Universitatea din București

Facultatea de Psihologie și Științele Educației

Raport de practică psihopedagogică

Coordonator,

Prof.dr. Nicolae Mitrofan

Student practicant,

Barbu Marina

Gr.6, An III

Colegiul Național Matei Basarab

Cadru didactic: prof.Maria Popescu

București 2015

Cuprins

1. Prezentarea succintă a instituției ………….

2. Modul în care își proiectează lecțiile ………

3. Modul de comunicare cu elevii …………….

4. Metode didactice ……………………………

5. Mijloace utilizate la oră ……………………

6. Pregătirea materialelor didactice ………….

7. Modalități de evaluare ………………………

8. Modalități de recompensare ………………..

9. Motivarea elevilor ………………………….

10. Alte surse informaționale …………………..

1. Prezentarea succintă a instituției

Colegiul Național Matei Basarab își are începuturile în a doua jumătate a secolului al

XIX-lea, mai precis în anul 1859, prin Decretul domnesc nr. 158, emis la Iași în 25

noiembrie 1859, care în art. 3 specifica: „Gimnaziul al treilea ce este a se deschide în

viitorul an scolastic se va denumi Gimnaziul lui Matei Basarab în memoria acestui Domn,

care afară de multe institute de pietate, a înființat tipografii spre a se tipări cărți în limba

Română, a scos limba slavonă din biserici și a pus fundamental culturii limbii naționale”.

Prin grija Euforiei Școalelor și acordul domnitorului Alexandru Ioan Cuza, Ministerul

Cultelor și al Instrucțiunilor Publice achiziționează prin cumpărare de la Ioane Urlățeanu

clădirile din str. Craiovei (Calea Rahovei) ce vor adăposti până în 1885 școala și

internatul. Abia în 1885 ministrul Spiru Haret cumpăra de la moștenitorii lui August

Treboniu Laurian actuala clădire, pe a cărei fundație se va ridica construcția ce

adăpostește astăzi Colegiului Național Matei Basarab. De la bun început, prin dotările cu

mijloace didactice și un corp profesoral de excepție, Școala Matei Basarab s-a afirmat prin

rezultatele obținute, astfel că după Războiul de Independență din această unitate școlară se

vor mai desprinde alte 3 școli (1878 – „Cantemir Vodă”, 1892 – „Gheorghe Șincai” și

după 1900 „Spiru Haret”). Anii dintre cele două războaie mondiale se caracterizează prin

ample lucrări de modernizare. Este perioada în care se construiește sala de festivități, o

adevărată operă de arhitectură, locul de manifestare artistică și culturală a elevilor liceului,

dar și locul în care Teatrul Național a jucat între 1940-1947, precum și sala de sport. După

câteva decenii în care școala și-a menținut cu greu prestigiul, devenind ba liceu teoretic,

ba liceu industrial, anul 1990 va reînnoda istoria demnității sub numele prestigios pe care

și azi îl poartă – Colegiul Național Matei Basarab.

Încă din 1884/85, la împlinirea a 25 de ani de existență, directorul A.F. Robescu

evidenția absolvenți care erau deja mari personalități: Ion Mincu – întemeietorul Școlii

Superioare de Arhitectură din București, Constantin Levaditi – membru al Academiei din

Paris, directorul Institutului Pasteur, Duiliu Zamfirescu, Nicolae Atanasescu – profesor la

Facultatea de Medicină din București, Constantin Banu – profesor de istorie la Liceul

Matei Basarab, întemeietorul Revistei Flacăra, unde colaborau I. Slavici, Al. Vlahuță,

B.Șt. Delavrancea, Șt.O Iosif, M. Sadoveanu, Cincinat Pavelescu, Victor Eftimiu etc. Tot

în această perioadă s-au făcut remarcați și profesori deosebiți, cum ar fi: I. Slavici,

Emanoil Bacaloglu, Ion Angelescu (mat.), G. Ionescu Gion, Dimitrie Golescu, C. Șonțu

(fratele eroului de 1877 G. Șonțu), care prin mărirea Universității se vor muta în

învățământul universitar, unii devenind chiar academicieni. Sigur, acesta era doar

începutul formării unor mari personalități care și-au legat numele de această prestigioasă

școală. Lista poate continua prin cei 36 de academicieni, peste 560 de personalități, elevi

și profesori, din domeniile științelor, artelor, culturii, și nu mai puțini oameni politici și

luptători anticomuniști (pe când erau încă elevi) care au suportat ani grei de temniță pentru

convingerile lor. Amintim doar o parte dintre aceștia (din lipsă de spațiu) pe tot parcursul

existenței liceului: Dr. Marcel Brândză (botanist), Theodor Speranția, D. Panaitescu

Perpesicius, George Călinescu, Eugen Lovinescu, Șt.O. Iosif, Radu Rosetti, George

Topîrceanu, D. Paciurea, pictorul N. Tătărescu, Miron Nicolescu, Alexandru Graur,

Vintilă Mihăilescu, Aurel Baranga, George Vraca, Mișu Fotino, Paul Georgescu, Ilarie

Voronca, Lucrețiu Pătrășcanu, Nicolae Cajal, Pamfil Șeicaru, Costin Kirițescu, Gh.

Murgoci, Gabriel Țepelea, Iorgu Iordan, George Potra, Aurel Baranga, Radu Cosașu,

Mircea Vulcănescu, Ion Lucian, Mircea Șeptilici, Cornel Fugaru, Nicolae Licareț, Voicu

Enăchescu etc.

Tradiția reprezintă un atuu în dezvoltarea Colegiului. La aceasta se adaugă

implementarea unor programe moderne, a unor proiecte ce vizează reformarea

învățământului românesc, Așadar, putem vorbi în momentul de față despre Colegiul

Național Matei Basarab ca despre o unitate de elită în învățământul bucureștean.

Rezultatele la examenele finale, respectiv bacalaureat, la competițiile naționale, la

concursuri și olimpiade sunt o dovadă fără echivoc a celor evocate anterior.

O paletă largă de programe și proiecte interne și internaționale face astăzi din Colegiu

Național Matei Basarab o școală dinamică, deschisă spre nou și preocupări diverse

curriculare și extracurriculare. Amintim dintre acestea: parteneriatul cu ECDL România

pentru funcționarea în cadrul liceului a unui centru de testare în vederea obținerii

Permisului European de Conducere a Calculatorului, Programul Consiliul Europei pentru

Dezvoltare Durabilă, realizat în parteneriat cu Asociația „Asistență și programe pentru o

Dezvoltare Durabilă – Agenda 21” și cu ISMB, Programul „Descoperă o lume sănătoasă”

în colaborare cu Junior Achievement pentru educație economică, Proiectul internațional

„Young Energy”, realizat în parteneriat cu ENEL România și Politehnica București,

Proiectul European „Clubul viitorilor diplomați”, în parteneriat cu ISMB și Asociația

parteneriat pentru Europa, „My for Europe”, „Eropean School” – Proiect Regio în

colaborare cu Primăria Sectorului 3 și ISMB, Proiectul internațional de mobilități, în

colaborare cu Agenția Italiană Albafor, proiectul elevilor din Colegiu „Viața culturală

versus plictiseală”, Proiectul „Viața fără Violență”, derulat împreună cu Asociația

„Societate fără violență” și cu ISMB, în vederea educației juridice a elevilor, proiecte

privind orientarea școlară, în colaborare cu instituții de învățământ superior și Primăria

Sectorului 3 etc.

Calitatea actului educativ este prima prioritate a colectivului nostru didactic. Ne dorim

elevi cât mai bine pregătiți și pentru aceasta obiectivul nostru este să comunicăm cât mai

bine cu colegii noștri din școlile generale, cu elevii și cu părinții acestora. Acest deziderat

nu este suficient fără exemplele de bună practică. Ca să putem aduce în școală la admitere

pe cei mai valoroși elevi, facem eforturi să mutăm Colegiul în școlile generale. Pentru

aceasta, echipe de elevi și cadre didactice organizează întâlniri cu elevii și părinții,

simpozioane cu participarea elevilor mai mici care sunt interesați să urmeze liceul nostru,

spectacole în colaborare cu aceștia sau expoziții care vizează realizările elevilor noștri.

Site-ul Colegiului este iarăși o modalitate eficientă de promovare a noastră. În ciuda

faptului că an de an vin elevi cu medii tot mai mari, ambițiile noastre sunt de a-i atrage pe

cei mai buni. Acum patru ani porneam de la medii relativ modeste, respectiv ultima medie

8,88, anul trecut am ajuns să vină elevi cu ultima medie de 9,38 la profilul real și 9,43 la

profilul uman. Sigur că intrarea în liceu este importantă pentru noi, dar aceasta trebuie

corelată foarte mult cu ieșirea, care trebuie să fie apropiată ca procent de promovare a

bacalaureatului, respectiv cât mai aproape 100%. La toate acestea se adaugă inevitabil și

rezultatele pe parcursul celor patru ani, dar și cele obținute în competițiile școlare. Putem

afirma că rezultatele obținute în ultimii ani la olimpiadele naționale fac cinste școlii

(premiul I la Olimpiada de Informatică și TIC, premiul II și mențiune la Olimpiada

Națională de Istorie etc.). Toate aceste performanțe nu se puteau obține fără sprijinul

Comunității Locale, dar și al părinților, prin Asociația Părinți Profesori, constituită încă

din perioada anilor 2000. În acest sens, școala se bucură de o dotare modernă, care sprijină

actul de predare-învățare, dar și de clase curate, bine întreținute și de laboratoare, cabinete

la toate obiectele de învățământ. În perioada 1997-2000, școala a fost consolidată și

reabilitată. În cele 12 laboratoare și cabinete, noul se împletește cu vechiul atât de bine

integrat. Laboratoarele de chimie, fizică și biologie beneficiază și de colecții muzeale

constituite din materialele didactice folosite de înaintași (foști elevi), unele atingând vârsta

de peste 150 de ani și care au fost păstrate impecabil. În toată școala funcționează și

echipamente moderne, respectiv calculatoare și videoproiectoare, astfel că în orice

moment al lecției profesorul este în contact cu internetul și poate folosi informații de

ultimă oră. Elevii au posibilitatea să participe activ la lecție, să desfășoare activități

practice, să le coreleze cu cunoștințele teoretice. La acestea se adaugă cele patru

laboratoare de informatică, dotate la parametrii timpurilor pe care le trăim. În plus,

Colegiul Național Matei Basarab dispune de o bibliotecă de excepție, cu peste 40.000 de

volume, din care aproape jumătate reprezintă un fond de carte foarte valoros din secolele

XIX și XX, de tip dicționare în limbile franceză, engleză și română, manuale școlare de la

începuturile școlii, lucrări de specialitate, toate donații ale foștilor elevi și profesori. Însă

cea mai mare realizare a Colegiului este Muzeul școlar, care ocupă un spațiu generos și

care are exponate de o valoare istorică demnă de un muzeu adevărat. Există aici, prin grija

foștilor profesori și a directorilor de-a lungul timpului, exponate unicat de o valoare

deosebită, de la papirusuri originale cu scriere hieroglifică la lucrări rare, cum ar fi

Coranul deținut de Osman Pașa la Plevna, de la ceramica din culturile materiale neolitice

la obiecte numismatice din toate timpurile etc. De altfel, toți elevii își încep prima oră de

istorie la muzeu. Ce poate fi mai frumos și adevărat!

Membru fondator al Alianței Colegiilor Centenare, colegiul nostru își merită deplin

locul pe care îl ocupă. Nu doar vechimea îl recomandă, dar și calitatea cadrelor didactice

care își desfășoară activitatea în această unitate școlară centenară. Aici se îmbină foarte

armonios experiența didactică a profesorilor mai în vârstă cu entuziasmul și creativitatea

celor mai tineri. În cadrul Alianței se organizează activități deosebite atât cu cadrele

didactice, cât și cu elevii, schimburi de experiență între colegiile centenare din țară, dar și

proiecte care vizează modernizarea învățământului, armonizarea acestuia cu învățământul

european, Alianța fiind un sprijin pentru Ministerul Educației și un colaborator de

încredere pentru învățământul superior. Recent, Alianța Colegiilor Centenare a încheiat un

acord de parteneriat cu Universitatea Politehnica din București în mai multe domenii.

Vorbind despre cadrele didactice din colegiu, putem afirma că sunt bine pregătite, cu

multă experiență didactică, adevărați dascăli, în înțelesul marelui povestitor Ion Creangă.

Dau dovadă de tact pedagogic, de iubire pentru „învățăcei”, dar și de multă înțelegere și

calm profesional. Dovadă stau rezultatele școlare ale elevilor, deschiderea spre dialog și

colaborare cu elevii și părinții, disciplina din școală, numărul mic de note sub 10 la purtare

etc. Majoritatea sunt profesori cu gradul didactic I, sunt titulari, iar unii dintre ei și-au luat

cu succes doctoratul.

Așa cum în secolul al XIX-lea mulți dintre absolvenți își desăvârșeau formarea

profesională la universități de prestigiu din Europa, iată că și astăzi putem vorbi de un

fenomen asemănător. Sigur, învățământul universitar din România oferă posibilitatea unei

calificări superioare, pentru piața muncii, dar foarte mulți elevi din liceul nostru aplică

pentru universități din Europa și SUA. Acest fenomen se datorează în mare parte lipsei

locurilor de muncă în economia românească, aflată în suferință, dar și pentru că elevii

noștri sunt bine pregătiți și fac față exigențelor învățământului din afară. Pe de-o parte,

este o satisfacție pentru colectivul didactic, care își vede încununată munca, dar pe de altă

parte, este o îngrijorare pentru viitorul României. Dar aceasta nu ține de noi, ci alții ar

trebui să gândească mai mult la destinele acesteia și, implicit, ale învățământului.

2. Modul în care își proiectează lecțiile

PROIECTUL DE LECȚIE – conceput ca document separat – conține suficiente

elemente pentru a oferi o imagine asupra fiecărei lecții. Astfel, pentru profesorii

începatori, mai ales, designul amănunțit al unei lecții are efecte pozitive la nivelul

activității didactice propriu-zise, în sensul în care orientează într-o mai mare măsură

acțiunea de predare a acestora, dar și activitatea de învățare a elevilor.

Proiectul unei lecții se compune dintr-o parte introductivă, care fixează un nr. de

elemente comune oricărei lecții, și anume:

Liceul:

Data:

Clasa a X-a

Profesor

Unitatea de învățare:Procese reglatorii

SUBIECTUL lecției: Afectivitatea

TIPUL LECȚIEI: de predare-învățare

Competențe generale:

C1 – Utilizarea conceptelor specifice stiintelor sociale pentru organizarea demersurilor

de cunoastere si explicare a unor fapte, evenimente, procese din viata reala;

C2 – Aplicarea cunostintelor specifice psihologiei in rezolvarea unor situatii-

problema, precum si in analizarea posibilitatilor personale de dezvoltare

Competente derivate:        

C1: sǎ defineascǎ procesele afective, fǎrǎ a avea în fațǎ schema lecției;

C2: sǎ enumere proprietățile proceselor afective;

C3: sǎ reproducă, prin mimica sau gestică, diferite expresii emoționale;

C4: sǎ recunoască, în fragmente literare, diferite trăiri afective;

C5: sǎ caracterizeze comportamentul afectiv în diferite situații de viață;

C6: să analizeze comparativ teoriile asupra declanșării proceselor afective

STRATEGII DIDACTICE:

1.       METODE ȘI PROCEDEE: expunerea, explicația, conversația, problematizarea,

analiza de text, lucrul cu manualul

2.       MIJLOACE: fițe de lucru, fișe cu texte literare, manualul de Psihologie,

dicționarul de psihologie, tabla, creta, flipp-chart-ul.

     Doamna profesoară de la liceul în care am desfășurat activitatea de practică avea

aceeași structură pe parcursul tuturor orelor: înainte de a începe activitatea propriu-zisă se

făcea prezența pentru identificarea absenților, apoi asculta elevii care aveau dată sau nu

aveau note din lecțiile anterioare; de asemenea, a observat câți elevi din totalul clasei s-au

pregatit, nivelul individual de pregătire, interesul și deschiderea către această materie:

psihologie. După ce a fost urmată această etapă, se trecea la lecția de zi, de exemplu,

Memoria. Elevii scriau după dictare, iar doamna profesoară pentru a le facilita procesul

lecției realiza pe tablă o schemă. După această parte teoretică, urma și partea aplicativă

fiind formată din exerciții din carte sau materiale aduse de doamna profesoară.

3. Modul în care comunică cu elevii

Doamna profesoară de la liceul meu pastrează o permanentă interacțiune între elevi si

profesor, mereu captându-le atenția cu diferite aplicații și jocuri de rol.

Relația profesor elev este una din cele mei importante relații. Fiind un act ce ţine de

sfera relaţiilor interpersonale, actul educativ , eficienţa sa , se decide pe terenul

raporturilor concrete zilnice, dintre profesor şi elev . În problema relaţiei profesor-elev,

din propria mea experienţă despre care am vorbit în referatul anterior, constat cu stupoare

că în această relaţie defectuoasă la momentul de faţă predomină arbitrarul sau

comunicarea în contradictoriu, practici învechite, prejudecăţi şi principii pe care o

atitudine conservatoare le menţine şi le perpetuează de la o generaţie la alta fără a-şi da

seama de evoluţie, de personalitatea fiecărui individ în parte şi de necesităţile elevilor.

Teoria este frumoasă dar nimeni nu spune lucrurilor pe nume, ce se întâmplă în şcoli,

cum unii profesori îşi bat joc de elevi sau îi suprasolicită cu o programă încărcată şi

inutilă. Părinţii nu prea au cum sa facă nimic şi de obicei nu zic nimic deoarece le e teamă

ca profesorul respectiv să nu se răzbune pe copilul lor, iar exemplele se pot desfăşura pe

pagini în şir dar ar fi inutil deoarece aş fi total pe lângă temă. Cercul este vicios şi constat

că şi eu am fost pe post de cobai, dacă aş putea spune aşa cu nenumăratele încercări ale

Ministerului Educaţiei în a aduce învăţământul românesc la cel european şi modern..

Tocmai din aceste motive şi bineînţeles multe altele am avut voinţa să încerc să-mi

demonstrez că pot schimba ceva în relaţia mea cu preşcolarii, devenind astfel un profesor

de opţional de „Dezvoltare cognitiv - comportamentală”. Acum încerc să îi învăţ pe copii

că se poate învăţa şi se poate dezvolta frumos şi armonios fără blocaje emoţionale, fără

tehnici sofisticate şi care suna destul de pompos, prin joc, aşa cum aş fi vrut şi eu să învăţ.

Cartea „Homo ludens” de Johans Huizinga ne dezvăluie faptul că la orice vârstă putem să

învăţăm prin joc mult mai uşor şi cel mai important este faptul că informaţia poate să

rămână veşnic în memoria noastră fără a mai fi nevoie să o mai repetăm.

Dar acum să mă întorc la temă: relaţia profesor – elev. Relaţiile dintre profesor şi clasă

se polarizează, în general în sentimente de simpatie, încredere reciprocă, sau, dimpotrivă,

de antipatie, neîncredere şi chiar ostilitate de cele mai multe ori. Sunt şi cazuri când

contactul spiritual dintre profesor şi elev nu trece de zona indiferenţei: clasa nu există

pentru profesor şi nici  profesorul pentru clasă . Iniţiativa trebuie să aparţină însă

profesorului, care ţinând seama de legea esenţială a relaţiilor afective interumane potrivit

căreia simpatia şi bunăvoinţa nasc simpatie şi bunăvoinţă, antipatia şi ostilitatea trezesc

sentimente de aceiaşi calitate, trebuie să conducă, să dirijeze aceste relaţii şi să le

structureze pe colaborare şi cooperare reciprocă. În urma studiilor efectuate, s-a constatat

că o parte din profesori nu reacţionează adecvat nici în cazul răspunsurilor bune (corecte )

ale elevilor şi nici în cazul răspunsurilor greşite (nule) ale acestora. Şi ne mai întrebăm

oare de ce elevii nu mai sunt interesaţi de materii, încep prin a nu le mai plăcea nimic, sau

învaţă şi se duc la şcoală pentru că aşa trebuie sau iau note bune la absolut toate materiile

fără ca măcar să treacă prin filtrul sufletului şi cogniţiei ceea ce a învăţat. Ministerul,

şcoala, profesorii promovează astfel de acţiuni deoarece este mult mai uşor de a manipula

masele de o aceeaşi cultură, decât să fie una diversificată şi plină de personalităţi foarte

bune în orice domeniu.

Deosebit interes psihologic prezintă reacţia acelor profesori care, după opinia elevilor,

nu se bucură când aceştia dau răspunsuri corecte, ci dimpotrivă , le pare rău , se arată

surprinşi, se miră că răspund bine, stau la îndoială dacă să le pună nota 10 pentru că nu le

convine deoarece lasă să iasă la iveală propriile frustrări sau probleme, îi ironizează etc.

Ajung la concluzia că în aceste cazuri nu se respecta un principiu fundamental al educaţiei

—încurajarea printr-o judicioasă folosire a laudei şi a dojanei. Un profesor care foloseşte

pedeapsa mai mult decât recompensa sau nu spune nimic atunci când ar trebui să spună,

nu poate forma sau schimba comportamentul elevului din zilele noastre.

Sursa de nemulţumire a elevilor îşi are originea în comportamentul unor cadre didactice,

în imaginea deformată pe care unii elevi o au despre profesori şi profesorii despre ei,

etichetarea fiind de ambele părţi la fel de dăunătoare. Utilizarea noilor tehnologii

didactice, cum ar fi instruirea programată, duc în cele din urmă tocmai la selecţionarea şi

întărirea comportamentelor adecvate, la realizarea în condiţii optime a conexiunii inverse,

la aprecierea performanţelor şcolare ale elevilor pe baze ştiinţifice şi în condiţiile unei

obiectivităţi ştiute. Rezultatul este în majoritatea cazurilor catastrofal, nemulţumirile fiind

atât din partea profesorilor cât şi din partea elevilor, conducând la un disconfort.

În urma propriilor constatări, o parte însemnată de profesori pun accentul pe eşecul radical

al elevilor, fac pronosticuri descurajatoare la adresa acestora şi pierd din vedere ce este cel

mai important în stabilirea unei relaţii optime între profesor şi elev, aceea a încuraja elevul

în situaţii dificile şi a găsi împreuna soluţii la rezolvarea problemei în cauză.

Relaţia dintre profesor şi elev trebuie să fie întemeiată pe faptul că profesorul are rolul de

îndrumător, de coordonator al activităţii elevului şi în care elevul poate să găsească la un

moment dat mai mult decât un profesor, un om, o călăuză în drumul lui prin viaţă. De la

profesor porneşte totul: dacă acesta este agresiv sau încearcă să umilească copilul sau să îl

încurce mai ales în prezenţa celor din jur, elevul va acţiona ca atare, ori va raspunde

violent, luând în batjocură cadrul didactic, ori se va retrage în sine, refuzând să mai

comunice, dezvoltând astfel pe parcursul timpului blocajul emoţional.

În concluzie, profesorul trebuie să stabilească o relaţie armonioasă de la început cu

elevul pentru a nu-i afecta acestuia dezvoltarea psihică, afectivă şi personală. Profesorul

trebuie să creeze o relaţie care să-i permită elevului să prindă aripi în dezvoltarea lui

urmând firul lin al vieţii, exact ca o simfonie perfectă.

Doamna profesoară le exemplifica câte un exemplu la fiecare concept necunoscut

ușurându-le modul de înțelegere. În plus, încerca să profite prin activități de a-i face pe

elevi să se cunoască mai bine, să își aprecieze munca și capacitățile imaginative.

4. Metode didactice folosite

a) Metode de predare (transmitere) şi însuşire (învăţare) a cunoştinţelor şi de

formare a deprinderilor

b) Metode de verificare şi control a cunoştinţelor şi deprinderilor elevilor

5. Mijloace folosite la lecție

Mijloacele cele mai des utilizate de doamna profesoară au fost: conversația ( bazată

într-o permanentă interacțiune profesor-elev, întrebări deschise), explicația ( fiecare

concept nou este explicat cu ajutorul unor aplicații).

6. Pregătirea anumitor materiale didactice pentru lecții

Unele lecții se desfășurau după cursul obișnuit: dictare și exemplificare unde existau

neînțelegeri, manualul din care se rezolvau aplicațiile, dar doamna profesoară încerca

mereu să păstreze activă relația profesor-elev prin aducerea unor foi în care se aflau

afirmații cu privire la un proces din care trebuiau să recunoască/ ghicească despre ce

proces se va discuta la lecția respectivă.

7. Modalități de evaluare ale elevilor

Modalitatea clasică de evaluare a elevilor sunt lucrările de control in care se dau

cateva puncte în care au de rezolvat definiții, asemănări și deosebiri între diverse procese,

caracteristici sau formele proceselor. În plus, la începutul fiecărei ore, elevii sunt ascultați

din lecțiile anterioare, iar dacă este pentru prima oară cand nu sunt pregatiti li se oferă o a

doua șansă.

8. Modalități de recompensare

Dacă din diferite motive nu s-au putut pregăti pentru lecția de zi, li se oferă o a doua

sansă de a fi ascultați. La fiecare aplicație rezolvată în clasă sau temă de acasă li se oferă +

sau – pentru rezolvarea/nerezolvarea sarcinilor, strângându-se cât mai multe le oferă

oportunitatea de a le crește nota.

Pentru ca elevii sa manifeste interes chiar si vizavi de cele mai dificile materii scolare,

este important ca profesorul sa puna in aplicare metode eficiente de motivare a

invataceilor.

1. Recompenseaza reusitele elevilor

Lauda este cea mai la indemana si, adesea, cea mai eficienta metoda de a-ti

recompensa elevii atunci cand au o reusita, indiferent de natura acesteia, insa nu este

singura.

Pentru a-ti motiva elevii sa performeze in continuare sau pentru a-i incuraja si determina

sa isi imbunatateasca nivelul de performanta, foloseste-te si de alte metode de

recompensa, precum, de pilda, afisarea pe un "panou de onoare" al clasei, al unei lucrari

foarte bune sau acordarea de premii pentru cei mai buni elevi ai saptamanii.

2. Asigura-te ca elevii inteleg si stiu ce se asteapta de la ei

Studiile au aratat, ca elevii care nu cunosc sau nu inteleg cerintele exacte ale unei

sarcini de indeplinit, au performante scolare mai slabe. Pentru a-ti motiva elevii sa fie

sarguinciosi si sa priveasca dintr-o perspectiva pozitiva activitatea scolara, este esential,

asadar, sa te asiguri ca inteleg foarte bine ce anume au de facut si care vor fi consecintele

(deopotriva negative si pozitive) ale actiunilor lor.

3. Fixeaza obiective pe termen scurt

Iti doresti ca elevii tai sa iasa din rutina si sa fie entuziasmati de materia predata? O

metoda excelenta de a-i motiva este aceea de a stabili obiective pe termen scurt. In acest

fel, invataceii vor descoperi satisfactia lucrului dus la bun sfarsit si vor fi motivati sa

persevereze pana la atingerea scopului major.

4. Fii entuziasmat si pasionat de materia predata

O alta metoda eficienta de a-ti motiva elevii este data de puterea exemplului: daca

invataceii vor remarca entuziasm si pasiune in stilul tau de predare, se vor lasa molipsiti

de atitudinea ta si vor prezenta mai mult interes vizavi de materia in cauza.

Manifesta-ti entuziasmul prin metode creative de predare, jocuri educationale si o

atitudine pozitiva si corecta referitoare la performantele elevilor.

9. Motivarea elevilor pentru creșterea atractivității lecției

Rămâne posibilitatea motivării elevilor prin intermediul unor factori proprii instituţiei

şcolare, posibilitate care reclamă multă energie din partea profesorilor şi prin intermediul

căreia nu se obţin întotdeauna rezultate semnificative. În acest sens:

- A avea aşteptări maxime în raport cu elevii. Cercetările au relevat că elevii au tendinţa

de a fi la înălţimea aşteptărilor profesorului. În acest caz, aceste aşteptări pot fi utilizate

pentru motivarea elevilor. Dacă se aşteaptă şi se solicită cât mai mult de la elevi adesea se

va şi obţine acest lucru.

- A oferi prin exemplul propriu un model pentru comportamentele dorite. Urmând

exemplul profesorului, elevii îşi vor schimba propriul comportament. De pildă, acesta

poate arăta entuziasm pentru obiectul de studiu pe care îl predă şi pentru lucrul cu elevii.

Entuziasmul este molipsitor şi se va transmite şi elevilor.

- A împărtăşi elevilor aşteptările sale; este recomandabil ca profesorul să comunice

elevilor scopurile pe care le următeşte, mijloacele şi strategia pe care intenţionează să le

utilizeze în acest scop, pentru a-i implica atât în procesul de fixare a obiectivelor, cât şi în

acela de proiectare a mijloacelor şi a strategiei adecvate. Această implicare determină

asumarea de responsabilităţi din partea elevilor şi creşterea semnificativă a întăririlor

pozitive, ca urmare a atingerii obiectivelor propuse.

- A stabili o atmosferă pozitivă, de empatie pentru fiecare elev în parte, dar fără a pierde

din vedere centrarea lor pe ceea ce trebuie făcut în clasă.

- A implica elevii în mod activ, utilizând astfel disponibilitatea lor naturală de a face ceva.

Profesorul ar trebui să gândească un proces instructiv - educativ viu care să potenţeze

această disponibilitate naturală a elevilor.

- A releva foarte clar că merită să înveţi, că fiecare lecţie transmite ceva foarte important,

decisiv pentru viaţa elevilor; altfel, aceştia vor încerca să se sustragă.

- A cultiva încrederea în sine a elevilor. Oricine vrea să se simtă preţuit şi respectat. De

aceea, profesorul are sarcina de a planifica în aşa fel activităţile, încât fiecare elev să poată

face ceva şi să obţină succes. Eşecul repetat determină sustragerea elevului de la activităţi

şi pierderea încrederii în sine sau în profesor.

- A utiliza interesele şi cunoştinţele anterioare ale elevilor, plecându-se de la ceea ce a

devenit aproape un truism în educaţie: elevul acordă o atenţie mult mai mare şi se implică

mai mult dacă subiectul are o legătură vizibilă cu experienţa şi interesele sale. O astfel de

situaţie poate determina şi o atitudine mult mai pozitivă faţă de şcoală şi de profesori.

- A utiliza ideile elevilor, pentru că în acest caz interesul şi implicarea lor vor fi mai mari.

- A utiliza curiozitatea naturală a elevilor; în acest sens, profesorul urmează să pună în joc

un arsenal variat de tehnici şi mijloace care să scoată lecţiile din anonimat.

- A provoca elevii prin solicitările la care trebuie să răspundă. Temele uşoare devin cu

timpul plictisitoare, fapt ce determină fie ne-implicarea elevilor, fie deplasarea centrului

lor de interes. Problemele pe care le au de rezolvat trebuie să-i provoace, dar să nu-i

descurajeze, deoarece, în acest ultim caz, efectul ar fi similar cu acela al temelor uşoare.

- A utiliza întăririle pentru a recompensa comportamentele dezirabile. Nu de puţine ori,

comportamentul dezirabil este "uitat", pentru a acorda o atenţie sporită elevilor care

creează probleme. Dar a beneficia de atenţia profesorilor este o întărire pozitivă cu valenţe

educative semnificative, de care nu întotdeauna profesorul face uz.

- A utiliza instruirea individualizată, adică a realiza o proiectare diferenţiată a activităţilor

de învăţare în funcţie de interesele, nevoile şi abilităţile elevilor.

- A utiliza competiţia, întrucât în mod natural elevilor le place să intre în competiţie şi să

câştige, să fie cei mai buni. Această modalitate de motivare trebuie utilizată cu grijă,

deoarece, dacă în mod repetat aceiaşi elevi pierd competiţia, ea poate deveni

contraproductivă din punct de vedere educativ.

- A reduce anxietatea elevilor; elevii neliniştiţi nu se pot centra pe activitatea de învăţare,

iar unele presiuni care se exercită asupra lor (utilizarea fără discernământ a competiţiei,

teme prea grele sau care necesită un volum de muncă prea mare, lucrări de control lipsite

de relevanţă etc.) sunt inutile şi pot fi contraproductive.

Lucrurile care contribuie cel mai mult la motivarea elevului:

- Entuziasmul profesorilor;

- Relevanta materialului;

- Organizarea lectiei;

- Nivelul potrivit de dificultate al materialului;

- Implicarea activa a elevilor;

- Diversitate;

- Relatie potrivita intre profesori si elevi;

- Folosirea de exemple concrete si lesne de inteles.

Perioada în care trăim este una deosebit de complexă şi, am putea spune, uneori

copleşitoare. Fenomene sociale diverse, precum creşterea numărului de şomeri sau criza

economică a lumii şi a ţării noastre, se repercutează direct sau indirect asupra şcolii, ca

instituţie integrată în sistemul social, asupra procesului educaţional pe care aceasta îl

desfăşoară, asupra felului în care utilitatea educaţiei este percepută de către actorii sociali.

Într-o societate care pare să nu-şi mai găsească direcţia sau reperele, educaţia de tip

şcolar tinde să devină victima tuturor schimbărilor de perspectivă, de viziune sau lipsei de

viziune a celor care încearcă în fiecare an să reformeze sistemul educaţional, sistem

despre care se afirmă că nu mai este potrivit pentru contemporaneitate. Zbuciumul social,

răsturnarea de valori sau lipsa de valori autentice se reflectă în fiecare zi în ştirile de presă,

ştiri în care şcoala apare de cele mai multe la categoria Aşa nu! Aşa nu!, pentru că elevii

sunt prezentaţi în timp ce frecventează barurile din apropierea şcolilor, Aşa nu! pentru că

elevii se bat în clasă sau îşi agresează profesorii, Aşa nu!, pentru că elevii sunt declaraţi

semianalfabeţi în evaluări, Aşa nu!, pentru că elevii preferă strada şi cluburile, şcolii etc.

Aceasta este realitatea din şcoala românească prezentată de o mass-media care uită să se

aplece asupra ceea ce această şcoală are încă frumos şi valoros. Este adevărat că şcoala

românească face parte din lumea, din societatea românească. Drept urmare, ea nu se poate

izola de ceea ce se întâmplă în jur. Elevii, de cele mai multe ori fiinţe mature, cu simţ

critic accentuat, pot să evalueze şi să conchidă asupra rolului pe care îl are şcoala în

devenirea personală şi profesională a celor care, în momentul de faţă, par să se bucure de

succes în spaţiul public. De multe ori, ei sunt chiar atraşi de aceste figuri celebre, dar, în

cele din urmă, conştientizează că, într-un moment sau altul, pe termen scurt sau pe termen

lung, cei care nu au o pregătire temeinică, cei care nu demonstrează competenţă,

profesionalism, temeinicie şi rigoare în ceea ce fac, sunt etichetaţi de societate şi, după un

scurt moment de glorie, trec în umbră.

Motivaţia pentru învăţare a elevilor trebuie stimulată, orientată, întreţinută, iar cadrul

didactic joacă, alături de părinţi, un rol de prim rang în această întreprindere. Astfel, este

esenţial ca educatorii (în sens generic) să fie convinşi că este nevoie de intervenţia lor

pedagogică şi că deficitul de motivaţie poate să fie influenţat pozitiv în spaţiul şcolar.

Un elev care nu este atras de o anumită disciplină şcolară şi care nu găseşte în profesor

un sprijin în menţinerea pe linia de plutire a rezultatelor şcolare tinde să dezvolte o

întreagă paletă de sentimente sau comportamente negative. Profesorii ar trebui să încerce

să afle care sunt lucrurile de care elevii sunt interesaţi, care sunt lucrurile care-i

pasionează şi să găsească modalităţile cele mai potrivite de a le transforma în modalităţi

de stimulare a progresului lor şi în căi de a le dezvolta o atitudine pozitivă, deschisă faţă

de învăţare şi faţă de şcoală. Cu cât elevii sunt mai mult ajutaţi în stabilirea şi realizarea

scopurilor prin situaţiile create de profesor în procesul de învăţământ (respectând

particularităţile de vârstă şi individuale, profesorul fixează în mod diferenţiat sarcini

elevilor săi), cu atât motivele activităţii lor se consolidează mai uşor, devin mai eficiente.

În acest sens, este de dorit ca profesorii să ştie că există un număr semnificativ de factori

ambientali, pe care profesorii îi pot utiliza pentru a creşte motivaţia elevilor:

1) Începerea lecţiei prin a da elevilor un motiv de a rămâne conectaţi

2) Expectanţe clare

3) Fixarea unor obiective pe termen scurt

4) Aprecierea verbală şi scrisă

5) Utilizarea judicioasă a notării

6) Stimularea descoperirii, explorării, curiozităţii epistemice

Un copil motivat doreşte să înveţe, se bucură atunci când realizează activităţi

relaţionate cu învăţarea şi crede că şcoala şi învăţarea sunt activităţi importante pentru

viaţa lui.

Utilizarea acestor strategii va permite copiilor să-şi dezvolte dorinţa de a avea

performanţe bune în şcoală şi credinţa că învăţarea este importantă şi le îmbogăţeşte viaţa.

10. În ce măsură se utilizează alte surse informaționale în afara manualului

Majoritatea activităților de la ore se realizează cu ajutorul teoriei și aplicațiilor din

manual, dar au existat la un moment dat prezentări power point prezentate de studenți

despre experiența de student și orientare profesională. Elevii au fost foarte deschiși în

aceste prezentări, punând întrebări și stârnindu-le curiozitatea din ce în ce mai mult. De

asemenea, filmulețele de genul De ce mint oamenii?, le-a captat atenția și i-a ținut în

suspans mai bine de 10 minute.