Raport geologic pe zona Beliș

1. Cadru geologic;

a. Geneza Munților Apuseni;

b. Litogrupul de Someș

2. Granitul de Muntele Mare;

3. Corpuri andezitice.

1. a. Geneza Munților Apuseni

Zona Beliș este localizată în N-E Munților Apuseni și face parte din Litogrupul de Someș.

Munții Apuseni provin din Cratonul Preapulian si din Tethysul Transilvan. Din punct de vedere

structural, au in componență Transilvanide, Apusenide si Unitatea de Bihor. Închiderea Tethysului Transilvan s-

a realizat în tectogeneza austrică, dar sutura a ramas mobila pana la sfârșitul cretacicului superior, deoarece în

cadrul Munților Apuseni se cunosc trei tectogeneze: austrica, pregosau și laramica. Tectogeneza austrica a pus

în loc transilvanidele, cea pregosau Apusenidele, iar cea laramica a afectat din nou Transilvanidele.

Soclul Unitatii de Bihor este format din Litogrupul de Somes, predominant mezometamorfic, soclul

panzei de Finis-Ferice fiind strabatut de granitoide (Balintoni 1997).

1. b. Litogrupul de Someș

Litogrupul de Someș are în componenţă, începand de jos în sus litozonele Valea Coșuri, Giurcuța,

micașisturile superioare și Arada.

Litozona Valea Coșuri este predominant alcătuită din micașisturi cu intercalații de paragnaise micacee,

la partea superioară întâlnindu-se câteva lentile de roci carbonatice.

Litozona Giurcuța are o compozitie leptino-amfibolitică, ea constând în micașisturi care conțin

intercalaţii de roci leptinitice, ce se înşiruie de la gnaise cu feldspat potasic până la cuarţite feldspatice, dar și

amfibolite de compoziție gabbroică.

Litozona micaşisturilor superioare are în comonenţa micaşisturi cu rare intercalaţii de leptinite sau

cuarţite. La E de Muntele mare apar şi cuarţite grafitoase.

Litozona Arada este formată din paragnaise și amfibolite retromorfe, descrise ca șisturi sericito-

cloritoase cu porfiroblaste de albit, șisturi clorit-epidotice și șisturi actinot-albit-epidotice, din metaporfiroide și

alte tipuri de metaacidite, câteva intercalații de cuarțite negre grafitoase și un liton subțire și lenticular de

calcare dolomitice. Caracterul retromorf al acestei secvenţe a fost susţinut de Balintoni (1988) care a inclus-o în

seria de Someș.

Litozona Botfei este alcatuită din micașisturi, cuarțite feldspatice și amfibolite, cele din urmă fiind

conservate numai ca septe în granitoide, neputându-se face o paralelizare între litozona Botfei şi celelalte

litozone are Litogrupului de Bihor.

Caracteristici litologice ale Litogrupului de Somes:

1. Abundenţa materialelor siliciclastice şi vulcanoclastice premetamorfe, actualmente paragnaise si gnaise

microclinice;

2. Prezenţa cuarţitelor grafitoase;

3. Participarea remarcabilă a sedimentelor terigene;

4. Apariţia unor asociaţii leptino-amfibolitice;

5. Dezvoltarea excepţională şi nesemnificativă a rocilor carbonatice;

6. Descoperirea unor mineralizaţii de tip Kuroko de sulfuri metalice, relativ bogate în mangan;

Luând în considerare caracteristicile de mai sus, se poate atribui Litogrupului de Somes un setting

tectonic premetamorfic de contact convergent. El vizează o prisma de acreţie în care au fost prinse lame de

crustă oceanică, aportul de material vulcanic acid din arc, fiind deosebit de bogat, iar influxul siliciclastic

la fel. Foarte probabil ca mineralizatiile de tip Kuroko, precum şi cuarţitele grafitoase denotă captarea in

prisma de acretie a unor bazine de prearc, acreţionate sau construite, în consecinţa, Litogrupul de Someş se

încadrează la grupul secvenţelor lipsite de subsament continental şi de caracteristici atribuite

transgresiunilor.(Balintoni, 1997)

Litogrupul Someş este polimetamorf şi pune în evidenţa două evenimente metamorfice de grad mediu,

probabil ambele precambriene. Pentru primul metamorfism sunt caracteristice mineralale index distenul si

staurolitul, iar pentru cel de-al doilea sillimanitul şi în unele locuri andaluzitul. Migmatizarea si geneza

pegmatitelor este asociată cu cel de-al doilea eveniment. Influenţa retromorfismului varistic este clar

decelabilă mineralogic şi a fost confirmată prin determiarea de vârste izotopice 40Ar/39Ar. Retromorfismul

transformă minerlalele femice, prin hidratare în clorit, fengit, actinot, cu eliberare de oxizi de fier,

descompune plagioclazul în albit+epidot. (Balintoni, 1997)

Litogrupului de Someş i se atribuie astfel vârsta precambriană pe baza istoriei sale geologice complexe

si a comparatiei cu alte secvente.

Litogrupul de Someş merită o atenţie aparte în ceea ce privesc granitoidele, el fiind intrus de batolitul

Muntele Mare de vârsta varistică, de granitoidele din munţii Codru, care migmatizeaza zona Gârda. Daca

granitoidele de Muntele Mare şi din Muntii Codru sunt varistice, atunci putem spune ca Litogrupul Someş a

fost pe post de margine de placă activă în orogeneza varistică.

In ceea ce priveşte metalogenia, se întâlnesc mineralizatii de tip Kuroko explorate la Scrind-Răchiţele şi

cele de magnetit slab manganifer de la Albac, importante economic fiind insă doar pegmatitele exploatate la

Someşul Rece.

2. Granitul de Muntele Mare

Granitoidele de Muntele Mare au fost împarţite în patru tipuri principale, în funcţie de tipul de ocurenta

si de caracteristicile petrografice(Anton D.):

1. Leucogranitul apare în nordul regiunii, aflorînd la Mănăstireni. Acesta are o culoare roz deschis înspre

alb şi este fin echigranular. Relatiile de intruziune ale leucogranitului cu alte tipuri de granitoide sunt

înca necunoscute. In extremitatea nordica a regiunii, leucogranitul este acoperit de sedimente Eocene.

2. Granitul echigranular cu muscovit si biotit apare în localitatea Călăţele. Acesta are o culoare gri şi este

mediu-fin granular. În zona nordică cu metasedimente, acesta ia o nuanţa de roz, textura devenind

tipică gneiselor.

3. Granitul porfic cu muscovit şi biotit aflorează în sudul corpului de la Călăţele şi se continuă în plutonul

principal unde aflorează în regiuni de aproximativ 2 km. Acesta are o culoare gri deschis cu o tentă de

roz şi este porfiric, mediu-fin granular, dimensiunea granulelor scazand înspre nord.

4. Granodioritul porfiric cu biotit este una dintre principalele roci constituente ale plutonului Muntele

Mare. reprezentand mai mult de 80% din granitoidele ce aflorează. Culoarea este gri închis.

Dimensiunea granulelor este medie înspre mare. Caracterul porfiric este datorat fenocristalelor de

feldspat de dimensiuni de la 1 la 9 cm.

Distribuția Granitoidelor de Muntele Mare

3. Corpuri andezitice din zona Beliș

Andezitele din aceasta regiune sunt de doua tipuri: andezite bazaltice cu olivin si andezite cu piroxeni.

Andezitele bazaltice cu olivin apar predominant sub forma de dyke-uri. Sub aspect mineralogic sunt

alcatuite din: feldspat plagioclaz, augit, olivin, magnetit, apatit și sticlă vulcanică.

Acestea sunt roci masive, de culoare neagră, microscopic observându-se o structura porfirică datorată prezenței

fenocristalelor de feldspat plagioclaz și cuarț. Rar se remarcă prezența olivinului. Textura este amigdaloidă,

determinata de existența unor vacuole umplute cu minerale secundare.

O particularitate a acestor roci o reprezintă prezența xenolitelor magmatice care apar ca formațiuni nodulare,

cu dimensiuni de ordinul milimetrilor pana la 2-3 cm şi care constituie sursa cuarțului corodat magmatic.

Andezitele cu piroxeni apar predominant sub formă de dyke-uri și curgeri de lave. Sub aspect

mineralogic sunt alcatuite din feldspat plagioclaz, augit, magnetit și cuarț. Structura este porfirică hipocristalină

cu trecere înspre microcristalină iar textura este fluidală sau masivă.

Bibliografie:

1. Balintoni I. (1997), Geotectonica terenurilor metamorfice din Romania, Editura Carpatica, Cluj-

Napoca, p 113-127;

2. Har N., (2001), Andezite bazaltice alpine din Munții Apuseni, Casa Cărții de Știință, Cluj-Napoca,

214p;

3. Ștefan A., Rosu, E., Andar, A., Robu L., Robu N., Bratosin I., Grabari G., Stoian M., Vâjdea, Colios,

E., (1992), Petrological and geochemical features of banatitic magmatites in northern Apuseni

Mountains. Rom. Journal of Petrology.

4. Anton D.C., -teza de doctorat