raport de monitorizare - etapa de operare - perioada

RAPORT DE MONITORIZARE

- etapa de operare -

Perioada martie-decembrie 2013

PARC EOLIAN TOPLEȚ

județul Caraș-Severin

Beneficiar: S.C. TOPLEȚ ENERGY S.R.L.

Ianuarie, 2014

2

Echipa de monitorizare a fost alcătuită

din:

Inginer - Ilie CHINCEA

Biolog – Sofia-Paulina BALAURE

Ecolog – Gheorghe Remus UNICI

3

CUPRINS

Introducere 4

1.Aspecte privind impactul asupra mediului în etapa de

operare

4

2.Monitorizarea impactului asupra biodiversității în

etapa de operare

5

3.Metode de monitorizare folosite 6

4.Monitorizarea impactului care generează acccentuarea

comportamentului de evitare al zonei de către speciile

de păsări

8

4.1.Perioade caracteristice pentru monitorizarea

speciilor de păsări

8

5.Prezentarea impactului identificat privind

accentuarea comportamentului de evitare al zonei de

către unele specii de păsări

12

6.Impactul soldat cu cazuri de mortalitate de păsări, ca

urmare a coliziunilor cu elementele structurale ale

generatoarelor eoliene

13

7.Descrierea speciilor identificate pe amplasament și în

vecinatatea celor două turbine eoliene 09T1 si 09T2

17

8. Analiza statistică 84

9. Concluzii 98

4

INTRODUCERE

Prezentul document prezintă activitatea de monitorizare a mediului realizate pentru

etapa operarii Centralei electrice eoliene de 1,8 MW Toplet, aparţinând S.C. TOPLEȚ

ENERGY S.R.L. Perioada de monitorizare care face obiectul raportului este Martie-

Decembrie 2013. Documentul prezent reprezintă primul raport de monitorizare din perioada

de 2 ani, solicitată de către Agenţia de Protecţia Mediului Caraș-Severin prin Autorizația Nr.

191 din 24.07.2009, revizuită la data de 13.06.2012.

Amplasamentul parcului eolian monitorizat se află în extravilanul localității Topleț,

județul Caraș-Severin. În raport cu ariile naturale protejate, parcul eolian se situează la limita

şi parţial în interiorul sitului de importanţă comunitară ROSCI0206 Porţile de Fier, respectiv

al ariei speciale de protecţie avifaunistică ROSPA0080 Munţii Almăjului-Locvei și al

Parcului Natural Porţile de Fier.

Unele date cu caracter general privind ornitofauna Parcului Natural Porțile de Fier, au

fost obținute de la Administrația Parcului, respectiv de la biologul acestui parc.

În zona de amplasare a parcului eolian care din punct de vedere geomorfologic se

situează pe Culmea Drănic – Metereze s-a semnalat prezența mai multor turme de oi, precum

și cirede de vaci și cai liberi. Acest aspect este deosebit de important, deoarece a dus la o

ruderalizare și deteriorare a habitatelor, prin scădere diversității specifice. Acest lucru are

impact direct asupra condițiilor ecologice (lipsa hranei) care pot influența, împreună cu

funcționarea celor 2 eoliene, mai mult evitarea zonei de către unele specii de păsări.

Activitatea parcului eolian constă în exploatarea unui număr de 2 turbine eoliene

PowerWind 56, cu o putere totală instalată de 1,8 MW (2x0,9 MW), cu înalţimea totală a

turbinei de 87 m (59 m înalțimea la nivelul butucului + 28 m lungimea palei).

Ţinând cont de faptul că obiectivul monitorizat se află în perioada de operare,

activitatea de monitorizare a avut ca scop evidențierea impactului pe care funcționarea

parcului eolian îl are asupra speciilor de faună.

1. Aspecte privind impactul asupra mediului în etapa de operare

În această etapa, impactul se evidenţiază în special prin posibila afectare a speciilor de

păsări identificate în zona de operare a parcului eolian de către elementele structurale (statice

și dinamice) ale turbinelor şi prin semnalarea tendinţei unor specii de păsări de evitare a zonei

din vecinătatea turbinelor de pe amplasament. Trebuie să se evidențieze dacă sunt afectate

unele locuri de hrănire sau dacă are loc creşterea distanţei pe care o străbăt indivizii diverselor

specii până la urmatoarea locaţie de hrănire, ceea ce conduce la consum sporit de energie cu

consecinţe uneori negative pentru unele populaţii.

Un alt aspect privind impactul asupra mediului ce a fost urmărit este cel referitor la

evoluţia procesului de refacere a zonelor de teren care au fost afectate de lucrările de

construcţie și montaj a celor două turbine (cu excepţia platformelor de montaj care au fost

5

scoase definitiv din circuitul agricol).

2. Monitorizarea impactului asupra biodiversității în etapa de operare

În perioada de operare, activitatea de monitorizare are ca scop evidențierea impactului

generat de funcționarea parcului eolian pe care îl are asupra biodiversității, rerspectiv asupra

speciilor de faună.

În aceasta etapă activitatea de monitorizare urmărește să pună în evidență:

- impactul cauzat de accentuarea comportamentului de evitare al zonei de către unele specii de

păsări;

- impactul soldat cu cazuri de mortalitate la păsări, ca urmare a coliziunilor cu elementele

structurale ale generatoarelor eoliene.

În fiecare zi de observație se completează formulare de monitorizare în care se

menționează toate speciile de faună prezente pe amplasament și în vecinătatea acestuia,

respectiv:

- evoluția speciilor de faună de pe amplasament;

- dacă se modifică abundența și frecvența speciilor;

- gradul de refacere a zonelor decopertate;

- rata coliziunii păsărilor cu structurile componente ale centralei eoliene

- condițiile meteorologice de pe amplasament.

- înalțimea de zbor în comparație cu intervalul de acțiune al palelor turbinelor;

- distanța maximă de apropiere a păsărilor față de centralele eoliene;

- observarea modificărilor rutelor de migrare în cazul în care acestea intersectează parcul

eolian.

De asemenea pe fiecare fișă zilnică de observație s-au completat urmatoarele:

- ora la care s-a făcut observațiile;

- speciile observate: denumirea științifică și populară;

- stadiul de dezvoltare al păsărilor;

- condițiile meteorologice;

- comportamentul păsărilor față de prezenta și funcționarea parcului eolian;

- înalțimea de zbor în comparație cu intervalul de funcționare a palelor turbinelor;

6

- distanța maximă de apropiere a păsărilor față de centralele eoliene;

- observarea modificărilor rutelor de migrație în cazul în care acestea intersectează

parcul eolian;

- determinarea speciilor de păsări care cuibăresc în zona cu scopul de a măsura

abundența speciilor în zona respectivă și de a evalua cât mai corect impactul parcului eolian

asupra păsărilor;

- prezenţa/absenţa carcaselor.

Monitorizarea habitatelor de pe amplasament Parcului eolian Topleț s-a realizat doar

din punct de vedere al rolului pe care acestea îl reprezintă în viața speciilor de fauna

monitorizată (în special ca habitate de hrănire și cuibărit). Pe amplasamentul analizat nu au

fost identificate habitate de interes comunitar.

A fost monitorizată evoluția în timp a stării ecosistemului local, în ceea ce privește

gradul de refacere în zonele unde au existat decopertări - recopertări și respectarea măsurilor

pentru prevenirea, reducerea efectelor adverse asupra solului și biodiversității. Astfel va fi

monitorizat gradul de acoperire al covorului vegetal, compoziția specifică, apariția speciilor

alohtone, suprafața afectată de factori exogeni.

3. METODE DE MONITORIZARE FOLOSITE

Frecvența activitățiile din teren pentru monitorizarea speciilor de păsări au fost selectate

astfel încât să cuprindă perioadele optime și favorabile pentru fiecare categorie țintă de păsări.

Zona de studiu cuprinde suprafața totală de implementare a proiectului (turbine eoliene,

drumuri de acces, platforme etc.) și vecinătatea acestuia.

Vecinătatea proiectului este necesară să fie inclusă în zona de studiu, deoarece potențialul

impact asupra speciilor de păsări se poate extinde în afara perimetrului parcului eolian.

Spre exemplu, efectul de îndepărtare/eliminare a păsărilor prin deranjarea acestora la cuib

(perioada de cuibărit) în timpul funcționării se poate extinde pe o distanță de la câteva sute de

metri până la câțiva kilometri, în afara limitelor proiectului, în funcție atât de ecologia, cât şi

de vulnerabilitatea speciei.

Metoda de evaluare directă din puncte de observare elevate:

Această metodă este folosită pentru evaluarea populațiilor de păsări de talie mare, cu

zbor planar (răpitoare, etc.), care folosesc coloane de aer cald pentru a se înălța, după care se

deplasează cu zbor planar. Sunt astfel ușor de observat și de identificat de la distanțe mari.

Observatorii stau pe o zonă mai înaltă de unde pot vedea toată aria. Sunt folosite binocluri și

telescoape pentru a facilita monitorizarea. Sunt notate speciile observate și ora la care a avut

loc observația. Observațiile se poate realiza simultan din puncte diferite pentru a acoperi toată

aria cercetată într-un timp mai scurt. Se obțin astfel date despre marimea populației, numărul

perechilor și privind teritoriile utilizate de aceste specii.

7

Motoda monitorizarea din puncte fixe

Această metodă este folosită pentru recensământul păsărilor de talie mică, (ciocănitori,

păsări cântătoare). În cazul activității de monitorizare a Centralei electrice eoliene de 1, 8 MW

Topleț, punctele de observație sunt dispuse într-o rețea dreptunghiulară, iar distanța dintre ele

este de 250 m. În fiecare punct vor fi petrecute cinci minute cu observarea vizuală și

ascultarea sunetelor emise de păsări (cântecul sau ciocănitul acestora). Se obțin astfel date

despre efectivul populațiilor respective.

Metoda de evaluare pe trasee lineare

Metoda poate fi folosită în terenurile deschise pentru estimarea mărimii populațiilor

păsărilor de talie mică. Lungimea transectelor poate varia, în funcție de eterogenitatea

condițiilor biotopului și de dispunerea turbinelor eoliene. Vor fi înregistrate păsările aflate la o

distanță de maxim 500 m față de transectul ales, pe ambele părți ale acestuia. În cazul fiecărui

specimen observat va fi notată distanța acestuia față de traseu, dar și poziția exacta pe hartă.

Se obțin date despre mărimea populației respective, numărul perechilor, teritoriul

ocupat, dar se pot stabili și corelații între anumite specii și un anumit tip de habitat.

Rezultatele obținute trebuie extrapolate la toată suprafața de analizat.

Figura 1. Amplasamentul planului de monitorizare a Centralei electrice eoliene Topleț

8

4. MONITORIZAREA IMPACTULUI CARE GENEREAZĂ ACCENTUAREA

COMPORTAMENTULUI DE EVITARE AL ZONEI DE CĂTRE SPECIlLE DE

PĂSĂRI

Au fost inventariate și evaluate populațiile speciilor de păsări din arealul proiectului și

din zonele învecinate, cu scopul de a fii surprinsă cât mai adecvat etologia fiecărei specii

observate în spațiul monitorizat. Monitorizarea a făcut distinție între grupele de specii

aparținând păsărilor care migrează, a celor cuibăritoare şi a celor care iernează în zonă.

4.1. Perioade caracteristice pentru monitorizarea speciilor de păsări

Perioada migrației de primavară

Metoda

Una dintre cele mai importante perioade în care este necesară monitorizarea populațiilor de

specii în arealul studiat. Aceasta ca urmare a creșterii atât din punct de vedere numeric al

speciilor care devin prezente, cât și al populatiei fiecărei specii.

Analiza migrației de primăvară și a impactului funcționării parcului eolian asupra păsărilor

care migrează în amplasament s-a realizat prin metoda observațiilor din puncte fixe (PO=

punct fix de observații a păsărilor).

Punctele fixe, în număr de 6 (șase), au fost stabilite în apropierea celor 2 turbine, respectiv

PO1=WT1, PO2=WT2, precum și în 4 (patru) puncte situate lateral respectiv amonte și aval

de cele 2 turbine, puncte înscrise pe o figura geometrică dreptunghiulară ( vezi figura 1).

Pe parcursul fiecărei zilei de observații în teren operatorul a efectua deplasări, respectiv

staționări repetate în fiecare punct al rețelei de observații stabilită. Durata unei reprize

successive de monitorizare în fiecare punct a fost de circa 15-20 de minute. Acest standard de

timp s-a repeta periodic: dimineața devreme, la orele amiezii și în amurg.

Perioadele de timp alocate:

Cel puțin 11 de ore de observații/punct de observație/luna = 8 zile/luna în perioada 20 martie-

20 mai.

Datele constatate în teren au fost trecute în carnetul de observații și în fișe speciale.

Următoarele date vor fi reținute cu acuratețe:

1. Data efectuării observației;

2. Informații cu privire la starea vremii;

3. Orele de început și sfârșit a observațiilor de evaluare;

4. Specia observată;

9

5. Numărul de exemplare;

6. Vârsta și stadiul de maturitate sexuală la exemplarele observate;

7. Comportamentul/modul de utilizare a zonei investigate (hrănire, trecere regulată,

vânătoare, cuibărit, înnoptare etc.);

8. Timpul petrecut în amplasament de exemplarele observate;

9. Direcția de zbor;

10. Înalțimea de zbor;

11. Numele expertului care realizează observațiile.

Analiza datelor și evaluarea riscurilor de hrănire din cauza obstacolelor nou apărute în areal,

sau a altor surse de pericol, a ținut seama de biometria speciilor și de vitezele de zbor

furnizate de literatura de specialitate.

FORMULAR PENTRU CONSEMNAREA OBSERVAŢIILOR DE BIODIVERSITATE

DOMENIUL DE OBSERVAŢII: ORNITOFAUNA

Nume şi prenume operator: .............................................................. .....................................

Locaţia:............................................. Punct de observaţie: .............................................Coordonate: X........, Y........., Z.........

Data:.........................

Condiţii meteo:

- luminozitate: cer senin, înnorat, nebulozitate;

- vânt: lipsă, moderat, puternic;

- precipitaţii: lipsă, ploaie cu intensitate redusă/crescută, grindină, ninsoare cu intensitate redusă/crescută, lapoviţă.

- alte fenomene meteo: brumă, ceaţă, oraj;

- temperatura medie a aerului:.....................0C.

Nr.

crt.

Denumirea

ştiinţifică

Denumirea

populară

Stadiul de

dezvoltare

al păsărilor

observate

Efectivul

păsărilor

Ora Activitate/

Direcţia de

zbor

Înalţime

(0-10 m;

10-100

m;

>100 m)

Distanţa

minima

consemnată

faţă de

turbine

Utilizare

aparentă

a locaţiei*

Tendinţe

modificare

comportament

exemplare

observate**

* 1. cuibarit/breeding; 2. procurarea hranei/vanatoare; 3. deplasare locala; 4. migratie sezoniera.

** 1. ocolire; 2. evitare; 3. modificarea rutelor de migratie.

Perioada sezonului de vară

Metoda

Analiza sezonului de vară și a impactului funcționării parcului eolian asupra păsărilor care

10

au fost observate pe amplasamentul celor două turbine s-a utilizat aceleași metodă a

punctelor fixe ca și în cazul migrației de primavera, speciile observate în luniile de vară au

fost consemnate în formularele de observație.

Efortul de timp recomandat este următorul:

Cel puțin de 11 de ore de observații/punct de observație/luna = 8 zile/luna în perioada 15

iulie-15 august

Perioada migrației de toamnă

Metoda

Analiza migrației de toamnă și a impactului funcționării parcului eolian asupra păsărilor

care migrează în amplasament s-a facut prin metoda observațiilor din puncte fixe.

Au fost utilizate aceleași puncte fixe ca și în cazul migrației de primăvară.

Efortul de timp recomandat este următorul:

Cel puțin de 11 de ore de observații/punct de observație/luna = 8 zile/luna în perioada 15

august-15 octombrie.

Păsările observate au fost consemnate în formularul prezentat mai sus. Analiza datelor și

evaluarea riscurilor de rănire din cauza obstacolelor nou apărute în areal, sau a altor surse de

pericol, vor ţine seama de biometria speciilor și de vitezele de zbor ale acestora, furnizate de

literatura de specialitate.

Perioada sezonului de iarnă

Metoda

Raportul present cuprinde doar perioada 15 octombrie-31 decembrie, urmând ca restul

perioadei din iarna 2013-2014 sa fie cuprinsă în raportul pe anul 2014.

Analiza sezonului de iarnă și a impactului funcționării parcului eolian asupra păsărilor care au

fost observate pe amplasamentul celor două turbine s-a utilizat aceiași metodă a punctelor fixe

ca și în cazul migrației de primăvară, speciile observate în luna decembrie au fost consemnate

în formularele de observație.

Monitorizarea impactului soldat cu creșterea mortalității la păsări, ca urmare a

coliziunilor cu elementele structurale ale generatoarelor eoliene

Monitorizarea pierderilor prin coliziune s-a determinat prin metoda inventarierii cadavrelor în

urma căutări acestora într-un perimetru determinat..

Evaluarea mortalității totale asociate turbinelor relativ la numărarea carcaselor se necesită

urmatoarele tipuri de estimări:

11

- proporția cadavrelor căzute în afara zonei cercetate;

- proporția cadavrelor căzute în aria cercetată dar consumate de necrofagi;

- proporția cadavrelor găsite de observator.

Acest tip de monitorizare poate pune în evidență o forma distinctă de impact al funcționării

parcului eolian asupra faunei de interes conservativ, din zonă.

FORMULAR PENTRU IDENTIFICAREA EXEMPLARELOR DECEDATE

DOMENIUL DE OBSERVAŢII: ORNITOFAUNA

Nume şi prenume operator:

Locaţia:

Data:

Nr.

crt.

Denumirea

științifică

Denumirea

populară

Numărul de

carcase

descoperite

Vechimea

carcaselor

Cauza

probabilă

deces

Coordonate

locație

(X, Y)

Distanța

fața de

turbine

Încadrare

exemplare

decedate*

Imagini

prelevate

(DA/NU)

* 1. mascul; 2. femela; 3. juvenil.

Metoda

Metoda utilizată a constat în căutarea cadavrelor sub morile de vânt. Aria de căutare a fost

determinate prin proiecția la sol a unui cerc cu raza de 90 m şi cu centrul la baza pilonului

turbinei.

Impactul direct de lovire asupra păsărilor cuibăritoare a fost monitorizat simultan cu impactul

asupra păsărilor migratoare.

Datele privind cadavrele găsite se trec în fişe speciale în care sunt notate specia, sexul, vârsta,

vechimea, urme de consum de către necrofagi, tipul rănilor şi locul unde aceste răni au fost

produse.

Elaborarea rapoartelor de observatii/monitorizare

Rapoartele de observații cuprind în mod sistematizat toate datele și informațiile colectate în

perioada de referință, precum și o serie de concluzii și măsuri propuse, acolo unde acestea

sunt utile sau necesare.

Operatorii prezentă rapoartele la sfârșitul fiecărei perioade de obervații: perioada de

primăvară; de vară; de toamnă; după perioada de toamnă, până la sfarșitul anului

calendaristic.

12

5. Prezentarea impactului identificat privind accentuarea comportamentului de

evitare al zonei de către unele specii de păsări

În cursul anului 2013, au fost realizate 43 de fişe de monitorizare, în aceste fişe fiind

notate toate speciile identificate pe amplasamentul celor două turbine cât şi în vecinatatea

acestora. Majoritatea observaţiilor au început de dimineaţă (ora 8.00 -9.00) şi au ţinut până în

jurul orei 19.00.

Anul 2013 poate fi caracterizat punct de vedere climatic, ca fiind unul destul de atipic

influențând cele în cele 2 sezoane de migrație a păsărilor.

În sezonul de toamnă, în schimb, după un val de frig la începutul lunii septembrie, s-au

înregistrat temperaturi foarte crescute pentru perioada anului, fapt ce a dus la întârzierea

migrației.

În timpul acțiuniilor de monitorizare, a fost evidențiat faptul că nu au fost semnalate

prezențe ale speciilor de păsări sub 20 de metri față de turbine. Exemplarele de specii

identificate cel mai aproape de turbine a fost reprezentate de Anthus campestris. Zborul

răpitoarelor de specii observate a fost apeciat la o distanța minimă de aproximativ 500 m.

De asemenea, s-a putut observa că în zona stâlpului de măsurători ai parametrilor

eolieni prezent în parc la o distanță față de turbine de circa 500 m în partea de SV (foto 2).

Acolo fiind stabilit un teritoriu de hrană pentru diverse specii de răpitori (acolo s-a putut

observa vânând o familie de Falco tinnunculus, Buteo buteo și Cyrcus pygargus).

Figura 2. Imagine din zona stâlpului de măsurători ai parametrilor eolieni

13

La o singură observație a unei specii de răpitor – Circaetus gallicus – s-a putut aprecia

un comportament care poate fi relaționat cu prezența celor 2 turbine eoliene, direcția de zbor

a acestuia schimbându-se în zona de observație înspre direcția celor două turbine eoliene. Din

acestă singură observație nu se poate totuși concluziona nevoia de evitare a specie în areal

monitorizat.

Dintre speciile semnalate în fișa standard a sitului ROSPA0080 Munții Locvei-

Almăjului cea mai abundentă a fost Lanius collurio, prezent în areal ca oaspete de vară.

Pe teritoriul studiat abundența specifică și frecvența speciilor nu a avut fluctuații notabile.

6. Impactul soldat cu cazuri de mortalitate la păsări, ca urmare a coliziunilor cu

elementele structurale ale generatoarelor eoliene.

Nu au fost semnalate cazuri de mortalitate în arealul studiat.

16

Figura 3. Imagini de pe amplasamentul celor două turbine eoliene

17

7. DESCRIEREA SPECIILOR IDENTIFICATE PE AMPLASAMENTUL ŞI ÎN

VECINĂTATEA CELOR DOUĂ TURBINE EOLIENE 09T1 ŞI 09T2

Descrierea speciilor identificate cuprinde:

- Arealul de distribuţie a specie;

- Încadrarea taxonomică;

- Statul european al speciei;

- Mărimea speciei;

- Categoria fenologică;

- Descrierea speciei;

- Modul de cuibărit;

- Regimul alimentar;

- Imagini cu fiecare specie în parte şi ouăle acestora în cuiburi;

18

ORDINUL PASSERIFORMES

Lanius collurio Sfrâncioc roşiatic

Legendă: roşu – arealul de cuibărit,

galben-zone de migraţie intensă;

Regnul: Animalia

Clasa: Aves

Ordinul: Passeriformes

Familia: Laniidae

Genul: Lanius

Specia: L.collurio

Statut european: În momentul de față

considerăm statutul de conservare al speciei drept stabil.

Mărimea: 18 cm.

Categorie fenologică: Oaspete de vară

Descrierea speciei: Masculul adult are capul şi târtiţa

cenuşii iar peste ochi prezintă o dungă neagră. Spatele este

brun roşcat, flancurile corpului şi pieptul rozii, abdomen alb

(spre culoarea untului). La femelă ca şi la juvenili penajul

este dominant brun cu intercalări de nuanţă mai deschisă de

unde şi aspectul pestriţ al acestuia. Maculele de pe piept au

aspect semilunar.

Mod de cuibărit: Cuib construit în tufişurile şi

luminişurile din pădurile de foioase dar şi în izlazuri şi

fâneţe sau pe lunci.

Caracteristicile cuibului: este construit din crenguţe,

rădăcini, muşchi, frunze; căptuşit în interior cu material

vegetal mai fin sau păr, lână şi puf de pasăre; înălţimea faţă

de sol: maximum 0,5 - 7 m.

Perioada de cubărit: mai - iulie.

Număr de ponte pe an: frecvent 1.

Număr de ouă în pontă: 5 - 6.

Timp de clocire: 15 - 16 zile.

Timp de şedere în cuib a puilor: 12 - 16 zile.

Regim alimentar: larve şi adulţi de insecte, vertebrate

mici, de preferinţă şopârle şi şoareci.

Sfrânciocul roşiatic are obiceiul de a-şi crea rezerve de hrană

înfigând diverse animale de talie mică în ţepii unor tufe.

Date constatate privind prezența specie în

19

arealul studiat: Această specie a fost identificată pe

amplasamentul zonei de interes, în zbor local la o înalţime

de peste 10 m, iar distanţa consemnată faţă de turbine fiind

între 200-1000m. Specie utilizând această locație pentru

procurarea hranei/posibil cuibărit. Au fost observate 235 de

exemplare pe amplasamentul celor două turbine.

20

Sturnus vulgaris Graur


albastru – cartier de iernare, mov -

prezenţa speciei în tot cursul anului;

Regnul: Animalia

Clasa: Aves


Familia: Sturnidae

Genul: Sturnus

Specia: S. vulgaris

Statut european: Specie stabilă. Categoria SPEC:

Inclusă în Directiva Păsări, Anexa 2.2; Convenţia de la

Berna, Anexa III.

Mărimea: 20 cm


Descrierea speciei: Penajul este predominant

negricios cu luciri verzi-violete. Vârful aripilor şi

coada sunt de un brun închis şi este presărat pe tot

corpul cu picaţele albe. Descrierea este oarecum

relativă pentru că graurul îşi schimbă des haina în

funcţie de anotimp şi vârsti. Deschiderea aripilor este

de 40 cm iar greutatea de 75 - 90 g.

Mod de cuibărit: Graurul nu este un maestru al

construirii cuibului; de multe ori preferă să fure cuibul

altei păsări. Cel mai des îl vedem cuibărind în

scorburile copacilor. Femela depune până la 6 ouă,

lucioase şi albastrui pe care le cloceşte timp de 14 zile.

Începând cu sfârşitul lunii august îi putem vedea în

stoluri mari hoinărind după hrană. Putem spune că

omul trage mari foloase de pe urma aceste păsari care

este harnică curăţitoare de insecte daunătoare şi de

omizi. În luna octombrie pleacă în stoluri mari către

zone mai calde.

Regim alimentar: Hrana o cauta de obicei pe

pământ, fiind alcătuită din viermi şi insecte.



amplasamentul zonei de interes, în zbor local la o

înalţime de peste 10 m, iar distanţa consemnată faţă de

turbine fiind între 50-1000m. Specie utilizând acestă

locație pentru procurarea hranei. Au fost observate

1212 de exemplare pe amplasamentul celor două

turbine.

21

Corvus corone cornix Cioară grivă

Legendă: roşu – arealul de cuibărit, albastru

– cartier de iernare, mov - prezenţa speciei

în tot cursul anului;

Regnul: Animalia

Clasa: Aves


Familia: Corcidae

Genul: Corvus

Specia: C. cornix

Statut european: Specie stabilă. Categoria

SPEC: -. Inclusă în Directiva Păsări, Anexa 2.2;

Convenţia de la Berna, Anexa III.

Mărimea: 46 cm

Categorie fenologică: Sedentară

Descrierea speciei: Penajul este negru, remigele

secundare şi tectricele supraalare cu luciu verzui;

spatele, umerii, partea ventrală şi penajul subcaudal

sunt cenuşii deschis; irisul este brun.

Mod de cuibărit: Cuibul se gaseşte

preponderent pe arbori înalti, în coroană, într-o

bifurcaţie sau lângă trunchi; doar excepţional în

lipsa arborilor acesta apare pe arbuşti, stâlpi, clădiri,

stâncării etc. Este construit de ambele sexe şi

prezintă o baza din ramuri, deasupra unui strat liber,

paie etc. care fixeaza ramurile; urmeaza un strat de

iarba, de regula cu pământ, care formează o bază

solidă pentru căptuşirea fină din păr, lână, uneori

hartie, textile etc. Cuibul are diametrul extern de

cca 40 cm, cel intern de cca 16 cm şi adâncimea de

cca 12 cm; este folosit frecvent mai multi ani şi

poate deveni în timp voluminos.

Depune începand cu luna aprilie până la începutul

lunii mai, cu un maximum la mijlocul lunii aprilie,

la intervale zilnice, 4-5 excepţional 3 sau 6 ouă care

prezintă pe un fond verzui-cenuşiu, mai rar

albăstrui, pete brune, cenuşii-măslinii şi

negricioase, frecvent mai dese spre capătul bont.

Doar femela cloceşte timp de 17-22 zile începând

înaintea completării pontei.

Regim alimentar: Este căutată preponderent pe

sol, la pas, prin cautare şi mai rar decât la alte

corvide prin scotocire în straturile superioare ale

22

solului. Hrana este cautată şi pe arbori sau prinsă

din zbor (insecte, uneori păsări).Uneori a fost

vazută cautând paraziţi de pe animale.


arealul studiat: Această specie a fost identificată

pe amplasamentul zonei de interes, în zbor local câi

și staționar, la o înalţime cuprinsă între 0-10 m, iar

distanţa consemnată faţă de turbine fiind între 200-

1000 m. Specie utilizând acestă locație pentru

procurarea hranei/posibil cuibărit. Au fost observate

174 de exemplare pe amplasamentul celor două

turbine.

23

Lanius excubitor Sfrâncioc mare

Legendă: roşu – arealul de

cuibărit ;albastru – cartier de iernare; mov

- prezenţa speciei în tot cursul anului;

Regnul: Animalia

Clasa: Aves


Familia: Laniidae

Genul: Lanius

Specia: L. excubitor

Statut European: Categoria SPEC: 3; statut

european: specie în declin; Directiva Păsări, Anexa I;

Convenţia de la Berna, Apendix II.

Mărimea: 24 cm

Categorie fenologică: Oaspete de iarna, oaspete

de vară

Descrierea specie:. Penajul (fără negru pe frunte)

este asemănător cu cel al sfrânciocului mic, dar

pieptul este albicios. Se deosebeşte de ceilalţi

sfrâncioci prin dimensiunile mai mari; fără negru pe

frunte, are doar o bandă neagră peste ochi; aripi mai

scurte; pata albă de pe aripă de obicei dublă.

Juvenilul are pieptul uşor dungat.

Mod de cuibărit: Cuibul este construit în

tufişuri mari sau pe arborii înalţi de la liziera

pădurilor de foioase.

Caracteristicile cuibului: este construit din crenguţe,

rămurele, vegetale uscate şi muşchi; căptuşit în

interior cu păr, lână, pene şi rădăciniţe; înălţimea faţă

de sol: 3 - 7 m.

Perioada de cubărit: aprilie - iulie.

Număr de ponte pe an: 1.


Timp de clocire: 15 zile.

Timp de şedere în cuib a puilor. 19 - 20 zile.

Regim alimentar: Larve şi adulţi de insecte de

talie nare, vertebrate mici, de preferinţă şoareci,

şopârle şi chiar păsărele.



pe amplasamentul zonei de interes, staționară la o

înalţime cuprinsă între 0-10 m, iar distanţa

consemnată faţă de turbine fiind între 50-200m.

Specie utilizând acestă locație pentru procurarea

hranei. Au fost observate 9 exemplare pe

amplasamentul celor două turbine.

24

Saxicola ruberta Mărăcinar mare



Regnul: Animalia

Clasa: Aves


Familia: Turdidae

Genul: Saxicola

Specia: S. ruberta

Mărimea: 12-13 cm


Descrierea specie: Mărăcinarul mare mascul

îmbracă primăvara straiele nupţiale care îl fac o

pasăre frumoasă şi atragătoare. Pe spate este de

culoare brună, cu dungi de culoare brună-închisă.

Partea inferioară a corpului este crem cu nuanţe

portocalii spre burtă. Capul este de culoare brun-

închis cu două dungi albe deasupra ochilor şi sub

obraji. Toamna pierde contrastele de culoare şi

dungile albe de pe cap şi ajunge la un colorit

asemanator cu al femelelor. Femelele de mărăcinar

sur au o culoare generală brună cu striaţii pe spate de

culoare mai închisă şi de un crem albicios pe burtă.

Mod de cuibărit: Mărăcinarul mare îşi face

cuibul în arbuşti aproape de sol sau chiar pe sol la

adăpostul ierburilor mai înalte. Femela depune 5-6

ouă şi pot creşte 2 serii de pui pe an dacă condiţiile

sunt favorabile.

Regim alimentar: Hrana mărăcinarului mare este

alcătuită din insecte şi viermi pe care le caută la sol şi

din diferite seminţe şi fructe.


arealul studiat: Acestă specie a fost identificată

pe amplasamentul zonei de interes în zbor local şi

staţionar, la o înalţime cuprinsă între 0-100m,

distanţa consemnată faţă de turbine fiind de

aproximativ 500-600m, specia utilizând acestă locaţie

pentru procurarea hranei. Au fost identificate 35 de

exemplare pe amplasamentul de interes.

25

Saxicola torquata Mărăcinar negru

Legendă: roşu – arealul de cuibărit, galben-

zone de migraţie intensă; albastru – cartier

de iernare, mov - prezenţa speciei în tot

cursul anului;

Regnul: Animalia

Clasa: Aves


Familia: Muscicapidae

Genul: Saxicola

Specia: S. torquata

Statut european:

Mărimea: 13 cm


Descrierea speciei: Apare la noi numai în

sezonul cald. Corpul este negru, spatele negricios,

pieptul cafeniu. Femela are partea superioară

cafeniu pătată. În peroioada de reproducere

bărbătuşul are spatele negru şi pene dungate cu maro

pe margine.Târtiţa şi părţile ascunse de deasupra

cozii sunt albe cu striaţii negre, arpile îşi arată o

dungă îngustă albă, iar gâtul şi lateralele pieptului

sunt albe. Pe partea ventrală, guşa şi penajul cozii

sunt crem spre alb. Pe cap are un capişon negru care

se întinde până la jumătatea cefei şi în jos, pe bărbie

şi pe gât. Ciocul, ochii, picioruşele şi ghearele sunt

negre.

Femela este mai lipsită de culoare şi mai maronie,

mai degrabă întunecată, cu dungi gri pe spate.

Dunga de pe aripi este mai mică, iar târtiţa –

cărămizie cu dungi maro-inchis. Pe partea ventrală

are o culoare portocalie-maronie, pală, uşor

strălucitoare pe piept. Capişonul este maro-inchis pe

calotă.

Juvenilii seamănă cu femela: ei au partea de

deasupra maro-închis, dungată cu cenuşiu. Aripile

îşi dezvăluie o mică pată albă. Partea ventrală este

palid-fumurie, iar pieptul şi lateralele sunt dungate

cu maro.

Cu penaj nou, masculul este maro-intens pe spate şi

cu un guler alb, îngust. Femela şşi etalează spatele

cu marginile cenuşii şi gâtul mai pal.

26

Mod de cuibărit: Cuibăreşte în câmpiile însorite

ori în apropierea ţărmurilor instalindu-şi cuibul

lângă sol sau pe arbuşti piperniciţi, urcând şi pe

văile joase, largi ale râurilor montane. Ponta este

depusă încă de la sfirşitul lunii aprilie, fiind formată

din 5—6 ouă albastre cu pete cărămizii, pe care le

cloceşte femela singură, cca 14 zile. Pe sezon, creşte

2—3 rânduri de pui. Toamna migrează în cartierele

de iernat din Africa de nord-est şi din peninsula

Arabia.

Regim alimentar: Hrana mărăcinarului constă

din insecte, larve, viermi, melci, păianjeni, și fructe de

pe tufișuri.



pe amplasamentul zonei de interes în zbor local, la o

înalţime cuprinsă între 0-100m, distanţa consemnată

faţă de turbine fiind de aproximativ 800m, specia

utilizând acestă locaţie pentru deplasarea locală.

Au fost identificate 2 exemplare pe amplasamentul

de interes.

http://ro.wikipedia.org/wiki/Melc

http://ro.wikipedia.org/wiki/Păianjen

http://ro.wikipedia.org/wiki/Fructe

27

Carduelis carduelis Sticlete


zone de migraţie intensă; albastru – cartier


cursul anului;

Regnul: Animalia

Clasa: Aves


Familia: Fringillidae

Genul: Carduelis

Specia: C. carduelis


SPEC: Inclusă în Convenţia de la Berna, Anexa II.

Mărimea: 14 cm

Categorie fenologică: Sedentară, oaspete de

vară

Descrierea speciei: Penajul viu colorat în

regiunea ciocului este roșu, iar ceafa, coada și

aripile sunt colorate negru cu galben, pe când restul

corpului este cafeniu. Această caracteristică ajută

păsărea la marcarea revirului, și la asigurarea

succesului în reproducție. În acest scop ea își alege

o ramură uscată dezgolită unde poate fi ușor

marcată prin cântec și coloritul penajului.

Mod de cuibărit: Sticletele clocește în general

în regiunile joase, dar și pe văile montane. Cuibul

este mic, cu un număr de 4- 5 ouă albăstrui punctate

roșcat. El este așezat în arbori de înălțime mijlocie,

cel mai frecvent pe salcâmi. După circa 13 - 14 zile

eclozează, femela scoțând pe vară 2 -3 rânduri de

pui.

Regim alimentar: Hrana sticleților sunt semințe

de pe tufișuri, scaieți sau de pe pajiști.



pe amplasamentul zonei de interes în zbor local, la

o înalţime cuprinsă între 10-100m, distanţa

consemnată faţă de turbine fiind de aproximativ

200-1000m, specia utilizând acestă locaţie pentru

procurarea hranei. Au fost identificate 6 exemplare

pe amplasamentul de interes.

28

Alauda arvensis Ciocârlie de camp


galben-zone de migraţie intensă; mov -

prezenţa speciei în tot cursul anului;

Regnul: Animalia

Clasa: Aves


Familia: Alaudidae

Genul: Alauda

Specia: A. arvensis

Statut european: specie vulnerabilă. Categoria

SPEC: 3. Inclusă în Directiva Păsări, Anexa 2.2;


Mărimea: 18 cm

Categorie fenologică: Parţial migratoare

Descrierea speciei: Se întâlneşte frecvent în

ţinuturile joase, de stepă, dar apare şi în lungul văilor

montane largi şi inierbate, până în zona alpină. Are

coloritul cafeniu-gălbui cu pete intunecate, ventral

fiind albicios.

Mod de cuibărit: Cuibăreşte pe sol în ierburi.

Cele 3—4 ouă, cu pete brune, sînt clocite cam 12 zile,

de către femelă. Ponta este depusă din luna aprilie. Pe

vară scot 2—3 generaţii de pui. Masculul cântă în

zbor, la mare înălţime deasupra cuibului.

Regim alimentar: Hrana de bază a ciocârliilor o

constituie semințele de vegetale.





faţă de turbine fiind de aproximativ 200-1000m,

specia utilizând acestă locaţie pentru cubărit şi

procurarea hranei.

Au fost identificate 186 de exemplare pe

amplasamentul de interes.

29

Anthus campestris Fâsă de câmp



Regnul: Animalia

Clasa: Aves


Familia: Motacillidae

Genul: Anthus

Specia: A. campestris

Statut european: Specie în declin. Categoria SPEC: 3.

Inclusă în Directiva Păsări, Anexa 1; Convenţia de la

Berna, Anexa II.

Mărimea: 25-28 cm


Descrierea specie: Fâsa de câmp este caracteristică

zonelor deschise şi aride nisipoase cu vegetaţie joasă.

Apare şi în zone artificiale cum sunt carierele, alteori fiind

alese teritorii cu tufişuri şi copaci de pe care îşi inalţă

cântecul. În Europa apare până la altitudini de 450 m, însă

în Kazakhstan şi nord-vestul Africii este prezentă la

înălţimi mai mari. Lungimea corpului este de 15,5-18 cm

şi are o greutate medie de 29,5 g pentru mascul şi 28 g

pentru femelă. Este cea mai mare dintre fâsele europene,

iar forma şi silueta este asemănătoare codobaturii. Adulţii

au înfăţişare similară. Penajul de culoarea nisipului este

pal şi cu puţine dungi. Longevitatea maximă cunoscută

este de cinci ani.

Mod de cuibărit: Soseşte din cartierele de iernare în

luna aprilie. Femela depune în mod obişnuit 3-6 ouă, în a

doua parte a lunii mai, cu o dimensiune medie de 21, 2 x

15,3 mm. Incubaţia durează în jur de 13-14 zile şi este

asigurată în special de către femelă. Puii părăsesc cuibul

după circa 12-14 zile, însă sunt hrăniţi în continuare de

părinţi încă circa 7-10 zile până devin zburători. Devin

independenţi la 4-5 săptămâni.

Regim alimentar: Se hrăneşte cu insecte şi seminţe.


arealul studiat: Acestă specie a fost identificată pe

amplasamentul zonei de interes în zbor local şi staţionar, la

o înalţime cuprinsă între 0-100m, distanţa consemnată faţă

de turbine fiind de aproximativ 800-1000m, specia

utilizând acestă locaţie pentru deplasarea locală.

Au fost identificate 150 de exemplare pe amplasamentul

de interes.

30

Emberizia calandra Presură sură


– cartier de iernare; mov - prezenţa speciei în

tot cursul anului;

Regnul: Animalia

Clasa: Aves


Familia: Emberizidae

Genul: Emberizia

Specia: E. calandra

Statut european:

Mărimea: 18 cm


Descrierea speciei: Penajul de culoare cafenie

cu pete întunecate pe spinare și piept, cu

abdomenul mai spălăcit și uniform colorat.

Mod de cuibărit: Cuibul se află în iarbă, pe sol

sau mai rar în tufișuri pipernicite.

Regim alimentar: Se hrănește cu insecte și

semințe în timpul verii, iar iarna numai cu semințe.

Date constatate privind prezența specie

în arealul studiat: Acestă specie a fost

identificată pe amplasamentul zonei de interes în

zbor local, la o înalţime cuprinsă între 0-100m,


aproximativ 500m, specia utilizând acestă locaţie

pentru procurarea hranei. Au fost identificat 1

exemplar pe amplasamentul de interes.

31

Corvus frugilegus Cioară de semănătură

Legendă: roşu – arealul de cuibărit, albastru –

cartier de iernare; mov - prezenţa speciei în

tot cursul anului;

Regnul: Animalia

Clasa: Aves


Familia: Corvidae

Genul: Corvus

Specia: C. frugilegus


SPEC: Inclusă în Directiva Păsări, Anexa 2.2;


Mărimea: 46 cm


Descrierea speciei: Cioara de semănătură nu-

și schimbă în timpul anului coloritul negru cu

nuanțe roșcate al penajului, iar ca aspect nu se pot

confunda cu alte specii. Are un cioc puțin

încovoiat, ascuțit și puternic. Este o zburătoare

bună, putând fi ușor recunoscută după croncănit,

care își schimbă tonul după situațiile când pasărea

este agresivă sau își salută perechea. Sunt păsări

active ziua, putând fi văzute pe ogoare de la

răsăritul soarelui până în amurg.

Mod de cuibărit: Cuibul îl au în arbori și

trăiesc în colonii mari, zburând în stoluri, pe

ogoare. Ele pot fi sedentare sau păsări migratoare în

funcție de temperaturile scăzute din regiunea unde

trăiesc. Ciorile sunt monogame, cuibul fiind

așezat pe copaci, sub poduri, tufișuri. Ponta

maximă constă din 9 ouă cenușii verzui, clocite

16–19 zile de femelă, care e hrănită în acest timp

de mascul. Puii stau în cuib până la vârsta de 1

lună, timp în care sunt hrăniți de ambii părinți. La

vârsta de 1 an tineretul este apt pentru reproducție.

Regim alimentar: Consumă hrană de natură

vegetală și animală, de la viermi, melci, insecte,

larve, mamifere mici, de exemplu rozătoare, sau

ocazional păsărele sau ouăle acestora, cadavre,

fructe, diferite semințe vegetale ca și cele de pe

semănătură pe care le scot cu ciocul din pământ.


32


identificată pe amplasamentul zonei de interes

staţionând şi în deplşasare locală, la o înalţime

cuprinsă între 10-100m, distanţa consemnată faţă

de turbine fiind de aproximativ 1000m, specia

utilizând acestă locaţie pentru cubărit şi creşterea

puilor.



33

Hirundo rustica Rândunică


zone de migraţie intensă

Regnul: Animalia

Clasa: Aves


Familia: Hirundinidae

Genul: Hirundo

Specia: H. rustica

Statut european: Specie în declin. Categoria

SPEC: 3. Inclusă în Convenţia de la Berna, Anexa

III.

Mărimea: 17-20 cm


Descrierea speciei: Rândunica are un penaj

negru albăstrui, gâtul roşu şi aripile negre, toate

acestea în contrast cu partea de dedesupt, deschisă la

culoare. Atât masculul cât şi femela au acelaşi

colorit, dar la mascul coada este mai lungă. Culorile

exemplarelor tinere sunt mai pale, iar bifurcaţia din

coadă este mai puţin pronunţată.

Mod de cuibărit: Rândunicile se împerechează

între lunile mai şi august în funcţie de locul în care

se află. La începutul sezonului de împerechere

masculul atrage femela etalandu-şi coada în timp ce

cântă şi zboară în traiectorii circulare deasupra

cuibului la înalţimi mari. De obicei la începutul

fiecărui sezon de împerechere se formează perechi

noi, dar nu este un lucru neobişnuit ca aceeaşi

parteneri să se împerecheze din nou în cazul în care

producerea de pui a avut succes în sezonul

precedent. Ambii parteneri cooperează pentru

construcţia cuibului, iar masculul apără zona din

jurul cuibului de alte randunici sau alţi intruşi. De

obicei femela depune între trei şi şase ouă care vor fi

clocite în cea mai mare parte de aceasta o perioadă

cuprinsă între 13 şi 16 zile. Puii sunt crescuţi şi

hrăniţi de amândoi părinţii şi vor creşte foarte

repede, devenind complet independenţi la doar două

săptămâni de la eclozare.

Regim alimentar: Pasăre exclusiv insectivoră

prinde insecte mici pe care le vânează din zbor.

34





faţă de turbine fiind de aproximativ 200-1000m,

specia utilizând acestă locaţie pentru cubărit şi

procurarea hranei.



35

Galerida cristata Ciocârlan

Legendă: roşu – arealul de cuibărit,albastru –


tot cursul anului;

Regnul: Animalia

Clasa: Aves


Familia: Alaudidae

Genul: Galerida

Specia: G. cristata



III.

Mărimea: 17 cm


Descrierea speciei: Este răspândit în toate

câmpiile uscate, joase, din ţară, dar urcă şi pe văile

largi ale râurilor, în ţinuturile descoperite. Penajul

este ca cel al ciocârliei de câmp, dar pe cap are un

moţ de pene.

Mod de cuibărit: Cuibăreşte pe sol în locuri

cu vegetaţie sărăcăcioasă. Perioada de

împerechere este în lunile aprilie-iunie. Îşi

construieşte cuibul pe pământ, ascuns în ierburi.

Femela depune 4-6 ouă albe sau gălbui cu pete gri-

maronii, pe care le cloceşte două săptămâni

împreună cu masculul, schimbându-se între ei.

Uneori sunt crescute şi trei serii de pui pe an. Puii

la început sunt acoperiţi cu puf şi sunt hrăniţi de

părinţi cu larve de insecte. Destul de repede, după

10 zile ei sar din cuib, iar după 20 de zile încep să

zboare. Au loc două cuibăriri pe sezon. Este una

dintre cele mai frecvente ciocârlii de la noi, care nu

ne părăseşte nici iarna, când poate fi văzută în

şanţuri pe marginea şoselelor, pe drumurile satelor,

prin curţile oamenilor printre vite.

Regim alimentar: Se hrăneşte cu grăunţe sau

insecte pe care le ridică şi vânează la sol.




staţionând, la o înalţime cuprinsă între 0-100m,


36

aproximativ 100-1000m, specia utilizând acestă

locaţie pentru procurarea hranei. Au fost

identificate 53 de exemplare pe amplasamentul de

interes.

37

Sylvia communis Silvie comună


zone de migraţie intensă;

Regnul: Animalia

Clasa: Aves


Familia: Sylviidae

Genul: Sylvia

Specia: S. communis

Statut european: Este inclusă în Anexa II

Convenţia de la Berna şi Anexa II Convenţia de

la Bonn. Pe plan European este considerată o

specie stabilă, fiind inclusă în categoria

NonSPEC-E (specii concentrate în Europa şi

care au un statut favorabil).

Mărimea: 14 cm.


Descrierea speciei: Gâtul alb, pieptul cu

nuanţă roz (mai intensă la mascul (ad.), corpul

gri la mascul (vara) şi maroniu la femelă, aripile

maro-roşiatice deschise şi coada destul de lungă

cu rectrice externe albicioase constituie

trasăturile caracteristice.

Mod de cuibărit: Cuibăresc în țările calde de

mai multe ori pe an. Cuiburile sunt țesute cu

multă măiestrie din fire vegetale. Puii au un

colorit pestriț uniform.

Regim alimentar: Hrana constă în insecte

mici, larve sau ouăle acestora. Toamna consumă

şi fructe moi.




staţionând şi recunoscută după cântec, la o

înalţime cuprinsă între 10-100m, distanţa


400m, specia utilizând acestă locaţie pentru

cubărit.

Au fost identificate 4 exemplare pe


38

Oenanthe oenanthe Pietrar sur



Regnul: Animalia

Clasa: Aves



Genul: Oenanthe

Specia: O. oenanthe

Mărimea: 14-15 cm


Descrierea speciei: Ca loc de trai aceste

păsări preferă regiunile pietroase, stâncoase, cu

grohotiş. Este o pasăre migratoare, care traieşte

din martie până în septembrie în regiunea ei de

cuibărit. Penajul pe partea dorsală este de culoare

cenuşie, în zona cozii şi pe partea ventrală este

alb. Zona pieptului este galben ruginiu, iar pe

părţile laterale ale capului se observă o dungă

neagră. Femela are penajul puţin diferit, brun

deschis cu nuanţe crem, o dungă de culoare

galbenă deasupra ochiului, iar aripile şi coada au

un colorit mai închis.

Mod de cuibărit: Obişnuieşte să-şi

construiască un cuib în crăpăturile stâncilor,

pietrelor sau în ziduri, pe care îl căptuseşte cu

pene şi păr. Femela depune cinci sau şase ouă, pe

care le cloceşte o perioada de două saptămâni.

Masculul ajută la creşterea puilor, timp de o lună

de zile, apoi aceştia îşi iau zborul. Uneori femela

cloceşte şi de două ori pe an.

Regim alimentar: Fiind o pasăre insectivoră

se hrăneşte cu diferite insecte, larve, viermi şi

fructe de pădure. Este des întâlnit în zona

pajiştilor de pădure, deoarece acolo îşi găseşte cu

uşurinţă hrana.






aproximativ 100- 1000m, specia utilizând acestă

locaţie pentru procurarea hranei. Au fost

identificate 100 de exemplare pe amplasamentul

de interes.

39

Fringilla coelebs Cinteză


galben-zone de migraţie intensă; albastru –

cartier de iernare, mov - prezenţa speciei


Regnul: Animalia

Clasa: Aves


Familia: Fringillidae

Genul: Fringilla

Specia: F. coelebs

Statut european: specie stabilă. Categoria SPEC:

4. Inclusă în Directiva Păsări, Anexa 2.2; Convenţia

de la Berna, Anexa III.

Mărimea: 14-18 cm


Descrierea speciei: Cinteza prezintă un

dimorfism sexual accentuat, masculul având culoare

cărămizie. Gușa pieptul și părțile laterale ale capului,

târtița și restul capului sunt cenușii, și pe spate este

cafeniu. Femela are penajul de culoare cafenie cu

nuanțe cenușii. Primăvara, în perioada de

împerechere, masculul care este viu colorat atrage

atenția femelei asupra sa prin ciripitul său gălăgios.

Mod de cuibărit: Cuibul este construit în mare

parte de femelă din rădăcini de plante, scoarță de

copac, mușchi și paie. Fiind căptușit cu pene, el este

amplasat la bifurcația crengilor și este mascat cu

licheni și mușchi. Femela depune din aprilie 4 - 5 ouă

de culoare verde albăstruie cu pete roșcate, din care

eclozează puii la circa 13 zile. În funcție de

abundența hranei, într-un sezon femela poate să

depună ouă de 2 - 3 ori.

Regim alimentar: Cintezele se hrănesc cu fructe

de pădure, semințe, insecte și larvele acestora.


arealul studiat: Acestă specie a fost identificată pe

amplasamentul zonei de interes în zbor local,

staţionară pe arbori la o înalţime cuprinsă între 0-

100m, distanţa consemnată faţă de turbine fiind de


pentru procurarea hranei. Au fost identificate 312

exemplare pe amplasamentul de interes

40

Phylloscopus trochilus Pitulice fluierătoare



Regnul: Animalia Clasa: Aves


Familia: Phylloscopidae

Genul: Phylloscopus

Specia: P. trochilus

Mărimea: 11-12 cm

Categorie fenologică: Oaspete de vară,

specie de pasaj

Descrierea speciei: Este o pasăre mică, cu

un corp suplu. Sunt păsări care traiesc în copaci

şi arbuşti în care le putem vedea cu mişcări vioaie

şi de multe ori haotice. Sunt atât de agile încât

avem impresia că alunecă printre frunzişul

copacilor.

Pitulicea fluierătoare este cea mai frecventă

specie de pitulice de la noi. Penajul are un colorit

verge-galbui pal, cu nuanţe mai închise pe spate

şi mai deschise pe piept si pe burtă. Ca semn

distinctiv se observă o spranceană de culoare

gălbui deasupra ochilor. Ciocul şi picioarele sunt

maronii-galbui.

Mod de cuibărit: Pitulicea fluierătaore este o

pasăre care ne încântă cu maiestria cântecelor

sale mai ales în perioada împerecherii. Cuibul îl

construieşte în copaci şi arbuşti la înalţime mică

de sol. Femela depune 6-7 ouă într-o singură

serie pe an.

Regim alimentar: Hrana este alcătuită în

principal din insectele din frunzişul copacilor.







pentru procurarea hranei. Au fost identificate 26

de exemplare pe amplasamentul de interes.

41

Parus major Piţigoi mare

Legendă: roşu – arealul de cuibărit,albastru

– cartier de iernare; mov - prezenţa speciei


Regnul: Animalia

Clasa: Aves


Familia: Paridae

Genul: Parus

Specia: P. major


SPEC: -. Inclusă în Convenţia de la Berna, Anexa II.

Mărimea: 14 cm


Descrierea speciei: Îl recunoaştem uşor după

spatele măsliniu, aripile şi coada cenuşiu-albăstrui,

partea inferioară galbenă. Capul este negru-lucios cu

obrajii albi. Pe piept odihneşte o bandă neagră, care-i

mai lată la mascul comparativ cu cea a femelei.

Mod de cuibărit: Cuibăreşte în scorburi, cuiburi

părăsite de ciocănitori, crăpăturile zidurilor, adesea

în ţevile gardurilor metalice. Acceptă şi cuiburile

artificiale.

Regim alimentar: Pe timpul verii hrana este

formată din insecte, din fructe şi seminţe în

anotimpul rece. La hrănitorile artificiale este primul

care se înfiinţează, pentru ca după ce a prăznuit

suficient să anunţe şi alte specii despre bogata

desfătare.






800m, specia utilizând acestă locaţie pentru cubărit

şi creşterea puilor..



42

Parus caeruleus Piţigoi albastru


albastru – cartierul de iernare, mov -

prezenta speciei în tot cursul anului;

Regnul: Animalia

Clasa: Aves


Familia: Paridae

Genul: Parus

Specia: P. caeruleus

Mărimea: 12 cm


Descrierea speciei: Piţigoiul albastru este o

pasăre recunoscută pentru vioiciunea ei, pentru

curiozitatea ei dar şi pentru prudenţa cu care

explorează zonele noi.Ca semn distinctiv are pe cap

o scufiţă de culoare albastru deschis. Pe spate este

galben-cenuşiu, aripile sunt albastre cu inserţii de

alb, coada albastră iar capul , exceptând scufiţa, este

alb cu un guler la gât de un albastru închis şi cu o

dungă tot albastră care pleacă ca o prelungire a

ochilor. Pe piept şi pe burtă este galben cu o pată

albă-cenuşie în partea de jos. Sunt greu de diferenţiat

masculul de femela deoarece sunt aproape identici,

doar cu diferenţe de comportament..

Mod de cuibărit: În scorburi naturale din

pădurile de foioase sau livezi bătrâne, adesea în

scorburile artificiale.

Caracteristicile cuibului: cuib este construită din fire

de graminee, muşchi şi frunze uscate, al doilea strat

este constituit din păr şi lână; interiorul este căptuşit

cu fire de lână fine, fire de păianjen, puf fin de păsări

şi din vegetale; înălţimea faţă de sol: 1 – 5 m.

Perioada de cubărit: aprilie - iunie.


Număr de ouă în pontă: 8 – 12 (max. 16).

Mod de cuibărit:


Timp de şedere în cuib a puilor. 15 - 23 zile

Regim alimentar: ouă, larve, pupe şi adulţi de

insecte. Fructe suculente, seminţe de arbori şi

arbuşti, resturi de carne şi grăsimi de la animalele

moarte.

Adesea în timpul cuibăritului în scorburi artificiale

43

adultul care cloceşte nu zboară de pe pui sau de pe

ouă atunci când se face controlul.






800m, specia utilizând acestă locaţie pentru

deplasarea locală şi creşterea puilor. A fost

identificat 1 exemplar pe amplasamentul de interes.

44

Motacilla alba Codobatură albă




Regnul: Animalia

Clasa: Aves


Familia: Motacillidae

Genul: Motacilla

Specia: M. alba


SPEC: -. Inclusă în Convenţia de la Berna, Anexa

II.

Mărimea: 18 cm


Descrierea speciei: Fiind o pasăre insectivoră

preferă zonele cu câmp deschis, adesea lângă lacuri

sau râuri. Culoarea penajului este alb-gri pe flancuri

și spate, albă pe piept, abdomen și partea laterală a

capului, neagră pe bărbie, gât și creștet.

Mod de cuibărit: Cuibărește în crăpăturile

stâncilor, uneori pe sol, adesea chiar și pe structuri

antropice. Codobatura este monogamă și își apără

ouăle și puii. În general sezonul de cuibărire este din

aprilie până în august. Cuibul e construit în

cooperare, de ambele sexe, din crenguțe, iarbă,

frunze, păr animal. Sunt depuse între 3 și 8 ouă, în

mod normal între 4 şi 6. Ouăle sunt de culoare crem,

uneori cu tentă albastruie sau turcoaz, pătate cu

roșu- maroniu, cu o dimensiune medie de 21 x 15

mm. Ambii părinti clocesc ouăle. Ouale eclozează

după 12 zile(uneori mai târziu, până la 16 zile).

Regim alimentar: Dieta codobaturii este

diversă, în funcție de locație dar majoritar e

compusă din insecte și mici nevertebrate.






800m. Specie utilizând acestă locație pentru

migrație locală. Au fost observate 147 de exemplare

pe amplasamentul celor două turbine.

45

Garrulus glandarius Gaiţă

Legendă: roşu – arealul de cuibărit,albastru



Regnul: Animalia

Clasa: Aves


Familia: Corvidae

Genul: Garrulus

Specia: G. glandarius

Mărimea: 35 cm


Descrierea speciei: Penajul gaiței este cenușiu-

roșcat, aripile având culoare pestriță de un albastru

deschis punctat cu negru. Ea poate imita glasul unor

păsări din pădure sau alte sunete percepute de

pasăre. În caz de pericol, atenționează alte animale

prin strigăte de alarmă.

Mod de cuibărit: Cuibul este construit de gaițe

la începutul lui aprilie, din crengi și paie, căptușit cu

mușchi, fiind situat în copaci la o înălțime de 2 - 10

m. Femela depune în cuib o dată pe an, la sfârșitul

lunii aprilie, 5 - 7 ouă de culoare albastră verzuie.

Puii eclozionează la 16 - 20 de zile.

Regim alimentar: Pasărea consumă începând de

la hrană de natură animală (pui de pasăre, ouă) până

la semințe, fructe, insecte și larvele acestora.

Semințele le depozitează ca rezervă pentru iarnă în

scorburi sau sub scoarța copacilor, acest obicei al lor

contribuind la răspândirea unor specii de plante.



pe amplasamentul zonei de interes, în zbor local a o




hranei. Au fost observate 28 de exemplare pe


46

Erithacus rubecula Măcăleandru


zone de migraţie intensă; albastru – cartier de

iernare, mov - prezenţa speciei în tot cursul

anului;

Regnul: Animalia

Clasa: Aves



Genul: Erithacus

Specia: E. rubecula

Statut european: Nu este inclusă în

Directiva Păsări. Este inclusă în Anexa II

Convenţia de la Berna şi Anexa II Convenţia de

la Bonn. Pe plan european este considerată o

specie stabilă, fiind inclusă în categoria

NonSPEC-E (specii concentrate în Europa şi

care au un statut favorabil).

Mărimea: 12-14 cm

Categorie fenologică: Oaspete de vară, rar

iarna

Descrierea speciei: Poate fi uşor

recunoscută datorită roşului-portocaliu al

pieptului, al gâtului, al guşii şi al frunţii, separat

de cenuşiul-maroniu al restului penajului printr-

o linie cenuşiu-argintie. Picioarele îi sunt

oarecum mai lungi decât la alte păsărele.

Abdomenul are culoarea gri-deschis, iar spatele

cafeniu-deschis. Ochii îi sunt mari, negri, cu un

inel alb împrejurul lor, iar ciocul foarte mic şi

ascuţit. Nu manifestă dimorfism sexual evident.

Cel mai adesea bărbătuşii sunt coloraţi mai

intens decât femelele; cei care trăiesc în nord au

un colorit mai strălucitor şi sunt ceva mai mari

decăt cei din sud.

Mod de cuibărit: Îşi construieşte cuibul în

tufele dese, pe sol, în adâncituri de pământ,

gropi, crăpături, dar şi în scorburi, în galerii şi

vizuini părăsite, cât şi în obiecte antropice,

precum piese de maşinării, grătare, ghivece de

flori etc., din fire de iarbă, frunze, muşchi,

căptuşindu-l apoi cu puf şi pene; este de formă

sferică, având o intrare laterală. Femela depune

47

4-6 ouă, în câte două serii pe sezon, pe care le

cloceşte timp de două săptămâni; puii învaţă să

zboare peste alte două săptămâni, timp în care

sunt hrăniţi de ambii părinţi.

Regim alimentar: Dieta măcăleandrului e

formată din mici nevertebrate, coleoptere, melci,

păianjeni, viermi, la care se adaugă, vara, boabe

şi alte fructe mici.


în arealul studiat: Această specie a fost

identificată pe amplasamentul zonei de interes,

staționar în tufișuri, la o înalţime cuprinsă între

0-10 m, iar distanţa consemnată faţă de turbine

fiind de aproximativ 300m. Specie utilizând

acestă locație pentru procurarea hranei și în

scopul deplasări locale. Au fost observate 6


48

Corvus corax Corb

Legenda: mov -prezenţa speciei în tot

cursul anului, albastru – cartier de iernat,

roşu – arealul de cuibărit;

Regnul: Animalia

Clasa: Aves


Familia: Corvidae

Genul: Corvus

Specia: C. corax

Mărimea: 65 cm.


Descrierea speciei: Ciocul este mare și ușor

curbat. Are o alungită, puternică coadă, cea mai

mare parte având un penaj negru, și un maro închis.

Penele de pe gât sunt alungite și ascuțite și bazele

penelor de pe gât au culoare maroniu-gri.

Mod de cuibărit: Cuibul este amplasat în arborii

înalţi din pădurile bătrâne. Caracteristicile cuibului:

este construit din crengi şi beţe de diferite grosimi

îmbinate cu vegetaţie uscată şi întărite cu pământ;

interiorul este căptuşit cu diferite ierburi fine, frunze,

muşchi, cârpe şi chiar resturi de ziare; înălţimea faţă

de sol: 8 - 12 m.

Perioada de cubărit: februarie - aprilie.


Număr de ouă în pontă: 4 – 6.



Regim alimentar: Este o specie omnivoră care

consumă atât seminţe, fructe cât şi carne chiar de

la cadavre, în apropierea localităţilor consumă

resturi menajere şi chiar şobolani.



pe amplasamentul zonei de interes, în zbor local la o



Specie utilizând acestă locație pentru breeding. Au

fost observate 62 de exemplare pe amplasamentul

celor două turbine.

49

Pica pica Coţofana


zone de migraţie intensă, albastru – cartier de

iernare

Regnul: Animalia

Clasa: Aves


Familia: Corvidae

Genul: Pica

Specia: P. pica


SPEC: -. Inclusă în Directiva Păsări, Anexa 2.2;


Mărimea: 45 cm


Descrierea speciei: Se regăşeste mai ales în

zona de şes şi de deal, fiind o pasăre sedentară.

Apare şi în zone montane, fiind văzută în alte tări

până către 4000 m altitudine, iar în cautare de

hrană chiar şi la altitudini mai mari. Se apropie tot

mai mult de localităţi, adaptându-se uşor la viaţă în

grădini ori parcuri. Coloritul alb cu negru şi reflexe

albăstrii-metalice, coada lungă precum şi glasul

piţigăiat, strident, o fac inconfundabilă.

Dimorfismul sexual nu este evident, masculii fiind

cu ceva mai mari decât femelele. Zboară mai ales

sub formă de bolte, iar pe sol se deplasează prin

sărituri.

Mod de cuibărit: Coţofana este o pasăre

diurnă ce începe să fie activă puţin înainte de

rasăritul soarelui și îşi încetează activitatea la apus.

Coţofanele trăiesc în timpul perioadei de

reproducere în perechi, iar în afara acestei perioade

trăiesc în grupuri, care iarna pot alcătui stoluri cu

până la câteva sute de exemplare.

Coţofana este aptă de reproducere la vârsta de doi

ani. Ea depune 5-7 ouă în cuiburi acoperite,

construite în copaci ori tufişuri, la mică înalţime.

Ouăle sunt clocite de femelă timp de cca 18 zile.

Puii sunt nidicoli, putând părăsi cuibul după cca o

lună.

Regim alimentar: Coţofana are un regim de

hrană omnivor. Consumă insecte, larve, viermi,

50

păianjeni, melci, ectoparaziții de pe vaci și oi.

Totodată nu refuză cadavre de vertebrate,

mamifere mici, şoareci, amfibii, șoparle, obişnuind

să fure și pui de pasăre, ori ouă din cuiburi. Hrana

vegetală este compusă din fructe, semințe sau

ciuperci. Toamna obişnuieşte să depoziteze rezerve

de hrană în locuri ascunse, de obicei în pământ.



identificată pe amplasamentul zonei de interes, în

zbor și staționară pe arbori la o înalţime cuprinsă

între 0-10 m, iar distanţa consemnată faţă de

turbine fiind între 50-200m. Specie utilizând acestă

locație pentru procurarea hranei și în scopul

migrației sezoniere. Au fost observate 12


51

Emberizia citrinella Presură galbenă


zone de migraţie intensă; albastru – cartier de

iernare; mov - prezenţa speciei în tot cursul

anului;

Regnul: Animalia

Clasa: Aves


Familia: Emberizidae

Genul: Emberizia

Specia: E. citrinella



II.

Mărimea: 16-17 cm


Descrierea speciei: Presura galbenă are un

penaj în care predomină culorile galben şi brun.

Galbenul este prezent pe cap şi pe burtă iar

diferitele nuanţe de brun le întâlnim pe spate şi pe

aripi. La mascul se poate observa o pată roşiatică

pe spate care este mult mai intensa primăvara când

este şi perioada împerecherii.

Mod de cuibărit: Presura galbenă îşi

construieşte cuibul direct pe sol în ierburile înalte

sau în tufişurile joase. Femela depune câte 3-5 ouă

în 2-3 serii pe an iar perioada de incubaâie este de

14 zile.

Regim alimentar: Hrana este alcatuită în

principal din seminţe pe care le caută direct de pe

sol şi mai rar din insecte. Iarna se aduna în stoluri

mari care sunt mereu în cautarea terenurilor cu

seminţe.




zbor foarte scurt la o înalţime cuprinsă între 0-10

m, iar distanţa consemnată faţă de turbine fiind

între 200-400m. Specie utilizând acestă locație

pentrucuibărit și creșterea puilor. Au fost

observate 28 de exemplare pe amplasamentul


52

Turdus viscivorus Sturz de vâsc


– cartier de iernare; mov - prezenţa speciei în

tot cursul anului;

Regnul: Animalia

Clasa: Aves


Familia: Turdidae

Genul: Turdus

Specia: T. viscivorus

Mărimea: 28 cm

Categorie fenologică: Sedentară şi de pasaj

Descrierea speciei: Coloritul general al

sturzului de vâsc este brun-cenuşiu fără diferenţe

între mascul şi femelă. Caracteristice sunt punctele

de culoare brun închis de pe piept şi burtă. Ciocul

este negricios iar picioarele sunt gălbui. Este cea

mai mare dintre păsările care cântă de la noi.

Sturzul de vâsc este asemănător la înfăţisare cu

sturzul cântător de care se deosebeşte prin coloritul

general mai închis, petele de pe abdomen sunt mai

mari, ciocul este mai închis la culoare iar mărimea

corpului este aproape dublă.

Mod de cuibărit: Cuibăreşte în arborii bătrâni

din pădurile de foioase sau de răşinoase în

apropierea luminişurilor; cuibul este amplasat la

bifurcaţiile unor ramuri mai groase.

Caracteristicile cuibului: cuibul este construit din

rămurele, rădăciniţe, muşchi şi tulpini de graminee

uscate, interiorul este căptuşit cu ierburi fine;

înălţimea faţă de sol: 1 - 10 m.

Perioada de cubărit: aprilie - iulie.

Număr de ponte pe an: 1 - 2.




Regim alimentar: Larve şi adulţi de insecte.

Fructe mici şi suculente de la arbuşti şi vâsc.

Primăvara în locurile de rotit ale cocoşului de

munte sturzul de vâsc începe să cânte cu mult

înainte de luminatul de zi, fiind astfel primul

cântăreţ al pădurii.

53




zbor local la o înalţime cuprinsă între 10-100m, iar

distanţa consemnată faţă de turbine fiindde

aproximativ 1000m. Specie utilizând acestă locație

pentru procurarea hranei. Au fost observate 8


54

Passer domesticus Vrabie de casă

Legendă: roşu – arealul de cuibărit;albastru –


tot cursul anului;

Regnul: Animalia

Clasa: Aves


Familia: Passeridae

Genul: Passer

Specia: P. domesticus



III.

Mărimea: 16-17 cm


Descrierea speciei: Ele sunt printre cele mai

cunoscute și mai frecvente păsări antropofile din

preajma locuințelor. Masculii au în general penajul

mai colorat de un cafeniu pătat pe spate. În rest

domină culoarea cenușie cu dungi mai închise,

femelele fiind de o culoare cenușie striată. Vrăbiile

sunt într-un număr mare în regiunile mai joase,

ajungând să trăiască pe lângă așezări omenești și

în regiuni muntoase.

Mod de cuibărit: Cuibul este construit în

spaţiu limitat sub streaşina caselor, în stâlpii de

beton; s-au găsit şi exemplare care s-au instalat în

cuiburile mari de berze. Adesea cuibăresc

împreună mai multe perechi în colonii mici.

Caracteristicile cuibului: cuibul este construit sub

forma unui manşon din crenguţe uscate, fire

vegetale, păr de animale; interiorul este căptuşit cu

ierburi fine şi pene; înălţimea faţă de sol: 1,5 – 5

m.

Perioada de cubărit: martie – august.

Număr de ponte pe an: 3 - 4.



Timp de şedere în cuib a puilor. 15 zile.

Regim alimentar: Puii sunt hrăniţi cu larve şi

adulţi cu insecte. Adulţii consumă seminţe, fructe

şi muguri de arbori sau arbuşti, adesea consumă

resturi menajere.

55




zbor foarte scurt la o înalţime cuprinsă între 0-10

m, iar distanţa consemnată faţă de turbine fiind de


pentrucuibărit și creșterea puilor. Au fost

observate 17 exemplare pe amplasamentul celor

două turbine.

56

Sitta europaea Ţiclean

Legendă: roşu: areal de cuibărit, mov:

prezenţa speciei în tot cursul anului, albastru:

cartier de iernare;

Regnul: Animalia

Clasa: Aves


Familia: Sittidae

Genul: Sitta

Specia: S. europaea

Marimea: 14 cm


Descrierea speciei: Sunt asemănători la

corp cu piţigoii numai că au picioarele şi

ciocul mai puternice. Sunt adevăraţi alpinişti

pe scoarta copacilor pe care se deplasează cu

mare uşurinţă atât cu capul în sus cât şi cu

capul în jos. Îi putem întâlni şi în parcurile

oraşelor unde sunt mereu o prezenţa foarte

agreabilă pentru privirile trecătorilor.

Atât femela cât şi masculul au aceleaşi

dimensiuni şi aceeaşi îmbrăcăminte. Pe cap

şi pe spate penajul este de culoare gri-

albăstrui. Vârfurile aripilor sunt brune cu

nuanţe de alb iar pe burtă sunt de culoare

arămie. Pe obraji şi sub cioc sunt de culoare

albă iar în dreptul ochilor vedem o dungă

neagră care se prelungeşte până pe spate.

Mod de cuibarit: În scorburile arborilor

bătrâni din păduri, începând din lunci şi până

la munte; ocupă uneori şi scorburile

artificiale.

Caracteristicile cuibului: intrarea scorburii

este căptuşită uneori cu pământ. Culcuşul

este simplu din câteva frunze uscate sau

resturi de lemn putrezit; înălţimea faţă de sol:

1 – 4 m.

Perioada de cubărit: aprilie – iunie.

Număr de ponte pe an: 1 rareori 2.

Număr de ouă în pontă: 6 – 9 (max. 13).



Regim alimentar: Ţicleanul este o pasăre

foarte inteligentă; introduce seminţe în

crăpăturile copacilor pe care apoi le sparge în

57

voie. Hrana ţiclenului este omnivoră.

Consumă cu mare placere insecte dar şi

seminţe.

Date constatate privind prezența

specie în arealul studiat: Această

specie a fost identificată pe amplasamentul

zonei de interes, în zbor local la o înalţime

cuprinsă între 0-10 m, iar distanţa

consemnată faţă de turbine fiindde

aproximativ 1000m. Specie utilizând acestă

locație în scopul deplasării locale. Au fost

observate 10 exemplare pe amplasamentul


58

Turdus merula Mierlă


prezenţa speciei în tot cursul anului,

albastru: cartier de iernare;

Regnul: Animalia

Clasa: Aves


Familia: Turdidae

Genul: Turdus

Specia: T. merula

Statut european: Este inclusă în Directiva

Păsări, Anexa II-2 şi în Anexa III Convenţia de la

Berna şi Anexa II Convenţia de la Bonn. Pe plan

european este considerată o specie stabilă, fiind

inclusă în categoria NonSPEC-E (specii concentrate

în Europa şi care au un statut favorabil).

Marimea: 24 cm

Categorie fenologică: Parţial migratoare şi

sedentară

Descrierea speciei: Este relativ des întâlnită în

ţara noastră, în pădurile joase şi de deal dar şi în

pădurile montane de foioase, de obicei în apropierea

apelor. Este destul de des întâlnită şi în parcurile

mari ale oraşelor acolo unde a reuşit să se adapteze

cu succes. În general, exemplarele de mierlă de la

noi sunt sedentare sau pot migra pe distanţe scurte,

de la munte în zonele mai joase. În anotimpul rece

vin la noi să ierneze sau doar în pasaj şi exemplare

din N Europei.

Masculul este complet negru iar femela are nuanţe

brune-cafenii. Ciocul este de culoare portocalie.

Tinerii au o coloraţie asemănătoare cu a femelelor

însă au ciocul şi picioarele negricioase. Masculii

imaturi pot avea un penaj negru cu nuanţe maronii.

Mod de cuibarit: Mierla îşi face cuibul aproape

de sol, în tufişuri şi boschete, unde depune începând

cu luna aprile 4-5 ouă de culoare verzui cu picăţele.

Perioada de incubaţie este de 15 zile şi în fiecare an

sunt scoase 2-3 serii de pui.

Regim alimentar: Mierla se hrăneşte în general

cu hrană de natură animală, de regulă insecte şi

larve dar şi cu hrană de natură vegetală constânt în

anumite fructe şi seminţe.

59


arealul studiat: Această specie a fost


staționând la o înalţime cuprinsă între 0-10, 10-100

m, iar distanţa consemnată faţă de turbine fiind de


pentrucuibărit și creșterea puilor. Au fost observate

19 exemplare pe amplasamentul celor două turbine.

60

ORDINUL CICONIIFORMES

Ciconia ciconia Barza albă

Legendă: roşu- arealul de cuibărit, albastru –

cartier de iernare, galben-zone de migraţie

intensă;

Regnul: Animalia

Clasa: Aves

Ordinul: Ciconiiformes

Familia: Ciconiidae

Genul: Ciconia

Specia: C. ciconia

Statut european: specie vulnerabilă. Categoria

SPEC: 2. Inclusă în Directiva Păsări, Anexa 1;

Convenţia de la Berna, Anexa II; convenţia de la

Bonn, Anexa II.

Mărimea: 110 cm.


Descrierea speciei: Pasăre de talie mare din

ornitofauna ţării care s-a apropiat de om şi işi

construieşte cuibul în vecinătatea noastră. Nu

poate fi confundată cu nici o altă pasăre: are

picioare lungi şi un cioc roşu, penele corpului sunt

albe, iar remigele negre. Diferenţele dintre sexe

sunt aproape inexistente: în general masculul este

mai mare (în medie 3,8 kg) decât femela (3,3 kg).

Puii au la început ciocul şi picioarele negre. Mai

târziu, picioarele devin roşii-maronii, iar de la

vârsta de nouă săptămâni culoarea ciocului se

pigmenteză treptat în roşu. Pentru o perioadă de

timp, însă, se va mai păstra la vârful ciocului

culoarea neagră. Barza albă poate fi recunoscută

uşor şi în zbor: are gâtul şi picioarele întinse, spre

deosebire de stârci, la care în zbor gâtul este

întotdeauna strâns în formă de „S”.

Mod de cuibărit: Acesta este amplasat pe un

loc însorit şi înalt cu o vedere bună asupra zonelor

de hrănire. Este construit din crengi, rădăcini,

pământ şi este căptuşit cu paie, fân, iarbă, bălegar,

uneori şi cu hârtie şi cârpe. În cursul anilor, în

urma reparaţilor, poate să ajungă la mărimi

impresionante atingând un diametru de 1-1,5 m, o

înălţime de până la 2 m şi o greutate de 1-2 tone.

Un cuib nou poate fi construit de perechea de

berze în jur de 8 zile. Deobicei, perechea foloseşte

mai mulţi ani la rând acelaşi cuib.

61

Regim alimentar: Se hrănește cu broaște,

pești, insecte, viermi.




zbor spre Domoglet – Valea Cernei, la o înalţime

de peste 100 m şi distanţa consemnată faţă de

turbine fiind de aproximativ 1000m, specia

utilizând acestă locaţie pentru migraţia sezonieră.

Au fost identificate 6 exemplare pe


62

Ciconia nigra Barza neagră


zone de migraţie intensă; mov - prezenţa

speciei în tot cursul anului;

Regnul: Animalia

Clasa: Aves

Ordinul: Ciconiiformes

Familia: Ciconidae

Genul: Ciconia

Specia: C. nigra

Mărimea: 100-110 cm


Descrierea speciei: Barza neagră are penajul

aproape complet negru, cu reflexii metalice verzi

şi violete. Doar abdomenul este alb. Picioarele şi

ciocul sunt lungi, cu o coloraţie roşie-portocalie

puternică. Exemplarele tinere au ciocul negricios

iar picioarele gălbui. Lungimea corpului este de

90-100 cm, anvergura aripilor de 1,1 - 1,45 cm iar

greutatea de 2,5 - 3 kg.

Mod de cuibărit: De regulă, berzele negre îşi

fac cuibul la înalţime în copacii bătrâni şi mai rar

pe stânci, în locuri greu accesibile. Pot ocupa şi

cuiburile părăsite ale unor răpitoare mari. Cuibul

este o structură masivă de crengi de diferite

mărimi. Femela depune 2-4 ouă într-o singură

serie pe an. Perioada de incubaţie este de

aproximativ 30 de zile. Ambii părinţi participă la

creşterea puilor care au penajul gata de zbor după

aproximativ 60 de zile.

Regim alimentar: Barza neagră se hrăneşte cu

peşti, insecte, broaşte, şerpi pe care le prinde

mergând încet prin apa puţin adâncă sau prin

terenurile mlăştinoase.




zbor planar, la o înalţime cuprinsă între 10-100m,



pentru deplasarea locală şi posibil cuibărit.

A fost identificat 1exemplar pe amplasamentul de

interes.

63

ORDINUL FALCONIFORMES

Circaetus gallicus Şerpar

Legendă: roşu- arealul de cuibărit,


Regnul: Animalia

Clasa: Aves

Ordinul: Falconiformes

Familia: Accipitridae

Genul: Circaetus

Specia: C. gallicus

Mărimea: 66- 70 cm.


Descrierea speciei: Partea superioară a corpului

este brună, parte ventrală deschisă la culoare (albă) cu

dungi longitudinale. Pe flancuri şi pe tibii, penele sunt

pătate cu brun. Coada bandată. Treimea anterioară a

corpului (cap, piept, până la nivelul abdomenului)

brune. Aripile sunt lungi cu capătul distal al remigelor

negru (ori brun întunecat spre negru).

Specie diurnă.

Mod de cuibărit: Pasăre clocitoare în toată ţara. Se

reproduce în perioada aprilie-iulie, construindu-şi în

fiecare an alt cuib plasat de regulă în arborii înalţi din

liziere sau rărişti. O particularitate a speciei este aceea

că depune un singur ou ceea ce în condiţiile actuale

poate reverbera negativ în rata natalităţii realizate; ne

pronunţăm astfel deoarece o a doua pontă de inlocuire

este puţin probabilă. Oul este oval, alb, mat, indirect

pătat prin contact cu resturile organice rămase (chiar

dacă numai temporar) în cuib. Maturitatea sexuală o

atinge la 3-4 ani.

Regim alimentar: Carnivor. Se hrăneşte cu

amfibieni şi reptile, ophidieni, de unde i se trage şi

numele.



amplasamentul zonei de interes, în zbor planar la o

înalţime cuprinsă între 10-100m, iar distanţa

consemnată faţă de turbine fiindde aproximativ 300m.

Specie utilizând acestă locațieîn scoplul deplasării

locale. Au fost observate 2 exemplare pe


64

Aquila pomarina Acvila tipăţătoare mică



Regnul: Animalia

Clasa: Aves



Genul: Aquila

Specia: A. pomarina

Mărimea: 57 - 64 cm.

Categorie fenologică: Oaspete de vară.

Descrierea specie: Adultul maro-închis, cu supraalarele

mici şi mijlocii de o nuanţa evident mai deschisă, chiar maro-

galben-sura, cap maro deschis; o pată deschisă deasupra bazei

remigelor primare interioare şi o culoare deschisă pe

supracodale. Juvenilul este puţin mai închis, în special pe

cap, dar prezintă un contrast asemanator între supraalare şi

restul aripii. Mai puţin pătată decât specia anterioară,

juvenilul are o dungă foarte îngustă de-a lungul vârfurilor

supraalarelor. O pată mică deschisă. Siluetă şi zbor

asemanatoare cu alei acvilei ţipătoare mari. Subalare de o

culoare ciocolatie, în mod normal mai deschise şi niciodată

mai închise decât remingele. Penajul gambei mai puţin

abundent. Strigatele nu atât de sonore ca cele ale acvilei

tipătoare mari.

Mod de cuibărit: Cuibăreşte în arborii din pădurile

bătrâne şi îşi amplasează cuibul în coroanele înalte.

Caracteristicile cuibului: foloseşte acelaşi cuib mai mulţi

ani, completându-l, cuibul este construit din bucăţi de

ramuri; interiorul este căptuşit cu iarbă, frunze şi

crenguţe fine; înălţimea faţă de sol: 20 - 25 m.

Perioada de cubărit: aprilie – mai.




Timp de şedere în cuib a puilor: 50 - 55 zile.

Regim alimentar: Mamifere, păsări, reptile,

batracieni dar şi insecte mari şi hoituri.



amplasamentul zonei de interes, observată în zbor local

la o înalţime cuprinsă între 10-100 m, iar distanţa


Specie utilizând acestă locație pentru cuibărit. Au fost

observate 3 exemplare pe amplasamentul celor două

turbine.

65

Buteo buteo Şorecar

Legenda: rosu – arealul de cuibărit, galben-

zone de migraţie intensă; albastru – vartier


cursul anului;

Regnul: Animalia

Clasa: Aves



Genul: Buteo

Specia: B. buteo



II; Convenţia de la Bonn, Anexa II.

Mărimea: 46-58 cm


Descrierea speciei: Anvergura aripiilor este

între 110 - 132 cm. Constituţie solidă, gât scurt, cap

relativ mare, aripi late şi coada de lungime mijlocie.

Culoarea penajului variază de la maroniu închis

până la aproape alb, cel mai des fiind intermediar cu

nuanţe de maro. Pe piept coloritul este mai deschis.

Remigele aripilor pe partea inferioara sunt alb-

murdare. Picioarele sunt galbene.

Mod de cuibărit: La începutul lunii martie

perechea începe construcţia cuibului în care femela

depune 2 – 4 ouă. După 30-35 zile puii eclozează,

părăsind cuibul după 45 de zile.

Regim alimentar: Se hrăneşte cu şoareci de

câmp, şobolani, hârciogi, pe care le procură de pe

terenurile agricole fiind o pasăre folositoare.



pe amplasamentul zonei de interes, observată în

zbor spre Valea Dunării la o înalţime de 100 m, iar

distanţa consemnată faţă de turbine fiindde


în scopul migrației sezoniere. Au fost observate 67

de exemplare pe amplasamentul celor două turbine

66

Falco tinunculus Vânturel de seară


galben-zone de migraţie intensă; albastru

– cartier de iernare, mov - prezenţa

speciei în tot cursul anului;

Regnul: Animalia

Clasa: Aves


Familia: Falconidae

Genul: Falco

Specia: F. tinnunculus


SPEC: 3. Inclusă în Convenţia de la Berna, Anexa II;

Convenţia de la Bonn, Anexa II.

Mărimea: 32-38 cm


Descrierea speciei: Este un şoim mic, de

aproximativ 35 cm, la care masculul este cărămiziu cu

pete întunecate pe spate şi abdomenul gălbui-roșcat de

asemenea maculat, mai are o mică mustaţă neagră, o

bandă neagră lângă vârful alb al cozii, negre fiind şi

vârfurile aripilor. Capul şi coada sunt cenuşii-

albăstrui. Femela este complet roşcată, pe spate cu

benzi late negre care se continuă şi pe coadă. Ventral,

ded dedesubt, este colorată gălbui-roşcat, suprafaţă

presărată cu pete lunguieţe; nu are capul cenuşiu-

albăstrui ca masculul dar are mustaţă, mică şi

intunecată.

Mod de cuibărit: Nu îşi construiesc singuri

cuiburile, ci le folosesc pe cele părăsite ale gaiţelor

sau pe ale ciorilor din vârfurile copacilor, de pe stânci,

din clopotniţe sau alte clădiri inalte.

Prin martie-aprilie femela depune 3-6 ouă pe care le

cloceşte cam o lună, masculul fiind responsabil cu

aducerea hranei la cuib, situaţie care se prelungeşte

încă o vreme după ce puii ies din ou. Mai apoi, puii

sunt hrăniţi de ambii părinţi. Familia stă împreună 4-5

săptămâni, timp în care puii învaţă să se hrănească şi

să zboare. Puii ajung la maturitate sexuală în sezonul

următor de cuibărit.

Regim alimentar: Se hrăneşte cu şoareci de câmp

67

pe care îi vânează într-o manieră caracteristică speciei,

zboară pe loc (adică „bate vântul'', de unde şi numele

de vânturél),deasupra zonelor în care detectează

şoarecii şi la momentul potrivit se prăvale asupra

prăzii. Mai consumă cu plăcere şi insecte, reptile sau

păsări mici.



pe amplasamentul zonei de interes, observată în zbor

foarte scurt la o înalţime cuprinsă între 0-10 m, iar



pentru cuibărit și creșterea puilor. Au fost observate

37 de exemplare pe amplasamentul celor două turbine.

68

Aquila clanga Acvila țipătoare mare


zone de migraţie intensă, albastru – cartier

de iernare;

Regnul: Animalia

Clasa: Aves



Genul: Aquila

Specia: A. clanga

Mărimea: 60-69 cm

Categorie fenologică: Specie de pasaj

Descrierea speciei:. Aripile sunt arcuite tipic în

jos când aluneca prin aer. Penele capului şi aripilor

sunt de un maro foarte iîchis şi contrastează cu

penajul în general maro. Juvenilii au coloritul pătat

pe un fond brun închis iar acoperirile aripilor şi

remijele secundare sunt terminate cu o pata albă,

mai mare sau mai mică ce formează pe aripi două

bande deschise, vizibile de la distanţă.

Mod de cuibărit: Femela depune 1-3 ouă într-

un cuib construit în copaci în apropierea unei ape.

Cuibăreşte în estul Europei şi în Asia, până la Marea

Japoniei. Puii au pete albe pe aripi.

Regim alimentar: Hrana este formată din

mamifere mici, păsări mici şi medii, reptile şi

amfibieni.



pe amplasamentul zonei de interes, observată în

zbor local spre zona împădurită la o înalţime

cuprinsă între 10-100 m, iar distanţa consemnată

faţă de turbine fiindde aproximativ 800m. Specie

utilizând acestă locație pentru cuibărit. Au fost

observat 1 exemplar pe amplasamentul celor două

turbine

69

Accipiter brevipes Uliu cu picioare scurte



Regnul: Animalia

Clasa: Aves



Genul: Accipiter

Specia: A. brevipes

Mărimea: 32-39 cm


Descrierea speciei: Migrează în stoluri. Foarte

asemănător cu uliul păsărar. Totuşi, masculul are vârfurile

aripilor întunecate, contrastând cu culoarea albă a restului

aripii supraalarele de un gri-albastru mai deschis; la fel

obrajii. Femela este şi ea deschisă la culoare dedesubt, cu

vârfurile aripilor cenuşii; nu are spranceană albă. Ambele

sexe au ochii roşu-brun. Juv. identificat prin petele mari

în şiruri longitudinale de pe piept; iris maro. Aripi mai

lungi şi mai ascuţite, prin urmare evident mai asemanător

cu şoimii.

Mod de cuibărit: Este o specie migratoare care

soseşte la noi spre sfârşitul lunii aprilie, începutul lunii

mai. Cuibul este de regulă folosit doar un singur an, în

fiecare an construind un cuib nou în apropierea celui din

anul precedent.

Femela depune o pontă care conţine 3-5 ouă de culoare

albăstrui –verzui cu stropii gri maronii, a căror incubaţie

este de 30-35 de zile. Puii eclozează în luna iunie, stând

în cuib o perioadă de cca. 40 de zile. Femela începe

clocitul imediat după depunerea primului ou. Puii după

părăsirea cuibului mai rămân în preajma acestuia,

deplasându-se pe ramurile alăturate, reintroducându-se în

cuib pentru înnoptare.

Regim alimentar: Se hrăneşte în principal cu şopârle

(are degete scurte şi groase), lăcuste.



amplasamentul zonei de interes, observată în zbor local la

o înalţime cuprinsă între 10-100m, iar distanţa

consemnată faţă de turbine fiind de aproximativ 700m.

Specie utilizând acestă locație pentru procurarea hranei.

Au fost observat 1 exemplar pe amplasamentul celor două

turbine.

70

Milvus migrans Gaie neagră


galben-zone de migraţie intensă; albastru –

cartier de iernare, mov - prezenţa speciei


Regnul: Animalia

Clasa: Aves



Genul: Milvus

Specia: M. migrans

Mărimea: 50-63 cm


Descrierea speciei: Gaia brună cunoscută şi sub

denumirea de şorliţă brună, este o pasăre de pradă

diurnă de mărime medie, caracteristică pădurilor

situate în apropierea zonelor umede. Lungimea

corpului este de 48-58 cm iar greutatea cuprinsă între

650-940 g, femela fiind cu puţin mai mare decât

masculul. Anvergura aripilor este cuprinsă între 130-

155 cm. Adulţii au înfăţişare similară. Poziţionarea

aripilor în unghi şi coada în furculiţă fac ca

identificarea să fie relativ uşoară. Este ceva mai mică

decât gaia roşie, iar furculiţa cozii este mai mică.

Mod de cuibărit: Soseşte din cartierele de iernare

în martie. La construirea cuibului participă ambii

părinţi, acesta fiind alcătuit din crengi căptuşit cu

resturi vegetale. Femela depune 2-3 ouă în a doua

jumătate a lunii aprilie, cu o dimensiune medie de

53,3 x 42,2 mm. Incubaţia durează 30-34 de zile şi

este asigurată de ambii părinţi. La pui, penele

corpului apar după 18-22 de zile. Pot sta în picioare

în cuib după 17-19 zile şi încep să dea din aripi după

27-31 de zile. După 50 de zile încep să se mute pe

crengile din preajma cuibului. Păsările pot cuibări

după cel de-al doilea an de viaţă.

Regim alimentar: Se hrăneşte cu insecte,

mamifere mici şi resturi de mamifere mari, păsări,

şerpi, broaşte şi peşti.



amplasamentul zonei de interes, observată în zbor planar

la o înalţime cuprinsă între 10-100 m, iar distanţa


Specie utilizând acestă locație pentru breeding. Au fost

observat 1 exemplar pe amplasamentul celor două turbine.

71

Circus pygargus Erete sur



Regnul: Animalia

Clasa: Aves



Genul: Circus

Specia: C. pygargus

Mărimea: 41-47 cm


Descrierea speciei: Eretele sur este o specie

caracteristică zonelor deschise, stepelor uscate,

terenurilor agricole din preajma râurilor, lacurilor sau

mărilor. Lungimea corpului este de 39-50 cm (coada

16-18 cm) şi are o greutate medie de 265 g pentru

mascul şi 345 g pentru femelă. Anvergura aripilor

este cuprinsă între 96-116 cm. Este cel mai mic

dintre ereţi. Spre deosebire de celelalte specii de

erete, la aceasta apare atât la mascul cât şi la femelă

câte o dungă neagră pe ambele părţi ale aripii.

Masculul, spre deosebire de celelalte specii de erete,

are un penaj gri mai închis. Femela este maro.

Mod de cuibărit: Cuibul folosit doar un sezon

este construit de femelă în vegetaţie înaltă, din paie şi

iarbă. Femela depune 3-5 ouă în luna mai, cu o

dimensiune medie de 40,5 x 31,6 mm. Incubaţia

durează 27-40 de zile şi este asigurată de femelă,

care este hrănită de mascul în tot acest timp.

Masculul hrăneşte femela de 5-6 ori pe zi în perioada

incubării şi de 7-10 ori pe zi după eclozarea puilor.

Puii devin zburători la 28-42 de zile, dar rămân

dependenţi de părinţi pentru încă 14 zile.

Regim alimentar: Se hrăneşte cu mamifere,

păsări, broaşte, şopârle şi insecte.




înalţime cuprinsă între 0-10, 10-100m, iar distanţa

consemnată faţă de turbine fiindde aproximativ


procurarea hranei. Au fost observat 1 exemplar pe


72

Falco peregrinus Şoim călător


prezenţa speciei în tot cursul anului, albastru:

cartier de iernare;

Regnul: Animalia

Clasa: Aves


Familia: Falconidae

Genul: Falco

Specia: F. peregrinus

Marimea: 36 – 48 cm.

Categorie fenologică: Sedentară şi oaspete

de iarna

Descrierea speciei: Şoimul călător este cel

mai rapid animal de pe planetă. Are capul

negricios cu „mustaţă” vizibilă şi bine

conturată, spatele şi dosul aripii fiind cenuşii.

Obrazul, guşa şi gâtul sunt albe, iar abdomenul

este albicios cu striuri transversale negricioase.

Juvenilii au pete longitudinale pe abdomen,

spatele şi capul având un colorit bruniu. Zborul

este rapid, cu bătăi de aripi viguroase, de multe

ori capturându-şi prada prin efectuarea de

picaje spectaculoase. Strigătul de alarmă este

un “checheche…” sau “chichichi.

Mod de cuibarit: Aceștia își construiesc

cuibul pe vârfurile stâncoase, inabordabile.

Cuplul este unit pe viață și revine frecvent la

același cuib. Scobitura din stâncă, potrivită

clocitului, trebuie să asigure spațiu suficient

chiar și pentru patru pui și nu trebuie să fie în

raza de acțiune a prădătorilor. Depunerea

ouălor începe la sfârșitul lunii martie. Femela

depune 3-5 ouă pe care le clocește timp de o

lună. Puii părăsesc cuibul la vârsta de 5

săptămâni, dar devin independenți față de

părinții lor la vârsta de 2 luni. Dacă

supraviețuiesc dușmanilor lor (frigului sau

bufniței), atunci pot trăi 25 de ani.

Habitat: Zone stâncoase, maluri abrupte,

păduri diverse, terenuri deschise, uneori

localităţi etc.

Regim alimentar: Păsări de talie foarte

73

variată.


specie în arealul studiat: Această specie a

fost identificată pe amplasamentul zonei de

interes, observată în zbor local la o înalţime

cuprinsă între 0-10 m, iar distanţa consemnată

faţă de turbine fiind de aproximativ 300m.

Specie utilizând acestă locație pentru migrația

sezonieră. Au fost observate 3 exemplare pe


74

ORDINUL PICIFORMES

Dendrocopus major Ciocănitoare pestriţă mare

Legendă: roşu – arealul de cuibărit,albastru –


tot cursul anului;

Regnul: Animalia

Clasa: Aves

Ordinul: Piciformes

Familia: Picidae

Genul: Dendrocopus

Specia: D. major

Mărimea: 23 cm


Descrierea speciei: Ciocănitorile sunt

aproximativ de mărimea unui graur. Lungimea de

la cioc la coadă a acestor păsări este de 22 - 23

centimetri, iar anvergura aripilor este de 34 - 39

centimetri. Au penajul negru care contrastează cu

alb la umeri şi posedă o pată roşie sub coadă.

Masculii au o pată roşie şi pe ceafă. Exemplarele

tinere au în jurul capului o coroniţă de culoare

roşie, pete alb-tarcate pe umeri, deci coloritul lor

nu diferă foarte mult de cel al adulţilor. Sunetul

lor de tobosar este un mijloc foarte bun de a se

identifica şi are aceleaşi funcţii ca trilurile altor

păsări care îşi fac cunoscut teritoriul, asta

deoarece ciocănitorile nu emit sunete vocale

specifice. Aceste păsări au fost asociate cu apa, iar

ciocănitul lor era considerat un prevestitor al

ploii. Ciocănitorile lovesc scoarţa copacilor cu

ciocul cu o frecvenţă mai mare de 40 de bătăi pe

secundă. Au craniul armat suplimentar astfel încât

forţele de impact nu afectează creierul, foarte bine

căptuşit în cutia craniană. Penele din coada lor

sunt rigide şi cu ajutorul acestora se sprijină atunci

când se prind vertical de scoarţa copacilor.

Geometria ghearelor le ajută fiind dispuse opus

două câte două în faţă şi în spate (picioare

zigodactile). Ciocănitorile se pot deplasa vertical

pe scoarţa copacilor.

Mod de cuibărit: Această ciocănitoare este

printre cele mai adaptabile specii de ciocănitori.

Ele trăiesc în diferite habitate atât timp cât acestea

conţin copaci, de aici şi gradul mare de răspândire

pe teritoriul Europei. Ele preferă în special stejarii

şi carpenii şi sunt cel mai des întâlnite în astfel de

75

păduri, dar şi în parcuri şi grădini. Ciocănitorile

pot fi văzute chiar şi în mijlocul oraşelor atâta

timp cât acolo se gasesc copaci suficient de înalţi.

Ciocănitorile cuibăresc în copaci bătrâni în

trunchiul cărora îşi sculptează cuibul. În cuiburi

ciocănitorile folosesc ca aşternut talaj.

Ciocănitorile depun o singură serie de ouă, între 4

si 7 la număr, de culoare albă şi un aspect lucios.

Perioada de incubaţie este cuprinsă între 10 şi 13

zile. Ciocănitorile trăiesc o perioadă de până la 10

ani, dar în fiecare an acestea is sculptează cuiburi

noi. Acest lucru ajută foarte mult celelalte specii

care cuibăresc în acelaşi mod.

Regim alimentar: Ciocănitorile au nevoie de

copaci mari pentru a cuibări şi a le susţine nevoia

de hrană. În cazul în care astfel de copaci dispar

din pădurile în care aceste ciocănitori locuiesc

rezultatele vis-a-vis de numărul de ciocănitori pot

fi severe. Acestea sondează scoarţa copacilor în

căutare de insecte şi larve şi îşi folosesc limba

lungă şi lipicioasă pentru a le extrage.

Ciocănitorile se mai hrănesc şi cu seva copacilor,

nuci, fructe de pădure, seminţe, mai ales în timpul

iernii, iar primăvara se vor hrăni chiar cu ouăle şi

puii altor specii de păsări direct din cuiburile

acestora. De obicei ciocănitorile nu sunt văzute la

nivelul solului în schimb apar din ce în ce mai des

la hrănitori şi la adăpatori unde mănâncă cu

plăcere alune şi seminţe de floarea soarelui.




observată staționând la o înalţime cuprinsă între

10-100m, iar distanţa consemnată faţă de turbine

fiindde aproximativ 100m. Specie utilizând acestă

locație pentru procurarea hranei. Au fost observate

16 exemplare pe amplasamentul celor două

turbine.

76

Picus canus Ciocănitoare verzuie

Legendă: mov - prezenţa speciei în tot cursul

anului, albastru – cartier de iernat, roşu – arealul

de cuibărit;

Regnul: Animalia

Clasa: Aves

Ordinul: Piciformes

Familia: Picidae

Genul: Picus

Specia: P. canus

Mărimea: 27 cm.

Categorie fenologică: Sedentară.

Descrierea speciei: Sperioasă şi prudentă.

Primăvara îşi semnalează prezenţa cu strigătul,

dar vara este greu de găsit. Toamna şi iarna se

îndreapta spre localităţi. Se aseamănă

cu ghinoaia verde, dar este ceva mai mică şi are

cap mai gri, cu mai puţin negru şi cu mai puţin

roşu. Masculul are roşu doar pe partea frontală a

capului, femela deloc. Juv. este asemanător cu

femela, cu pete vagi doar pe abdomen, juv.

mascul are puţin roşu pe frunte.

Mod de cuibărit: În scorburile din arborii

situaţi în pădurile de foioase sau mixte bătrâne

(peste 100 ani).

Caracteristicile cuibului: diametrul intrării: 60

mm; adâncimea scorburii: 25 - 30 cm; diametrul

scorburii: 12 - 15 cm; înălţimea faţă de sol: 3 - 5

m

Perioada de cubărit: mai – iunie.


Număr de ouă în pontă: 5 - 6 (max. 10).



Regim alimentar: Ouă, larve şi pupe de

insecte. Adesea furnici. Fructe şi seminţe.

Aceste ciocănitori au obiceiul de a consuma

furnici scormonind furnicarele.

77


specie în arealul studiat: Această specie a

fost identificată pe amplasamentul zonei de

interes, observată în zbor local la o înalţime

cuprinsă între 10-100m, iar distanţa consemnată

faţă de turbine fiind între 500-1000m. Specie

utilizând acestă locație pentru procurarea

hranei. Au fost observate 6 exemplare pe


78

Picus viridis Ghinoaie verde




Regnul: Animalia

Clasa: Aves

Ordinul: Piciformes

Familia: Picidae

Genul:Picus

Specia: P. viridis

Mărimea: 30 cm


Descrierea speciei: Capul lor este relativ mare cu un cioc puternic,

conic, ascuțit care are muchii în lungul său,

reprezentând o un fel de daltă adaptată pentru cioplit

lemnul arborilor în căutarea hranei sau pentru

crearea unei scorburii de cuibărit. Au o limba

cilindrică, foarte lungă, protractilă, care poate fi

scoasă foarte mult, permițând scoaterea insectelor și

a larvelor lor din galeriile săpate de acestea în lemnul

arborilor. Penele cozii sunt etajate, foarte rigide și

servesc la sprijinul corpului păsării atunci când se

cațără sau când scobesc scoarța arborilor. Sunt slab

zburătoare și au aripi rotunjite. Coloritul penajului

este viu.

Mod de cuibărit: În scorburile arborilor bătrâni

din pădurile de foioase. Caracteristicile cuibului:

diametrul intrării: 65 mm; adâncimea scorburii: 25-

30 cm; diametrul scorburii: 15-20 cm; înălţimea faţă

de sol: 1-15 m

Perioada de cubărit: mai – iunie.


Număr de ouă în pontă: 5 - 6 (max. 9).



Regim alimentar: Ouă, larve şi pupe de insecte.

Unii indivizi preferă furnicile. Culeg adesea larve de

pe sol.



pe amplasamentul zonei de interes, observată în zbor

local la o înalţime cuprinsă între 0-10, 10-100m, iar

distanţa consemnată faţă de turbine fiind între 500-


procurarea hranei/breeding. Au fost observate 9


79

ORDINUL CUCULIFORMES

Cuculus canorus Cuc

Legendă: rosu – arealul de cuibărit;

Regnul: Animalia

Clasa: Aves

Ordinul: Cuculiformes

Familia: Cuculidae

Genul: Cuculus

Specia: C. canorus

Mărimea: 33 cm


Descrierea speciei: Specie destul de comună în

toate tipurile de habitate, mai ales în păduri, de la

câmpie până la munte. Caracteristicile acestor păsări

sunt culoarea cenușie și cântecul lor prin care

masculul marchează teritoriul și care se poate

asemăna cu denumirea dată păsării. Are mărimea

unui porumbel suplu (30–35 cm). La mascul, capul

și partea superioară a corpului sunt de culoare

cenușie, iar partea inferioară a corpului are o nuanță

cenușie albăstruie. Coada este lungă pestriță și

penele foarte grele.

Cucul este o pasăre migratoare, iernează în Africa

tropicală și în sudul Asiei.

Mod de cuibărit: Pasărea nu clocește, ci femela

depune ouăle în cuiburi străine care sunt de regulă

ale unor păsări cântătoare mai mici.

Regim alimentar: Cucul se hrănește în special cu

insecte, fiind printre puținele păsări care consumă și

larvele păroase de insecte, păianjeni sau melci. În

perioada împerecherii, masculul rămâne circa o

săptămână împreună cu femela.



pe amplasamentul zonei de interes, recunoscută după

cântec, staționar pe vârful copacilor la o înalţime

cuprinsă între 10-100m, iar distanţa consemnată faţă

de turbine fiindde aproximativ 1000m. Specie

utilizând acestă locație pentru breeding. Au fost

observate 30 de exemplare pe amplasamentul celor

două turbine.

80

ORDINUL CORACIIFORMES

Upupa epops Pupăză



Regnul: Animalia

Clasa: Aves

Ordinul: Coraciiformes

Familia: Upupidae

Genul: Upupa

Specia: U. epops



II.

Mărimea: 28-29 cm


Descrierea speciei: Penajul este similar la

ambele sexe. Pupăza are coloritul viu similar, brun

deschis roșcat pe cap, piept și partea anterioară a

spinării. Aripile sunt rotunjite la capăt,

negricioase, cu dungi transversale albe. Dungile

alb-negre ale pupezei sunt prezente și sub aripi,

fiind mai vizibile în zbor. Coada este relativ lungă,

neagră, barată spre bază de o bandă albă. Pe cap

poartă o creastă (moț) erectilă de pene roșcate sau

portocalii, ale căror vârfuri sunt pătate cu negru: în

funcție de împrejurări, creasta poate fi răsfirată ca

un evantai sau strâns lipită de creștet. Ciocul, cu

totul aparte, este cafeniu deschis, lung, curbat în

jos, îngust și ascuțit la vârf. Picioarele sunt cenușii

și potrivit de lungi, pupăza fiind o pasăre mai mult

terestră. Cele două degete externe sunt unite

printr-o pieliță pe o anumită porțiune.

Mod de cuibărit: Cuibărește în scorburi de

arbori sau găuri de stâncă, în ziduri dărăpănate, în

cavități din sol, în grămezi de pietre, stive de

lemne, uneori și în cutii construite special pentru

păsări (cuiburi artificiale). Cuibul este simplu, fără

așternut special, este slab conturat și căptușit

sărăcăcios cu plante, pene, lână, cârpe etc. Are

miros neplăcut datorită excrementelor semilichide

ce se adună aici în perioada creșterii puilor.

Ponta

Femela depune pe fundul de rumeguș al scorburii

5-8 ouă, începând de la sfârșitul lui aprilie până la

începutul lui mai. Ouăle sunt eliptice, netede,

81

mate, uneori punctate cu pori evidenți, colorate

cenușii, gălbui, oliv sau verzui spre cafeniu. Coaja

se pătează în cuib.

Incubația

Incubația durează 16-19 zile. Clocitul începe

înaintea încheierii pontei și este asigurat de

femelă. În perioada clocitului, masculul îi aduce

de mâncare. Femela părăsește cuibul doar seara și

dimineață pentru scurt timp. Cât clocește, la

femelă se dezvoltă glanda uleioasă de la baza

cozii, din care, în caz de primejdie, se proiectează

un lichid brun-negricios, cu un miros insuportabil

nu numai pentru om, dar și pentru dușmanii săi

obișnuiți, micile mamifere carnivore. Pe an, are

loc o singură clocire, mai rar două.

Puii

Puii sunt nidicoli, adică golași și sunt acoperiți de

femelă. Puii se acoperă curând de puf și apoi de

pene; puful este lung și sărăcăcios, alb-cenușiu.

Puii au gâtlejul roșu, ciocul scurt, drept și gros,

gri-albastru cu îngroșare albă; încă de mici, ei iși

pot desfășura în cuib creasta în formă de evantai.

Ciocul puilor ajunge la lungimea normală abia

după un an. Puii sunt hrăniți la început numai cu

ceea ce le aduce masculul; mai târziu ambii

părinții asigură hrănirea.. După 28-30 de zile puii

sunt capabili de zbor și părăsesc cuibul. Părinții

continuă să-i mai hrănească încă mult timp.

Regim alimentar: Hrana pupezei constă din

insecte și larvele lor, viermi (viermi de pământ

etc.), păianjeni, melci, limacși, miriapode, pe care

le capturează la suprafața solului cu ciocul lor

lung sau de sub crusta pământului prin bătăi repezi

de cioc.




observată în zbor local ți staționară pe arbori la o




hranei și în scopul depasării locale. Au fost

observate 20 de exemplare pe amplasamentul


82

Merops apiaster Albinărel, Prigorie

Legenda: roşu – arealul de cuibărit, galben-


Regnul: Animalia

Clasa: Aves

Ordinul: Coraciiformes

Familia: Meropidae

Genul: Merops

Specia: M. apiaster



II; Convenţia de la Bonn, Anexa II.

Mărimea: 28 cm


Descrierea specie: Se remarcă printr-un cioc

lung, subţire şi uşor înconvoiat, aripi lungi şi

ascuţite, picioare scurte şi slabe şi printr-un penaj

divers şi viu colorat. Aduce la înfăţişare cu o

mierlă, fiind, însă, mai zveltă decât aceasta, cu

pliscul mai lung, mai fin şi mai subţire şi cu

coada, de asemenea, mai lungă. Diferenţa între

masculi şi femele este greu de observat la prigorii,

fiecare sex comportându-se aproximativ

asemanător: confecţionarea galeriilor, ca şi

clocitul se fac, cu schimbul, de către ambii

parteneri.

Mod de cuibărit: Galeriile sunt confecţionate

în vederea clocitului. Prigoriile sapă cu ciocul în

malurile lutoase, iar pământul este dat afară cu

picioarele. Pot săpa în adancime până la 2m. La

capăt galeria se lărgeşte, formând una sau două

camere, dedicate clocitului. Timpul necesar

execuţiei este de 10 zile. Şapte zile mai târziu, cei

doi parteneri încep să clocească, înlocuindu-se la

fiecare 15-20 min. Durata de clocire este de 22 de

zile, femela depunând 5 până la 7 ouă, pe un pat

de ingluvii.

Regim alimentar: Se hrăneşte în special cu

viespi şi albine, nefiind afectate de veninul

acestora. Îşi urmareşte prada, prin deplasarea

capului, fixând-o frontal cu multă precizie.

83

Prigoria este una dintre puţinele păsări care se pot

uita drept înainte cu ambii ochi, peste vârful

ciocului. Odată prinsă, insecta este lovită mortal,

apoi fărămiţată şi înghiţită. Mişcarea bruscă pe

care o execută pentru a-şi anihila prada este una

instinctivă, fapt pentru care se poate produce şi în

gol, ca de pildă, în timpul dansului nupţial.




observată în zbor local la o înalţime cuprinsă între

0-10, 10-100m, iar distanţa consemnată faţă de

turbine fiind între 500-1000m. Specie utilizând

acestă locație pentru procurarea hranei/breeding.

Au fost observate 82 de exemplare pe


84

8. ANALIZA STATISTICĂ

Numărul de specii de păsări observate în cursul monitorizării este de 54. Din punct de

vedere fenologic acestea au fost grupate astfel (Fig. 4).

- sedentare: 18 specii

- parţial migratoare: 6 specii

- oaspeţi de vară: 23 specii

- oaspeţi de iarnă: 4 specii

- specii de pasaj: 3 specii

Figura 4. Evidenţierea din punct de vedere fenologic a categoriilor de specii de păsări

identificate în zona amplasamentului

Figura 5. Evidenţierea speciilor de păsări identificate în zona amplasamentului pe

Ordine

85

Lista sistematică a speciilor de păsări observate până în prezent, pe amplasamentul

Parcului Eolian Topleț cuprinde 22 de familii și 6 ordine.

Cele mai reprezentative au fost speciile din Ordinul Passeriformes, cu familiile

Corcidae, Muscicapidae, Turdidae. Mai apoi a urmat Ordinul Falconiformes, cu familiile

Accipitridae și Falconidae. Într-un procent mai mic Ordinul Picifermes cu Familia Picidae,

Ordinul Coraciiformes și Ciconiiformes cu un procent de 4%, iar într-un procent de 2 %

Ordinul Cuculiformes cu familia Cuculidae.

Abundenţa (A)

Reprezintă numărul total al indivizilor unei specii dintr-o anumită zonă. Acest

indicator se exprimă în valoare absolută, servind la calcularea altor tipuri de indici. În funcţie

de abundenţă, speciile pot fi rare, relativ comune, abundente, foarte abundente.

Abundenţa se poate reprezenta grafic foarte sugestiv, pe abscisă se trece numărul de

exemplare iar pe ordonată speciile. În general, în orice biocenoză există mult mai puţine

specii abundente decât specii foarte rare. Mai jos se pot observa graficele care reprezintă

abundenţa speciilor în zona de studiu.

Reprezentarea grafică pe sezoane şi luni

Figura 6. Abundenţa speciilor oaspeţi de vară

Cele mai abundente păsări oaspeţi de vară sunt reprezentate de Sturnus vulgaris

(graur), fiind observate 1212 de exemplare, Lanius collurio (sfrâncioc roşiatic), Anthus

campestris (fâsă de câmp), Motacilla alba (codobatura albă), Oenanthe oenanthe (pietrar sur).

86

Figura 7. Abundenţa speciilor sedentare

Din grafic se poate observa că cele mai abundente specii sedentare Carduelis carduelis

(sticlete), Corvus corone cornix (cioară grivă), Corvus frugilegus (cioară de semănătură).

Figura 8. Abundenţa speciilor parţial migratoare

Din grafic se poate observa că cele mai abundente specii parţial migratoare sunt

reprezentate de Fringilla coelebs (cinteze) şi Alauda arvensis (ciocârlie de câmp).

87

Figura 9. Abundența speciilor de pasaj

Din grafic se poate observa că cele mai abundente specii de pasaj sunt reprezentate de

Phylloscopus trochilus (pitulicea fluierătoare) într-un procent de 74%, urmată de Turdus

viscivorus (sturz de vâsc)într-un procent de 23%.

Figura 10. Abundenţa speciilor oaspeţi de iarnă

Din grafic se poate observa că cele mai abundente specii de păsări pe perioada iernii

sunt reprezentate de populaţiile de Lanius excubitor (piţigoi albastru) într-un procent de 50%,

Eritachus rubecula (măcăleandru), Falco peregrinus (şoim călător). Datorită faptului ca în

luna decembrie am avut doar câteva zile de observaţii, nu au fost identificate mai multe specii

oaspeţi de iarnă şi un alt factor care a dus la întârzierea migrației fiind condițiile climatice din

acestă lună (temperaturi destul de ridicate).

88

SEZONUL DE PRIMĂVARĂ

Figura 11. Abundenţa speciilor în luna Martie

În luna martie, condiţiile meteo nu au permis realizarea unor observații prelungite şi

tot datorită condiţiilor climatice a întârziat migrația, nefiind observant un număr mare de

specii.

Temperaturile au fost mai scăzute în acestă lună, vântul în unele zile de monitorizare

era mai puternic, a predominat ceaţa şi au fost zile de monitorizare când cele două turbine (08

T1 şi 09T1) nu au funcţionat deloc sau doar una dintre ele a funcţionat temporar.

Dominanța cea mai mare în acesta lună a avut-o Fringilla coelebs (cinteza) într-un

număr de 50 de exemplare, fiind urmată de Sturnus vulgaris (graur) într-un număr de 25 de

exemplare, iar prezenţa cea mai mică a avut-o Garrullus glandarius (gaiţă) fiind identificate 2

exemplare.

89

Figura 12. Abundenţa speciilor în luna Aprilie

În luna aprilie, condiţiile meteo s-au îmbunătăţit şi astfel migraţia speciilor de păsări

s-a intensificat.

Dominanța cea mai mare în acestă lună a avut-o populațiile de Sturnus vulgaris (graur)

într-un număr de 590 de exemplare, Alauda arvensis (ciocârlia de câmp) într-un număr de 69

de exemplare, iar într-un număr mic au fost identificate speciile de Ciconia nigra (barza

neagră), Circus pygargus (erete sure), Parus caeruleus (piţigoi albastru), Aquila claga (acvilă

ţipătoare), fiind identificat câte 1 exemplar din fiecare specie.

90

Figura 13. Abundenţa speciilor în luna Mai

În luna mai, migraţia a fost mai intensă. Abundenţa cea mai mare având-o speciile de

Sturnus vulgaris (graur) într-un număr de 470 de exemplare, şi Anthus campestris (fâsă de

câmp) într-un număr de 95 de exemplare, pe când abundenţa cea mai mică au avut-o speciile

de Corvus corax (corb), Aquila pomarina (acvilă ţipătoare mică), Milaria calandra (presură

sură), Accipiter gentilis (uliu porumbar), fiind identificat câte 1 exemplar din fiecare specie.

91

Figura 14. Abundenţa speciilor pe întreg sezonul de primăvară

După cum se poate observa din graficul abundenței, pe întreg sezonul de primăvară,

specia dominantă este Sturnus vulgaris (graur), fiind observate 1085 de exemplare, urmat de

Anthus campestris (fâsă de câmp), observate 150 de exemplare, iar abundenţa cea mai mica în

acest sezon avand-o speciile de Ciconia nigra (barza neagră), Parus caeruleus (piţigoi

albastru), Aquila clanga (acvilă ţipătoare), Milaria calandra (presură sură), Aquila pomarina

(acvilă ţipătoare mică), Accipiter gentilis (uliu porumbar), fiind observat câte 1 exemplar din

fiecare specie.

92

SEZONUL DE VARĂ

Figura 15. Abundenţa speciilor în luna Iunie

După cum se poate observa din graficul abundenței, speciile de păsări dominante în

luna iunie sunt reprezentate de populaţiile de Sturnus vulgaris (graur), Lanius collurio

(sfrâncioc roşiatic), Merops apiaster (prigorie), Alauda arvensis (ciocârlie de câmp).

Figura 16. Abundenţa speciilor în luna Iulie


luna iulie sunt reprezentate de populaţiile de Lanius collurio (sfrâncioc roşiatic), Sturnus

vulgaris (graur), Merops apiaster (prigorie).

93

Figura 17. Abundenţa speciilor în luna August


luna august sunt reprezentate de populaţiile de Lanius collurio (sfrâncioc roşiatic), Corvus

frugilegus (cioară de semănătură), Alauda arvensis (ciocârlie de câmp) şi Hirundo rustica

(rândunică).

Figura 18. Abundenţa speciilor pe întreg sezonul de vară

După cum se poate observa din graficul abundenței, pe întreg sezonul de vară, specia

dominantă este Lanius collurio (sfrâncioc roşiatic), fiind observate 169 de exemplare, urmat

de Sturnus vulgaris (graur), observate 127 de exemplare, iar prezenţa cea mai mica în acest

sezon având-o speciile de Milvus migrans (gaie neagră), Aquila pomarina (acvilă ţipătoare

94

mică), Emberizia hortulana (presură), Sylvia communis (silvie de câmp), fiind observante

într-un număr mic de exemplare.

SEZONUL DE TOAMNĂ –IARNĂ

Figura 19. Abundenţa speciilor în luna Septembrie


luna septembrie sunt reprezentate de populaţiile Fringilla coelebs (cinteze), Motacilla alba

(codobatura albă), Sturnus vulgaris (graur) şi Lanius collurio (sfrâncioc roşiatic).

95

Figura 20. Abundenţa speciilor în luna Octombrie

Din grafic se poate observa că speciile de păsări dominante în luna octombrie sunt

reprezentate de populaţiile Carduelis carduelis (sticlete), Corvus corone cornix (cioară grivă),

Alauda arvensis (ciocârlie de câmp).

Figura 21. Abundenţa speciilor în luna Noiembrie

Din grafic se poate observa că speciile de păsări dominante în luna noiembrie sunt

reprezentate de populaţiile Motacilla alba (codobatura albă), Carduelis carduelis (sticlete),

Sitta europeae (ţiclete).

96

Figura 22. Abundenţa speciilor în luna Decembrie

Din grafic se poate observa că speciile de păsări dominante în luna decembrie sunt

reprezentate de populaţiile Garullus glandarius (gaiţă), Carduelis carduelis (sticlete), Parus

major (piţigoi mare), Turdus viscivorus (sturz de vâsc).

97

Figura 23. Abundenţa speciilor pe întreg sezonul de toamnă – iarnă

După cum se poate observa din graficul abundenței, pe întreg sezonul de toamnă-iarnă

(îl numesc sezonul toamnă-iarnă, deoarece din luniile de iarnă am făcut observaţii doar în luna

decembrie, astfel sezonul de iarnă fiind incomplet), specia dominantă fiind Fringilla coelebs

(cinteză), fiind observate 230 de exemplare, urmat de Carduelis carduelis (sticlete), observate

217 exemplare, Motacilla alba (codobatura albă), fiind observate 147 de exemplare, Corvus

corone cornix (cioară grivă), fiind observate 114 exemplare, Lanius collurio (sfrâncioc

roşiatic), fiind observate 105 exemplare, iar prezenţa cea mai mică în acest sezon avand-o

speciile de Picus viridis (ciocănitoare verde), Hirundo rustica (rândunică), Pica pica

(coţofană), Sylvia communis (silvie de câmp), Falco peregrinus (şoim călător) aceste specii

fiind observante într-un număr mic de exemplare.

98

9. CONCLUZII

Corelând indicii calculați pentru speciile de păsări identificate pe amplasamentul

Parcului Eolian Topleț, cu cele două turbine 09T1 și 09T2 în stare funcționabilă, putem spune

că în principal zona de studiu nu reprezintă o zonă preferată/favorabilă pentru speciile

sensibile, precum cele de interes comunitar. În acest areal se constate fiind dominante speciile

de păsări comune cu o largă răspândire pe întreg teritoriul țării cum ar fi: Sturnus vulgaris

(graur), Lanius collurio (sfrâncioc roșiatic), Carduelis carduelis (sticlete), Fringilla coelebs

(cinteză), Corvus corone cornix (cioară grivă), Anthus campestris (fâsă de câmp), Alauda

arvensis (ciocârlie de câmp), Motacilla alba (codobatura albă).

În timpul monitorizării nu au fost semnalate prezențe ale speciilor de păsări la o

distanță sub 20 de metri față de turbine (Anthus campestris).

S-a constatat că păsările de dimenisuni migrează la altitudini scazute față de sol.

Speciile de răpitori observate s-au situat la o distanța de cel puțin 500 m față de turbine.

În prezentul raport de monitorizare, cuprinzând observațiile făcute în perioada martie-

decembrie 2013, nu s-au calculat toți indicii ecologici pentru descrierea statistică a speciilor,

cu observația că în cadrul raportului de monitorizare (aprilie 2015) vor fi calculați integral

acești indici.

S-a observat în timpul monitorizării că cele două turbine eoliene nu funcționat

permanent, fiind unele zile de monitorizare când funcționa doar una dintre ele sau deloc.

Se poate aprecia că prezența, respectiv funcționarea celor două turbine în areal nu duce

la evitatrea zonei de către speciile de păsări identificate în timpul monitorizării.

Se observă că speciilor de păsări adaptate ecosistemelor acvatice, nu frecventează

arealul monitorizat, culoarul de migraţie al acestora și habitatele specifice fiind situate la circa

4 km S (sud) față de amplasamentul parcului eolian.

În arealul studiat abundența și frecvența speciilor nu a prezentat fluctuații notabile.

Perioada monitorizată din martie-decembrie 2013, cuprinsă în prezentul raport nu au

fost semnalate cazuri de mortalitate a speciilor de păsări, ca urmare a prezenței sau

funcționării Centralei electrice eoliene Topleț.

Activitatea de monitorizare din punct de vedere a arealului parcului eolian va continua

în anul 2014 și primul trimestru al anului 2015, conform cerinței Autorizației de funcționare

din punct de vedere al mediului.

raport de monitorizare - etapa de operare - perioada

Documents