raportul national de sanatate a copiilor si tinerilor 2011

2

Institutul National de Sanatate Publica

INTRODUCERE

In contextul demografic si economic actuaL, sanatatea tinerilor este indiscutabil unul din cele mai de pret bunuri ale oricarei natiuni, asa cum este stipulat si in Strategia Europeana de sanatate publica 2008-2013: “HEALTH IS THE GREATEST WEALTH” – “Sanatatea este cea mai mare bogatie”. Copiii reprezintă viitorul, iar asigurarea creşterii şi dezvoltării lor sănătoase ar trebui să fie o preocupare primordială în toate societăţile, fapt asumat si de guvernele Romaniei, semnatare si participante la indeplinirea obiectivelor Convenţiei privind Drepturile Copilului, Obiectivelor de Dezvoltare ale Mileniului (ODM) si Strategiei europene a OMS pentru sănătatea şi dezvoltarea copiilor si adolescenţilor. Cei mai mulţi copii şi adolescenţi din Regiunea Europeană a OMS se bucura de un standard înalt de sănătate şi bunăstare. Regiunea cuprinde atat ţările cu cea mai mica rata a mortalităţii infantile din lume cat si tari unde rata mortalităţii infantile este foarte ridicata. În fiecare an, 200 000 copii din Regiunea Europeană a OMS mor înainte de vârsta de cinci ani, 40% dintre aceştia în prima lună de viaţa. Cu toate acestea, multi copii si tineri mor prematur din cauza accidentelor, violenţei, sinuciderii, complicatiilor sarcinii şi din cauza altor boli care pot fi prevenite sau tratate. Mulţi tineri suferă de probleme cronice de sănătate şi de invaliditate. În plus, multe boli grave la maturitate sunt initiate în adolescenţă. Astfel, consumul de tutun, bolile cu transmitere sexuala, inclusiv HIV, alimentaţia nesănătoasă şi sedentarismul conduc la boală sau deces prematur. Copiii şi adolescenţii au nevoie de aer curat, locuinţe sigure, alimente nutritive, apa curata si un mod sănătos de viaţă, ei au nevoie de servicii prietenoase si accesibile. La nivel mondial se estimează că 1 din 5 oameni este adolescent. Adolescenţa este o perioadă de schimbări majore fizice şi psihice, precum şi de mari schimbări în relatii si in interacţiuni sociale. Unele dintre problemele de sănătate cu care se confruntă adolescenţii au consecinte imediate, cum ar fi decesele cauzate de sinucidere, violenţă interpersonală sau avorturi nesigure. Altele dintre problemele de sănătate pot afecta tineriil mai tarziu in viata, de exemplu infectia cu HIV sau consumul de tutun iniţiat în timpul adolescenţei. Starea

de sanatate a adolescenţilor are si un efect intergeneraţional: copiii născuţi din părinţi adolescenţi au un risc mai mare de a fi subponderali şi de deces. Acestia sunt, de asemenea, susceptibili de a suferi in urma problemelor sociale şi economice cu care se confruntă părinţii lor. Afectiunile generatoare de efecte pe termen lung asupra sanatatii individului precum accidentele, malnutritia, afectiunile respiratorii, afectiunile digestive, obezitatea sunt fenomene care duc la afectarea viitoare a sanatatii sau chiar la deces prematur. Daca acestor riscuri adaugam si spectrul „mirajelor” adolescentei, alimentaţia nesănătoasă, consumul de tutun, infectiile cu transmitere sexuala, inclusiv HIV, drogurile vechi si noi, etnobotanicele, obiceiurile sedentare, comportamentul violent avem o imagine inca si mai ingrijoratoare a viitorului nesanatos al populatiei in absenta unor masuri tintite de prevenire si combatere a acestor nedorite tendinte. In acest context, coordonarea eforturilor societatii, si nu numai ale sistemului de sanatate, de a asigura un mediu sanatos, un climat social, de educatie si participare atat a pilonilor traditionali ai sanatatii copiilor si tinerilor: familia, scoala, educatia pentru sanatate, biserica cat si tinerilor insisi in constructia propriei sanatati, constituie, fara indoiala, o prioritate nationala.

CAP I. INDICATORI DEMOGRAFICI

“Copilul are dreptul de a se bucura de cea mai buna stare de sanatate pe care o poate atinge si de a beneficia de serviciile medicale si de recuperare necesare pentru asigurarea realizarii efective a acestui drept.” (Conventia Drepturilor Copilului adoptata in 20 noiembrie 1989 de Adunarea Generala a Natiunilor Unite)

Accesul la serviciile de sanatate al copiilor din Romania este reglementat prin dispozitiile titlului VIII - Asigurari sociale de sanatate din Legea nr.95/2006. Conform prevederilor articolului 213 aliniat (1) litera a), sunt asigurati fara plata contributiei la Fondul National Unic de asigurari sociale de sanatate, “toti copiii pana la varsta de 18 ani, tinerii peste 18 ani pana la varsta de 26 ani, daca sunt elevi, inclusiv absolventii de liceu, pana la inceperea anului universitar, dar nu mai mult de 3 luni) ucenici sau studenti si daca nu realizeaza venituri din munca”.

3


Problema sănătăţii copiilor este extrem de importantă începând cu perioada precoce de dezvoltare a organismului, în care se formează organele, aparatele, sistemele si continuand cu comportamentele, obiceiurile, ce vor avea o influenţă decisivă asupra stării sale de sănătate şi a longevităţii viitorului adult. Aceasta este perioada în care reacţia organismului la măsurile de prevenire a bolilor este mult mai eficientă.

Perioada pe care a parcurs-o România în ultimele doua decenii are o serie de caracteristici distincte. Au avut loc importante schimbari sociale, economice şi politice la nivelul intregii societati. Starea de sănătate a copiilor şi adolescenţilor – unul dintre grupurile cele mai vulnerabile ale populaţiei la expunerile din mediul inconjurator - este puternic influentata de determinantii din mediul de viata si de stilul de viata.

In general, România, se confrunta cu schimbări demgrafice care vor avea implicaţii negative pe termen mediu şi lung. Incepând cu 1990, populaţia României a înregistrat o scădere numerică continuă, de la 23.2 milioane de locuitori în 1990 la 21.4 milioane în 2010. Acest proces a fost influenţat de mai mulţi factori, printre care migraţia externă masivă, scăderea natalităţii şi creşterea mortalităţii generale, generându-se în acest fel un spor natural negativ începând din anul 1992. Un alt factor care a contribuit la scăderea numerică populaţiei este fertilitatea scăzută (conform INS, indicele conjunctural al fertilităţii a fost de 1,3 copii la o femeie în 2010, în loc de 2,1 nivel care ar asigura înlocuirea populaţiei). Toţi aceşti factori au contribuit la fenomenul de îmbătrânire a populaţiei. Dacă în 1990, 23.6% dintre români erau copii cu vârste între 0 şi 14 ani iar populaţia vârstnică (peste 65 de ani) reprezenta numai 10.3% în structura populaţiei, în anul 2010 situaţia se schimbă complet: populaţia sub 15 ani scade la 15.3% iar ponderea populaţiei de peste 65 de ani creşte la 14.9% (INS, Anuarul statistic 2011).

STRUCTURA POPULATIEI Deoarece după 1990 s-au născut copii în generaţii

mai puţin numeroase, se remarcă o scădere numerică a a populaţiei de vârstă şcolară – odată cu admiterea copiilor născuţi după 1989 in unitatile de invatamant.

Fig. 1 Structura populatiei de copii si tineri pe grupe de varsta, Romania 2010

Analiza populatiei de copii pe grupe de varsta releva o scadere mai accentuata a numarului copiilor din grupele de de varstă cuprinse intre 5-9 ani si 10-14 ani, dupa anul 2001 (fig.1), scadere ce poate fi coroborata cu ratele de natalitate, fertilitate in scadere, sporul natural negativ al populatiei si partial, cu exodul populatiei in UE pentru un loc de munca.

NATALITATEA

Conform informatiilor din Buletinul informativ al CNSISP indicatorii demografici relevanti pentru sanatatea copiilor sunt descrisi mai jos.

Contextul economic si social au contribuit la evolutia descendentă si apoi la mentinerea la un nivel scazut al natalitatii. Cauzele principale sunt scaderea nivelului de trai, somajul, incertitudinea si criza economică. Liberalizarea avorturilor după 1990 reprezintă o altă cauză a scăderii natalităţii.

După cum se observă din Figura 2, din 1995 tendinţa curbei de natalitate este aproximativ stabilă, cu variaţii uşoare în jurul valorii de 10‰.

Dacă în general rata natalităţii a fost mereu mai mare în rural decât în urban, în anul 2010 pentru prima dată după 1990 rata natalităţii în mediul rural (9.8‰) este sub valoarea înregistrată în mediul urban (10‰), conform datelor ratportate de INS.

In anul 2009 valoarea ratei natalitatii a depasit media pe tara in 20 de judete si Municipiul Bucuresti 10,4-13,1‰). Cea mai scazuta rata a natalitatii s-a inregistrat in Judetul Teleorman (8,3‰) si cea mai crescuta in judetul Ilfov (13,1‰).

Analiza pe regiuni indica o scadere a ratei natalitatii in toate regiunile tarii.

0

10

20

30

40

1995 2000 2001 2002 2003 2004 2005 2006 2007 2008 2009 2010

%

0-4 ani 5-9 ani 10-14 ani 15-19 ani

4


Fig. 2 Evolutia ratei de natalitate, Romania 1995-2010

FERTILITATEA

De la 2,2 copii la o femeie in 1989, valoare cu putin superioara celei necesare unei inlocuiri simple a generatiilor, indicele conjunctural al fertilitatii a scazut la doar 1,3 copii la o femeie in anul 1995 si s-a mentinut constant de atunci.

Fig. 3 Fertilitatea feminina in Romania, 1995-2010

Incepand din anul 2005, fertilitatea feminina variaza

usor in jurul valorii de 40‰, in 2010 scazand la 39,4‰. Trebuie remarcata cresterea numarului de nasteri sub 15 ani (733 in 2010 ) si înregistrarea in 2007 a nasterilor peste 49 de ani (8 in 2007 si 3 in 2010).

MORTALITATEA INFANTILA

Principalul indicator negativ care caracterizeaza starea de sanatate a copiilor este mortalitatea infantila. În ultimii ani, România a realizat progrese importante în reducerea semnificativă a mortalităţii infantile, în condiţiile în care în 1990 valoarea acesteia a fost de 26,9‰. În anul 1999, rata mortalităţii infantile ajunge sub pragul de 20‰ şi continuă să scadă constant până la valoarea de 9.8‰ în anul 2010.

In 2009 valoarea minima a mortalitatii infantile s-a inregistrat in Municipiul Bucuresti (6,0‰), iar cea

maxima in judetul Mehedinti (19,4‰). In anul 2010 mortalitatea infantila si-a continuat tendinta de scadere din ultimii ani, inregistrand o valoare de 9,8‰, scazand pentru prima data sub pragul de 10‰. Trebuie totusi mentionat faptul ca si aceasta valoare de 9.8‰ este de aproximativ 2 ori mai mare decat media tarilor din Uniunea Europeana (4.3‰) (Figura 5)

Fig. 4 Mortalitatea infantila, Romania 1995-2010 Cauzele de deces cele mai frecvente la sugari sunt

cauzele perinatale (din 2006 devin principala cauza de deces infantil – 34.4% din totalul deceselor 0-1 an in 2010), bolile aparatului respirator (29% din totalul deceselor 0-1 an in 2010) si anomaliile congenitale (24.8% in 2010, in crestere fata de 2009).

Fig. 5 Mortalitatea infantila in tarile 2010

Cele mai multe decese infantile au avut loc in spitale si maternitati (de la 69.9% in 1990, la 74.3% in 2004 si 76.7% in 2010).

In concluzie, mortalitatea infantila ramane un indicator demografic cu evolutie pozitiva remarcandu-se tendinta de scadere (fig.4). Cu toate acestea, trebuie

8

8.5

9

9.5

10

10.5

11

11.5

12 19

95

1997

1999

2000

2001

2002

2003

2004

2005

2006

2007

2008

2009

2010

nr. n

ascu

ti vi

i la

1000

lo

c.

33 35 37 39 41 43 45

1995

1997

1999

2000

2001

2002

2003

2004

2005

2006

2007

2008

2009

2010

Nascuti vii la 1000 de femei 15-49 ani

0

5

10

15

20

25

1995

1997

1999

2000

2001

2002

2003

2004

2005

2006

2007

2008

2009

2010

0.0 2.0 4.0 6.0 8.0 10.0 12.0

Finlanda Portugalia

Slovenia Suedia

Republica Cehă Spania Estonia

Danemarca Germania

Italia Luxemburg

Belgia Franța Irlanda Grecia Olanda Austria UE 27

Lituania Anglia

Polonia Ungaria

Malta Letonia

Slovacia Bulgaria

România

nr. decese la 100 nascuti-vii

Decedati 0-1 an la 1000 nascuti vii

5


continuate eforturile de a scadea si mai mult nivelul acestui indicator, ceea ce ar putea conduce in viitor la o speranta de viata la nastere crescuta.

MORTALITATEA PERINATALA

Analiza dinamicii ratei mortalităţii perinatale (decese în perioada antenatală, la naştere şi în primele 6 zile de viaţă) în perioada anilor 1995 - 2008 indică o dinamică oscilanta cu tendinta de scadere constantă a indicatorului din anul 2005. Cele mai crescute rate ale mortalităţii perinatale s-au înregistrat în anul 2004 (12,86 ‰) cu reducere in anii urmatori până la 7,71‰ în anul 2010 (Fig.6.).

Fig. 6 Mortalitatea perinatala in Romania, 1993-2010

1. MORTINATALITATEA

Reprezintă numărul de născuţi morţi la 1000 de născuţi vii + născuţi morţi; are o evoluţie oscilantă cu tendinţă de scădere de la 6,9‰ în 1990 la 5,8‰ în 2001. În 2010 indicatorul scade până la minima perioadei de 4,0‰ (fig.7).

Acest indice are o evolutie pozitiva de scadere continua cu perioade mai accentuate cum este intervalul 2005-2008. Pe medii, indicele se mentine mai mare in rural (4,9‰) fata de urban (3,9‰). Se remarca faptul ca în judetele în care există valori crescute ale mortalitatii neonatale precoce se înregistreză frecvent indici mai mici de mortinatalitate. Exista in evolutie diferente mari de valori ale indicilor din anul 2008 fata de 2009, in multe judete.

Fig. 7 Mortinatalitatea in România in perioada 1990-2010

MORTALITATEA NEONATALA PRECOCE

Mortalitatea neonatala precoce inregistreaza o evolutie oscilanta, cu perioada de crestere care incepe in anul 2003 de la 6,0‰, continua in 2004 cand ajunge la 6,9‰, fiind urmata de o perioada de scadere din 2005 (fig.8). Mortalitatea neonatala precoce in anul 2010 are valori mai mici in urban (3,1‰) fata de rural (4,4‰). De asemenea scade si mortalitatea postneonatala de la 4,8‰ la 4,4 ‰.

Fig. 8 Mortalitatea neonatala precoce in Romania in perioada 1992-2010

Mortalitatea la copii

Dinamica mortalităţii copiilor sub 5 ani (Fig.9) în perioada anilor 1995 – 2008 a indicat o tendinta de scadere. Rata mortalităţii a scăzut an de an, dar cu o scadere mai accentuata a indicatorului în perioada 2006-2008 (1,4-1,1/1000). Tendinta fenomenului este de scadere a mortalitatii in grupa de varsta de 4-14 ani, ca in perioada urmatoare sa inregistreze o usoara crestere pentru grupa de varsta 15-24 de ani (fig 14).

0

2

4

6

8

10

12

14

16

1993

1994

1995

1996

1997

1998

1999

2000

2001

2002

2003

2004

2005

2006

2007

2008

2009

2010

0

1

2

3

4

5

6

7

8

9

10

1990

1991

1992

1993

1994

1995

1996

1997

1998

1999

2000

2001

2002

2003

2004

2005

2006

2007

2008

2009

2010

indi

ci l

a 1

000

n. v

ii +

n. m

orti

0

2

4

6

8

10

1992

1993

1994

1995

1996

1997

1998

1999

2000

2001

2002

2003

2004

2005

2006

2007

2008

2009

2010

0

5

10

15

20

25

30

1995

1997

1999

2000

2001

2002

2003

2004

2005

2006

2007

2008

2009

2010

%

sub 1 an 1-4 ani 5-9 ani 10-14 ani 15-24 ani

6


Fig. 9 Structura decedatilor pe grupe de varsta

Tendinta acestui indicator este de scadere pentru aproape toate grupele de varsta, cu o mentiune speciala pentru grupa de varsta 0-1 an (nou nascuti si sugari), grupa la care desi in scadere, decesele sunt inca numeroase.

Mortalitatea pe cauze de deces

Principalele cauze de deces infantil au fost reprezentate de: - cauzele perinatale oscilează de la 19,4% în 1990 la 33,2% în 2000, şi 37,8% în 2005; iar din 2006, cauzele perinatale redevin principala cauză de deces infantil cu 37,8% respectiv cu 35,7% în 2008, 35,6% în 2009 şi 34,4% în 2010; - bolile aparatului respirator, se situeaza constant pe primul loc de la 39,3% în 1990 la 33,6% în 1999, trec din 2000 pe locul 2 după cauzele perinatale, revin pe primul loc cu 31,3% în 2002, din nou pe locul doi din 2005 cu 27,2% până la 30,0% în 2008, 28,1% în 2009 şi 29,0% în 2010; de menţionat că în ţările europene occidentale decesele infantile prin boli ale aparatului respirator sunt mult mai puţine, fiind considerate drept decese evitabile; - anomaliile congenitale, fluctuant, între 14,9% în 1990 şi 24,8% în 2010 (în creştere faţă de 2009, 23,4%);

Fig. 10 Structura deceselor 0-1 an pe principalele cauze de deces in Romania 1990 - 2010

Fig. 11 Decese pe clase de boli la tineri, Romania 2010

Mortalitatea (indicator la 100000 de locuitori) copiilor si tinerilor pe cauze de boli arata ca in ordine descrescatoare decesele au fost determinate de: boli ale aparatului respirator(19,33 000

0 ), leziuni traumatice,

otraviri (17,76 0000 ), afectiuni perinatale (16,07 000

0 ),

malformatii congenitale si anomalii cromozomiale (13,08

0000 ), boli de sange (4,59 000

0 ), boli ale sistemului nervos

(4,14 0000 ), boli infectioase si parazitare (2.05 000

0 ) etc. Pe

grupe de varsta, frecventa crescuta a mortalitatii pe cauze este la grupa 0-4 ani, analizata mai sus, urmata la distanta de grupa de varsta 15-19 ani unde pe primul loc se situeaza traumatismele si otravirile urmate de boli de sange si ale aparatului respirator_____.????

CAP II. INDICATORI AI STĂRII DE SĂNĂTATE A COPILULUI II. 2 MORBIDITATEA

Sursa informaţiilor Examenele medicale profilactice de bilant ale stării

de sănătate se efectueaza anual prescolarilor (la intrarea in gradinita), elevilor din clasa I-a, IV-a, a VIII-a şi a XII-a, scoala profesionala, la nivelul colectivitatilor scolare de catre medic si asistenta medicala atat in medul urban cat si in mediul rural în vederea cunoaşterii nivelului de dezvoltare fizică, prevenirii unor îmbolnăviri, depistării precoce a unor afecţiuni sau deficienţe, aplicării tratamentului recuperator, orientării şcolare şi profesionale în funcţie de starea de sănătate. Semnificaţia pentru sănătatea publică

Examenele medicale profilactice de bilant ale stării de sănătate reprezinta un instrument valoros de evaluare a starii de sanatate atat la nivel individual cat si la nivel populational, ceea ce face ca acestea sa fie unele dintre cele mai importante metode utilizate in sanatatea publica si-n medicina preventiva. Individualizaţi prin particularităţi anatomice, fiziologice, de adaptare şi de sănătate, copiii şi tinerii reprezintă un important segment din populaţia unui teritoriu. La copii si tineri, sănătatea are situaţia cea mai favorabilă faţă de adulti dar şi vulnerabilităţi specifice, astfel încât sănătatea acestor vârste poate fi considerată un indicator al sănătăţii colectivităţilor si un «barometru» pentru situaţia de la vârstele următoare. Sănătatea copiilor si tinerilor ar trebui sa fie unul dintre principalele

1990

1991

1992

1993

1994

1995

1996

1997

1998

1999

2000

2001

2002

2003

2004

2005

2006

2007

2008

2009

2010

la s

uta

din

tota

l dec

ese

0 - 1

an

Ap.resp Cauze perin. Anom. Cong. Alte cauze

0%

20%

40%

60%

80%

100%

B.in

f.+pa

raz.

Tum

ori

B.he

mat

.

B.en

d.

Tulb

.men

t.

B.si

st.n

erv.

B.ap

.circ

.

B.ap

.resp

.

B.ap

.dig

.

B.pi

ele

B.si

st.o

sos

B.ap

.gen

.ur.

Sarc

, nas

t.

Afec

.per

inat

.

Mal

f.con

g.

Sim

p.an

orm

.

Lez.

traum

.

5-9 ani 10-14 ani 15-19 ani 0-4 ani

7


motive de preocupare pentru decidenti, pentru că asigurarea sănătăţii la aceste vârste reprezintă garanţia unui nivel de sănătate acceptabil la generaţiile următoare. Metodologia investigaţiei

Datele colectate prin examinarile medicale la nivelul colectivitatilor sunt centralizate la DSP judetene, trimise catre INSP si CRSP, unde sunt prelucrate statistic si analizate. In anul scolar 2010/2011 examenele de bilant au inclus un numar de 759 585 prescolari si elevi proveniti din mediul urban si rural (urban 40 si rural 26). Dinamica numarului de copii examinati prin examenele de bilant in perioada 2002-2011 a fost cea din tabelul de mai jos.

An scolar

Nr.copii examinati

Nr.judete urban

Nr.judete rural

2002 480 693 36 - 2004 879 717 37 22 2005 817 378 38 26 2006 767 797 39 25 2007 724 041 36 23 2008 723 050 37 21 2009 621 582 33 19 2010 493 941 30 18 2011 759 585 40 26

Tabel nr. 1 Dinamica numarului de copii examinati prin examenele de bilant in perioada 2002-2011

II.2.1 DEZVOLTAREA FIZICA

Cu o condiţionare multifactorială, dezvoltarea fizică sintetizează cel mai bine efectul factorilor endogeni, al factorilor de mediu, socio - economici şi al îmbolnăvirilor asupra organismului; ea măsoară, la mari intervale de timp, eficienţa programelor de sănătate, mai ales a activităţilor de promovare a sănătăţii mamei, copilului şi tinerilor.

Din punct de vedere al dezvoltarii fizice, populatia de copii din colectivitatile scolare supuse examenului de bilant in anul scolar 2010-2011 se imparte in 74 % armonici si 26 % dizarmonici. Structura populatiei scolare din punct de vedere al diagnosticului de dezvoltare fizica in anul scolar 2010/2011 este urmatoarea:

Fig nr. 12 Structura lotului din perspectiva diagnosticului de dezvoltare fizica

Fig. nr. 13 Dinamica diagnosticului de dezvoltare fizica 2002-2011

Analiza dinamicii diagnosticului de dezvoltare fizica

2002-2011 evidentiaza o dezvoltare fizica foarte buna, mai mult de 70% dintre copii fiind dezvoltati armonic. Se observa ca, de-a lungul perioadei urmarite, in mediul urban procentajul de armonici ramane aproape acelasi, iar in mediul rural acesta creste cu peste 8 procente.

Din perspectiva distributiei armonicilor in functie de perioada de dezvoltare, in urban se observa o scadere a ponderii armonicilor pentru toate perioadele de crestere si dezvoltare, conform Fig.ului de mai jos.

Fig. nr. 14 Distributia frecventei copiilor cu dezvoltare armonica, pe perioade de dezvoltare, mediul urban 2002-2011

Din perspectiva distributiei armonicilor in functie de varsta, in rural se observa o crestere a ponderii armonicilor pentru toate perioadele de crestere si dezvoltare, conform Fig. de mai jos.

74%

26%

Armonici

Dizarmonici

75.3 72

75.4 82.6 84

0 20 40 60 80

100

2002 2004 2005 2006 2007 2008 2009 2010 2011

%

URBAN RURAL

0 20 40 60 80

100

prescolari cls. I-a cls.IV-a cls.VIII-a cls.XII-a

%

2002 2011

8


Fig. nr. 15 distributia frecventei copiilor cu dezvoltare armonica, pe perioade de dezvoltare, mediul urban 2002-2011

Din perspectiva distributiei copiilor cu dezvoltare dizarmonica in functie de perioada de dezvoltare, in urban se observa o predominenta a dizarmonicilor cu plus de greutate pentru toate categoriile, dizarmoniile cu minus fiind mai importante doar pentru studentii examinati.

Fig. nr. 16 Distributia frecventei copiilor cu dezvoltare dizarmonica, pe perioade de dezvoltare, mediul urban 2010/2011

In mediul rural, distributia copiilor cu dezvoltare dizarmonica in functie de perioada de dezvoltare releva o distributie echilibrata intre dizarmoniile cu plus si minus de greutate. La toate categoriile dedezvoltare se observa valori mai mici ale procentului copiilor cu dezvoltare dizarmonica in comparatie cu mediul urban, conform ilustrarii din Fig. de mai jos.

Fig. nr. 17 Distributia frecventei copiilor cu dezvoltare dizarmonica, pe perioade de dezvoltare, mediul rural 2010/2011

Dinamica diagnosticului de dezvoltare pentru

populatia de copii si tineri examinati arata ca din totalul dizarmonicilor identificati se inregistreaza o crestere a dizarmoniilor plin plus de greutate. Astfel, conform Fig.ului de mai jos in 2002, mai mult de jumatate dintre dizarmonici inregistrau minus de greutate, situatia inversandu-se in 2011 cand peste 50% dintre dizarmonicii examinati inregistrau plus de greutate.

Fig. nr. 18 Dinamica frecventei copiilor cu dezvoltare dizarmonica, Romania 2002- 2011

Din perspectiva distributiei copiilor cu dezvoltare dizarmonica prin plus de greutate in functie de perioada de dezvoltare, se observa o crestere a dizarmonicilor cu plus de greutate pentru toate categoriile.

Fig. nr. 19 Dinamica frecventei copiilor cu dezvoltare dizarmonica prin plus de greutate, Romania 2002- 2011

Din perspectiva distributiei copiilor cu dezvoltare dizarmonica prin minus de greutate in functie de perioada de dezvoltare, se observa o scadere a dizarmonicilor cu plus de greutate pentru toate categoriile.

0 20 40 60 80

100

prescolar cls.I-a cls.IV-a cls.VIII-a cls.XII-a

%

2002 2011

0 20 40 60 80 100

Prescolari

Cl I-a

Cl aIV-a

Cl aVIII-a

Cl aXII_

an II prof

Studenti

% Dizarmonici cu - de gr. Dizarmonici cu + de gr.

0 20 40 60 80 100

Prescolari

Cls. I-a

Cls aIV-a

Cls aVIII-a

s.

an II prof

Studenti

% Dizarmonici cu - de gr. Dizarmonici cu + de gr.

+ G 47.7

+ G 56.2 - G 52.3 - G 43.8

0

20

40

60

80

100

2002 2011

%

DIZARMONIA + G DIZARMONIA - G

0

50

100

prescolari cls.I-a cls.IV-a cls.VIII-a cls.XII-a

%

2002 2011

9


Fig. nr.20.Dinamica frecventei copiilor cu dezvoltare dizarmonica prin minus de greutate , Romania 2002- 2011

In concluzie, informatiile examenului de bilant releva o evolutie favorabila a dezvoltarii fizice a copiilor si adolescentilor din colectivitatile scolare. Continuarea si extinderea activitatiii de supraveghere a starii de sanatate a copiilor si tinerilor prin examenele de bilant, inlcusiv in colectivitatile de copii din mediul rural vor permite identificarea precoce a tendintelor nefavorabile si proiectarea interventiilor sanatatii publice in concordanta cu acestea.

II. 2.2. MORBIDITATEA INREGISTRATA PRIN EXAMENE DE BILANT

Prin examenele de bilant in cursul anului scolar 2010-2011 au fost inregistrate 191301 cazuri reprezentand o morbiditate generala de 25,2% din totalul populatiei examinate, la nivelul tarii, cu diferente importante in privinta imbolnavirilor, in mediul urban, conform tabelului de mai jos.

Medii Numar total copii examinati

Copii bolnavi

Nr.total %

Urban (40 judete)

589721 166736 28,3

Rural (26 judete)

169864 24565 14.5

Total/tara 759585 191301 25,2

Tabel nr. 2 Distributia morbiditatii cronice generale in anul scolar 2010/ 2011

Dinamica fenomenului, conform datelor colectate de-a lungul anilor, este una stationara variind in jurul valorilor cuprinse intre 26% in 2002 si 25.2% in 2011.

Fig. nr. 21 Dinamica morbiditatii generale a copiilor si adolescentilor din colectivitati, Romania 2002- 2011

In perioada 2002-2011 se evidentiaza o crestere a procentului morbiditatii o data cu varsta pentru toate categoriile, conform datelor din tabelul de mai jos. Fig. nr. 22 Nivelul morbiditatii generale la copii si tineri pe medii si clase 2010/2011

Anul Prescolari %

Cls.I % Cls. IV-a%

Cls.aVIII-a %

Cls.aXII-a %

Prevalenta medie %

2002 17.9 26.3 25.5 28.6 29.8 26.0 2004 12.9 19.2 19.6 25.3 19.5 24.6 2005 13.8 16.8 18.1 25.1 21.1 25.5 2006 14.0 17.3 17.3 23.0 22.5 23.0 2007 13.2 17.0 20.1 22.4 22.5 25.5 2008 14.4 17.6 18.7 21.5 23.6 22.9 2009 16.2 18.3 17.1 21.8 23.5 25.6 2010 14.3 16.1 18.5 20.3 26.1 22.2 2011 16.4 25.0 26.8 28.6 34.7 25.2

Tabelul nr. 3 Nivelul prevalentei afectiunilor cronice la copiii si tinerii din colectivitati, Romania 2002- 2011

Nivelul prevalentei pe cauze de imbolnavire pentru

anul scolar 2010/2011 a relevat faptul ca pe primul loc se situeaza viciile de refractie(4,86%), urmate de

0

20

40

60

80

100

prescolari cls.I-a cls.IV-a cls.VIII-a cls.XII-a

%

2002 2011

26 24.6 25.5 23 25.5 22.9 25.6

22.2 25.2

0

10

20

30

40

50

2002 2004 2005 2006 2007 2008 2009 2010 2011

%

0 10 20 30 40 50

Prescolari

cls I-a

cls. IV-a

cls. VIII-a

an II sc. profes.

cls. aXII-a

studenti an II

val. Medie

% rural urban

10


obezitate de cauza neendocrina (2,63%), deficientele de coloana (2,01%), hipotrofia ponderala (1,68%), sechele de rahitism (1,62%), afectiunile cronice ale amigdalelor si vegetatiilor adenoide (1,20%), hipotrofia staturala (1,15%), tulburari de vorbire (0,79%), alte boli de metabolism (0,61%), astm bronsic (0,60%), anemii cronice prin carenta de fier (0,6%), conform Fig.ului de mai jos.

Fig. nr. 23 Nivelul prevalentei afectiunilor cronice 2010/2011

Analizand datele obtinute prin examenele de bilant al starii de sanatate, in mediul urban se observa ca valoarea prevalentei creste odata cu varsta, cea mai mare valoare fiind inregistrata in clasa a XII – a (35,4%); in scoala profesionala valoarea este apropiata de media pe tara.In mediul rural valoarea prevalentei este apropiata in toate clasele, fata de media obtinuta, cu exceptia clasei a I-a si a clasei a XII-a unde valoarea este mai mare fata de restul claselor (16,2% si 17,0%).

Fig. nr. 24 Nivelul prevalentei afectiunilor cronice la clasele studiate in mediul urban 2010/2011

Fig. nr. 25 Nivelul prevalentei afectiunilor cronice la clasele studiate in mediul rural 2010/2011

Studiind prevalenta afectiunilor cronice la populatia de prescolari si scolari din mediul urban se pot observa urmatoarele aspecte: • Prevalenta viciilor de refractie este mai mare la scolari fata de prescolari. • Prevalenta obezitatii de cauza neendocrina are de asemenea valori mai mari in perioada scolaritatii fata de perioada de prescolar. • Deformarile castigate ale coloanei vertebrale au o prevalenta care creste odata cu varsta subiectilor examinati. Pentru mediul rural: • Anemiile feriprive si afectiunile cronice amigdaliene caracterizeaza varsta de prescolar si scolar mic; • Obezitatea de cauza neendocrina are o prevalenta in crestere de la prescolar la scolarul de clasa aXII-a.

0 2 4 6 8 10

Vicii de refractie

Obezitate de cauza …

Deformari ale coloanei …

Hipotrofie ponderala

Sechele rahitism

Afectiuni cronice amigdaliene

Hipotrofie staturala

Tulburari vorbire

Alte boli metabolism

Astm bronsic

%

0 5 10

Prescolari

Cls I-a

Cls IV-a

Cls VIII a

Cls XII-a

an II sc. prof.

Studenti

%

Hipotrofie ponderala Sechele rahitism Deformari CV Obezitate Vicii de refractie

0 5 10

Prescolari

Cls.I

Cls. IV

Cls. VIII

Cls. XII

an II sc. Prof

%

Anemie feripriva Obezitate neendocrina Af.cr.amigdaliene Hipotrofie ponderala Vicii refractie

11


Tabelul nr. 4 Prevalenta Afectiunilorcronice la copii si tinerii din colectivitati, romania 2002-2001

Din acest tabel al afectiunilor cronice inregistrate in cabinetele scolare, se observa ca intre 2002 si 2007, primele 5 locuri in ordine descrescatoare a prevalentei, sunt ocupate de:

• Afectiuni oculare • Hipotrofii staturo-ponderale • Sechelele de rahitism • Deformari castigate ale coloanei vertebrale • Obezitatea de cauza neendocrina.

Concluzii

Din analiza datelor centralizate pe intreaga tara – mediul urban si rural in anul scolar 2010/2011 a rezultat o prevalenta medie a morbiditatii generale de 25.2%;

morbiditatea din mediul urban fiind mult mai mare fata de cea din mediul rural (28.3% fata de 14.5%).

Pe primul loc ca de altfel în toţi anii precedenţi se află viciile de refractie, urmate de obezitatea de cauza neendocrina, deficientele castigate de coloana vertebrala, hipotrofiile ponderale, sechele rahitism, afecţiunile cronice ale amigdalelor şi vegetaţiilor adenoide, hipotrofia staturala, tulburari de vorbire, alte boli de metabolism, astm bronsic, anemii cronice prin carenta de fier.

Nu trebuie uitat faptul că toate aceste afecţiuni şi deficienţe ale nivelului dezvoltării fizice au un mare răsunet asupra capacităţii de adaptare la efort a copiilor, deci cu implicaţii majore asupra procesului instructiv-educativ şi mai ales asupra rezultatelor obţinute de elevi în cadrul acestuia.

Cunoscând influenţa factorilor mezologici, peristatici ai mediului ambiental asupra stării de sănătate, se vor depista din timp toţi acei factori care pot genera, favoriza sau agrava aceste deficienţe în vederea ameliorării lor. Dintre aceştia - cu mare impact asupra stării de sănătate putem aminti: • marile şi frecventele deficienţe ale mobilierului

şcolar (degradat, necorespunzător vârstei şi mai ales scopului),

• nerespectarea curbei de efort a elevilor la întocmirea programelor şcolare şi la programarea tezelor şi testelor,

• un iluminat artificial total necorespunzător în sălile de clasă, ateliere şi laboratoare.

• Una din cele mai grave deficienţe în sezonul rece este imposibilitatea asigurării temperaturii normale în interiorul colectivităţilor de copii şi tineret. Corelat cu acest fapt este nerespectarea corespunzătoare a microclimatului (supraaglomerare în sălile de clasă, lipsa de aerisire şi ventilaţie, lipsa de curăţenie). Toţi copii şi tinerii depistaţi cu afecţiuni cronice

trebuie sa fie corect dispensarizaţi şi trataţi în scopul evitării apariţiei complicaţiilor şi sechelelor, în vederea recuperării totale a acestora.

Prevalenta bolilor cronice % - Romania 2002-2011 ‘02 ‘04 ‘05 ‘06 ‘07 ‘08 ‘09 ‘10 ‘11

Afectiuni oculare

6.4 20.9 5.4 4.3 3.8 3.5 3.9 3.4 4.9

Hipotrofii staturo- ponderale

2.9 1.8 4.1 2.9 3.5 2.9 3.3 3.1 2.8

Sechele rahitism

2.8 9.5 2.2 2.0 1.8 1.6 1.6 1.5 1.6

Deformari castigate ale coloanei vertebrale

2.1 10.3 1.9 1.8 1.4 1.2 1.5 1.6 2.0

Obezitate de cauza neendocrina

1.5 5.4 1.5 1.5 1.4 1.8 2.1 2.2 2.6

Afectiuni ale amigdalelor si Vegetatii adenoide

1.5 5.2 1.3 1.4 1.6 1.3 1.4 1.4 1.2

Anemii hipocrome

0.8 3.5 0.7 0.8 0.9 1.0 0.9 0.7 0.6

Afectiuni cronice ale pielii

- - 0.5 0.5 0.4 0.4 0.4 0.3 0.6

Afectiuni dobandite ale membrelor

- - 0.6 0.8 0.4 0.6 0.4 0.4 0.5

Tulburari de vorbire

- - 0.4 0.4 0.6 0.4 0.7 0.5 0.8

Intarziere mintala usoara

- - 0.3 0.4 0.5 0.4 0.5 0.5 0.4

Tulburari de comportament

- - 0.4 0.3 0.4 0.4 0.5 0.4 0.4

Alte afectiuni

- 2.6 0.9 0.8 - - - - 0.3

12


II.2.3. EVALUAREA MORBIDITĂŢII CRONICE PRIN DISPENSARIZARE ÎN COLECTIVITĂŢILE DE COPII ŞI TINERI

Morbiditatea cronică la copii si tineri este descrisa si prin analiza situatiei bolilor dispensarizate in cabinetelor medicale scolare (boli cronice si cronicizabile, malformatii congenitale, infirmitati). Aceasta analiza se face pe baza datelor colectate din evidentele cabinetelor medicale din gradinite si unitati scolare de stat. Descrierea morbiditatii cronice prin boli dispensarizabile in colectivitatile de copii si tineri se face prin calcularea prevalentei pe an scolar la nivelul cabinetelor medicale scolare.

Cele mai mari dificultati intampinate in analiza situatia prevalentei bolilor ce se dispensarizeaza sau se preiau in evidenta speciala se datoreaza acoperirii teritoriale deficitare cu medici scolari si asistente medicale scolare. Astfel, in luna decembrie 2011, situatia centralizata din 38 de judete si Municipiul Bucuresti se prezenta astfel:

URBAN RURAL

Nr. gradinite 2554 5860 Nr.cabinete medicale din gradinite 811 18 Nr.copii prescolari inscrisi in gradinite 319319 241264

Nr. scoli+licee 2749 7113 Nr.cabinete medicale din scoli si licee 1427 9 Nr.elevi inscrisi in scoli si licee 1439648 790234

Nr.medici scolari angajati 600,5 2 Nr.total posturi medici scolari 673,5 28,5

Nr.asistente angajate 2380 9

Nr.total posturi asistente 2615 75,5 Tabel nr. 5 Acoperirea teritoriala cu personal medical scolar

Se observa, asadar, atat o normare insuficienta (un numar foarte mare de copii alocati unui singur medic scolar) cat si ocuparea insuficienta a posturilor existente.

In anul scolar 2010-2011 s-au primit raportari privind bolile cronice dispensarizabile de la 35 de judete si Municipiul Bucuresti.

Prevalenta anuala a bolilor cronice dispensarizabile in judetele de unde s-au primit raportari complete in anul scolar 2010-2011 este reprezentata astfel:

Fig. nr. 26 Prevalenta medie a bolilor cronice dispensarizate in cabinetele medicale scolare in anul scolar 2011-2011, pe judete si pe tara

Din analiza datelor primite anual de la nivelul cabinetelor medicale scolare, prevalenta medie anuala pe tara a bolilor cronice dispensarizate in intervalul 2003-2011 inregistreaza mici diferente de la un an la altul:

0 10 20 30 40 50

prevalenta medie pe tara Alba Arad

Arges Bacau Bihor

Bistrita Nasaud Botosani

Braila Bucuresti

Buzau Calarasi

Caras Severin Cluj

Constanta Dambovita

Dolj Galati

Giurgiu Gorj

Harghita Hunedoara

Ialomita Ilfov

Mures Mehedinti

Neamt Olt

Prahova Salaj Sibiu

Suceava Teleorman

Timis Tulcea Valcea

Vrancea

13


Fig. nr.27 Dinamica prevalentei medii anuale a bolilor cronice dispensarizate in cabinetele medicale scolare – Romania 2003-2011

In ceea ce priveste repartitia bolilor cronice dispensarizate, in anul scolar 2010-1011 remarcam ca primele 10 categorii (cu cea mai ridicata prevalenta) reprezinta 69,06% din totalul cazurilor de boala - comparativ cu celelalte 53 de boli cronice inregistrate care reprezinta doar 30,94% din numarul total de cazuri:

Fig. nr. 28 Structura morbiditatii cronice dispensarizate

Prevalenta primelor zece boli cronice dispensarizate in anul scolar 2010-2011 se prezinta astfel:

Boli cronice Prevalenta %

vicii refractie 3.56

obezitate neendocrina 1.6

vicii de postura 1.49

astm bronsic 0.58 hipotrofie ponderala manifesta 0.58

alte boli cronice ale ap. locomotor 0.46

spasmofilie 0.44

tulburari de vorbire 0.41 retard psihic si intelect de limita 0.4

tulburari ale ciclului menstrual 0.33

Tabel nr. 6 Prevalenta (%) primelor 10 boli cronice dispensarizate in cabinetele medicale scolare in anul scolar 2010-2011

Analiza prevalentei bolilor cronice dispensarizate in cabinetele medicale scolare in anul scolar 2010-2011 pe cicluri de invatamant arata ca cea mai ridicata valoare se inregistreaza la elevii din ciclul gimnazial – 17,87%.

Fig. nr. 29 Prevalenta (%) bolilor cronice dispensarizate in cabinetele medicale scolare in anul scolar 2010-2011, pe cicluri de invatamant

Valorile mici inregistrate la copiii din crese si gradinite pot fi interpretate si prin prisma unei supravegheri medicale deficitare a colectivitatilor de copii cu varsta mica; acesti copii sunt in grija medicilor de familie iar medicii care se ocupa de colectivitatile de copii (medicii scolari) nu detin date privind morbiditatea prin boli cronice la aceste grupe de varsta. Aceste date se pot obtine doar printr-o foarte buna colaborare intre medicii de familie, medicii scolari si Directia de Sanatate Publica Judeteana. Absenta datelor reprezinta un factor de eroare in calcularea prevalentei medii pe tara: un alt factor de eroare este reprezentat si de populatia de

0 5

10 15 20 25 30 35 40 45 50

2003 2004 2005 2006 2007 2008 2009 2010 2011

prevalenta medie anuala

30.98

24.87 10.98

10.46

4.1

4.38

3.22 3.11

2.84 2.77 2.29

alte boli vicii de refractie

obezitate neendocrina vicii de postura

astm bronsic hipotrofie

alte boli ap. Locomotor spasmofilie

tulburari de vorbire retard psihic si intelect de limita

tulburari ale ciclului menstrual

0

5

10

15

20

crese gradinite cl.I-IV cl.V-VIII cl. IX-XII

14


referinta care nu a fost raportata corect si complet in toate judetele analizate. De asemenea, nu trebuie uitat faptul ca foarte multi copii varsta mica nu sunt cuprinsi in colectivitati (crese si gradinite de stat).

In tabelul urmator sunt redate valorile prevalentelor primelor 5 categorii de boli cronice dispensarizate in cabinetele medicale scolare in anul scolar 2010-2011, pe cicluri de invatamant

Boli dispensarizate

creşe grădiniţe cl.I-IV cl. V-VIII

cl.IX-XII

vicii de refracţie 0.58% 1.68% 4.50% 4.87% 3.43%

vicii de postura 0.15% 0.35% 1.09% 2.07% 2.17%

obezitate neendocrina 0.45% 1.10% 1.77% 2.10% 1.49%

astm bronsic 0,28% 0,41% 0,72% 0,70% 0,56%

hipotrofie ponderala manifesta 0,27% 0,65% 0,80% 0,73% 0,53%

Tabel nr. 7 Prevalenta primelor 5 categorii de boli cronice dispensarizate in cabinetele medicale scolare in anul scolar 2010-2011, pe cicluri de invatamant

Se observa ca la elevii din ciclul gimnazial se inregistreaza cele mai ridicate valori ale prevalentei viciilor de refractie si obezitatii neendocrine, elevii de liceu au cea mai mare prevalenta a viciilor de postura iar prevalenta astmului bronsic si a hipotrofiei ponderale manifeste este crescuta la copiii din clasele I-IV.

In concluzie, din raportarile primite de la cabinetele medicale scolare in ultimii ani reiese ca prevalenta bolilor cronice dispensarizabile la copii si tineri se mentine ridicata. Dispensarizarea corect intocmita nu se poate realiza decat printr-o stransa colaborare interdisciplinara, cu implicarea medicilor de familie, a medicilor scolari, a pediatrilor si nu în ultimul rand, a specialistilor în igiena copiilor si tinerilor, carora le revine sarcina de a colecta, centraliza si prelucra datele din teritoriu pentru o descriere generala a fenomenului si pentru elaborarea de programe profilactice care sa

asigure imbunatatirea starii de sanatate a populatiei infantile.

II. 2.4. MORBIDITATEA INREGISTRATA IN CABINETELE DE MEDICINA PRIMARA Din datele colectate la Centrul National de Statistica si Informatica in Sanatatea Publica – INSP, prin raportarile primite din cabinetele de medicina primara- medicina de familie in anul calendaristic 2010 reies urmatoarele:

Morbiditatea inregistrata

Indici la 100000 locuitori (incidenta) total 0-1 an 1-14 ani

Total

75609.56

442352.63 156 544.68

Boli infectioase si parazitare

2747.92

11 094.47 10 044.02

Tumori

310.51 188.18 49.13

B.sange, org.hemat. 723.49 7354.59 1 933.33 B.endoc.,de nutrit. si metab.

2 392.71 11 585.01 2 329.84

Tulb. mentale si de comport.

1 330.58 292.32 625.44

Bolile sistem. nervos

1 207.24 210.11 338.01

B.ochiului si anexelor

2 620.50 9 960.35 4 456.62

B. urechii si apofizei mastoide

2 268.02 16 342.07 4 841.65

B. aparatului circulator

4 291.36 477.30 262.34

B. aparatului respirator

32 586.42 325 952.55 105 681.33

B. aparatului digestiv

7 679.03 24 541.65 10 803.95

B. pielii si tes.celurar subcut.

3 838.42 25 845.67 8 772.42

B.sist.osteo-articular,muschi, tesut conjunctiv

6 367.71 73.54 519.63

B.ap.genito-urinar

5 017.65 2 667.42 2 897.04

Sarcina, nasterea, lauzia

153.46 0.00 9.17

Afect. cu orig.in perioada perinatala

13.99 1 369.34 0.00

Malf. congenit., deformatii si anomalii cromozomiale

56.92 1 066.97 116.47

Lez. traumatice, otraviri 1 499.70 589.21 1 942.52

Tabel nr. 8 Mobiditatea inregistrata in cabinetele de medicina de familie in anul 2010

15


In tabelul de mai sus observam: • morbiditatea la grupa de varsta 0-1 an este mai incarcata comparativ cu grupa de varsta 1-14 ani; exceptie fac urmatoarele grupe de boli: tulburarile mentale si de comportament; bolile sistemuluinervos; bolile sistemului osteo-articular, muschi, tesut conjunctiv, leziuni traumatice, otraviri. • la ambele categorii de varsta patologia aparatului respirator se situeaza pe primul loc ca incidenta, pe locul doi la 0-1 an sunt bolile pielii si tesutului celular subcutanat, iar pentru 1-14 ani bolile aparatului digestiv.

Fig. nr. 30 Dinamica morbiditatii 1-14 ani prin tulburari mentale si comportament legate de utilizarea substantelor psihoactive, incidenta la 100000 locuitori, raportate de medicul de familie

Fig. nr. 31 Dinamica morbiditatii 0-14 ani prin obezitate, raportate de medicii de familie - incidenta la 100000 locuitori

Din datele obtinute prin medicii de familie, dinamica morbiditatii prin obezitate se suprapune peste datele obtinute prin examenele de bilat din colectivitati - in

2008, „fenomenul” atinge un maxim; dupa care scade la ambele categorii de varsta.

Fig. Fig. nr. 32 Dinamica morbiditatii 0-14 ani prin tulburari de alimentatie, raportate de medicii de familie - incidenta la 100000 locuitori

Fig. nr. 33 Dinamica morbiditatii 0-14 ani prin boli cu transmitere sexuala, raportate de medicii de familie - incidenta la 100000 locuitori

Dinamica morbiditatii 0-14 ani prin boli cu transmitere sexuala, arata o scadere a incidentei la toate grupele de varsta, cu specificatie mai ales pentru cele doua grupe de varsta extreme, respectiv „sub 1 an” si „15-19 ani”.

In anul 2011, cazurile de boli cu transmitere sexuala raportate de Romania la OMS – pe sexe, pentru categoriile de varste de 0-14 ani si 15-24 de ani se prezinta astfel:

varsta F M Total Sifilis 0-14 13 15 28

15-24 330 222 552 Sifilis recent 0-14 9 8 17

15-24 278 181 459 Sifilis tardiv 0-14 0 1 1

15-24 38 32 70 Sifilis Congenital

3 6 9

Gonoree 0-14 1 3 4 15-24 25 185 210

Chlamydia 0-14 0 1 1 15-24 12 40 52

0 0.5 1 1.5

2007

2008

2009

2010

Incidenta la 100000 loc.

solventi organici tutun stimulente, cofeina sedative, hipnotice canabis,cocaina, halucinogene alcool

0

50

100

150

200

250

2005 2006 2007 2008 2009 2010

Inci

dent

a la

100

000

loc.

0

20

40

60

80

2007 2008 2009 2010

Inci

dent

a la

100

000

loc.

0-1 an 1-14 ani

0 10 20 30 40 50 60 70 80

2005 2006 2007 2008 2009 2010

Inci

dent

a la

100

000

loc.

sub 1 an 1-4 ani 5-9 ani 15-19 ani

16


Fig. nr. 34 Distibutia pe categorii de varsta a cazurilor de ITS

Fig. nr. 35 Distibutia pe sexe a cazurilor de ITS pentru categoria de varsta 0-14 ani

Fig. nr. 36 Distibutia pe sexe a cazurilor de ITS pentru categoria de varsta 15-24 ani

Fig. nr. 37 Intreruperea cursului sarcinii in dinamica - raportate de medicii de familie

Se observa ca numarul de cazuri de intrerupere de sarcina in anul 2010 a scazut la aproximativ jumatate fata de anul 2005, pentru ambele categorii de varsta.

Morbiditatea prin boli infectioase si parazitare

Fig. nr. 37 Evolutia morbiditatii prin toxiinfectiile alimentare - in populatia generala

Fig. nr. 38 Evolutia morbiditatii prin dizenterie – in populatia generala

Fig. nr. 39 Evolutia morbiditatii prin scarlatina in populatia generala

Fig. nr. 40 Evolutia morbiditatii prin varicela in populatia generala

Observam ca evolutia morbiditatii prin toxiinfectii alimentare, dizenterie si scarlatina, varicela in perioada 1970 - 2010 se inscrie pe un trend descendent.

0 200 400 600

sifilis

sifilis recent

sifilis tardiv

sifilis congenital

gonoree

Chlamydia

nr.cazuri 15-25 ani 0-14 ani

0 5 10 15 20

sifilis sifilis recent sifilis tardiv

sifilis congenital gonoree

Chlamydia

nr.cazuri M F

0 100 200 300 400

sifilis

sifilis recent

sifilis tardiv

gonoree

Chlamydia

nr.cazuri M F

0

5000

10000

15000

20000

2005 2006 2007 2008 2009 2010

nr.c

azur

i

sub 15 ani 15-19 ani

0

1000

2000

3000

4000

1970 1990 2000 2008 2009 2010

nr. c

azur

i

0

5000

10000

15000

20000

25000

1970 1990 2000 2008 2009 2010

nr. c

azur

i

0

5000

10000

15000

20000

1970 1990 2000 2008 2009 2010

nr. c

azur

i

70192

28506 46492 49809

44693 36504

0

20000

40000

60000

80000

1970 1990 2000 2008 2009 2010

nr. c

azur

i

17


Dinamica morbiditatii prin diabet zaharat de tip I la copiii 0-14 ani – cabinetele de nutritie si boli metabolice judetene.

Fig. nr. 41 Incidenta cazurilor la 100000 de locuitori

Fig. nr. 42 Incidenta cazurilor la 100000 de locuitori

Analiza datelor obtinute prin cabinetele de nutritie si metabolism judetene pentru varsta 0-14 ani evidentiaza o tendinta de crestere a prevalentei, spre deosebire de incidenta, care prezinta un varf in 2007, dupa care scade usor, fara a ajunge la valoarea din 2005.

II.3 ACCIDENTELE

Consecinţele accidentelor de trafic rutier, traumatismele şi decesele, reprezintă o problemă majoră de sănătate publică. In anul 2006 s-au înregistrat aproximativ 43 000 de decese în accidente de trafic în UE, de peste 20 de ori mai multe decât în accidentele de pe calea ferată sau din traficul aerian (Road safety at regional level, Luxembourg, Eurostat, 2010 (http://epp.eurostat.ec.europa.eu/statistics_explained/index.php/Road_safety_at_regional_level). Accidentele de trafic rutier reprezintă principala cauză de deces în rândul adolescenţilor şi a adulţilor tineri. Aproximativ patru din cinci decese se datorează accidentelor de trafic rutier la grupa de vârstă 15-24 ani. (Health and

Environment in Europe: Progress Assessment. Copenhagen. WHO Regional Office for Europe, 2010) Cei mai vulnerabili participanţi la trafic sunt pietonii, cicliştii şi motocicliştii, reprezentând cam 39% dintre decesele rezultate din accidentele rutiere. Aproximativ 80% dintre persoanele din grupa de vârstă 0-24 implicate în accidente de trafic sunt bărbaţi (European status report on road safety – Toward safer roads and healthier transport. Copenhagen. WHO Regional Office for Europe, 2009). Impactul asupra sănătăţii, social, dar şi economic al acciddentelor de trafic rutier este substanţial. In afară de povara asupra sănătăţii individuale, costul economic al leziunilor prin accidente de trafic rutier este imens: estimările sugerează că acestea costă cam 2-3% din produsul naţional brut datorită costurilor serviciilor de tratament al leziunilor, al persoanelor rămase cu dizabilităţi şi a productivităţii sociale mai scăzute (European status report on road safety – Toward safer roads and healthier transport. Copenhagen. WHO Regional Office for Europe, 2009; Health and Environment in Europe: Progress Assessment. Copenhagen. WHO Regional Office for Europe, 2010). In UE, numai leziunile prin accidente de trafic rutier costă mai mult de 180 miliarde de euro pe an. Acesta reprezintă de două ori bugetul UE alocat pentru toate activităţile sale (European status report on road safety – Toward safer roads and healthier transport. Copenhagen. WHO Regional Office for Europe, 2009).

In România, la fel ca şi în celelalte ţări europene, cei mai afectaţi de consecinţele accidentelor de trafic sunt tinerii din grupa de vârstă 15-24 ani. Incepând cu 2000, mortalitatea prin accidente de trafic a avut o tendinţă ascendentă pentru tinerii din grupa de vârsta 15-24, tendinţă care s-a menţinut până în 2008 (Figura 44). Pentru celelalte două grupe de vârstă tendinţa a fost stabilă, cu mici oscilaţii, ceea ce dovedeşte că măsurile de prevenţie nu şi-au dovedit eficacitatea. In schimb, măsurile de promovare a siguranţei rutiere adoptate prin modificările la Codul Rutier par să fi avut efecte benefice asupra ratei de mortalitate la grupa 5-24 ani, cea mai expusă riscului de accident.

0

0.00002

0.00004

0.00006

0.00008

0.0001

2005 2006 2007 2008 2009 2010

x 10

0000

0

0.0005

0.001

2005 2006 2007 2008 2009 2010

x 10

0000

http://epp.eurostat.ec.europa.eu/statistics_explained/index.php/Road_safety_at_regional_level

http://epp.eurostat.ec.europa.eu/statistics_explained/index.php/Road_safety_at_regional_level

18


Fig. 43 Rata standardizata a mortalitatii prin accidente de

trafic rutier la copii si tineri, ROMANIA, 2000-2010

Comparaţiile cu celelalte ţări din statele UE plasează România printre ţările cu un nivel înalt al mortalităţii, unde sunt exterm de importante intervenţii specifice. (Figura 45) In anul 2009 rata de mortalitate prin accidente rutiere a fost de 15.5 la 100.000 persoane de 5-24 de ani în România, în timp ce media UE a fost de 11.6 (sursa datelor: baza de date de mortalitate a OMS, versiunea 2011).

Fig. 44 Rata standardizata a mortalitatii prin accidente de trafic rutier la copii si tineri in tarile UE, 2009

Accidentele de trafic rutier la copii şi tineri constituie o povară importantă a bolii datorită numărului considerabil de ani de viaţă pierduţi prin deces prematur şi, de multe ori, prin handicapuri severe pe viaţă la supravieţuitori.

Căderile, înecul, arsurile şi otrăvirile sunt câteva dintre cauzele principale de deces datorate accidentelor

neintenţionate la copii şi tineri (care au loc la domiciliu sau la locurile de joacă), după accidentele de trafic rutier, în regiunea europeană a OMS. Ratele specifice pe cauze diferă mult în cadrul Regiunii şi sunt în general mai scăzute în vestul Europei şi mai mari în unele ţări est europene (printre care şi Romania). Este totuşi important de menţionat că există mijloace dovedite ştiinţific care contribuie la reducerea acestei poveri, iar o combinaţie adecvată de legislaţie, cu modificări ale mediului de viaţă şi cu mijloace educaţionale ar fi foarte eficace.

Mortalitatea prin accidente neintenţionate este foarte importantă pentru Regiunea europeană a OMS deoarece accidentele care apar la domiciliu sau la locurile de joacă au o contribuţie majoră la povara bolii la copiii sub 5 ani. (WHO Regional Office for Europe (2010). Health and Environment in Europe: Progress Assessment. Copenhagen) Genul este important în evaluarea modelelor referitoare la accidentele neintenţionate: băieţii au o probabilitate mai mare de deces prin accidente decât fetele. De asemenea, factorii socioeconomici au impact asupra apariţiei accidentelor neintenţionate. Copiii din familiile defavorizate au o probabilitate mai mare de a trăi în cartiere sărace care sunt nesigure datorită proiectării clădirilor (ex. lipsesc dotările de siguranţă precum alarmele de incendiu) şi a modelelor comportamentale (ex. consumul dăunător de alcool).

De exemplu, înecul este principala cauză de deces la copiii de 0-4 ani, urmat de accidentele de trafic şi de otrăviri în Regiunea europeană a OMS. (Sethi D, Mitis F, Racioppi F. (2010). Preventing injuries in Europe - From international collaboration to local implementation. Copenhagen: WHO Regional Office for Europe)

Traumatismele neintenţionate prin înec, otrăviri, arsuri şi căderi reprezintă o ameninţare la adresa sănătăţii copiilor şi valorile acestui indicator sugerează faptul că acţiuni concertate sunt necesare în viitor.

0

5

10

15

20

2000 2001 2002 2003 2004 2005 2006 2007 2008 2009 2010

Dece

se/1

00.0

00

1-4 5-14 15-24

0.0 5.0 10.0 15.0 20.0 25.0

Suedia

Olanda

Spania

Irlanda

Slovacia

Letonia

EU

Luxemburg

Bulgaria

Danemarca

Italia

Romania

Belgia

Cipru

Decese/100.000 15-24 5-14 1-4

19


Fig. 45 Proportia deceselor prin accidente neintentionate pe cauze, la grupa de varsta 0–14 ani, Regiunea Europeana a OMS, 2008

WHO Cause-specific mortality: regional estimates for 2008 http://www.who.int/healthinfo/global_burden_disease/estimates_regional/en/index.html

Accidentele de trafic rutier au reprezentat în 2008 principala cauză de deces (28%) prin traumatisme neintenţionate la copiii şi adolescenţii din grupa de vârstă 0-14 ani în Regiunea europeana a OMS. (vezi Fig. 46)

Inecul accidental (Fig. 46) reprezintă a doua cauză importantă de deces (18% din decese) în rândul copiilor şi adolescenţilor din grupa de vârstă 0-14, asociat unui numar de aproximativ 2826 decese în 2008. (WHO Cause-specific mortality: regional estimates for 2008 http://www.who.int/healthinfo/global_burden_disease/estimates_regional/en/index.html) Deşi cu un trend descendent (Fig. 47), rata de mortalitate prin înec la grupa de vârstă 0-14 ani este de aproximativ 4.6 ori mai mare în România decât media respectivă în UE (2.8 faţă de 0.6 la 100 000 persoane de 0–14 ani în 2009). Cele mai înalte rate de mortalitate au fost întalnite în Lituania, Letonia şi România în UE (Fig. C), unde valorile ratelor sunt mai mult de patru ori mai mari decât media UE (WHO European Mortality database http://data.euro.who.int/hfamdb/).

Fig. 46 Rata standardizata a mortalitatii prin accidente neintentionate: inec, otraviri, caderi, arsuri la copii si tineri, ROMANIA, 2000-2010

Fig. 47 Rata standardizata a mortalitatii prin inec la copii si tineri in tarile UE, 2009

Otrăvirile accidentale (Fig. 46) reprezintă a treia cauză importantă de deces, implicate în 6% din decese în 2008 la copii de 0-14 ani. România (Fig. 48) prezintă o rata de mai mult de zece ori mai mare decât media UE (1.4 faţă de 0.1 la 100 000 persoane de 0–14 ani în 2009) (WHO European Mortality database http:/ /data.euro.who.int /hfamdb/). Trendul este totuşi descendent şi pentru acest indicator în România. (Fig. B)

Accidente de trafic

rutier 28%

Alte 37%

Inec 18%

Otraviri 6%

Arsuri 6%

Caderi 5%

0 0.5

1 1.5

2 2.5

3 3.5

4 4.5

5 5.5

2000 2001 2002 2003 2004 2005 2006 2007 2008 2009 2010

dece

se la

100

.000

Caderi Inec Otraviri Arsuri

-0.5 0.5 1.5 2.5 3.5 4.5

Austria Italia

Slovenia UK

Belgia Germania

Irlanda Spania Olanda Suedia

Danemarca Finlanda

Franta Grecia

Polonia Portugalia

EU Ungaria

Cipru Malta Cehia

Luxemburg Slovacia Bulgaria Estonia

Romania Letonia Lituania

decese/100.000

http://www.who.int/healthinfo/global_burden_disease/estimates_regional/en/index.html




20


Fig. 48 Rata standardizata a mortalitatii prin otraviri accidentale la copii si tineri in tarile UE, 2009

Expunerea la fum, incendii şi flăcări (Fig. 46) este o altă cauză importantă de deces la copiii de 0–14 ani (6%). Letonia, Estonia şi România prezintă ratele cele mai înalte între statele UE, de cel puţin patru ori mai mari decât media UE (WHO European Mortality database http://data.euro.who.int/hfamdb/). Rata de mortalitate prin arsuri la grupa de vârstă 0-14 ani este de aproximativ 4 ori mai mare în România decât media UE (0.8 faţă de 0.2 la 100 000 persoane de 0–14 ani în 2009). (Fig. 49)

Fig. 49 Rata standardizata a mortalitatii prin arsuri la copii si tineri in tarile UE, 2009

Căderile accidentale (Fig. 46) au fost implicate în 5% dintre decesele prin traumatisme neintenţionate în grupa de vârstă 0-14 ani. Cele mai mari valori s-au întâlnit în România, Slovacia, Gracia şi Bulgaria (Fig. 50). Rata de mortalitate prin căderi la grupa de vârstă 0-14 ani este de aproximativ 3 ori mai mare în România decât media UE (1.0 faţă de 0.3 la 100 000 persoane de 0–14 ani în 2009).

Fig. 50 Rata standardizata a mortalitatii prin caderi accidentale la copii si tineri in tarile UE, 2009

Impactul negativ asupra mortalităţii datorat mediului de viaţă nesigur este evident, dar din fericire există măsuri de prevenţie care pot acţiona asupra acestor factori de risc: educaţia şi dezvoltarea de abilităţi, promovarea echipamentelor de siguranţă, modificarea unor produse în vederea securizării lor, legislaţie şi reglementări.

Se recomandă iniţierea şi implementarea unor stragii complexe pentru abordarea accidentelor neintenţionate. Povara este prevenibilă într-o mare măsură, dar pentru asta se cer eforturi susţinute şi integrate care se regăsesc dincolo de sectorul de sănătate, având drept scop îmbunătăţirea securităţii mediului de viaţă de la domiciliu şi de la locurile de joacă.

0 0.5 1 1.5

Austria

Finlanda

Germania

Irlanda

Italia

Luxemburg

Malta

Olanda

Slovenia

Suedia

Danemarca

Franta

Grecia

Ungaria

Portugalia

Spania

UK

EU

Belgia

Cehia

Lituania

Polonia

Slovacia

Bulgaria

Cipru

Estonia

Letonia

Romania

decese/100.000

0 0.2 0.4 0.6 0.8 1

Cipru

Luxemburg

Malta

Cehia

Finlanda

Italia

Slovenia

Spania

UK

Danemarca

Germania

Grecia

Ungaria

Irlanda

Olanda

Portugalia

EU

Polonia

Austria

Franta

Lituania

Slovacia

Suedia

Bulgaria

Belgia

Romania

Estonia

Letonia

decese/100.000

0 0.2 0.4 0.6 0.8 1

Cipru

Danemarca

Estonia

Luxemburg

Malta

Slovenia

Finlanda

Ungaria

Olanda

Suedia

Belgia

Germania

Irlanda

Italia

Polonia

Portugalia

UK

Cehia

Lituania

Spania

EU

Austria

Franta

Letonia

Bulgaria

Grecia

Slovacia

Romania

decese la 100.000

21


VACCINARILE

Vaccinurile -imunizarea activa – reprezinta una dintre cele mai valoroase, avantajoase metode din profilaxia bolilor infectioase. Acestea pot fi: universal valabile si indispensabile (ex.vaccinarea antitetanica, antidifterica etc), de interes regional (ex. vaccinarea antiholerica), de interes professional (ex. vaccinarea antirabica pre-expunere), aplicabile la anumite varste (ex. vaccinarea antigripala), sexe (ex. vaccinarea antirubeolica),in anumite situatii special de risc epidemic (ex. vaccinarea antitifoidica etc) sau de necessitate (ex. vaccinarea antirabica etc).

Tinandu-se seama de aceste multiple criterii fiecare tara isi elaboreaza un program national de vaccinari, care include vaccinurile strict necesare in anumite etape; deci programul de vaccinari nu este imuabil , ci se modifica in timp in functie de contextual epidemiologic si de progresul in domeniul profilaxiei.

In Romania vaccinarile s-au efectuat conform ordinului MS 1318 din 19.10.2009.

Vaccinarile reprezinta veriga cea mai valoroasa a medicinii preventive, prin care se obtine imunitate artificiala activa la nivelul organismului.

Programul national de vaccinari pentru 2010:

• Primele 24 ore - HEP B – In maternitate

• 2-7 zile - BCG

• 2 luni – DTP-VPI, HEP B – Simultan

• 4 luni - DTPa – VPI – Simultan

• 6 luni – DTPa – VPI, HEP B – Simultan

• 12 luni - DTPa – VPI, RRO – Simultan

• 4 ani - DTPa – VPI – incepand cu anul 2010

• 7 ani (clasa I) RRO – Campanie scolara

• 9 ani (clasa III-a) - VPI - Campanie scolara

• 14 ani (clasa VIII-a) – dT - Campanie scolara

Abrevieri:

DTPa – vaccin diftero-tetano-pertussis acelular

VPO – vaccin polio inactivat (sau combinat DTPa-VPI)

Hep B – vaccin hepatitic B

DTPa-VPI vaccin diftero-tetano-pertusis acelular-poliomielitic

RRO – vaccin rujeolic-rubeolic-oreion

BCG – vaccin Calmette Guerrin

dT – vaccin diftero-tetanic pentru adulti

Tuberculoza este o boala infecto-contagioasa cu prevalenta mare in Romania, cauzata de Mycobacterium tuberculosis si evolueaza cronic. Pe langa rolul agentului etiologic in aparitia acestei boli un rol important il joaca factorul socio-economic. Tuberculoza este o afectiune care beneficiaza de vaccinare prin vaccin BCG administrat la nastere in maternitate.

Fig. 51 Incidenta prin TBC la copiii 0-14 ani (anuar 2010)

Observam ca dupa anul 2000 cand a fost inregistrat un varf de incidenta, trendul este in scadere, ducandu-ne la concluzia ca este depistat un numar mai mare de cazuri de boala, care sunt tratate in concordanta cu ghidurile de practica, ceea ce duce la reducerea numarului de bolnavi si implicit a celor care pot raspandi boala, deci reducerea surselor de infectie.

Hepatita virala de tip B beneficiaza de preventie prin vaccinare, conform Programului National de Imunizari.

77.3

12.7

42 28.3 29.4

25.1

0 10 20 30 40 50 60 70 80 90

1970 1990 2000 2008 2009 2010

%00

00

22


Fig. 52 Incidenta in populatia generala prin hepatita virala de tip B

In cursul anului 2010 au fost raportate conform HG 589/2009 si introduse in Registrul unic 506 cazuri de hepatita virala acuta tip B. Incidenta de 2,4%000 inregistrata in anul 2010 se inscrie pe trendul descendent care se manifesta incepand din anul 2002.

Incidenta bolii in mediul urban (2,6%000) a depasit-o pe cea din mediul rural (2,0%000).

Referitor la incidenta specifica pe grupe de varsta a hepatitei virale acute tip B, valoarea maxima s-a inregistrat la grupa de varsta 20-24 ani, urmata de 25-34 ani si 15-19 ani.

La grupa de varsta sub 1 an au fost inregistrate 10 cazuri, la varsta de 1 an - niciun caz, la varsta de 2 ani - 1 caz, la 3 ani nici un caz si 4 ani cate 1 caz.

Difteria este o boala prevenibila prin vaccinare.

Incepand cu anul 2009 in calendarul de vaccinari a fost introdus vaccinul diftero-tetanopertusis acelular (DTPa) in combinatie cu vaccinul polio inactivat (VPI) sub forma DTPa – VPI administrat la varstele de: 2,4,6 si 12 luni; schema de vaccinare nou introdusa in 2009 cuprinde vaccinarea la varsta de 4 ani cu vaccin DTPa, iar la varsta de 14 ani cu vaccin dT. In acest fel schema de vaccinare cuprinde 5 doze de vaccin cu componenta difterica urmate de rapeluri la fiecare 10 ani.

Din datele anchetei de acoperire vaccinala la varsta de 18 luni cu vaccin cu componenta difterica, raportate (CNCSBT) la nivel national in luna februarie 2010, pentru 4 doze de vaccin (evaluata pe cohorta de copii nascuti in iulie 2008) acoperirea vaccinala a fost 89,1%.

Conform metodologiei de supraveghere in vederea depistarii active a circulatiei de bacil difteric

toxigen/netoxigen, in probele recoltate si trimise pentru izolare si tipizare, la Laboratorul National de Referinta pentru difterie, in perioada noiembrie /decembrie 2010, nu s-a izolat Corynebacterium Difteriae/Ulcerans.

Tetanosul este o afectiune prevenibila prin vaccinare conform Programului National de Imunizari.

Fig. 53 Dinamica morbiditatii prin tetanos in populatia generala

In anul 2010 au fost inregistrate in Romania 9 cazuri de tetanos, incidenta a fost la nivel national fiind de 0,04 %000, egala cu anul precedent.

In anul 2010 rata incidentei anuale pentru tetanos s-a situat sub valoarea medie de 0,06 %000 inregistrata in ultimii 10 ani urmand un trend descendent cum observam din graficul anterior.

Un procent de 88.9% din cazuri au fost inregistrate la persoane adulte. Un caz a fost inregistrat la un copil de sex masculin in varsta de 2 ani si 11 luni, care nu a fost vaccinat.

Tusea convulsiva este o afectiune prevenibila prin vaccinare conform Programului National de Imunizari.

Fig. 54 Dinamica morbiditatii prin tuse convulsiva in populatia generala

34.8 34

24.4

12

3.4 2.8 2.4 0

10

20

30

40

1980 1990 1995 2000 2008 2009 2010

%00

00

95 cazuri

34

14 11 9 9

0

20

40

60

80

100

1970 1990 2000 2008 2009 2010

nr. c

azur

i

19203

817 493 51 10 29 0

5000

10000

15000

20000

25000

1970 1990 2000 2008 2009 2010

nr.c

azur

i

23


In anul 2010 -29 cazuri de tuse convulsiva au fost confirmate si corespund unei incidente de 0,13%000.

In anul 2010 incidenta a crescut comparativ cu anul precedent cu 0,08 %000.

Referitor la distributia pe grupe de varsta a cazurilor de tuse convulsiva, cele mai multe cazuri s-au inregistrat la grupele de varsta sub un an si 5-9 ani.

Din totalul cazurilor doar 20,7% erau vaccinate corespunzator varstei, 79,3 erau vaccinate necorespunzator (neprezentare 6 cazuri, lipsa vaccin 4 cazuri, nascut in strainatate 3 cazuri, neinscris la medic familie 2 cazuri, refuz 2 cazuri, contraindicatie medicala 1 caz, sosit recent in teritoriu 1 caz).

Rujeola este o afectiune prevenibila prin vaccinare conform Programului National de Imunizari.

Fig. 55 Dinamica morbiditatii prin rujeola in populatia generala

Rujeola face parte din categoria bolilor prevenibile prin vaccinare, vaccinarea antirujeolica (cu vaccin combinat rujeola- rubeola- oreion RRO) fiind inclusa in Programul National de Imunizari.

Din datele de la CNCSBT de monitorizare lunara a consumului de vaccinuri cuprinse in Programul National de Imunizari, procentul de copii vaccinati a fost de 93,2% abia la varsta de 18 luni.

In anul 2010 au fost confirmate 193 de cazuri de rujeola. Din acestea 186 au evoluat la varsta copilariei. Grupa cea mai afectata a fost grupa de 1-4 ani cu 76 de cazuri, apoi grupa 5-9 ani cu 42 cazuri si sub 1 an 40 de cazuri.

Incidenta rujeolei la nivel national in anul 2010 a fost de 0,9 %000, de aproximativ 22,5 ori mai mare decat in anul 2009 (incidenta de 0,04%000 de loc.).

Rubeola este o boala infecto-contagioasa care beneficiaza de vaccinare conform Programului National de Imunizari.

Fig. 56 Dinamica morbiditatii prin rubeola in populatia generala

In anul 2010, in Romania au fost confirmate si raportate 350 de cazuri de rubeola si nu a fost raportat nici un deces. Incidenta la nivel national a fost de 1,6 %000 locuitori, mai mica decat in anul 2009 (2,9 %000).

Din analiza datelor centralizate la Centrul de Calcul si Statistica Sanitara, ratele de incidenta specifica pe grupe de varsta indica faptul ca cea mai afectata ramane grupa de varsta sub 1 an, apoi grupa de varsta 1-4 ani, grupa de varsta 5-9 ani, grupa de varsta 10-14 ani si grupa de varsta 15-19 ani.

Din datele de la Centrul National de Supraveghere si Control a Bolilor Transmisibile, in cadrul sistemului de supraveghere a rubeolei si sindromului rubeolic congenital (SRC), in cursul anului 2010 au fost raportate un numar de 47 cazuri posibile SRC din12 judete. Nu s-au inregistrat cazuri confirmate de SRC.

Parotidita epidemica este o boala infecto-contagioasa care beneficiaza de vaccinare conform Programului National de Imunizari.

124060

4690 35 12 8 193 0

20000

40000

60000

80000

100000

120000

140000

1970 1990 2000 2008 2009 2010

nr.c

azur

i

103903

10947 5127 1746 613 350 0

20000

40000

60000

80000

100000

120000

1970 1990 2000 2008 2009 2010 nr

. caz

uri

24


Fig. 57 Dinamica morbiditatii prin parotidita epidemica in populatia generala

In anul 2010, in Romania incidenta prin parotidita epidemica a fost de 1,3 %000 locuitori, mai mica decat in anul 2009.

Vaccinarile conform Programului National de Imunizari efectuate de-a lungul anilor la populatia infantila din Romania a dus la scaderea morbiditatii prin bolile prevenibile prin acest Program.

Pe langa aceste boli sunt si altele care beneficiaza de preventie prin vaccinare ca: varicela, infectiile cu pneumococ, hepatita virala de tip A, infectii cu Papiloma virus, care in Romania nu au fost incluse in Programul National de Imunizari. Vaccinarea orala cu doze de vaccin in profilaxia gastroenteritelor acute cu rotavirus reprezinta deasemenea o metoda valoroasa si cost avantajoasa in contextul epidemiologic al Romaniei.

Introducerea vaccinurilor a dus la scaderi spectaculoase a incidentelor unora din cele mai grave si raspandite boli transmisibile in intreaga lume si binenteles si in Romania. Meritul acestor rezultate spectaculoase este si al personalului medico-sanitar din reteaua de medicina primara si din reteua de medicina scolara. Acesti specialisti sunt cei ce efectueaza vaccinarile populatiei infantile, finalizand eforturile specialistilor din Ministerul Sanatatii (cei ce elaboreaza Programul National de Imunizari) si pe cele ale specialistilor din Directiile de Sanatate Publica (organizatorii de la nivel judetean).

SĂNĂTATE A COPILULUI II. 4 SĂNĂTATEA MENTALĂ LA COPIL II.4.1 COMPORTAMENTUL SUICIDAR Sursa informaţiilor

Sinteza naţională „Identificarea, cuantifica-rea şi monitorizarea comportamentelor cu risc pentru sănătate la elevi (fumat, consum de alcool, droguri, comportament alimentar, sexual, activitatea fizică, agresivitate fizică” coordonata de catre CRSP Cluj. Cadrul tematic

Importanţa suicidului ca problemă de sănătate publică este în mod evident subestimată, în pofida faptului că în aproape toate ţările din Europa el se situează între primele 10 cauze de mortalitate.

Stigmatul care este ataşat actului suicidar este cel care generează dificultăţile în determinarea magnitudinii acestei probleme. Cei mai mulţi autori consideră că riscul suicidar creşte cu înaintarea în vârstă. Astfel, dacă suicidul este extrem de rar la vârsta copilăriei, sub 12 ani, riscul creşte cu fiecare an al adolescenţei. Înaintea vârstei de 15 ani, mortalitatea declarată prin suicid este scăzută, dar se apreciază că există o subestimare a acesteia la vârstele mici, ca urmare a refuzului de a accepta ideea morţii voluntare la un copil sau preadolescent.

După vârsta de 15 ani toate statisticile europene plasează suicidul între primele 3 cauze de deces la adolescenţi, după cancer şi accidente. Totuşi, la vârsta adolescenţei există un contrast între sinucidere şi tentativa de sinucidere, în favoarea celei din urmă. Proporţia calculată este de 1 deces la 60 de tentative, la vârsta adolescenţei, faţă de 1 deces la 13 tentative la toate celelalte vârste.

O altă caracteristică generală a tentativelor de suicid la adolescent este reprezentată de faptul că ele sunt recidivante. Se apreciază că după o primă tentativă, unul din doi adolescenţi va repeta gestul.

Comportamentul suicidar include trei faze. Prima este suicidaţia, fază mentală, în decursul căreia subiectul îşi pune problema morţii şi a necesităţii de a muri. Aceasta este urmată de suicidacţie, fază de trecere la etapa pregătitoare de căutare a metodelor auto-distructive. Faza a treia este traumatizaţia, faza de

55278

30527 26542

2302 784 286 0

10000

20000

30000

40000

50000

60000

1970 1990 2000 2008 2009 2010

nr.c

azur

i

25


punere în practică a modalităţilor auto-distructive sau actul în sine, urmat sau nu de deces. Semnificaţia pentru sănătatea publică

Sănătatea mentală a tinerilor este un subiect de o importanţă crescândă în Europa. Profilul morbidităţii la tineri s-a schimbat considerabil în cursul ultimului secol. Principalele problemele ale primei jumătăţi a secolului XX, cum ar fi infecţiile acute şi mortalitatea infantilă ridicată, au scăzut în importanţă, în timp ce aşa zisa „nouă morbiditate” caracterizată prin internalizarea şi externalizarea problemelor personale şi dificultăţile de învăţare au ieşit în evidenţă la mijlocul secolului. Mai recent, au apărut fenomene noi, cum ar fi auto-agresiunile şi dependenţa de jocurile pe Internet.

În faţa amplorii morbidităţii prin boli mentale în rândul tineretului, OMS a declarat că sănătatea mentală a tineretului reprezintă „un domeniu esenţial de preocupare” spre care ar trebui să-şi orienteze atenţia specialiştii şi cei care elaborează strategiile de sănătate.

Deşi sănătatea mentală a majorităţii tinerilor din Europa este bună, tulburări psihice de orice categorie, cum ar fi anxietatea şi fobia, tulburări de stres post-traumatice, tulburările de învăţare, depresiile şi suicidul, tulburările alimentare, dependenţele, sunt în creştere.

În prezent, unele din aceste tulburări au prevalenţe alarmante în rândul tineretului european. Se estimează că prevalenţa globală a tulburărilor mentale în adolescenţă se află în intervalul 10 - 20%, dar se consideră că ea este chiar mai ridicată în rândul adolescenţilor din subgrupele populaţionale defavorizate şi slab integrate.

REZULTATE YRBSS

România printr-o frecvenţă a tentativei de suicid de 4,9 la 100.000 de persoane se încadrează în limita inferioară a frecvenţelor înregistrate în ţările Uniunii Europene ( 5 - 25 la 100.000).

Fig. Fig. nr. 62 Frecventa elevilor cu tentative de suicid*, in ultimele 12 luni, in raport cu zona geografica de rezidenta la 100.000 subiec

Fig. nr. 63. Frecvenţa elevilor cu tentative de suicid în ultimele 12 luni (la 100.000 subiecţi)

În ceea ce priveşte relaţia dintre frecvenţă şi vârstă s-a observat o tendinţă ascendentă a frecvenţei până la 17 ani. Cele mai multe cazuri au fost înregistrate la fete.

La fete sunt mai frecvente tulburările de internalizare, în timp ce băieţii au tendinţa să prezinte în mod predominent tulburări de externalizare, ceea ce face ca cele două sexe să aibă reacţii diferite la stres şi traume.

Băieţii sunt înclinaţi să răspundă la stres prin agresiuni (îndreptate fie împotriva altora, fie împotriva lor înşile), să adopte activităţi fizice sau strategii recreaţionale, să nege sau să ignore stresul şi problemele vieţii. Spre deosebire de ei, adolescentele devin frecvent introvertite şi internalizează problemele întâlnite, sunt înclinate să accepte că nu pot face faţă singure unor situaţii dificile şi se orientează mai des spre prieteni şi prietene pentru a discuta despre problemele lor, iar în absenţa acestora recurg la gesturi extreme.

Auto-agresiunile, fără intenţii de sinucidere, sunt din ce în ce mai frecvente în rândul adolescenţilor, ca modalităţi de compensare a anxietăţii, depresiei,

3.62 4.53 5.01 5.38 4.9

0

10

20

30

40

Banat Moldova Muntenia Transilvania Romania

5.5

7.2

5.7

3.2

4.9 3.9 3.5

4.6

0

2

4

6

8

15 ani 16 ani 17 ani 18 ani

fete băieţi

26


plictiselii şi a sentimentelor lipsei de sens sau de valoare personală.

Aspecte ale comportamentului suicidal la elevii de 15-18 din România:

- ideaţia suicidală 8% - suicidaţia (plan de suicid) 5,2 la 10.000 - tentativa de suicid 4,9 la 100.000

Aproape 1 din 10 elevi investigaţi au avut în ultimul an gânduri suicidale. Dintre 100 de elevi cu gânduri suicidale 5 şi-au conceput un plan de suicid. Dintre 100 elevi cu planuri de suicid aproape 5 au avut o tentativă de suicid.

Sumar

Tentativa de suicid incumbă factori şi situaţii predispozante în dezamorsarea cărora se impune o conlucrare familie - instituţii educative, religioase etc.

Este necesară diagnosticarea precoce şi tratarea corecta a tulburărilor psihice cu debut la vârste tinere.

Se impune reconsiderarea manierei de prezentare în media, a cazurilor de suicid şi perfecţionarea identificării subiecţilor cu risc crescut.

OMS afirmă că elaborarea unei strategii privind sănătatea mentală impune o bună cunoaştere a prevalenţei problemelor de sănătate mentală în rândul copiilor şi adolescenţilor. Cuantificarea gradului de răspândire a tulburărilor mentale în rândul tineretului din Europa este o sarcină dificilă. Un motiv ar fi faptul că problemele psihologice şi psiho-sociale din adolescenţă tind să fie minimalizate şi să fie slab tratate deoarece nu se prezintă sub aspecte atât de tipice şi distincte cum se întâmplă la vârsta adultă. Din acest motiv, prevalenţa reală a problemelor şi tulburărilor psihice poate fi mai mare decât cea prezentată în diferite studii.

CAP. III. DETERMINANŢI AI STĂRII DE SĂNĂTATE, FACTORI DE RISC ŞI FACTORI DE PROTECŢIE

III.1. DETERMINANŢI PARENTALI

III.1.1. Expunerea la fum de ţigară la domiciliu

Sursa Informaţiilor

Raport de ţară GYTS 2009 (The Global Youth Tobacco Survey) coordonat de catre CRSP Cluj.

Cadrul tematic

În multe ţări fumatul şi rata crescută a morbidităţii şi mortalităţii cauzate de fumat, au creat serioase probleme de sănătate publică, precum şi probleme financiare. Pe de altă parte, informaţiile despre fumat, prevenţia şi controlul acestuia, mai ales în rândul tinerilor au fost insuficiente în ţările în curs de dezvoltare. Pentru a soluţiona această problemă în 1998, Organizaţia Mondială a Sănătăţii, Divizia Fumat - Oficiul pentru fumat al CDC şi UNICEF, în colaborare cu ţările din cele 6 regiuni OMS, au început un proiect numit GYTS, un sistem de supraveghere la nivel mondial, creat pentru a intensifica monitorizarea consumului produselor de tutun în rândul tinerilor.

România, alături de alte 12 ţări din regiunea centrală şi de est a Europei, s-a alăturat studiului în 2004.

GYTS furnizează un mecanism prin care ţările implicate pot monitoriza consumul produselor din tutun în rândul elevilor de 13-15 ani şi pot ghida implementarea şi evaluarea programului de control al tutunului.

Programul îşi propune să evalueze atitudinile, cunoştinţele şi comportamentele elevilor în relaţie cu fumatul, dar şi impactul asupra sănătăţii, aspecte referitoare la renunţarea la fumat, expunerea ambientală, implicarea media şi publicitate.

Semnificaţia pentru sănătatea publică

Fumatul, considerat un „ucigaş tăcut” este responsabil pentru un număr mare de boli şi dizabilităţi. Studii ştiinţifice au demonstrat că fumatul este cauza principală pentru mai mult de 25 de afecţiuni, inclusiv pentru câteva boli fatale. Aceste cercetări sunt în continuă desfăşurare, lista afecţiunilor cauzate de fumat fiind în creştere. În prezent, este recunoscut faptul că fumatul contribuie la apariţia cataractei, pneumoniei, leucemiei mieloide acute, anevrismului aortic abdominal, cancerului gastric, pancreatic, renal, parodontopatiilor şi altor boli care se alătură listei deja cunoscute de boli cauzate de fumat, precum: cancerele de plămân, vezică urinară, esofag, laringe, cavitate orală, bolile pulmonare cronice, emfizemul pulmonar şi

27


bronşitele, accidentele cerebrale vasculare, infarctul miocardic şi alte boli cardiovasculare.

Astăzi se ştie cu exactitate că fumatul este responsabil de 90% dintre cazurile de cancer pulmonar.

Fumatul, are de asemenea, un impact negativ asupra funcţiei sexuale. Poate cauza scăderea numărului de spermatozoizi sau poate afecta viabilitatea acestora, având drept consecinţă o scădere a fertilităţii, decelabilă la bărbaţii tineri. Leziunile vasculare pot duce şi la scăderea potenţei sexuale, iar fertilizarea ovulului este stânjenită, ducând în final la rejectarea zigotului sau avort spontan. Toate aceste efecte negative ale fumatului sunt responsabile de infertilitate atât la femei cât şi la bărbaţi. Dezvoltarea fătului sub limitele normale, la femeile fumătoare, este explicată prin slaba oxigenare a sângelui din uter şi placentă. Astfel, femeile care fumează în timpul sarcinii, au risc mare de naştere prematură şi /sau naşterea a unui nou-născut cu probleme (greutate mică la naştere, anomalii de dezvoltare).

Fumatul a fost identificat ca un important factor de risc, independent, pentru ateroscleroză, începând de la vârste tinere.

Efectele nocive ale fumatului pasiv sunt foarte bine cunoscute. Tutunul din ţigări conţine aproximativ 4000 de substanţe chimice, multe dintre ele devenind toxice în momentul arderii; se cunosc deja peste 250 dintre aceste produse chimice, ca fiind toxice sau cu rol în carcinogeneză.

Fumatul este puternic asociat cu riscul de a dezvolta cancer de col uterin, aflat pe primul loc între cancerele ce afectează femeile din întreaga lume.

De asemenea, numeroase studii asociază fumatul cu riscul de infecţie TBC şi mortalitatea prin tuberculoză. Studii efectuate în India, au arătat că jumătate dintre decesele prin tuberculoză la bărbaţi au fost asociate cu fumatul.

Fumătorii nu sunt singurii care se expun efectelor nocive ale fumului de ţigară, milioane de oameni,

inclusiv jumătate din copiii lumii sunt expuşi fumatului pasiv.

Există evidenţe ştiinţifice care relaţionează fumatul pasiv cu creşterea riscului pentru boli cardiovasculare, cancer pulmonar, alte tipuri de cancer, astm sau alte boli pulmonare la adulţi, astm, boli respiratorii, infecţii ale urechii sau moarte subită la copil.

Metodologia investigaţiei

Criteriul de includere în studiu:

• şcoală cu cel puţin 40 elevi şi care să cuprindă elevi din clasele a VI-a, a VII-a şi a VIII-a.

Design-ul studiului a fost de tip cluster în 2 trepte (etape).

• Prima etapă de eşantionare a fost la nivel de şcoală. S-au ales pentru eşantionare toate şcolile care aveau clasele a VI-a, a VII-a şi a VIII-a.

• A doua etapă de eşantionare a fost la nivel de clase. Prin metoda randomizării s-au ales clase din fiecare şcoală participantă la studiu.

Toţi elevii din clasele selecţionate au fost eligibili pentru a participa la studiu. Participarea elevilor a fost voluntară, iar chestionarele auto-administrate au fost anonime.

Rate de răspuns:

• Şcoli 100% - 50 din 50 şcoli prezente în eşantion • Clase 100% - 204 din 204 clase prezente în

eşantion • Elevi 94,1% 3891 din 4136 elevi au completat

chestionarele

Rata globală răspuns = 100% x 100% x 94,1% = 94,1%

28


Rezultate GYTS 2009

Un procent mare de elevi este expus la fumul de ţigară în propriile locuinţe (Tabelul 13).

Tabel nr. 13

Aproape 5 din 10 elevi care nu au fumat niciodată (47.2%) şi 8 din 10 elevi fumători (77.3%) au fost expuşi la fumul de ţigară produs de alte persoane la domiciliu. În general, procentul de fumători expuşi la fumul de ţigară în locuinţe este semnificativ mai ridicat decât procentul celor nefumători (77.3 % faţă de 47.2).

III.2. STILUL DE VIAŢĂ Sursa informaţiilor Sinteza naţională „Identificarea, cuantifica-rea şi monitorizarea comportamentelor cu risc pentru sănătate la elevi (fumat, consum de alcool, droguri, comportament alimentar, sexual, activitatea fizică, agresivitate fizică” coordonata de CRSP Cluj. Introducere

Studiul stilului de viaţă la elevi s-a materializat într-o sinteză naţională, având ca scop eficientizarea controlului factorilor de risc comportamentali (fumatul, consumul de alcool, comportamentul suicidal, comportamentul sexual, compor-tamentul alimentar, sedentarismul).

Uniunea Europeană consideră că ameliorarea sănătăţii publice trebuie să încorporeze intersectorialitatea şi participarea, variabile esenţiale pentru serviciile de promovare a sănătăţii în toate strategiile sectoriale de dezvoltare. O asemenea filosofie politică presupune schimbări de mentalitate şi adoptarea unor comportamente noi. Impactul unor programe şi activităţi susţinute apar în timp, necesitând 10-15 ani pentru a deveni o normă socială.

OBIECTIVE Obiectiv general

Evaluarea dimensiunii riscului comportamen-tal în unităţile de învăţământ şi iniţierea activităţilor de corectare ţintite.

Obiective specifice

Evaluarea a şase 6 arii comportamentale cu risc pentru sănătate: fumat, consum de alcool, comportament sexual, comportament alimentar, sedentarism, comportament suicidal.

Consolidarea unui sistem informaţional la standarde europene privind sănătatea în relaţie cu factorii de risc comporta-mentali şi armonizarea sistemului de monitorizare a acestora la standardele europene.

Realizarea unei reţele informaţionale la nivel naţional, la standarde europene, în vederea adaptării strategiei naţionale şi asigurării comparabilităţii datelor cu cele ale Uniunii Europene.

Organizarea unui sistem eficient şi modern de diseminare a informaţiilor legate de starea de sănătate şi determinanţii ei atât pentru decidenţi şi specialişti, cât şi pentru publicul general.

Organizarea unor activităţi de informare, educare şi comunicare având la bază informaţiile din sistemul de monitorizare a determinanţilor sănătăţii (printre care se situează comportamentele cu risc pentru sănătate).

METODOLOGIA STUDIULUI Metode de abordare a cercetării şi tipul de studiu utilizat

S-a optat pentru un studiu descriptiv, care să identifice şi să cuantifice aspectele comportamentale la elevii din România.

Investigarea de tip transversal s-a realizat pe bază de chestionar.

Durata cercetării - 12 luni, respectiv anul şcolar 2010-2011.

Populaţia studiată

Studiul a fost efectuat pe o populaţie de adolescenţi cu domiciliul în România.

Cercetarea s-a desfăşurat pe întreg teritoriul României.

Într-o primă etapă a studiului, s-au distribuit instrumentele de lucru necesare pentru desfăşurarea activităţii în toate judeţele din ţară. A fost recomandată

Categorii Expuşi la fum de ţigară în locuinţă Nefumători Fumători curenţi

Total 47.2 (41.7-52.7) 77.3 (70.5-82.9) Sex Băieţi 39.4 (34.8-44.2) 80.1(71.0-86.9) Fete 52.9 (45.4-60.2) 73.8 (64.7-81.2) Vârstă 13 ani 48.0 (41.2-54.4) 78.1 (66.5-86.5) 14 ani 48.1 (41.1-55.2) 80.1 (67.0-88.8) 15 ani 42.5 (35.4-49.9) 72.8 (64.4-79.8)

29


constituirea unui lot format din aproximativ 100 subiecţi pentru fiecare judeţ.

În cea de a doua parte a studiului, s-a făcut selecţia persoanelor care urmau să răspundă la chestionar. Această selecţie a fost făcută pe baza unor criterii de includere şi de excludere. A fost selectat un număr de licee la nivelul fiecărui judeţ, iar în cadrul instituţiilor respective au fost selectate un număr de clase, elevilor care făceau parte din acestea aplicându-li-se un chestionar. Criteriile de includere: respondenţii să fie adolescenţi, de vârstă liceală, cu domiciliul în România şi să urmeze o formă de învăţământ, studiul desfăşurându-se la nivelul instituţiilor de învăţământ. Criteriul de excludere a fost dezacordul participării la studiu. La cercetarea de faţă au răspuns 4691 liceeni din 40 de judeţe ale României.

DESCRIEREA LOTULUI DE SUBIECŢI

Distribuţia subiecţilor pe sexe a fost următoarea: 59,55 % fete (2795) şi 40,45 % băieţi (1896).

Distribuţia pe nivele de şcolarizare a fost următoarea : 1313 (27, 98 %) în clasa a IX-a, 1025 (21, 85 %) în clasa a X-a, 1095 (23,34 %) în clasa a XI-a şi 1258 (26,81 %) în clasa a XII-a.

Distribuţia pe zone geografice a fost următoarea: Banat 424 subiecţi, Moldova 622 subiecţi, Muntenia 2135 subiecţi şi Transilvania 1116 subiecţi.

Judeţele incluse în fiecare zonă geografică luată în studiu, au fost:

pentru Banat: Arad, Caraş - Severin, Hunedoara, Timiş

pentru Moldova: Bacău, Botoşani, Galaţi, Iaşi, Neamţ, Suceava, Vrancea, Vaslui

pentru Muntenia: Argeş, Brăila, Buzău, Călăraşi, Constanţa, Dîmboviţa, Dolj, Giurgiu, Gorj, Ilfov, Mehedinţi, Olt, Prahova, Teleorman, Tulcea, Vâlcea,

pentru Transilvania: Alba, Bihor, Bistriţa – Năsăud, Cluj, Covasna, Harghita, Maramureş, Mureş, Satu–Mare, Sălaj, Sibiu.

Distribuţia judeţelor corespunde arondării teritoriale proprii Centrelor Regionale de Sănătate Publică din ţară, şi anume:

Coordonarea în teritoriu a sintezei a revenit:

CRSP Timişoara pentru judeţele din Banat CRSP Iaşi judeţele din Moldova CRSP Bucureşti pentru judeţele din Muntenia CRSP Cluj pentru judeţele din Transilvania. PREZENTAREA INSTRUMENTULUI DE SUPRAVEGHERE A COMPORTAMENTELOR CU RISC Instrumentul utilizat în cercetarea întreprinsă a fost

creat pornind de la chestionarul YRBSS (Youth Risk Behavior Surveillance System) elaborat de CDC şi modificat în 2002, în vederea monitorizării comportamentelor cu risc pentru sănătate la tineri şi adaptat particularităţilor socio-economice şi cultural-educative din ţara noastră.

Se prezintă sub forma unui chestionar cu 87 de întrebări, auto-aplicat, cu multiple variante de

59.55 40.45

Distribuţia procentuală a subiecţilor în raport cu sexul (N=4691)

FETE BĂIEŢI

27.98

21.85 23.34

25.44

Distribuţia procentuală a subiecţilor în raport cu nivelul de şcolarizare (N=4691)

Clasa a IX-a Clasa a X-a Clasa a XI-a Clasa a XII-a

9.03 13.25

45.5

23.8

Distribuţia procentuală a lotului pe zone geografice (N=4691)

Banat Moldova Muntenia Transilvania

30


răspuns. Prima pagină conţine informaţii utile subiectului în vederea completării şi precizează scopul chestionării.

Întrebările sunt grupate pe şase arii de interes: fumat, consum de alcool, autoagresivitate (tentativă de suicid), comportament sexual, comportament alimentar şi activitate fizică.

BAZA DE DATE ŞI PRELUCRĂRI STATISTICE

În studiul întreprins datele au fost organizate

conform modelului relaţional. Baza de date conţine informaţii referitoare la cele 6 arii diferite de comportamente cu risc, iar datele au fost grupate în mulţimi specifice fiecărei arii independente de comportament.

Prelucrările statistice s-au efectuat în mod independent pentru fiecare arie de comportament cu risc. S-au calculat distribuţiile de frecvenţă ale diferitelor variante de răspuns, pentru fiecare întrebare din grupajul ce caracterizează aria de comportament cu risc abordată, în raport cu sexul subiecţilor şi nivelul de şcolarizare.

În următoarea etapă s-a descris evoluţia frecvenţelor înregistrate la băieţi şi fete, evoluţia frecvenţelor în raport vârsta şi regiunea geografică de apartenenţă.

Prezentarea rezultatelor s-a realizat sub formă de tabele, grafice şi histograme.

III.2.1 Activitatea fizică Cadrul tematic La nivelul UE datele referitoare la activitatea fizică

pentru vârstele mai mari sunt limitate. Totuşi, datele pentru elevii de 13-15 ani arată că în termeni generali participarea la activitatea fizică este în scădere, locul acesteia fiind ocupat de comportamentele sedentare. Activitatea fizică se reduce cu înaintarea în vârstă, iar fetele tind să fie mai puţin active comparativ cu băieţii de aceeaşi vârstă. Această reducerea a activităţi fizice începe la vârste mai mici în cazul fetelor.

Comportamentele sedentare se situează la un nivel ridicat. Mai mult de 50% dintre tinerii din Europa petrec două sau mai multe ore/zi privind la TV. În plus, există o tendinţă de creştere a utilizării calculatoarelor pentru recreere şi pregătirea temelor.

În afară de necesitatea evidentă de a umple golurile în colectarea datelor pentru grupuri de vârstă mai

mare, există o nevoie reală de cercetare suplimentară care să ajute la înţelegerea factorilor determinanţi ai capacităţii tinerilor de a participa la activităţi fizice.

Cercetările curente arată că pentru schimbări pe termen lung, copii şi adolescenţii trebuie să înveţe metode pentru schimbarea comportamentelor (cum ar fi auto-monitorizarea, stabilirea de obiective, auto-instruirea şi rezolvarea problemelor). Pentru copii şi adulţi, stabilirea de metode pentru menţinerea activităţii fizice în circumstanţe variate ale vieţii, presupune învăţarea monitorizării şi schimbării propriilor comportamente.

Programa şcolară pentru activitatea fizică trebuie să se centreze pe activităţi benefice sănătăţii, cu potenţial de a fi urmate în continuare pe parcursul întregii vieţi. Programele şcolare eficiente includ educaţia fizică, activităţi recreaţionale, strategii pentru activitatea fizică integrată la nivelul familiei cu scopul creşterii activităţii fizice.

Politicile referitoare la mediul şcolar şi vecinătăţi sunt importante pentru facilitatea activităţii fizice a adolescenţilor.

Determinanţi cheie ai activităţii fizice includ factori sociali (cum ar fi încurajarea de către părinţi, colegi, prieteni) şi mediul fizic (incluzând disponibilitatea de facilităţi şi programe).

Politicile care promovează implicarea familiei în activitatea fizică au beneficii pentru membrii de toate vârstele şi pentru generaţiile viitoare. Programele comunitare şi facilităţile care asigură oportunităţi pentru activitatea fizică au fost corelate cu creşterea activităţii fizice. Comunităţile unde se poate merge pe jos, cu străzi sigure şi motive pentru mersul pe jos (magazine, parcuri, restaurante) asigură un mediu care este propice pentru integrarea activităţii fizice în viaţa de zi cu zi.

Semnificaţia pentru sănătatea publică Boala coronariană, bolile cerebrovasculare şi

bronhopneumopatia cronică obstructivă reprezintă principalele cauze de mortalitate la scară mondială. Obezitatea reprezintă un factor de risc pentru multe dintre aceste afecţiuni cronice şi se observă o creştere a prevalenţei obezităţii şi diabetului zaharat de tip II la copii şi adulţi, cu consecinţe asupra morbidităţii şi mortalităţii.

Mecanismul primar care conduce la exces ponderal şi obezitate este reprezentat de dezechilibrul între aportul şi consumul de energie; absenţa activităţii

31


fizice şi comportamentul excesiv sedentar sunt responsabile pentru una dintre părţile acestei ecuaţii.

Trecerea în revistă a literaturii care vizează copiii şi

adolescenţii (6-18 ani) indică faptul că activitatea fizică moderată - viguroasă este corelată cu reducerea adipozităţii, ameliorarea sindromului metabolic (obezitate abdominală, presiune arterială ridicată, glicemie a jeune ridicată şi scăderea HDL), reducerea trigliceridelor, creşterea HDL, ameliorarea funcţiei endoteliale, densităţii osoase, a forţei musculare şi enduranţei, a sănătăţii mentale.

Activitatea fizică aduce, de asemenea şi benefice psiho-sociale. Activitatea fizică a adolescenţilor a fost asociată cu imaginea de sine, statusul de sănătate auto-raportat şi calitatea comunicării cu familia şi colegii şi negativ asociată cu acuzele de sănătate şi în unele ţări cu consumul de tutun.

În baza datelor din literatură Strong et al. au formulat recomandarea pentru copii de a efectua cel puţin 60 minute de activitate fizică moderată - viguroasă. Alţi autori sugerează intervale mai extinse pentru atenuarea riscului cardiovascular. Totuşi, numeroşi copii nu întrunesc recomandările privind activitatea fizică.

Pe măsura trecerii în adolescenţă copiii încep să se angajeze mai puţin în activităţi fizice şi ca urmare se observă o creştere a obezităţii. Comportamentul sedentar este un factor de risc cardiovascular independent. Comportamentul sedentar zilnic este asociat cu risc de exces ponderal şi obezitate la adolescenţii de 11 – 15 ani şi obezitatea consecutivă în rândul femeilor tinere.

Relaţia dintre comportamentul sedentar şi obezitate poate fi dependentă de activitatea specifică (privitul la TV, jocul pe calculator sau utilizarea calculatorului pentru teme şi e-mail).

Există evidenţe pentru o relaţie de tipul doză-răspuns între comportamentul sedentar şi prevalenţa obezităţii şi o relaţie cauzală între comportamentul sedentar şi obezitate este sugerată de intervenţiile care demonstrează că reducerea sedentarismului conduce la ameliorarea greutăţii.

Comportamentul sedentar al adolescentului a fost corelat cu alte probleme de sănătate, incluzând dureri cervicale, de umăr şi lombare, simptome psihice şi somatice, agresivitate fizică şi verbală, ostilitate, fumat, consum de alcool şi droguri ilicite. Comportamentul sedentar al adolescenţilor a fost negativ asociat cu o serie de factori recunoscuţi ca

promotori ai sănătăţii sau factori protectori: statusul sănătăţii fizice, nutriţie, calitatea vieţii, imaginea de sine, performanţa şcolară şi calitatea comunicării.

REZULTATE LA NIVEL NAŢIONAL Sinteza naţională YRBSS La nivel naţional mai mult de 1 din 10 elevi nu participă la orele de educaţie fizică, iar aproximativ 6 din 10 elevi efectuează 1-2 ore de educaţie fizică la şcoală. Mai puţin de unu din 10 elevi participă la activităţi sportive în adiţia orelor de educaţie fizică.

Frecvenţa elevilor care nu participă la orele de educaţie fizică la clasă, creşte cu înaintarea în vârstă.

12.5

57.9

5

0

20

40

60

80

100

nu participă la orele de educaţie fizică

1-2 ore de educaţie fizică

4-5 ore în afara orelor de educaţie fizică

%

Distribuţia elevilor în raport cu numărul de ore de activitate fizică desfăşurate pe săptămână

11.5 13.6 15.2 19.1 7.7 5.8 9.2 13

0

20

40

60

80

100


%

Distribuţia elevilor care nu participă la orele de educaţie fizică în raport cu vârsta şi sexul

fete băieţi

3 2.6 3.8 2.5

10.7 8.8

7.1 4.6

0

5

10

15


%

Distribuţia elevilor care efectuează 4-5 ore de sport/săptămână în adiţia orelor de educaţie fizică

fete băieţi

32


Valorile înregistrate la sexul femnin sunt superioare celor înregistrate la băieţi.

Frecvenţa elevilor care efectuează sport în adiţia orelor de educaţie fizică scade cu înaintarea în vârstă, la ambele sexe. Aproape 2 din 10 elevi petrec zilnic 4-5 ore la televizor.

Sumar

Activitatea fizică la şcoală s-a redus: sedentarismul ia locul stilului de viaţă activ. Asocierea ponderii ascendente a supraponderalilor sau obezilor cu reducerea activităţii fizice conturează tabloul de risc ce explică frecvenţa în creştere a evenimentelor cardiovasculare majore la populaţia tânără

Diversificarea formelor de activitate fizică în şcoală şi în şcoală şi în adiţia acesteia, promovarea formelor atractive şi antrenarea familiilor în aceste activităţi, poate fi cheia reuşitei.

III.2.2 Fumatul Sursa Informaţiilor Raport de ţară GYTS 2009 ( The Global Youth Tobacco Survey). Rezultate GYTS 2009

Tabel I. 14 Fumatul – definiţie, indicatori Mai mult de 4 din 10 elevi susţin că au fumat vreodată în viaţă, acest aspect este mai semnificativ la băieţi. Procentul celor care au fumat vreodată creşte cu vârsta de la 31,4 % la 13 ani , la 54,9 % la 15 ani, ceea ce reprezintă o diferenţă statistic reprezentativă. Aproape 4 din 10 elevi care au fumat vreodată, au început să fumeze înainte de 10 ani. Procentul băieţilor este semnificativ statistic mai mare decât al fetelor.

Mai mult de 1 din 10 elevi fumează curent; datele comparative pe sexe arată un procent crescut al băieţilor 17,6% faţă de 9,5% al fetelor. Doar un procent scăzut de elevi (2,5%) folosesc alte produse de tutun, în afară de ţigări. Diferenţa pe sexe nu este semnificativă statistic. Categorie Total Băieţi Fete 13 ani 14 ani 15 ani Alte produse tutun

2,5 3 1,9 1,4 2,7 4,2

Tabel 15. Prevalenţa (%) elevilor care folosesc alte produse de tutun Aproximativ 8% dintre fumătorii curenţi sunt dependenţi, fără diferenţe semnificative între sexe, dar crescând cu vârsta de la 4,2 la 13 ani la 11,2 la 15 ani. Aproximativ o treime dintre elevii nefumători sunt susceptibili să se apuce de fumat în anul următor, cu un procent mai mare la fete. Sumar

Datele studiului indică o prevalenţă înaltă a fumatului în rândul elevilor de 13 – 15 ani din România, iar ceea ce îngrijorează cel mai mult este faptul că aproape o treime din elevii nefumători sunt susceptibili de începe să fumeze în următorul an, cu un procentaj mai mare la fete decât la băieţi.

14.5 18.5

50.8

16.2

0

20

40

60

zero < 1 oră 1-3 ore 4-5 ore

%

Distribuţia elevilor în raport cu numărul orelor petrecute la televizor

Fumător vreodată Elev/ elevă care a fumat vreodată în viaţă

Fumător curent Elev/ elevă care a fumat ţigări cel puţin o dată în ultimele 30 de zile

Fumător zilnic Elev/ elevă care a fumat ţigări între 20 şi 30 zile în ultima lună

33


Comparând datele studiilor GYTS din 2004 cu cele din 2009, se observă ca atât prevalenţa celor care au fumat vreodată, cât şi a fumătorilor curenţi a scăzut.

Observaţia că o mare parte din fumătorii curenţi au început să fumeze înainte de vârsta de 10 ani, face necesară iniţierea programelor de educaţie la vârste mai mici, chiar în clasele primare.

Este importantă şi implicarea medicului de familie şi a medicului şcolar în educaţia copiilor în legătură cu fumatul. Anexa II. Fumatul Sursa HBSC 2009-2010

III.2.3 Consumul de alcool Sursa informaţiilor Sinteza naţională „Identificarea, cuantifi-carea şi monitorizarea comportamentelor cu risc pentru sănătate la elevi (fumat, consum de alcool, droguri, comportament alimentar, sexual, activitatea fizică, agresivitate fizică” Cadrul tematic

Global, alcoolul este substanţa psiho-activă consumată cel mai frecvent de către tinerii din Europa. Cel puţin două treimi dintre elevii de 16 ani din studiul ESPAD au consuma alcool cel puţin o dată pe parcursul vieţii. 82% au consumat alcool în ultimele 12 luni şi 61% în ultimele 30 de zile. În medie, 40% au consumat bere, 30% băuturi alcoolice tari, 13% vin.

La o treime dintre ţările participante în studiul ESPAD, cel puţin o jumătate dintre elevii de 15-16 ani au consumat cel puţin un pahar de alcool la vârsta de 13 ani şi 14% s-au îmbătat la aceeaşi vârstă. Doar 14% dintre elevi au raportat că nu au consumat niciodată băuturi alcoolice. În ţările în care elevii au raportat un nivel relativ ridicat al consumului de alcool în ultimele 30 de zile, prin contrast au raportat volume mai mici consumate ultima dată. În unele ţări, (ex. Grecia) elevii beau alcool mai des, dar în cantităţi mai mici, în timp ce în altele (incluzând ţările nordice) alcoolul este consumat mai puţin frecvent, dar în cantităţi mai mari.

În cele mai multe ţări europene, peste 80% dintre elevii de 17-18 ani au consumat alcool în ultimele 12 luni, Danemarca şi Cehia având cele mai înalte prevalenţe. Cele mai scăzute prevalenţe a fost observate în Portugalia şi Suedia.

Există diferenţe mari naţionale în prevalenţa consumului săptămânal de alcool la elevii de 13-15 ani.

În toate ţările (cu o singură excepţie) ratele prevalenţei cresc între 13 şi 15 ani atât la băieţi cât şi la fete. Consumul de alcool şi beţia sunt în general mai obişnuite la băieţi. Ratele prevalenţei sunt mai ridicate la tinerii din nordul Europei, comparativ cu cei din sud. Acest tipar geografic este mai marcat pentru fete decât pentru băieţi.

Implementarea de programe adaptate pentru abordarea diferitelor probleme comporta-mentale reprezintă un aspect important al prevenţiei. Intervenţiile centrate pe şcoală trebuie să urmeze o abordare sistematică a tuturor aspectelor. Trebuie încurajată o centrare pe aspectele pozitive ale vieţii, creşterea autonomiei, responsabilităţi şi participării sociale a tinerilor.

Studii recente punctează necesitatea intervenţiilor selective şi mai intense pe grupuri mici identificate la risc înalt, cu o abordare „chirurgicală” a factorilor selectivi de risc şi situaţiilor. Acestea se centrează pe momente şi evenimente în care substanţele pot fi disponibile pentru tineri. Unele politici prezente de control al tutunului (în mod special creşterea preţului şi taxelor) pot ajuta la reducerea prevalenţei fumatului la adolescenţii de 15 ani, dar au o influenţă mai mare la băieţi decât la fete. În mod similar, cercetările privind consumul de alcool arată o creştere mai importantă la fete, sugerând necesitatea de cercetări suplimentare pentru evaluarea efectelor practicilor de marketing al alcoolului la scară naţională şi măsurile profilactice cu centrarea în mod special pe posibilitatea ca schimbarea survenită în rolurile sociale să facă adolescentele mai susceptibile de a consuma alcool. Semnificaţia pentru sănătatea publică

Consumul de alcool este corelat cu o mulţime de factori sociali, demografici, economici şi sociali; acest comportament variază mult între diferite ţări şi chiar în interiorul aceleiaşi ţări. Se estimează că un bărbat din 4 şi o femeie din 10 consumă alcool, consumul de alcool la femei fiind în creştere în anumite ţări. La ambele sexe consumul de alcool scade cu vârsta.

Atât consumul de alcool cât şi problemele legate de acesta, tind să se stabilizeze sau chiar să scadă în unele ţări din vestul Europei. În schimb, aceste probleme au crescut în ultimii ani în Europa Centrală şi de Est, precum şi în fostele ţări care formau URSS. În aceste ţări un procent considerabil al populaţiei sunt consumatori de alcool cu risc.

Reacţiile adverse ale consumului de alcool sunt foarte greu de estimat şi în ciuda a numeroase studii

34


derulate în multe ţări, nu există deocamdată indicatori comprehensivi care să atragă atenţia asupra efectelor grave pe termen lung ale consumului de alcool. Probleme asociate cu consumul de alcool: Probleme sociale: probleme familiale, divorţ, lipsa

locuinţei, dificultăţi la locul de muncă, şomaj, dificultăţi financiare, fraude, datorii bancare, vagabondaj, comportament habitual pentru beţie.

Probleme de ordin psihologic: insomnie, depresie, anxietate, tentativa de suicid, suicid, schimbări de personalitate, amnezie, delirium tremens, halucinaţii, demenţă, jocuri de noroc sau asocierea cu alte droguri.

Probleme de ordin fizic: steatoză hepatică, hepatită, ciroză, cancer hepatic, gastric, laringe, esofag, cancer de sân, colon, malnutriţie, obezitate, diabet, cardiomiopatii, HTA, AVC, neuropatii, miopatii, disfuncţii sexuale, infertilitate, toxicitate hemopoetică, reacţia cu alte droguri sau medicamente.

Aproape 1 elev din 200 a consumat alcool, la şcoală, în

mod frecvent. Consumul ocazional de alcool a fost înregistrat cu o frecvenţă mai ridicată la elevii de 16 şi 17 ani. Rezultate YRBSS O cincime dintre elevii consumatori de alcool, au consumat pentru prima oară alcool în intervalul 9-12 ani.

Consumul frecvent de alcool a fost înregistrat predominent la băieţii de 17-18 ani. Sumar

Din perspectiva sănătăţii publice, consumul aproape zilnic de alcool pune problema dependenţei. Deşi consumatorii de alcool sunt în mod preponderent băieţi, consumul s-a înregistrat şi la fete.

Elevii au consumat alcool şi în incinta unităţilor de învăţământ. Se impune recomandarea demarării activităţilor de profilaxie la vârste cât mai mici.

În general, se crede că beţiile ( intoxicaţia cu alcool) sunt apanajul exclusiv al adulţilor, dar statisticile arată că în fiecare an există mii de adolescenţi care suferă de intoxicaţie cu alcool. Aceste intoxicaţii cu alcool sunt, de fapt, cel mai îngrijorător aspect al abuzului de alcool la adolescenţi.

Se impune reconsiderarea rolului şi locului pe care părinţii trebuie să-l joace în profilaxia şi combaterea consumului de alcool la elevi. Informarea acestora cu privire la consumul de alcool al propriilor copii, precum şi asupra simptomelor specifice intoxicaţiilor cu alcool este obligatorie, cu alte cuvinte intervenţiile profilactice educative se vor direcţiona spre părinţi şi copii. Anexa III. Consumul de alcool Sursa HBSC 2009-2010

6.41 6.02 7.7

19.03 19.6

5.91

0

10

20

30

sub 9 ani 9 - 10 ani 11 -12 ani 13 -14 ani 15 - 16 ani peste 17 ani

Varsta initierii consumului de alcool

0.1 0.49 0.61 0.36 0.48 0 2 4 6 8

Banat Moldova Muntenia Transilvania Romania

%

Frecventa elevilor care au consumat alcool de 6- 30 ori in intervalul standard, LA ŞCOALĂ

38.41

22.34

47.55

29.51

46.6838.26 38.26

33.33

01020304050

%


Frecvenţa elevilor care au consumat alcool în 1-5 zile din intervalul standard

Băieţi Fete

0

5

10


2.64 4.66

6.16 5.95

1.06 1.41 1.24 1.03

%

Frecvenţa elevilor care au consumat frecvent alcool în în ultimele 30 zile înaintea aplicării

chestionarului zile

Băieţi Fete

35


III.2.4 Comportamentul alimentar Sursa Sinteza naţională „Identificarea, cuantifi-carea şi monitorizarea comportamentelor cu risc pentru sănătate la elevi (fumat, consum de alcool, droguri, comportament alimentar, sexual, activitatea fizică, agresivitate fizică” Cadrul tematic

Deşi există strategii de nutriţie în aproape toate ţările europene, povara bolilor legate de nutriţie continuă să crească, obezitatea dobândind proporţii epidemice. Este deci imperios necesar să se promoveze alimentaţia sănătoasă şi activitatea fizică în rândurile tineretului.

Obiceiurile nesănătoase de alimentaţie, incluzând un consum insuficient de legume şi fructe şi un exces de gustări cu un înalt conţinut energetic, afectează sănătatea pe termen scurt şi lung, obiceiurile deprinse la vârsta tânără având toate şansele să se perpetueze la vârsta adultă.

Alimentaţia corectă şi adoptarea unor obiceiuri alimentare sănătoase în copilărie şi adolescenţă promovează o sănătate, o creştere şi o dezvoltare intelectuală optimă în copilărie; previn problemele de sănătate de natură imediată, cum ar fi anemia feriprivă, obezitatea, tulburările de alimentaţie şi cariile dentare şi pot preveni probleme de sănătate pe termen lung, cum ar fi BCV, cancerul şi osteoporoza. Semnificaţia pentru sănătatea publică

O alimentaţie corectă este importantă pentru o dezvoltare normală şi pentru menţinerea sănătăţii şi stării de bine. Alimentaţia îşi are rolul ei în determinarea şi în prevenirea îmbolnăvirilor. Atât la adulţi cât şi la copii, prevalenţa regimurilor alimentare nesănă-toase este de interes deosebit în ţările europene. Bolile cronice cu condiţionare alimentară constituie o serioasă problemă de sănătate publică la adulţi şi au o prevalenţă crescândă la grupele de vârstă mai tinere.

Bolile netransmisibile, care includ bolile cardiovasculare (BCV), cancerul şi diabetul, constituie în Europa cauza a 86% dintre decese şi 77% din încărcarea morbidă (calculată ca ani de viaţă cu stare de sănătate precară). BCV sunt prima cauză de deces în Europa, determinând mai mult de jumătate (52%) din numărul total de decese. Multe din aceste boli sunt inter-corelate, având drept cauze factori de risc comuni. În Europa, şapte factori principali de risc sunt responsabili pentru aproape 60% din încărcarea morbidă, incluzând

excesul ponderal (7,8%) şi consumul scăzut de fructe şi legume (4,4%).

Regimurile alimentare bogate în sare şi în alimente cu conţinut energetic ridicat contribuie şi ele la morbiditate. O treime din cazurile BCV sunt în relaţie cu regimuri alimentare nesănătoase. Se apreciază că alimentaţia corectă poate preveni aproximativ o treime din cazurile de cancer şi modificări mici ale dietei şi activitatea fizică pot preveni până la 60% din cazurile de diabet.

La copii, stilul de viaţă şi tiparele alimentare pot spori riscul apariţiei timpurii a unor boli cronice, cum ar fi BCV, diabetul, sindromul metabolic, osteoporoza şi unele cancere. Obezitatea infantilă constituie o afecţiune frecventă, copiii fiind diagnosticaţi cu metabolism glucidic alterat sau cu un sindrom metabolic. Deficitele alimentare sunt de asemenea implicate, mai ales cel de fier şi de iod, ambele putând afecta dezvoltarea creierului la copii.

Costurile legate de bolile cauzate de nutriţie sunt considerate răspunzătoare pentru aproximativ 30% din costurile asistenţei medicale pe plan naţional. În Europa, numai excesul ponderal şi obezitatea absorb până la 6% din costurile asistenţei medicale. Există şi alte costuri sociale şi economice, dincolo de cele ale sectorului sanitar, o pondere însemnată în costul total revenind pacienţilor şi familiilor lor.

Costurile indirecte în termeni de vieţi pierdute, scăderea productivităţii şi a veniturilor pot egala sau chiar depăşi, în unele cazuri, costurile directe. Se apreciază că, de exemplu, costurile indirecte ale excesului ponderal şi obezităţii sunt de două ori mai mari decât costurile directe pentru îngrijirii medicale. Rezultate YRBSS

Consumul de fructe s-a menţinut la frecvenţe ridicate pentru toţi subiecţii examinaţi, indiferent de vârstă. Nouă din zece elevi au consumat fructe în intervalul de timp evaluat.

89.63 92.36 92.49 92.1

0 20 40 60 80

100


%

Frecvenţa elevilor care au consumat fructe în ultimele 7 zile ca eu precedat investigarea

36


Dintre toate tipurile de alimente a căror consum a fost evaluat, consumul de legume s-a situat la cele mai mici cote.

Mai puţin de cinci din zece elevi au raportat consumul acestora.

Nu s-a înregistrat un gradient al consumului de lactate în raport cu vârsta.

La modul general, mai mult de şase elevi din zece au consumat lapte în intervalul de timp evaluat.

În ceea ce priveşte consumul de cartofi prăjiţi, tendinţa a fost ascendentă în raport cu vârsta. Opt din zece elevi au raportat consumul zilnic al acestui tip de aliment. Sumar

O alimentaţie corectă este importantă pentru creştere şi dezvoltare, pentru sănătate şi starea de bine.

În prezent, obişnuinţele alimentare ale tinerilor nu sunt optime pentru menţinerea sănătăţii sau prevenirea îmbolnăvirilor.

Se impune o analiză pragmatică a situaţiei noi înregistrate în vederea stabilirii ponderii factorului economic şi al celui educaţional sau a elementelor tradiţionale ce stau la baza tabloului comportamentului alimentar actual. Anexa IV. Comportamentul alimentar Sursa HBSC 2009-2010 III.2.5 Comportamentul sexual Sursa informaţiilor Sinteza naţională „Identificarea, cuantifi-carea şi monitorizarea comportamentelor cu risc pentru sănătate la elevi (fumat, consum de alcool, droguri, comportament alimentar, sexual, activitatea fizică, agresivitate fizică” Ordinul comun MS/CNAS nr. 1591/1110/2010 Cadrul tematic

Presiunile biologice proprii adolescenţei suscită interesul pentru sexualitate si romantism, dar instinctele sexuale aduse la suprafaţă vor fi mereu în conflict cu tabuurile anterioare, ducând la jenă şi vinovăţie interioară precum şi stânjeneală exterioară. Cel mai simplu exemplu este timiditatea adolescentului în relaţia cu sexul opus.

Înainte de a deveni siguri pe sexualitatea lor sau de a o integra în cadrul personalităţii, adolescenţilor le rămâne un instinct separat, oarecum ciudat şi agasant. Ei simt o curiozitate puternică, dorind să afle în ce constă până la urmă sexul şi să descopere acest lucru prin experimentare. Evident că astfel de sentimente se ciocnesc de emoţiile lor mai idealiste. S-ar putea chiar să se îndrăgostească cu tandreţe de o persoană şi să descopere că sunt în continuare îmboldiţi să facă avansuri mai ezitante sau îndrăzneţe către acestea, într-o manieră mai degrabă impersonală şi de promiscuitate.

Libertatea sexuală după pubertate ar părea să fie foarte naturală, totuşi în realitate viaţa sexuală în această perioadă ascunde încă multe riscuri: boli venerice, SIDA, avorturi, copil "nedorit" sau născut în afara căsniciei, conflicte familiale. Sexualitatea şi fecundi-tatea adolescenţilor pune probleme particu-lare pe plan medical. Semnificaţia pentru sănătatea publică

Sănătatea sexuală şi a reproducerii este parte integrantă a sănătăţii holistice. Constă în promovarea unui comportament sexual sigur şi sanogen, incluzând

46.69 42.81

48.64 44.3

35

40

45

50


%

Frecvenţa elevilor care au consumat legume crude în ultimele 7 zile ce au precedat investigarea

64.38

60.8

66.57

62.38

56 58 60 62 64 66 68


%

Frecvenţa elevilor care au consumat lapte în ultimele 7 zile ce au precedat investigarea

72.95

80.4

77.46 77.77

68 70 72 74 76 78 80 82


%

Frecvenţa elevilorcare au consumat cartofi prăjiţi în ultimele 7 zile ce au precedat investigarea

37


alegerea privind reproducerea. Sănătatea sexuală şi a reproducerii este fundamentală pentru bunăstarea umană. Sănătatea sexuală este un proces, nu o destinaţie. Este componenta centrală a sănătăţii pentru toate grupele de populaţie, dar provocările sunt maxime la tineri. Rezultate YRBSS Patru din zece elevi sunt sexual activi. Abordarea sănătăţii sexuale a tinerilor prin creşterea angajamentului acestora pentru sexul sigur a devenit o preocupare majoră în multe ţări. Cu toate acestea, încă persistă diferenţe mari între ţările UE în ceea ce priveşte factorii legaţi de sănătatea sexuală şi a reproducerii: diferenţe culturale şi religioase, politici diferite în probleme de planificare familială, accesibilitate şi adresabilitate a contracepţiei şi avortului, politici diferite referitoare la servicii prietenoase pentru tineri şi diferenţe în sistemele educaţionale în abordarea problemelor referitoare la sex. Aceste diferenţe, între altele, explică discrepanţele mari observate, de ex. în nivelele utilizării prezervativelor şi pilulelor contraceptive, rata avorturilor şi sarcinilor la adolescente şi numărul infecţiilor cu transmitere sexuală. Global, sănătatea reproducerii contribuie la starea generală de sănătate şi bunăstare a unei populaţii. Chiar dacă în multe ţări vârsta medie la primul contact sexual a scăzut, nu au fost observate tendinţe universale de contact sexual precoce. Mai mult, se pare că există o comutare spre mariaj mai tardiv care conduce la rate mai ridicate ale sexului premarital. În timp ce profilul de risc se poate schimba, contactele sexuale precoce şi slab protejate rămân de importanţă centrală pentru sănătatea publică. Activitatea sexuală precoce, în special asociată cu lipsa contracepţiei are consecinţe serioase pe termen scurt şi lung. Sexul precoce are implicaţii pentru auto-percepţie, bunăstare, statut social şi comportament sanogen viitor, inclusiv comportament sexual. Iniţierea sexuală precoce poate fi privită ca parte a unor comportamente cu risc intricate care includ consumul de substanţe şi sexul neprotejat. Contactul sexual neprotejat sau insuficient protejat aduce riscul sarcinilor nedorite, avorturilor şi maternităţii precoce. Sarcinile în adolescenţă şi rolul parental precoce pot conduce la

nivel educaţional redus, sănătate fizică şi mentală precară, sărăcie şi izolare socială pentru tinerele mame şi copii lor.

Trei din zece elevi sexual activi au utilizat metode contraceptive la ultimul raport sexual. Frecvenţa liceenilor sexual activi creşte cu înaintarea în vârstă, dublându-se de la 15 la 18 ani.

O pătrime dintre elevii sexual activi au utilizat prezervativul, la ultimul raport sexual. Frecvenţa utilizării metodelor contraceptive se triplează de la 15 la 18 ani.

50.99% 39.17% 38.88% 41.49% 40.39%

0%

20%

40%

60%

80%

100%

BANAT MOLDOVA MUNTENIA TRANSILVANIA ROMÂNIA

Frecvenţa elevilor care au avut relaţii sexuale, în raport cu zona geografică de rezidenţă

40.79% 32.58% 30.12% 34.23% 32.38%

0% 20% 40% 60% 80%

100%


Frecvenţa elevilor care au utilizat metode contraceptive la ultimul raport sexual, în raport cu zona geografică de rezidenţă

20.27

36.48 49.39

56.76

0

20

40

60


Frecvenţa elevilor care au avut relaţii sexuale, în raport cu vârsta

34.87% 28.35% 27.12% 30.29% 28.68%

0% 20% 40% 60% 80%

100%


Frecvenţa elevilor care au utilizat prezervativul la ultimul raport sexual

38


Frecvenţa sarcinilor nedorite a fost mai ridicată la fetele din clasa a IX-a şi a X-a. Mai mult de unul din zece elevi sexuali activi au avut primele raporturi sexuale între 11 şi 14 ani.

Patru din 100 liceeni sexual activi cu vârsta de 15 ani şi unu din zece în vârstă de 18 ani, au consumat alcool sau droguri înaintea ultimului raport sexual.

Sumar Faţă de anul precedent, frecvenţa liceenilor sexual activi a crescut cu 0,93 %. Dintre liceenii sexual activi, o treime au folosit metode contraceptive, iar dintre liceenii care au utilizat metode contraceptive, mai mult de o pătrime au folosit prezervativul ca metodă contraceptivă.

În ceea ce priveşte comportamentul sexual tendinţa generală pare să fie către reducerea diferenţelor între sexe în ceea ce priveşte acest comportament.

Utilizarea contraceptivelor (în special prezervative) deşi este frecventă este în relaţie cu rata avorturilor.

Se impune ameliorarea accesului tinerilor la resurse adecvate pentru sănătatea sexuală şi a reproducerii. Sumar Faţă de anul precedent, frecvenţa liceenilor sexual activi a crescut cu 0,93 %. Dintre liceenii sexual activi, o treime au folosit metode contraceptive, iar dintre liceenii care au utilizat metode contraceptive, mai mult de o pătrime au folosit prezervativul ca metodă contraceptivă.

În ceea ce priveşte comportamentul sexual tendinţa generală pare să fie către reducerea diferenţelor între sexe în ceea ce priveşte acest comportament.

Utilizarea contraceptivelor (în special prezervative) deşi este frecventă este în relaţie cu rata avorturilor.

Se impune ameliorarea accesului tinerilor la resurse adecvate pentru sănătatea sexuală şi a reproducerii. Anexa V. Comportamentul sexual Sursa HBSC 2009-2010

13.87

29.45 39.81

47.61

0

20

40

60


Frecvenţa elevilor care au utilizat metode contraceptive, în raport cu vârsta

Frecvenţa sarcinilor nedorite, în raport cu vârsta

11.69 11.469.58

10.75

0

5

10

15


%

2.3 1.14

1.86 6.13

8.9 11.22

9.25

0 2 4 6 8 10 12

11 ani 12 ani 13 ani 14 ani 15 ani 16 ani 17 ani

% Distributia liceenilor sub 18 ani in raport cu vârsta iniţierii raporturilor sexuale

4.05

5.33

9.2

10.18

0 2 4 6 8 10 12

15 ani

16 ani

17 ani

18 ani

%

Frecvenţa elevilor care au consumat alcool sau droguri înainte de ultimul act sexual, în funcţie de vârstă

5.92 2.76 3.98 4.39 3.94

0

5

10

15

20


Distribuţia elevilor diagnosticaţi cu BTS

39


Anexa 1. Activitatea fizică

România se situează pe locul 10 în ordinea descrescătoare a frecvenţei elevilor de 11 ani care vizionează emisiuni TV două sau mai multe ore în zilele săptămânii, dintr-un şir de 38 state.

Notă- Diferenţe semnificative statistic între sexe ( p<0,05) România se situează pe locul 4 în ordinea descrescătoare a frecventei elevilor de 13 ani care vizionează emisiuni TV două sau mai multe ore în zilele săptămânii dintr-un şir de 38 state. Sursa: Health Behavior in School Aged Children, International Report from 2009/2010 Survey.

0 20 40 60 80

Ucraina Croatia Estonia

Lituania Slovacia

Rusia Latonia Olanda Grecia

Romania Armenia Finlanda

Franta Spania Belgia Italia Rusia

Scotia Tara …

Portuga… Norvegia

Turcia Sua

Irlanda Maced…

Ungaria Spania

Italia Islanda Polonia Groenl… Anglia

Slovenia Germa… Austria BelgiaF

Luxemb… Elvetia

%

Frecventa elevilor de 11 ani care vizioneaza emisiuni TV 2 sau mai multe ore in zilele saptamanii

BAIETI FETE

0 50 100

Slovacia

Ucraina

Estonia

Latonia

Potugalia

Armenia

Anglia

Belgia

Slovenia

Tara …

Norvegia

Franta

Maced…

Spania

Islanda

Germa…

SUA

Irlanda

Luxem…

%

Frecventa elevilor de 13 ani care vizionează emisiuni TV 2 sau mai multe ore in zilele saptamanii

BAIETI FETE

40


România se situează pe locul 10 în ordine descrescătoare a frecventei elevilor de 15 ani care vizionează emisiuni TV două sau mai multe ore în zilele săptămânii, frecvenţe dintr-un şir de 38 state.

România se situează pe locul 14 în ordine descrescătoare a frecventei elevilor de 11 ani care efectuează cel puţin o oră de activitate fizică pe zi, dintr-un şir de 38 state. Sursa: Health Behavior in School Aged Children, International Report from 2009/2010 Survey

0 50 100

Armenia Slovacia Lituania

Grecia Estonia

Rusia Latonia Croatia

Potugalia Romania

Scotia Finlanda Danema…

Spania Belgia Italia

Norvegia Ungaria

Tara … Belgia F

Norvegia Turcia

Luxemb… Groenla… Macedo…

Suedia Canada

Italia Anglia

Polonia Germania

Irlanda SUA

Finlanda Franta

Slovenia Islanda Elvetia

%

Frecventa elevilor de 15 ani care vizioneaza emisiuni TV 2 sau mai multe ore

în zilele saptamanii

BAIETI FETE

0 10 20 30 40 50

Irlan… Aust… Spa… Finl…

Mac… Ucr… Gro… Arm… SUA Polo… Can… Ung…

Anglia Rom… Slov…

Cehia Slov… Cro…

Luxe… Tara …

Belgia Turcia

Ger… Nor…

Leto… Ola…

Islan… Scotia

Litu… Port… Sue…

Esto… Gre… Elve… Fran…

Rusia Dan…

Italia

%

Frecventa elevilor de 11 ani care efectueaza cel putin o ora de

activitate fizica pe zi

BAIETI FETE

41


România se situează pe locul 17 în ordine descrescătoare a frecventei elevilor de 13 ani care efectuează cel puţin o oră de activitate fizică pe zi, dintr-un şir de 38 state.

Notă- Diferenţe semnificative statistic între sexe ( p<0,05)

România se situează pe locul 27 în ordine descrescătoare a frecventei elevilor de 15 ani care efectuează cel puţin o oră de activitate fizică pe zi, frecvenţă înregistrată într-un şir de 38 state.

Sursa Health Behavior in School Aged Children, International Report from 2009/2010 Survey

0 10 20 30 40

Irlanda SUA

Groe… Austria Finlan… Cehia Luxe…

Canada Croatia Ucraina

Slova… Arme… Mace…

Spania Letonia

Anglia Roma… Slove…

Olanda Ungaria

Tara … Polonia

Turcia Germ… Belgia

Islanda Litua…

Scotia Grecia

Estonia Rusia Portu…

Suedia Norve…

Elvetia Franta

Dane… Italia

%

Frecventa elevilor de 13 ani care efectueaza cel putin o ora de activitate

fizica pe zi

BAIETI FETE

0 10 20 30 40

SUA

Arme…

Irlanda

Slovac…

Anglia

Letonia

Polonia

Olanda

Croatia

Lituania

Austria

Belgia

Islanda

Roma…

Suedia

Germ…

Scotia

Portu…

Elvetia

%

Frecventa elevilor de 15 ani care efectueaza cel putin o ora de activitate

fizica pe zi

BAIETI FETE

42


Anexa II. Fumatul

Notă: Diferenţe semnificative statistic între sexe (p<0,05)

România se plasează pe locul 26 în ordinea descrescătoare a frecvenţelor elevilor de 15 ani care au început să fumeze înaintea vârstei de 13 ani, frecvenţe înregistrate într-un şir de 36 state

România se situează pe locul 6 în ordine descrescătoare a frecvenţei elevilor de 13 ani care fumează cel puţin o dată pe săptămână, frecvente înregistrate într-un şir de 38 state. Sursa: Health Behavior in Scool-Aged Children International Report from 2009/2010 Survey (WHO)

0 20 40 60 80

Estonia Lituania Letonia Austria

Slovacia Croaţia Elveţia

Ungaria Finlanda Luxemb…

Rusia Polonia Ukraina Olanda

Slovenia Italia

Franţa Belgia

Germania Spania Suedia Irlanda Danem…

Scoţia Ţara …

România Anglia Belgia

Portuga… Norvegia

Grecia Canada

SUA Islanda

Macedo… Armenia

Frecvenţa elevilor de 15 ani care au început să fumeze înaintea vârstei de 13 ani

Băieţi Fete

0 10 20 30 40

Groenl… Cehia

Letonia Estonia

Slovacia Romania Lituania Polonia

Rusia Croatia

Ungaria Austria

Ucraina Luxem…

Finlanda Franta Spania Belgia Italia

Elvetia Scotia

Tara … Olanda Belgia F Danem… Anglia

Irlanda Canada

Slovenia SUA

Suedia Germa… Grecia Portug…

Norvegia Armenia

Islanda Maced…

%

Frecventa elevilor de 13 ani care au fumat cel putin o data pe saptamana

BAIETI FETE

43


România se situează pe locul 11 în ordine descrescătoare a frecvenţei elevilor de 15 ani care fumează cel puţin o dată pe săptămână, frecvente înregistrate într-un şir de 38 state.


Anexa III. Consumul de alcool

România se plasează pe primul loc, cu cea mai ridicată frecvenţă a elevilor de 11 ani care consumă cel puţin o dată pe săptămână alcool, dintr-un şir de frecvenţe înregistrate în 32 ţări

0 20 40 60 80

Groe… Litua…

Austria Latonia Croatia

Unga… Cehia Italia Ucrai…

Franta Rom… Luxe… Finla…

Slove… Estonia Spania

Slova… Rusia

Elvetia Belgia

Olanda Belgi…

Grecia Germ… Scotia

Suedia Polonia

Dane… Tara …

Irlanda Anglia Mace… Portu… Norv… SUA

Canada Icelada

Arme…

%

Frecventa elevilor de 15 ani care au fumat cel putin o data pe saptamana

Baieti FETE 0 10 20 30

România Armenia Ukraina

Cehia Italia

Croaţia Rusia

Slovacia Ungaria Groenla…

Belgia Franţa

Ţara … Macedo…

Grecia Danema…

SUA Letonia

Anglia Scoţia

Lituania Suedia

Slovenia Polonia

Belgia Austria

Luxemb… Elveţia

Canada Spania

Estonia Olanda Irlanda

Norvegia Islanda

Germania Portugalia

Frecvenţa elevilor de 11 ani care consumă alcool cel puţin o dată pe

săptămână

Băieţi Fete

44


România se plasează pe locul 3 în ordinea descrescătoare a frecvenţelor elevilor de 13 ani care consumă cel puţin o dată pe săptămână alcool, frecvenţe înregistrate într-un şir de 38 ţări

Sursa: Health Behavior in Scool-Aged Children International Report from 2009/2010 Survey (WHO)


România se plasează pe locul 14 în ordinea descrescătoare a frecvenţelor elevilor de 15 ani care consumă cel puţin o dată pe săptămână alcool, frecvenţe înregistrate într-un şir de 38 state.

0 10 20 30

Cehia Ukraina

România Croaţia

Ţara … Armenia

Grecia Italia

Slovacia Anglia Scoţia

Letonia Danem… Franţa

Estonia Rusia

Ungaria Lituania Slovenia

Belgia Polonia Elveţia Spania Austria Belgia Luxem… Groenl…

Canada SUA

Irlanda Norvegia

Olanda Germa… Maced… Suedia

Finlanda Portug… Islanda

Frecvenţa elevilor de 13 ani care consumă alcool cel puţin o dată pe săptămână

Băieţi Fete 0 20 40 60

Cehia Grecia

Ukraina Croaţia Austria

Italia Ţara Galilor

Scoţia Slovenia

Anglia Ungaria

Belgia Belgia

România Letonia Spania

Slovacia Danemarca

Germania Olanda

Lituania Luxemburg

Elveţia Franţa

Armenia Macedonia

Estonia Canada Polonia Irlanda

Rusia Norvegia

Suedia SUA

Finlanda Groenlan…

Islanda

Frecvenţa elevilor de 15 ani care consumă alcool cel puţin o dată pe săptămână

Băieţi Fete

45


România se plasează pe locul doi în ordinea descrescătoare a frecvenţelor elevilor de 13 ani care au început să consume alcool înaintea vîrstei de 13 ani, frecvenţe înregistrate într-un şir de 38 state.


Anexa IV. Comportamentul alimentar

România se situează pe locul 11 în ordinea descrescătoare a frecventei elevilor de 11 ani care consumă fructe zilnic, frecvenţă înregistrată într-un şir de 37 state

0 10 20 30 40

Lituania România Groenla… Letonia Estonia

Scoţia Danem…

Ţara … Anglia

Finlanda Cehia

Slovenia Croaţia Canada Spania Austria

Ungaria Slovacia Irlanda

Rusia Suedia

Armenia Belgia

Elveţia Belgia

Ukraina Polonia Franţa

German… SUA

Portuga… Luxemb… Islanda Maced… Grecia

Norvegia Olanda

Italia

Frecvenţa elevilor care au început săconsume alcool înaintea vârstei de 13 ani

Băieţi Fete

0 20 40 60 80

Danem…

Elvetia

SUA

Austria

Maced…

Romania

Armenia

Scotia

Spania

Croatia

Irlanda

Turcia

Olanda

Anglia

Polonia

Rusia

Suedia

Lituania

Finlanda

%

Frecventa elevilor de 11 ani care consuma fructe in fiecare zi

BAIETI FETE

46


România se situează pe locul 14 în ordinea descrescătoare a frecventei elevilor de 13 ani care consumă fructe zilnic, dintr-un şir de 37 state.


Notă- Diferenţe semnificative statistic între sexe (p<0,05)

România se situează pe locul 12 în ordinea descrescătoare a frecvenţei elevilor de 15 ani care consumă fructe zilnic, înregistrate într-un şir de 38 state.


0 20 40 60

Belgia Armenia

Danem… Maced…

Potugalia Canada

SUA Elvetia Cehia

Austria Italia

Norvegia Anglia

Romania Franta

Slovenia Spania

Ungaria Luxemb… German… Ucraina

Turcia Grecia

Slovacia Croatia Irlanda Scotia Rusia Tara …

Olanda Polonia Letonia Estonia Suedia

Lituania Finlanda Groenla…

%

Frecventa elevilor de 13 ani care consuma fructe in fiecare zi

BAIETI FETE

0 20 40 60

Arme…

Dane…

Norv…

Cehia

Italia

Franta

SUA

Slove…

Potu…

Germ…

Turcia

Slova…

Irlanda

Tara …

Unga…

Suedia

Polo…

Estonia

Groe…

%

Frecventa elevilor de 15 ani care consumă fructe in fiecare zi

BAIETI FETE

47



România se plasează pe locul patru în ordinea descrescătoare a frecvenţei elevilor de 15 ani care au avut raporturi sexuale, frecvenţe înregistrate într-un şir de 36 state.


România se plasează pe locul 28 în ordinea descrescătoare a frecvenţelor elevilor de 15 ani care au folosit prezervativul la ultimul raport sexual, frecvenţe înregistrate întrun şir de 32 state.

0 20 40 60 80

Groenla… Danem…

Ţara … România

Austria Suedia Scoţia

Luxemb… Ungaria

Anglia Islanda

Ukraina Grecia

Norvegia Slovenia

Franţa Rusia

Belgia Canada

Italia Cehia

Armenia Letonia

Finlanda Portuga… German… Estonia Irlanda Spania Olanda Elveţia Croaţia

Lituania Maced…

Slovacia

%

Frecvenţa elevilor de 15 ani, care au avut raporturi sexuale

Băieţi Fete

0 20 40 60 80 100

Estonia Luxemburg

Grecia Franţa

Slovenia Spania

Croaţia Elveţia

Portugalia Austria Polonia

Ţara Galilor Lituania Ukraina Letonia

Germania Italia

Ungaria Slovacia

Macedonia Armenia

Olanda Canada

Belgia Anglia

Irlanda Scoţia

România Finlanda Norvegia

Islanda Suedia

%

Frecvenţa elevilor de 15 ani, care au folosit prezervativul la ultimul raport sexual

Băieţi Fete

48



România se plasează pe locul 30 în ordinea descrescătoare a frecvenţelor elevilor de 15 ani care au utilizat pastile contraceptive la ultimul raport sexual, frecvenţe înregistrate într-un şir de 34 state.


Anexa VI. Comportamentul agresiv

România se plasează pe locul opt în ordinea descrescătoare a frecvenţelor elevilor de 11 ani care s-au bătut de cel puţin trei ori în ultimele 12 luni, frecvenţe înregistrate într-un şir de 36 state.

0 20 40 60 80

Germania Belgia

Danema… Olanda Canada Luxemb… Austria

Finlanda Norvegia

Suedia Elveţia Anglia Franţa

Islanda Portugalia

Slovenia Ţara …

Scoţia Irlanda Polonia

Slovacia Estonia Ungaria Groenla… Letonia

Armenia Italia

Lituania Croaţia

România Spania

Macedo… Ukraina

Grecia

%

Frecvenţa elevilor de 15 ani, care au folosit pastile contraceptive la ultimul raport

sexual

Băieţi Fete 0 20 40 60

Belgia Armenia

Cehia Letonia Ukraina

Rusia Polonia

România Ungaria

Franţa Slovenia

Danem… Grecia

Italia Slovacia

Spania Scoţia

Croaţia Canada

Anglia Groenl… Islanda Austria Irlanda Suedia Belgia

Ţara … Portuga…

SUA Lituania Estonia Luxemb… Olanda

Finlanda Maced… Germa…

%

Frecvenţa elevilor de 11 ani, care s-au bătut cel puţin de trei ori, în ultimele 12 luni

Băieţi Fete

49


România se plasează pe locul nouă în ordinea descrescătoare a frecvenţelor elevilor de 13 ani care s-au bătut de cel puţin trei ori în ultimele 12 luni, frecvenţe înregistrate într-un şir de 36 state


Notă: Diferenţe semnificative statistic între sexe (p<0,05) România se plasează pe locul 12 în ordinea descrescătoare a frecvenţelor elevilor de 15 ani care s-au bătut de cel puţin trei ori în ultimele 12 luni, frecvenţe înregistrate într-un şir de 37 state Sursa: Health Behavior in Scool-Aged Children International Report from 2009/2010 Survey

0 20 40 60

Armenia Spania Belgia Grecia Cehia Rusia

Ukraina Ungaria

România Slovenia Slovacia Letonia Croaţia Austria Franţa

Polonia Canada Lituania

SUA Luxemb… Danem…

Italia Islanda

Groenla… Scoţia

Ţara … Irlanda Anglia Suedia

Portuga… Finlanda

Estonia Macedo… Olanda

Belgia Germania

%

Frecvenţa elevilor de 13 ani care s-au bătut cel puţin de trei ori, în ultimele 12 luni

Băieţi Fete

0 20 40 60

Armenia Grecia

Ukraina Belgia

Austria Ungaria Slovacia Luxemb… Irlanda

Rusia Cehia

România Letonia Franţa

SUA Italia

Canada Slovenia

Elveţia Scoţia Anglia

Croaţia Ţara …

Belgia Polonia

Macedo… Lituania

Suedia Olanda Spania

Finlanda Islanda Estonia

Danema… Portugalia

Groenla… Germania

%

Frecvenţa elevilor de 15 ani, care s-au bătut cel puţin de trei ori, în ultimele 12 luni

Băieţi Fete

raportul national de sanatate a copiilor si tinerilor 2011

Documents