raport ŞtiinŢific Şi tehnic - roecoserv.ase.ro · analiza metodelor de cuantificare economica...
TRANSCRIPT
1
Instrumente eco-economice viabile pentru cuantificarea serviciilor
ecosistemelor de pe teritoriul Romaniei
ROECOSERV Director proiect:
prof. dr. Nicolae Istudor
Etapa nr. 2 – Instrumenete economice pentru cuantificarea serviciilor
ecosistemelor
Activitate 2.1 Analiza metodelor de cuantificare economica
Participant ACADEMIA DE STUDII ECONOMICE
Activitate 2.2 Studiu privind cadrul metodologic pentru iIdentificarea serviciilor de
ecosistem cuantificabile
Participant INSTITUTUL DE ECONOMIE NATIONALA
Activitate 2.3 Analiza modelului functional: structura sistemului, ergonomie,design
interfata utilizator, format date de intare
Participant SIVECO ROMANIA SA
Activitate 2.4 Identificarea modelelor de cuantificare
Participant ACADEMIA DE STUDII ECONOMICE
RAPORT ŞTIINŢIFIC ŞI TEHNIC
A. Cuprins
1. Analiza metodelor de cuantificare economica
2. Studiu privind cadrul metodologic pentru identificarea serviciilor de
ecosistem cuantificabile
3. Analiza modelului functional: structura sistemului, ergonomie,design
interfata utilizator, format date de intare
4. Identificarea modelelor de cuantificare
B. Obiectivele generale
2
Tipologia serviciilor ecosistemelor de
pe teritoriul României
Relaţii dintre serviciile ecosistemelor şi
componentele bunăstării
Elaborarea modelului conceptual
Dezvoltarea cadrului pentru analiza
metodelor de cuantificare economică
Instrumenete economice pentru
cuantificarea serviciilor ecosistemelor
Analiza metodelor de cuantificare economica
Studiu privind cadrul metodologic pentru
identificarea serviciilor de ecosistem
cuantificabile
Analiza modelului functional: structura
sistemului, ergonomie,design interfata
utilizator, format date de intare
Identificarea modelelor de cuantificare
Elaborarea si finalizarea modelului
functional
Identificarea serviciilor de ecosistem
cuantificabile
Dezvoltarea sistemului de indicatori sintetici
Finalizarea analizei modelului functional:
structura BD, algoritmi folositi, structura
datelor necesrae, rapoarte
Implementarea modelelor şi algoritmilor de
cuantificare
Experimentare modelului functional, testare,
bug fixing, optimizare
C. Obiectivele etapei de execuţie
Etapă Obiectiv Grad de realizare Mod de diseminare
Instrumenete
economice pentru
cuantificarea
serviciilor
ecosistemelor
Analiza metodelor de
cuantificare
economica
Integral
Articole ştiinţifice
Participări la
conferinţe
Studiu privind cadrul
metodologic pentru
identificarea
serviciilor de
ecosistem
cuantificabile
Integral
Articole ştiinţifice
Participări la
conferinţe
Analiza modelului
functional: structura
sistemului,
ergonomie,design
interfata utilizator,
format date de intare
Integral
Articole ştiinţifice
Participări la
conferinţe
Identificarea
modelelor de
cuantificare
Integral
Articole ştiinţifice
Participări la
conferinţe
D. Rezumatul etapei
3
Cuantificare economică depinde de posibilitatea ca serviciile de ecosistem să
fie sau nu tranzacţionate pe piaţă, respectiv de componenta valorii care este măsurată.
Una din cele mai frecvent folosite tipologii ale metodelor şi tehnicilor aplicabile
pentru cuantificarea serviciilor de ecosistem este prezentată în fig.nr.1.
Cuantificarea valorii
serviciilor de ecosistem
Valoare de utilizare Valoare de non-utilizare
Preţuri
de
piaţă
Modelul
utilităţii
aleatoare
Costurile
de
călătorie
Preţuri
hedonice
Compor-
tament
de evitare
Evaluare
contingentă
Modelarea
alegerii
Transferul de beneficii
Datorită vastei literaturi cu privire la valoarea bunurilor şi serviciilor ecosistemice şi
limitărilor acestui material, ne-am concentrat pe trei tipuri de ecosisteme: ecosistemele
zonelor umede, cele de pădure şi agro-ecosisteme.
Aplicația va fi construita modular astfel încât să acopere, prin componente dedicate,
cerințele utilizatorului beneficiar.
Modulele vor rula în cadrul platformei Liferay 6.2 Community Edition, beneficiind
astfel de mecanismele native puse la dispoziție de aceasta, cum ar fi:
sistem de autentificare si autorizare bazat pe permisiuni,
funcționalități CMS – Content Management System.
Motor integrat pentru execuție fluxuri de lucru
Model de date si nivel servicii extensibile
Din punct de vedere tehnic componentele funcţionale definite anterior se vor sprijini
pe anumite componente tehnice: servere de aplicaţii, sistem de gestiune a bazelor de date,
platformă de integrare.
În vederea găsirii unui sistem de indicatori sintetici pentru cuantificarea serviciilor de
ecosistem de pe teritoriul României, procedeele formale utilizate au vizat realizarea listelor de
verificare a disponibilităţii datelor şi metodologiilor de obţinere a acestora pentru serviciile de
ecosistem identificate în etapele anterioare ale cercetării. Pentru analiza acestora s-au aplicat
metodele statistice specifice: verificarea calităţii datelor, sistematizarea datelor organizate în
timp şi în profil teritorial, transformarea datelor în informaţii prin utilizarea sistemelor de
indicatori specifici seriilor cronologice şi teritoriale.
In această fază a cercetării s-a identificat o serie de modele econometrice utile pentru
cuantificarea serviciilor de ecosistem pe teritoriul României.
În ceea ce priveşte dependenţa dintre producția agricolă, numărul de familii de albine,
cantitatea de îngrășăminte naturale utilizate, suprafața agricolă existent, testul Hausman, la un
nivel de semnificație de 5% (Prob = 0,06) indică faptul că modelul cu RandomEffects nu
poate fi considerat a fi nepotrivit. De asemenea, faptul că testul DW indică lipsa autocorelării
susține ipoteza utilizării acestui model. Totuși, principala limitare a modelului este dată de
valoarea foarte mică a coeficientului R pătrat și R pătrat ajustat. În aceste condiții poate fi luat
în considerare și modelul Fixedeffects (testul Redundant Fixedeffects – LikelihoodRatio
indică faptul că modelul fixedeffects este potrivit în dauna celui noeffects).
Utilizare modelului fixedeffects cât și valoarea foarte redusă a statisticii R pătrat
pentru modelul randomeffects indică faptul că există o serie de caracteristici neobservate ale
județelor României care explică într-un grad mult mai mare producția agricolă a acestora.
Important de menționat este faptul că toate variabilele independente au coeficienți pozitivi, în
4
toate cele trei modele, lucru care indică foarte clar faptul că județele cu un nivel ridicat al
oricăreia dintre cele trei variabile independente vor avea o producție agricolă mai ridicată.
În ceea ce priveşte dependenţa dintre numărul de înnoptări, numărul de turiști,
numărul de pensiuni, testul Hausman, la un nivel de semnificație de 5% (Prob = 0,49) indică
faptul că modelul cu RandomEffects nu poate fi considerat a fi nepotrivit. De asemenea testul
DW indică faptul că nu se mai poate discuta de o evientă autocorlare a erorilor. Modelul
Fixedeffects poate fi și el luat în coniderare (testul Redundant Fixedeffects – LikelihoodRatio
indică faptul că modelul fixedeffects este potrivit în dauna celui noeffects).
Utilizare modelului fixedeffects indică faptul că există o serie de caracteristici
neobservate ale județelor României care explică într-un grad mult mai mare afluxul eco-
turistic. Important de menționat este faptul că toate variabilele independente au coeficienți
pozitivi, în toate cele trei modele, lucru care indică foarte clar faptul că județele cu un nivel
ridicat al oricăreia dintre cele trei variabile independente vor avea un număr de înnoptări mai
ridicat.
A. Descrierea ştiinţifica şi tehnică
1. Analiza metodelor de cuantificare economica Cuantificare economică depinde de posibilitatea ca serviciile de ecosistem să
fie sau nu tranzacţionate pe piaţă, respectiv de componenta valorii care este măsurată.
Una din cele mai frecvent folosite tipologii ale metodelor şi tehnicilor aplicabile
pentru cuantificarea serviciilor de ecosistem este prezentată în fig.nr.1.1.
Cuantificarea valorii
serviciilor de ecosistem
Valoare de utilizare Valoare de non-utilizare
Preţuri
de
piaţă
Modelul
utilităţii
aleatoare
Costurile
de
călătorie
Preţuri
hedonice
Compor-
tament
de evitare
Evaluare
contingentă
Modelarea
alegerii
Transferul de beneficii
Sursa: adaptat după Nijkamp, P., Vindigni, G., Nunes, P.A.L.D. (2008),
Economic valuation of biodiversity: A comparative study, Ecological economics, 67,
pp.217-231.
Fig.nr.1.1. Metode de cuantificare a valorii serviciilor de ecosistem
Cuantificarea serviciilor de ecosistem se realizează folosind o varietate de metode şi
tehnici. Cele mai cunoscute criterii se bazează, pe de o parte de existenţa sau nu a preţurilor
de piaţă şi pe de altă parte de modul în care sunt exprimate preferinţele. Metodele bazate pe
mecanisme de piaţă iau în considerare preferinţe relevate, în timp ce metodele care cuantifică
servicii de ecosistem fără preţuri de piaţă se folosesc, în principal, de preferinţele declarate în
raport cu o serie de scenarii care descriu o piaţă ipotetică.
Cuantificarea serviciilor de ecosistem prin metode si tehnici bazate pe mecanisme
de piata
Metodele şi tehnicile de cuantificare a serviciilor de ecosistem bazate pe mecanisme
de piaţă cuprind: metoda preţurilor de piaţă, metoda productivităţii, metoda preţurilor
hedonice şi metoda costurilor de călătorie.
5
Metoda preţurilor de piaţă
Metoda preţurilor de piaţă este o metodă care estimează valoarea serviciilor de
ecosistem care sunt cumpărate şi vândute pe piaţă. Metoda poate fi folosită pentru a evalua
schimbarea atât în cantitate, cât şi în calitate pentru un serviciu de ecosistem. Se folosesc
tehnici economice standard pentru măsurarea beneficiilor economice ale serviciilor
comercializate, pe baza cantităţilor cumpărate la diferite preţuri şi a canităţilor furnizate la
diferite preţuri.
Metoda productivităţii
Metoda productivităţii se foloseşte pentru a cuantifica serviciile de ecosistem care
contribuie la producerea unui bun sau serviciu care se tranzacţionează pe piaţă. Se aplică în
cazul în care produsele sau serviciile asigurate de ecosisteme contribuie, alături de alte input-
uri la producţia unui bun comercial. Dacă un serviciu de ecosistem este factor de producţie,
schimbarea cantităţii sau calităţii sale va conduce la schimbări ale costului de producţie şi/sau
productivităţii altor input-uri. În continuare, aceasta va avea efect asupra preţurilor şi/sau
cantităţii furnizate ca bun finit. De asemenea, poate afecta veniturile pe unitate de input.
Preţurile hedonice (Hedonic Price Method – HPM)
Preţurile hedonice atribuie o valoare serviciilor de ecosistem prin estimarea relaţiei
statistice dintre atributele sistemului evaluat şi un alt bun sau serviciu pentru care există o
valoare de piaţă. Astfel, valoarea unui teren va fi influenţată de starea ecosistemelor din
vecinătate. Analiza urmăreşte să evalueze serviciile de ecosistem prin cuantificarea efectului
pe care îl au acestea asupra preţului unui teren. Acest lucru se bazează pe conceptul economic
conform căruia valoarea proprietăţii este raportată direct la valoarea prezentă a fluxului de
beneficii considerat a deriva din proprietate (Rojanschi şi colab., 1997).
Costurile de călătorie (TCM – Travel cost method).
Metoda a fost propusă în 1947 de Harold Holding pentru evaluarea (estimarea valorii)
parcurilor naţionale. Este o metodă proiectată pentru a măsura în termeni monetari beneficiile
obţinute de oameni prin vizitarea zonelor de recreare.
Costul de călătorie este considerat o aproximare a preţului pe care vizitatorii sunt
dispuşi să îl plătească pentru serviciul de ecosistem. Ipoteza economică este faptul că cererea
este cu atât mai mică cu cât preţul este mai mare. Beneficiul total al resursei este dat de
suprafaţa situată sub curba cererii. Valoarea totală este, de fapt, surplusul consumatorului şi
cunoaşterea ei permite dimensionarea tarifelor pentru vizitare (Rojanschi şi colab., 2003).
Cuantificarea serviciilor ecosistemelor prin metode si tehnici bazate pe alte
mecanisme economice
Costurile de evitare
Costurile de evitare reprezintă denumirea generică a celor trei tehnici folosite pentru
cuantificarea serviciilor de ecosistem: costul pagubei evitate, costul înlocuirii şi costul de
substituire. Estimarea se face pe baza costurilor evitării pagubei datorate pierderii serviciului
de ecosistem, costurilor înlocuirii serviciilor de ecosistem, respectiv costurilor furnizării unor
substituenţi ai serviciilor de ecosistem.
Aceste tehnici folosesc costuri pentru a estima beneficii. Prin urmare, trebuie subliniat
faptul că nu furnizează o măsură corectă a valorii economice. Aceasta se obţine folosind suma
maximă de bani la care o persoană poate renunţa pentru a avea un bun din care se scade costul
bunului respectiv. Costul evitării pagubei, înlocurii sau substituirii furnizează estimări realiste
a valorii acestori bunuri sau servicii. Aceasta pleacă de la presupunerea că dacă oamenii
suportă costuri pentru a evita pagube determinate de pierderea serviciilor de ecosistem sau de
înlocuirea lor, aceste servicii ar trebui să valoreze cel puţin atât cât s-a plătit pentru a fi
înlocuite. Această presupunere poate sau nu să fie adevărată.
6
Metoda evaluării contingente (Contingent Valuation Method - CVM)
Metoda se aplică atunci când nu există piaţă pentru serviciile de ecosistem evaluate. În
astfel de situaţii, se foloseşte o aproximare directă, întrebând populaţia dacă şi cât este dispusă
să plătească pentru a obţine un profit şi cât revendică pentru a tolera o cheltuială. Metoda ia în
considerare evaluările personale ale celor care răspund de creşterile şi descreşterile în calitatea
serviciilor de ecosistem, probabile în raport cu o piaţă ipotetică. Ca urmare, aceste evaluări
dau şi o măsură a valorilor de opţiune şi de existenţă.
CVM determină valoarea serviciilor de ecosistem plecând de la preferinţele declarate
ale potenţialilor consumatori (cel mai adesea vizitatori). Premisa pe care se bazează metoda
este faptul că indivizii pot fi convinşi să îşi dezvăluie înclinaţia de a plăti (IP) pentru servicii
de ecosistem fără valoare monetară prin comportamentul lor pe o piaţă ipotetică. Piaţa
ipotetică poate fi modelată plecând de la piaţa bunurilor private sau de la piaţa politică.
Modelarea alegerii (Choice Modelling – CM)
Modelarea alegerii, cunoscută şi sub denumirea de metoda alegerii contingente
(Contingent Choice Method – CCM) sau experimentarea alegerii (choice experiment) este o
metodă dezvoltată iniţial pentru cercetările de marketing. În ultimele două decenii s-a aplicat
şi în alte domenii, folosirea ei fiind relativ recentă şi pentru evaluarea bunurilor şi serviciilor
de mediu. Aceste aplicaţii cuprind, conform Rolfe şi colab. (2004): evaluarea vegetaţiei
native, evaluarea atributelor calităţii râurilor, modelarea cererii de recreare pentru escaladă,
previzionarea taxelor de acces pentru destinaţiile publice de recreare, estimarea beneficiilor
conservării pădurilor tropicale, evaluarea protejării patrimoniului cultural şi evaluarea
bunurilor culturale, patrimoniului şi monumentelor. Metoda permite atât cuantificarea valorii
de utilizare, cât şi a valorii de non-utilizare.
Metode meta-analitice
Meta-analiza reprezintă utilizarea metodelor cantitative pentru a compara sau sintetiza
rezultatelor unei set de investigaţii empirice referitoare la o problemă comună. Comparativ cu
transferul de beneficii, aceste metode realizează o nouă analiza a datelor comparabile
colectate pentru studii empirice independente.
Tehnici de meta-analiză
Meta-analiza se realizează folosind o varietate de tehnici pe care Nijkamp şi colab.
(2008) le-au grupat în: tehnici statistice şi tehnici alternative.
Tehnici statistice. Pentru a compara rezultatele diferitelor studii referitoare la
probleme similare se pot folosi o varietate de tehnici statistice. Diferenţele dintre rezultate pot
fi explicate de diferenţele în proiectarea cercetării, volumul şi tipul datelor analizate, metoda
statistică folosită şi caracteristicile temporale şi geografice în care s-au realizat studiile
analizate.
Folosirea tehnicilor multi-criteriale este de mare importanţă atunci când obiectivul
sintezei este compararea calitativă a studiilor şi atunci când rezultatele studiilor pot fi
interpretate în raport cu o serie de criterii. Importanţa creşte dacă studiile nu furnizează valori
similare pentru indicatori sau atunci când analizele vizează mai mulţi indicatori.
Tehnici alternative. Forma studiilor şi obiectivele sintezei în numeroase domenii ale
ştiinţelor sociale nu se bazează exclusiv pe cercetări experimentale ale fenomenelor empirice.
Prin urmare, s-au dezvoltat o serie de tehnici alternative care permit sintetizarea rezultatelor
din diferite studii. Tehnicile complementare non-statistice şi statistice non-parametrice
utilizate pentru sinteză pot fi clasificate în trei categorii: analiza seriilor brute, analiza seriilor
fuzzy şi analiza de conţinut. Acestea permit deducţii cantitative şi pe baza unei colecţii de
rezultate calitative.
Transferul de beneficii (Benefit Transfer Method – BTM)
Aplicarea TCM, CVM, dar şi a HPM reprezintă eforturi de cercetare importante, ale
căror costuri nu pot fi acoperite întotdeanu de disponibilităţile financiare şi de timp alocate. În
7
aceste condiţii, s-a dezvoltat o motivaţie puternică pentru extinderea aplicabilităţii rezultatelor
obţinute în evaluări empirice realizate pentru alte ecosisteme mai mult sau mai puţin similare.
În literatura de specialitate această tehnică este cunoscută sub denumirea de transfer de
beneficii (benefit transfer method – BTM) sau transfer de valoare.
2. Studiu privind cadrul metodologic pentru identificarea serviciilor de ecosistem
cuantificabile
Datorită vastei literaturi cu privire la valoarea bunurilor şi serviciilor ecosistemice şi
limitărilor acestui material, ne-am concentrat pe trei tipuri de ecosisteme: ecosistemele
zonelor umede, cele de pădure şi agro-ecosisteme.
2.1 Bunuri şi servicii oferite de ecosistemele zonelor umede
Convenția internaţională asupra zonelor umede (Ramsar, 1971), defineşte ecosistemele
zonelor umede ca "zone de mlaştină, baltă, turbării, naturale sau artificiale, permanente sau
temporare, cu apă stătătoare sau curgătoare, dulce, salmastră sau sărată ". În plus,
ecosistemele zonelor umede "pot include zonele riverane şi de coastă adiacente zonelor
umede".
Tabelul 2.1. Bunuri şi servicii furnizate de zonele umede după Valoarea Economică
Totală
Nr.
crt. Bunuri şi servicii
Valoare
Economică
Totală
Nivel de
Importanţă/Influenţă
Local Regional Global
1. Creşterea animalelor şi culturi agricole
Utilizare
directă
x x
2. Pescuitul x x
3. Materie primă pentru construcții, producție
artizanală şi lemn de foc x
4. Vânătoare x x
5. Valoarea estetică a zonelor umede, recreere x x x
6. Atenuarea furtunilor
Utilizare
indirectă
x x
7. Depozitarea apei din inundații şi reglarea
cursului râurilor x x
8. Scurgerea apei pe versanţi în mod natural x x
9. Sedimente, reciclarea nutrienților -
îmbunătățirea calității apei x x
10. Controlul eroziunii solului x x
11. Captarea şi stocarea carbonului – schimbări
climatice, adaptare şi atenuare x
12. Utilizarea viitoare directă sau indirectă a
bunurilor şi serviciilor sus-menţionate Opțiuni*) x x x
13.
Valoarea existenţială a speciilor şi
habitatelor zonelor umede; Cultură şi tradiţii
Valoare de
non
utilizare*)
x x x
*) Aceste componente valorice nu sunt ilustrate separat în cele ce urmează, dar sunt
menționate în serviciile ecosistemice ca fiind relevante.
Sursa: selecţie proprie.
Deşi, în total, ecosistemele zonelor umede acoperă 0,6% din suprafața Pământului, ele
oferă o proporție mult mai mare a serviciilor ecosistemice, cum ar fi facilități de agrement, de
control al inundațiilor, atenuare a furtunilor, biodiversitate, reglarea climei şi valori socio-
culturale. Ele sunt extrem de importante şi susţin biodiversitatea, contribuind la
productivitatea primară şi asigurarea habitatului pentru o gamă largă de specii dependente.
8
Astfel, ecosistemele zonelor umede au o fauna diversă, cu un număr relativ mare de specii
endemice.
În Tabelul 2.1 sunt prezentate serviciile furnizate de ecosistemele zonelor umede. În
timp ce bunurile sunt derivate din folosirea directă a faunei şi florei zonelor umede, serviciile
rezultă din procesele ecosistemice care susţin şi protejează activităţile umane. Mai mult,
aceste servicii vor fi asociate cu beneficii evidenţiate în afara locaţiei ecosistemului. De
exemplu, ciclul nutrienţilor din zonele umede va îmbunătăţi calitatea apei folosite în aval, iar
stocarea apei în surplus de către zonele umede va preveni inundaţiile atât în amonte cât şi în
aval.
Importanţa unei zone umede variază în funcţie de bunurile sau serviciile evaluate.
Valoarea directă presupune contact direct cu situl şi cu produsul în sine, motiv pentru care
beneficiarii vor fi localnici sau, în mod excepţional, vizitatori. Valoare indirectă se va putea
evalua la nivel regional, deoarece are legătură cu locaţia unde se face evaluarea. Datorită
caracterului transfrontalier al bazinelor hidrografice, valoarea lor indirectă ar putea fi
constatată chiar la nivel naţional. Alte avantaje indirecte, cum ar fi captarea şi stocarea
carbonului, pot lua o dimensiune globală, la fel ca valoarea de non-utilizare.
Servicii de creştere a animalelor şi culturi agricole
Ecosistemele zonelor umede asigură un mediu în care plantele specifice (de exemplu,
stuful), care sunt adaptate la condiții de umiditate, tind să crească în abundență. Astfel, zonele
umede pot oferi terenuri de păşunat valoroase. Acestea oferă, de asemenea, terenuri fertile
pentru câteva culturi care sunt adaptate la condițiile anaerobe din ecosistemele zonelor umede.
Orezul, care formează dieta de bază a 3 miliarde de oameni sau jumătate din populația lumii
(WWF, 2004), este una dintre aceste câteva culturi.
Câştiguri agricole suplimentare sunt obţinute în zonele umede prin drenarea lor. În
cazul în care zonele umede sunt drenate pentru perioade scurte de timp şi re-inundate, acestea
pot fi în măsură să păstreze o mare parte din funcționalitatea lor. Cu toate acestea, dacă zonele
umede sunt drenate permanent, aceste funcții vor fi pierdute.
Servicii piscicole
Atât ecosistemele de apă dulce cât şi zonele umede costiere îndeplinesc nevoi esențiale
pentru menținerea populațiilor de peşti, deoarece oferă hrană, adăpost, loc de depunere a
icrelor şi zone de pepinieră, şi desigur apă curată.
Materie primă pentru construcții şi producție artizanală, şi lemn de foc
În plus față de furnizarea de păşuni pentru animale, vegetația zonelor umede oferă
multe materiale de bază pentru produse cum ar fi ustensile, rogojini, tăvi, coşuri şi hârtie
(produsă din trestie), în timp ce stuful (Phragmites australis) poate fi folosit pentru construcţii.
Vânătoarea Într-o manieră similară cu pescuitul, vegetația zonelor umede oferă condițiile ideale
pentru a sprijini creşterea şi hrănirea păsărilor acvatice (inclusiv rațe şi becaține) şi alte
animale sălbatice (cum ar fi căprioarele), care pot fi vânate fie pentru a oferi o sursă de hrană
fie în scopuri recreative. În timp ce, furnizarea de alimente este cea mai relevantă pentru
populația locală, vânătoarea de agrement ar putea avea o semnificație regională sau chiar
internațională.
Valoarea estetică a zonelor umede
Marea varietate a vegetației, speciile de păsări, peşti şi animale sălbatice găsită în
zonele umede adaugă valoare la diversitatea şi frumusețea peisajului. O modalitate de a capta
această valoare estetică este contribuția ecosistemelor zonelor umede la turism.
Servicii de atenuare a furtunilor, depozitare a apei din inundații şi reglare a cursului
râurilor
Prin stocarea apei şi încetinirea circulației, zonele umede protejează zonele
înconjurătoare de cele mai grave efecte ale furtunilor şi inundațiilor. Acest serviciu are o
9
valoare deosebită pentru cei care nu dispun de mijloace financiare sau de altă natură pentru a
se proteja împotriva impactului furtunilor prin construirea unor clădiri solide sau pentru a se
recupera rapid după furtuni (FAO, 2001).
Servicii de sedimentare şi reciclare a nutrienților - îmbunătățirea calității apei
Sedimentele şi nutrienții sunt depozitate în interiorul şi în jurul zonelor umede
prevenind colmatarea căilor navigabile din aval. În plus nivelul ridicat de azot şi fosfor din
scurgerile agricole este eliminat de către zonele umede, prevenind eutrofizarea râurilor şi
contaminarea surselor de apă subterană.
Servicii de control al eroziunii solului
Vegetația zonelor umede controlează eroziunea prin reducerea energiei valurilor (în
zonele de coastă) şi prin stabilizarea solului. Sistemele deltaice, în special, au o valoare de
utilizare indirectă, prin funcția de control al sedimentării care protejează producția agricolă în
regiunile adiacente.
Servicii de captare şi stocare a carbonului – schimbări climatice, adaptare şi atenuare
Zonele umede sunt rezervoare semnificative de carbon, turbăriile şi zonele umede
împădurite reprezentând peste 25% din fondul de carbon din sol, la nivel mondial. Conversia
zonelor umede pentru agricultură, inevitabil, duce la eliberarea de cantităţi mari de dioxid de
carbon.
Cultură şi tradiţii
Patrimoniul cultural include structurile fizice şi artefacte, practicile tradiționale de
gospodărire a apelor şi a utilizării terenului precum şi semnificația religioasă a zonelor umede
şi faunei lor sălbatice.
2.2. Bunuri şi servicii oferite de ecosistemele forestiere
Pădurile se potrivesc condiției ecosistemelor de a fi zone bine definite, şi oferă, de
asemenea, toate cele patru mari tipuri de servicii ecosistemice (UNECE/FAO, 2013):
economice, de regularizare, de susţinere şi culturale.
Economiile şi aşezările umane beneficiază deci de servicii (de regularizare şi de susținere)
ale ecosistemelor forestiere naturale pentru o serie de procese biologice şi chimice. Exemple
de astfel de servicii ecosistemice includ:
purificarea aerului şi a apei;
regularizarea apelor pluviale şi a secetei;
controlul bolilor şi dăunătorilor;
asimilarea şi detoxificarea deşeurilor;
formarea şi menţinerea solului;
polenizarea plantelor, răspândirea semințelor şi reciclarea nutrienților;
menținerea biodiversității pentru agricultură, cercetare-dezvoltarea farmaceutică şi din
alte procese industriale;
stabilizarea climei (prin captarea carbonului) şi moderarea extremelor de temperatură,
sau de vânt.
Oamenii depind de serviciile acestea "gratuite" oferite de ecosisteme; de aceea, serviciile
ecosistemice furnizate sunt considerate a valora foarte mult anual.
Tabelul 2.2 oferă o imagine de ansamblu a bunurilor şi serviciilor ecosistemice
forestiere, pe baza clasificării valorii economice totale. Valorile de utilizare directă derivate
din ecosistemele forestiere pot fi în continuare împărţite în produse forestiere de consum
(cherestea, lemn de foc şi cărbune şi produse forestiere nelemnoase) şi produse forestiere non-
consum. Informațiile genetice utile pentru medicina tradițională şi uz farmaceutic, odihna şi
turismul, cercetarea şi educația precum şi semnificația culturală şi religioasă pot fi toate
clasificate ca utilizări directe de non-consum ale pădurilor. În continuare sunt prezentate pe
scurt bunurile şi serviciile forestiere care generează valoare de utilizare directă şi indirectă
precum şi valoare de non-utilizare.
10
Tabelul 2.2 Bunuri şi servicii furnizate de ecosistemele forestiere după Valoarea
Economică Totală
Nr.
crt. Bunuri şi servicii
Valoare
Economică
Totală
Nivel de Importanţă/ Influenţă
Local Regional Global
Produse forestiere
Utilizare
directă
1. - material de construcții x x x
2. - combustibil/ cărbune x
3. - produse forestiere
nelemnoase x
Informaţie genetică
4. - medicină tradiţională x
5. -produse farmaceutice x x x
6. - cercetare x x x
7. Recreere şi turism x x x
8. Regularizarea ploilor nivel
regional
Utilizare
indirectă
x
9. Regularizarea debitelor
râurilor şi inundaţiilor x x
10. Controlul eroziunii solului x x
11. Stocarea şi reținerea
carbonului x
12. Sănătate x
13.
Utilizarea viitoare directă
sau indirectă a bunurilor şi
serviciilor sus-menţionate
Opțiuni*)
x x x
14. Valoarea existenţială,
Cultură şi tradiţii
Valoare de
non utilizare*) x x x
*) Aceste componente valorice nu sunt ilustrate separat în cele ce urmează, dar sunt
menționate în serviciile ecosistemice ca fiind relevante.
Sursa: selecţie proprie.
Material de construcții şi combustibil
Exploatarea lemnului se poate face la scară mică, de către comunitățile locale, pentru
material de construcții sau ca exploatare comercială, la scară largă, în interes național sau
internațional. În cazul în care lemnul este comercializat, valoarea economică este dată de
piaţă. Cifra de afaceri anuală rezultată din comercializarea de produse lemnoase forestiere
(buşteni, cherestea, panouri, celuloză şi hârtie) depăşeşte 200 miliarde de dolari, în timp ce
sectorul produselor forestiere, în general, se estimează ca are o contribuţie de aproximativ 1%
din produsul intern brut mondial şi 3% din comerțul internațional de mărfuri1. O parte din
veniturile obținute din exploatarea forestieră rămân în zona locală (prin salariile forței de
muncă) şi în țara gazdă (prin impozitare şi / sau plăți de concesiune). Acest lucru este puțin
probabil să fie suficient însă atunci când supraexploatarea resurselor de lemn implică
eliminarea unor funcții importante ale ecosistemului.
Biomasa, în special lemnul de foc, este estimată a reprezenta 11% din consumul
mondial de energie şi 35% din consumul de energie în țările în curs de dezvoltare (IEA,
1998).
Produse forestiere nelemnoase
1 FAO www.fao.org/forestry/site/trade/en.
11
Acestea includ alimente cum ar fi fructele, nucile, nutrețuri pentru animale şi plante
medicinale. Ele sunt o caracteristică a economiilor informale şi / sau de subzistență şi sunt
utilizate pe scară largă de către comunitățile rurale, dar şi în mediul urban, în întreaga lume.
Servicii de informaţie genetică: medicină tradiţională, produse farmaceutice şi cercetare
Medicamentele tradiționale derivate din produse forestiere conferă în mod obişnuit
beneficii semnificative de utilizare directă pentru comunitățile locale. Deşi, conform
Organizației Mondiale a Sănătății, aproximativ 80% din populația din țările în curs de
dezvoltare se bazează pe medicamentele tradiționale, în principal derivate din plante, pentru
îngrijirea lor medicală primară, literatura economică nu pare să acopere aceste beneficii de
sănătate. O modalitate prin care ar putea fi estimată valoarea minimă a medicamentelor
tradiționale forestiere este prin costul utilizării produselor farmaceutice pentru a realiza
acelaşi nivel de protecție. Înlocuirea tuturor medicamentelor tradiționale cu medicamente
fabricate, ar conduce la creşteri de costuri semnificative.
Servicii de recreere şi turism
O altă sursă de valoare de utilizare directă rezultă din posibilitățile de recreere şi
agrement. La nivel global, se estimează că, în funcție de regiune, 40 - 60% din turismul
internațional poate fi marcat ca eco-turism (Ceballos-Lascuráin, 1996). Deşi o parte
semnificativă a valorii economice este potențial recuperabilă prin taxe de vizitare, cheltuielile
turistice formează de obicei baza profiturilor operatorilor de turism, care nu sunt neapărat
locali sau chiar naționali. Pentru a evidenția proporții mai mari din valoarea economică a
ecoturismului, rezultatele studiilor de evaluare economice au fost folosite pentru a stabili
taxele percepute pentru vizitatori la diferite parcuri naționale din întreaga lume (IIED, 2003).
Servicii de regularizare a ploilor la nivel regional
Pădurile contribuie la regularizarea climatică, în special a precipitațiilor şi
temperaturii, ceea ce reprezintă un serviciu important ecosistemic. Impactul economic care
rezultă din regularizarea forestieră a precipitațiilor regionale apare de obicei în legătură cu
efectele subsecvente privind regularizarea inundațiilor şi a debitelor de apă.
Servicii de regularizare a debitelor râurilor şi a inundaţiilor
Este unanim recunoscut că defrişările perturbă sistemul hidrologic prin distrugerea
"efectului de burete" al pădurilor, adică, capacitatea lor de a absorbi umiditatea în perioadele
de ploi abundente şi de a elibera treptat prin descărcare de gestiune a apelor subterane,
menținând astfel cursurile râurilor chiar şi în timpul perioadelor secetoase. Efectul de burete
este distrus în urma defrişărilor.
Servicii de prevenire şi control al eroziunii solului
Pădurile protejează suprafețele de sol de impactul direct al ploii prin interceptarea
precipitațiilor şi prin asigurarea unor litiere protective. Ca multe alte servicii forestiere,
valoarea combaterii eroziunii solului este, probabil, cel mai bine înțeleasă atunci când scade şi
provoacă daune în apropierea pădurii sau în aval, în bazinul hidrografic.
Servicii de stocare şi captare a carbonului
Ecosistemele forestiere generează valori substanțiale de utilizare indirectă globală prin
stocarea şi reținerea carbonului. Valoarea economică a unei tone de carbon captate sau stocate
este aceeaşi, egală cu valoarea pagubei încălzirii globale evitate. Din punct de vedere fizic,
însă, cele două funcții sunt diferite (Pearce şi Pearce, 2001). Valoarea stocării carbonului
poate fi considerată ca valoarea care se pierde în cazul în care o pădure este transformată prin
exploatarea forestieră sau ardere. Valoarea captării carbonului se referă la fixarea netă de
carbon care este colectată pe durata ciclului de viață al pădurii.
Servicii de menţinere a sănătăţii umane
Declinul împăduririlor şi serviciilor de reglare a debitelor de apă aferente are un
impact negativ asupra alimentării cu apă de calitate. Defrişările pădurilor din sectorul superior
al bazinelor hidrografice duc la creşterea variabilității debitului de apă care, la rândul său,
12
conduce la eroziune şi inundații în sezoanele umede şi deficiențe de apă în perioadele
secetoase. În timp ce această legătură nu poate fi întotdeauna cantitativă şi poate varia în
funcție de alți factori, aprovizionarea insuficientă cu apă are efecte reale asupra sănătății
umane.
Demonstrarea valorii serviciilor ecosistemice forestiere poate genera decizii
sustenabile de utilizare a terenurilor. Pentru cele mai multe servicii forestiere, valoarea
economică este demonstrată pe deplin atunci când serviciul este deja amenințat şi costurile
economice ale pierderii acestora încep să fie calculate.
2.3 Bunuri şi servicii oferite de ecosistemele agrare
Ecosistemele agricole se estimează că acoperă între 28 şi 37% din suprafața totală de
teren la nivel mondial. Aproximativ 69% sunt păşuni permanente în timp ce restul sunt
culturi, dintre care 91% sunt anuale şi 9% perene (WRI, 2001). Aceste peisaje umane variază
de la sistemele agricole intensive şi foarte mecanizate la sisteme agricole extensive de
subzistență. Cazul serviciilor şi ecosistemelor agricole este, prin urmare, unul deosebit,
deoarece agricultura este în esență un ecosistem artificial, creat de om.
Tabelul 2.3. Bunuri şi servicii furnizate de ecosistemele agrare după Valoarea
Economică Totală
Nr.
Crt. Bunuri şi servicii
Valoare
Economică
Totală
Nivel de Importanţă/
Influenţă
Local Regional Global
1. Plante/hrană
Utilizare
directă
x x x
2. Creşterea animalelor/hrană x x x
3. Agreabilitatea vizuală a peisajelor
agricole
x x
4. Controlul dăunătorilor şi epidemiilor
Utilizare
indirectă
x x
Procese la nivelul solului
5. - reciclarea nutrienţilor x x
6. - menţinerea structurii şi porozităţii
solului
x x
7. - menţinerea fertilităţii solului x x
8. Polenizare x x
9. Reciclarea nutrienţilor x
10. Calitatea şi cantitatea apei x
11. Stocarea carbonului x
12. Diversitatea genetică x x x
13. Utilizarea viitoare directă sau indirectă a
bunurilor şi serviciilor sus-menţionate
Opțiuni*) x x x
14. Valoarea existenţială. Cultură şi tradiţii Valoare de
non utilizare*)
x x x
*): Aceste componente valorice nu sunt ilustrate separat în cele ce urmează, dar sunt
menționate în serviciile ecosistemice ca fiind relevante.
Sursa: selecţie proprie.
Tabelul 2.3 oferă o privire de ansamblu asupra bunurilor şi serviciilor de ecosistem
produse de către ecosistemele agrare. În continuare sunt prezentate câteva exemple de valoare
de utilizare indirectă.
Servicii de control al dăunătorilor şi al epidemiilor
Pierderea diversității plantelor care însoțeşte simplificarea agricolă a unui peisaj are
frecvent ca rezultat apariţia de specii dăunătoare mai puţine ca număr dar mai abundente ca
reprezentanţi (Tonhasca şi Byrne, 1994). Soluția simplă la această problemă este aplicarea
pesticidelor, din care 2,5 milioane tone sunt aplicate anual culturilor din întreaga lume
13
(Pimentel et al, 1993). Prin contrast, ecosistemele agricole mai diversificate şi mai puțin
intensive păstrează controlul dăunătorilor în mod natural, prin sprijinirea diversității
paraziților (Andow, 1991).
Servicii şi procese la nivelul solului
Componenta organică din sol oferă un serviciu critic în menținerea structurii solului,
facilitând stocarea apei, reducerea eroziunii şi furnizarea materiei organice, care crează
nutrienți. Starea solului este o unitate de măsură esenţială a capacității de producție pe termen
lung a unui ecosistem agricol. Atât intemperiile naturale cât şi managementul uman afectează
calitatea solului, iar menținerea calității solului impune ca procesele de degradare şi de
conservare a solului să fie echilibrate (WRI, 2001).
Servicii de polenizare
Polenizarea culturilor este considerată un serviciu ecosistemic de o valoare economică
imensă şi de o importanță capitală, având în vedere că aproximativ o treime din alimentele pe
care le consumăm sunt legume, leguminoase şi fructe rezultate prin polenizare (Kevan &
Phillips, 2001, Southwick & Southwick, 1992 şi Nabhan & Buchmann, 1997). Rapoartele
recente asupra reducerii semnificative a numărului de albine, cel mai important grup
polenizator, au ridicat gradul de conştientizare a nevoii de a conserva habitatele care susțin
aceste insecte (Watanabe, 1994, Buchmann şi Nabhan, 1996; Allen-Wardell et al, 1998).
Servicii de reciclare a nutrienţilor
Rezerva de nutrienți din sistemele naturale este în mare măsură rezultată din circulaţia
materiei organice din sol. În mediile agricole, acest sistem este perturbat din cauza
îndepărtării substanțiale a nutrienților atunci când culturile sunt recoltate, eliberarea de
nutrienți din materii organice fiind înlocuită cu adaosuri mari de azot, care de multe ori este la
fel de uşor pierdut prin levigare. Degradarea serviciilor de reciclare a substanțelor nutritive
furnizate în mod normal de un sol intact, are ca rezultat o pierdere prin levigare estimată la
40-60% a azotului aplicat ca îngrăşământ anorganic (Parton şi Rasmussen, 1994 şi Paustian et
all, 1992), cu efecte grave în aval.
Servicii de reglare a calităţii şi cantităţii apei
Agricultura este responsabilă pentru o proporție mare din consumul de apă dulce,
aproximativ 70% fiind utilizată doar pentru irigare. La nivel mondial, 82% din ecosistemele
agrare se bazează exclusiv pe precipitații. Mai mult decât atât, sedimentarea şi infiltrarea de
substanțe agrochimice poate amenința calitatea apei. Agricultura poate astfel avea un impact
negativ atât asupra cantității cât şi a calităţii apei (WRI, 2001).
Servicii de captare şi stocare a carbonului
Carbonul sub formă de materie organică din sol (MOS) este de o importanță
fundamentală pentru fertilitatea ecosistemelor agrare. Nivelurile de MOS şi stabilitatea lor în
timp sunt indicatori-cheie ai calității solului pe termen lung, care afectează retenția de apă,
culturile, precum şi bogăția de nutrienți din sol. Când este transformat în teren agricol, solul
pierde de obicei o parte semnificativă a MOS. Carbonul din sol şi vegetație este de asemenea
important pentru ciclul global al carbonului, reprezentând 26-28% din carbonul stocat în
ecosistemele terestre. Modificările utilizării terenului şi practicile de gestionare a terenurilor
produc aproximativ 20% din emisiile de gaze cu efect de seră antropice (IPCC, 2014).
3. Analiza modelului functional: structura sistemului, ergonomie,design interfata
utilizator, format date de intare
14
Aplicația va fi construita modular astfel încât să acopere, prin componente dedicate,
cerințele utilizatorului beneficiar.
Modulele vor rula în cadrul platformei Liferay 6.2 Community Edition, beneficiind
astfel de mecanismele native puse la dispoziție de aceasta, cum ar fi:
sistem de autentificare si autorizare bazat pe permisiuni,
funcționalități CMS – Content Management System.
Motor integrat pentru execuție fluxuri de lucru
Model de date si nivel servicii extensibile
Din punct de vedere tehnic componentele funcţionale definite anterior se vor sprijini
pe anumite componente tehnice: servere de aplicaţii, sistem de gestiune a bazelor de date,
platformă de integrare.
Din punct de vedere structural, sistemul este compus din:
servere baze de date relaţionale (SGBDR) cu capabilităţi extinse de replicare şi
backup; Sistemul propus poate utiliza baze de date relaţionale (RDBMS) ce
implementează limbajul de interogare SQL, într-o arhitectura pe trei nivele. Sistemul
funcţionează în prezent, în producţie, pe următoarele baze de date: MySQL,
PostgreSQL, Oracle şi Microsoft SQL Server.
Arhitectura logică a platformei este descrisă în figura de mai jos:
Fig. 3.1. Arhitectura tehnică propusă
Platforma este organizata în doua secțiuni, după cum urmează:
secțiune publică, accesibilă din internet utilizatorilor neautentificați
secțiune de management a conținutului, accesibilă administratorului platformei
În cadrul platformei vor exista o serie de elemente componente şi de identitate vizuală
comune tuturor paginilor. Acestea sunt:
Header-ul – această secţiune se va găsi în partea superioară şi va conține
următoarele elemente:
o Secțiunea autentificare – va conține câmpurile utilizator și parolă și
butonul Autentificare. În cazul în care utilizatorul a uitat parola, el va avea
optiunea de “Recuperare parolă”.
o Meniu se va găsi în partea superioară, sub secţiunea de autentificare, și va
cuprinde:
Acasa
Despre noi
Servicii
Aprovizionare
o Alimente
15
o Combustibili
o Medicamente
o Resurse genetice
Suport
o Producţie primară
o Producţia de oxigen
o Formarea solului
Culturale
o Îmbogăţirea spirituală
o Reflecţie
o Recreare
o Experimente estetice
Regularizare
o Controlul eroziunii
o Epurarea apei
o Neutralizarea deşeurilor
Parteneri
Contact
Autentificare
Secţiunea de conţinut se va găsi în partea centrală a paginii. Aceasta este diferită de
la pagină la pagină şi poate să fie constituită dintr-o singură secţiune sau din mai multe
secţiuni.
o Secțiunea Servicii de Aprovizionare – conținutul acestei secțiuni constă
într-o scurtă descriere a paginii respective, însoţită de o imagine
reprezentativă în partea dreaptă şi de două butoane:
„Citeşte mai mult” pentru a trimite utilizatorul la pagina Servicii de
Aprovizionare
„Newsletter” pentru ca utilizatorul să se aboneze la viitoare
actualizări ale informaţiilor de pe site pe care le va primi prin
intermediul mail-ului.
o Secțiunea Servicii Suport – conținutul acestei secțiuni constă într-o scurtă
descriere a paginii respective, însoţită de o imagine reprezentativă în partea
dreaptă şi de două butoane:
„Citeşte mai mult” pentru a trimite utilizatorul la pagina Servicii de
Aprovizionare
„Newsletter” pentru ca utilizatorul să se aboneze la viitoare
actualizări ale informaţiilor de pe site pe care le va primi prin
intermediul mail-ului.
o Secțiunea Servicii Culturale – conținutul acestei secțiuni constă într-o
scurtă descriere a paginii respective, însoţită de o imagine reprezentativă în
partea dreaptă şi de două butoane:
„Citeşte mai mult” pentru a trimite utilizatorul la pagina Servicii de
Aprovizionare
„Newsletter” pentru ca utilizatorul să se aboneze la viitoare
actualizări ale informaţiilor de pe site pe care le va primi prin
intermediul mail-ului.
16
o Secțiunea Servicii de Regularizare – conținutul acestei secțiuni constă
într-o scurtă descriere a paginii respective, însoţită de o imagine
reprezentativă în partea dreaptă şi de două butoane:
„Citeşte mai mult” pentru a trimite utilizatorul la pagina Servicii de
Aprovizionare
„Newsletter” pentru ca utilizatorul să se aboneze la viitoare
actualizări ale informaţiilor de pe site pe care le va primi prin
intermediul mail-ului.
Secţiunea de Footer se va găsi pe fiecare pagină în partea inferioară, sub
secţiunea de conţinut. Footer-ul va conține un meniu ce constă în următoarele secțiuni:
Acasa
Despre noi
Servicii
Parteneri
Contact
Fig. 3 2. Prima Pagină (Acasă)
17
Fig. 3.3. Pagina Despre Noi
18
Pagina Servicii
Această pagină va fi acesată de toţi utilizatorii şi va păstra structura generală a portalului
astfel:
o Header (Autentificare, Butoanele rețelelor de socializare, Meniu, Căutare
simplă)
o Conținut
Un sub-meniu cu următoarele opţiuni:
Aprovizionare
Suport
Culturale
Regularizare
Fiecare opţiune va fi, la rândul ei, un mini-meniu cu următoarele
componente:
Aprovizionare
o Alimente
o Combustibili
o Medicamente
o Resurse genetice
Suport
o Productia primară
o Producţia de oxigen
o Formarea solului
Culturale
o Îmbogăţirea spirituală
o Reflecţie
o Recreare
o Experimente estetice
Regularizare
o Controlul eroziunii
o Epurarea apei
o Neutralizarea deşeurilor
La nivelul fiecărei componente se dezvoltă două aspecte: exemple
obţinute în cercetare şi Posibilităţi de cuantificare de către utilizatorii
platformei, pe baza unor parametri de intrare pentru care aceştia
introduc valori şi a unor modele de calcul pe care noi le dezvoltăm.
19
Fig. 3.4. Pagina Servicii
4. Identificarea modelelor de cuantificare
În vederea găsirii unui sistem de indicatori sintetici pentru cuantificarea serviciilor de
ecosistem de pe teritoriul României, procedeele formale utilizate au vizat realizarea listelor de
verificare a disponibilităţii datelor şi metodologiilor de obţinere a acestora pentru serviciile de
ecosistem identificate în etapele anterioare ale cercetării. Pentru analiza acestora s-au aplicat
metodele statistice specifice: verificarea calităţii datelor, sistematizarea datelor organizate în
timp şi în profil teritorial, transformarea datelor în informaţii prin utilizarea sistemelor de
indicatori specifici seriilor cronologice şi teritoriale.
In această fază a cercetării s-a identificat o serie de modele econometrice utile pentru
cuantificarea serviciilor de ecosistem pe teritoriul României.
Dependenţa dintre producția agricolă, numărul de familii de albine, cantitatea de
îngrășăminte naturale utilizate, suprafața agricolă existentă
Variabile utilizate în modelele econometrice:
Producția agricolă totală la nivel județean – variabilă dependentă
Numărul de familii de albine la nivel județean – variabilă independentă
Cantitatea de îngrășăminte naturale utilizate – variabilă independentă
Suprafața agricolă existentă la nivel județean – variabilă dependentă
Datele aferente acestor indicatori au fost descărcate din baza de date TEMPO,
disponibilă pe pagina web a Institutului Național de Statistică. Valoarea producției agricole a
fost deflatată cu Deflatorul PIB descărcat din baza de date AMECO.
Model econometric:
ititititit SUPRINGRALBFAGRPROD 3210 __ (1)
Modelul va fi estimat în trei variante: no effects, random effects și fixed effects.
Variabilă dependentă: Producția agricolă totală
Perioadă: 2001 - 2008
Unitătți teritoriale: 42
Model I Model II Model III
20
Var. independente No effects RandomEffects FixedEffects
F_ALB 0,0381 0,091* 0,094*
INGR 0,0038* 0,0014** 0,00069
SUPR 0,0257* 0,0241* 0,0097
C 2820,30* 3152,03** 8408
R square 0,535 0,18 0,846
Adj R square 0,5308 0,17 0,822
Durbin - Watson 0,75 1,91 2,22
Notă:* reprezintă nivel de semnificație statistic de 1%, ** de 5% și *** de 10%.
Testul Hausman, la un nivel de semnificație de 5% (Prob = 0,06) indică faptul că
modelul cu RandomEffects nu poate fi considerat a fi nepotrivit. De asemenea, faptul că testul
DW indică lipsa autocorelării susține ipoteza utilizării acestui model. Totuși, principala
limitare a modelului este dată de valoarea foarte mică a coeficientului R pătrat și R pătrat
ajustat. În aceste condiții poate fi luat în considerare și modelul Fixedeffects (testul
Redundant Fixedeffects – LikelihoodRatio indică faptul că modelul fixedeffects este potrivit
în dauna celui noeffects).
Utilizare modelului fixedeffects cât și valoarea foarte redusă a statisticii R pătrat
pentru modelul randomeffects indică faptul că există o serie de caracteristici neobservate ale
județelor României care explică într-un grad mult mai mare producția agricolă a acestora.
Important de menționat este faptul că toate variabilele independente au coeficienți
pozitivi, în toate cele trai modele, lucru care indică foarte clar faptul că județele cu un nivel
ridicat al oricăreia dintre cele trai variabile independente vor avea o producție agricolă mai
ridicată.
Dependenţa dintre numărul de înnoptări, numărul de turiști, numărul de pensiuni
Variabile utilizate în modelele econometrice
Numărul de înnoptări – variabilă dependentă
Numărul de turiști – variabilă independentă
Numărul de pensiuni – variabilă independentă
Datele aferente acestor indicatori au fost descărcate din baza de date TEMPO,
disponibilă pe pagina web a Institutului Național de Statistică. Datele aferente seriei 2009 –
2013 au fost transformate prin următorul procedeu, pentru a elimina autocorelarea erorilor:
1*955,0* ititit XXX (2)
Prin realizarea acestei transformări seria de date a fost redusă cu o perioadă, modelele
econometrice fiind rulate pe seriile 2009 -2013.
Dintre cele 42 de unități teritoriale (41 de județe +municipul București) au fost
eliminate județele Giurgiu și Municipiul București, datorită indisponibilității datelor.
Model econometric:
itititit PENSTURISTIINNOPTARI 210 (3)
Modelul va fi estimat în trei variante: no effects, random effects și fixed effects.
Variabilă dependentă: Numărul de înnoptări
Perioadă: 2009 - 2013
Unitătți teritoriale: 40
Model I Model II Model III
Var. independente No effects RandomEffects FixedEffects
TURISTI 1,835* 1,897* 1,91*
PENS 81,81* 80,32* 86,71*
21
C -952,14 -1513,38 -1,885,7*
R square 0,957 0,942 0,993
Adj R square 0,957 0,941 0,991
Durbin - Watson 0,258 1,28 1,6
Notă:* reprezintă nivel de semnificație statistic de 1%, ** de 5% și *** de 10%.
Testul Hausman, la un nivel de semnificație de 5% (Prob = 0,49) indică faptul că
modelul cu RandomEffects nu poate fi considerat a fi nepotrivit. De asemeneatestul DW
indică faptul că nu se mai poate discuta de o evientă autocorlare a erorilor. Modelul
Fixedeffects poate fi și el luat în coniderare (testul Redundant Fixedeffects – LikelihoodRatio
indică faptul că modelul fixedeffects este potrivit în dauna celui noeffects).
Utilizare modelului fixedeffects indică faptul că există o serie de caracteristici
neobservate ale județelor României care explică într-un grad mult mai mare producția agricolă
a acestora.
Important de menționat este faptul că toate variabilele independente au coeficienți
pozitivi, în toate cele trei modele, lucru care indică foarte clar faptul că județele cu un nivel
ridicat al oricăreia dintre cele trei variabile independente vor avea un număr de înnoptări mai
ridicat.
F. Bibliografie
1. Andow, D.A. (1991), “Vegetational diversity and arthropod population response”,
Annual Review of Entomology, 36:561-586;
2. Allen-Wardell, G., Bernhardt, P., Bitner, R., Burquez, A., Buchmann, S., Cane, J.,
Cox, P., Dalton, V., Feinsinger, P., Ingram, M., Inouye, D., Jones, C., Kennedy, K., Kevan,
P., Koopowitz, H., Medellin, R., Medellin-Morales, S., Nabhan, G., Pavlik, B., Tepedino, V.,
Torchio, P., and Walker, S. (1998), "The potential consequences of pollinator declines on the
conservation of biodiversity and stability of food crop yields", Conservation Biology 12(1):8-
17;
3. Buchmann, S. and G. Nabhan (1996), “The Forgotten Pollinators”, Island Press,
Washington, D.C.;
4. Ceballos-Lascuráin H. (1996), „Tourism, Ecotourism, and Protected Areas: The State
of Nature-Based Tourism Around the World and Guidelines for Its Development”, Island
Press, 301 p.;
5. Chivian, E. (2003), “Biodiversity: Its Importance to Human Health”, Centre for Health
and the Global Environment, Harvard Medical School, Cambridge, MA;
6. Daily, G.C. (1997), “Introduction: What are Ecosystem Services?” in Daily, G.C.,
“Nature's Services: Societal Dependence on Natural Ecosystems”, Island Press, Washington,
D.C.;
7. Drăgoi, M., Economia şi management forestier, Suceava, Editura Universităţii din
Suceava, 2008. 334 p.;
8. FAO (2001), “Reducing Agricultural Vulnerability to Storm-Related Disasters”
Committee on Agriculture, Food and Agriculture Organisation, Rome, 26-30 March;
9. Grădinaru G., Conceptul „servicii de ecosistem” – abordare economică, Romanian
Statistical Review nr. 8/2012;
10. Grădinaru G., Metode şi tehnici pentru cuantificarea valorii serviciilor de ecosistem,
Romanian Statistical Review nr. 5/2013;
11. International Energy Agency, (1998), “Energy Statistics and Balances of Non-OECD
Countries 1995-1996”, International Energy Agency, Paris;
22
12. IIED (2003), “Valuing Forests: A Review of Methods and Applications in Developing
Countries”, Environmental Economics Programme, International Institute for Environment
and Development, London;
13. IPCC, (2014), Climate Change 2014: Synthesis Report,
http://www.ipcc.ch/pdf/assessment-report/.....pdf;
14. Kevan P.G. and Phillips T.P. (2001), „The Economic Impacts of Pollinator Declines:
An Approach to Assessing the Consequences”, Ecology and Society, vol.5, no.1,
http://www.ecologyandsociety.org/vol5/iss1/art8/;
15. Nabhan, G.P. and Buchmann, S.L. (1997), “Services provided by pollinators” in
Daily, G.C., “Nature's Services: Societal Dependence on Natural Ecosystems”, Island Press,
Washington, D.C.;
16. Nijkamp, P., Vindigni, G., Nunes, P.A.L.D. (2008), Economic valuation of
biodiversity: A comparative study, Ecological economics, 67, pp.217-231.
17. Parton W.J. and Rasmussen P.T. (1994), „Long-Term Effects of Residue Management
in Wheat-Fallow: I. Inputs, Yield, and Soil Organic Matter”, SSSAJ, Vol.58, No.2, p. 523-
530, https://www.soils.org/publications/sssaj/...pdf;
18. Paustian, K., W. J. Parton, and J. Persson. (1992), „Modeling soil organic matter in
organic-amended and nitrogen-fertilized long-term plots”, Soil Science Society of America
Journal 56:476–488;
19. Pearce, D.W. and Pearce, C.G.T. (2001), “The Value of Forest Ecosystems”, A Report
to The Secretariat, Convention on Biological Diversity, University College London, London;
20. Pimentel, D., Acquay, H., Biltonen, M., Rice, P., Silva, M., Nelson, J., Lipner, V.,
Giordani, S., Horowitz, A. and D'Amore, M. (1993), “Assessment of environmental and
economic impacts of pesticide use” in Pimentel, D. and Lehman, H., “The Pesticide Question:
Environment, Economics, Ethics”, Chapman and Hall, London;
21. Ramsar (1971), “Convention on Wetlands of International Importance Especially as
Waterfowl Habitat”, (http://www.ramsar.org);
22. Rolfe, J., Alam, K., Windle, J., Whitten, S. (2004), Designing the Choice Modelling
Survey Instrument for Establishing Riparian Buffers in the Fitzroy Basin, Central Queensland
University, Emerald.
23. Rojanschi, V., Bran, F., Diaconu, G., Iosif, G.N., Toderoiu, F. (1997), Economia şi
protecţia mediului, Editura Tribuna economică, Bucureşti.
24. Rojanschi, V., Bran, F., Grigore, F., Diaconu, S. (2003), Abordări economice în
protecţia mediului, Editura ASE, Bucureşti.
25. Southwick E.E., SouthwickL.Jr. (1992), Estimating the economic value of honey bees
as agricultural pollinatorsin the US, J. Econ. Entomol, 85:621-633;
26. Tonhasca, A. and Byrne, D.N. (1994), “The effects of crop diversification on
herbivorous insects: a metaanalysis approach”, Ecological Entomology, 19, 239-244;
27. UNECE/FAO, 2013, Forest and Economic Development, http://www.unece.org...;
28. Watanabe, M. E. (1994), "Pollination worries as honeybees decline", Science,
265:1170;
29. WRI, (2001), World Resources 2000-2001 People and ecosystems: The fraying web of
life, http://www.wri.org/publication/world-resources-2000-2001;
30. WWF (2004), “The Economic Values of the World’s Wetlands”, report prepared with
support from the Swiss Agency for the Environment, Forests and Landscape (SAEFL),
Gland/Amsterdam.