori acorda o importanta mare bogatiei coloritului irisului. Mai de mult, porumbelul de Liege si Vervieres se distingea foarte usor de fratele sau de sange de la campie si din regiuniea din jurul Anvers-ului. Acesta avea ochiul putin colorat, de diverse nuante, mai pale; spre deosebire de primul care avea de obicei ochiul de nuanta bogata, inchisa, uniforma. Cum in provincia Liege se organizau cu regularitate concursuri de fond care faceau senzatie la vremea respectiva, s-a dedus de aici ca porumbelul de fond trebuie sa aiba ochii maro, rosii, de culoare inchisa. De atunci a trecut insa mult timp si astazi in provincia Liege se intalnesc porumbei cu ochi de toate nuantele. Iar acest lucru dovedeste clar ca nuanta irisului nu face obiectul clasificarii porumbelului voiajor. Valoarea intrinseca a unui porumbel nu se judeca dupa coloritul irisului, nici dupa cercul de valoare; multora dintre cei mai buni porumbei calatori le lipseste inelul (cercul) de valoare. Adevarul este ca exista porumbei calatori buni cu ochi de toate nuantele si culorile. Nuanta lor, la fel ca si particularitatile care se intalnesc aici, nu sunt altceva decat caractere ale rasei. Nuanta ochilor, inelul de valoare, dungile negre, ochiul tricolor, bicolor, uniform, nu au importanta decat in interiorul rasei. Este exact aceeasi situatie care se intalneste si la penaj: penele cu pete negre, punctele albe la ochi, tartita alba, trasele ruginii, unghiile negre sau albe, etc. Acestea sunt marcile de fabrica, cum se spune in limbaj popular, mai bine zis, caractere ale rasei, in legatura cu cateva fenomene ereditare si care in timp pot dispare, persista, apare sau reapare. Parerea mea este aceea ca este imposibil sa separam aceste caractere de chestiunea rasei. Fiecare individ se naste cu structura sa ereditara. In consecinta, este periculos sa ne pronuntam asupra

aparentelor si in ceea ce priveste porumbelul calator este imprudent sa ne pronuntam fara sa cunoastem nimic din istoria predecesorilor sai. Pe buna dreptate devine hazardant sa etichetam un porumbel la prima vedere. Doar prin studiu continuu si cu ajutorul informatiilor culese din crescatorie, de la zboruri, despre reproductie ne putem pronunta daca porumbelul este rasa de fond sau de viteza. Am vazut cativa porumbei slabi in aripa sau rau formati in spate, triumfand la curse lungi si castigand locuri de top, chiar in concursuri dure. Acestea sunt insa cazuri rare, dar care dovedesc ca sangele si rasa sunt factori de care trebuie sa tinem seama daca dorim sa obtinem succese in concursuri. Creierul porumbelului ii este tot atat de indispensabil ca si muschii, aripile, inima, plamanii. La porumbelul de fond am aratat care sunt indiciile care il diferentiaza de porumbelul de viteza. Vreau sa arat acum care sunt acelea care il caracterizeaza pe porumbelul de viteza. De obiecei cand porumbelul de viteza revine de la zbor el soseste ca un bolid, facandu-ne sa ne gandim la un sprinteur. Daca porumbelul a luat inaltime, coboara ca o ghiulea, cazand drept pe trapa de intrare a volierei si intra imediat; s-ar spune ca este grabit sa sfarseasca cat mai repede cursa. Tot la porumbelul de viteza este de remarcat ca efortul pe care il poate depune este mai mic. Iar cand vantul sufla din fata porumbelul zboara mai incet, mai greu chiar, lasand impresia ca nu mai rezista. Acest lucru se poate observa cu usurinta, pentru ca porumbelul de viteza nu are rezervorul de energie pe care il poseda porumbelul de fond. In general porumbelul de viteza este mai limfatic (cu muschi moi), mai moale si mai greu ca celalalt. De asemenea este mai putin rezistent. El suporta mai putin schimbarile brusce de temperatura decat porumbelul de fond. Dealtfel iernile aspre sunt o ocazie sigura de a judeca rezistenta porumbelului de fond, comparativ cu a celui de viteza. In general rasele de viteza sunt mai usor contaminate si in numar mai mare de catre boli decat rasele de fond. Examenul minutios al penajului este si el edificator: porumbelul de viteza este mai sarac la penaj, in special in ceea ce priveste aripa. Despre acest subiect am scris in `Le Messager Colombophile`, in data de 25 ianuarie 1925, atunci cand am fost de acord cu Dr. Bricoux care spunea: `Partea dinapoi a aripii putin profunda, poate fi un factor de accelerare a vitezei, pe mici parcursuri; dar pe parcursuri lungi si severe, lucrul imi pare paradoxal, stiut fiind ca ar trebui un motor de o putere mult mai mare, pentru a actiona bataia aerului si pentru a trage, totodata, greutatea moarta`. Marii crescatori care cultiva rase bune de fond, indeparteaza, prin selectie, toate subiectele la care se constata o diminuare prea pronuntata a penajului partii dinapoi a aripii. Ar fi curios sa stim daca aceste pasari care se indeparteaza au fost in prealabil incercate la viteza si ce rezultate au avut?

In concluzie, problema zborului natural si a zborului porumbelului, in particular, este in stricta dependenta de mai multi factori. 6 Reproductie voiajori Alegerea reproducătorilor

in conceptia lui Pierre Dordin

Calităţile şi defectele sunt în mod esenţial ereditare, valoarea unei colonii depinde de cea a reproducătorilor săi. Un bun reproducător provine întotdeauna: 1). dintr-o linie de învingători în curse; 2). dintr-o linie cu constituţie fizică impecabilă;

a). Învingătorii în curse: Sunt porumbeii care câştigă în competiţiile sportive dure deoarece caracteristicile lor fizice şi mentale sunt superioare de cele ale celorlalţi concurenţi. Aşadar, nu există aici întrebări de ce porumbeii se clasează în concursurile de viteză, sau calitatea managerului este mai importantă decât a porumbeilor? O linie de învingători este o familie care oferă numeroşi porumbei - as pe distanţe lungi în condiţiile prezentate de mai sus. b). Constituţia: Printre liniile de învingători, alegerea reproducătorilor trebuie să se bazeze pe aceia la care constituţia este

solidă: osatură fermă, gabarit peste medie, musculatură suficientă dar nu în exces, penaj mătăsos şi suplu, aripa şi suprafaţa portantă bine proporţionate, echilibru perfect. Printre porumbeii sănătoşi, trebuie să ţinem cont de frumuseţe, de culoarea penajului şi a ochilor, de expresia privirii, de semeţia portului. Aceste mici calităţi fac din ei nu numai o pasăre impecabilă în mâini, dar şi plăcută la privit. c). De ce gabarit peste medie ? Noi nu avem vreo idee preconcepută referitor la acest subiect, dar daca detinem doi porumbei de origini asemănătoare, iar cel de talie mai mica este mai bun decât cel puternic, preferăm să îl conservăm pe cel mic. Afirmaţia noastră este totuşi categorică: nu o facem neînsemnată. Dacă asupra a 200 de porumbei din columbăria nostră, de exemplu, de origine asemănătoare, aplicăm aceeaşi grilă de selectie, notăm că 100 dintre ei sunt peste medie şi 100 sub medie, după încercarea coşului pe distanţe considerabile, atunci din 100 cei mai buni, 75 vor fi puternici şi 25 de talie mica. “Vila Răbdării” este compusă din porumbei care respectă aceste proporţii: 75% puternici şi 25% sub medie.

De ce penaj suplu şi nu aripă suplă ? Aripa suplă este desigur o calitate; ea era totdeauna apreciată de dr. Bricoux, a cărui suşă “dădea aripa”. Noi suntem mai puţin categorici decât dr. Bricoux. Pentru noi, unii porumbei hipernervoşi nu dau aripa. Aceia care sunt sfioşi - pentru a nu spune sălbatici - bat în retragere. Adesea am întâlnit porumbei asemănători care erau mari aşi ai curselor de fond. Din contră, ceea ce n-am văzut niciodată, este un porumbel-as care să aibă un penaj sărăcăcios. De ce nu musculatură în exces ? Porumbeii rotunzi ca un ou, de forma unei pere, aşa cum îi plăceau lui dr. Bricoux, sunt foarte amăgitori în mâini. Am avut câţiva asemănători; printre ei erau câţiva mici porumbei excelenţi. Dar porumbeii prea constituiţi nu pot fi rotunzi pentru că au muşchii prea grei, ei sunt prea grei. Greutatea pe care trebuie să o poarte este obositoare. Majoritatea porumbeilor buni îi găsim printre cei cu gabarit peste medie, cu muşchi lungi, nu prea grei, nervoşi. Ei sunt acei neobosiţi zburatori pe care îi căutăm. Stabilitatea în succes “Stelele căzătoare” sunt amatorii care înregistrează rezultate extraordinare de-a lungul unui an sau a mai mulţi ani consecutivi, succes care durează atâta timp cât durează porumbeii pe care ei îi posedă. Atunci când aceşti porumbei au dispărut, sau au îmbătrânit, nu mai rămâne cu nimic. Steaua lor norocoasa a dispărut. Există totusi un mare pericol în a introduce în crescatorie subiecte dintr-o alta colonie pentru că dacă proprietarul acestor porumbei nu ştie să se menţină cu crescătoria sa, el nu va putea revigora nici colonia altora. Cea mai mare calitate a unei suşe este aceea care permite continuitatea în succes.

Pentru a face o bună achiziţie Este de preferat să cumpărăm un porumbel mai puţin voiajor, numai să fie bine constituit, şi care să provină dintr-o linie bună de lungi curieri, mai curând decât a introduce un porumbel as la zbor, născut printr-un hazard fericit într-o colonie a cărei reputaţie dispare în acelaşi timp cu dispariţia unicului său porumbel-as. Un porumbel-as, unic în linia sa, nu va da niciodată ceva bun.