1 NECONFIDENŢIAL

CONSILIUL CONCURENŢEI

DIRECŢIA CERCETARE

Raport privind

Investigaţia sectorială referitoare la gestionarea resurselor de apă de suprafaţă

şi efectele produse asupra pieţelor situate în aval (energie electrică şi irigaţii)

18 august 2017

VERSIUNEA NECONFIDENŢIALĂ

2 NECONFIDENŢIAL

CUPRINS Introducere 5 Capitolul 1. Resursele de apă 7 1.2. Resursele de apă de pe continentul european 9 1.3. Utilizarea apei în Europa în diferite sectoare de activitate 11 1.4. Resursele de apă ale României

16

Capitolul 2. Sectoarele economice ce utilizează apa 20 2.1. Sectorul energetic 20 2.1.1. Energia electrică obţinută în centrale nucleare 21 2.1.2. Energia electrică obţinută în hidrocentrale 22 2.1.3. Energia electrică obţinută în termocentrale 23 2.2. Sectorul irigaţiilor pentru agricultură

26

Capitolul 3. Grupurile-ţintă implicate în analiză şi problemele semnalate de acestea 30 3.1. Utilizatorii de apă pentru energia electrică 30 3.1.1. Hidroelectrica 30 3.1.2. Nuclearelectrica 37 3.1.3. Centralele termoelectrice 38 3.1.4. Microhidrocentralele exploatate în regim privat 41 3.2. Utilizatorii de apă pentru irigaţii 46 3.2.1. Agenţia Naţională pentru Îmbunătăţiri Funciare 46 3.2.2. Asociaţiile utilizatorilor de apă 48 3.3. Administraţia Naţională „Apele Române”

50

Capitolul 4. Mecanismul legislativ în domeniul apelor 56 4.1. Legislaţia primară aplicabilă în domeniul apelor 56 4.1.1. Dreptul constituţional 56 4.1.2. Directiva nr. 60/CE/2000 56 4.1.3. Evoluţia legislaţiei interne privind managementul apelor 58 4.1.4. Legislaţia română în domeniul apelor 58 4.2. Legislaţia secundară aplicabilă A.N.A.R. 67 4.3. Legislaţia secundară privind preţurile şi tarifele în domeniul apelor

70

Capitolul 5. Sistemul de contribuţii pentru utilizarea resursei de apă 76 5.1. Titlul cu care sunt percepute contribuţiile privind gestionarea resurselor de apă 76 5.2. Formarea contribuţiei privind gestionarea resursei de apă 78 5.3. Contractele - abonament de utilizare a apei 81 5.4. Analiza economică necesară pentru fundamentarea contribuţiei 81 5.5. Efectele H.G. nr. 1.202/2010 în plan juridic şi economic 86 5.5.1. Aspecte de ordin juridic referitoare la aplicarea H.G. nr. 1.202/2010 88 5.5.2. Efecte în plan economic ale aplicării prevederilor H.G. nr. 1.202/2010 90 5.6. Jurisprudenţa relevantă 92 5.6.1. Hotărârea din 11 septembrie 2014 a Curţii Europene de Justiţie 92 5.6.2. Dosarul nr. 1103/59/25.7.2014 al Curţii de Apel Timişoara 93 5.6.3. Decizia I.C.C.J. nr. 7.394 din 21 noiembrie 2013

95

Capitolul 6. Impactul contribuţiei pentru apă asupra sectoarelor economice analizate 97 6.1. Efectele aplicării H.G. nr. 1.202/2010 asupra costurilor de producţie ale Hidroelectrica 97 6.2. Efectele aplicării H.G. nr. 1.202/2010 asupra costurilor de producţie ale Nuclearelectrica 109 6.3. Efectele aplicării H.G. nr. 1.202/2010 asupra costurilor de producţie ale termocentralelor 112 6.4. Efectele aplicării H.G. nr. 1.202/2010 asupra costurilor de producţie ale microhidrocentralelor 113 6.5. Impactul contribuţiei pentru apă asupra preţului energiei electrice - analiză Hidroelectrica 114 6.6 Impactul contribuţiei pentru utilizarea resursei de apă în irigaţiile pentru agricultură

122

3 NECONFIDENŢIAL

Capitolul 7. O perspectivă economică şi juridică asupra tarifării apei în România 124 7.1. Apa, din mai multe perspective 124 7.2. Elemente specifice de analiză economică aplicate în domeniul tarifării apei 134 7.3. Tarifarea apei

136

Capitolul 8. Tarifarea în alte ţări a apei utilizate în producţia de energie electrică şi irigaţii 141 8.1. Tarifarea apei utilizate la producţia de energie electrică şi irigaţii în Uniunea Europeană 141 8.2. Tarifarea apei utilizate la producţia de energie electrică şi pentru irigaţii în ţări din afara Uniunii Europene 146 8.3. Interpretarea datelor referitoare la tarifarea apei uzinate pentru irigaţii

149

Capitolul 9. Constatări, concluzii şi recomandări 150

Lista anexelor Anexa 1. Resursele de apă 166 Anexa 2. Sectoare economice 183 Anexa 3. Grupurile ţintă 204 Anexa 4. Mecanismul legislativ 225 Anexa 5. Sistemul de contribuţii specifice de gospodărire a resurselor de apă 234 Anexa 6. Impactul în costuri 254 Anexa 7. Modelul economic.

274 Anexa 8. Tarifarea apei utilizate în producţia de energie electrică şi irigaţii (alte ţări) 303 Anexa 9. Acte normative 316 Anexa 10. Lista documentelor depuse la Consiliul Concurenţei 323 Lista tabelelor Tabelul nr. 1.1. Resursa de apă dulce şi utilizarea acesteia pe sectoare de activitate în Europa (2014) 7 Tabelul nr. 1.2. Structura corpurilor de apă pe categorii de surse de apă (Europa 2012) 9 Tabelul nr. 2.1. Capacitatea energetică instalată la nivelul Sistemului Energetic 20 Tabelul nr. 2.2. Tipuri de centrale hidroelectrice 23 Tabelul nr. 3.1. Producţia de energie şi consumul de apă pe sucursale şi pe tipuri de centrale 32 Tabelul nr. 3.2. Date privind apa uzinată şi producţia de energie electrică a Hidroelectrica în perioada 2006-2015 33 Tabelul nr. 3.3. Consumul de apă uzinată realizat în microhidrocentrale aparţinând Hidroelectrica (2015) 33 Tabelul nr. 3.4. Costul cu apa uzinată înregistrat de microhidrocentrale în perioada 2006-2015 34 Tabelul nr. 3.5. Utilizatorii de servicii de îmbunătăţiri funciare din România (2015) Tabelul nr. 3.6. Structura cheltuielilor şi gradul de acoperire a nevoilor de finanţare ale ANAR în anul 2008

49 54

Tabelul nr. 4.1. Modificările aduse preţurilor şi tarifelor aplicabile apei brute prin acte normative emise în perioada 1990-1992

71

Tabelul nr. 4.2. Modificări aduse preţurilor şi tarifelor aplicabile apei brute prin Note de negociere încheiate între Ministerul Mediului, ANAR şi Hidroelectrica

72

Tabelul nr. 5.1. Preţurile pentru apa brută din surse de suprafaţă prevăzute în actele normative emise după anul 2000

85

Tabelul nr. 5.2. Structura veniturilor realizate de ANAR din contribuţii, plăţi şi tarife 91 Tabelul nr. 6.1. Costul apei uzinate pentru fiecare sucursală a Hidroelectrica (2015) 97 Tabelul nr. 6.2. Producţia de energie electrică realizată în centralele cu putere mai mare de 4 MW, volumul de apă uzinată şi sumele plătite în perioada 2005-2015

98

Tabelul nr. 6.3. SH Haţeg, consumul de apă uzinată (2015) şi costul cu apa, la centralele amplasate în cascadă pe Râul Mare

102

Tabelul nr. 6.4. Consumul de apă uzinată realizat în microhidrocentrale aparţinând Hidroelectrica (2015) 103 Tabelul nr. 6.5. Producţia de energie electrică realizată de microhidrocentrale aparţinând Hidroelectrica, consumul de apă uzinată şi sumele plătite în perioada 2003-2005

103

Tabelul nr. 6.6. Costurile de producţie ale Hidroelectrica în perioada 2004-2015 107 Tabelul nr. 6.7. Sumele plătite de Nuclearelectrica pt.apa uzinată în perioada 2000-2015 109 Tabelul nr. 6.8. Costurile de producţie ale Nuclearelectrica, pe categorii, în perioada 2000-2015 110

4 NECONFIDENŢIAL

Tabelul nr. 6.9. Consumul de apă utilizată pentru producerea de energie electrică în termocentrale amplasate pe Jiu

112

Tabelul nr. 6.10. Ponderea costului cu apa uzinată în preţul energiei electrice vândute de Hidroelectrica pe piaţa reglementată, pe piaţa liberă şi pe piaţa de echilibrare în perioada 2006-2015

120

Tabelul nr. 6.11. Utilizarea apei pentru irigaţii în perioada 2005-2015 123

Lista graficelor

Graficul nr. 1.1. Resursa de apă în Europa 9 Graficul nr. 1.2. Captarea totală de apă în perioada 2001-2011-Româniaşi ţările vecine 10 Graficul nr. 1.3. Captarea totală de apă în perioada 2001-2011 în ţări din Vestul, Centrul şi Nordul Europei 10 Graficul nr. 1.4. Utilizarea apei în Europa, pe sectoare economice 11 Graficul nr. 1.5. Evoluţia consumului de apă, pe sectoare de activitate, în diferite regiuni ale Europei (1990-2012)

13

Graficul nr. 1.6. Utilizarea resursei interne de apă dulce pe sectoare de activitate, în ţări din Europa (2014) 14 Graficul nr. 1.7. Volumul de apă prelevat în România (1972-2014) 17 Graficul nr. 1.8. Volumul de apă prelevată în România, pe surse, în perioada 2010-2015 18 Graficul nr. 1.9. Utilizarea pe sectoare de activitate (%) a apei prelevate în România (2010-2015) 18 Graficul nr. 2.1. Starea termocentralelor pe cărbune în 2016 23 Graficul nr. 2.2. Suprafaţa agricolă şi suprafaţa irigată a României 26 Graficul nr. 3.1. Producţia de energie electrică a Hidroelectrica şi ponderea acesteia în producţia naţională 31 Graficul nr. 3.2. Participarea sucursalelor Hidroelectrica la producţia de energie în 2015 32 Graficul nr. 3.3. Principalele zone de irigaţii din România 47 Graficul nr. 3.4. Poziţionarea amenajărilor de îmbunătăţiri funciare pe teritoriul României 48 Graficul nr. 3.5. Organizaţiile de îmbunătăţiri funciare din România 49 Graficul nr. 4.1. Acte normative incidente asupra preţului apei brute 59 Graficul nr. 5.1. Evoluţia contribuţiilor specifice de gospodărire a resurselor de apă aplicate sectorului energetic şi sectorului irigaţii

86

Graficul nr. 6.1. Producţia de energie electrică pe sucursale ale Hidroelectrica, 2015 102 Graficul nr. 6.2. Costurile de producţie înregistrate de Hidroelectrica faţă de preţurile medii anuale la care a vândut energie în perioada 2004-2015

108

Graficul nr. 6.3. Ponderea costurilor cu apa uzinată, Hidroelectrica, 2004-2015 108 Graficul nr. 6.4. Costurile de producţie înregistrate de Nuclearelectrica şi preţurile medii anuale la care a vândut energia electrică în perioada 2000-2015

111

Graficul nr. 6.5. Ponderea costului apei uzinate în totalul costurilor de producţie ale Nuclearelectrica 111 Graficul nr. 6.6. Producţia realizată de sucursalele Hidroelectrica, 2015 114 Graficul nr. 6.7. Ponderea costului cu apa uzinată în preţul energiei electrice obţinute la SH Porţile de Fier 115 Graficul nr. 6.8. Ponderea costului cu apa uzinată în preţul energiei obţinute la UHE Târgu-Jiu 115 Graficul nr. 6.9. Ponderea costului cu apa uzinată în preţul energiei electrice obţinute la SH Râmnicu-Vâlcea 116 Graficul nr. 6.10. Ponderea costului cu apa uzinată în preţul energiei electrice obţinute la UHE Slatina 117 Graficul nr. 6.11. Ponderea costului cu apa uzinată în preţul energiei electrice obţinute în SH Bistriţa 118 Graficul nr. 6.12. Ponderea costului cu apa uzinată în preţul energiei electrice obţinute în SH Curtea de Argeş

118

Graficul nr. 6.13. Ponderea costului cu apa uzinată în preţul energiei electrice obţinute în UHE Buzău 118

Bibliografia citată 324

5 NECONFIDENŢIAL

Introducere

Investigaţia sectorială privind gestionarea resurselor de apă de suprafaţă şi efectele produse asupra pieţelor situate în aval (energie electrică şi irigaţii) a fost declanşată prin Ordinul Preşedintelui Consiliului Concurenţei nr. 44 din 22 ianuarie 2014.

Obiectivele investigaţiei sunt:

a) cunoaşterea mecanismului de formare a contribuţiilor specifice de gestionare a resurselor de apă şi a efectelor produse de nivelul acestora asupra altor activităţi economice din aval, pentru care apa reprezintă un factor important de producţie (energia electrică, irigaţiile pentru agricultură) şi b) identificarea, din perspectivă teoretică, a modelului economic de funcţionare a acestei pieţe şi a posibilelor probleme de natură concurenţială.

Deschiderea acestei investigaţii a fost motivată de faptul că, producătorii de energie electrică şi operatorii ce desfăşoară activităţi de irigaţii pentru agricultură au transmis, pe diferite căi (articole în presă sau prin documente depuse la Consiliul Concurenţei) că au probleme în activitatea curentă din cauza contribuţiei pentru utilizarea apei. Această contribuţie reprezintă suma pe care producătorii de energie electrică o plătesc Administraţie Române Apele Române pentru utilizarea la producere energiei electrice a apei din râuri sau lacuri (ape de suprafaţă).

Ca urmare a semnalelor primite din partea acestora s-a presupus că nivelul acestor contribuţii reprezintă pentru operatorii din cele două sectoare menţionate mai sus un factor care le afectează profitabilitatea şi , în final, afectează în mod negativ cetăţeanul.

Investigaţia sectorială şi-a propus să analizeze mecanismul de formare a contribuţiilor specifice de gestionare a resurselor de apă şi ce efecte sunt transmise sectoarelor din aval atât din cauza mecanismului, cât şi a nivelului acestor contribuţii.

Au fost investigate următoarele aspecte: A. titlul cu care sunt percepute „contribuţiile” privind gestionarea resurselor de apă, nivelul

şi dinamica acestuia (Capitolul 5); B. costul generat de activităţile de administrare şi gestionare a resurselor de apă şi modul în

care acesta este repartizat pe categorii de utilizatori (Capitolul 5, Capitolul 6); C. impactul acestor „contribuţii” asupra costurilor înregistrate de producătorii de energie şi

de operatorii din sectorul irigaţii (Capitolul 6); D. identificarea din perspectivă teoretică a modelului economic de funcţionare a acestei pieţe

şi a posibilelor probleme de natură concurenţială (Capitolul 7).

Temeiurile aflate la originea deschiderii prezentei investigaţii sectoriale

S.C. Fondul Proprietatea S.A., în calitatea sa de acţionar minoritar la unele dintre

companiile din sectorul energetic, a depus la Consiliul Concurenţei o plângere prin care

a semnalat autorităţii de concurenţă unele posibile încălcări ale dispoziţiilor art. 9 (actualul art. 8)

din Legea concurenţei1.

Plângerea a fost îndreptată împotriva Guvernului României, S.C. Fondul Proprietatea

S.A. apreciind că, prin emiterea de către Guvernul României a H.G. nr. 1.202/2010 privind

actualizarea cuantumului contribuţiilor specifice de gospodărire a resurselor de apă, s-a impus o creştere

bruscă a nivelului contribuţiilor specifice de gospodărire a resurselor de apă cu procente ce

1 Anexa 10. Lista documentelor referitoare la investigaţie depuse la Consiliul Concurenţei.

6 NECONFIDENŢIAL

depăşesc în unele cazuri 400% faţă de valoarea contribuţiilor percepute anterior adoptării măsurii

instituite prin H.G. nr. 1202/2010.

De asemenea, S.C. Fondul Proprietatea S.A. a semnalat Consiliului Concurenţei faptul că

există o lipsă de transparenţă şi de predictibilitate în stabilirea nivelului acestor contribuţii,

aspecte de natură a crea dificultăţi în desfăşurarea activităţii economice a societăţilor active

pe pieţele situate în aval.

În opinia Fondului Proprietatea s-au încălcat prevederile art. 8 alin. (1) din Legea

concurenţei, potrivit cărora: „sunt interzise orice acţiuni sau inacţiuni ale autorităţilor şi instituţiilor

administraţiei publice centrale ori locale şi ale entităţilor către care acestea îşi deleagă atribuţiile, care restrâng,

împiedică sau denaturează concurenţa, precum:

a) limitarea libertăţii comerţului sau autonomiei întreprinderilor, exercitate cu respectarea reglementărilor

legale;

b) stabilirea de condiţii discriminatorii pentru activitatea întreprinderilor”.

În urma analizării documentelor depuse, Consiliul Conucurenţei a dispus efectuarea unei analize

aprofundate a sectorului apei, în cadrul unei investigaţii sectoriale declanşate în baza art. 26

alin. (1) lit. g) din Legea concurenţei.

Prezentul raport analizează următoarele aspecte:

- mecanismul legislativ prin care Administraţia Naţională Apele Române, în baza atribuţiilor conferite de lege, stabileşte cuantumul taxelor (contribuţiei) aplicate volumului de apă utilizat de fiecare sector economic (Capitolul 4);

- care sunt componentele acestei taxe, ponderea acestora, evoluţia în perioada 2000-2015 (Capitolul 5);

- efectele produse de actul normativ (H.G. nr. 1202/2010) prin care s-a a stabilit majorarea contribuţiei pentru gestionarea resursei de apă asupra sectorului energetic şi a irigaţiilor (Capitolul 5);

- impactul contribuţiei specifice de gospodărire a resurselor de apă aşa cum a fost stabilită prin H.G. nr. 1202/2010 asupra costurilor de producţie a energiei înregistrate de Hidroelectrica, Nuclearelectrica şi de microhidrocentrale (Capitolul 6);

- tarifarea apei utilizate în energie şi irigaţii în alte ţări (Capitolul 8).

7 NECONFIDENŢIAL

Capitolul 1. Resursele de apă

De-a lungul secolelor, apa a fost un element esenţial pentru supravieţuirea omului şi

pentru dezvoltarea societăţii. Avem impresia că resursele de apă sunt nelimitate, ceea ce nu este

chiar adevărat2. Resursele de apă şi gama de servicii asociate acesteia susţin creşterea economică,

reducerea sărăciei şi durabilitatea mediului. De la securitatea alimentară şi energetică până la

sănătatea umană şi a mediului, apa contribuie la creşterea bunăstării sociale. Apa este cea mai

importantă resursă pentru oameni şi mediu, iar circuitul apei este esenţial pentru realizarea

gestionării durabile a apei; de resursele de apă depinde funcţionarea ecosistemelor.

Preţul la care se vinde acum apa este cu mult sub valoarea sa economică, pentru că încă există iluzia abundenţei; în momentul în care deficitul de apă devine constant, regula economică ar impune ca ca preţul să crească accelerat, chiar şi de ordinul zecilor de procente în fiecare an.

Presiunile tot mai multe şi mai diverse exercitate asupra resurselor limitate de ape

curgătoare vor conduce, până în anul 2030, la o reducere a capacităţii de furnizare a apei la nivel

global cu până la 40% faţă de nivelul existent, fapt ce reprezintă un pericol major şi o provocare

pentru rezistenţa şi durabilitatea comunităţilor.

Obiectivele principale ale politicii referitoare la componenta cantitativă a apei ( volumul) sunt de a asigura şi promova prelevarea şi utilizarea durabilă a apelor de suprafaţă şi subterane. Toate sectoarele economice au nevoie de apă: agricultura, industria şi aproape toate formele de producere a energiei nu sunt posibile fără utilizarea apei, navigaţia şi o mare parte a activităţilor recreative sunt de asemenea dependente de apă.

Cele mai importante utilizări, în ceea ce priveşte apa prelevată, au fost identificate ca fiind consumul urban (consumul casnic şi industriile conectate la sistemul public de alimentare cu apă), industria, agricultura şi energia (răcirea în centralele electrice).

Tabelul nr. 1.1. Resursa de apă dulce (proaspătă) şi utilizarea acesteia pe sectoare de activitate în Europa (2014)

Ţara/regiunea

Resurse interne de apă dulce, (mld. m.c.)

Resurse interne de apă dulce, pe cap de locuitor (m.c.)

Prelevările anuale de apa dulce

(mld. m.c.)

Prelevările anuale de apă dulce

(% din resursa internă)

Prelevările anuale

(% destinat agriculturii)

Prelevările anuale

(% destinat industriei)

Prelevările anuale

(% pentru consumul

casnic)

La nivel mondial 42.800,8 5.925 3.908,5 9,1 70 18 11

EUROPA 6.714,8 386,1

1 Federaţia Rusă 4.313 29.989 66,2 1,5 20 60 20

2 Norvegia 382 74.359 2,9 0,8 29 43 28

3 Franţa 200 3.008 33,1 16,6 9 74 17

4 Italia 182,5 3.002 53,8 29,5 44 36 17

5 Suedia 171 17.636 2,7 1,6 4 63 34

6 Islanda 170 519.265 0,2 0,1 42 8 49

7 Marea Britanie 145 2.244 10,8 7,5 9 32 58

8 Spania 111,2 2.392 33,5 30,2 64 21 16

9 Finlanda 107 19.592 6,6 6,1 1 93 6

10 Germania 107 1.321 33 33,9 1 84 15

11 Kazahstan 64,4 3.722 21,1 32,9 66 30 4

12 Georgia 58,1 15.597 1,8 3,1 58 22 20

2 Peste 70% din suprafaţa Pământului este acoperită de apă, dar mai puţin de 3% din aceasta este apă dulce; doar o treime din apa dulce existentă este accesibilă oamenilor, restul fiind stocată în calotele glaciare. Cea mai mare parte a apei dulci accesibile se află în subteran sau stocată la sol şi mai puţin de 0,3% poate fi găsită în râuri şi lacuri.

8 NECONFIDENŢIAL

13 Grecia 58 5.325 9,5 16,4 89 2 9

14 Ucraina 55,1 1.215 14,9 27 30 48 22

15 Austria 55 6.439 3,7 6,6 3 79 18

16 Polonia 53,6 1.410 11,5 21,4 10 73 18

17 Irlanda 49 10.612 0,8 1,5 15 7 83

18 România 42,4 2.129 6,9 16,2 17 61 22

Prelucrări C.C.; sursa datelor: The World Bank (http://wdi.worldbank.org/table/3.5#); datele complete pentru Europa se găsesc

în Tabelul 1, Anexa 1.

resursa internă de apă dulce a ţării se referă la apa din râuri şi la apa subterană constituită din precipitaţii.

resursa internă de apă dulce pe cap de locuitor (metri cubi) se referă la resursa regenerabilă internă (debitele râurilor interne şi apa de subteran din precipitaţii); indicatorul este calculat folosind datele Băncii mondiale referitor la populaţia estimată.

prelevările de apă dulce (miliarde de metri cubi) se referă la apa captată fără a lua în calcul pierderile prin evaporare sau apa din bazinele de stocare. Captările includ, de asemenea, apa din instalaţiile de desalinizare în ţările unde aceasta este o sursă semnificativă. Captările de apă pot depăşi 100% faţă de resursa internă în cazul în care extracţia de apă din surse neregenerabile sau apa obţinută din instalaţii de desalinizare sunt semnificative. Captările pentru agricultură şi industrie sunt cele necesare pentru irigaţii şi pentru creşterea animalelor cât şi pentru utilizare industrială directă (inclusiv apa pentru răcirea termocentralelor); captările pentru consumul casnic includ apa potabilă, apa pentru aprovizionarea şi pentru consumul comunităţilor şi utilizată pentru serviciile publice, sedii comerciale şi locuinţe.

prelevarea anuală destinată agriculturii (%) reprezintă procentul din apa prelevată anual utilizată pentru irigaţii şi pentru creşterea animalelor;

prelevarea anuală destinată industriei (%) reprezintă procentul din apa captată anual şi utilizată direct în industrie incluzând în aceasta apa pentru răcirea termocentralelor şi centralelor nucleare;

prelevarea anuală destinată consumului casnic/populaţiei (%) reprezintă procentul din apa captată anual şi utilizată pentru băut, gospodărie comunală sau pentru servicii publice, unităţi comerciale şi locuinţe.

Sub aspect tehnic, prin prelevarea apei se înţelege scoaterea, fie temporară sau permanentă, a unui volum de apă dintr-o anumită sursă, astfel încât apa extrasă încetează să mai facă parte din resursa din care a fost luată3. În literatura de specialitate este menţionat că un serviciu de apă constă în conducta care leagă o proprietate de conducta principală de apă4; furnizarea de apă este procesul de autoprocurare sau de livrare de către o instituţie din domeniul apelor (un Consiliu sau o Autoritate a Apelor) de resurse de apă având diverse calităţi pentru utilizatori diferiţi5.

România dispune de o rezervă de apă dulce de 42,4 miliarde m.c., ceea ce o poziţionează

pe locul 88 în lume; rezerva de apă dulce a României este mai mică decât cea a Africii de Sud sau a Afganistanului, dar este mai mare decât cea de care dispun ţări ca Elveţia, Portugalia, Croaţia, Bosnia-Herţegovina sau Cuba. În România prelevările anuale medii sunt de 16,2% din resursa internă şi, din acest punct de vedere, ţara noastră se situează pe locul 73 în lume, după Franţa, Grecia, Kârgâstan şi înaintea Kenyei, Lituaniei şi Republicii Cehe; la nivel mondial, gradul mediu de prelevare este de 9,1%6.

3 Prof. Alireza BAHADORI, Prof. Scott T. SMITH, Dictionary of environmental engineering and wastewater treatment [(Springer, Heidelberg, 2016, IX+507p.), p. 2]. 4 A. BAHADORI, S. T. SMITH, op. cit., p. 490. 5 A. BAHADORI, S. T. SMITH, op. cit., p. 490. 6 The World Bank (http://wdi.worldbank.org/table/3.5#).

9 NECONFIDENŢIAL

lacuri2% bazine

artificiale16%

subteran3 6%

râuri46%

resursa de apa în Europa

1.2. Resursele de apă de pe continentul european

În contextul prevederilor Directivei-cadru pentru apă nr. 60/2000,7 „mediul acvatic”

include râuri, lacuri, estuare, apa de adâncime şi apele de coastă; acestea sunt clasificate în unităţi

denumite corpuri de apă. Precipitaţiile se află la baza tuturor resurselor de apă proaspătă; totuşi,

acestea sunt distribuite inegal în Europa, fiind mai bogate în partea vestică şi în regiunile

montane; media anuală a cantităţii de apă provenite din ploi variază de la peste 3000 mm în

vestul Norvegiei la mai puţin de 25 mm în sudul şi centrul Spaniei şi este de aproape 100 mm în

multe zone din Europa de est8.

Din punct de vedere al resurselor de apă, rezerva de apă la nivel european

este constituită din apa proaspătă obţinută din lacuri, bazine artificiale, râuri şi subteran,

după cum este reprezentat în Graficul nr. 1.1. de mai jos9:

sursa date:10

La nivelul continentului european, prelevarea de apă din surse de suprafaţă ajunge la 64%, iar restul de 36% provine din captări subterane.

Tabelul nr. 1.2. Structura corpurilor de apă pe categorii de surse de apă (Europa, 2012)

Categoria Nr. state membre

Nr. administraţii bazinale

Nr. corpuri de apă

Lungime/suprafa ţă totală

Lungime/supra faţă medie

râuri 26 157 104.311 1,17 mil. km 11,3 km

lacuri 24 144 19.053 88.000 km2 4,6 km2

ape ce tranzitează 16 87 1.010 19.600 km2 19 km2

ape de coastă 22 114 3.033 358.000 km2 118 km2

ape de adâncime 27 148 13.261 3,8 mil. km2 309 km2

Sursa: European waters - assessment of status and pressures

Râurile şi acviferele11 din subteran acoperă mai mult de 80% din necesarul anual de apă din Europa; în timpul verii, prelevarea de apă din râuri, acvifere subterane şi lacuri aproape se dublează, ceea ce conduce la scăderea resursei de apă regenerabile. În termeni absoluţi, totalul resursei de apă proaspătă reînnoibilă în Europa este de aprox. 3.500 km3/an. Douăsprezece ţări au mai puţin de 4.000 m3/cap de locuitor/an, în timp ce ţările din nord şi Bulgaria au cele mai

7 Directiva-cadru referitoare la apă include cantitatea de apă existentă într-o sursă de apă drept un element pentru evaluarea stării ecologice a apelor de suprafaţă şi subterane. Directiva obligă, de asemenea, Statele Membre să folosească sistemul de preţuri pentru serviciile legate de apă ca un instrument eficient pentru promovarea conservării apei. Acest lucru va permite costurilor de mediu pentru furnizarea apei să se reflecte în preţul apei. Autorităţile naţionale, regionale şi locale trebuie să introducă măsuri pentru îmbunătăţirea eficienţei utilizării apei şi pentru a încuraja schimbări în practicile agricole necesare pentru protecţia resurselor de apă (şi calităţii). 8 Agenţia Europeană de Mediu, Apele din Europa: o evaluare bazată pe indicatori (Copenhaga, 2003). 9 European Environment Agency (http://www.eea.europa.eu/data-and-maps/indicators/use-of-freshwater-resources-2/assessment-1); seriile de date sunt pentru anii 2002-2012 şi reprezintă medii multianuale ale volumului de apă captată, pe surse de apă. 10 European Environment Agency, http://www.eea.europa.eu/data-and-maps/indicators/use-of-freshwater-resources-2/assessment-1, Water abstraction by source, serii de date calculate ca medii multianuale pentru perioada 2002-2012. 11 Formațiune geologică reprezentată de un strat subteran destul de poros de roci încât să poată stoca apă și suficient de permeabil încât apa să poată circula liber prin el.

Rezerva de apă %

lacuri 2

bazine artificiale 16

subteran 36

râuri 46

10 NECONFIDENŢIAL

mari resurse de apă pe cap de locuitor. Totalul prelevării de apă în Europa este de aprox. 353 km3/an, ceea ce înseamnă că 10% din totalul resurselor de apă proaspătă este extras.

Graficul nr. 1.2. Captarea totală de apă în perioada 2001-2011 (milioane m3) - România şi ţările vecine

Sursa: Jadwiga R.Ziolkowska, Bozydar Ziolkowski, Effectiveness of water management in Europe in the 21st century (2016), prelucrări CC, Tabelul 3, Anexa 1.

În Europa, prelevările (captările) de apă au scăzut în ultimii zece ani, cu excepţia sud-vestului Europei. Cele mai multe sectoare de activitate au redus consumul de apă prin măsuri cum ar fi creşterea gradului de refolosire al apei şi printr-o eficienţă sporită a aparatelor electrocasnice. Un anumit rol l-a avut şi creşterea preţului apei.

Graficul nr. 1.3. Captarea totală de apă în perioada 2001-2011 (milioane m3) - ţări din vestul, centrul şi nordul Europei

Sursa: Jadwiga R.Ziolkowska, Bozydar Ziolkowski, Effectiveness of water management in Europe in the 21st century (2016), prelucrări C.C., Tabelul 3, Anexa 1.

Referitor la resursa de apă dulce şi la capacitatea acesteia de a satisface nevoile de

consum, s-a constatat că 18% din populaţia Europei trăieşte în ţări ce au mari solicitări de apă (Cipru, Malta, Italia şi Spania), care pot fi confruntate cu problema extragerii exagerate de apă subterană şi, în consecinţă, cu epuizarea masei de apă dulce şi intrarea apei sărate în acviferele de coastă.

Douăzeci de ţări (50% din populaţia Europei) pot fi considerate ca neducând lipsă de apă, acestea aflându-se în principal în centrul şi în nordul Europei (Islanda, Norvegia, Lituania, Ungaria, Slovacia, Suedia, Bulgaria, Slovenia, Irlanda, Finlanda, Elveţia, Austria, Olanda, Estonia, Luxemburg, Franţa, Polonia, Germania, Cehia).

11 NECONFIDENŢIAL

Nouă ţări pot fi considerate ca având o nevoie mai mică de apă (32% din populaţia Europei) acest grup incluzând: România, Belgia, Danemarca şi ţările din sudul Europei – Grecia, Turcia, şi Portugalia.

Referitor la resursele de apă de pe continentul european menţionăm următoarele: - în general, Europa este bogată în resurse de apă12 dar, cu toate acestea, deficitul de apă şi

seceta continuă să afecteze bazinele acvatice în anumite anotimpuri; regiunea mediteraneană şi majoritatea bazinelor râurilor mai dens populate din diferite zone ale Europei sunt puncte fierbinţi ale stresului/presiunii asupra resurselor de apă;

- în timpul iernii, aproape 30 de milioane de locuitori ai Europei trăiesc în condiţii de stres asupra rezervei de apă în timp ce pe timpul verii numărul acestora creşte la 70 milioane; aceasta corespunde unui procent de 6%, respectiv 14%, din populaţia totală a Europei;

- aproape 20% din populaţia totală a regiunii mediteraneene trăieşte permanent în condiţia de stres asupra resursei de apă; mai mult de jumătate (53%) din populaţia zonei mediteraneene este efectiv sub stres asupra resursei de apă pe timpul verii;

- mai mult de 80% din cererea de apă de pe continentul European este asigurată din râuri (46%) şi din apa din subteran (35%);

1.3. Utilizarea apei în Europa în diferite sectoare de activitate Pentru a-şi desfăşura activitatea, toate sectoarele economice au nevoie de apă. Agricultura, industria şi cea mai mare parte a producţiei de energie nu pot funcţiona dacă nu au acces la sursă de apă. Clima este cea care determină disponibilitatea apei şi sezonalitatea cererii de apă, iar aceasta din urmă depinde de densitatea populaţiei şi este conectată la activităţile economice. Principalele sectoare consumatoare de apă sunt irigaţiile, consumul urban şi industria prelucrătoare, iar utilizarea apei este distribuită ca în Graficul nr. 1.4. de mai jos: Graficul nr. 1.4. Utilizarea apei în Europa pe sectoare economice

4%11%

17%

32%

36%

minerit, ind.extractivă,ind.prelucrătoare şiconstrucţii

sectorul servicii

energie, gaze,producere abur şi aercondiţionat

captarea si tratarea apei

agricultura, silviculturaşi pescuitul

Sursa: European Environment Agency (www.eea.europa.eu/data-and-maps/indicators/use-of-freshwater-resources-2/assessment-1).

- agricultura (irigaţiile) şi acvacultura consumă 36% din totalul apei utilizate anual; în timpul verii, acest consum ajunge la aproximativ 60%; în timpul iernii, acelaşi sector utilizează doar 5% din totalul apei prelevate; regiunea mediteraneană foloseşte pentru agricultură aproape 75% din totalul apei utilizate pentru acest sector în Europa, în timp ce zona continentală foloseşte 14% iar zona atlantică 5%. Această cerere de apă foarte mare, cuplată cu resursa de apă care este mai puţin regenerată în primăvară şi în vară, au ca rezultat o presiune asupra cererii de apă în regiunea mediteraneană.

12 European Environment Agency (www.eea.europa.eu/data-and-maps/indicators/use-of-freshwater-resources-2/assessment-1). 13 European Environment Agency (http://www.eea.europa.eu/data-and-maps/indicators/use-of-freshwater-resources-2/assessment-1), Water use by sector, serii de date calculate ca medii multianuale pentru perioada 2002-2012, sectoarele economice identificate pe baza NACE Code.

Sectorul economic13 %

minerit, ind. extractivă, ind. prelucrătoare şi construcţii 4,02

servicii 11,23

energie, gaze, producere abur şi aer condiţionat 16,87

captarea si tratarea apei pt. populaţie 31,93

agricultura, (irigaţiile) şi acvacultura 35,95

12 NECONFIDENŢIAL

- consumul de apă pentru populaţie este al doilea, ca volum, după cel înregistrat de sectorul

agricol şi acoperă 32% din totalul apei utilizate; acest lucru pune presiune pe resursele de apă

regenerabile, în mod particular în regiunile cu densitate mare a populaţiei şi precipitaţii

reduse. Creşterea populaţiei urbane şi standardele de viaţă tot mai ridicate, îmbinate cu

reducerea rezervei de apă datorită poluării şi a secetei, au condus la faptul că marile oraşe sau

regiunile secetoase cu o densitate mare a populaţiei sunt în mod special vulnerabile la

presiunea asupra cererii de apă14.

- sectorul serviciilor: este reprezentat de un grup de industrii ce acoperă în special activităţi cum ar fi cazarea în locuinţe, industria alimentară, activităţi recreaţionale etc. care sunt componentele principale ale sectorului turistic. Acest sector a creat una din principalele presiuni asupra resurselor regenerabile de apă, acoperind aproximativ 11% din consumul total anual de apă. Micile insule mediteraneene se află sub o presiune accentuată asupra rezervei de apă deoarece primesc de 10-15 ori mai mulţi turişti15 decât locuitorii proprii; în acest sector, apa este utilizată nu numai pentru consum casnic cât şi pentru un tip de activităţi recreative cum ar fi irigarea terenurilor de golf, tunurile de zăpadă artificială sau umplerea bazinelor de înot.

- industria minieră, extractivă, prelucrătoare şi pentru sectorul construcţiilor: acoperă 4% din volumul total de apă proaspătă utilizat în Europa. Regiunea continentală consumă 35% din acest volum, urmată de regiunea mediteraneană (28%), cea arctică (17%) şi de cea a Atlanticului (14%). Utilizarea apei în aceste sectoare are un slab caracter sezonier, volumele captate sunt relativ similare atât iarna cât şi vara.

- producţia de energie: captarea apei pentru producţia de energie prin centrale hidroelectrice este considerată o formă ne-consumatoare de apă, aceasta însemnând că toată cantitatea de apă este retrimisă în emisar. Apa este de asemenea utilizată la răcire în termocentrale. Cea mai mare parte a apei utilizate de termocentrale pentru răcire este retrimisă în mediul natural, cu excepţia unei mici cantităţi pierdute prin evaporare.

14 În Europa, un locuitor utilizează în medie 36 mc de apă anual din surse regenerabile de apă proaspătă; aceasta corespunde unui consum zilnic de aproximativ 98 de litri de apă pentru fiecare locuitor. 15 Literatura de specialitate menţionează că în general, un turist utilizează zilnic o cantitate de apă de 2-3 ori mai mare decât un localnic cu reşedinţa permanentă (Essex at all., 2004; Gössling at al., 2012).

13 NECONFIDENŢIAL

Graficul nr. 1.5. Evoluţia consumului de apă pe sectoare de activitate în diferite regiuni ale Europei (1990-2012)

0

20000

40000

60000

80000

100000

120000

140000

160000producţieen.electrică (răcire)

sectorulservicii

minerit,ind.extractivă,ind.prelucrătoare şiconstrucţii

agricultură

consumulurban

Sursa: European Environment Agency (http://www.eea.europa.eu/data-and-maps/indicators/use-of-freshwater-resources-2/assessment-1),

prelucrări C.C., Tabelul 5, Anexa 1.

Est: Bulgaria, Cehia, Estonia, Letonia, Lituania, Ungaria, Polonia, ROMÂNIA, Slovenia, Slovacia. Vest: Belgia, Danemarca, Germania, Irlanda, Franţa, Luxemburg, Olanda, Austria, Finlanda, Suedia, Anglia şi Scoţia, Islanda, Norvegia, Elveţia. Sud: Grecia, Spania, Italia, Cipru, Malta, Portugalia. Balcanii de vest: Croaţia, Macedonia, Albania, Serbia, Bosnia şi Herţegovina, Kosovo.

Încă din anii ’90 s-a observat în Europa o scădere a prelevărilor de apă pentru anumite sectoare economice (Graficul nr. 1.5). De exemplu, sectorul industrial şi-a îmbunătăţit eficienţa utilizării apei ceea ce a condus la o scădere (cu 27%) a prelevării de apă pe această perioadă, iar următoarea pe această listă este agricultura. Prelevarea de apă pentru producţia de energie electrică a scăzut din 1990 cu 11%, având un trend mai mult sau mai puţin constant după 2000. Această tendinţă de scădere a consumului de apă după 1990, accentuată după anii 2000, se observă la toate grupurile de ţări, păstrându-se aproape constantă proporţia utilizată pentru producţia de energie electrică.

Grupul ţărilor din est din care face parte şi înregistrează începând cu anii 2000 o scădere aproape la jumătate a consumului de apă, scăderea producându-se pe seama reducerii consumului de apă în sectorul industriilor extractive şi în agricultură.

Poziţionarea României faţă de grupul ţărilor vecine este explicată în graficul de mai jos:

14 NECONFIDENŢIAL

Graficul nr. 1.6. Utilizarea resursei interne de apă dulce pe sectoare de activitate în ţări din Europa16 (2014)

6a. Grupul ţărilor aflate în vecinătatea României şi zona de sud-est a Europei

Ţările din acest grup utilizează cea mai mare parte din resursa de apă în sectorul industrial, în special în industriile producătoare de energie electrică şi termică. Cu excepţia Albaniei şi a Ucrainei, toate ţările din grup utilizează sub 20% din apă pentru agricultură. 6b. Grupul ţărilor din vestul şi nordul Europei

Datorită poziţionării în zone cu precipitaţii bogate, se observă un consum mai mic de

apă pentru agricultură şi mult mai mare pentru sectorul industrial. Faţă de primul grup, observăm

o proporţie mult mai mare a consumului de apă acoperit de consumul urban (pentru populaţie).

16 Sursa datelor: The World Bank (http://wdi.worldbank.org/table/3.5#), prelucrări C.C, Tabel 1, Anexa 1.

15 NECONFIDENŢIAL

4c. Grupul ţărilor din sudul Europei

După cum se observă în graficul de mai jos, pentru această zonă este caracteristic un

consum foarte mare de apă pentru agricultură, urmat de consumul de apă pentru sectorul urban;

acesta din urmă este influenţat mai ales de dezvoltarea industriei serviciilor pentru turism.

În majoritatea ţărilor, prelevările de apă pentru industria prelucrătoare, inclusiv pentru scopul

răcirii instalaţiilor electrice şi pentru producţia de electricitate, reprezintă mai mult de 50% din

totalul captărilor de apă.

Ţările din vestul şi centrul Europei sunt cele mai mari utilizatoare de apă pentru producţia de energie. În ciuda unei scăderi cu 22% a prelevărilor de apă, agricultura este încă sectorul cu cea mai mare cerere de apă. O creştere semnificativă a captărilor de apă pentru agricultură (140%) a fost observată în Turcia pentru perioada 1990-2012 (graficul nr.1.5).

Preţul apei - factor de influenţă asupra consumului: preţul este una din pârgiile prin care

se poate controla reducerea cererii de apă de către diferiţi utilizatori. Directiva-cadru referitoare la

apă nr. 60/2000 a cerut statelor membre ale Uniunii Europene să ia măsuri pentru a se asigura

că, începând cu anul 2010, politicile de preţ aplicate în sectorul apei sunt suficient de stimulatoare

pentru a utiliza resursa de apă eficient şi de a recupera, într-un mod echitabil, costurile reale ale

serviciilor de apă. Cu toate acestea, cuantificarea efectelor preţului apei la nivel european este

dificil de realizat datorită lipsei de date şi a măsurilor cu efecte combinate asupra cererii de apă.

Sectorul industrial este sensibil la preţul apei şi la oferta de apă, precum şi la costurile de

tratare a apei. Prin urmare, preţuri mai mari la apă conduc către reducerea volumului de apă

utilizat prin implementarea de tehnologii mai puţin poluante sau prin reciclarea apei.

Agricultura, care este încă în mare măsură subvenţionată, plăteşte preţuri mult mai mici decât

alte sectoare importante, fapt ce se întâmplă mai ales în sudul Europei.

Creşterea preţurilor este posibil să aibă un efect marcant asupra utilizatorilor de apă care

preiau acest preţ înclus în preţul serviciilor pe care le primesc; o astfel de situaţie se întâlneşte la

furnizarea apei pentru populaţie, acest sector consumând un procent mare din totalul apei

prelevate ( 32% la nivel european).

16 NECONFIDENŢIAL

Consumurile de apă pentru industrie şi cele destinate populaţiei preiau creşterile de preţ în

majoritatea ţărilor, în timp ce consumatorii de apă pentru irigaţii preiau creşterile de preţ în cazuri

izolate.

1.4. Resursele de apă ale României

Teritoriul României dispune de toate tipurile de resurse de apă. Apa dulce provine din

râuri, lacuri şi acvifere subterane. Cea mai mare resursă de apă dulce provine din fluviul Dunărea

şi din râurile interioare. Lacurile naturale, desi numeroase (3450), au o contribuţie nesemnificativă

la volumul resurselor de apă ale României.

La nivel naţional, resursele de apă ale României sunt relativ sărace şi neuniform

distribuite în timp (diferă de la un anotimp la altul) şi spaţiu (diferă funcţie de regiune şi de

relieful acesteia). Conform datelor publicate de Administraţia Naţională Apele Române acestea

însumează teoretic cca. 134,6 mld. m.c.17 din care, resursa utilizabilă, potrivit gradului de

amenajare a bazinelor hidrografice, este de aprox. 38,346 mld. m.c., care provine din:

râuri interioare = 13,679 mld. m.c.;

Dunăre = 20 mld. m.c.;

subteran = 4,667 mld. m.c..

Raportat la populaţia actuală a ţării rezultă:

o resursă specifică, utilizabilă în regim natural, de cca. 2.660 m3/loc./an, luând în

considerare şi aportul Dunării;

o resursă specifică, teoretică, de aprox. 1.770 m3/loc./an, luând în consideraţie numai

aportul râurilor interioare, iar din acest punct de vedere ţara noastră se poziţionează în

categoria ţărilor cu resurse de apă relativ reduse în raport cu resursele de apă ale altor ţări.

România deţine o reţea de râuri şi izvoare ce însumează 78.723 km lungime; principala

resursă de apă a României o constituie râurile interioare şi este caracterizată de o variabilitate

foarte mare atât în spaţiu,cât şi în timp deoarece:

- zona montană aduce jumătate din volumul de apă scurs; - debitul mediu specific înregistrează valori de la 1l/sec/km2 în zonele joase până la 40

l/s/km2 în zonele înalte; - primăvara se produc viituri urmate de secete prelungite.

Dunărea, al doilea fluviu ca mărime din Europa (cu o lungime de 2.850 km, din care 1075 km pe

teritoriul României) are un stoc mediu la intrarea în ţară de 174 mld. m.c..

Resursele de apă subterană sunt constituite din depozitele de apă existente în straturi

acvifere freatice şi straturi de mare adâncime, Repartiţia scurgerii subterane variază pe marile

unităţi tectonice de pe teritoriul ţării de la 0,5-1 l/s/km2 în Dobrogea de Nord ajungând la 5-20

l/s/km2 în zona Carpaţilor Meridionali şi zonele din bazinul Jiului şi Cernei.

17 ANAR, Sinteza calităţii apelor din România în anul 2015 (extras), http://www.rowater.ro/Lists/Sinteza%20de%20calitate%20a%20apelor/Attachments/15/Sinteza%20calitatii%20apelor%20din%20Romania%20in%20anul%202015_EXTRAS.pdf.

17 NECONFIDENŢIAL

Prelevările de apă au scăzut de la 10,3 mld. m3 în anul 1995, la 6,46 mld. m3 în anul 2015,

în principal datorită:

diminuării activităţii industriale;

reducerii consumurilor de apă în procesele tehnologice;

reducerii pierderilor;

aplicării mecanismului economic în gospodărirea apelor.

Evoluţia prelevărilor de apă în România (1972-2014)18 Potrivit datelor Băncii Mondiale, în condiţiile în care volumul total al apei dulci disponibile în ţara noastră a

fost constant (42,3 miliarde de metri cubi), volumul apei dulci prelevate a cunoscut un trend ascendent în perioada 1972-1987 şi o tendinţă descrescătoare în perioada 1992-2014, variind între un minim de 6,876 miliarde de metri cubi (în 2012 şi în 2014) şi un maxim de 20,5 miliarde de metri cubi (în 1987)19. În ceea ce priveşte gradul de utilizare a resurselor interne de apă dulce, trebuie observat că acesta a variat între un minim de 16,22% (în 2012 şi 2014) şi un maxim de 48,46% (în 1987).

Situaţia apei prelevate în România în perioada 1972-2014 a evoluat conform graficului de mai jos:

Graficul nr. 1.7. Volumul de apă prelevat în România (1972 - 2014)

43.2 42.3 42.3 42.3 42.38 42.38 42.38 42.38 42.38 42.38

9.5

9

14

.4

18

.8 20

.5

20

.41

12

.46

9.2

2

8.4

2

6.8

7

6.8

7

3.3

9

5.7

4

6.7

9

8.4

8 9.1

2.9

8

1.1

9

1.0

9

1.1

7

1.1

7

4.7

2

6.6

4

9.8

9.3

3

9.0

5

7.4

2

6.1

7

5.6

3

4.1

9

4.1

9

0

5

10

15

20

25

30

35

40

45

50

1972 1977 1982 1987 1992 1997 2002 2007 2012 2014vol.total disponibil (mld.mc) Volumul total al apei dulci prelevate (mld.mc)

Volumul apei dulci prelevate pentru agricultura (mld.mc.) Volumul apei dulci prelevate pentru sectorul industrial (mld. mc.)

Sursa: calcule C.C., Tabelul 9, Anexa 10.

- pentru sectorul agricol: potrivit datelor publicate de Banca Mondială20, volumul apei dulci prelevate

pentru agricultură în România a cunoscut un trend ascendent în perioada 1972-1992 şi o tendinţă descrescătoare în perioada 1997-2014, atingând un nivel minim de 1,9 miliarde de metri cubi în 2007 şi un nivel maxim de 9,10 miliarde de metri cubi în 1992.

18 Datele complete se găsesc în Tabelul 9, Anexa 1. 19 Tabelul 3.5. World development indicators: freshwater al volumului publicat de Banca Mondială, World development indicators 2016 [(International Bank for Reconstruction and Development/ The World Bank, Washington, 20 aprilie 2016, XV+156p.), p. 94]; sursa datelor se găseşte pe site-ul oficial al Băncii Mondiale, la adresa: http://wdi.worldbank.org/table/3.5 (accesată pe 4 august 2016). 20 Tabelul 3.5. World development indicators: freshwater al volumului publicat de Banca Mondială, World development indicators 2016 [(International Bank for Reconstruction and Development/ The World Bank, Washington, 20 aprilie 2016, XV+156p.), p. 94]; sursa datelor se găseşte pe site-ul oficial al Băncii Mondiale, la adresa: http://wdi.worldbank.org/table/3.5 (accesată pe 4 august 2016).

18 NECONFIDENŢIAL

- pentru sectorul industrial: consumul de apă a avut un trend ascendent în perioada 1972-1982 şi o tendinţă descrescătoare în perioada 1987-2014, atingând un nivel minim în 2012 şi în 2014 (4,19 miliarde m.c.) şi un nivel maxim în 1982 (9,8 miliarde m.c.);

Graficul nr. 1.8. Volumul de apă prelevată în România, pe surse, în perioada 2010-2015

confidenţial Sursa: date de la Administraţia Naţională „Apele Române”, calcule C.C., Tabelul 10, Tabelul 11, Anexa 1.

TS= (); SS= (); D= (); s= ()

Din analiza datelor de volum de apă captată pe întreg teritoriul ţării în perioada (2010-2015) rezultă următoarele:

- volumul de apă prelevat anual este în jurul valorii de 6,5 miliarde mc. (cu un minim de 6,22

miliarde mc prelevaţi în 2010 şi un maxim de 6,6 miliarde în 2011) iar în anii următori, cantităţile au crescut cu 3 până la 4%;

- acest volum de apă este captat în jur de 40% din surse de suprafaţă (râuri), aprox. 50%

provine din Dunăre iar în jur de 10% provine din surse subterane.

19 NECONFIDENŢIAL

Graficul nr. 1.9. Utilizarea pe sectoare de activitate (%) a apei prelevate în România (2010-2015)

sursa: Calcule C.C., Tabelul 10, Anexa 1.

Pe baza datelor de volum aferente perioadei 2010-2015 putem observa următoarele aspecte:

apa captată anual în România provine în cea mai mare parte din Dunăre (în jur de X%) şi din râurile şi lacurile de suprafaţă (în jur de X%);

apa captată din subteran reprezintă în jur de X% din total volum şi este utilizată cu precădere pentru consumul populaţiei şi pentru serviciile aferente (aprox.X%);

peste X% din apa prelevată din Dunăre este utilizată de unităţi industriale, cea mai mare cantitate este utilizată de ()şi ();

termocentralele utilizează pentru obţinerea energiei electrice aprox X% din apa () (); procentul respectiv a scăzut în această perioadă de la X% în 2011 la X% în 2015);

pentru sectorul agricol (irigaţii, piscicultură, păstrăvării) se consumă în jur de X% din totalul captărilor de apă (X% în anul 2015), apă ce provine mai ales din () (X%) şi din () (X%); prin comparaţie, în ţările din grupul estic21 (din care face parte şi România) s-au consumat pentru agricultură în jur de 11 % în perioada 2009-2011;

apa consumată pentru irigaţii reprezintă aprox.X% din total apă prelevată şi provine din aprox. X% din volumul total (), X% din volumul total prelevat din () aprox X% din apa ();

procentul din apa captată folosită la irigarea culturilor agricole (X% în 2015, X% în 2014, X% în 2013, X% în 2012, X% în 2011, X% în 2010) se află mult sub media zonei continentale a Europei, care este de 14%;

atipic, în România se utilizează de 3 ori mai multă apă pentru piscicultură decât pentru irigaţii, iar aceasta provine din () (X% din volumul sursei în 2015) şi () din () (sub X% din volumul sursei în 2015);

21 Bulgaria, Cehia, Estonia, Letonia, Lituania, Ungaria, Polonia, ROMÂNIA, Slovenia, Slovacia, sursa: European Environment Agency (http://www.eea.europa.eu/data-and-maps/indicators/use-of-freshwater-resources-2/assessment-1), Tabelul 5, Anexa 1.

20 NECONFIDENŢIAL

Capitolul 2. Sectoarele economice ce utilizează apa

2.1. Sectorul energetic

Sistemul energetic naţional este format din totalitatea producătorilor şi consumatorilor

de energie electrică interconectaţi între ei. Datele publicate de Transelectrica în anul 2015 indică o producţie de energie electrică de 65.598 milioane MWh, în condiţiile în care România are în funcţiune o capacitate de 24.686,58 MW putere instalată22.

Tabelul nr.2.1.: Capacitatea energetică instalată la nivelul Sistemului Energetic Naţional23

Combustibil Grupuri

electrogene (nr.) Putere instalată (MW) Producţie realizată în 201524

MW % (mil. KWh) %

cărbune 42 6.385,2 25,86 1.8345 28

hidrocarburi 276 5.656,68 22,92 9.399 14

ape 966 6.741,52 27,31 16.622 25

nuclear 2 1.413 5,72 11.638 18

eolian 113 3.022,60 12,24 7.062 11

biomasa/biogaz 41 127,23 0,52 529 1

solară 572 1.340,30 5,43 2.003 3

geotermală 1 0,05 - - -

Total 2013 24.686,58 100 65.598 100 Sursa: Transelectrica (http://www.transelectrica.ro/web/tel/productie).

Din datele de mai sus se observă că 85% din producţia de energie se realizează cu

tehnologie nucleară (fisiune nucleară), tehnologie termo. (ardere cărbune sau hidrocarburi) sau tehnologie hidro (utilizarea lucrului mecanic al apei). Toate aceste tehnologii utilizează şi depind de sursele de apă, care trebuie să asigure debite mari, continue, fără variaţii însemnate.

22 Transelectrica, Starea sistemului energetic (martie 2016). 23 Date publicate pe 1 octombrie 2016. 24 Transelectrica, Starea sistemului energetic (martie 2016).

21 NECONFIDENŢIAL

Restul de 15% din producţia de energie este realizat cu tehnologii regenerabile ce nu depind de apă, în schimb pot depinde de vânt sau de intensitatea luminii soalare. Puterea instalată a producătorilor de energie din surse regenerabile totaliza 4.806 MW la 1 octombrie 2016, reprezentând astfel 19,46% din totalul capacităţilor energetice instalate în România.

Producţia trebuie să urmărească şi să acopere consumul şi din acest motiv există mai

multe categorii de producători de energie:

operatori care funcţionează continuu, oprirea şi pornirea fiind de durată şi foarte

costisitoare,

operatori care funcţionează intermitent, în strânsă legătură cu condiţiile de mediu, respectiv

vânt şi soare, şi

centralele hidroelectrice cu acumulări importante de apă, ce funcţionează când este nevoie,

pornirea şi oprirea având loc în câteva minute; în plus, acestea sunt singurele care pot

asigura şi servicii privind siguranţa în funcţionare a sistemului energetic şi calitatea energiei

furnizate.

Capacitatea de producţie energie electrică a crescut cu 9,07% în perioada 2000-2015. Pe surse de energie, în aceeaşi perioadă, capacitatea de producţie pe termo a scăzut cu aprox.25%, capacitatea de producţie pe nuclear s-a dublat iar cea din surse regenerabile (eolian şi fotovoltaic) a ajuns la 18,6% din total putere instalată (Anexa 2, Tabel A.2.1). Capacitatea de producţie hidro a crescut cu 8,47%.

La nivelul anului 2015, energia electrică a fost generată în proporţie de 43,1% de centralele termo, 25,6% de centralele hidro, 17,6% de centrala nucleară iar 13,7% a provenit din surse regenerabile (eolian şi fotovoltaic) - (Anexa 2, Tabel A.2.2).

2.1.1. Energia electrică obţinută în centrale nucleare Pe fondul resurselor primare convenţionale limitate, opţiunea nucleară reprezintă o

pondere de 20% din producţia mondială de energie electrică. Producerea energiei electrice în centralele nucleare se bazează pe o tehnologie neagresivă faţă de mediul ambiant şi constituie o parte importantă a soluţiei pentru reducerea emisiilor nocive, evitând eliberarea a aproximativ 2 miliarde tone de dioxid de carbon din centralele electrice care funcţionează cu cărbune.

Unul dintre factorii cei mai importanţi care au influenţat în mod favorabil dezvoltarea energeticii nucleare a fost cel economic, cheltuielile cu combustibilul nuclear fiind mult mai mici (aproximativ 10%) faţă de cheltuielile echivalente cu combustibilii fosili.

O centrală nucleară este o instalaţie complexă de producere a energiei electrice din energie termică, obţinută prin întreţinerea unei reacţii nucleare de fisiune controlată, proces realizat de reactorul nuclear. Într-un reactor, căldura produsă prin scindarea atomilor de uraniu din combustibilul nuclear este preluată de apa grea (agent de răcire) şi transferată apei uşoare (apa normală), care se transformă în abur în generatorii de abur. Aburul astfel obţinut roteşte paletele unei turbine ce pune în mişcare generatorul producător de electricitate.

Nuclearelectrica, prin cele 2 reactoare, fiecare cu o putere instalată de 700 MW, generează între 17 şi 20% din producţia de energie la nivel naţional25, iar în ceea ce priveşte costurile, este al doilea cel mai ieftin producător de energie. Ca tip de producător, Nuclearelectrica produce în bandă, cu o flexibilitate redusă în redimensionarea/corectarea

25 Tabelul A.2.2.a. Producţia de energie electrică în perioada 2000-2015, pe tipuri de energie (%), Anexa 2 la prezentul Raport de investigaţie.

22 NECONFIDENŢIAL

producţiei dacă la celălat capăt al fluxului tehnologic nu se află consumatori fideli şi cu o funcţionare constantă. 2.1.2. Energia electrică obţinută în hidrocentrale

Există diverse categorii de instalaţii de producere a energiei hidroelectrice: - “de apă curgătoare“: poziţionate pe cursul apei; - “de bazin”: apa este captată prin intermediul unui baraj sau al unui dig; - “de acumulare”: apa este purtată sus prin intermediul pompelor.

Puterea unei hidrocentrale este determinată de debitul de apă, de diferenţa de nivel şi de

randamentul hidraulic şi cel al echipamentului. Prin intermediul turbinelor şi generatoarelor, hidrocentralele moderne au un randament de până la 90 %.

Puterea unei instalaţii ce utilizează o cădere de apă depinde de doi factori: - debit: trecerea unei cantităţi de apă printr-un punct, într-o unitate de timp; - cădere: diferenţa de nivel între altitudinea unde este prezentă resursa hidrică extinsă şi locul

unde aceasta este restituită ambientului prin intermediul unei turbine. Puterea unei instalaţii ce utilizează un curent de apă, depinde de:

- rapiditatea curentului ( viteza fluxului de apă) şi de - suprafaţa activă a turbinei, asemănător modului în care se generează energia electrică cu o instalaţie eoliană, însă în comparaţie cu viteza curentului şi a suprafeţei turbinei, un sistem hidraulic dezvoltă o putere de 10 ori mai mare faţă de un sistem eolian.

Lunga perioadă de exploatare a acestei resurse preţioase a permis crearea de hidrocentrale mari care, deşi nu emit substanţe poluante în timpul funcţionării lor, cer construirea de ansambluri cu mare impact asupra mediului. Alternativa este reprezentată de mini-centralele hidro (microhidrocentrale) care, cu o putere de până la 10 MW şi cerinţe minime de întreţinere, pot avea performanţe înalte de energie hidroelectrică şi un impact scăzut asupra mediului. Tipurile de hidrocentrale Funcţie de căderea de apă, hidrocentralele sunt:

cu o cădere mică < 15 m, ce necesită debit mare de apă, cu o cădere mijlocie: 15–50 m, ce necesită un debit mijlociu de apă, cu o cădere mare: 50–200 m, ce necesită un debit mic de apă.

De asemenea, hidrocentralele mai pot fi clasificate după capacitate sau după felul

construcţiei, spre exemplu hidrocentrale: aşezate pe firul râului (centrale fluviale), producând energie electrică în funcţie de

debitul apei (FA); cu lac de acumulare (A); CHEAP - centrale hidroelectrice cu acumulare prin pompare; cu caverne, pentru acumularea apei.

Prin urmare, tipul de centrală (tipul de turbină), căderea de apă şi amplasarea centralei faţă de sursa de apă sunt factori de impact asupra volumului de apă uzinată şi, prin urmare, şi asupra

23 NECONFIDENŢIAL

costurilor cu aceasta. În tabelul de mai jos sunt menţionate câteva dintre cele mai mari hidrocentrale şi caracteristicile lor constructive: Tabelul nr. 2.2. Tipuri de centrale hidroelectrice (CHE)

Centrala Râul Puterea instalată (MW)

Acumularea Vol. stoc (mil. m.c.)

În funcţiune din:

Tipul centralei

Tip cădere de apă

Porţile de Fier I Dunărea 6x175 = 1050 Porţile de Fier 2.400 1971 FA cădere mica

Lotru Ciunget Lotru 3x170 =510 Vidra 370 1972 A cădere mare

Râul Mare Retezat Râul Mare 2x167,5= 335 Gura Apelor 200 1987 A cădere mare

Mărişelu Someş 3x73,5= 220,5 Fântânele 220 1977 A cădere mare

Vidraru Argeş 4x55 = 220 Vidraru 465 1966 A cădere mare

Porţile de Fier II Dunărea 8x27 =216 Porţile de Fier II 800 1985 FA cădere mica

Stejaru Bistriţa 6x35 = 210 Izvorul Muntelui 1.230 1960 A cădere mare

sursa: www.hidroelectrica.ro

2.1.3. Energia electrică obţinută în termocentrale

Strategia energetică a României pentru perioada 2007-2020 actualizată pentru 2011-2020 prevede menţinerea în funcţiune a termocentralelor existente, extinderea capacităţii unora dintre acestea şi construirea de noi termocentrale.

Graficul nr. 2.1. Starea termocentralelor pe cărbune în 2016

Sursa: Greenpeace

(www.greenpeace.org/romania/Global/romania/energie/publicatii/starea_termocentralelor_pe_carbune_din%20Romania_in_2016.pdf)

La finalul anului 2015 existau 318 grupuri electrogene ce produceau energie electrică

utilizând cărbune sau hidrocarburi (15,8% din nr. total capacităţi); acestea au reprezentat 48,72%

din puterea instalată totală şi au generat 42% din producţia totală de energie electrică a anului

2015.

24 NECONFIDENŢIAL

Producerea energiei electrice şi termice într-o termocentrală începe în focarul cazanului,

unde are loc procesul de ardere a combustibilului, cu formare de gaze de ardere la temperatură

ridicată. Gazele de ardere rezultate sunt alcătuite dintr-un amestec de azot, bioxid de carbon,

oxigen, bioxid de sulf, oxizi de azot, monoxid de carbon, vapori de apă, ce poartă şi particule

solide de cenuşă sau nearse; aceste gaze de ardere cedează căldura fluidului de lucru (apă, abur),

reducându-şi treptat temperatura până la temperatura de evacuare din cazan.

În esenţă, funcţionarea termocentralelor şi producerea de energie electrică cu tehnologie

termo necesită cantităţi foarte mari de apă brută preluată dintr-un emisar (râu, lac) şi care este

utilizată în principal pe trei categorii de fluxuri:

- pentru umplerea instalaţiei de producere a aburului (după pretratare, dedurizare şi

demineralizare);

- pentru răcirea condensului epuizat după trecerea aburului prin turbina generatoare (prin

circuitul de răcire);

- pentru preluarea şi transportul subproduselor de ardere (cenuşă zburătoare, şlam);

- pentru instalaţia de desulfurare unde se face o spălare umedă a gazelor de ardere pentru

reducerea emisiilor de bioxid de sulf rezultate din arderea cărbunelui.

La nivelul suprafeţelor de schimb de căldură din cazan, o parte din energia termică generată la

arderea combustibililor în focar este preluată de apa din cazan (apa de alimentare se preîncălzeşte

în economizor şi se transformă în abur în vaporizator). Aburul se supraîncălzeşte în

supraîncălzitorii de abur, energia aburului este transformată în lucru mecanic şi, în final, în

energie electrică, în turbogeneratoare. Aburul destins în turbină este fie răcit în condensatoare şi

transformat în condensat, care se reintroduce în apa din cazan, fie este livrat ca abur

consumatorilor (platforme industriale, centrale sau puncte termice).

Dacă se utilizează combustibil solid (lignit), în urma arderii se formează cenuşă şi zgură, pentru a

cărei evacuare este folosită apă; între componentele cenuşii şi apă rezultă noi compuşi insolubili,

ce duc la întărirea (rigidizarea) şlamului dens omogen la locul de depunere, rezultând o rocă de

cenuşă în toată masa depozitului.

Fluxurile de apă utilizate sunt :

- apa pentru circuitul tehnologic (apa de adaos în circuitul termic): este preluată direct

din emisar şi trecută printr-un proces de demineralizare, după care este utilizată pentru

producerea aburului sau pentru completarea instalaţiei cu apă dedurizată de adaos în reţeaua

de termoficare. Volumul de apă utilizat depinde de cantitatea de condensat pe care o restituie

consumatorii de căldură şi de pierderile de fluid din instalaţiile de transport şi distribuţie a

apei fierbinţi.

- apa de răcire: este preluată direct din emisar şi vehiculată în circuit închis, deschis sau mixt.

circuit mixt (răcire cu o singură trecere cu apă din emisar şi o răcire în turnurile de răcire cu aer, gradul de recirculare se poate realiza de la 0% în regim deschis la 96% în regim închis),

25 NECONFIDENŢIAL

circuit închis [cu recircularea apei, -gradul de recirculare maxim teoretic realizabil

este de 96%, (cu funcţionarea turnurilor de răcire)] sau

circuit deschis.

Când debitul emisarului (râului) este insuficient pentru răcire în circuit deschis, intră în

funcţiune unul sau mai multe turnuri de răcire cu tiraj forţat. La funcţionarea în circuit deschis,

apa de răcire este evacuată în aval de centrală, printr-un canal de evacuare; purjele de la turnurile

de răcire sunt evacuate prin circuitul de hidrotransport la depozitul de cenuşă.

Apa de răcire este deversată în emisar iar în cazul în care sunt ampalsate în cascadă mai

multe unităţi energetice, pe acelaşi râu, (de exemplu: CTE Işalniţa, CET Paroşeni, CTE Rovinari,

CTE Turceni, toate pe Jiu), este posibil ca, datorită deversărilor de apă de răcire de la centralele

amplasate în aval de Işalniţa (Paroşeni, Rovinari şi Turceni) să se înregistreze o creştere a

temperaturii apei râului Jiu în perioada de vară, cu 5C faţă de temperatura naturală a apei. Pentru

apa evacuată în emisar după ce a fost folosită de termocentrală, se monitorizează emisiile în apa

uzată evacuată (pH, temperatură şi un pachet de indicatori chimici)26.

Apa de răcire deversată poate constitui o sursă de poluare deoarece temperatura influenţează

temperatura receptorului natural. Pentru diminuarea impactului asupra emisarului natural este

necesar ca temperatura apelor uzate evacuate să nu depăşească 35C.

Concluzii:

- pentru aproximativ 85% din energia produsă în România se utilizează în procesul de

producţie apa; aceasta este folosită şi nu consumată şi după utilizare este redată în circuitul

natural;

- centralele nucleare acoperă între 18 şi 20% din producţia naţională de energie electrică şi

utilizează apa pentru obţinerea aburului şi pentru răcirea condensului obţinut după trecerea

aburului prin turbină;

- centralele termoelectrice (CTE) sau cele electrotermice (CET),27 ce acoperă 42% din

producţia de energie electrică a ţării, utilizează cantităţi foarte mari de apă mai ales pentru

răcirea condensului şi pentru transportul subproduselor de ardere; totodată se utilizează apă

pentru preluarea energiei termice degajată la ardere şi transformarea acesteia în energie

electrică (cu ajutorul aburului);

- centralele hidroelectrice, fie cele de capacitate mică, fie cele de capacităţi mai mari, depind de

sursa de apă dar, folosesc pentru producţia de energie doar mişcarea apei;

- toate unităţile de producţie menţionate mai sus sunt amplasate lângă emisar (curs de apă) cu

debit mare ,pentru a asigura o priză de apă suficientă desfăşurării procesului tehnologic28;

- amplasarea centralelor electrice poată fi făcută în cascadă pe acelaşi emisar sau pe râuri

diferite iar din punct de vedere al poziţiei faţă de cursul apei acestea pot fi cu baraj (cu

acumulare sau prin pompaj) sau pe firul apei (run of river);

26 Apele uzate tehnologic se vor încadra în „Normativul privind stabilirea limitelor de încărcare cu poluanţi a apelor uzate industriale şi orăşeneşti la evacuarea în receptorii naturali”, iar apele uzate menajere se vor încadra în limitele impuse de către deţinătorul staţiei de epurare. 27 CTE (centrală termoelectrică) produce doar curent electric; CET (centrală electrică şi termică) produce curent electric şi agent termic. 28 Pentru asigurarea necesarului de apă al centralei Işalniţa s-a construit un baraj de retenţie pe râul Jiu, în amonte de centrală, formând un lac cu o suprafaţă de 1km2; prin priza barajului se poate capta un debit de maxim 38m3/s (debitul mediu multianual al Jiului este la izvoare de 1,14 m3/s, iar la vărsare de 91,9 m3/s); pentru aducţiunea apei există două canale: unul deschis ce poate transporta max. 24m3/apă/s şi unul închis, cu două căi, ce pot transporta max. 14m3/apă/s.

26 NECONFIDENŢIAL

- la centralele hidroelectrice, căderea/înălţimea de la care cade apa ce pune în mişcare axul

turbinei generatorului de curent este determinantă asupra randamentului;

- tehnologiile ce transformă energia termică în energie electrică pot afecta calitatea apei, astfel

că apa returnată în emisar poate avea o temperatură mai mare decât la momentul când a fost

extrasă- iar pentru aceasta se plăteşte către administratorul resursei de apă o sumă corelată cu

volumul de apă şi cu diferenţa de temperatură a apei peste maximul admis;

- în afara temperaturii şi a PH-ului, se monitorizează anumiţi indicatori chimici ai apei iar

abaterea faţă de limitele prevăzute în autorizaţia emisă de administratorul sursei de apă aduce

după sine penalizări sub forma unor sume de plată.

2.2. Sectorul irigaţiilor pentru agricultură

O treime din apa utilizată în Europa este folosită în sectorul agricol. Agricultura afectează atât cantitatea, cât şi calitatea apei disponibile pentru alte utilizări. Cu toate acestea, irigaţiile nu trebuie să fie atât de mari consumatoare de apă; în Europa se obţin deja reduceri ale consumului

de apă pentru agricultură atât prin eficientizarea transportului apei, cât şi prin eficiența aplicării

irigațiilor pe terenul agricol.

Sistemul de irigaţii din România, aflat în administrarea Agenţiei Naţionale de Îmbunătăţiri Funciare (ANIF) este amenajat pe o suprafaţă totală de aproape 3 milioane de hectare, din care aproximativ 1,52 milioane de hectare sunt declarate de utilitate publică (vezi detalii în Anexa 3, par. 3.2. Utilizatorii de apă pentru irigaţii). Sistemul de irigaţii acoperă doar 32% din suprafaţa totală agricolă a României (de 9,4 milioane de hectare), iar din suprafaţa amenajată cu lucrări de irigaţii şi pusă la dispoziţia fermierilor29 doar 7% nu necesită reparaţii majore.

Graficul nr. 2.2. Suprafaţa agricolă şi suprafaţa irigată a României

Sursa: HotNews (www.hotnews.ro/ştiri-esenţial-20376606-nu-îşi-irigă-culturile-fermierii-care-dispoziţie-infrastructura-necesară-care-este-situaţia-sistemul-irigaţii-statului-care-sunt-argumentele-fermierilor).

29 Din informaţiile publicate în media de către organizaţiile fermierilor, aceştia recunosc a fi funcţionale pentru irigaţii doar sistemele ce acoperă o suprafaţă de aproximativ 310.000 de hectare (aproximativ 9,4% din suprafaţa amenajată în anul 1990); fermierii au contractat în 2015 doar 44% din suprafaţa totală amenanjată cu lucrări de irigaţii, motivând costurile percepute de ANIF şi obligaţia de a plăti o parte din acestea în avans.

27 NECONFIDENŢIAL

Specifice pentru acest sector sunt: - activităţile de îmbunătăţiri funciare: reprezintă exploatarea, întreţinerea, reparaţiile, proiectarea şi construcţia sistemelor şi amenajărilor de irigaţii sau desecare şi drenaj, a lucrărilor de apărare împotriva inundaţiilor, de combatere a eroziunii solului, precum şi de reabilitare şi consolidare a acestora; - amenajările de îmbunătăţiri funciare: reprezintă o reţea de sisteme de irigaţii, sisteme de desecare şi drenaj şi lucrări de apărare împotriva inundaţiilor sau de combatere a eroziunii solului, ce deservesc o suprafaţă de teren definită; acestea includ terenul, clădirile, echipamentul, drumurile de acces şi infrastructura aferente, necesare pentru a exploata, întreţine şi repara amenajarea şi sistemele componente. Amenajările de îmbunătăţiri funciare sunt lucrări hidrotehnice complexe şi agropedoameliorative ce se realizează cu scopul prevenirii şi înlăturării acţiunii factorilor de risc-secetă, exces de apă, eroziunea solului şi inundaţii, precum şi poluare-pe terenurile cu orice destinaţie, indiferent de proprietar. Aceste lucrări contribuie la valorificarea capacităţii de producţie a terenurilor şi a plantelor, precum şi la introducerea în circuitul economic a terenurilor neproductive.

Amenajările de îmbunătăţiri funciare cuprind mai multe categorii de lucrări30 printre care şi

irigaţiile. Acestea din urmă reprezintă lucrări prin care se asigură aprovizionarea controlată a

solului şi a plantelor cu cantităţile de apă necesare dezvoltării culturilor şi cuprind lucrări de

captare, pompare, transport, distribuţie şi evacuare a apei şi, după caz, lucrări de nivelare a

terenului;

Activitatea de irigaţii presupune: - amenajarea de irigaţii (infrastructura)- o reţea la scară mare de structuri, pompe, canale şi conducte care poate fi folosită pentru a preleva apa din resursele autorizate de apă şi a distribui apa pentru irigaţii unuia sau mai multor sisteme de irigaţii şi care cuprinde terenul, clădirile, echipamentul, drumurile de acces şi infrastructura aferente, necesare pentru a exploata, întreţine şi repara amenajarea. - livrarea apei pentru irigaţii – face parte din serviciile de îmbunătăţiri funciare

Serviciile de îmbunătăţiri funciare sunt efectuate de ANIF în următoarele condiţii:

a) pe bază de contracte de prestări de servicii cu executare succesivă încheiate pe termen lung, denumite în continuare contracte multianuale; b) pe bază de contracte de prestări de servicii pentru un sezon de irigaţii, denumite în continuare contracte sezoniere; c) pe bază de contracte de prestări de servicii în amenajările de irigaţii sau părţi de amenajări de irigaţii a căror infrastructură nu s-a transferat organizaţiilor, conform legii.

Contractul multianual se încheie de furnizorul de apă cu organizaţii, federaţii şi alţi beneficiari pentru o perioadă de minimum 5 ani, iar contractual sezonier se încheie cu alţi beneficiari pentru un sezon de irigaţii31.

Până în anul 2015, pentru serviciul de irigare a terenurilor, beneficiarii au plătit către ANIF: a) un tarif anual, ce include cheltuielile estimate pentru un sezon de irigaţii şi care acoperă: - paza şi protecţia infrastructurii de irigaţii; - consumul de energie electrică tehnologică; - efectuarea epuismentelor (golirea instalaţiei), pe bază de deviz;

30 A se vedea Anexa 2, Sectorul irigaţii pentru agricultură. 31 Art. 57 din Legea nr. 138/2004 (modificată).

28 NECONFIDENŢIAL

- întreţinerea şi reparaţiile infrastructurii principale de irigaţii, aflată în administrarea ANIF, începând de la sursă sau priză şi până la punctele de livrare a apei pentru irigaţii. În cazul în care livrarea apei pentru irigaţii se face până la hidrant sau până la un alt punct din cadrul amenajării interioare de irigaţii, la tariful anual se adaugă şi costul serviciului de întreţinere şi reparaţii ale infrastructurii din amenajarea interioară de irigaţii; b) un tarif de livrare a apei pentru irigaţii ce include, după caz, cheltuielile cu probele tehnologice, costul serviciului de prelevare a apei din sursă, care include şi costul apei şi costurile de transport al apei pentru irigaţii de la sursă/priză până la punctul de livrare a apei pentru irigaţii sau, după caz, până la hidrant, prin intermediul infrastructurii de irigaţii, aflată în administrarea ANIF. c) un tarif sezonier ce include cheltuielile prevăzute la lit. b), cheltuielile de întreţinere şi reparaţii similare celor prevăzute la lit. a), precum şi cele administrative şi orice alte cheltuieli suplimentare necesare livrării apei prin punctul de livrare a apei pentru irigaţii prevăzute în contractul sezonier. Structura tarifului anual, a tarifului de livrare a apei pentru irigaţii (aplicate în contractele multianuale) şi a tarifului sezonier (aplicat în contractele sezoniere) se regăseşte în Ordinul MADR nr. 120/2011 pentru aprobarea Normelor metodologice privind calculul şi plata tarifelor pentru serviciile de îmbunătăţiri funciare modificat ulterior prin:

Ordinul MADR nr. 72/2012 prin care se abrogă calculul profitului în structura tarifelor;

Ordinul MADR nr. 30/2013 prin care se stabileşte cota cheltuielilor indirecte ca fiind 8% din cota cheltuilelilor directe.

Tarifele pentru serviciile de irigaţii includ următoarele grupe de cheltuieli:

a) cheltuielile directe ale ANIF; b) cheltuielile indirecte, compuse din cheltuieli de regie ale unităţilor de administrare ale filialelor judeţene şi ale sediului central al ANIF; c) cheltuielile de executare a lucrărilor de exploatare a infrastructurii din amenajarea interioară de irigaţii, precum şi a lucrărilor de întreţinere şi reparaţii contractate cu terţii furnizori. Începând cu anul 2016, conform prevederilor:

Legii nr. 269 din 6 noiembrie 2015 privind aprobarea O.U.G. nr. 4/2015 pentru modificarea şi completarea O.U.G. nr. 82/2011 privind unele măsuri de organizare a activităţii de îmbunătăţiri funciare, precum şi pentru modificarea şi completarea Legii îmbunătăţirilor funciare nr. 138/2004 şi ale

Legii nr. 158 din 19 iulie 2016 pentru aprobarea O.U.G. nr. 79/2013 privind modificarea şi completarea Legii nr. 138/2004, pentru completarea OUG 82/2011 privind unele măsuri de organizare a activităţii de îmbunătăţiri funciare precum şi pentru modificarea art. 3 alin. (6) lit. e) din Legea nr. 220/2008 pentru stabilirea sistemului de promovare a producerii energiei din surse regenerabile,

se plăteşte doar un tarif de livrare a apei pentru irigaţii, conform contractului anual; Tariful de livrare a apei pentru irigaţii se calculează pe unitatea de volum de apă livrată de furnizor la punctul de livrare şi se aprobă prin ordin al ministrului agriculturii şi dezvoltării rurale. Tariful de livrare a apei pentru irigaţii va acoperi costul apei, costul de transport al apei de la sursă sau de la priză la punctul de livrare a apei pentru irigaţii, prin intermediul infrastructurii de irigaţii din domeniul public şi domeniul privat al statului, aflată în administrarea ANIF. Costurile de transport includ cheltuielile cu energia electrică şi termică pentru pomparea apei. Tariful de livrare a apei pentru irigaţii nu cuprinde costurile de întreţinere şi reparaţii, care se acoperă din bugetul propriu al ANIF.

29 NECONFIDENŢIAL

Conform prevederilor în vigoare, beneficiarii plătesc avansul la tariful anual aferent fiecărui punct de livrare a apei pentru irigaţii prevăzut în contractul multianual, în cuantum de 20%, iar diferenţa în tranşe lunare. Prin tranşe lunare se înţelege contravaloarea prestaţiei efectuate în luna anterioară, în cazul în care beneficiarul nu plăteşte avansul la tariful anual sau tranşa lunară contractul se suspendă până la achitarea restanţelor32.

32 Prevăzut la art. 18 din Ordinul nr. 120 din 25 mai 2011 pentru aprobarea Normelor metodologice privind calculul şi plata tarifelor pentru serviciile de îmbunătăţiri funciare.

30 NECONFIDENŢIAL

Capitolul 3. Grupurile-ţintă implicate în analiză şi problemele semnalate de

acestea

Pentru această analiză am identificat drept grupuri-ţintă, care au acelaşi tip de probleme generate de preţul plătit pentru apa brută şi de la care am preluat date şi informaţii, următorii operatori economici: 3.1. Utilizatorii de apă pentru energie electrică: 3.1.1. Hidroelectrica S.A. 3.1.2. Nuclearelectrica S.A. 3.1.3. Centralele termoelectrice 3.1.4. Microhidrocentralele exploatate în regim privat

3.2. Utilizatorii de apă pentru irigaţii: 3.2.1. Agenţia Naţională pentru Îmbunătăţiri Funciare 3.2.2. Asociaţiile utilizatorilor de apă 3.3. Administraţia Naţională „Apele Române”, instituţie publică cu personalitate juridică, aflată în coordonarea Ministerului Mediului, Apelor şi Pădurilor.

Pentru fiecare dintre aceşti operatori am descris capacitatea tehnică de producţie pentru care apa brută reprezintă un factor de producţie de maximă importanţă şi am preluat, aşa cum au fost expuse, problemele pe care fiecare dintre aceste grupuri le are şi care au fost generate de preţul pe care l-au plătit pentru apa brută.

3.1. Utilizatorii de apă pentru energie electrică

3.1.1. Hidroelectrica: este cel mai mare producător de energie electrică şi cel mai mare furnizor

de servicii de sistem din România (cca. 80% din totalul serviciilor33).

Un atribut important al Hidroelectrica este acela că poate aduce rapid în

sistem cantităţi semnificative de energie şi asigură 100% energia reactivă

debitată sau absorbită din reţea în banda secundară de reglaj a tensiunii,

susţinând prin aceasta stabilitatea Sistemului Energetic Naţional

(SEN).

Înfiinţată în anul 2000, Hidroelectrica are o producţie în an mediu

hidrologic de peste 17 TWh generată în 7 sucursale (Bistriţa, Cluj, Curtea de Argeş, Haţeg, Porţile

de Fier, Râmnicu Vâlcea, Sebeş); Hidroelectrica furnizează cca. 30% din producţia totală de

energie electrică a ţării, în funcţie de hidraulicitatea anului.

În acelaşi timp, media volumului serviciilor de sistem din ultimii 10 ani este de cca. 70%

din totalul serviciului de reglaj secundar, cca. 84% din serviciul de rezervă terţiară rapidă şi 100%

din serviciul de asigurare a energiei reactive debitate sau absorbite din reţea în banda secundară

de reglaj a tensiunii, din necesarul SEN.

33 În 2014 Hidroelectrica a asigurat 53,41% din totalul serviciilor de reglaj secundar, 81,3% din serviciile de rezervă secundară şi 100% din serviciile de asigurare energie reactivă; în 2015 a asigurat 58,24% din rezerva de reglaj secundar, 79,36% din rezerva terţiară rapidă şi 100% serviciul de asigurare energie reactivă, apud: Hidroelectrica (www.hidroelectrica.ro/rapoarte/Raport_Anual_2015_RO.pdf).

31 NECONFIDENŢIAL

Societatatea are in patrimoniu 104 baraje, dintre care 89 baraje mari (cădere peste 10m şi volum acumulare peste 1 milion m3); din aceste 89 baraje mari: - 8 au cădere peste 100m, cel mai înalt fiind barajul Gura Apelor (168 m), - 6 au volum de acumulare peste 100 milioane m3, cea mai mare acumulare fiind cea de la Porţile de Fier I (2.100 milioane m3).

Hidroelectrica deţine centrale cu o putere totală instalată (Pi) de 6.442,5 MW34 repartizată în:

249 grupuri cu Pi > 10MW, instalate în 107centrale,

46 grupuri cu 4MW< Pi = 10MW, instalate în 23 de centrale,

175 grupuri cu Pi ≤4MW, instalate în 83 centrale,

5 staţii de pompare cu Pi totală de 91,5MW. Graficul nr. 3.1. Producţia de energie electrică a Hidroelectrica (GWh) şi ponderea acesteia în producţia naţională

sursa: Hidroelectrica, INS, calcule C.C..

Aşa cum se observă în Graficul 3.1., capacităţile de producţie ale Hidroelectrica au asigurat

între 23% şi 34% din producţia de energie electrică a ţării în perioada 2002-2015. Producţia realizată depinde de volumul de apă uzinată şi de anotimp (râuri îngheţate iarna sau secete puternice vara).

Capacităţile de producţie energie electrică deţinute de Hidroelectrica sunt:

centrale hidroelectrice (CHE) cu puteri instalate peste 10MW, amplasate pe firul apei (67de centrale) sau pe acumulări cu baraj (63centrale) şi

microhidrocentrale (mHC, 84 de capacităţi ) cu puteri instalate sub 10 MW, amplasate de obicei pe firul apei.

34 Date la 30.4.2015.

32 NECONFIDENŢIAL

9.7%

8.1%

5.4%

5.7%

44.1%

22.1%

4.9%

BISTRIŢA

CURTEA DE ARGEŞ

CLUJ

HAŢEG

PORŢILE DE FIER

RÂMNICU VÂLCEA

SEBEŞ

Graficul nr. 3.2.

Participarea sucursalelor Hidroelectrica la producţia de energie obţinută în anul 2015

Sursa: Hidroelectrica (www.hidroelectrica.ro)

Din Graficul nr. 3.4. se observă că cea mai mare parte a producţiei este obţinută în SH Porţile de

Fier (44,1%), care este singura din cele 7 sucursale ce deţine în exploatare doar centrale

hidroelectrice amplasate pe firul apei şi cu cădere mică de apă. Hidroelectrica reglează sistemul,

cu precădere prin Porţile de Fier, ce poate aduce imediat în sistem sute de MWh în foarte scurt

timp.

Din datele de producţie puse la dispoziţie de Hidroelectrica, centralele hidroelectrice cu putere instalată mai mare de 10 MW sunt amplasate după cum urmează:

Tabelul nr. 3.1. Producţia de energie şi consumul de apă pe sucursale şi pe tipuri de centrale

Sucursala Nr. centrale

Hidroelectrice

Putere instalată

(MW)

Producţie 2015 (MWh)

Volum apă plătit în 2015 (mii m.c.)

Valoarea apei plătite în 2015 (lei)

Cost apă lei/MWh (2015)

Bistriţa 21 676 1.556.784 33.693.781 37.063.159 confidenţial

Cluj 13 532,9 843.582,8 3.565.074 3.921.582 confidenţial

Curtea de Argeş 38 728,3 1.284.045 883.973 9.723.420 confidenţial

Haţeg 16 695,5 889.771 6.218.381 6.840.219 confidenţial

Porţile de Fier 8 1.656,8 7.026.986 156.546.970 172.201.667 confidenţial

Râmnicu Vâlcea 23 1.522,1 3.655.772 75.656.966 83.222.663 confidenţial

Sebeş 23 458,45 762.625 11.240.182 12.364.200 confidenţial

Total producţie, dc:

130 6.270,1 16.019.565,5 287.805.327 325.336.910 confidenţial

obţinută în centrale cu baraj (A)

63 3.394,9 5.844.687,1 41.344.470 44.910.201 confidenţial

obţinută în centrale pe firul apei (FA)

67 2.875,2 10.174.878,4 254.112.008 280.091.925 confidenţial

Surse: date ANAR, Hidroelectrica, calcule C.C..

Cele 63 de centrale hidroelectrice cu baraj (A) reprezintă 53,45% din puterea instalată a Hidroelectrica şi acoperă 36,24% din producţie (s-au analizat datele pentru anul 2015). Celelalte 67 de centrale amplasate pe firul apei (FA), deţin 45,26% din puterea instalată şi au realizat 63,08% din producţia de energie. Al treilea segment de producţie este format de cele 84 de microhidrocentrale ce reprezintă 1,29% din puterea instalată şi au acoperit 0,68% din producţia de energie realizată în 2015.

33 NECONFIDENŢIAL

Din punct de vedere al consumului de apă uzinată, tabelul 3.1 arată un consum mult mai mic realizat de centralele cu baraj (datorită căderii mari a apei), ce a dus la un cost mediu cu apa de 7,68 lei/MWh produs, spre deosebire de centralele amplasate pe firul apei, unde se înregistrează un cost cu apa uzinată de 27,53 lei/ MWh în anul 2015.

Tabelul nr. 3.2. Date privind apa uzinată şi producţia de energie electrică a Hidroelectrica în perioada 2006-2015

Anul Volum apă uzinată plătit (mii mc)

Valoare facturată (lei)

Producţie realizată (MWh)

Consum mediu apă (mii mc/MWh)

Cost mediu cu apa (lei/MWh)

2006 316.261.161 62.156.590 1.804.4470 17,52 3,44

2007 278.308.163 55.661.632 15.628.036 17,81 3,56

2008 289.160.228 60.470.633 16.831.420 17,18 3,59

2009 281.838.574 67.255.612 15.357.974 18,35 4,38

2010 374.507.478 118.450.509 19.642.767 19,07 6,03

2011 265.832.485 292.415.733 14.568.797 18,25 20,07

2012 231.628.586 254.791.444 11.958.001 19,37 21,31

2013 278.602.281 306.462.510 14.680.246 18,98 20,88

2014 325.180.528 373.290.069 18.325.515 17,75 20,37

2015 295.456.477 325.002.125 16.024.126 18,44 20,28

Surse: date ANAR, Hidroelectrica, calcule C.C..

Microhidrocentralele: sunt centrale mici, amplasate de obicei pe firul apei, cu puteri instalate sub 10 MW fiecare iar Hidroelectrica are în exploatare şi astfel de capacităţi. Numărul acestora a fost redus de la 182 de capacităţi cu o putere instalată de 160,1MW (în 2003) la 84 de capacităţi cu o putere instalată de 81,696MW (în iulie 2016). Acestea sunt ampalsate diferit, funcţie de condiţiile de mediu. Cele mai multe au fost scoase din funcţiune sau vândute din cadrul SH Bistriţa, care a avut 44 microhidrocentrale şi mai are în exploatare 13 şi din SH Curtea de Argeş unde, din 37microhidrocentrale mai sunt în exploatare 8.

Tabelul nr. 3.3. Consumul de apă uzinată realizat în microhidrocentralele aparţinând Hidrolelectrica (2015)

Nr.

centrale Pi (KW) Producţie

energie (MWh) Consum mediu apă uzinată (mii m.c./MWh)

Cost mediu apă uzinată (lei/MWh)

SH Bistriţa 13 12.957 11.115 30,49 33,54

SH Cluj 6 5.463 7.611 60,26 66,28

UHE Oradea 6 8.463 9.820 7,22 ---

SH Curtea de Argeş 8 7.280 14.932 8,8 9,76

UHE Buzău 8 5.700 1.592 26,86 29,56

SH Haţeg 10 4.877 5.857 7,55 8,34

UHE Caransebeş 6 6.125 9.607 14,95 16,45

SH Porţile de Fier 0 0 0 0 0

UHE Târgu-Jiu 3 3.366 9.853 32,87 36,14

SH Râmnicu Vâlcea 3 3.800 3.744 3,6 4,01

UHE Slatina 0 0 0 0 0

SH Sebeş 2 2.48 1.483 1,36 ---

UHE Sibiu 19 23.137 33.260 11,43 12,27

Total Hidroelectrica 84 81.696 108.824 17,91 20,77

Surse: date ANAR, Hidroelectrica, calcule C.C..

Producţia de energie a acestor capacităţi mici reprezintă sub 1% din producţia realizată de Hidroelectrica în 2015, iar pentru 1 MWh realizat în acest sistem s-au utilizat, în medie, 17,91 mii

34 NECONFIDENŢIAL

m.c. de apă uzinată cu un cost de aprox. 20,77lei/MWh (în acest cost este inclusă contribuţia pentru apa uzinată şi contribuţia pentru căderea de apă).

Pentru microhidrocentralele deţinute de Hidroelectrica costul cu apa uzinată pentru producerea unui MWh energie electrică a fost cel din datele din Tabelul nr. 3.4.:

Tabelul nr. 3.4. Costul cu apa uzinată înregistrat de microhidrocentrale în perioada 2006-2015

Anul Volum apă uzinată plătit (mii mc)

Valoare facturată (lei)

Producţie realizată (MWh)

Consum mediu de apă uzinată (mii mc/MWh)

Cost mediu cu apa uzinată (lei/MWh)

2006 1.018.464 293.056 190.530 5,35 1,54

2007 1.764.631 429.920 178.964 9,86 2,4

2008 2.041.067 496.440 174.580 11,69 2,84

2009 2.466.345 720.819 158.026 15,61 4,56

2010 2.884.480 1.849.099 209.233 13,79 8,84

2011 2.150.674 2.404.333 141.203 15,23 17,03

2012 1.245.771 1.436.733 106.999 11,64 13,43

2013 2.367.017 2.499.208 142.754 16,58 17,5

2014 2.200.882 5.008.180 135.485 16,24 36,96

2015 1.949.922 2.260.788 108.874 17,91 20,77 Surse: date ANAR, Hidroelectrica, calcule C.C..

Aceste elemente de calcul, alăturate celor legate de tipul construcţiei sau al amplasării pot explica, în parte, diferenţele mari din punct de vedere al costurilor, în obţinerea unui MWh în diferite zone, pe cursul aceluiaşi râu sau în sucursale diferite ale Hidroelectrica.

În concluzie, pentru acest segment putem presupune că una din cauzele ce au condus la renunţarea la 98 de capacităţi de producţie a fost costul cu apa uzinată.

Problemele semnalate de Hidroelectrica la Consiliul Concurenţei

Problemele Hidroelectrica au făcut obiectul plângerii depuse de către Fondul Proprietatea, în calitate de acţionar al Societăţii Comerciale de Producere a Energiei Electrice în Hidrocentrale Hidroelectrica S.A. şi, în acelaşi timp, acţionar al S.N. Nuclearelectrica S.A. şi al S.C. Complexul Energetic Oltenia S.A., precum şi în documentele transmise ulterior (menţionate în Anexa 10).

Problemele legate de nivelul contribuţiei pentru apa uzinată şi impactul acesteia asupra costurilor energiei electrice au constituit subiectul mai multor interpelări depuse la Parlament şi la Guvern35.

Până în anul 1999 centralele hidroelectrice aparţinând Hidroelectrica S.A. nu au plătit apa uzinată. Începând cu anul 2000, între Hidroelectrica şi Administraţia Naţională Apele Române (ANAR) s-a încheiat o convenţie36 prin care părţile au stabilit ca "preţul apei brute folosite în hidrocentrale pentru producerea de energie electrică să reprezinte 1% din costul producţiei de energie a hidrocentralelor din capul amenajării hidroenergetice, raportat la volumul de apă tranzitată prin aceste hidrocentrale. A fost stabilit un volum mediu de apă folosit în centralele cap amenajare în decursul unui an, de 142.242.254 mii mc, la un cost al producţiei de energie electrică de 1.063.342.700 mii lei, ceea ce a determinat

35 Interpelarea nr. 722B/22.10.2013 (Camera Deputaţilor), Interpelarea nr. 1.148/11.8.2014 (Camera Deputaţilor), Memorandumul: ”Măsuri pentru creşterea competitivităţii şi profitabilităţii în sectorul energetic” nr.16.465/25.11.2014 (Departamentul pentru energie, Guvernul României). 36 Convenţia încheiată pe 18 ianuarie 2000 între Compania Naţională „Apele Române” S.A. şi S.C. Hidroelectrica S.A. privind preţul apei brute folosite în hidrocentrale pentru producerea de energie electrică.

35 NECONFIDENŢIAL

un preţ unitar al apei brute folosite în centralele Hidroelectrica de 0,07 lei/mc. Decontarea lunară a volumului de apă urma să se facă pe baza consumului specific de apă multiplicat cu energia electrică livrată de hidrocentralele din capul amenajărilor”. Această convenţie are avizul Oficiului Concurenţei nr. 5.150/25.1.2000.

Odată cu intrarea în vigoare a OUG 107/2002 s-au instituit tarifele pentru serviciile de gospodărire a apelor şi s-a prevăzut un tarif de 0,1 leu/m.c. apă brută pentru agenţii economici producători de energie electrică prin hidrocentrale, indiferent de puterea instalată (tariful era acelaşi pentru apa din râuri interioare sau din Dunăre).

Ulterior, acest tarif propus de ANAR şi care în momentul de faţă se numeşte contribuţie pentru gestionarea resursei de apă, a suferit mai multe corecţii, fie cu indicele de inflaţie, fie printr-o reaşezare de costuri. Potrivit Hidroelectrica, ultima corecţie, impusă prin HG 1202/2010, a avut la bază o reaşezare de costuri şi a fost la un nivel ce a scos din banda de rentabilitate un număr foarte mare de centrale hidroelectrice aflate în exploatare, mai ales centralele de mică cădere (Porţile de Fier II, centralele de pe râul Olt, Argeş aval, respectiv Bistriţa aval, precum şi microhidrocentralele). Această contribuţie unică pentru producătorii de energie hidro defavorizează centralele cu cădere mică şi are ca rezultat faptul că toate centralele Hidroelectrica ce au căderi de apă sub 12-15 m şi toate microhidrocentralele nu mai sunt rentabile economic, fiind în imposibilitatea de a participa pe piaţă cu oferte de vânzare de energie electrică.

La centralele cu cădere mică de apă (care asigură 30% din producţia de energie electrică a Hidroelectrica), costul cu apa uzinată ajunge şi la 50% din costul de producţie al unui MWh. La o cădere normală de 10 m, costul cu apa turbinată este de 50 lei/MWh, la o cădere de 5m costul apei turbinate este de 100 lei/MWh, iar la căderile foarte mici (2m) costul apei uzinate este de 250 lei/MWh37. Potrivit Hidroelectrica, centralele sub 4MW putere instalată ar trebui scutite de la plata apei uzinate38. În perioada de debite mari, creşterea costului cu apa uzinată corelată cu scăderea preţului de vânzare a energiei

pe piaţa spot-PZU, scoate din piaţa de energie electrică energia hidro regenerabilă, nepoluantă şi care are cele

mai mici costuri de producţie, cu efecte directe asupra concurenţei şi asupra preţului energiei electrice la

consumatorul final; creşterea de preţ impusă prin H.G. nr. 1.202/2010 nu a avut la bază doar inflaţia, ci şi alţi

factori, neexplicaţi transparent.

Alte probleme ridicate de Hidroelectrica:

1. În perioadele de debite mari ale apelor, costul de producţie pentru cca. 30% din producţia

de energie electrică a Hidroelectrica (generată de centralele cu cădere mică) depăşeşte preţul

de tranzacţionare din piaţa de energie electrică.

În situaţia de debite mari, când prin amenajările Hidroelectrica se asigură tranzitarea în siguranţă a viiturilor (serviciu neplătit, specific activităţii de gospodărire a apelor), costul cu apa uzinată creşte semnificativ în dauna producţiei de energie electrică, astfel încât costurile cu generarea de energie electrică sunt mai mari decât preţurile de vânzare pe piaţă, ceea ce conduce la concluzia, justificată economic, că în astfel de situaţii, în mod paradoxal, Hidroelectrica ar trebui să renunţe la producţia de energie electrică; astfel de situaţii se întâlnesc la hidrocentrala Porţile de Fier II când, datorită debitului mare şi căderii mici, se deversează apă fără a se produce energie electrică, întrucât această activitate devine nerentabilă. De asemenea, în situaţii de ape mari (debite de atenţie sau inundaţii), la centralele de joasă cădere echipate cu turbine axiale (tip Kaplan şi Bulb), căderile sub care are loc turbinarea scad foarte mult. La Porţile de Fier II, căderea la debite normale (de până la 8000 mc/s) este de circa 10-12 m. În perioada de ape mari, de peste 9000 mc/s, aceasta scade puternic ajungând la 2-3 m, proporţional scade şi puterea debitată de hidroagregate, de la 31,4 MW/grup la debite normale la câţiva

37 Răspunsul S.C. Fondul Proprietatea S.A. la Solicitarea de informaţii nr. CC/DIE/7021/28.5.2013, ca urmare a plângerii Fondului Proprietatea nr. CC/RG/6.089/7.5.2013. 38 Răspunsul Hidroelectrica nr. 74.098/25.6.2013 la Adresa C.C. nr. 7.021/13.5.2013 (Solicitare de informaţii cu privire la apa uzinată în perioada 2009-2012).

36 NECONFIDENŢIAL

MW/grup; în aceste situaţii, costul cu apa turbinată plus tariful de injecţie în reţea ajung să depăşească preţul de valorificare a energiei, ceea ce face turbinarea nerentabilă.

2. Hidroelectrica este pusă în dificultate atunci când concurează pe piaţa operabilă, rezultată din

cuplarea pieţelor din România, Ungaria, Republica Cehă şi Slovacia [4M Market Coupling

(4M MC)].

Pentru o serie de ţări din Uniunea Europeană nu se percep astfel de contribuţii pentru producătorii de energie din surse hidro. Acest principiu al netaxării apei uzinate se bazează pe ideea că apa este o resursă naturală, regenerabilă, şi nu este normal ca utilizarea apei pentru producerea energiei să fie taxată, la fel cum nu sunt taxate la producător nici alte surse regenerabile de energie (de exemplu soarele şi vântul); există şi state în care se taxează fie apa uzinată, fie capacitatea de producţie, fie producţia de energie electrică în hidrocentrale, dar cu excepţia Italiei, unde costurile sunt comparabile cu ale României, în celelalte ţări (Bulgaria, Germania (landul Saxonia), Letonia, Macedonia, Portugalia) costul cu apa uzinată pentru centralele hidroelectrice este semnificativ mai mic decât în România).

3. Hidroelectrica consideră că, după modelul alocării cu titlu gratuit de certificate39 pentru emisii

de gaze cu efect de seră pentru producătorii de energie electrică ce dispun de instalaţii de

cogenerare de înaltă eficienţă, şi Hidroelectrica ar trebui să fie sprijinită prin reducerea

contribuţiilor specifice de gospodărire a apelor.

4. Hidroelectrica propune modificarea nivelului contribuţiei specifice de gospodărire a apelor,

în următoarea formă:

a) nivelul contribuţiei pentru hidrocentralele cu puterea instalată mai mare de 4MW, în regim de

uzinare, în cazul unei căderi brute mai mare de 18 m, să fie de 0,85 lei/1.000 mc;

b) nivelul contribuţiei pentru hidrocentrale cu puterea instalată mai mare de 4MW, în regim de

uzinare, în cazul unei căderi brute mai mica sau egală cu 18 m, să fie de 0,36 lei/1000 m.c.;

c) eliminarea contribuţiei pentru hidrocentralele cu putere instalată mai mică de 4 MW.

5. Hidroelectrica consideră necesară diminuarea valorii contribuţiilor pentru apa uzinată

cu suma ce ar trebui plătită societăţii pentru tranzitarea apei în hidrocentrale, serviciu neplătit

în prezent.

6. Hidroelectrica consideră că asigurarea apei pentru producerea de energie electrică prin

hidrocentrale se încadrează în categoria produselor şi serviciilor cu caracter de monopol

natural, drept pentru care reactualizarea prin creşteri foarte mari a cuantumului contribuţiilor

specifice pentru apă, realizată doar pe baza propunerilor autorităţilor publice centrale din

domeniul apelor, este nerealistă; aceasta ar trebui făcută ţinând cont de mecanismul

economic ce stă la baza producţiei de energie;

7. Referitor la impactul asupra costurilor de producţie, analiza pusă la dispoziţie

de Hidroelectrica40 subliniază că:

vânzarea energiei pe piaţa reglementată la un preţ mediu stabilit de ANRE s-a făcut în anumite perioade sub costul de producţie bugetat41;

în aceste condiţii, Hidroelectrica a fost obligată să maximizeze veniturile din piaţa concurenţială pentru a acoperi pierderea rezultată din diferenţa dintre preţul din piaţa reglementată şi cost;

39 Conform H.G. nr. 780/2006, acordate pentru pentru finanţarea investiţiilor. 40 Răspunsul Hidroelectrica nr. 74.098/25.6.2013 la adresa C.C. nr. 7.021/13.5.2013 (solicitare de informaţii cu privire la apa uzinată în perioada 2009-2012). 41 Datele sunt aferente anului 2013: 125 lei/MWh stabilit de ANRE, iar costul de producţie bugetat a fost de 143,96 lei/MWh.

37 NECONFIDENŢIAL

în mod normal, ofertele pe pieţele concurenţiale „cu contract42”, nu trebuie să fie sub

costul de livrare [cost de producţie+taxa pentru introducerea de energie electrică în reţea

(Tg)];

în perioadele de ape mari, peste care s-a suprapus şi reducerea consumului de energie la

nivel naţional, preţul pe piaţa de energie a scăzut, şi astfel, în perioada aprilie-iunie 2013,

preţurile de răspuns pe PCCB NC au fost la un preţ pe care Hidroelectrica nu şi-a permis

să îl accepte, fiind o vânzare sub costul de producţie+Tg;

acest lucru a condus la forţarea vânzării surplusului de energie electrică produsă în această

perioadă de ape mari pe PZU43, unde volatilitatea preţurilor a condus la intervale de

vânzare sub costul de producţie.

specificitatea producţiei hidro, cu perioade de ape mari şi cu cca. 60% din producţie

obţinută din amenajări „pe firul apei”, conduce la întrebarea „produc şi vând la preţul

pieţei, indiferent care este el, sau nu produc şi deversez pentru că risc să vând sub costul

de producţie?”.

hidrocentralele cu acumulare prin pompaj44nu pot funcţiona conform proiectului (apa

este deversată ziua şi ridicată înapoi, prin pompaj, noaptea) deoarece acest proces

presupune consum de curent electric cumpărat din sistem, pentru care se plătesc taxe de

injecţie în sistem şi taxe de cogenerare; în cadrul legislativ actual şi cu preţurile actuale

pentru energie şi pentru apa uzinată, acest tip de centrale provoacă pierderi dacă sunt

folosite altfel decât un simplu generator, fără a utiliza şi a doua funcţie a instalaţiei-

pompajul apei în amonte.

3.1.2. Nuclearelectrica

S.N. Nuclearelectrica S.A. este singura unitate de producţie din România ce foloseşte

tehnologie nucleară şi a furnizat în anul 2015 aproximativ 18% din producţia de energie a ţării.

Societatea deţine două grupuri electrogene cu o putere instalată de 1.413 MW, acestea

reprezentând 5,72% din capacitatea de producţie energie electrică a României.

În cazul Nuclearelectrica, plata contribuţiilor pentru resursele de apă s-a făcut în perioada

1999-2001 în baza unui contract încheiat cu Compania Naţională „Apele Române” S.A..

Centrala nuclearo-electrică Cernavodă utilizează apa pentru răcire, după care o

procesează prin instalaţii complexe de filtrare, astfel că parametrii calitativi ai apei evacuate în

emisar sunt de multe ori superiori celor de la intrare (se îndepărtează suspensiile mecanice,

corpurile plutitoare sau antrenate în curgere). De asemenea, centrala nuclearo-electrică asigură

menţinerea profilului batimetric al canalului de aspiraţie prin activităţile periodice de monitorizare

şi dragare. Raportat la cheltuielile totale de exploatare, costul cu apa uzinată ajunge să fie

comparabil cu cel al combustibilului nuclear care reprezintă 7%.45

42 Respectiv PCCB (Piaţa Centralizată a Contractelor Bilaterale de energie electrică) şi PCCB NC (Piaţa Centralizată a Contractelor Bilaterale de energie electrică cu Negociere Continuă). 43 PZU (Piaţa pentru Ziua Următoare). 44 Este cazul grupului de 5 centrale de pe Oltul inferior: Ipoteşti, Drăgăneşti, Frunzăneşti, Rusăneşti, Izbiceni. 45 Departamentul pentru Energie, Măsuri pentru creşterea competitivităţii şi profitabilităţii în sectorul energetic (24.11.2014).

38 NECONFIDENŢIAL

Nuclearelectrica propune reinstaurarea principiului potrivit căruia actualizarea

contribuţiei ar trebui să se facă cu rata inflaţiei, respectiv diminuarea cuantumului până la nivelul

valorilor actualizate în funcţie de indicele de inflaţie, faţă de valorile de referinţă corespunzătoare

menţionate în HG 328/2010.

Potrivit Nuclearelectrica, corectarea nivelului contribuţiilor cu apa uzinată prin

reactualizarea cu rata inflaţiei are o justificare economică şi respectă principiul suportabilităţii atât

de către producători, cât şi de către destinatarii finali ai energiei produse de centrala nucleară.

Menţinerea nivelului actual al contribuţiei pentru apa uzinată influenţează negativ atât

profitabilitatea Nuclearelectrica cât şi preţul suportat de consumatorul final de energie electrică.

3.1.3. Centralele termoelectrice

Din datele publicate de Transelectrica, rezultă că la 1 octombrie 2016 produceau energie

electrică utilizând această tehnologie:

- 12 capacităţi de producţie cu o putere instalată de 6015 MW, folosind drept combustibil

cărbunele; aceste centrale aparţin unui număr de 7 companii.

- 13 capacităţi de producţie cu o putere instalată de 4445,6 MW, folosind drept combustibil

hidrocarburile, aceste centrale fiind în proprietatea a 8 companii.

În cursul anului 2015 capacităţile termo au produs 42% din energia electrică la nivel naţional

deţinând 48,78% din total puterii instalate. Cei mai importanţi producători sunt Complexul

Energetic Hunedoara şi Complexul Energetic Oltenia.

Complexul Energetic Hunedoara (CEH) deţine, alături de minele Lonea, Livezeni,

Lupeni şi Vulcan şi centrala termo-electrică Mintia (pe Mureş), cu o putere instalată de 1.075

MW, şi centrala electro-termică Paroşeni (pe Jiu), cu o putere instalată de 150 MW. Producţia

acestora acoperă 2% din producţia naţională de energie electrică (date aferente anului 2015).

Complexul Energetic Oltenia are în exploatare 4 centrale termo-electrice: Işalniţa (2

grupuri x 315 MW), Rovinari (4 grupuri x 330 MW), Turceni (6 grupuri x 330MW) şi Craiova (2

grupuri x 150MW); datorită puterii instalate (primele 3, amplasate pe Jiu, au peste 3.900 MW)

sunt cele mai mari utilizatoare de apă de răcire pentru producerea energiei electrice şi termice.

Diferenţele dintre costurile cu apa plătite de fiecare termocentrală în parte sunt rezultatul

schemelor de funcţionare (în funcţie de proprietarul barajului şi al canalelor de aducţiune, de

cheltuielile de întreţinere a acestora, de amplasarea barajelor). Astfel, în timp ce termocentrala

Craiova II foloseşte un circuit închis de răcire, prelevând apă doar pentru completare, respectiv

pentru înlocuirea apei evaporate şi consumate, termocentralele Işalniţa, Rovinari şi Turceni

folosesc un circuit de răcire mixt, cu recircularea şi răcirea unei cote din apă, prin turnurile de

răcire, o parte din apă fiind apoi evacuată înapoi în Jiu. La evacuarea acestei ape este plătită,

conform volumului, afectarea calităţii apei (pe baza analizei a 27 de indicatori chimici) şi plusul de

temperatură pe care îl are apa la deversare.

În opinia CEO Oltenia, preţul şi modul de plată al apei utilizate ridică, pentru producţia de

energie, următoarele probleme:

39 NECONFIDENŢIAL

tarifele sunt stabilite unilateral de ANAR şi majorate periodic şi nu sunt diferenţiate pe

servicii de asigurare a categoriilor de apă: consumată efectiv în procesul tehnologic sau

utilizată ca apă de răcire în instalaţiile centralelor electrice; astfel, în conformitate cu

reglementările actuale, termocentralele plătesc la acelaşi tarif serviciul de asigurare a apei

prelevate, utilizată ca apă de răcire ca şi cum aceasta ar fi integral consumată. Acest mod de

plată este considerat incorect, întrucât termocentralele sunt utilizatoare şi nu consumatoare

de apă, aprox. 95% din apa brută captată fiind apă de răcire şi integral returnată în emisar,

restul de 5% fiind apă consumată efectiv în procesul tehnologic.

termocentralele au fost proiectate să funcţioneze în regim de recirculare numai pentru

perioadele în care sursa de apă nu poate asigura întregul debit de apă de răcire necesar; în

vederea reducerii debitului prelevat, s-a impus trecerea de la funcţionarea în circuit deschis la

o funcţionare cu un grad de recirculare maxim posibil (recircularea apei prin turnurile de

răcire) pentru a se reduce cheltuielile; recircularea apei prin turnurile de răcire este o situaţie

de excepţie şi nu o regulă, întrucât prezintă dezavantaje majore (înrăutăţirea indicatorilor de

performanţă, creşterea consumului specific de combustibil al grupului termoenergetic şi a

consumului propriu tehnologic de energie electrică prin utilizarea pompelor de recirculare,

respectiv creşterea costurilor de producţie);

faţă de alţi consumatori de apă rece, termocentralele CEO retrimit apa în emisar în condiţii

de calitate ce nu justifică tarifele impuse de ANAR, singura diferenţă care intervine pentru

apa folosită în condensatoarele termocentralelor fiind încălzirea ei, efect pe care

termocentralele îl plătesc în conformitate cu prevederile legale.

termocentralele CEO amplasate în cascadă, plătesc aceeaşi apă de răcire de 4 ori, pentru

fiecare uzinare la fiecare termocentrală; în aceste condiţii, implementarea Directivei

60/2000/CE trebuie coroborată cu menţinerea unui nivel al contribuţiilor specifice care să

asigure atât rentabilitate producătorilor de energie electrică, cât şi menţinerea unui preţ

suportabil al energiei electrice la consumatorul final.

1. conform Legii apelor nr. 107/1996, art. 17 lit. a), utilizatorii au obligaţia „să adopte tehnologii de

producţie cu cerinţe de apă reduse şi cât mai puţin poluante, să economisească apa prin recirculare sau folosire

repetată”; din acest punct de vedere, termocentralele aparţinând CEO au o funcţionare cu un

grad de recirculare maxim posibil (prin turnurile de răcire); în modul de plată, ANAR nu ţine

seama de faptul că apa este reutilizată în Turceni, Işalniţa şi Craiova II, după ce a fost utilizată

la Rovinari;

2. deşi există mijloace de măsurare a debitelor şi volumelor de apă prelevate şi evacuate, nu se

face diferenţa între cantităţile măsurate pentru a se plăti doar apa consumată;

3. preţul plătit de CEO pentru apa de răcire este de 24 de ori mai mare decât cel plătit de

Hidroelectrica, (24 lei/1000 mc pentru termo şi 1,1 lei/1000 mc pentru hidro) generând

creştere costurilor cu apa şi a costului/MWh46;

4. CEO solicită ca acest preţ să fie perceput doar pentru apa consumată, restul apei utilizate

pentru răcire care se recirculă să fie plătit la acelaşi preţ pe care îl plăteşte Hidroelectrica

pentru apa uzinată;

46 Cheltuielile cu apa înregistrate de CEO în anul 2014 au ajuns la suma de 22,4 milioane lei, iar în 2013 CEO a plătit pentru apa uzinată 14,78 milioane lei; sursa: Memorandumul „Măsuri pentru creşterea competiotivităţii şi profitabilităţii în sectorul energetic”.

40 NECONFIDENŢIAL

5. prevederile legale referitoare la cuantumul contribuţiilor specifice de gospodărire a resurselor

de apă nu ţin seama de faptul că apa brută din sursele de suprafaţă este identic utilizată în

termocentrale, hidrocentrale şi centrala nuclearo-electrică şi, prin preţul aplicat, se creează o

discriminare între aceşti producători de energie electrică.

Dincolo de acest punct de vedere al utilizatorului şi având la bază opinia tehnică

a administratorului resursei de apă (ANAR), menţionăm că:

- termocentralele amplasate pe cursul Jiului au priză de captare a apei individuală; amplasarea

în cascadă ar presupune o singură sursă de alimentare cu apă (o singură priză de captare),

comună pentru toate folosinţele de apă.

- fiecare unitate de producţie a energiei electrice utilizează un volum de apă fără de care nu îşi

poate îndeplini funcţia de obţinere energie electrică iar licenţa de producţie dată de ANRE

este pentru fiecare unitate, în mod independent.47

În baza argumentelor enumerate şi în scopul diminuării consecinţelor prevederilor O.U.G.

nr. 1202/2010 privind sistemul de plată a apei uzinate, C.E. Oltenia S.A. propune, în cazul

termocentralelor de pe râurile interioare, următoarele:

revenirea la sistemul de plată al apei efectiv consumate în procesul tehnologic (aşa cum era

prevăzut în O.U.G. nr. 63/1998 privind energia termică);

reluarea aplicării tarifelor diferenţiate, corespunzătoare regimurilor diferite de utilizare a apei

în scopul producerii energiei electrice şi termice: un tarif mai mic pentru apa prelevată

pentru răcire, asemenea hidrocentralelor (funcţionarea în regimul deschis), şi un tarif mai

mare pentru apa efectiv consumată în procesul tehnologic, care nu se mai returnează la sursă

(funcţionarea în circuit mixt, până la închis);

pe perioada de iarnă, calculul gradientului de temperatură să se facă luând în considerare

diferenţa dintre temperatura măsurată la punctul de evacuare şi temperatura de 10C;

reglementarea unor tarife pentru reuzinare, care să ţină cont de faptul că apa a fost plătită la

termocentrala din amonte.

Istoric: după anul 1990, termocentralele au plătit volumul asigurat de apă brută aproximativ egal cu volumul de apă consumat, la un preţ mare, în timp ce volumul de apă consumat peste volumul asigurat (apa uzinată pentru răcire) la un preţ foarte mic; începând cu anul 1998 s-a stabilit ca termocentralele să plătească numai apa consumată, ca diferenţă între volumul captat şi cel evacuat. Prin O.U.G. nr. 73/2005 s-a majorat cuantumul contribuţiilor specifice de gospodărire a resurselor de apă pentru producătorii de energie electrică în hidrocentrale, centrale nucleare şi termocentrale, s-a diferenţiat atât tariful pentru centralele nuclearo-electrice faţă de hidrocentrale, cât şi tariful în cazul termocentralelor; s-a stabilit o valoare mai mare în cazul volumului de apă prelevată în regim de recirculare maxim tehnic realizabil şi o valoare mai mică în situaţia volumului de apă în regim de circuit deschis, suplimentar faţă de regimul antrerior sau în situaţii de avarie. Prin Legea nr. 400/2005 s-a majorat cuantumul contribuţiei cu apa uzinată doar pentru hidrocentrale, iar în cazul termocentralelor s-au eliminat diferenţierile făcute anterior, introducându-se o contribuţie unică pentru utilizarea resurselor de apă. Din 2008, prin mai multe acte normative succesive s-a reactualizat cuantumul contribuţiilor specifice de gospodărire a resurselor de apă prin majorarea acestuia cu indicele de inflaţie stabilit de INS; în 2010, prin HG 1202 s-a aprobat un nou cunatum al contribuţiilor specifice de gospodărire a resurselor de apă fără a exista vreun criteriu de calcul opozabil, în condiţiile în care actualizările precedente au avut la bază indicele de inflaţie stabilit şi comunicat de INS.

47 Adresa ANAR nr. 15.247/ET/4.8.2017 (Observaţii la Raportul investigaţiei sectoriale declanşate prin Ordinul Preşedintelui Concurenţei nr. 44/22.1.2014).

41 NECONFIDENŢIAL

3.1.4. Microhidrocentrale (mHC) exploatate în regim privat

La momentul analizei existau 118 operatori economici ce deţineau 317 capacităţi de

producţie energie electrică hidro de capacitate mică (sub 10MW) – microhidrocentrale (Tabelul 1,

Anexa 3). Aceste microhidrocentrale aveau împreună o putere instalată de 341,6 MW, ceea ce

reprezintă aproximativ 5,% din capacitatea totală instalată pe hidro. Producţia realizată în anul

2015 de aceste centrale mici aflate în proprietate privată a fost de aprox.493.611 MWh, ceea ce

reprezintă aproximativ 3% din producţia de energie realizată pe hidro.

Din totalul de 317 microhidrocentrale, 121 provin de la Hidroelectrica, care a renunţat la

exploatarea acestora şi le-a înstrăinat. Restul de aproximativ 200 de microhidrocentrale aflate în

exploatare sunt capacităţi nou-construite. Microhidrocentralele care provin de la Hidroelectrica

aparţin unui număr de 16 operatori economici şi au o putere instalată de 75,3 MW (22% din total

putere instalată pe acest segment).

Observaţii generale asupra funcţionării acestui segment: 1) Majoritatea microhidrocentralelor construite în România după 1980 (unele privatizate, altele

în patrimoniul Hidroelectrica) au ca principale particularităţi:

coeficienţi de instalare mari (putere instalată de 2-3 ori mai mare decât puterea care s-ar putea obţine în funcţionarea continuă la debitul mediu multianual) şi care au ca efect o producţie discontinuă de energie în ore de funcţionare puţine în cea mai mare parte a anului;

lipsa acumulărilor de capacitate mare care să permită controlul debitului de apă uzinată; 2) Legislaţia specifică nu mai prevede noţiunea de „producţie prioritară necontrolabilă”;

obligativitatea de a plăti penalizări pentru dezechilibrele orare (diferenţele între energia previzionată şi cea efectiv livrată) pentru producţia cu caracter necontrolabil conduce la creşterea imprevizibilă a costurilor şi, în multe cazuri, pune sub semnul întrebării viabilitatea producţiei de energie în microhidrocentrale.

3) La amenajările de tip mHC ce nu dispun de capacităţi de acumulare care să permită controlul activ al debitului uzinat, practic nu există posibilitatea tehnică de prognozare zilnică/orară a debitelor afluente; ca atare, energia produsă este dependentă de mărimea şi variabilitatea debitului natural afluent, caracteristici ce nu pot fi controlate de către producător. Prin urmare, dezechilibrele pot fi de acelaşi ordin de mărime cu energia produsă, situaţie în care se află majoritatea mHC-urilor din România (cu excepţia celor alimentate din lacuri de acumulare ce permit modularea debitelor).

4) Obligativitatea plăţii dezechilibrelor pentru centralele cu producţie de energie cu caracter necontrolabil transformă comercializarea acestui tip de energie într-o activitate de tip speculativ în care veniturile reflectă mai degrabă şansa de a ghici o prognoză fără fundament tehnic decât efortul de a produce energie; această abordare duce la risipă de resurse (se va prognoza şi se va tranzacţiona o cantitate minimă în sensul minimizării riscului abaterii de la previziune, o mare parte din resursa de apă nu va mai fi utilizată) şi la restrângerea sau încetarea activităţii.

Problemele cu caracter general semnalate de proprietarii de microhidrocentrale atât în presă

cât şi în întâlniri directe sau prin documente transmise Consiliului Concurenţei, se referă la:

- necorelarea unor prevederi legislative cuprinse în diverse acte normative ce privesc acest tip de investiţie;

42 NECONFIDENŢIAL

- nerecunoaşterea de către unele instituţii ale statului a unor prevederi legale din acte normative nespecifice domeniului lor de activitate, aflate în vigoare, unele fiind chiar la nivel de lege organică;

- emiterea de acte normative ce se doreşte a fi aplicate retroactiv sau a căror aplicare este impusă fără îndeplinirea condiţiilor de punere în practică;

- absenţa de clarificări atât în privinţa procedurilor de avizare şi autorizare a acestui tip de investiţie (mHC) cât şi a stabilirii precise a rolului şi responsabilităţilor instituţionale, apărând tot mai des situaţia în care aplicarea este diferită de la un judeţ la altul.

În concret, firmele ce produc energie electrică cu microhidrocentrale ridică următoarele probleme:

1. Preţul apei brute: aşa cum a fost majorat ultima dată prin H.G. nr. 1.202/2010,

de la 0,26 lei/1.000 m.c. la 1,1 lei/1.000 m.c. (de 4,28 de ori faţă de valoarea iniţială) nu ţine cont

de niciunul dintre factorii tehnici ce influenţează funcţionarea unei centrale, cum ar fi :

- diferenţa de cădere (înălţimea căderii de apă);

- diferenţa de putere;

- diferenţa de producţie de energie;

- calitatea apei din emisar- ANAR nu depoluează râurile de deşeuri menajere ce blochează

grătarele; de multe ori acest fapt afectează producţia de energie electrică şi scade

productivitatea iar sarcina eliberării cursului de apă de plutitori cade în sarcina

proprietarului centralei (costurile sunt suportate tot de acesta);

sau de cei cu impact economic:

- capacitatea reală a oricărei societăţi comerciale de a susţine un astfel de preţ;

- unele ţări din UE nu percep taxe pentru apa turbinată; alte ţări au o schemă gândită în

funcţie de parametrii tehnici ai amenajării precum căderea, debitul sau puterea instalată.

- obligativitatea de a fi plătită apa pentru întreaga cascadă de microhidrocentrale şi nu numai

la captare (fiind aceeaşi apă uzinată trecută prin mai multe centrale);

Acest preţ, aplicat uniform la toţi producătorii de energie hidro, este împovărător (mai ales

pentru capacităţile cu debit mare şi cădere mică), ajungând să pună în dificultate atât

microhidrocentralele cât şi hidrocentralele mari; pentru un debit de 3 mc/sec. o centrală cu

cădere de 1 m plăteşte aceeaşi valoare ca o centrală cu 100m; în acest caz, centrala cu 1 m cădere

nu este rentabilă.

2. Contractul cu Administraţia Naţională Apele Române: nu este respectat de către furnizor conform celor convenite deoarece:

i. contractele sunt total dezavantajoase, impuse în sistem „take it or leave it”; ii. emisarul conţine deseori deşeuri menajere ce blochează grătarele şi afectează producţia de

energie electrică; - ANAR nu curăţă apele, prin lege a lăsat acest lucru în seama Primăriilor; - se cere la începutul fecărui an un necesar de apă, dar niciodată nu îl furnizează conform

graficului stabilit; - debitul de apă brută pus la dispoziţia clientului contractant este flluctuant şi din acest motiv

producătorul trebuie să suporte costuri generate de dezechilibre ale producţiei de energie; - este afectată prezenţa pe piaţă a producătorului de energie deţinător de microhidrocentrală,

deoarece acesta este obligat să respecte prognozele orare pentru producţia de energie (pentru fiecare oră din zi a fiecărei luni din an); ca efect al nerespectării prognozei,

43 NECONFIDENŢIAL

diferenţele pozitive se vând ieftin pe piaţa de echilibrare şi cele negative se cumpără scump de pe aceeaşi piaţă;

3. Închirierea albiei minore a râurilor48 – în legislaţie este prevăzută obligaţia închirierii domeniului public al Statului administrat de ANAR, măsură ce are următoarele implicaţii:

- contravine Legii 123/2012 a energiei electrice şi a gazelor naturale deoarece acesta, la art. 12, alin. (2) lit. (a) dispune că:”dreptul de uz pentru executarea lucrărilor necesare realizării, relocării, retehnologizării sau desfiinţării capacităţii energetice, obiect al autorizaţiei” iar la alin. 4 se dispune: „exercitarea drepturilor de uz şi servitute asupra proprietăţilor statului şi ale unităţilor administrativ-teritoriale afectate de capacităţi energetice se realizează cu titlu gratuit, pe toată durata existenţei acestora”.

- această chirie s-a aplicat inclusiv microhidrocentralelor ce se aflau deja în funcţiune la data intrării în vigoare a Ordinului nr. 980/2011, iar cuantumul chiriei a fost practic impus proprietarilor de la acel moment.

- chiria se percepe atât pe suprafaţa de captare care se află în albia minoră, cât şi pentru orice fel de lucrări ce se efectuează în albia minoră, ori la art.12 (2a) din Legea energiei electrice se indică fără echivoc că aceste lucrări se fac cu titlu gratuit, indiferent de proprietarul terenului (statul sau proprietate privată).

- chiria se percepe în toate situaţiile în baza unui contract încheiat pentru 10 ani, iar eliberarea avizului de gospodărire a apei este condiţionată de închirierea albiei minore; este posibil ca, după 10 ani, dacă ANAR refuză prelungirea contractului sau impune un preţ şi mai mare, să conducă la închiderea afacerii sau la posibile abuzuri;

- firmele care au achiziţionat microhidrocentrale de la Hidroelectrica nu sunt obligate să închirieze albia minoră,rezultând un tratament discriminatoriu.

- obligativitatea închirierii contravine Legii nr. 50/1991(Legea construcţiilor), deoarece în baza unui contract de închiriere nu se poate emite autorizaţie de construire pentru construcţii definitive, ori o microhidrocentrală este o construcţie definitivă din toate punctele de vedere.

Alte aspecte legate de închirierea albiei minore şi care afectează activitatea

microhidrocentralelor se referă la faptul că :

a) este nevoie să închiriezi terenul de la proprietar şi de la Apele Române pentru construcţiile din albia minoră; din lipsa cadastrării proprietăţilor atât la silvic cât şi la Apele Române rezultă teoretic 2 proprietari ai aceluiaşi teren; Apele Române nu au realizate delimitările albiilor minore, nu au intabulări şi în consecinţă nu există cadastru şi nici cărţi funciare;

b) legislaţia este neclară şi nedefinitivată, spre exemplu nu este clar la ce se referă folosirea a 70% din potenţialul hidro49 al râului - (procentul se aplică la debitul minim înregistrat, la debitul mediu înregistrat sau din tot ceea ce curge pe râu?); durabilitatea unor astfel de proiecte de investiţii în microhidrocentrale nu este susţinută de pragul minim de 70% din potenţialul hidroenergetic al unui curs de apă ce trebuie valorificat; sunt situaţii când este preferabil să se exploateze un procent mai mic din potenţialul hidroenergetic al unui curs de apă pentru a respecta anumiţi indicatori de mediu/dezvoltare durabilă a zonei respective.

4. Preţul minim al chiriei pentru albia minoră impus de ANAR: valoarea chiriei se stabileşte prin licitaţie publică sau negociere directă cu reprezentanţii ANAR şi porneşte de la o valoare

48 Este prevăzută la art. 2 din Ordinul MMP nr. 980/29.2.2011 pentru aprobarea Instrucţiunilor tehnice privind reglementarea modului de constituire şi executare a garanţiei financiare pentru blocarea amplasamentului de către viitoarele investiţii de tip microhidrocentrale. 49 Art. 3(2) din Ordinul nr. 980/28.2.2011 pentru aprobarea Instrucţiunilor tehnice privind reglementarea modului de constituire şi executare a garanţiei financiare pentru blocarea amplasamentului de către viitoarele investiţii de tip microhidrocentrale, prevede că: “Sunt eligibili pentru închiriere numai solicitanţii care prezintă soluţii tehnice prin care se exploatează cel puţin 70% din potenţialul hidroenergetic pe sectorul solicitat, stabilit pe bază de studii de specialitate.”

44 NECONFIDENŢIAL

minimă lunară de 21 lei/mp (echivalentul a 4,7 euro) pentru captare şi 10 lei lunar/mp (echivalentul a 2,25 euro) pentru lucrări50. Referitor la acest aspect, proprietarii de microhidrocentrale consideră că: 1. preţul ar trebui stabilit în baza unui calcul fundamentat pe recuperarea costurilor care să fie

explicat transparent (conform notei de subsol). Această valoare de 5 euro/mp reprezintă

echivalentul preţului de cumpărare a unui teren extravilan, posibil chiar cu valoare economică

(livadă, pădure); nu este clar ce costuri justifică ANAR încât percepe în fiecare lună preţul de

cumpărare a unui teren asemănător sau de cîteva ori mai mare decât al unui teren agricol;

2. pentru stabilirea acestui preţ nu există un calcul de bază pentru recuperarea costului; ANAR a

stabilit un preţ mare pentru un produs pentru care nu există costuri de producţie, nu există

obligativitatea îngrijirii lui-aceasta revine tot plătitorului, nu există costuri de intabulare-

acestea revin tot plătitorului taxei.

3. pentru o microhidrocentrală cu debit mare (captare de apă mai generoasă), pentru 234 mp,

cheltuiala cu chiria ajunge şi la valoarea de 1200 eur/lună (1500 euro cu TVA), cost ce a fost

impus ulterior punerii în funcţiune.

5. Reînnoirea autorizaţiei de gospodărire a apei din 3 în 3 ani: acest document este eliberat

de ANAR şi are o valabilitate de 3 ani, urmând de fiecare dată aceeaşi procedură ca la momentul

iniţial: depunere cerere, depunere documentaţie tehnică, achitare taxă pentru eliberarea avizului

de gospodărire a apelor, soluţionare în 30 de zile. Excepţie de la repetarea procedurii fac situaţiile

în care există o licitaţie pentru închirierea albiei minore.

Toate aceste repetări de procedură se fac în condiţiile în care licenţa de funcţionare este eliberată

pentru un termen de 25 de ani, avizul de mediu pentru 20 de ani iar reprezentanţii ANAR vin în

inspecţie periodic pentru a verifica conformitatea situaţiei din teren cu cea din autorizaţie.

Proprietarii de microhidrocentrale menţionează că este greu de obţinut avizul de Gospodărire a

Apelor datorită cerinţelor din Ordinul 980/2011, cât şi a celor din caietele de sarcini pentru

elaborarea documentaţiilor tehnice în vederea închirierii terenurilor necesare dezvoltării

investiţiilor; este necesară semnarea unui contract de închiriere şi plata chiriei lunare fără a avea

garanţia că se va putea obţine Avizul de gospodărire a apelor.

Legat de aceeastă temă, mai sunt subliniate următoarele: - obţinerea avizului de amplasament şi a avizului tehnic de racordare de la operatorii de

distribuţie din zonă prin impunerea unor costuri foarte mari necesare dezvoltării reţelelor proprii;

- condiţionarea obţinerii unui aviz de obţinerea altui document considerat necesar duce la întârzieri foarte mari în finalizarea documentaţiei pentru obţinerea autorizaţiilor de construcţii;

- condiţionări ale autorităţilor locale de emitere a unui aviz prin efectuarea unor lucrări necesare localităţii şi care nu au legătură cu investiţia.

6. Garanţiile: prin Ordinul MMP nr. 980/2011 art. 2, „solicitantul este obligat să închirieze domeniul public al statului administrat de ANAR” iar art. 4 prevede că „emiterea avizului de

50 Art. 4 alin. (2) din Ordinul nr. 1.222 din 8.10.2008 privind aprobarea Instrucţiunilor pentru organizarea şi desfăşurarea licitaţiilor publice pentru atribuirea contractelor de închiriere a unor bunuri imobile, proprietate publică a Statului, aflate în administrarea ANAR, a Contractului-cadru de închiriere a bunurilor imobile aflate în administrarea ANAR, precum şi a Listei cuprinzând bunurile imobile propuse spre închiriere şi durata închirierii prevede că „stabilirea cuantumului chiriei minime de la care va fi pornită licitaţia, privind gradul de folosinţă a bunului imobil se realizează în baza unui calcul fundamentat pe recuperarea costurilor, întocmit de către Direcţia de ape şi aprobat ulterior de conducerea Administraţiei Naţionale „Apele Române”.

45 NECONFIDENŢIAL

gospodărire a apelor pentru lucrări de tip microhidrocentrale se va realiza doar după depunerea garanţiei financiare pentru blocarea amplasamentului”, a cărei valoare este de:

50.000 euro/MW instalat, pentru centrale cu putere instalată <1 MW

45.000 euro/MW instalat, pentru centrale cu putere instalată între 1MW şi 5MW;

37.500 euro/MW instalat, pentru centrale cu puterea instalată între 5MW şi 10 MW.

Din informaţiile puse la dispoziţie de Asociaţia Română pentru Microhidroenergie rezultă că această garanţie reprezintă între 1,5-2% din valoarea investiţiei în cazul centralelor cu putere instalată între 1 şi 10MW. În cazul centralelor cu putere instalată sub 1 MW impactul în costuri este mai puternic: pentru o centrală cu putere instalată de 100 KW valoarea garanţiei depăşeşte 20% din valoarea investiţiei iar pentru puteri mai mici de 20 KW valoarea acestei garanţii depăşeşte chiar valoarea investiţiei. Acest prag valoric foarte ridicat pentru garanţia financiară de blocare a amplasamentului elimină din start proiectele de putere mică, sub 0,2-0,3 MW iar condiţiile prea restrictive prin care se poate pierde această garanţie exclud din start administraţiile publice locale şi micii investitori de la derularea unor asemenea proiecte de investiţii. Eliberarea garanţiei se face, conform dispoziţiilor doar în cazul în care se pune în funcţiune obiectivul; nu este specificat ce se întâmplă dacă din motive independente de beneficar nu se reuşeşte obţinerea unui aviz şi automat toată afacerea este blocată. 7. Procedura de licitaţie: nu este clar prezentată procedura de licitaţie publică pentru obţinerea dreptului de utilizare a unui amplasament pentru instalarea unei microhidrocentrale; ar trebui să fie publice informaţiile despre locaţiile/amplasamentele blocate prin avize de gospodărire a apelor deja emise pentru instalarea de mHC;

Toate cele menţionate mai sus pun operatorii în situaţia de a închide afacerile de profil deoarece

sunt prea mulţi factori de impact ce se schimbă aleator, şi care nu au fost nici măcar anticipaţi la

momentul începerii afacerii

Asociaţia Română pentru Microhidroenergie a propus:

1. anularea art. 2 din Ordinul 980/2011 al Ministerului Mediului şi Pădurilor prin care se

impune obligativitatea închirierii albiei minore;

2. tratament egal în folosirea resurselor naturale între industriile de energie regenerabilă,

respectiv eoliană, fotovoltaică şi hidro;

3. datorită preţului foarte mare al apei uzinate, în cazul mHC-urilor cu cădere mică, se propune ca soluţie achitarea unei taxe anuale reprezentând 2% din venituri către ANAR, această taxă poate să includă şi suprafeţele ocupate în albiile minore;

4. determinarea ANAR să elibereze aviz de gospodărire a apelor cu termene mai lungi de

valabilitate, întocmai cum procedează celelalte instituţii ale statului; microhidrocentrala nu

este din niciun punct de vedere o construcţie temporară.

5. renunţarea la impozitul pe construcţii speciale sau cel puţin revizuirea cuantumului acestuia;

6. prin prisma legii transparenţei informaţiilor publice, ANAR ar trebui să afişeze la sediile

Administraţiilor Bazinale de Apă informaţii privind:

- cursurile de apă aflate, conform legii, în administrarea sa;

- microhidrocentralele existente, în funcţiune sau scoase din funcţiune, situaţia abonamentului

de exploatare/valabil/expirat);

- autorizaţiile de exploatare acordate, valabilitatea lor;

- avizele de utilizare acordate sau în curs de analiză, termene la fiecare;

46 NECONFIDENŢIAL

- zona concretă afectată de pe fiecare curs de apă;

- puterea instalată solicitată/aprobată/realizată;

- beneficiarul documentelor;

- să devină informaţii publice, la dispoziţia solicitanţilor: datele privind debitele şi căderile

(potenţialul hidroenergetic) cunoscute, situaţia cadastrală a acestora.

În completarea argumentelor prezentate de proprietarii de microhidrocentrale, prezentăm opinia

tehnică a administratorului resursei de apă (ANAR), care, referitor la „obligativitatea de a plăti

apa turbinată pentru întreaga cascadă de microhidrocentrale şi nu doar la captare”, precizează:

- în Ordinul ANRE nr. 20/2004, unitatea de producţie este definită ca un ansamblu de maşini

rotative destinat să transforme energia de altă formă în energie electrică. Prin corelaţie, un

ansamblu de maşini rotative înseamnă o unitate de producţie a energiei electrice, adică o

microhidrocentrală.

- explicaţia de mai sus, coroborată cu faptul că fiecare unitate de producţie energie electrică

utilizează apa independent şi uzinează anumite volume de apă, se aplică pentru fiecare

microhidrocentrală metodologia de calcul prevăzută în Anexa 3, Cap. III, 1.1A, art. 6 şi art. 7

din Ordinul nr. 798/2005 cu modificările şi completările ulterioare.

Faţă de obsevaţia ce se referă la prevederea neclară în ceea ce priveşte folosirea a 70% din

potenţialul hidro51 al râului - (procentul se aplică la debitul minim înregistrat, la debitul mediu

înregistrat sau din tot ceea ce curge pe râu?)- administratorul resursei de apă precizează că acest

procent se referă la debitele zilnice (măsurate) care se regăsesc în curba de durată a debitelor52.

3.2. Utilizatorii de apă pentru irigaţii

3.2.1. Agenţia Naţională pentru Îmbunătăţiri Funciare (A.N.I.F.)

Sursa: ANIF (www.anif.ro/filiale)

A.N.I.F. este o instituţie publică cu personalitate juridică, finanţată din venituri proprii şi

subvenţii acordate de la bugetul de stat, se află în subordinea MADR şi a fost înfiinţată conform

prevederilor O.U.G. nr. 82/29.9.2011 privind unele măsuri de organizare activităţii de

îmbunătăţiri funciare, prin reorganizarea Administraţiei Naţionale a Îmbunătăţirilor Funciare.

ANIF exploatează, administrează, întreţine şi repară amenajările de îmbunătăţiri funciare din

domeniul public sau privat al statului, declarate de utilitate publică (potrivit criteriilor stabilite

51 Art. 3 alin. (2) din Ordinul nr. 980/28.2.2011 pentru aprobarea Instrucţiunilor tehnice privind reglementarea modului de constituire şi executare a garanţiei financiare pentru blocarea amplasamentului de către viitoarele investiţii de tip microhidrocentrale prevede că “Sunt eligibili pentru închiriere numai solicitanţii care prezintă soluţii tehnice prin care se exploatează cel puţin 70% din potenţialul hidroenergetic pe sectorul solicitat, stabilit pe bază de studii de specialitate.” 52 Adresa ANAR nr. 15.247/ET/4.8.2017 (Observaţii la Raportul investigaţiei sectoriale declanşate prin Ordinul Preşedintelui Concurenţei nr. 44/22.1.2014).

47 NECONFIDENŢIAL

prin Normele metodologice de aplicare a Legii îmbunătăţirilor funciare nr. 138/2004, aprobate prin

Hotărârea Guvernului nr. 1.872/2005, cu modificările ulterioare.

ANIF are în structura sa 16 filiale teritoriale şi 34 de unităţi de administrare şi un patrimoniu specific constituit din amenajări de îmbunătăţiri funciare pentru:

- desecări: 56.600 km canale de desecare, 32414 km poduri şi podeţe, 736 staţii de pompare, 508 construcţii de exploatare,

- drenaje: 40.660 km drenuri colectoare şi absorbante, - combaterea eroziunii solului: 13.220 km canale, 6861 km debuşee, 55.644 km căderi,

baraje, praguri, 29.835 podeţe, 7.183 km amenajări ravene, - irigaţii: 10.630 km canale de irigaţii, 26.700 km conducte îngropate, 2.710 staţii de

pompare, 870 construcţii de exploatare.

Zonele pe care se execută tipurile de lucrări enumerate mai sus sunt identificate în Graficul 3.5. Se observă că suprafeţele pe care se execută lucrări de irigaţii se află în special în sudul ţării, în primul rând din cauza faptului că sistemul de irigaţii din România este proiectat să funcţioneze în principal cu apă din Dunăre. Pentru a efectua serviciile de irigaţii ANIF preia apa de la sursă şi utilizând infrastructura proprie, o transportă prin canale şi staţii de pompare până la punctul unde beneficiarul final (fermierul sau organizaţia de fermieri) o preia în infrastructura secundară şi o foloseşte. Spre deosebire de celelalte utilizări ale apei analizate până acum, în acest caz este vorba de un consum efectiv de apă deoarece aceasta nu se mai reîntoarce în emisar. ANIF preia apa în priză direct din emisar, volumul preluat este plătit către ANAR la un preţ stabilit ca şi pentru celelalte sectoare economice, prin Hotărâre de Guvern.

Graficul nr. 3.4. Principalele zone de irigaţii

din România

Sursa: ANIF (http://www.anif.ro/)

Suprafaţa amenajată 2.991.943 ha

- prin aspersiune 2.665.594 ha

- prin brazde 276.624 ha

- prin inundare 49.725 ha

Sursa de apă asigurată pentru amenajare

irigaţii:

- Dunărea (85%) 2.543.150 ha

- râuri interioare şi lacuri de

acumulare (15%)

448.793 ha

- amenajări complexe administrate

de ANIF

296

-filiale judeţene ANIF cu amenajări

irigaţii

35

-puterea instalată a staţiilor de

pompare

4.134 MW

48 NECONFIDENŢIAL

Graficul nr. 3.3. Poziţionarea amenajărilor de îmbunătăţiri funciare pe teritoriul României

irigaţii Combaterea eroziunii solului CES Desecări-CES Irigaţii-CES

desecări Irigaţii-desecări Irigaţii-CES

Problemele pe care le ridică ANIF se referă la:

- posibilitatea de a furniza apă gratuit către beneficiary, mai ales în situaţii de secetă, când datorită costurilor cu apa, fermierii renunţă să irige, preferând să aştepte compensările pentru calamitarea culturilor prin secetă;

- eliminarea situaţiilor în care apa preluată de ANIF din surse administrate de ANAR are un preţ (cel prevăzut de hotărârea de guvern sau apropiat) iar apa preluată din lacurile (barajele) administrate de Hidroelectrica are un preţ mult mai mare, diferit de la o unitate de administrare a ANIF la alta. Diferenţa mare dintre preţul apei ce provine de la ANAR faţă de cea furnizată de Hidroelectrica conduce la aplicarea de preţuri diferite pentru acelaşi serviciu de irigaţii, dar furnizat în amenajări diferite, chiar dacă acestea se află în aceeaşi unitate administrativă a ANIF.

3.2.2. Asociaţiile utilizatorilor de apă Beneficiarii activităţilor şi serviciilor de îmbunătăţiri funciare efectuate de către ANIF sunt fermierii ce deţin în exploatare terenuri agricole, organizaţiile şi asociaţiile de organizaţii ale acestora. Pentru activitatea de irigaţii, există amenajări pe o suprafaţă de 2.991.943 hectare, iar pentru 85% din acestea se utilizează apă din Dunăre. Beneficiarii serviciilor de irigaţii prestate de ANIF sunt Organizaţiile de Îmbunătăţiri Funciare (OIF) care, funcţie de specificul activităţii, pot fi:

- Organizaţii ale utilizatorilor de apă pentru irigaţii (OUAI) - Organizaţii de desecare şi drenaj (ODD); - Organizaţii de combatere a eroziunii solului (OCES), dar şi Federaţiile organizaţiilor de

îmbunătăţiri funciare (FOIF).

49 NECONFIDENŢIAL

Graficul nr. 3.5. Organizaţiile de îmbunătăţiri funciare din România (2015)

Sursa: MADR (www.madr.ro/docs/agricultura/imbunatatiri-funciare/stadiu-constituirii-oif-03.07.2015.pdf).

Tabelul nr. 3.5. Utilizatorii de servicii de îmbunătăţiri funciare din România (iulie 2015)

Nr. Suprafaţa brută (ha) Suprafaţa netă (ha)

OIF, din care 500 1.356.397 1.313.293

OUAI 475 1.116.864 1.085.054

ODD 25

FOIF 24 395.753 384.895

Sursa : MADR (www.madr.ro/docs/agricultura/imbunatatiri-funciare).

Până în anul 2010 fermierii au dispus de următoarele facilităţi:

- subvenţie la energie electrică, - subvenţii pentru achiziţionarea de echipamente pentru irigat, - subvenţie pentru repararea, întreţinerea şi paza staţiilor de punere sub presiune, acolo unde

au fost înfiinţate organizaţiile.

După anul 2010, reabilitarea infrastructurii principale a staţiilor de punere sub presiune, a pompelor, a ploturilor, a conductelor principale, impermeabilizarea canalelor s-a putut finanţa din fonduri europene. Pentru a le putea accesa, fermierii trebuiau să înfiinţeze asociaţii ale utilizatorilor de apă pentru irigaţii.

Potrivit ANIF, începând cu anul 2010, conform reglementărilor Uniunii Europene, fermierii au fost nevoiţi să suporte integral cheltuielile pentru lucrările de întreţinere, reparare şi exploatare a infrastructurii de irigaţii inclusiv livrarea apei de irigaţii. Ministerul Agriculturii a alocat fonduri catre ANIF pentru „lucrări de investiţii noi a infrastructurii principale de aducţiune şi distribuţie (canale, staţii de pompare de baza, staţii de repompare)” şi pentru reabilitarea şi modernizarea infrastructurii de irigaţii existente.

Plata serviciilor contractate pentru furnizarea apei de irigaţii, respectiv reparaţii la infrastructura şi livrarea, apei se încheie în conformitate cu prevederile art. 18 din Ordinul

50 NECONFIDENŢIAL

Ministrului Agriculturii şi Dezvoltării Rurale nr. 120/2011. Potrivit reglementărilor indicate mai sus, fermierii trebuie sa plătească un avans de 20% din sumă pentru reparaţii, înainte ca apa să fie livrată, iar diferenţa în tranşe lunare (contravaloarea prestaţiei efectuate în luna anterioară).

Aceasta a fost principala barieră pe care au întâmpinat-o cei ce doreau să irige culturile, şi a constituit un obstacol mai ales pentru micii fermieri sau pentru cei neorganizaţi în forme asociative.

Începând cu anul 2016, ANIF a internalizat cheltuielile generale de funcţionare şi de mentenanţă a sistemului şi a aplicat pentru serviciul de irigaţii un singur tarif, denumit tarif de livrare, compus din costul cu apa şi costul cu energia electrică.

O altă problemă ridicată de fermierii din vestul ţării s-a referit la faptul că în această zonă accesul la amenajările pentru irigaţii este mai dificil pentru fermierii români, în schimb ANAR furnizează apă, în mod gratuit în Ungaria, prin amenajări ale statului român53. Ulterior apariţiei acestei informaţii în media, la solicitarea echipei de investigaţie, administratorul resursei de apă (ANAR) a precizat că pentru activitatea în cauză, „decontarea cheltuielilor se face în baza Regulamentului privind decontarea cheltuielilor aferente transferului volumelor de apă utilizate pentru diferite utilităţi, printre care şi evacuarea apelor la sistemele de irigaţii prevăzute la art. 9, par. (4), lit. c) din Acordul între Guvernul României şi Guvernul republicii Ungare privind colaborarea pentru protecţia şi utilizarea durabilă a apelor de frontieră, încheiat la Budapesta pe 15 septembrie 2003 şi intrat în vigoare la 17 mai 2004”54.

3.3. Administraţia Naţională „Apele Române” (A.N.A.R.)

A.N.A.R. este o instituţie publică

cu personalitate juridică ce are ca scop

cunoaşterea, protecţia, punerea în valoare

şi utilizarea durabilă a resurselor de apă, precum şi

administrarea infrastructurii Sistemului naţional

de gospodărire a apelor.

Instituţia funcţionează pe bază de gestiune

şi autonomie economică, este în coordonarea

Ministerului Apelor şi Pădurilor şi administrează

bunurile din domeniul public al statului precum şi patrimoniul propriu.

Politica economică şi financiară în domeniul apei include două componente principale:

activităţile de gestionare a resurselor de apă.

serviciile de apă, respectiv serviciile de alimentare cu apă, canalizare şi epurare ape uzate; Mecanismele economice şi financiare aferente sunt stabilite în baza legislaţiei proprii fiecărui

sector, în principal prin :

Legea apelor nr. 107/1996 completată cu Legea nr. 310/2004, Legea nr. 112/2006,

O.U.G. nr. 3/2010 şi Legea nr. 146/2010;

Legea serviciilor de alimentare cu apă şi canalizare nr. 241/2006, completată de

O.U.G. nr. 13/2008 şi aprobată prin Legea nr. 204/2012.

53 TVR, Viaţa satului (6.11.2016, partea I, minutul 42:45; http://www.tvrplus.ro/editie-viata-satului-504778). 54 Adresa ANAR nr. 15.247/ET/4.8.2017 (Observaţii la Raportul investigaţiei sectoriale declanşate prin Ordinul Preşedintelui Concurenţei nr. 44/22. 1.2014).

51 NECONFIDENŢIAL

Serviciile de apă sunt asigurate la nivelul comunelor, oraşelor, municipiilor sau judeţelor de către operatorii specifici:

serviciul de tratare şi clorinare a apei brute din resurse de suprafaţă în scopul potabilizării;

serviciul de tratare şi clorinare a apei prelevate din subteran în scopul potabilizării;

serviciul de distribuţie a apei potabile prin reţeaua centralizată de alimentare cu apă;

serviciul de colectare a apelor uzate evacuate de gospodăriile individuale şi unităţile industriale în reţeaua centralizată de canalizare;

serviciul de epurare a apelor uzate.

Activităţile de gestionare a resurselor de apă sunt activităţi de interes public, realizate de ANAR în scop de:

acces egal la resursele de apă pentru toţi utilizatorii de apă;

asigurare a cerinţelor de apă brută a tuturor utilizatorilor de apă;

cunoaştere a resurselor de apă din punct de vedere cantitativ şi calitativ, activităţi de hidrologie operativă şi prognoze hidrologice;

protecţie a calităţii resurselor de apă, prin primirea în apele de suprafaţă a substanţelor poluante din apele uzate evacuate în limita reglementărilor legale;

protejare împotriva inundaţiilor şi secetelor. Cadrul legislativ, instituţional şi de reglementare în domeniul gestionării resurselor de apă este

asigurat prin:

Legea apelor nr. 107/1996, completată cu Legea nr. 310/2004, Legea nr. 112/2006, OUG nr. 3/2010, Legea nr. 146/2010; potrivit acesteia, politica în domeniul gestionării resurselor de apă la nivel naţional (elaborarea strategiei şi a reglementărilor specifice gospodăririi apelor, iniţierea legislsativă privind activitatea de gospodărire a apelor) este stabilită de autoritatea centrală din domeniul apelor respectiv Ministerul Mediului şi schimbărilor Climatice la propunerea unităţii din coordonarea specializată, respectiv ANAR;

O.U.G. nr. 107/2002, potrivit căreia ANAR administrează apele din domeniul public al

statului şi infrastructura Sistemului Naţional de Gospodărire a Apelor (SNGA); conform

prevederilor acesteia, completate cu prevederile Legii nr. 400/2005, s-a instituit competenţa

ANAR ca singura instituţie în drept să aplice sistemul de contribuţii, plăţi, bonificaţii, tarife şi

penalităţi specifice gospodăririi apelor. Aceasta se aplică tuturor utilizatorilor de apă,

indiferent de deţinătorul cu orice titlu al amenajării, pentru apele de suprafaţă, precum şi din

sursele subterane, cu excepţia celor pentru care sunt reglementări specifice în vigoare; acelaşi

act normativ consideră apa monopol natural de interes strategic.

Recuperarea costurilor pentru activităţile de gestionare a resurselor de apă se face prin mecanismul economic specific în domeniul gestionării cantitative şi calitative a resurselor de apă ce include:- sistemul de contribuţii pentru utilizarea resursei de apă din punct de vedere cantitativ şi calitativ, plăţi, bonificaţii şi penalităţi, ca parte a modului de finanţare pe principii economice a ANAR. Scopul este asigurarea resursei de apă atât din punct de vedere cantitativ cât şi calitativ, conform prevederilor art.4 (5) din OUG 107/2002, aprobată cu modificări şi completări ulterioare prin Legea 400/2005, şi în conformitate cu prevederile art. 81(1) din Legea apelor nr.107/1996 cu modificările şi completările ulterioare.

52 NECONFIDENŢIAL

Prin aplicarea mecanismului economic specific de gospodărire a apelor, ANAR obţine venituri proprii folosite pentru:

A. administrarea Sistemul Naţional de Gospodărire a Apelor din România (SNGA) care este format din: - 78.905 km cursuri de apă; - 270 lacuri de acumulare; - 7.000 km diguri pentru apărarea localităţilor; - 4.938 km regularizări de râuri; - 1.140 km apărări de maluri;

- 157 canale de aducţiune cu o lungime totală de 640 km;

- 49 prize de apă; - 178 alte lucrări hidrotehnice.

B. asigurarea unui volum total de apă de 6,445 miliarde mc, acesta fiind în totalitate satisfăcut, cu următoarea distribuţie: - pt. populaţie: 0,908 mld m3; - pt. industrie: 4,724 mld m3; - pt. gricultură: 0,813mldm3.

C. monitorizarea cantitativă şi calitativă a apelor; care se realizează prin: - 933 staţii hidrometrice; - 3558 foraje din reţeaua de studii; - 302 folosinţe sistematice;

- 63 staţii evaporimetrice; - 103 lacuri de acumulare; - 392 izvoare la care se fac măsurători de debit.

D. apărarea împotriva inundaţiilor prin lucrările administrate, pentru următoarele: - suprafaţa totală: 2,12, mil ha;

- terenuri agricole: 1,89 mil ha;

- nr. total de localităţi: 2050;

ANAR administrează următorul patrimoniu public al statului:

- 78.905 km de cursuri de apă cadastrate, cca 30.000 km cursuri de apă necadastrate ce se află în proprietatea autorităţilor locale sau ANIF ori ROMSILVA ori chiar private,

- 122 lacuri naturale,

- 324 baraje cu acumulare permanentă, 129 acumulări nepermanente şi poldere,

- 11.655 km diguri de protecţie, 21.000 km lucrări de regularizare şi stabilizare a albiei.

La acestea s-au adăugat, conform prevederilor HG 271/2012 şi HG 441/2013, 1837,8 km de diguri, 82 de baraje, 62 cantoane şi alte lucrări (consolidări canale şi văi regularizate, subtraversări dig) pe care ANAR a trebuit să le preia de la ANIF.

Conform actelor normative mai sus menţionate, pentru aceste bunuri publice, ANAR va a efectuat lucrările de cadastru şi înscrierea în cartea funciară, în conformitate cu legislaţia în vigoare, cheltuială ce a fost suportată din surse proprii (constrituite în mare parte din contribuţii pentru utilizarea resursei de apă). Amenajările în cauză fac parte din categoria lucrărilor de apărare împotriva inundaţiilor de pe râurile interioare şi a celor de pe Dunăre iar transferul acestora de la ANIF la ANAR nu a fost însoţit şi de transferul fondurilor de întreţinere şi reparaţii.

Întreţinerea, reparaţiile curente preventive şi corective precum şi operarea (exploatarea propriu zisă) a întregii infrastructuri administrată de ANAR sunt finanţate din venituri proprii ale acesteia, costituite în principal din contribuţia pentru apă. Cheltuielile necesare pentru întreţinerea, reparaţiile curente preventive şi corective precum şi pentru operarea infrastructurii administrate care sunt finanţate din surse proprii includ:

53 NECONFIDENŢIAL

a) lucrări de reparaţii/apărare de mal, b) corectarea degradărilor funcţionale ale lucrărilor de apărare şi albiilor (eroziuni), c) lucrări de decolmatare a numeroase bazine şi albii care sunt supuse unor colmatări active,

permanente, datorită neamenajării torenţilor şi afluenţilor, d) lucrări de modernizare/reparaţii/înlocuiri de subansamble,

iar începând cu anul 2012, o parte din sursele proprii au fost dirijate pentru investiţii ample de dezvoltare sau modernizare, înlocuind parţial alocaţiile bugetare. În acelaşi timp, implementarea cerinţelor Directivelor europene din domeniul apelor (Directiva apă, Directiva inundaţii, Directiva privind standardele de calitate pentru mediu, etc) implică activităţi suplimentare a căror finanţare se află în sarcina AN Apele Române. Astfel,

- implementarea Sistemului de Monitoring Integrat al Apelor din Romania (SMIAR) care reglementează sctivitatea de monitoring a stări apelor, în conformitate cu obligaţiile asumate de Romania în implementarea Directivei Cadru a Apei 2000/60/EC, ce a condus la extinderea activităţilor de monitorizare a resurselor de apă;

- implementarea cerinţelor Directivei 2013/39/UE de modificare a Directivelor 2000/60/CE şi 2008/105/CE în ceea ce priveşte substanţele prioritare din domeniul politicii apei, ce a condus la extinderea continuă a cerinţelor de monitorizare;

- implementarea cerinţelor Directivei 2009/90/EC de stabilire, în temeiul Directivei 2000/60/EC a specificaţiilor tehnice pentru analiza chimică şi monitorizarea stării apelor-cerinţe de asigurarea calităţii, ce a condus la creşterea gradului de complexitate al activităţii de monitorizare, respectiv a activităţii de laborator;

- implemetarea cerinţelor Ordinului 1940/2011 prin care ANAR a fost desemnată să ducă la îndeplicire cerinţele privind derularea sarcinilor de monitorizare operaţională şi de supraveghere la nivelul reţelei naţionale de secţiuni din zona Romania, parte a Reţelei trans.naţionale de monitoring (TNMN) a apei din bazinul hidrografic Dunărea, responsabilităţi ce rezultă din angajamentele statului român pentru aplicarea Convenţiei privind protecţia fluviului Dunărea, ratificată prin Legea 14/1995,

au necesitat finanţare ce a fost acoperită din surse proprii.

Implementarea Directivei Cadru Apă şi a Directivelor fiice, nu a beneficiat de posibilitatea finanţării prin Axa 1 POS Mediu pentru întărirea capacităţilor de monitoring integrat al apelor şi nici pentru Axa 6 POS Mediu dedicată asistenţei tehnice, majoritatea acestor activităţi menţionate mai sus fiind suportate din surse proprii ANAR. Pentru implementarea cerinţelor Directivei 2007/60/EC privind managementul riscului la inundaţii-ANAR a fost desemnată să asigure implementarea tuturor etapelor pentru ciclul I de raportare. Activităţile necesare implementării etapelor de evaluare preliminară a riscului la inundaţii, realizarea hărţilor de hazard şi risc la inundaţii conform cerinţelor de raportare şi realizare a planurilor de management al riscului la inundaţii, au necesitat resurse ( atât financiare cât şi tehnice). Toate etapele de implementare cu excepţia Hărţilor de Hazard şi parţial a Planului de Management al Riscului la Inundaţii au fost suportate tot din surse proprii ale ANAR.55

55 Adresa ANAR nr. 15.247/ET/4.8.2017 (Observaţii la Raportul investigaţiei sectoriale declanşate prin Ordinul Preşedintelui Concurenţei nr. 44/22.1.2014).

54 NECONFIDENŢIAL

La nivelul anului 2008, faţă de un necesar de finanţare de 1.046.533.697 lei, stabilit conform Normativului de Întreţinere şi Reparaţii, ANAR a colectat venituri ce au acoperit doar 37,72 % din acest necesar. Cu aceste resurse ce provin aproape în totalitate din contribuţii pentru gospodărirea resursei de apă, s-a acoperit în proporţie de 100% necesarul de finanţare pentru diverse grupe de cheltuială ce reprezintă 27,05% din total şi aprox.95% din cheltuielile prevăzute a se efectua pentru managementul calităţii resurselor de apă. Categoria cea mai importantă de cheltuieli –Managementul cantitativ al resurselor de apă, care reprezintă 62,6% din total a fost acoperită doar în proporţie de 27,6%. În această grupă sunt cuprinse cheltuieli aferente activităţilor de cunoaştere cantitativă a resurselor de apă (monitorizare cantitativă, prognoze, infrastructură monitorizare), care au avut un grad de acoperire de 98,6% şi cheltuieli pentru asigurarea infrastructurii de gestiune cantitativă a apei, inclusiv service şi reparaţii. Această din urmă grupă de cheltuieli a fost acoperită doar în proporţie de 24%.56

Tabelul 3.6. Structura cheltuielilor şi gradul de acoperire a nevoilor de finanţare ale ANAR în anul 2008

lei % Ch.ef/ch.normate

TOTAL CHELTUIELI AN 2008 394785034 100 37.72%

1. Managementul cantităţii resurselor de apă 247250027 62,63 27.57%

2. Managementul calităţii resurselor de apă 40748084 10,32 94.82%

3. Apărare împotriva inundaţiilor 7465221 1,89 100.00%

4. Produse de reglementare în domeniul apelor 7194273 1,82 100.00%

5. Procese suport 78531028 19,9 100.00%

6. Alte cheltuieli 13596401 3,44 100.00% Sursa: ANAR, Adresa nr. 15.247/ET/4.8.2017.

Costurile activităţilor specifice privind gestionarea cantitativă şi calitativă a resursei de apă acoperite prin contribuţiile privind utilizarea resursei de apă, cât şi contribuţiile privind primirea de ape uzate în resursa de apă, sunt internalizate drept costuri financiare în cadrul preţului final al apei.

În cadrul politicii economice în domeniul gestionării resurselor de apă există şi instrumente

stimulative ce au ca scop:

_ asigurarea unui consum raţional şi a unei gestionări durabile a resursei de apă;

_ reducerea emisiilor de poluanţi în resursa de apă.

Relaţia instituţiei cu utilizatorii de apă se face pe bază de abonament (un tip de contract

unilateral) prin care se stabilesc volumele de apă conform solicitării clientului şi preţurile aşa cum

au fost aprobate prin hotărâre de guvern.

Dintre problemele ridicate de ANAR menţionăm:

- insuficienţa veniturilor asigurate de actualul mecanism economic - motiv pentru care programul de menţinere în siguranţă a lucrărilor de gospodărire a apelor este realizat doar în proporţie de 38% (există un deficit de cca 517 milioane lei 57;

- necesitatea stabilirii unui nivel al contribuţiilor care să asigure venituri ce vor permite menţinerea în siguranţă a SNGA şi a Sistemului Naţional de Veghe Hidrologică şi Hidrogeologică (SNVHH), ceea ce duce la reducerea riscurilor în situaţii excepţionale:

56 Adresa ANAR nr. 15.247/ET/4.8.2017 (Observaţii la Raportul investigaţiei sectoriale declanşate prin Ordinul Preşedintelui Concurenţei nr. 44/22.1.2014). 57 Notă de fundamentare la H.G. nr. 1.202/2010 privind actualizarea cuantumului contribuţiilor specifice de gospodărire a resurselor de apă.

55 NECONFIDENŢIAL

inundaţii, secete, poluări accidentale, accidente la construcţii hidrotehnice, dar şi la protecţia şi conservarea stării bune şi foarte bune a apelor.

- nivelul chiriei percepute de Hidroelectrica pentru parcelele de teren utilizate pentru derularea

proiectului WATMAN în vederea aplicării strategiei naționale pentru managementul

resurselor de apă, inclusiv a situațiilor generate de fenomene hidrologice extreme (secetă și

ape mari, poluări sau accidente la lucrări importante de gospodărire a apelor). Pe aceste

parcele se amplasează stații de debite solide și lichide pentru monitorizarea stratului de

zăpadă și a debitelor pe afluenți; acolo unde aceste parcele sunt în proprietatea statului, a

primăriilor, sunt date cu titlu gratuit, dar în cazul în care sunt în administrarea Hidroelectrica,

se percep chirii în euro58, plătibile la cursul afişat de BNR la data emiterii facturii şi majorate

la fiecare 1 ianuarie al fiecărui an calendaristic conform indicelui preţurilor de consum (IPC);

- încercarea Hidroelectrica de a se substitui ANAR în ceea ce priveşte contractele încheiate

cu unele unităţi de gospodărire a apelor59.

58 În cazul contractului de locaţiune nr. 1.095 din 22.7.2015 chiria este stabilită la valoarea de 45 euro/mp/an, la care se adaugă TVA, facturată la echivalentul în lei la cursul BNR din data emiterii facturii. 59 Spre pildă, în cazul APA SERV Piatra Neamţ, Hidroelectrica SH Bistriţa Piatra Neamţ a majorat de peste 12 ori tariful pentru serviciul de furnizare apă (de la 7,82 lei/1.000 m.c. la 96,67 lei/1.000 m.c.), cu toate că exista abonament cu ANAR pentru preţul oficial de 50 lei/1.000 m.c..

56 NECONFIDENŢIAL

Capitolul 4. Mecanismul legislativ în domeniul apelor

4.1. Legislaţia primară aplicabilă în domeniul apei 4.1.1. Dreptul constituţional

Potrivit prevederilor Dreptului constituţional român resursa de apă este un bun public.

Constituţia din 1991 a inclus apele cu potenţial energetic valorificabil şi cele care pot fi folosite în interes public pe lista bunurilor care fac obiectul exclusiv al proprietăţii publice [art. 135 alin. (4)], ceea ce înseamnă că ele nu pot fi înstrăinate, ci doar date în administrarea regiilor autonome sau instituţiilor publice ori pot fi concesionate sau închiriate [art. 135 alin. (5)]. Forma iniţială a Legii fundamentale din 1991 a fost revizuită în 200360, actualul art. 136 alin. (3) preluînd textul aflat anterior la art. 135 alin. (4) al versiunii din 1991, noutatea adusă de revizuire fiind posibilitatea de dare a bunurilor publice în folosinţa gratuită a instituţiilor de utilitate publică [art. 136 alin. (4)].

4.1.2. Directiva nr. 60/2000

Directiva Parlamentului şi a Consiliului European nr. 60/2000/EC privind stabilirea unui cadru de acţiune comunitar în domeniul politicii apei prevede că:

Apa nu este un produs comercial, este un patrimoniu ce trebuie protejat, tratat şi apărat ca atare.

Prevederile cuprinse în Directivă au ca principal scop stabilirea unui cadru pentru protecţia apelor de suprafaţă interioare, a apelor tranzitorii, a apelor costiere şi subterane, care:

- să prevină deteriorarea ulterioară, să protejeze şi să îmbunătăţească starea ecosistemelor acvatice şi, în ceea ce priveşte cerinţele de apă, ecosistemele terestre şi zonele umede direct dependente de ecosistemele acvatice; - să promoveze utilizarea durabilă a apelor pe baza unei protecţii pe termen lung a resurselor disponibile de apă; - încurajează măsuri specifice pentru reducerea progresivă a evacuărilor, emisiilor sau a pierderilor de substanţe periculoase; - asigură reducerea progresivă a poluării apelor subterane şi previne poluarea ulterioară; - contribuie la diminuarea efectelor inundaţiilor şi secetei.

contribuind la:

-furnizarea unei ape de alimentare în cantităţi suficiente, de bună calitate, din ape de suprafaţă şi subterane, după necesităţi, pentru o utilizare durabilă, raţională şi echitabilă; -reducerea semnificativă a poluării apelor subterane; -protecţia apelor teritoriale şi a apelor marine; -atingerea obiectivelor acordurilor internaţionale relevante.

Scopul principal al Directivei 60 este menţinerea şi îmbunătăţirea mediului acvatic61 în spaţiul comunitar, cu referire în special la calitatea apelor, controlul calităţii fiind un element subordonat în asigurarea unei bune calităţi a apei. Pentru aceasta, statele membre trebuie să aibă ca scop cel puţin realizarea obiectivelor de „stare bună a apelor”,62 prin definirea şi implementarea măsurilor necesare în cadrul programelor specifice, iar acolo unde starea bună a apelor este deja atinsă, aceasta trebuie menţinută.

Pentru înţelegerea mecanismului legislativ ce stă la baza gestionării resursei de apă din România, reţinem din cuprinsul Directivei 60 următoarele:

60 Republicată în Monitorul Oficial al României nr. 767 din 31 octombrie 2003. 61 Par. (19), D. 60/2000. 62 Par. (26), D. 60/2000.

57 NECONFIDENŢIAL

- alimentarea cu apă este un serviciu de interes general63,64;

- apele de suprafaţă şi subterane sunt, în principiu, surse naturale regenerabile65;

- utilizarea de către statele membre a instrumentelor economice poate fi considerată ca fiind parte a programului de măsuri. Principiul recuperării costurilor serviciilor de apă inclusiv a cheltuiielilor de mediu şi resurse asociate cu daunele sau cu impactul negativ asupra mediului acvatic, trebuie luat în considerare, în conformitate cu principiul poluatorul plăteşte; în acest scop, va fi necesară o analiză economică a serviciilor de apă bazată pe o prognoză pe termen lung a alimentărilor cu apă şi a cerinţei de apă în cadrul bazinelor hidrografice66.

- în ceea ce priveşte cantitatea de apă, toate principiile trebuie stabilite pentru controlul alimentării şi a captării pentru asigurarea durabilităţii, din punct de vedere al mediului, a sistemelor acvatice afectate67.

- la art. 2 alin. (38)-(39) din Directivă sunt prezentate definiţiile pentru

„Servicii de apă”: reprezintă toate serviciile care furnizează pentru locuinţe, instituţii publice sau orice activitate economică: a) captarea, alocarea, stocarea, tratarea şi distribuirea apelor de suprafaţă sau subterane; b) colectarea apelor uzate şi instalaţiile de epurare cu evacuarea ulterioară în apele de

suprafaţă.

„Folosinţă de apă”: reprezintă serviciile de apă împreună cu orice altă activitate identificată conform art.5 şi Anexei II care ar avea un impact important asupra stării apelor. Acest concept se aplică scopurilor de la art. 1 şi analizelor economice efectuate conform art. 5 şi Anexei III punctul b).

- la art. 5 al Directivei 60–„Revizuirea impactului asupra mediului din cauza activităţilor umane şi analiza economică a folosinţelor de apă” se prevede că fiecare stat-membru trebuie să asigure pentru fiecare District al bazinului hidrografic68 sau pentru o porţiune a unui District al unui bazin hidrografic internaţional care se află în teritoriul său:

analiza caracteristicilor sale;

trecerea în revistă a impactului activităţii umane asupra stării apelor de suprafaţă sau subterane, şi

analiza economică a folosinţelor de apă. Detalii despre acest tip de analiză economică sunt prezentate în Anexa III a Directivei nr. 60/2000, unde este prevăzut că analiza economică trebuie să conţină informaţii suficiente şi detaliate pentru:

a) a face calcule importante necesare pentru a lua în considerare, conform art.9, principiul recuperării cheltuielilor de servicii de apă, ţinând seama de prognoza pe termen lung privind alimentarea şi cererea de apă din cadrul Districtului bazinului hidrografic şi, dacă este necesar:

i. estimarea volumului, preţurilor şi cheltuielilor asociate cu serviciile de apă, şi ii. estimarea investiţiilor importante inclusiv prognozele unor asemenea investiţii;

b) a decide asupra celei mai bune combinaţii de măsuri din punct de vedere al eficienţei cheltuielilor în domeniul folosinţelor de apă care trebuie inclusă în programele de măsuri (conform art.11), bazată pe estimarea cheltuielilor potenţiale necesare implementării acestor măsuri.

63 Par. (15), D, 60/2000. 64 Este definit în Comunicatul Comisiei asupra Serviciilor de interes general în Europa (JO, nr. C281/26.9.1996, p. 3). 65 Par. (28), D. 60/2000. 66 Par. (38), D. 60/2000. 67 Par. (41), D. 60/2000. 68 Art. 2 alin. (15) : District al bazinului hidrografic înseamnă o suprafaţă de teren sau de mare, constituită dintr-unul sau mai multe bazine hidrografice vecine împreună cu apele subterane şi costiere asociate, care este identificată, conform art. 3 alin. (1) ca o unitate principală de gospodărire a bazinului hidrografic.

58 NECONFIDENŢIAL

- art. 9 din Directiva 60/2000 - „Recuperarea cheltuielilor pentru serviciile de apă” prevede că:

1. Statele membre trebuie să ţină seama de principiul „recuperării cheltuielilor serviciilor de apă” inclusiv cheltuielile din punct de vedere al mediului şi de resurse, având în vedere analizele economice conform Anexei III şi, în particular, în concordanţă cu principiul „poluatorul plăteşte”. Astfel, Statele-membre trebuie să asigure până în 2010: - politicile de preţuri ale apei care să motiveze folosirea eficientă a resurselor de apă de către utilizatori, ceea ce contribuie la atingerea obiectivelor de mediu ale Directivei - o contribuţie corespunzătoare pe diferite folosinţe de apă clasificate în: industrie, gospodării individuale şi agricultură, pentru recuperarea cheltuielilor din serviciile de apă, bazate pe o analiză economică efectuată în conformitate cu Anexa III şi luând în considerare principiul poluatorul plăteşte. Statele membre pot, în timpul acestui proces, să aibă în vedere efectele sociale, de mediu şi economice ale recuperării cât şi condiţiile geografice şi climatice ale regiunii afectate........ 4. Statele membre nu trebuie să încalce această directivă dacă se hotărăşte în conformitate cu practicile stabilite să nu aplice prevederile paragrafului 1 fraza a doua, şi în acest scop prevederile importante ale paragrafului 2, pentru o activitate dată folositoare de apă, unde acest lucru nu compromite scopurile şi realizarea obiectivelor acestei Directive. Statele Membre trebuie să raporteze motivele pentru neaplicarea deplină a paragrafului 1, fraza a doua, în Planurile de gospodărire la nivel de bazin.

4.1.3. Evoluţia legislaţiei interne privind managementul apelor

Managementul apelor a fost reglementat în România, în decursul istoriei, prin următoarele acte normative: i) Legea asupra regimului apelor din 8 aprilie 1898, ii) Legea nr. 153 asupra regimului apelor din 27 iunie 192469, iii) Decretul nr. 143/1953 privind folosirea raţională, amenajarea şi protecţia apelor70, iv) Legea nr. 5 din 20 aprilie 1972 privind gospodărirea apelor în Republica Socialistă România71, v) Legea apelor nr. 8 din 29 martie 197472, vi) Legea nr. 1 din 22 aprilie 1976 privind Programul naţional de perspectivă pentru amenajarea bazinelor hidrografice73, vii) Legea nr. 5 din 29 iunie 1989 privind gospodărirea raţională, protecţia şi asigurarea calităţii apelor74, viii) Decretul-lege nr. 47 din 4 februarie 1990 cu privire la abrogarea Legii nr. 1/1976 pentru adoptarea „Programului naţional de perspectivă pentru amenajarea bazinelor hidrografice”75 şi ix) Legea apelor nr. 107 din 25 septembrie 199676. 4.1.4. Legislaţia română în domeniul apelor

Am urmărit în această analiză cu deosebire prevederile ce fac referire la resursa de apă, la instituţia abilitată să administreze resursa de apă precum şi la mecanismul economic prin care se instituie şi se colectează contribuţiile pentru utilizarea apei brute. Pentru aceasta, am analizat toate actele normative emise: cele cu caracter general (legi cadru),cele referitoare la instituţia care, la nivel naţional, pune în aplicare prevederile Legii cadru şi cele prin care se modifică preţurile pentru resursa de apă sau pentru serviciile de gestionare a resursei de apă.

69 Publicată în Monitorul Oficial al României nr. 137 din 27 iunie 1924. 70 Publicată în Buletinul Oficial al României nr. 10 din 4 aprilie 1953. 71 Publicată în Buletinul Oficial al României nr. 42 din 24 aprilie 1972. 72 Publicată în Buletinul Oficial al României nr. 52 din 4 aprilie 1974. 73 Publicată în Buletinul Oficial al României nr. 34 din 22 aprilie 1976. 74 Publicată în Buletinul Oficial al României nr. 24 din 5 iulie 1989. 75 Publicată în Monitorul Oficial al României nr. 19 din 5 februarie 1990. 76 Publicată în Monitorul Oficial al României nr. 244 din 8 octombrie 1996.

59 NECONFIDENŢIAL

După cum se observă în Graficul nr. 4.1 am poziţionat pe paliere diferite actele normative după scopul acestora, şi anume:

- pe primul palier sunt poziţionate legea cadru şi toate actele care o modifică şi o completează (5 legi, 2 ordonanţe de urgenţă şi un ordin de ministru).;

- pe al doilea palier sunt poziţionate actele normative ce se referă la entitatea juridică ce are ca

atribuţii aplicarea prevederilor din legea cadru, respectând principiile expuse în Directiva nr.

60/2000. În analiza legislaţiei referitoare la instituţie am urmărit transformarea statutului

juridic al acesteia, competenţele instituţiei, serviciile oferite de aceasta beneficiarilor şi titlul

sub care au fost oferite precum şi traseul legal al contribuţiei încasate pentru utilizarea apei.

Modificările şi completările au fost făcute prin 9 acte normative (3 hotărâri de guvern, 4

ordonanţe de urgenţă şi două legi).

- pe al treilea palier am poziţionat, cronologic, actele normative emise la propunerea instituţiei

abilitate să administreze resursa de apă (9 hotărâri de guvern, 2 ordonanţe de urgenţă şi 2

legi); am urmărit evoluţia în timp (1990-2015) a cuantumului tarifelor sau contribuţiilor

stabilite a se încasa de la beneficiari. Am analizat, separat, actele prin care au fost modificate

tarifele înainte de apariţia Directivei 60 /CE 2000 şi separat, actele normative cu incidenţă pe

preţuri şi tarife emise după anul 2000.

Pentru a analiza cadrul legislativ specific sectorului apei am identificat ca reglementare de bază Legea apelor nr. 107 din 25 septembrie 1996, publicată în Monitorul Oficial nr. 244 din 8 octombrie 1996, unde se prevedea că:

- Apele fac parte integrantă din patrimoniul public iar apele din domeniul public se dau în administrare Regiei Autonome „Apele Române” de către Ministerul Apelor, Pădurilor şi Protecţiei Mediului, în condiţiile legii;

_ Regia autonomă „Apele Române” este singurul furnizor al apei prelevate direct din sursele de apă de suprafaţă, naturale sau amenajate, indiferent de deţinătorul cu orice titlu al amenajării şi din sursele subterane, cu excepţia apelor geotermale, precum şi de produse şi servicii specifice de gospodărire a apelor, pe bază de contracte..

_ Mecanismul economic în domeniul apelor - este specific domeniului gospodăririi cantitative şi calitative a apelor şi include sistemul de plăţi, bonificaţii şi penalităţi ca parte a modului de finanţare a Regiei Autonome „Apele Române”; acest sistem de plăţi se bazează pe regula „beneficiarul plăteşte”, în funcţie de serviciile prestate şi asigură reflectarea în preţuri a cererii de debit şi de volum de apă.

Graficul 4.1. Acte normative incidente asupra preţului apei brute

Legislaţie primară 9 acte

Legislaţie secundară cu referire la instituţie 9 acte

Legislaţie secundară cu impact asupra preţului 16 acte

În acest grafic am marcat cu săgeată ascendentă sau descendentă situaţiile în care preţul a fost

corectat crescător sau descrescător.

60 NECONFIDENŢIAL

Directiva

60

Acte normative incidente asupra preţului apei brute de suprafaţă

cadru general

L 107 L

310 L 112

OUG 3

L 146

OUG 69

L 153

L 196

instituţie H 196

HG 981

OUG 107

L 404

OUG 73

H 1176

L 400

OUG

106

OUG 82

R.A.AR

C.N. AR S.A.

RA de interes public .naţ

Inst.publ. de intere s naţ.

modificare preţ/tarif

HG 1001

HG 354

HG 694

HG 160

HG 861

H 472

OUG 36

O MMGA

798

HG 632

H 803

O MMDD 1222

H 522

H 328

H 1202

O 980

statut

AN AR

abonament

cadru

inchiriere

licitatii inchiriere

garanţi

e mhc

4- sep- -90

22- mar -91

20 mai-91

4 oct-91

2- apr -92

31- dec -92

25 sep -96

29 dec- -98

9-iun--

00

23 oct

2000

26 feb- -01

5 sep -02

7- oct- -03

28-iun- -04

29 -iun -05

29- sep- -05

27 -iun- -05

27- dec- -05

4-mai-

06

20- iun- -07

31-iul- -08

30-iun- -05

28 apr -09

5 feb-10

31- mar -10

12 iul-

10

2-dec -10

28- feb- -11

29- sep -11

26-iun -13

3 dec- 14

9- iul -

15 p

reţ

volum apă x

↑ ↑ ↑ ↑

↑ x

↑

↑

↑ ↑ ↑

↑

T A R I F E

poluanti x

↓ ↓ / ↑ x

↑

↑ ↑ ↑

apă în baraje x

↓ ↓ / ↑

x x

↑

↑ ↑ ↑

nisipuri si

pietrisuri x

↑ ↑ / ↓

x

↑

↑ ↑ ↑

penalizare abateri x

x /

penalizare depăşire

concentraţii poluanţi x

/

↑

↑ ↑ ↑

garantii /

x

tarife serv. Gospod.

Ape x

unităţi teritori

ale

negociere

directă

tarife avize, notificări, autorizaţii

x

↑ ↑ ↑

61 NECONFIDENŢIAL

Legea prevede de asemenea înfiinţarea unui fond special, extrabugetar, denumit

Fondul apelor, constituit din taxele şi tarifele pentru serviciile de avizare şi autorizare, legale din penalităţile aplicate pentru abateri de la prevederile contractelor (atât pentru depăşirea cantităţilor de apă prelevate, cât şi a concentraţiilor şi cantităţilor de substanţe impurificatoare evacuate). Fondul apelor este gestionat prin buget separat, elaborat de R.A. Apele Române şi aprobat de MAPPM şi împreună cu alte surse, va fi folosit printre altele pentru realizarea lucrărilor publice privind apărarea de inundaţii şi a celor de prevenire şi combatere a calamităţilor naturale (exces sau lipsă de apă). Această variantă a legii a fost modificată prin 4 intervenţii legislative (notate mai jos cu M):

M.I: o primă modificare a fost adusă prin Legea nr. 310 din 28 iunie 2004 publicată

în Monitorul Oficial nr. 584 din 30 iunie 2004, care a transpus prevederile Directivei Parlamentului

şi a Consiliului European 60/2000/EC privind stabilirea unui cadru de actiune comunitar în domeniul politicii

apei. Acest act normativ aduce următoarele completări:

_ defineşte apa ca fiind un patrimoniu natural ce trebuie protejat, tratat şi apărat ca atare;

_ din punct de vedere instituţional, Administraţia Naţională „Apele Române”, care funcţiona

cu statut de regie autonomă se reorganizează şi se transformă în Administraţia Naţională

„Apele Române”, instituţie publică de interes national, cu personalitate juridică, finanţată din

venituri proprii. Aceasta are în subordine direcţii de ape, organizate la nivelul bazinelor

hidrografice ca instituţii publice cu personalitate juridică.

Activitatea în domeniu va aplica principiul recuperării costurilor serviciilor de apă, inclusiv a costurilor de mediu şi de resursă, pe baza analizei economice, al cărei conţinut este prevăzut în Anexa nr. 4 a Legii nr. 310/2004 şi cu respectarea principiului poluatorul plăteşte. Costurile de mediu: constau în costurile pagubelor produse asupra mediului ca urmare a degradării sau pierderii ecosistemelor acvatice datorate presiunilor anumitor utilizatori de apă. Costul de resursă: este costul oportunităţilor pierdute de alţi utilizatori de apă datorită deprecierii cantitative a resursei, peste rata de recuperare a acesteia (ex. prelevarea în exces a acviferului); la nivel naţional, situaţia comparativă resursă - cerinţă de apă, până în 2021, nu relevă secţiuni deficitare în asigurarea cerinţei de apă, astfel că acest cost resursă este zero.

În plus, Legea nr. 310/2004 a stabilit că până în anul 2010 se va promova o politică de

recuperare a costurilor în domeniul apei care să stimuleze folosinţele şi să utilizeze în mod

eficient resursele de apă.

Această politică va stabili, pe baza analizei economice o contribuţie corespunzătoare a

diferitelor utilizări ale apei clasificate în: industrie, gospodării individuale şi agricultură, pentru

recuperarea cheltuielilor din serviciile de apă. Este prima dată când este folosit termenul

„contribuţie” dar care nu este explicat în anexa de definiţii a termenilor tehnici;

În ceea ce priveşte mecanismul economic, acesta va include sistemul de contribuţii, plăţi, bonificaţii şi penalităţi ca parte a modului de finanţare a funcţionării ANAR , pentru a-şi îndeplini atribuţiile. Aceste contribuţii se aplică tuturor utilizatorilor de apă şi se reactualizează periodic prin hotărâre a Guvernului, la propunerea autorităţii publice centrale în domeniul apelor. ANAR are calitatea de operator unic al resurselor de apă şi îi sunt recunoscute ca venituri proprii:

_ contribuţia specifică de gospodărire a apelor plătită lunar de către toţi utilizatorii resurselor de apă, pe bază de abonament,

_ plăţile pentru serviciile comune de gospodărire a apelor,

62 NECONFIDENŢIAL

_ tarifele pentru avizele, autorizaţiile, notificările pe care le poate emite sau este împuternicită să le emită şi,

_ penalităţile aplicate atât pentru depăşirea cantităţilor de apă utilizate cât şi a concentraţiilor şi cantităţilor de substanţe impurificatoare evacuate în resursele de apă.

Contribuţiile specifice de gospodărire a apelor sunt de tipul:

a) contribuţie pentru utilizarea resurselor de apă pe categorii de resurse şi utilizatori; b) contribuţie pentru primirea apelor uzate în resursele de apă; c) contribuţie pentru potenţialul hidroenergetic asigurat prin barajele lacurilor de acumulare

din administrarea ANAR; d) contribuţia pentru exploatarea nisipurilor şi pietrişurilor din albiile şi malurile cursurilor

de apă.

ANAR asigură din surse proprii şi, în completare, de la bugetul de stat, realizarea sarcinilor rezultate din aplicarea convenţiilor şi acordurilor internaţionale din domeniul apelor precum şi implementarea directivelor UE în domeniul apelor. Întreţinerea şi repararea lucrărilor de gospodărire a apelor din domeniul public al statului, cu rol de apărare împotriva inundaţiilor precum şi activităţile operative de apărare împotriva inundaţiilor se vor finanţa de la bugetul de stat; cheltuilelile pentru activităţile operative de apărare împotriva inundaţiilor şi pentru întreţinerea, repararea, punerea în siguranţă a lucrărilor de gospodărire a apelor din domeniul public de interes local. se vor asigura de la bugetele locale

În cuprinsul Legii nr. 310/2004 nu mai apar ca sursă de finanţare a acestui tip de activităţi Fondul Apelor şi Fondul de dezvoltare al ANAR. În Anexa 4 a acestui act normativ se fac precizări despre analiza economică care va conţine informaţii suficiente şi detaliate pentru:

a face calcule relevante, luând în considerare principiul recuperării cheltuielilor serviciilor de apă şi ţinând seama(dacă este necesar) de:

a) estimările volumului, preţurilor şi cheltuielilor asociate cu serviciile de apă; b) estimările investiţiilor importante inclusiv prognozele referitoare la realizarea unor

asemenea investiţii;

a decide asupra celei mai bune combinaţii de măsuri din punct de vedere al eficienţei costurilor în domeniul folosinţelor de apă care trebuie inclusă în programele de măsuri, (...) pe baza estimărilor costurilor potenţiale de realizarea acestor măsuri.

M.II: următoarele modificări au fost adus de Ordonanţa de urgenţă nr. 3 din 5 februarie 2010 care a completat Legea apelor cu următoarele precizări:

_ ANAR, prin administraţiile bazinale din subordine, devine responsabilă de gestionarea cantitativă şi calitativă a resurselor de apă, administrarea lucrărilor de gospodărire a apelor, precum şi de aplicarea strategiei şi a politicii naţionale în domeniul apelor;

_ ANAR este mandatată să înscrie în cartea funciară dreptul de proprietate al statului asupra bunurilor din domeniul public al statului aflate în administrarea sa;

_ în calitate de operator unic atât al resurselor de apă de suprafaţă, naturale sau amenajate, indiferent de deţinătorul cu orice titlu al amenajării, cât şi al resurselor de apă subterane, ANAR îşi constituie veniturile proprii:

dintr-o contribuţie specifică de gospodărire a apelor plătită lunar de către toţi utilizatorii resurselor de apă,conform abonamentului de utilizare/exploatare încheiat în acest sens, care constituie titlu executoriu,

din plăţile pentru serviciile comune de gospodărire a apelor,

din penalităţi specifice activităţii de gospodărire a apelor

63 NECONFIDENŢIAL

din tarife pentru avizele, autorizaţiile, notificările pe care le poate emite sau pe care este împuternicită să le emită, precum şi din

majorările de întârziere aplicate în conformitate cu prevederile legale în materie”.

creanţele, ce se execută prin organe de executare proprii.

Lucrările hidrotehnice şi lucrările de amenajare de tipul:

- baraje şi lacuri de acumulare cu anexele acestora, - consolidări de maluri, faleze, - centrale hidroelectrice, - derivaţii de debite de cursuri de apă, - lucrări de apărare împotriva inundaţiilor, - sisteme de alimentări cu apă şi canalizări, inclusiv instalaţiile de epurare cu anexele acestora, - regularizări de râuri, staţii şi platforme hidrometeorologice, - sisteme de îmbunătăţiri funciare, corectarea torenţilor,

sunt de utilitate publică, iar terenurile pe care urmează să fie amplasate pot fi expropiate, cu justă şi prealabilă despăgubire, în condiţiile legii, sau ocupate temporar, conform prevederilor legale în vigoare. Referitor la finanţarea lucrărilor, construcţiilor şi instalaţiilor noi de apărare contra inundaţiilor aceasta se asigură diferit: pentru râurile de ordinul 1- de la bugetul de stat, iar pentru râurile de ordinul 2 şi 3 şi afluenţii acestora, - de la bugetul de stat şi de la bugetele locale.

În Anexa nr. 4 a OUG nr. 3/2010 se descrie în detaliu întocmirea analizei economice a gestionării şi utilizării apei şi modul cum se aplică mecanismul recuperării costurilor. Această analiză se elaborează la nivelul fiecărui bazin hidrografic şi face parte din planul de management al acestuia, iar ca structură, are 2 părţi: a) o analiză din punct de vedere al gestionării şi utilizării durabile a apei şi b) o analiză în contextul planului de măsuri, reprezentând o secţiune cheie a planului de management al bazinului hidrografic.

M.III: Legea nr. 146/12 iulie 2010 a adus completări legii de bază prin introducerea, pentru

investiţiile de tip microhidrocentrală, a obligaţiei constituirii unei garanţii financiare pentru blocarea amplasamentului; garanţia poate fi sub formă de depozit bancar, scrisoare de garanţie bancară irevocabilă sau alte modalităţi prevăzute de lege, la o bancă agreată de ANAR.

Cuantumul acestei garanţii a fost făcut public 8 luni mai târziu, prin publicarea de Instructiuni tehnice din 28 februarie 2011 privind reglementarea modului de constituire si

executare a garantiei financiare pentru blocarea amplasamentului de catre viitoarele investitii de

tip microhidrocentrale. Acest document a introdus pentru deţinătorii de microhidrocentrale următoarele noi obligaţii ce condiţionează obţinerea avizului de gospodărire a apei:

- de a închiria domeniul public al statului administrat de ANAR; - devin eligibili pentru închiriere doar solicitanţii prin ale căror proiecte se exploatează cel

puţin 70% din potenţialul hidroenergetic pe sectorul solicitat; - de depunere a garanţiei financiare pentru blocarea amplasamentului, stabilită în funcţie de

capacitatea de producţie a viitoarei investiţii, conform tabelului de mai jos:

Putere instalată (MW) <=1,00 1,00-5,00 5,00-10,00

Valoare garanţie 50.000 euro/MW 45.000 euro/MW 37.500 euro/MW

64 NECONFIDENŢIAL

Această garanţie financiară poate fi executată de către Administraţia Naţională Apele Române în anumite situaţii menţionate în acelaşi document. Prelungirea termenului de valabilitate a avizului de gospodărire a apelor este condiţionată de constituirea unei noi garanţii, în aceleaşi condiţii. Garanţia se restituie solicitanţilor numai la punerea în funcţiune a obiectivului şi transmiterea de către solicitant a documentelor doveditoate, inclusiv a autorizaţiei de gospodărire a apelor şi a autorizaţiei de mediu. În textul acestor Instrucţiuni este introdusă prevederea că avizul de gospodărire a apelor obţinut pentru un amplasament nu este transferabil unui alt titular.

M.IV: Legea apelor a fost completată şi prin O.U.G. nr. 69 din 26 iunie 2013, din ale cărei prevederi reţinem pe cea referitoare la finanţarea lucrărilor, construcţiilor şi instalaţiilor noi de apărare împotriva inundaţiilor care se asigură:

a) pentru râurile de ordinul 1, aşa cum sunt definite în Cadastrul apelor, cu sume de la bugetul de stat şi de la bugetul ANAR;

b) pentru râurile de ordinul 2 şi de ordinul 3 şi afluenţii acestora, aşa cum sunt acestea definite în Cadastrul apelor, cu sume de la bugetul de stat, bugetele locale, în limita sumelor aprobate anual cu această destinaţie, şi de la bugetul ANAR.

Este prima dată când se prevede într-un act normativ că ANAR, ale cărei venituri sunt constituite pe bază de contribuţii, suportă parte din cheltuielile necesare lucrărilor de apărare împotriva inundaţiilor. De asemenea, este prevăzută finanţarea din veniturile proprii ale ANAR a unor obiective de investiţii ce sunt aprobate anual, prin ordin, de către conducătorul autorităţii centrale în domeniul apelor, la propunerea conducătorului ANAR.

De reţinut din Legea apelor (completată şi modificată):

1. Apa nu este un produs comercial oarecare, ci este un patrimoniu natural ce trebuie

protejat, tratat Şi apărat ca atare.

Apele reprezintă o resursă naturală, regenerabilă, vulnerabilă şi limitată, element indispensabil pentru viaţă şi pentru societate, materie primă pentru activităţi productive, sursă de energie şi cale de transport, factor determinant în menţinerea echilibrului ecologic.

2. Apele fac parte din domeniul public al Statului şi se consideră acţiuni de interes general cunoaşterea, punerea în valoare şi utilizarea durabilă a resurselor de apă;

3. Ministerul Apelor, Pădurilor şi Protecţiei Mediului poate concesiona sau închiria parte din domeniul public al apelor, pentru exploatarea apelor de suprafaţă sau subterane, cu excepţia apelor geotermale, (...), folosirea energiei apelor, exploatarea luciului de apă pentru piscicultură, pescuit, agrement ori sporturi nautice, ca şi pentru alte activităţi, cu respectarea prevederilor legale.

4. Centralele hidroelectrice, alimentările cu apă potabilă industrială şi pentru irigaţii, sunt lucrări de folosire a apelor.

5. Lucrările executate în zona inundabilă se execută numai pe baza avizului de amplasament, emis conform legii.

6. Obţinerea avizului de amplasament şi a avizului de gospodărire a apelor condiţionează eliberarea de către autorităţile administraţiei publice emitente a autorizaţiei de construire a lucrărilor menţionate mai sus.

7. Lucrările menţionate mai sus pot fi promovate şi executate numai în baza avizului de gospodărire a apelor şi, respectiv, a notificării emise de ANAR;

8. Punerea în funcţiune sau exploatarea acestor lucrări se face numai în baza autorizaţiei de gospodărire a apelor şi, după caz, a notificării emise de ANAR;

9. Pentru execuţia de lucrări noi şi a intervenţiilor constructive ce modifică parametrii de bază ai lucrărilor existente de baraje, pentru retenţii permanente sau nepermanente de apă şi a lucrărilor hidrotehnice speciale, emiterea avizului de gospodărire a apelor este condiţionată de

65 NECONFIDENŢIAL

existenţa acordului de funcţionare în siguranţă emis de autoritatea publică centrală din domeniul apelor, în conformitate cu prevederile legale.

10. Avizul de gospodărire a apelor şi avizul de amplasament sunt avize conforme. Avizul, autorizaţia de gospodărire a apelor şi notificarea nu exclud obligativitatea obţinerii acordului şi autorizaţiei de mediu, potrivit legii.

11. Avizul de gospodărire a apelor îşi pierde valabilitatea după 2 ani de la emitere, dacă execuţia lucrărilor respective nu a început în acest interval;

12. Pentru investiţiile de tip microhidrocentrală, beneficiarul este obligat să constituie o garanţie financiară pentru blocarea amplasamentului

13. Autorizaţia de gospodărire a apelor se eliberează în baza constatării tehnice în teren, cel mai târziu odată cu recepţia investiţiilor;

14. Coordonarea exploatării lacurilor de acumulare pe districte de bazine hidrografice, indiferent de deţinător se asigură de ANAR, în conformitate cu prevederile regulamentelor de exploatare bazinale.

15. În vederea atingerii obiectivelor77 Legii nr. 107/1996 cu modificările şi completările ultrerioare se va aplica principiul recuperării costurilor serviciilor de apă, inclusiv costurile de mediu şi de resursă, pe baza analizei economice al cărei conţinut este prevăzut în anexa nr. 4 la Legea nr. 107/1996 şi cu respectarea principiului poluatorul plăteşte.

16. Mecanismul economic specific domeniului gospodăririi cantitative şi calitative a resurselor de apă include sistemul de contribuţii, plăţi, bonificaţii şi penalităţi ca parte a modului de finanţare a dezvoltării domeniului şi de asigurare a funcţionării ANAR.

17. Sistemul de contribuţii, plăţi, bonificaţii, tarife şi penalităţi specifice activităţii de gospodărire a resurselor de apă se aplică tuturor utilizatorilor şi se stabileşte prin modificarea O.U.G. nr. 107/2002 privind înfiinţarea ANAR; cuantumul acestora se reactualizează periodic prin H.G., la propunerea ANAR. Fac excepţie apa tranzitată pentru navigaţie pe căile navigabile artificiale, precum şi persoanele fizice care folosesc apa pentru băut, adăpat, udat, spălat, îmbăiat şi alte trebuinţe gospodăreşti , chiar dacă folosesc instalaţii de capacitate mică (până la 0,2 litri/secundă), destinate exclusiv satisfacerii necesităţilor gospodăriei proprii.

18. ANAR, în calitate de operator unic atât al resurselor de apă de suprafaţă, naturale sau amenajate, indiferent de deţinătorul cu orice titlu al amenajării, cât şi al resurselor de apă subterane, indiferent de natura lor şi a instalaţiilor, îşi constituie veniturile proprii din:

i. contribuţia specifică de gospodărire a apelor plătită lunar de către toţi utilizatorii resurselor de apă pe baza facturii fiscale emise, conform abonamentului de utilizare/exploatare încheiat în acest sens, care constituie titlu executoriu,

ii. plăţile pentru serviciile comune de gospodărire a apelor; iii. penalităţi specifice activităţii de gospodărire a apelor; iv. tarife pentru avizele, autorizaţiile, notificările pe care le poate emite sau pe care este

împuternicită să le emită, precum şi din majorările de întârziere aplicate în conformitate cu prevederile legale.

Contribuţiile specifice de gospodărire a apelor în sensul Legii apelor nr. 107/1996 sunt:

contribuţia pentru utilizarea resurselor de apă pe categorii de resurse şi utilizatori;

contribuţia pentru primirea apelor uzate în resursele de apă;

contribuţia pentru potenţialul hidroenergetic asigurat prin barajele lacurilor de acumulare din administrarea ANAR;

contribuţia pentru exploatarea nisipurilor şi pietrişurilor din albiile şi malurile cursurilor de apă ce intră sub incidenţa legii apelor;

19. Creanţele reprezentă venituri proprii ale ANAR.

77 Este vorba de obiectivele de mediu pentru corpurile de apă de suprafaţă şi subterane, aşa cum sunt menţionate la art. 21 par. (1) din Legea nr. 107/1996.

66 NECONFIDENŢIAL

20. Pentru apa tratată şi livrată sau pentru alte servicii de apă, operatori, furnizori sau prestatori sunt persoane fizice şi juridice care, după caz, au în administrare lucrări hidrotehnice sau care prestează servicii de apă;

21. Bonificaţiile se acordă utilizatorilor de apă care demonstrează, constant, o grijă deosebită pentru folosirea raţională şi pentru protecţia calităţii apelor, evacuând constant, odată cu apele uzate epurate, substanţe impurificatoare cu concentraţii mai mici decât cele înscrise în autorizaţia de gospodărire a apelor. Doar ANAR poate să constate cazurile în care se acordă bonificaţii sau se aplică penalităţi. Bonificaţiile se acordă cu aprobarea MAPPM.

22. Penalităţile se aplică acelor utilizatori de apă la care se constată abateri de la prevederile reglementate atât pentru depăşirea cantităţilor de apă utilizate, cât şi a concentraţiilor şi cantităţilor de substanţe impurificatoare evacuate în resursele de apă. Penalităţile pentru depăşirea valorii concentraţiilor indicatorilor de calitate reglementaţi pentru evacuarea apelor uzate în reţelele de canalizare ale localităţilor se aplică de către unităţile de gospodărie comunală.

23. Finanţarea investiţiilor privind lucrările, construcţiile sau instalaţiile de gospodărire a apelor, altele decât cele de apărare împotriva inundaţiilor, se asigură, total sau parţial, după caz, din: a. bugetul de stat sau bugetele locale, pentru lucrările de utilitate publică, potrivit legii; b. fondurile utilizatorilor de apă, pentru lucrările aparţinând acestora; c. fonduri obţinute prin credite sau prin emiterea de obligaţiuni, garantate de Guvern ori de

autorităţile administraţiei publice locale, pentru lucrări de utilitate publică sau pentru asociaţii de persoane care vor să execute astfel de lucrări;

d. alte surse. Finanţarea lucrărilor, construcţiilor şi instalaţiilor noi de apărare împotriva inundaţiilor

se asigură astfel:

pentru râurile de ordinul 1, aşa cum sunt definite în Cadastrul apelor, sumele se alocă de la bugetul de stat şi de la bugetul ANAR;

pentru râurile de ordinul 2 şi de ordinul 3 şi afluenţii acestora, aşa cum sunt acestea definite în Cadastrul Apelor, sumele se alocă de la bugetele de stat, bugetele locale, în limita sumelor aprobate anual cu această destinaţie şi de la bugetul ANAR.

Lista obiectivelor de investiţii ce urmează a fi finanţate din veniturile proprii ale ANAR se aprobă prin ordin al conducătorului autorităţii publice centrale, la propunerea conducătorului ANAR.

Termeni tehnici folosiţi în Legea 107/1996 şi în actele ce o completează:

_ albie minoră: suprafaţă de teren ocupată permanent sau temporar de apă, care asigură curgerea nestingherită, din mal în mal, a apelor la niveluri obişnuite, inclusiv insulele create prin curgerea naturală a apelor;

_ avizul şi autorizaţia de gospodărire a apelor: acte ce condiţionează din punct de vedere tehnic şi juridic execuţia lucrărilor construite pe ape sau în legătură cu apele şi funcţionarea sau exploatarea acestor lucrări precum şi funcţionarea şi exploatarea celor existente şi reprezintă principalele instrumente folosite în administrarea domeniului apelor; acestea se emit în baza reglementărilor elaborate şi aprobate de autoritatea administraţiei publice centrale cu atribuţii în domeniul apelor;

_ folosinţe de apă: serviciile de apă împreună cu orice activitate identificată în conformitate cu prevederile Legii 107/1996, ca având un impact semnificativ asupra stării apelor;

_ servicii de apă: toate serviciile efectuate pentru populaţie, instituţii publice sau altă activitate economică referitoare la:

asigurarea necesarului de apă brută în sursă în secţiunea de captare a folosinţelor

captarea, acumularea, stocarea, transportul, tratarea şi distribuţia apelor de suprafaţă sau subteran;

colectarea şi epurarea apelor uzate care sunt evacuate în apele de suprafaţă;

67 NECONFIDENŢIAL

_ utilizator de apă: orice persoană fizică sau juridică care, în activităţile sale, foloseşte apa, luciul de apă sau valorifică fructul acesteia.

4.2. Legislaţia secundară aplicabilă Administraţiei Naţionale „Apele Române” (A.N.A.R.)

Din analiza actelor normative cu referire la instituţie şi la competenţele acesteia reţinem

următoarele :

I. Prin H.G. nr. 196/1991 Regia Autonomă Apele Române avea calitatea de furnizor unic şi

singura în drept de a percepe preţul apei brute livrate utilizatorilor interni şi externi; în acelaşi

timp este singura în drept de a încasa, în calitate de furnizor unic, preţul apei de suprafaţă şi

subterane, livrate utilizatorilor.

II. H.G. nr. 981/1998 stabilea că instituţia, denumită la acea dată aCompania Naţională Apele

Române SA, efectuează un serviciu public şi în acelaşi timp este furnizor unic de apă brută

(de suprafaţă şi subterană) şi singura în drept să încaseze preţul apei brute, pe bază de

contracte. Compania propunea preţul apei brute care trebuie avizat de Oficiul Concurenţei şi

de asemenea era singurul prestator de servicii specifice de godpodărire a apelor şi singura în

drept să încaseze tarife pentzru aceste servicii. În această formulă, CN Apele Române SA

avea funcţia de operator comercial în domeniul gospodăririi apelor, ca unic furnizor al apei

brute, încheia contracte pentru livrarea de apă brută, fundamenta costurile de producţie la

nivelul necesar menţinerii în funcţiune a SNGA. Compania, faţă de care s-a început un

proces de privatizare, punea la dispoziţia utilizatorilor produse de gospodărire a apelor (apa

din diferite surse), servicii specifice şi servicii comune de gospodărire a apelor.

III. Prin O.U.G. nr. 107/2002 Administraţia Naţională Apele Române(ANAR) cu statut de regie

autonomă de interes public naţional, avea scopul de a administra infrastructura SNGA şi de a

asigura gospodărirea durabilă a resurselor de apă, care reprezintă monopol natural de interes

strategic. În acest act normativ se prevede că ANAR este operator unic pentru serviciile în

domeniul gospodăririi şi valorificării resurselor de apă iar pentru aceste servicii aplică tarife al

căror nivel îl ajustează periodic cu indicele preţurilor de consum. Astfel, ANAR

administrează apele din domeniul public al statului, infrastructura SNGA şi propune tarife

pentru serviciile de gospodărire a apelor , pe care le actualizează.

Tot în acest document se descrie mecanismul economic specific în domeniul gospodăririi

apelor ce include sistemul de plăţi, bonificaţii şi penalităţi iar ANAR este singura în drept să

aplice acest sistem pentru serviciile de gospodărire a apelor de suprafaţă şi de adâncime. Tarifele

sunt diferenţiate pe surse de apă şi pe tipuri de utilizatori.

IV. Legea nr. 404/2003 modifică sintagma de „operator unic pentru serviciile în domeniul

gospodăririi resurselor de apă” şi defineşte ANAR ca „operator unic pentru apa de suprafaţă

şi subterană şi pentru serviciile specifice de gospodărire a apelor”.

V. O.U.G. nr. 73/2005 aduce ultimele modificări în statutul instituţiei. ANAR devine din regie

autonomă, instituţie publică de interes naţional al cărei scop este utilizarea durabilă a

resurselor de apă ce reprezintă monopol natural de interes strategic.

ANAR este operator unic pentru resursele de apă de suprafaţă şi de subteran iar printre

atribuţii se regăsesc alocarea dreptului de utilizare a resurselor de apă şi gospodărirea durabilă a

acestora. Este singura în drept să aplice sistemul de contribuţii, plăţi, bonificaţii, tarife şi

68 NECONFIDENŢIAL

penalităţi. ANAR are în administrare exclusivă apele cu potenţialul lor valorificabil şi cele ce pot

fi folosite în interes public. Instituţia va negoicia şi va încheia abonament de utilizare/exploatare

cu utilizatorii de apă şi la un termen convenit (lunar, trimestrial) se încheie un proces-verbal

de confirmare a debitelor ce constituie titlu executoriu.

În momentul de faţă, conform legislaţiei în vigoare referitoare la instituţia ce pune

în aplicare prevederile legale în domeniul apei, reţinem că:

- apa constituie o resursă naturală cu valoare economică; - ANAR este instituţie publică de interes national, cu personalitate juridică, având ca scop

cunoaşterea, protecţia, punerea în valoare şi utilizarea durabilă a resurselor de apă, monopol natural de interes strategic, precum şi administrarea infrastructurii (SNGA).

- (ANAR) este persoană juridică română şi funcţionează pe bază de gestiune şi autonomie economică, în coordonarea autorităţii publice centrale din domeniul apelor (Ministerul Apelor şi Pădurilor) .

- ANAR este operator unic pentru resursele de apă de suprafaţă naturale sau amenajate,

indiferent de deţinătorul cu orice titlu al amenajării, şi pentru resursele de apă subterană,

indiferent de natura lor şi a instalaţiilor aferente, scop în care alocă dreptul de utilizare a

resurselor de apă cu potenţialele lor naturale, în condiţiile legii, cu excepţia celor prevăzute

expres în reglementările specifice în vigoare.

- ANAR propune autorităţii centrale din domeniul apelor, în condiţiile legii, reglementări

specifice domeniului gospodăririi apelor; Lista cuprinzând bunurile de natura celor prevăzute

la art. 136 alin. (3) din Constituţia României, republicată, şi de Legea nr. 213/1998 cu

modificările ulterioare, aflate în administrarea exclusivă a ANAR cuprinde:

1. Apele cu potenţialul lor valorificabil, cu excepţia resurselor acvatice vii şi cele ce pot fi

folosite în interes public, cu albiile lor minore, malurile şi cuvetele lacurilor, cu bogăţiile

lor naturale, plajele şi marea teritorială, precum şi alte bunuri aparţinând patrimoniului

public de interes naţional, nominalizate prin H.G. 1.705/2006 pentru aprobarea

inventarelor, bunurilor din domeniul public al statului, cu completările ulterioare, anexa

nr. 13, p. 136-369;

2. fondul naţional de date de gospodărire a apelor.

Administraţia Naţională “Apele Române” are următoarele atribuţii:

a. gospodărirea durabilă a resurselor de apă, aplicarea politicii naţionale şi urmărirea

respectării reglementărilor în domeniu;

b. administrarea şi exploatarea infrastructurii SNGA

c. gestionarea şi valorificarea resurselor de apă de suprafaţă şi subterane, cu potenţialele lor

naturale şi a fondului national de date în domeniu;

j. alocarea dreptului de utilizare a resurselor de apă de suprafaţă şi subterane, în toate

formele sale de utilizare, cu potenţialele lor naturale, cu excepţia resurselor acvatice vii,

pe bază de abonamente, conform prevederilor Legii nr.107/1996, cu modificările şi

completările ulterioare, şi a serviciilor commune pe bază de contracte economice

încheiate cu utilizatorii de apă şi cu alţi beneficiari;

k. apărarea împotriva inundaţiilor prin lucrările de gospodărire a apelor aflate

în administrarea sa şi constituirea stocului de material şi mijloace specifice de apărare

împotriva inundaţiilor, aferente acestora;

69 NECONFIDENŢIAL

l. întreţinerea şi exploatarea lucrărilor de gospodărire a apelor din domeniul public

al statului, cu rol de apărare împotriva inundaţiilor aflate în administrare;

m. avizarea lucrărilor şi activităţilor ce se execută pe ape sau au legătură cu apele, precum şi

eliberarea autorizaţiilor de gospodărire a apelor;

ANAR răspunde de următoarele activităţi de interes naţional şi social, a căror finanţare se face

din bugetul de stat:

a. repararea lucrărilor de gospodărire a apelor din domeniul public al statului, care se află în

administrarea ANAR, cu rol de apărare împotriva inundaţiilor, şi activităţile operative de

apărare împotriva inundaţiilor;

b. refacerea şi repunerea în funcţiune a lucrărilor de gospodărire a apelor din domeniul

public al statului, care se află în administrarea ANAR, afectate de calamităţi naturale sau

de alte evenimente deosebite;

c. cunoaşterea resurselor de apă precum şi activităţile de hidrologie operativă şi prognoză

hidrologică;

Cheltuielile pentru funcţionarea ANAR se vor asigura din venituri proprii, purtătoare de

dobândă, rezultate din aplicarea mecanismului economic specific în domeniul gospodăririi

cantitative şi calitative a apelor. Veniturile proprii, neconsumate în cursul exerciţiului financiar, se

reportează în exerciţiul financiar următor;

Mecanismul economic specific domeniului gospodăririi cantitative şi calitative a resurselor de

apă include sistemul de contribuţii, plăţi, bonificaţii, tarife şi penalităţi ca parte a modului de

finanţare a dezvoltării domeniului şi de asigurare a funcţionării Administraţiei Naţionale “Apele

Române”;

Administraţia Naţională Apele Române gestionează veniturile proprii din aplicarea mecanismului

economic specific domeniului gospodăririi apelor şi organizează conducerea contabilităţii

acestora, conform prevederilor legale în vigoare;

Utilizatorii resurselor de apă plătesc utilizarea acesteia Administraţiei Naţionale “Apele Române”,

în calitate de operator unic al resurselor de apă; conform art.81(2) din Legea Apelor

nr.107/1996, fac excepţie de la această prevedere:

apa tranzitată pentru navigaţie pe căile navigabile artificiale, pecum şi

persoanele fizice care folosesc apa pentru băut, adăpat, udat, spălat, îmbăiat şi alte treburi

gospodăreşti, dacă pentru acestea nu se folosesc instalaţii sau se folosesc instalaţii de

capacitate mica de până la 0,2 litri/secundă, destinate exclusive satisfacerii necesităţilor

gospodăriei proprii.

Sistemul de contribuţii, plăţi, bonificaţii, tarife şi penalităţi se bazează pe :

principiul recuperării costurilor pentru cunoaşterea şi gestionarea resurselor de apă:

principiul utilizatorul plăteşte;

principiul poluatorul plăteşte. Contribuţiile specifice de gospodărire a apelor sunt diferenţiate pe categorii de surse şi pe grupe de utilizatori şi pe substanţe poluante din apele uzate evacuate în resursele de apă. Dreptul de a utiliza resursele gestionate de ANAR ca instituţie publică, se obţine în baza

abonamentului de utilizare/exploatare încheiat de fiecare operator economic cu operatorul unic.

În baza acestui abonament, utilizatorii de apă au obligaţia încheierii, lunar sau trimestrial, cu

70 NECONFIDENŢIAL

operatorul unic (ANAR) a unui proces verbal de reglare şi confirmare certă a debitelor restante,

care constituie şi înştiinţare de plată de la data înmânării sau comunicării acestuia. În acest caz,

procesul verbal încheiat constituie titlu executoriu în condiţiile legii. Suspendarea dreptului de

utilizare/exploatare a resurselor de apă se aplică în cazul neplăţii contribuţiei timp de 6 luni,

luându-se totodată măsuri de sistare a prestării serviciului.

Pentru serviciile comune de gospodărire a apelor prestate de ANAR, tarifele se stabilesc prin

negociere directă între unităţile din subordinea ANAR şi utilizatori, iar prestarea serviciilor

comune de gospodărire a apelor se face pe bază de contracte încheiate cu beneficiarii.

Divergenţele apărute la încheierea contractelor sau a abonamentelor de utilizare/exploatare între

direcţiile de ape sau alte unităţi din subordinea ANAR şi utilizatori se negociază ca etapă finală a

concilierii, la nivelul central al Administraţiei Naţionale „Apele Române”, în prezenţa

reprezentanţilor autorităţilor competente.

În relaţiile cu utilizatorii, ANAR acordă bonificaţii şi aplică penalităţi, după caz; se acordă

bonificaţii utilizatorilor de apă care demonstrează constant o grijă deosebită pentru folosirea

raţională şi pentru protecţia apelor, evacuând odată cu apele uzate epurate substanţe

impurificatoare în concentraţii mai mici decât cele înscrise în autorizaţia de gospodărire a apelor.

Bonificaţiile se acordă în procent de până la 10% din valoarea anuală a contribuţiilor decontate,

pe baza metodologiei stabilite prin ordin al conducătorului autorităţii publice.

Penalităţile se aplică acelor utilizatori de apă la care se constată abateri de la prevederile

reglementate atât pentru depăşirea cantităţilor de apă utilizate, cât şi a concentraţiilor de

substanţe impurificatoare evacuate în resursele de apă iar cuantumul acestora este specificat în

actul normativ.

4.3. Legislaţia secundară privind preţurile şi tarifele în domeniul apelor

Reglementările pentru utilizarea apei brute şi a serviciilor de gospodărire a apei sunt grupate în două pachete: primul cuprinde actele normative emise până la momentul intrării în vigoare a Directivei Parlamentului şi a Consiliului European 60/2000/EC privind stabilirea unui cadru de actiune comunitar în domeniul politicii apei iar al doilea cuprinde actele normative emise după apariţia Directivei nr. 60/2000.

În analiza actelor normative poziţionate pe acest palier s-au urmărit tipurile de modificări aduse, dacă s-au produs modificări ale preţurilor şi/sau tarifelor şi pentru ce categorie de servicii s-a făcut fiecare modificare. Cronologic, putem grupa aceste acte normative în 3 perioade: - P1: perioada 1990-1992 care a avut ca act de bază HG1001/4 sept.1990, urmată de 5

Hotărâri de Guvern ce au introdus modificări de preţ; modificările au vizat mai ales preţurile pentru apa brută, din toate sursele, utilizată în industrie, agricultură sau pentru populaţie (Tabelul 4.1);

- P2: perioada 1994-2000, când preţurile au fost stabilite prin Note de Negociere între Ministerul Mediului şi Ministerele beneficiare, note ce erau avizate de Oficiul Concurenţei. (Tabelul 4.2);

- P3: perioada de după intrarea în vigoare a Directivei 60/2000, ce are ca act de bază OUG

107/2002, care este apoi modificată de 8 ori (prin 2 ordonanţe de urgenţă, 2 legi şi 4

Hotărâri de guvern); ultimul act normativ prin care s-au adus modificări a fost HG 1202/2

decembrie 2010.

71 NECONFIDENŢIAL

H.G. nr. 1.001 din 4 septembrie 1990 privind stabilirea unui sistem unitar de plăţi pentru

produsele şi serviciile de gospodărire a apelor, prevedea aplicarea de preţuri şi tarife pentru

produsele şi serviciile de gospodărire a apelor precum şi penalităţi pentru încălcarea prevederilor

legale privind folosirea cantitativă şi calitativă a apei.

Preţurile de livrare erau aplicate pentru produsele de gospodărire a apelor din surse de apă brută (apă din râuri interioare, apă din Dunăre, apă din subteran) iar tarifele erau aplicate pentru serviciile specifice de gospodărire a apelor (primirea în apele de suprafaţă a substanţelor evacuate, concentrarea prin barajele ANAR a potenţialului hidroenergetic, extracţie nisipuri şi pietrişuri, servicii de captare, tratare, pompare şi distribuire apă). Penalităţile se aplicau pentru abateri de la normele privind prelevarea apelor din surse şi evacuarea apelor impurificate.

P1: H.G. nr. 354/20 mai 1991, H.G. nr. 694/4 octombrie 1991, H.G. nr. 160/2 aprilie 1992, H.G. nr. 861/31 decembrie 1992 au adus modificări la preţurile de livrare pentru produsele de gospodărire a apelor din sursele de apă brută precum şi pentru tarifele pentru serviciile realizate prin unităţile de gospodărire a apelor; nu suferă modificări tarifele pentru captare, tratare, pompare şi distribuire apă şi nici cuantumul penalităţilor aplicate în cazul abaterilor de la normele privind prelevarea apelor din surse şi evacuarea apelor impurificate.

Se observă din datele din tabelul nr.4.1 că până în anul 2000 nu a fost prevăzut un preţ reglementat pentru apa uzinată de hidrocentrale iar centralele termo plăteau acelaşi preţ pentru apa uzinată ca şi unităţile industriale. În cazul termocentralelor, mai exista un preţ distinct pentru apa de răcire.

Tabelul nr. 4.1.:Modificările aduse preţurilor şi tarifelor aplicabile apei brute prin acte normative emise în perioada 1990-1992

Preţuri de livrare pentru produsele de gospodărire a apelor din surse de apă brută

H.G. 1001/1990

H.G. 354/1991

H.G. 694/1991

H.G. 160/1992

H.G. 861/1992

1 Apa din râurile interioare lei/1000 m3

lei/1000m3

lei/1000m3

lei/1000m3

lei/1000 m3

1.1 Unităţi industriale, de construcţii montaj, de transporturi, de gospodărie comunală (pt. industrie), termocentrale în limita volumului de apă asigurat

1.534 534 710 1.534 2.593

1.2 Irigaţii şi piscicultură - 50 65 - 65

1.3 Termocentrale, apa peste volumul asigurat 10 4 5 10 17

1.4 Unităţi de gospodărie comunală (pentru populaţie) 562 196 260 562 950

1.5 Păstrăvării 7 2 3 7 12

1.6 Alte unităţi 1534 534 710 1.534 2.593

2 Apa din Dunăre

2.1 Unităţi industriale, de construcţii montaj, de transporturi, de gospodărie comunală (pt.industrie), termocentrale în limita volumului de apă asigurat

184 62 85 184 311

2.2 Irigaţii şi piscicultură - 11 15 - 15

2.3 Unităţi de gospodărie comunală (pentru populaţie) 108 36 50

2.4 Alte unităţi 184 62 80 184 311

3 Apa din subteran

3.1 Unităţi industriale pentru gospodărie comunală (pentru industrie) şi altele ce au nevoie de apă cu caracter potabil

1.890 659 875 1.890 3.194

3.2 Unităţi de gospodărie comunală (pentru populaţie), instituţii publice, unităţi de cult

432 151 200 432 730

3.3 irigaţii - 178 235 - 235

3.4 unităţi agrozootehnice 572 200 265 572 967

3.5 alţi agenţi economici 1.890 - - 1.890 3.194

72 NECONFIDENŢIAL

Tarife pentru serviciile realizate prin unităţile de gospodărire a apelor

1 Primirea în apele de suprafaţă a substanţelor evacuate în cadrul limitelor reglementate de acte normative

lei/to lei/to lei/to lei/to lei/to

1.1 pentru suspensii şi substanţe în soluţii 508 173 235 508 859

1.2 pentru substanţe consumatoare de oxigen 2052 712 950 2052 3468

2 Concentrarea prin baraje din administrarea organelor de gospodărire a apelor a potenţialului hidroelectric

Lei/m cădere

Lei/m cădere

Lei/m cădere

Lei/m cădere

Lei/m cădere

2.1 pentru cădere medie asigurată de baraj:

-la hidrocentrale cu putere medie instalată mai mică de 4MW

9.191 3.200 4.255 9.191 15.533

-la hidrocentrale cu putere instalată cuprinsă între 4MW şi 8 MW

12.355 4.300 5.720 12.355 20.880

-la hidrocentrale cu putere instalată peste 8 MW 15.228 5.300 7.050 15.228 25.735

2.2 pentru volumul de apă utilizat: lei/10000 mc

lei/10000 mc

lei/10000 mc

lei/10000 mc

lei/10000 mc

-la hidrocentrale cu putere medie instalată mai mică de 4MW

19 7 9 19 32

-la hidrocentrale cu putere instalată cuprinsă între 4MW şi 8 MW

26 9 12 26 44

-la hidrocentrale cu putere instalată peste 8 MW 43 17 20 43 73

3 Gospodărirea debitelor solide pentru extragerea balastului, pietrişului, nisipului şi altele

lei/mc lei/mc lei/mc lei/mc lei/mc

8 11 15 - 10

P2: În perioada următoare (1994-2000) au existat Note de negociere încheiate între Ministerul Apelor, Pădurilor şi Protecţiei Mediului prin Regia Autonomă Apele Române pe de o parte şi Ministerul Industriilor şi/sau Ministerul Agriculturii- în calitate de beneficiari; prin aceste note se stabileau preţurile atât pentru utilizarea apei, cât şi pentru serviciile de gospodărire a apelor. Modificarea preţurilor a fost motivată de creşterea cursului de schimb leu/dolar şi de indexările salariale; a fost cuprins în aceste preţuri şi tarife un profit de până la 5%.

Tabelul nr. 4.2. Modificări aduse preţurilor şi tarifelor aplicabile apei brute, prin Note de negociere încheiate între Ministerul Mediului, prin A.N.A.R şi Hidroelectrica

Preţuri de livrare pentru produsele de gospodărire a apelor din surse de apă brută

Notă de negociere sept. 1994

Notă negociere iunie 1995

Doc. 1 aug. 2000

1 Apa din râurile interioare lei/1000m3 lei/1000m3 lei/1000m3

1.1 Agenţi economici industriali, de construcţii montaj, de transporturi, de gospodărie comunală (pentzru industrii), agrozootehnici de tip industrial, termocentrale în limita volumului de apă asigurat)

12.712 16.271 138.500

1.2 Irigaţii şi piscicultură 168 215 11.500

1.3 Termocentrale, apa peste volumul asigurat 91 116 1.100

1.4 Agenţi economici de gospodărie comunală (pentru populaţie, instituţii publice, unităţi de cult)

4.662 5.967

1.6 Alţi agenţi economici 12.712 16.271

Agenţi economici producători de energie electrică prin hidrocentrale, indiferent de puterea instalată

- - 90

2 Apa din Dunăre

2.1 Agenţi economici industriali, de construcţii montaj, de transporturi, de gospodărie comunală (pt.industrii)..., termocentrale în limita volumului de apă asigurat

1.526 1.953 16.700

2.2 Irigaţii şi piscicultură 36 45 11.500

2.3 Agenţi economici de gospodărie comunală (pentru populaţie, instituţii publice, unităţi de cult)

896 1.147

2.4 Alţi agenţi economici 1.526 1.953

Agenţi economici producători de energie electrică prin hidrocentrale, indiferent de puterea instalată

- - 90

3 Apa din subteran

73 NECONFIDENŢIAL

3.1 Agenţi economici industriali, de construcţii montaj, de transporturi, de gospodărie comunală(pentru industrii) şi alţii care au nevoie de apă, de calitatea apei subterane

15.345 20.026 153.600

3.2 Agenţi economici de gospodărie comunală (pentru populaţie, instituţii publice, unităţi de cult)

3.670 4.570 71.200

3.3 irigaţii 616 788 11.500

3.4 Agenţi economici agrozootehnici 4.739 6.066 91.000

3.5 alţi agenţi economici 15.645 20.026

TARIFE pentru serviciile realizate prin unităţile de gospodărire a apelor

1 Primirea în apele de suprafaţă a substanţelor evacuate în cadrul limitelor reglementate de acte normative

lei/to lei/to lei/to

1.1 pentru suspensii şi substanţe în soluţii 4.200 5.376

1.2 pentru substanţe consumatoare de oxigen 16.989 21.746

2 Concentrarea prin baraje din administrarea organelor de gospodărire a apelor a potenţialului hidroelectric

lei/m cădere lei/m cădere lei/m cădere

2.1 Pentru cădere medie asigurată de baraj:

-la hidrocentrale cu putere medie instalată mai mică de 4MW 76.118 97.431

-la hidrocentrale cu putere instalată cuprinsă între 4MW şi 8 MW 102.319 130.968

-la hidrocentrale cu putere instalată peste 8 MW 123.126 161.441

2.2 Pentru volumul de apă utilizat: lei/10.000 mc

lei/10.000 mc

lei/10.000 mc

-la hidrocentrale cu putere medie instalată mai mică de 4MW 154 197

-la hidrocentrale cu putere instalată cuprinsă între 4MW şi 8 MW 210 269

-la hidrocentrale cu putere instalată peste 8 MW 343 439

3 Gospodărirea debitelor solide pentru extragerea balastului, pietrişului, nisipului şi altele

lei/mc lei/mc lei/mc

56 72

Surse: documente puse la dispoziţie de Hidroelectrica S.A..

La data de 18 ianuarie 2000 a fost încheiată o convenţie între Compania Naţională Apele Române SA şi S.C. Hidroelectrica SA privind preţul apei brute folosite în hidrocentrale pentru producerea energiei electrice. S-a convenit, prin acest document, cu rol de contract, ca preţul apei brute folosit în hidrocentrale să fie 1% din costul producţiei de energie a hidrocentralelor din capul amenajării hidroenergetice, raportat la volumul de apă tranzitată prin aceste hidrocentrale; s-a considerat că practic, volumul de apă tranzitat în restul hidrocentralelor din amenajare este aproximativ acelaşi. În acest sens, volumul de apă folosit în centralele cap amenajare în decursul unui an este de 142.242.254 mii mc. conducând la un cost al producţiei de energei electrică de 1.016.342.700 mii lei, ceea ce determină ca preţul unitar al apei brute folosite în centralele din administrarea S.C. Hidroelectrica S.A. să fie de 0,07 lei/mc.

Decontarea lunară a volumului de apă brută folosită urma să se facă pe baza consumului specific de apă, multiplicat cu energia electrică livrată lunar de hidrocentralele din capul amenajărilor. În anexa la acest document erau stabilite consumurile specifice de apă pentru hidrocentralele luate în calcul pentru stabilirea acestui preţ.

Această Convenţie a primit avizul Oficiului Concurenţei cu nr. 5.150 din 25.1.2000 prin care corectează la 0,07 lei/mc (echivalent a 0,007 lei/1000 mc în RON) preţul la apa brută folosită în hidrocentrale; această nouă valoare corecta preţurile avizate prin avizul Oficiului Concurenţei nr. 64/10.1.2000.

O altă reaşezare a preţurilor, avizată de către Oficiul Concurenţei cu nr. 1.645/26.7.2000 şi care a intrat în vigoare de la 1 august 2000 specifică pentru agenţii economici producători de energie electrică prin hidrocentrale, indiferent de puterea instalată, un preţ de livrare de 0,09 lei/mc (pentru comparaţie, 0,009 lei/1.000 m.c. în RON).

74 NECONFIDENŢIAL

Analiza Convenţiei78 din 18 ianuarie 2000 dintre C.N. Apele Române S.A. şi S.C. Hidroelectrica S.A.79

În Convenţia din 18/19.1.2000 au fost menţionate ca bază legală următoarele reglementări: i) Legea apelor nr. 107/25.9.1996, ii) Hotărârea Guvernului nr. 981/29.12.1998 privind înfiinţarea Companiei Naţionale „Apele Române” S.A. şi iii) Hotărârea Guvernului nr. 365/2.7.1998 privind înfiinţarea Companiei Naţionale de Electricitate S.A., a Societăţii Naţionale „Nuclearelectrica” S.A. şi a Regiei Autonome pentru Activităţi Nucleare prin reorganizarea Regiei Autonome de Electricitate „Renel”. Obiectul contractului Potrivit titlului, dar şi conţinutului Convenţiei din 18.1./19.1.2000, obiectul contractului respectiv a fost în aparenţă „preţul apei brute folosite în hidrocentrale pentru producerea de energie electrică”, ceea ce din punct de vedere juridic înseamnă că o societate comercială (pe acţiuni) - „Apele Române” - s-a obligat implicit să vândă apă pentru producţia de energie electrică către o altă societate comercială - Hidroelectrica S.A., la rândul ei aceasta obligându-se implicit să cumpere respectiva resursă naturală, contra unui preţ convenit. Faţă de prevederile exprese ale art. 135 alin. (4) din Constituţia României din 21.11.1991, potrivit cărora apele cu potenţial energetic valorificabil fac obiectul exclusiv al proprietăţii publice, neputând fi înstrăinate, constatăm faptul că obiectul Contractului din 18.1./19.1.2000 a fost ilicit, fiind interzis implicit de Constituţie, convenţia fiind la momentul încheierii lovită de nulitate absolută80 din perspectiva legii civile (care a atras după sine inaplicabilitatea de iure a convenţiei). Nivelul preţului convenit şi modalitatea de plată

Cele două părţi contractante ale Convenţiei din 18.1./19.1.2000 au stabilit un preţ al apei

uzinate vândute de „Apele Române” societăţii Hidroelectrica la nivelul fix de 1% din costul producţiei de hidroelectricitate, prin raportare la doi factori variabili: a) volumul de apă utilizată efectiv şi b) costurile suportate de Hidroelectrica pentru producţia energiei electrice. În acest sens a fost menţionat în convenţie faptul că volumul mediu anual al apei uzinate de S.C. Hidroelectrica era de 142,24 de miliarde de metri cubi, în timp ce costul producţiei de electricitate era de 1.016,34 miliarde de lei, în acest fel ajungându-se la un preţ unitar de 0,07 lei/m.c. Relaţia dintre volumul apei uzinate efectiv şi achitarea periodică de către Hidroelectrica a preţului reiese din transparentizarea consumului specific de apă al fiecărei hidrocentrale (prin includerea lui în anexa Convenţiei din 18.1./19.1.2000)81, urmată de multiplicarea lunară a consumului cu producţia realizată de energie electrică, preţul apei uzinate urmând să fie achitat lunar.

Avizarea preţului apei uzinate de către Oficiul Concurenţei Din actele puse la dispoziţia autorităţii române de concurenţă pe 9 martie 2016 de către S.C. Hidroelectrica S.A. rezultă că pe 10 ianuarie 2000 (adică înainte de încheierea Convenţiei din 18.1./19.1.2000), cât şi la şase zile după perfectarea contractului respectiv, Oficiul Concurenţei a avizat preţul unui bun care făcea parte din domeniul public (i.e. aflat în afara circuitului civil, găsindu-se sub interdicţia absolută de a fi vândut şi cumpărat) şi anume apa brută.

78 Act înregistrat sub numerele 205/A.R. şi 10.160/H. încheiat pe 18 ianuarie 2000 de către Compania Naţională „Apele Române” S.A. cu S.C. Hidroelectrica S.A.. 79 Documentul a fost transmis în format electronic (PDF) pe 9 martie 2016 de S.C. Hidroelectrica S.A. către Consiliul Concurenţei în materialul intitulat: „Acte privind evoluţia preţului apei” [(61 de pagini nenumerotate), p. 2]. 80 Art. 11 alin. (2) din Legea nr. 213/1998 (valabilă până în 2011) prevedea faptul că ”actele juridice încheiate cu încălcarea prevederilor alin. (1) privind regimul juridic al bunurilor din domeniul public sunt lovite de nulitate absolută”. 81 S.C. Hidroelectrica S.A. nu a comunicat Consiliului Concurenţei anexa Convenţiei din 18.1./19.1.2000.

75 NECONFIDENŢIAL

Analiza Avizului Oficiului Concurenţei nr. 5.150/PC din 25 ianuarie 2000 Pe 10 ianuarie 2000, Oficiul Concurenţei, aflat în subordinea Ministerului Finanţelor

Publice, a avizat preţurile la apa brută utilizată în hidrocentrale astfel cum au fost convenite ulterior prin Contractul nr. 205/10.160/19.1.2000 dintre Compania Naţională „Apele Române” şi S.C. Hidroelectrica S.A.82. Două săptămâni mai târziu după emiterea primului act şi la mai puţin de o săptămână după încheierea convenţiei dintre administratorul apei aflate în domeniul public şi întreprinderea care exploata din punct de vedere economic respectiva resursă naturală parte a capitalului natural al României, Oficiul Concurenţei a modificat pe 25 ianuarie 2000 propriul aviz din 10 ianuarie 2000, stabilind preţurile la apa uzinată de hidrocentrale la nivelul de 0,07 lei/m.c., indiferent de sursa de provenienţă83.

Examinând actul administrativ din 25.1.2000 observăm că: i) Decizia de corectare a preţurilor la apa brută avizate pe 10 ianuarie 2000 nu este motivată, în fapt şi în drept, lipsind temeiurile ce au fundamentat modificarea actului administrativ iniţial. ii) Avizul este incomplet, eventualele motive de fapt şi temeiuri de drept care s-ar fi putut afla la originea modificării avizului din 10.1.2000 nefiind menţionate în mod explicit. iii) Actul este formal, singurul act normativ indicat fiind Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 7 din 30 martie 1998 privind preţurile şi tarifele produselor şi serviciilor care se execută sau se prestează în ţară în cadrul activităţilor cu caracter de monopol natural. iv) Fixarea unui preţ unic pentru apa uzinată în producţia de hidroelectricitate s-a făcut ignorând caracterul inalienabil (nu poate fi vândut şi deci nici cumpărat) al apei uzinate, precum şi o serie de variabile care compuneau în mod obiectiv un asemenea preţ (valoarea economică a fiecărei surse de apă utilizate, care la rândul ei depinde printre altele de: poziţia geografică, debit, sezonalitate, grad de utilizare), dar şi existenţa unor tehnologii diferite de exploatare a potenţialului hidrologic; vi) Fiecare dintre viciile de fond indicate mai sus luate separat, dar mai ales prezenţa lor concomitentă în cuprinsul aceluiaşi act administrativ sunt de natură să confere Avizului din 25.1.2000 un caracter arbitrar. P3: După intrarea în vigoare a Directivei nr. 60/2000 au fost emise 8 acte normative prin ale căror prevederi au fost modificate preţuri şi tarife aplicate apei brute sau serviciilor de gospodărire a apei. Aceste modificări au fost introduse fie odată cu modificările aduse statutului instituţiei ce administrează resursa de apă (ex. O.U.G. nr. 107/2002, O.U.G. nr. 73/2005) sau prin acte emise la propunerea instituţiei, în baza atribuţiilor acesteia (4 hotărâri de guvern, 2 ordonanţe de urgenţă, 2 legi). În urma acestor modificări, preţul aplicat apei brute din surse de suprafaţă utilizată pentru

obţinerea energiei electrice şi pentru irigaţii a avut o dinamică cauzată de actualizarea la inflaţie

(în cazul H.G. nr. 803/2008, H.G. nr. 522/2009 şi H.G. nr. 328/2010) sau de actualizarea

costurilor (O.U.G. nr. 107/2002, O.U.G. nr. 73/2005, H.G. nr. 1202/2010). Acestea din urmă,

conform prevederilor legale, ar fi trebuit să aibă la bază o analiză economică de detaliu, care să

propună minim două variante de scenarii de impact asupra costurilor utilizatorilor resursei de

apă. Din informaţiile şi documentele obţinute de la iniţiatorul acestor acte normative, ANAR,

nu a fost întocmită această analiză economică ce ar fi trebuit să stea la baza solicitării de a corecta

preţurile sau tarifele.

82 Avizul nr. 64/10.1.2000 al Oficiului Concurenţei a fost menţionat în Avizul nr. 5.150/PC/25.1.2000 al aceleiaşi autorităţi administrative, la rândul său al doilea document fiind transmis în format electronic (PDF) pe 9 martie 2016 de S.C. Hidroelectrica S.A. către Consiliul Concurenţei în materialul intitulat: „Acte privind evoluţia preţului apei” [(61 de pagini nenumerotate), p. 1]. 83 Avizul nr. 5.150/PC/25.1.2000 al Oficiului Concurenţei.

76 NECONFIDENŢIAL

Capitolul 5. Sistemul de contribuţii pentru utilizarea resursei de apă

În acest capitol investigaţia sectorială a vizat următoarele:

- titlul cu care sunt percepute contribuţiile privind gestionarea resurselor de apă,

- nivelul justificat al acestora,

- costul generat de activităţile de administrare şi gestionare a resurselor de apă,

- modul în care acest cost este repartizat pe categoriile de utilizatori şi

- modalitatea de stabilire a contribuţiilor.

Aşa cum este menţionat în legislaţia în vigoare, contribuţia reprezintă expresia în bani a

unui serviciu prin care o instituţie publică având calitatea de administrator, respectiv ANAR,

permite beneficiarului accesul la o resursă naturală (apa brută).

Deşi prezintă toate caracteristicile unui serviciu84, a cărui valoare în piaţă este exprimată

de obicei printr-un tarif, contribuţia specifică pentru utilizarea resursei de apă este exprimată

valoric sub forma unui preţ (lei/unitate de volum al apei), ca în cazul bunurilor sau a mărfurilor.

5.1. Titlul cu care sunt percepute contribuţiile pentru gestionarea apei

În Legea apelor nr. 8 din 1974 (abrogată în 1996 prin Legea nr. 107/1996), se preciza că

pentru serviciile prestate în domeniul gospodăririi apelor se aplică tarife (art. 54). Organele de

gospodărire a apelor erau în drept a percepe taxe, stabilite potrivit legii, pentru folosirea apei şi

pentru evacuarea în apele de suprafaţă şi subterane a apelor uzate. În general, pentru prestarea

unui serviciu, în cazul de faţă de gospodărire a apei, se percepe un tarif.

În actele normative emise din 1990 până în anul 1992 (H.G. nr. 1.001/1990,

H.G. nr. 354/1991, H.G. nr. 694/1991, H.G. nr. 160/1992, H.G. nr. 861/1992) această obligaţie de

plată a celui ce utilizează resursa de apă către administratorul resursei de apă a avut denumiri

diferite. Astfel,

pentru accesul la resursa de apă a diferitelor categorii de utilizatori din cele trei mari

sectoare (industrie, agricultură, consumul populaţiei) se percepea un preţ de livrare pentru

produsele de gospodărire a apelor din sursele de apă brută, sub forma unui preţ aplicat pe

unitatea de volum de apă ;

pentru a exprima obligaţia de plată a celor care evacuau ape poluate, în limite legal

admisibile, în sursele de apă de suprafaţă se aplicau tarife pentru serviciile realizate prin

unităţile de gospodărire a apelor;

tot tarife se percepeau pentru utilizarea de către terţi a barajelor aflate în proprietatea

ANAR sau pentru extragerea din albiile râurilor a balastului, nisipului şi pietrişului. În cazul

barajelor de acumulare, tariful era aplicat o dată în lei/metru cădere apă şi, în paralel, în

lei/mc volum de apă utilizată;

în cazul agregatelor extrase din albia râului, tariful era exprimat în lei/mc material extras.

84 Serviciul este orice acţiune care, de regulă, este intangibilă şi nu are drept consecinţă transferul proprietăţii; trăsăturile principale sunt: intangibilitatea, inseparabilitatea, lipsa proprietăţii, forma nematerială, nestocabilitatea.

77 NECONFIDENŢIAL

În notele de negociere încheiate în perioada următoare între Hidroelectrica şi Ministerul

Mediului, prin ANAR, se aplică preţuri de livrare pentru apa brută exprimate în lei/mc de apă

uzinată.

După intrarea în vigoare a Directivei nr. 60/2000, odată cu publicarea O.U.G.

nr. 107/2002, aprobată cu modificări prin Legea nr. 404/2003, se foloseşte noţiunea de tarife

pentru serviciile specifice de gospodărire a apelor, care erau grupate în:

- serviciul de asigurare a apei brute pe categorii de surse şi utilizatori (lei/mc): râuri interioare, Dunăre, subteran, lacuri de acumulare;

- serviciul pentru căderea medie asigurată prin barajele lacurilor de acumulare din administrarea ANAR;

- servicii specifice de gospodărire a apelor pentru ameliorarea cantitativă şi calitativă a poluanţilor din apele uzate evacuate (lei/kg);

- serviciul asigurare gospodărire nisipuri şi pietrişuri din albiile miniore ale cursurilor de apă. De asemenea, erau prevăzute penalităţi aplicate pentru abateri de la normele privind concentraţiile maxime admise ale poluanţilor din apele uzate evacuate, exprimate în lei/unitatea de măsură a indicatorului (kg, nr., grade Celsius) a cărui valoare maxim admisibilă a fost depăşită.

Noţiunea de contribuţie a fost introdusă în legislaţie odată cu intrarea în vigoare a Legii nr. 310/2004, care stabileşte că până în anul 2010 se va promova o politică de recuperare a costurilor în domeniul apei care să stimuleze folosinţele şi să utilizeze în mod eficient resursele de apă. Această politică va stabili, pe baza analizei economice, o contribuţie corespunzătoare a diferitelor utilizări ale apei clasificate în: industrie, gospodării individuale şi agricultură, pentru recuperarea cheltuielilor din serviciile de apă. Este prima dată când este folosit termenul „contribuţie” dar care nu este explicat în anexa de definiţii a termenilor tehnici. Termenul este preluat din textul Directivei nr. 60/2000 care, la art. 9, indică statelor membre ca

până în 2010 „să asigure politici de preţuri ale apei care să motiveze folosirea eficientă a acesteia şi... o

contribuţie corespunzătoare pe diferite folosinţe de apă (industrie, agricultură, populaţie) pentru recuperarea

cheltuielilor din serviciile de apă, bazate pe o analiză economică”.

Acelaşi articol 9 permite evitarea acestei impuneri dacă folosinţa de apă nu compromite

scopurile şi realizarea obiectivelor Directivei şi dacă motivele acestei decizii sunt explicate de

către statul membru în Planurile de gospodărire la nivel de bazin.

Odată cu intrarea în vigoare a O.U.G. nr. 73/2005, precum şi a actelor normative ce au completat-o (Legea nr. 400/2005, H.G. nr. 803/2008, H.G. nr. 522/2009, H.G. nr. 1202/2010) se foloseşte termenul de contribuţie specifică de gospodărire a resurselor de apă, ca obligaţie de plată a utilizatorilor pentru serviciul efectuat de ANAR de a permite accesul acestora la resursa de apă. Exprimarea este făcută tot sub forma unui preţ (lei/unitatea de volum) şi sunt prevăzute următoarele categorii: 1. contribuţii pentru utilizarea resurselor de apă, pe categorii de resurse şi utilizatori: râuri,

lacuri naturale şi de acumulare, Dunăre, subteran, (lei/1000 mc); 2. contribuţii pentru primirea apelor uzate în resursele de apă (lei/1000 kg, lei/nr.bacterii,

lei/m3xC,); 3. contribuţii pentru potenţialul asigurat în scop hidroenergetic prin barajele lacurilor de

acumulare din administarera ANAR (lei/m. cădere/ore funcţionare/lună); 4. contribuţii pentru exploatarea nisipurilor şi pietrişurilor din albiile, malurile şi cuvetele

lacurilor (lei/m.c.).

Penalităţile se aplică, sub formă de lei/unitatea de măsură a indicatorului ce a înregistrat depăşire în afara limitei legale, pentru:

78 NECONFIDENŢIAL

- depăşirea concentraţiilor ,maxime admise ale poluanţilor din apele uzate evacuate; - abateri de la normele de utilizare/exploatare a resursei Tarifele prevăzute în aceste acte normative se aplică pentru serviciile de emitere de către ANAR a notificărilor, avizelor de amplasament, permiselor de traversare, avizelor şi autorizaţiilor de gospodărire a apelor, avizelor, acordurilor şi autorizaţiilor de funcţionare în siguranţă a barajelor;

Contribuţie, taxă sau impozit ?

În doctrina economică, contribuţia este „sinonima impozitului, având însă o conotaţie de vărsământ contractual şi liber, spre deosebire de impozit, care implică ideea de constrângere.”85.

„Contribuţia indirectă, adesea numită taxă sau drept, este plătită de către consumator întreprinderilor, care o varsă ulterior administraţiei contribuţiilor indirecte.”86.

<<Termenul „contribuţie”, sinonim cu termenii „impozit”, „impunere” şi chiar „taxă” desemnează în practică, dar, şi în legislaţie, partea care revine fiecărui contribuabil la repartizarea sarcinii cheltuielilor publice.>>87.

La rândul ei, taxa este definită fie ca o „prelevare obligatorie de aceeaşi natură ca impozitul, dar care este destinată finanţării unui serviciu public determinat şi care este datorată doar de către utilizatorii acelui serviciu”88, fie ca un „preţ fixat în mod autoritar de către Stat pentru un bun alimentar sau un serviciu.”89.

Impozitul este o „prelevare obligatorie destinată să finanţeze cheltuielile bugetare ale Statului sau ale anumitor organisme publice, colectivităţi locale, instituţii publice cu vocaţie teritorială (e.g. regiuni).”90; totodată, impozitul este un „mod de repartizare a sarcinilor publice fondat pe adaptarea la facultăţile contributive ale cetăţenilor.”91.

În literatura economică, noţiunea de tarif92 se referă la suma de bani plătită, pentru

prestarea unui serviciu, de către beneficiarul acestuia, în favoarea prestatorului. Tariful poate fi

stabilit sub forma unei sume forfetare, fie pe unitatea de timp, pe tip de operaţiune, etc ;

Tarifarea serviciilor publice, este descrisă în general drept acea „metodă de stabilire a preţului

de utilizare a unui serviciu public.”93 iar în acest caz, prin tarife se înţeleg acele „dispoziţii reglementare

care fixează nivelul redevenţei plătite de un particular care utilizează un serviciu public.”94.

5.2. Formarea contribuţiei pentru gestionarea resursei de apă

Recuperarea cheltuielilor pentru activităţile de gestionare a resurselor de apă se face prin

mecanismul economic specific în domeniul gestionării cantitative şi calitative a resurselor de apă,

mecanism ce include sistemul de contribuţii pentru utilizarea resursei de apă din punct de vedere

cantitativ şi calitativ, alături de plăţi, bonificaţii şi penalităţi, ca parte a modului de finanţare pe

principii economice a ANAR.

Observăm că acest instrument contributiv are o funcţie specifică în cadrul mecanismului

de recuperare a costurilor pentru utilizarea apei şi o funcţie generală în cadrul mecanismului de

finanţare a activităţii curente (este o sursă de venit). De menţionat că, în acest caz, aceeaşi

instituţie propune, aplică şi încasează această contribuţie care este elementul de bază în finanţarea

activităţii sale. Verificarea şi aprobarea nivelului şi a modului cum a fost stabilită (din punct de

85 Prof. Ahmed SILEM (dir.), Lexique d’économie [(ediţia a-11-a, Dalloz, Paris, 2010, 856p.), p. 220]. 86 A. SILEM, op. cit., p. 220. 87Prof. Gérard CORNU (dir.), Vocabulaire juridique [(ediţia a opta actualizată, tirajul al doilea, Presses Universitaires de France, Paris, 2008, XXI+986p.), p. 236]. 88 G. CORNU, op. cit., p. 912. 89 G. CORNU, op. cit., p. 913. 90 G. CORNU, op. cit., p. 471. 91 G. CORNU, op. cit., p. 471. 92 C. FLORESCU, P. MÂLCOMETE, N. Al. POP, Marketing. Dicţionar explicativ (Editura Economică, Bucureşti, 2003, p. 694). 93 A. SILEM, op. cit., p. 790. 94 A. SILEM, op. cit., p. 789.

79 NECONFIDENŢIAL

vedere economic) această contribuţie, ce reprezintă valoarea unui serviciu legat de apa brută, este,

conform O.U.G. nr. 36/2001, în sarcina Oficiului Concurenţei, ale cărui atribuţii în acest sens

(aviz sau punct devedere la proiectele de acte normative în domeniul preţurilor reglementate)

sunt îndeplinite acum de Direcţia generală de ajutor de stat95 din cadrul Ministerului Finanţelor

Publice.

Contribuţiile specifice de gospodărire a apelor sunt de mai multe feluri: a) contribuţie pentru utilizarea resurselor de apă pe categorii de resurse şi utilizatori; b) contribuţie pentru primirea apelor uzate în resursele de apă; c) contribuţie pentru potenţialul hidroenergetic asigurat prin barajele lacurilor de acumulare

din administrarea ANAR; d) contribuţia pentru exploatarea nisipurilor şi pietrişurilor din albiile şi malurile cursurilor

de apă. Alături de plăţi, bonificaţii şi penalităţi, contribuţiile fac parte din sursele de finanţare a funcţionării ANAR. Contribuţiile se aplică tuturor utilizatorilor de apă şi se reactualizează periodic prin hotărâre a Guvernului, la propunerea autorităţii publice centrale în domeniul apelor.

Pe de altă parte, ANAR poate aplica instrumente stimulative (bonificaţii) în scopul asigurării unui consum raţional şi a unei gestionări durabile a resursei de apă şi a reducerii emisiilor de poluanţi în resursa de apă. Sistemul de contribuţii pentru utilizarea resursei de apă are o componentă cantitativă ce are la bază principiul „recuperării costurilor” şi una calitativă, ce are la bază principiul „poluatorul plăteşte”. Componenta cantitativă a contribuţiei pentru gestionarea resursei de apă are la bază:

a) principiul recuperării costurilor, b) principiul beneficiarul plăteşte, c) principiul accesului egal la resursele de apă, d) principiul privind folosirea raţională a resurselor de apă.

Prin urmare, modul de stabilire a contribuţiei, din perspectiva gestionării cantitative a apei:

este diferenţiat pe tip de resursă (suprafaţă/subteran) şi pe tip de utilizator (unităţi de gospodărie comunală, industrie, irigaţii, acvacultură, producere de energie, navigaţie prin ecluze), are un caracter naţional unic în baza principiului solidarităţii bazinale;

este unic la nivel naţional din punct de vedere al cuantumului contribuţiilor diferenţiate per tip de resursă şi utilizator. Cerinţa de unicitate a nivelului contribuţiilor la nivel naţional este datorată echipării hidrologice diferite la nivelul bazinelor/spaţiilor hidrografice, precum şi din necesitatea asigurării redistribuirii şi împărţirii riscurilor, realizând astfel o echitate relativ stabilă în ceea ce priveşte gradul de înzestrare a diferitelor spaţii/bazine hidrografice.

nu ţine cont de puterea financiară a utilizatorilor, astfel că la stabilirea cuantumului contribuţiilor pentru activităţile specifice de gospodărire a apelor nu se poate vorbi de o subvenţie încrucişată.

Componenta calitativă a contribuţiei pentru gestionarea resursei de apă are la bază: a) principiul precauţiei şi prevenţiei - stabilind că decizia trebuie luată întotdeauna pe baza

argumentelor ştiinţifice, iar greşelile pot fi evitate manifestând precauţie în cazul în care există dubii sau nu există suficiente informaţii; prevenirea poluării este necesară pentru a evita costurile combaterii şi remedierii daunelor produse asupra resurselor de apă;

b) principiul recuperării costurilor - utilizatorul care supune corpul de apă unui risc calitativ

va suporta costurile necesare susţinerii activităţii de cunoaştere a calităţii resurselor de apă

(monitorizarea calităţii apelor);

95 MFP (http://discutii.mfinante.ro/static/10/Mfp/rof2016/4_18_DGAS.pdf).

80 NECONFIDENŢIAL

c) principiul poluatorul plăteşte - poluatorul sau utilizatorul care supune corpul de apă unui

risc calitativ va suporta costurile activităţilor aferente prevenirii deteriorării cauzate de

activitatea prestată, care pot fi definite prin costurile aferente primiri poluanţilor în resursele

de apă (în limitele legale), dar şi costurile necesare susţinerii activităţii de cunoaştere a

calităţii resurselor de apă (monitorizarea calităţii apelor);

d) cunoaşterea calitativă a resurselor de apă - se realizează la nivelul bazinelor hidrografice,

prin Sistemul Naţional de Monitoring al Calităţii Apelor cu scopul furnizării elementelor

fundamentale pentru apreciarea stadiului şi evoluţiei elementelor calitative ale resurselor de

apă şi pentru elaborarea deciziilor în domeniul gestionării resurselor de apă;

e) un nivel ridicat de protecţie având în vedere protecţia sănătăţii umane, resurselor de apă şi

a ecosistemelor acvatice; pentru zonele protejate (zonele de captare, zonele sensibile, zonele

vulnerabile, zonele de îmbăiere, ariile protejate privind speciile şi habitatele) este necesară

asigurarea unei protecţii speciale adecvate.

Prin urmare, modul de stabilire a contribuţiei, din perspectiva gestionării calitative a resursei de apă:

este unic la nivel naţional, diferenţiat pe tip de substanţă poluatoare, ca urmare a efectului diferit al acestora asupra resurselor de apă;

se exprimă în lei/tonă poluant;

se aplică pentru un număr de 27 de indicatori, grupaţi după cum urmează:

_ indicatori chimici generali;

_ indicatori chimici specifici;

_ indicatori chimic toxici şi foarte toxici;

_ indicatori bacteriologici;

_ indicatori fizici. Recuperarea costurilor se realizează prin aplicarea contribuţiilor pentru primirea de ape

uzate în resursele de apă în limita maximă admisă de lege iar cuantumul acestor contribuţii se face pe baza:

- Ordinului Ministrului Mediului şi Gospodăririi Apelor nr. 798/2005 privind aprobarea abonamentului cadru de utilizare/exploatare;

- Ordinului MMGA nr. 1.028/2009 pentru modificarea şi completarea Anexelor 1-5 la abonamentul cadru de utilizare/exploatare, respective;

- Ordinului MMGA nr. 1.725/2010 pentru modificarea şi completarea Anexelor 1-5 la abonamentul cadru de utilizare/exploatare.

Pentru abateri de la normele de utilizare/exploatare a resursei de apă, se aplică penalităţi pentru: - depăşirea debitelor sau volumelor de apă prelevate, prevăzute în actele de reglementare sau

abonament; - depăşirea în perioada de restricţii a debitelor sau volumelor prelevate, prevăzute în planurile

de restricţii; - utilizarea/exploatarea resursei fără abonament de utilizare/exploatare; - folosirea apei în alt scop decât cel prevăzut în actele de reglementare în vigoare; - depăşirea concentraţiilor maxime admise ale poluanţilor din apele uzate evacuate, iar stabilirea şi cuantumul penalităţilor pentru depăşirea concentraţiilor de poluant admise se face pe baza actelor menţionate mai sus.

81 NECONFIDENŢIAL

5.3. Contractele - abonament de utilizare a apei

Dreptul de a utiliza resursa de apă este gestionat de ANAR şi se obţine în baza abonamentului de utilizare/exploatare încheiat de beneficiari cu operatorul unic şi în baza plăţii contribuţiilor. Abonamentul cadru de utilizare/exploatare se aprobă prin ordin al conducătorului autorităţii publice centrale din domeniul gospodăririi apelor şi se publică în Monitorul Oficial. Forma şi conţinutul standard al acestui document se regăsesc în Ordinul MMGA nr. 798 din 31 august 2005 care prevede două tipuri de contracte/ abonament:

un abonament de utilizare/exploatare a resurselor de apă sau a potenţialului hidroenergetic;

un abonament de utilizare/exploatare a nisipurilor şi pietrişurilor. În cadrul abonamentului de utilizare/exploatare a resurselor de apă sunt înscrise cantităţile de apă solicitate ce pot fi ajustate numai în limitele prevăzute în actul de reglementare.

Contribuţiile specifice de gospodărire a apelor sunt însuşite şi datorate în mod obligatoriu

de către beneficiar odată cu încheierea abonamentului. Graficul de punere la dispoziţia

beneficiarului a resurselor de apă se stabileşte anual, în baza necesarului solicitat de acesta, în

limitele prevăzute de actul de reglementare. Facturarea se face la nivelul cantităţilor de apă

utilizate lunar, recunoscute de părţi prin proces verbal semnat. Facturile emise în condiţiile

prevăzute sunt acceptate şi recunoscute de beneficiar iar procesul verbal şi factura întocmită în

baza lui fac dovada faptului că datoria este certă, lichidă şi exigibilă.

Penalităţile sunt aplicate pentru abateri de la normele de utilizare/exploatare a resurselor de

apă cât şi pentru depăşirea concentraţiilor maxim admisibile de poluanţi. Orice modificări legale

ale contribuţiilor specifice vor fi aduse la cunoştinţa beneficiarului de către ANAR în 5 zile de la

modificare. Notificarea, împreună cu confirmarea de primire ţin loc de act adiţional la

abonamentul în curs şi fac dovada acceptării noii contribuţii specifice de către beneficiar.

Beneficiarul se obligă să accepte aplicarea contribuţiei legale modificate de la data fixată în

actul normativ de modificare a acesteia şi să achite contravaloarea facturilor la termenul scadent.

Cu toate că se prevede că ANAR va negocia şi încheia acest abonament de

utilizare/exploatare cu utilizatorii de apă, conform solicitării acestora, în limitele prevederilor din

actele de reglementare a folosinţei din punct de vedere al gospodăririi apelor, el este în fapt un

act de adeziune la un pachet de condiţii. Echipa de investigaţie a constatat că nu există negociere

sau măcar posibilitatea adaptării textului la condiţiile sau la tehnologia specifică fiecărui utilizator.

În cuprinsul abonamentului cadru nu există vreo referire la calitatea apei pusă la dispoziţia

utilizatorului şi nici nu le e permis beneficiarilor să introducă menţiuni referitoare la acest fapt.

Atât Hidroelectrica cât şi proprietarii de microhidrocentrale au ridicat problema cheltuielilor

foarte mari pe care le au cu ecologizarea apelor (eliberarea de plutitori), serviciu care, în

accepţiunea lor, ar trebui efectuat de ANAR.

5.4. Analiza economică necesară pentru fundamentarea contribuţiei

Anexa 4 a Legii nr. 310/2004 preciza că analiza economică trebuie să conţină informaţii suficiente şi detaliate (ţinând seama de cheltuielile asociate cu colectarea datelor relevante) pentru:

82 NECONFIDENŢIAL

a face calcule relevante, luând în considerare principiul recuperării cheltuielilor serviciilor de apă, ţinând seama dacă este necesar, de:

c) estimările volumului, preţurilor şi cheltuielilor asociate cu serviciile de apă; d) estimările investiţiilor importante inclusiv prognozele referitoare la realizarea unor

asemenea investiţii;

a decide asupra celei mai bune combinaţii de măsuri din punct de vedere al eficienţei costurilor în domeniul folosinţelor de apă ce trebuie incluse în programele de măsuri, (...) pe baza estimărilor costurilor potenţiale de realizarea acestor măsuri.

În O.U.G. nr. 73/2005 se fac referiri mai ales la mecanismul economic specific gestionării resurselor de apă şi la modul de funcţionare a acestuia, pe bază de abonament cadru. Precizări mai clare despre analiza economică ce trebuie să stea la baza modificării cuantumului contribuţiei pentru utilizarea resursei de apă sunt puse la dispoziţie odată cu intrarea în vigoare a O.U.G. nr. 3/2010. În Anexa nr. 4 a acestui act normativ se descrie în detaliu modul cum ar trebui întocmită analiza economică a gestionării şi utilizării apei şi cum se aplică mecanismul recuperării costurilor. Procedeul trebuie aplicat la nivelul fiecărui bazin hidrografic, face parte din planul de management bazinal şi are 2 componente: a) o analiză din punct de vedere al gestionării şi utilizării durabile a apei şi b) o analiză în contextul planului de măsuri, reprezentând o secţiune cheie a planului de mamagement al bazinului hidrografic. a) analiza economică a gestionării şi utilizării durabile a apei va conţine înformaţii detaliate despre:

importanţa economică a activităţii de gestionare şi utilizare durabilă a apei;

tendinţele privind evoluţia cerinţei de apă şi a volumelor de apă prelevate la nivelul bazinului/spaţiului hidrografic, precum şi a indicatorilor macroeconomici pe termen mediu şi lung;

mecanismul recuperării costurilor pentru gestionarea durabilă a resurselor de apă, care generează contribuţia pentru utilizarea resursei de apă;

mecanismul recuperării costurilor pentru serviciile comunitare de utilităţi publice în domeniul apei-captare, tratare, distribuţie apă potabilă pentru populaţie, industrie, unităţi agrozootehnice;

mecanismul recuperării costurilor pentru protecţia mediului, ce cuprinde servicii de colectare şi epurare a apelor uzate.

În cadrul mecanismului de recuperare a costurilor, analiza economică va conţine structura cheltuielilor specifice de gospodărire a apelor, ale serviciilor comune, precum şi a altor activităţi aflate în atribuţiile autorităţilor de administrare bazinală, gradul lor de acoperire, propunerea de indici anuali de reactualizare a cuantumului contribuţiilor aferente serviciilor specifice, în corelarea acestuia cu cheltuielile aferente activităţii de gospodărire a apelor şi cu volumul de apă brută livrat96.

Mecanismul recuperării costurilor pentru gestionarea durabilă a resurselor de apă, respectând principiile „poluatorul plăteşte” şi „utilizatorul plăteşte”, constituie principalul mijloc prin care se stabilesc contribuţiile pe categorii de surse şi utilizatori, luând în calcul cheltuielile corespunzătoare serviciilor de:

administrare, exploatare şi întreţinere a infrastructurii SNGA, întreţinerii cursurilor de apă, lucrărilor de apărare împotriva inundaţiilor;

96 Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 3 din 5 februarie 2010 pentru modificarea şi completarea Legii apelor nr. 107/1996, art. I, pct. 104.

83 NECONFIDENŢIAL

administrare, exploatare şi întreţinere a albiilor minore a apelor, a cuvetelor lacurilor şi bălţilor, în starea lor naturală sau amenajată, a falezei şi plajei mării, a zonelor umede şi a celor protejate, aflate în patrimoniu;

administrare, exploatare şi întreţinere a infrastructurii SNVHH;

administrare, exploatare şi întreţinere a Sistemului Naţional de Supraveghere a Calităţii Resurselor de Apă (SNSCRA) de suprafaţă şi subterane, de prevenire şi avertizare în caz de poluări accidentale, precum şi de supraveghere cantitativă a resurselor de apă;

administrare, exploatare şi întreţinere a reţelei naţionale de observaţii şi măsurători hidrologice şi hidrogeologice;

protecţie, restaurare şi valorificare a resurselor de apă, constituirea şi gestionarea fondului naţional de date hidrologice, hidrogeologice şi de gospodărire a apelor;

altor servicii conforme susţinerii bugetului de venituri şi cheltuieli al ANAR şi al autorităţilor de administrare bazinală a resurselor de apă din subordinea acesteia.

b) analiza economică în contextul programului de măsuri va conţine informaţii detaliate privind:

- estimările investiţiilor legate de lucrările, construcţiile de gospodărire a apelor, costul şi impactul acestora în procesul de recuperare a costurilor, rezultate ca urmare a necesităţii efectuării cheltuielilor aferente întreţinerii şi administrării acestora;

- identificarea celei mai bune combinaţii de măsuri incluse în programele de măsuri din punctul de vedere al raportului cost-eficienţă pentru atingerea obiectivelor de mediu pentru corpurile de apă de suprafaţă şi subterane, ca parte componentă a programelor de măsuri din planurile de management pe bazine hidrografice;

- justificarea derogărilor în atingerea obiectivelor de mediu pentru corpurile de apă de suprafaţă şi subterane prin prelungirea termenului limită de atingere a obiectivelor (2021, 2027) ,sau propunerea de obiective mai puţin severe din cauza costurilor disproporţionate;

- procesul de desemnare a corpurilor de apă puternic modificate. În concret, pe baza schemelor de cheltuieli de mai sus, este de presupus că ANAR, în baza normativelor proprii, a evaluat costurile aferente activităţilor de gestionare cantitativă a resurselor de apă, incluzând aici toate lucrările aferente menţinerii în siguranţă a infrastructurii Sistemului Naţional de Gospodărire a Apelor (SNGA).

Aceste calcule, conform legii, trebuiau făcute la nivelul fiecărei administraţii bazinale şi

la fiecare corectare a nivelului contribuţiilor percepute pentru gestionarea apei.

În realitate, alocarea costurilor pentru utilizatorii resursei de apă a avut la bază

cerinţa de apă a acestora97.

În completarea celor menţionate în Nota de Fundamentare a HG 1202/2010, administratorul resursei de apă (ANAR ) precizează că s-au avut învedere costurile aferente administrării infrastructurii din patrimoniul ANAR, conform Normativului de Întreţinere şi Reparaţii pentru programarea lucrărilor de întreţinere şi reparaţii, costuri necesare menţinerii în siguranţă a SNGA şi SNVHH: Aceste costuri au fost calculate la nivelul fiecărei administraţii bazinale şi cumulate apoi în scopul obţinerii costurilor la nivel naţional. Conform Planului Naţional de Management98, „sistemul de contribuţii este unic la nivel naţional din punct de vedere al cuantumului contribuţiilor diferenţiate pe tip de resursă şi utilizator. Cerinţa de unicitate a nivelului contribuţiilor la nivel naţional este datorată echipării economice diiferite la nivelul bazinelor/spaţiilor hidrografice, precum şi din necesitatea asigurării redistribuirii şi împărţirii riscurilor, realizând astfel o echitate relativ stabilă în ceea ce

97 NOTA preliminară de fundamentare privind creşterea nivelului contribuţiilor din domeniul gospodăririi apelor nr. 8.138/VP/7.8.2009 şi NOTA DE FUNDAMENTARE la Hotărârea Guvernului nr. 1.202/2010 privind actualizarea cuantumului contribuţiilor specifice de gospodărire a resurselor de apă. 98 Aprobat prin H.G. nr. 859/2016.

84 NECONFIDENŢIAL

priveşte gradul de înzestrare a diferitelor spaţii/bazine hidrografice.... Raportarea costurilor s-a realizat la nivelul volumelor de apă utilizate de diferiţi utilizatori de apă, producătorii de energie electrică prin hidrocentrale având cel mai semnificativ volum utilizat”99.

În documentul depus de ANAR100 pentru fundamentarea H.G. nr. 1202/2010, se menţionează că, la nivelul anului 2008, necesarul normat de resurse financiare pentru întreţinerea în stare de siguranţă a SNGA a fost asigurat doar în proporţie de 38%. Principalele categorii de utilizatori de apă (operatorii apă canal şi producătorii de energie electrică) au asigurat, prin contribuţii, 52% din totalul veniturilor ANAR (date aferente 2008). În aceleaşi document se motivează restructurarea şi redimensionarea cunatumului contribuţiilor specifice de gospodărire a apelor prin respectarea principiului de recuperare integrală a costurilor necesare menţinerii în siguranţă a SNGA. S-a luat în calcul ca recuperarea costurilor să fie făcută de la utilizatorii de apă în funcţie de volumele utilizate, iar pentru aceasta, ponderea în veniturile încasate de ANAR de la primele două categorii de utilizatori de apă a crescut de la 52% la 70%.

ANAR asigură din surse proprii şi, în completare de la bugetul de stat, realizarea sarcinilor rezultate din aplicarea convenţiilor şi acordurilor internaţionale din domeniul apelor precum şi implementarea directivelor UE în domeniul apelor.

Legea apelor nr. 107/1996, cu modificările şi completările ulterioare, prevedea că întreţinerea şi repararea lucrărilor de gospodărire a apelor din domeniul public al statului, cu rol de apărare împotriva inundaţiilor, precum şi activităţile operative de apărare împotriva inundaţiilor, se vor finanţa de la bugetul de stat; de la bugetele locale se vor asigura cheltuilelile pentru activităţile operative de apărare împotriva inundaţiilor şi pentru întreţinerea, repararea, punerea în siguranţă a lucrărilor de gospodărire a apelor din domeniul public de interes local. Până la intrarea în vigoare a Legii nr. 310/2004 aceste activităţi erau finanţate din Fondul Apelor şi din Fondul de dezvoltare al ANAR. Intrarea în vigoare a O.U.G. nr. 69 din 26 iunie 2013 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 107/1996 (Legea apelor) a adus obligaţia participării ANAR, prin bugetul propriu, la „finanţarea lucrărilor, construcţiilor şi instalaţiilor noi de apărare împotriva inundaţiilor” [art. 85 alin. (2)-(3)].

În completarea celor de mai sus, administratorul resursei de apă (ANAR) a subliniat faptul că „activitatea specifică de gospodărire a apelor privind apărarea împotriva inundaţiilor reprezintă o activitate negeneratoare de venituri, costurile de operare şi întreţinere aferente fiind suportate din veniturile aferente contribuţiilor pentru utilizarea resurselor de ape”101.

Rolul contribuţiilor specifice de gospodărire a apelor este de a acoperi cheltuielile efectuate de ANAR cu asigurarea acestor servicii. Ele constituie o parte importntă a veniturilor instituţiei.

99 Adresa ANAR nr 15.247/ET/4.8.2017 (Observaţii la Raportul investigaţiei sectoriale declanşate prin Ordinul Preşedintelui Concurenţei nr. 44/22.1.2014). 100 NOTA preliminară de fundamentare privind creşterea nivelului contribuţiilor din domeniul gospodăririi apelor nr.8138/VP/7.8.2009 şi NOTA DE FUNDAMENTARE la Hotărârea Guvernului nr.1202/2010 privind actualizarea cuantumului contribuţiilor specifice de gospodărire a resurselor de apă. 101 Adresa ANAR nr 15.247/ET/4.8.2017 (Observaţii la Raportul investigaţiei sectoriale declanşate prin Ordinul Preşedintelui Concurenţei nr. 44/22.1.2014).

85 NECONFIDENŢIAL

Tabelul nr. 5.1. Preţurile* pentru apa brută din surse de suprafaţă (lei/1000 m.c.)

prevăzute în actele normative emise după anul 2000

O.U.G. 107/ 2002

Lege 404/ 2003

O.U.G. 73/2005

Lege 400/ 2005

H.G. 803/ 2008

H.G. 522/ 2009

H.G. 328/ 2010

H.G. 1202/ 2010

Alti agenti economici 23,8 23,8 2,835 35 40,73 43,84 44,74 50

Termocentrale-apă din râuri interioare/c.închis - c.deschis

23,8 23,8

35

35 40,73 43,84 44,74 24

0,16 - - - -

Termocentrale-apă din Dunăre- c.închis

- c.deschis

2,8 2,8

0,16

-

-

-

-

0,16 0,2 0,23 0,25 0,26 -

Hidrocentrale 0,1 0,1 0,155 0,2 0,23 0,25 0,26 1,1

Centrale nucleare 2,8 0,1 3,5 3,5 4,07 4,38 4,47 24

Irigatii 1,8 1,8 3 3 3,49 3,76 3,84 3

Acvacultură 1,8 1,8 2,4 2,4 2,79 3 3,06 0,5 *S-au făcut transformările în echivalent RON.

Dacă H.G. nr. 803/2008, H.G. nr. 522/2009, H.G. nr. 328/2010 au adus corecţii preţurilor prin majorarea acestora cu indicele de inflaţie, O.U.G. nr. 107/2002, O.U.G. nr. 73/2005 şi, mai ales, H.G. nr. 1202/2010 au operat reaşezări de costuri şi niveluri mult mai mari ale contribuţiei decât cele generate doar de inflaţie. Pentru majorările din 2005 şi din 2010 ar fi fost necesară depunerea odată cu nota de fundamentare, a unei analize economice detaliate, aşa acum este prevăzut în legislaţie.

Analizând documentele puse la dispoziţie de ANAR, am observat că nu a existat analiză economică sau vreun alt tip de analiză care să însoţească cu argumente economice propunerile legislative. Se menţionează în notele de fundamentare analizate că toate elementele mecanismului specific funcţionează, inclusiv acordarea de bonificaţii. „Bonificaţiile se acordă utilizatorilor de apă ce demonstrează constant o grijă deosebită pentru folosirea raţională şi pentru protecţia calităţii apelor”. În realitate, această componentă a mecanismului nu a funcţionat niciodată: nu au fost acordate vreodată bonificaţii celor ce au avut rezultate în păstrarea şi îmbunătăţirea calităţii apei şi nici nu există vreo procedură de punere în practică a acestui mecanism.

Analizând datele din Tabelul 5.1 observăm următoarele:

- diferenţa mare între preţul plătit de către o termocentrală ce utilizează apă din râuri şi una ce utilizează apă din Dunăre;

- diferenţa foarte mare între preţul plătit pentru apa din aceeaşi sursă (Dunăre) dar utilizată de doi producători diferiţi (Hidroelectrica şi Nuclearelectrica).

- termocentralele ce au utilizat apă din Dunăre, pentru completare flux şi pentru răcire, au plătit un preţ de 177 ori mai mic decât cele care au utilizat, pentru acelaşi scop, apa din râuri.

86 NECONFIDENŢIAL

Graficul nr. 5.1. Evoluţia contribuţiilor specifice de gospodărire a resurselor de apă aplicate sectorului energetic şi sectorului irigaţii

5.5. Efectele aplicării H.G. nr. 1.202/2010 în plan economic şi în plan juridic

Hotărârea Guvernului nr. 1.202 din 2 decembrie 2010 a impus cele mai mari creşteri la preţul

apei utilizată pentru producerea energiei electrice. În Nota de fundamentare102 a acestui act normativ

se argumentează ca fiind justificată această majorare a preţurilor deoarece:

- veniturile ANAR se obţin prin aplicarea sistemului de contribuţii tuturor utilizatorilor de

apă;

- actualul cuantum al contribuţiilor asigură pentru ANAR venituri ce permit realizarea

programului de menţinere în siguranţă a lucrărilor de gospodărire a apelor din administrare,

doar la nivel de avarie;

- cheltuielile aferente anului 2008 pentru lucrările de întreţinere şi reparaţii necesare SNGA şi

SNVHH au fost de 841 milioane lei din care au fost asiguraţi doar 38%;

- prin redimensionarea cunatumului contribuţiilor specifice, se respectă principiul de

recuperarea integrală a costurilor necesare menţinerii în siguranţă a SNGA, principiu

prevăzut în Directiva 60/2000 a apelor;

- cea mai importantă sarcină a ANAR este menţinerea în siguranţă a SNGA inclusiv

infrastructura lucrărilor de apărare împotriva inundaţiilor;

- toţi utilizatorii de apă trebuie să plătească; în situaţia în care nu se acoperă întegral de către

utilizatori costurile specifice de gospodărire a apelor, fenomenul intră în sfera de

subvenţionare mascată din partea statului, a tuturor utilizatorilor de apă;

- cheltuielile necesare pentru apărarea împotriva inundaţiilor ce nu sunt acoperite prin

venituri din contribuţii, vor constitui obiectul unor noi acte normative de reglementare;

102 Notă de fundamentare la Hotărârea Guvernului nr. 1.202/2010 privind actualizarea cuantumului contribuţiilor specifice de gospodărire a resurselor de apă.

87 NECONFIDENŢIAL

Prin propunerea de act normativ, emitentul (ANAR) asigura că:

- se va ţine cont de practica europeană, nu va mai fi diferenţă între operatorii economici ce

prelevează apă din râuri şi cei ce prelevează apă din mări şi fluvii, diferenţierea făcându-se

doar în funcţie de tipul operatorului; ca rezultat, vor fi aceleaşi valori ale contribuţiilor

pentru apele de suprafaţă (râuri, acumulări, Dunăre, Marea Neagră);

- dispar diferenţele dintre contribuţiile aplicate utilizatorilor funcţie de tipul resursei, Dunăre

sau Marea Neagră, situaţie ce poate fi considerată subvenţie mascată;

- utilizatorii de apă pentru agricultură sau acvacultură vor fi trataţi în mod egal;

- se va redimensiona cuantumul contribuţiilor conform directivelor europene ce au la bază

principiul recuperării integrale a costurilor;

Pentru dimensionarea cuantumului noilor contribuţii, Nota de fundamentare precizează că au

fost luate în calcul următoarele:

- veniturile asigurate de actualul mecanism economic permit asigurarea programului de

menţinere în siguranţă a lucrărilor de gospodărire a apelor doar la nivel de 38%, existând

un deficit de acoperit de 517 milioane lei (62%);

- recuperarea costurilor trebuie să se facă de la utilizatorii de apă funcţie de volumele utilizate

(principiul beneficiarul plăteşte); faţă de situaţia actuală, ponderea primelor 2 categorii de

utilizatori (operatorii de apă-canal şi producătorii de energie electrică) va creşte de la 52% la

70% din totalul veniturilor încasate de Administraţia Naţională Apele Române.

- aplicarea de contribuţii egale pentru toţi operatorii economici ce desfăşoară aceeaşi

activitate în vederea eliminării subvenţiilor încrucişate sau mascate;

- noile dimensiuni ale contribuţiilor ce vor fi suportate de către utilizatori sunt stabilite în

funcţie de volumele de apă utilizate, în condiţiile recuperării la nivel de 65% a costurilor cu

întreţinerea şi exploatarea SNGA;

- justificarea noilor valori este dată de faptul că vor permite menţinerea în siguranţă a SNGA

şi a SNVHH, ceea ce va conduce la reducerea riscurilor în situaţii excepţionale: inundaţii,

secte, poluări accidentale, etc.;

- utilizatorii din agricultură sau acvacultură vor fi trataţi în mod egal, aceasta fiind un plus de

echitate adus mediului de afaceri;

- pentru producătorii de energie hidro, contribuţia creşte de la 0,26 lei/1000 mc la

1,1lei/1000 mc;

- pentru producătorii de energie electrică prin termocentrale, contribuţia va scădea de la

44,74 lei/1000 mc la 24 lei/1000 mc;

- ponderea cheltuielilor cu apa brută în preţul final al energiei electrice livrate în SEN creşte

de la 0,58 % până la 1,65% din preţul energiei, impactul la populaţie fiind doar de 1,07%.

- la apa pentru irigaţii şi acvacultură contribuţia scade cu 22%, ceea ce duce la sprijinirea

acestor ramuri economice.

H.G. nr. 206 din 7 mai 1993 privind unele măsuri pentru continuarea liberalizării preţurilor şi tarifelor prevedea la art. 1 următoarele: preţurile şi tarifele se stabilesc şi se adaptează de către agenţii economici, indiferent de forma de organizare şi de titularul dreptului de proprietate, prin negociere cu beneficiarii; la produsele şi serviciile prevăzute în anexa la prezenta hotărâre, negocierea preţurilor şi tarifelor se face sub supravegherea Ministerului Finanţelor-Departamentul de evoluţie a preţurilor şi protecţia concurenţei. În anexa menţionată mai sus, la poziţia 22 este înscrisă: apa, canal, salubritate iar la art. 3 din acelaşi act normativ se menţionează că „intenţia de majorare a preţurilor şi tarifelor va fi notificată beneficiarilor cu cel puţin 30 zile înainte de aplicare.

88 NECONFIDENŢIAL

5.5.1. Aspecte de ordin juridic referitoare la aplicarea H.G. nr. 1.202/2010

Întrarea în vigoare a prevederilor HG 1202 a dus la o creştere cu 323% (de la 0,26 lei/1.000

m.c. la 1,1 lei/1.000 m.c.) a contribuţiei pentru operatorii economici producători de energie

electrică prin hiodrocentrale, indiferent de puterea instalată. Acest fapt a avut loc după doar

8 luni de la precedenta creştere de preţ, prevăzută în H.G. nr. 328/31.3.2010 privind

reactualizarea cuantumului contribuţiilor specifice de gospodărire a resurselor de apă, a tarifelor

şi a penalităţilor cu indicele de inflaţie. Această reactualizare a contribuţiei specifice de

gospodărire a resursei de apă a fost realizată doar în baza propunerii autorităţii publice centrale în

domeniul apelor (ANAR) şi a avut consecinţe negative asupra producătorilor de energie

hidro- cea mai afectată fiind Hidroelectrica. La rândul său, Nuclearelectrica a trebuit să suporte

în costuri un preţ mai mare cu 437% pentru apa utilizată în producţia de energie.

Creşterea costului cu apa uzinată a scos din banda de rentabilitate mulţi producători de

energie hidro (mai ales centralele de mică cădere: Porţile de Fier II, centrale de pe râul Olt, Argeş

aval, Bistriţa aval). Urmare acestui fapt, producătorii de energie electrică au încercat, pe diferite

căi şi sub diferite forme să facă cunoscut acest fapt autorităţilor decidente.

Pentru aceasta,

I. s-a redactat un proiect de Hotărâre de Guvern pentru modificarea Anexei

la H.G. nr. 1.202/2010 privind actualizarea cunatumului contribuţiilor specifice

de gospodărire a resurselor de apă.

În motivarea noii propuneri se menţiona că pentru centralele cu cădere mică, costul cu apa

uzinată ajunge şi chiar depăşeşte 50% din costul de producţie al unui MWh, situaţie în care costul

de producţie total, pentru circa 30% din producţia de energie a SC Hidroelectrica SA, depăşeşte

preţul reglementat din piaţa de energie electrică. Acest document propunea scutirea de la plata

contribuţiei pentru apa turbinată a centralelor de mică putere (putere instalată mai mică de 4MW)

cât şi stabilirea de contribuţii specifice diferenţiate, funcţie de căderea brută a centralelor cu

putere instalată mai mare de 4MW. La baza stabilirii noilor propuneri de contribuţii cu apa

turbinată stă propunerea de clasificare a centralelor hidroelectrice cu puteri instalate peste 4 MW,

în centrale de cădere mare, cu Hbrut ˃18 mca (pentru care se propunea o contribuţie de 0,75

lei/1000mc), şi centrale hidroelectrice de cădere mică cu Hbrut ≤ 18 mca (pentru care se

propunea o contribuţie de 0,26 lei/1000 mc). Prin aplicarea noilor valori ale contribuţiei,

(diferenţiate funcţie de căderea brută a centralelor), costul în lei /MWh produs (ce include şi

costul cu apa uzinată), permite menţinerea în funcţiune a centralelor şi în condiţii de viitură. În

condiţiile în care aceste centrale plătesc 1,1 lei/1000 mc, se lucrează în pierdere.

Această propunere de modificare a Anexei 4 a H.G. nr. 1.202/2010 a primit aviz negativ de la Ministerele implicate pe următoarele considerente:

1. Ministerul Economiei Comerţului şi Mediului de Afaceri, prin adresa nr. 22.442/7.6.2011 a dat un aviz negativ proiectului pe considerentul că nu are competenţe pe această activitate-gestionarea cantitativă şi calitativă a resurselor de apă, şi de argumente nejustificate.

89 NECONFIDENŢIAL

2. M.M.P., prin Adresa nr. 3.942/LB/11.8.2011 a avizat negativ propunerea, motivând că: - H.G. nr. 1.202/2010 a avut în vedere proporţionalitatea utilizării apei de către diferite

folosinţe şi a încercat să realizeze un echilibru între costurile şi beneficiile ce le au diferite folosinţe din utilizarea resurselor de apă;

- nivelul contribuţiilor, aşa cum este în H.G. nr. 1202/2010 aplicat celor 3 domenii energetice, duce la o creştere a ponderii costului apei în preţul energiei livrate în SEN de la 0,59% la 1,65%, impactul la populaţie fiind nesemnificativ (sau chiar zero), întrucât această creştere are ca efect reducerea profitului, iar nu creşterea preţului de cost al energiei.

- statele membre trebuie să aplice la toate activităţile ce utilizează resursa de apă prinicpiul recuperării costurilor în domeniul apelor; solicitarea sectrorului energetic de a utiliza resursa de apă la valori sub celor reale, prin derogare de la prevedrile Legii 107, se consideră o solicitare cu titlu de subvenţie.

II. S-au făcut interpelări în Parlament, aducând la cunoştinţă efectele negative pe care H.G.

1.202/2010 le are asupra producătorilor de energie. Au fost depuse următoarele documente:

A. Interpelarea nr. 722B/22.10.2013 de la Camera Deputaţilor103 adresată ministrului

delegat pentru Ape, Păduri şi Piscicultură referitor la Efectul HG 1202/la ponderea costului

cu apa uzinată în preţul de cost al energiei electrice obţinute în cadrul SC Hidroelectrica S.A..

Răspunsul 104 Ministerului Mediului şi Schimbărilor Climatice la interpelarea nr. 722B/22.10.2013 a menţionat că: a) mecanismul de contribuţii aprobat pentru A.N.A.R. asigură numai recuperarea costurilor ce

se efectuează în acest domeniu; b) Legea nr. 400/2005 pentru aprobarea O.U.G. nr. 73/2005 pentru modificarea O.U.G.

nr. 107/2002 defineşte faptul că ANAR este instituţie publică ce administrează domeniul public al statului şi aplică principiul recuperării costurilor pentru activităţile desfăşurate în legătură cu această resursă. Prin contribuţiile aplicate utilizatorilor pentru folosirea resursei de apă, ANAR nu realizează un sistem concurenţial deoarece gestionează o resursă monopol de stat şi nici nu obţine profit.

c) noile contribuţii au avut în vedere următoarele aspecte: - producătorii de energie sunt cei mai mari utilizatori ai resurselor de apă şi cu impact major

asupra acestora; - asigurarea în egală măsură a resurselor de apă tuturor producătorilor de energie, deşi

aceasta presupune costuri diferite; - contribuţiile sunt unice la nivel de ţară pentru fiecare tip de resursă de apă pentru a nu

influenţa costul de producţie al energiei electrice; - în centralele producătoare de energie electrică, apa brută nu are acelaşi regim de utilizare:

pentru hidrocentrale apa este un element principal de producţie-materie primă, în timp ce pentru centralele termo şi nucleare, apa este element auxiliar al procesului de producţie-agent de răcire.

B. Interpelarea nr. 1.148B/11.2.2014 a revenit, solicitând precizări despre:

- cheltuielile efectuate de ANAR care se regăsesc în elementele ce formează contribuţia pentru apa uzinată plătită de producătorii de energie electrică;

- cheltuielile efectuate de ANAR cu decontaminarea apelor de suprafaţă, eliminarea deşeurilor plutitoare ajunse în zona grătarelor prizelor de apă de la producătorii hidro sau a casei sitelor de la prizele de apă pentru producătorii termo şi nuclear.

103 Subiectele supuse dezbaterii sunt explicate în Anexa 5. 104 Nr. 13549/26.11.2013.

90 NECONFIDENŢIAL

5.5.2. Efecte în plan economic ale aplicării prevederilor H.G. nr. 1202/2010

În „Planul Naţional de management aferent porţiunii din bazinul hidrografic internaţional al fluviului Dunărea care este cuprinsă în teritoriul României”105 elaborat de Administraţia Naţională „Apele Române” sunt prezentate prelevările de apă din resurse de suprafaţă pentru producerea de energie (hidro, termo şi nucleară). În acest document se menţionează că:

- în cadrul tarifelor pentru irigaţii, ponderea activităţilor de gestionare a resurselor de apă brută variază, între minim 0,31% pentru un tarif de 949,55 lei/1000mc şi maxim, 81,96% pentru un tarif de 3,66 lei/1000mc;

- datorită diminuării activităţilor industriale ce utilizează apa (siderurgie, metalurgie, industrie chimică, etc), precum şi a aplicării celor mai bune tehnologii ce favorizeaă economisirea apei, ponderea activităţii de gestionare a resurselor de apă (din punct devedere al valorii economice) este nesemnificativă (0,036% în 2013); excepţie face producerea energiei electrice);

- la nivel naţional, valoarea contribuţiei pentru utilizarea resursei de apă pentru producerea de energie prin hidrocentrale este de circa 5%.

Analizând datele din balanţele de apă, volumul de apă utilizat pe surse şi pe sectoare economice precum şi sumele încasate de către ANAR, echipa de investigaţie a constatat că, după intrarea în vigoare a H.G. nr. 1202/2010, au apărut următoarele schimbări:

1. ANAR a obţinut în anul 2011 venituri mai mari cu cu 58,4%, faţă de cele realizate în 2010; trendul s-a păstrat şi în anii următori (creştere faţă de anul 2010 cu 46,2% în 2012, cu 54,9% în 2013, cu 68,8% în 2014 şi cu 62,9% în 2015-vezi tabel 5.2).

2. Începând cu anul 2011, ponderea în veniturile ANAR a sumelor încasate de la producătorii de energie hidro aproape că s-a dublat faţă de 2010;

3. Producătorii de energie au acoperit, începând cu anul 2011, prin plata contribuţiilor pentru apa uzinată, peste 60% din veniturile totale realizate de ANAR;

4. HG nr. 1202/2010 a operat creşteri foarte mari doar pentru utilizatorii de apă din energie, celelalte categorii de utilizatori nu au suferit niciun fel de corecţie (vezi Tabel 5.1);

5. Nu a fost respectat principiul neutralităţii tehnologice: deşi în Nota de fundamentare la HG 1202/2010 s-a motivat că vor fi aceleaşi valori ale contribuţiilor pentru apele de suprafaţă, utilizarea apei din Dunăre pentru producerea de energie electrică, are un preţ de 1,1 lei/1.000 m.c. la Porţile de Fier, plătit de Hidroelectrica, şi un preţ de 24 lei/1.000 m.c. la Cernavodă, plătit de Nuclearelectrica; de asemenea, nu este argumentat în niciun fel de ce contribuţia pentru nuclear a trebuit mărită de 6 ori iar cea pentru termocentrale a scăzut la aproape jumătate.

6. S-a fixat un nivel al contribuţiei pentru utilizarea apei la hidrocentrale, fără a ţine cont de factorii tehnici ce le diferenţiază major şi funcţie de care acestea pot funcţiona sau nu (puterea instalată, căderea de apă, poziţionarea acestora faţă de cursul apei şi faţă de izvor sau de vărsare106);

105 Ministerul Mediului (www.mmediu.ro/app/webroot/uploads/files/2016-04-12_PNMBH_sinteza_planuri%20bazinale.pdf). 106 Calcule specifice efectuate în Capitolul 6.

91 NECONFIDENŢIAL

Tabelul nr. 5.2. Structura veniturilor realizate de ANAR din contribuţii, plăţi şi tarife

Activitate- sursă de venit 2008 2009 2010 2011 2012 2013 2010 2014 2015

% % % % % % % % %

consum urban 22 12,39 9,19 8,98 9,54 8,11 9,19 6,75 7,19

termo şi nuclear 30

13,30 10,68 12,90 13,20 12,34 10,68 11,01 11,55

energie hidro 21,56 27,13 44,36 41,76 47,99 27,13 52,43 48,55

irigaţii 0,8

0,13 0,20 0,14 0,17 0,15 0,20 0,09 0,15

acvacultură 0,00 0,21 0,05 0,05 0,05 0,21 0,05 0,06

ape din subteran 8,61 6,35 4,99 5,27 4,79 6,35 4,19 4,64

primirea apelor uzate

16,82 13,44 11,60 10,83 10,35 13,44 9,59 10,22

contribuţie potenţial baraje 0,28 0,47 0,28 0,28 0,18 0,47 0,19 0,18

exploatare agregate minerale 18 13,22 7,78 6,03 5,76 4,03 7,78 3,53 4,04

servicii specifice de gospodărire a apei

5,2

5,69 3,02 2,70 3,07 3,02 3,02 2,66 2,84

alte activităţi (notificări, avize, autorizaţii, penalităţi)

7

8,00 21,53 7,97 10,06 8,98 21,53 9,51 10,59

Monitoring 17

Total 100

100 100 100 100 100 100 100 100

Surse: date A.N.A.R., calcule C.C..

7. Nu s-a ţinut cont de principiul „poluatorul plăteşte” care stă la baza construirii contribuţiei pentru gestionarea resursei de apă; nici contribuţia pentru preluarea apelor uzate în apele de suprafaţă şi nici penalităţile pentru depăşirea concentraţiilor maxim admise nu au suferit vreo corecţie; Tabelul nr. 5.2. arată că ponderea încasărilor din primirea apelor uzate a scăzut de la 16,8% în 2009 la 10,2% în 2015;

8. Dintre cele 3 mecanisme ce stau la baza analizei economice, a fost activat doar cel de recuperarea a costurilor pentru gestionarea durabilă a resurselor de apă, ce generează contribuţia pentru utilizarea resursei de apă. Celelalte două (mecanismul recuperării costurilor pentru protecţia mediului – ce cuprinde servicii de colectare şi epurare a apelor uzate şi mecanismul recuperării costurilor pentru serviciile comunitare de utilităţi publice) nu au fost activate.

9. În timp ce contribuţia pentru apa utilizată pentru energie creşte de peste 4 ori la hidro şi de peste 6 ori la nuclear, cea pentru acvacultură scade de peste 6 ori la apa din surse de suprafaţă şi de peste 5 ori la apa din subteran, ceea ce însemnă o reducere a costurilor cu 10-12% pentru o astfel de activitate. De asemenea, observăm că:

- se acordă un avantaj direct unei categorii de utilizatori de apă, prin intermediul resurselor de stat; în cazul de faţă, ANAR, care este o instituţie publică ce se finanţează din contribuţiile pentru utilizarea apei, micşorează contribuţia pentru o anumită categorie de întreprinderi iar prin aceasă măsură renunţă la o parte din încasările ce i se cuveneau şi care îi asigurau funcţionarea;

- această micşorare (apa din surse de suprafaţă a fost mai ieftină de 6,1 ori iar cea din subteran de peste 5,2 ori) a unei contribuţii aplicate direct de către o instituţie publică poate fi interpretată ca un transfer de resurse de stat;

- se creează un avantaj întreprinderilor din segmentul respectiv (acvacultură), care astfel obţin un beneficiu economic pe care nu l-ar fi putut obţine în condiţii normale de piaţă, şi anume în absenţa intervenţiei instituţiei publice cu rol de administrator al resursei;

92 NECONFIDENŢIAL

- măsura este selectivă, deoarece se aplică numai unui anumit grup de întreprinderi ce desfăşoară o anume activitate; de menţionat că până la emiterea H.G. nr. 1.202/2010, cele două activităţi (irigaţiile şi acvacultura) erau tratate împreună; prin prevederile HG1202/2010 acestea au fost tratate separat şi doar una din ele a primit acest avantaj.

10. În completarea concluziilor de la capitolul despre resursa de apă, această scădere a contribuţiei pentru apa utilizată pentru acvacultură, a încurajat utilizarea a unui volum din ce în ce mai mare de apă pentru această activitate; conform datelor din Balanţa de apă (Anexa 1), în România se utilizează de 3 ori mai multă apă pentru piscicultură decât pentru irigaţii iar această apă provine din râuri (25% din volumul sursei în 2015) şi foarte puţin din Dunăre (sub 2% din volumul sursei în 2015). Procentul din apa captată folosită la irigarea culturilor agricole (5,64% în 2015) se află mult sub media zonei continentale a Europei, care este de 14%;

5.6. Jurisprudenţa relevantă

5.6.1. Hotărârea din 11 septembrie 2014 a Curţii Europene de Justiţie pronunţată în Dosarul nr. C-525/12 (Comisia Europeană/ Republica Federală Germania)

În cursul lunii august 2006 Comisia Europeană a primit o plângere referitoare la interpretarea restrictivă de către Germania a art. 2 pct. 38 şi a art. 9 din Directiva-cadru privind apa (par. 9 din Hotărâre)107.

Un an mai târziu, pe 7 noiembrie 2007, Comisia Europeană a adresat Germaniei o scrisoare de punere în întârziere, prin care a semnalat faptul că legislaţia germană nu este conformă cu unele prevederi ale Directivei-cadru privind apa (par. 11 din Hotărâre); Germania a răspuns Comisiei Europene pe 6 martie 2008 şi pe 24 septembrie 2009 (par. 12 din Hotărâre).

Ulterior, Comisia a adresat Germaniei o nouă scrisoare de punere în întârziere pe 30 septembrie 2010, la care Germania a răspuns pe 18 noiembrie 2010, iar pe 27 iulie 2011 a transmis Comisiei un Regulament privind protecţia apelor de suprafaţă care a transpus art. 5 din Directiva-cadru privind apa (par. 13 din Hotărâre).

Pe 30 septembrie 2011, Comisia a trimis Germaniei un aviz motivat, la care Germania a replicat pe 31 ianuarie 2012, informând Comisia privind transpunerea în legislaţia germană a art. 2 pct. 38-39 şi a art. 9 din Directiva-cadru privind apa (par. 14-15 din Hotărâre).

Cu toate acestea, Comisia Europeană a considerat că Germania interpretează şi aplică în mod lacunar prevederile art. 9 din Directiva-cadru privind apa, motiv pentru care a promovat acţiunea care a format obiectul Dosarului nr. C-525/12 (par. 16 din Hotărâre). Pe 19 noiembrie 2012 Comisia Europeană a formulat o acţiune împotriva Germaniei la Curtea Europeană de Justiţie108.

Temeiul acţiunii promovate: Comisia Europeană a reclamat pretinsa neîndeplinire a obligaţiilor care îi reveneau Germaniei potrivit dispoziţiilor Directivei nr. 2000/60/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 23 octombrie 2000 de stabilire a unui cadru de politică comunitară în domeniul apei (Directiva-cadru privind apa) şi în special în temeiul art. 2 pct. 38 şi al art. 9, datorită excluderii anumitor servicii din sfera de aplicare a noţiunii de „servicii legate de utilizarea apei”109, inclusiv serviciile legate de utilizarea apei folosite pentru producerea de curent electric110.

Intervenţia unor State-terţe în favoarea Germaniei: în perioada 2-15 aprilie 2013 Curtea Europeană de Justiţie a admis cererile de intervenţie în favoarea pârâtei (Germania) formulate de: Austria, Suedia, Finlanda, Ungaria, Marea Britanie şi Danemarca (par. 17 din Hotărâre).

107 Hotărârea Curţii Europene de Justiţie (Camera a doua) din 11 septembrie 2014 pronunţată în Dosarul nr. C-525/12 (Comisia Europeană/ Republica Federală Germania); versiunea în limba română a acestui document oficial se găseşte pe site-ul instanţei comunitare, la adresa: http://curia.europa.eu/juris/document/document.jsf?text=&docid=157518&pageIndex=0&doclang=RO&mode=lst&dir=&occ=first&part=1&cid=676912 (accesată pe 18 august 2016). 108 A se vedea, în acest sens, Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, nr. C26/26.1.2013, p. 35. 109 A se vedea, în acest sens, Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, nr. C26/26.1.2013, p. 35. 110 A se vedea, în acest sens, Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, nr. C26/26.1.2013, p. 36.

93 NECONFIDENŢIAL

Poziţia Avocatului general Niilo Jääskinen: pe 22 mai 2014 au fost date publicităţii Concluziile Avocatului general Niilo Jääskinen privind cauza supusă judecăţii Curţii în Dosarul nr. C-525/12111, poziţia exprimată de magistratul comunitar fiind în sensul că acţiunea formulată de către Comisia Europeană nu este fondată (par. 98 din Concluzii)112, fiind totodată propuse: respingerea acţiunii ca inadmisibilă sau nefondatăşi obligarea reclamantei la plata cheltuielilor de judecată (par. 99 din Concluzii).

Soluţia pronunţată de instanţa comunitară: pe 11 septembrie 2014, Camera a doua a Curţii Europene de Justiţie a respins acţiunea Comisiei Europene, obligând reclamanta la plata cheltuielilor de judecată, această din urmă măsură fiind impusă inclusiv Statelor interveniente pentru susţinerea pârâtei: Danemarca, Ungaria, Austria, Finlanda, Suedia şi Marea Britanie.

Relevanţa Hotărârii din 11 septembrie 2014 a Curţii Europene de Justiţie în domeniul tarifării apei uzinate pentru producţia de energie electrică şi pentru irigaţii în România: analizând Hotărârea din 11 septembrie 2014 a Curţii Europene de Justiţie observăm că instanţa comunitară nu a dispus în mod explicit sau implicit excluderea apei uzinate pentru producţia de energie electrică şi pentru irigaţii din lista bunurilor taxabile de către Statele-membre ale Uniunii Europene. De asemenea, legislaţia Uniunii Europene actualmente în vigoare, jurisprudenţa instanţelor comunitare şi practica Comisiei Europene nu interzic în vreun fel tarifarea apei uzinate.

În concluzie, pretinsa incompatibilitate a reglementărilor interne ale României privind tarifarea apei uzinate pentru producţia de energie electrică şi pentru irigaţii cu normele Uniunii Europene este nefundamentată din punct de vedere juridic.

5.6.2. Dosarul nr. 1103/59/25.7.2014 al Curţii de Apel Timişoara

Pe 25 iulie 2014, S.C. SSM PREST S.R.L. din Timişoara, deţinătoare a unei microhidrocentrale (aflate în construcţie) cu căderea proiectată de 3-5 metri, a solicitat Curţii de Apel Timişoara anularea Hotărârii Guvernului nr. 1.202/2010 ca act administrativ cu caracter normativ113.

Procedura precontencioasă: sesizarea Curţii de Apel Timişoara cu judecarea dosarului de mai sus a fost precedată de două sesizări formulate de către reclamantă şi anume:

Sesizarea Consiliului Concurenţei: înainte de a formula respectiva acţiune în justiţie,

S.C. SSM PREST S.R.L. a sesizat în prelabil Consiliul Concurenței, de la care a primit adresele nr. 5.572/RG/3.5.2011 şi nr. 886/RG/5.3.2014, pe care ulterior le-a depus

în dosarul menţionat mai sus. La rândul său, Consiliul Concurenței a comunicat reclamantei

că în urma primirii mai multor semnale din piață a decis declanșarea unei investigații sectoriale, al cărei obiect este analiza aprofundată a problemei semnalate.

Sesizarea Comisiei Europene: înainte de a învesti Curtea de Apel Timişoara cu judecarea

acţiunii sale, S.C. SSM PREST S.R.L. a sesizat și Comisia Europeană, de la care a primit adresa nr. TAXUD C3 D (2014)_/15.5.2014, pe care a depus-o la dosarul instanţei române.

Motivarea acţiunii: în motivarea acţiunii sale, reclamanta a invocat printre altele încălcarea

art. 2 alin. (1) lit. b) și a art. 9 lit. b) din Legea concurenţei, datorită instituirii prin H.G. nr. 1202/ 2010 a unei discriminări între producătorii de hidroenergie. Dovedirea pretenţiilor formulate: pentru a proba justeţea acţiunii sale, reclamanta a arătat că utilizarea formulei de calcul pentru energia obţinută din uzinarea apei :

111 Prof. Erik GAWEL, Cost recovery for water services in the E.U. [(Intereconomics. Review of European Economic Policy, vol. 50, nr. 1/2015, p. 40-45), p. 41, nota de subsol nr. 10]. 112 Versiunea în limba română a acestui document oficial se găseşte pe site-ul Curţii Europene de Justiţie, la adresa: http://curia.europa.eu/juris/document/document.jsf?docid=152659&mode=lst&pageIndex=1&dir=&occ=first&part=1&text=&doclang=RO&cid=676912 (accesată pe 18 august 2016). 113 Fişa dosarului se găseşte la adresa: http://portal.just.ro/59/SitePages/Dosar.aspx?id_dosar=5900000000053146&id_inst=59 (accesată pe 19 august 2016), iar textul integral al Sentinţei se găseşte la adresa: http://legeaz.net/spete-contencios-curtea-de-apel-timisoara-2014/actiuni-impotriva-ordonantelor-guvernului-sentinta-10-12-2014-8l0 (accesată pe 19 august 2016).

94 NECONFIDENŢIAL

(volum x densitate x g x randament/3,6 MJ/kWh) conduce la tarifarea mai mică a deţinătorilor de hidrocentrale cu cădere mai mare de apă faţă de posesorii hidrocentralelor cu cădere mai mică de apă, la acelaşi volum de apă uzinată, ceea ce implică plata unei contribuţii pecuniare mai mari de către cei aflaţi în a doua categorie faţă de concurenţii care se găsesc în primul grup, acest rezultat fiind impus de pevederile H.G. nr. 1202/2010. Constatările instanţei privind existenţa unei discriminări în înţelesul Legii nr. 21/1996

În Sentința civilă nr. 353 din 10 decembrie 2014, Secția de contencios administrativ și

fiscal a Curţii de Apel Timişoara a constatat că „susținerile reclamantei referitoare la posibilitatea ca

dispozițiile menționate din actul administrativ normativ atacat să aibă ca efect generarea unor costuri de producție

supradimensionate, care să excludă posibilitatea obținerii de profit de către producătorii de energie electrică prin

hidrocentrale cu cădere mică de apă, se verifică în speță.”

De asemenea, instanța a constatat că „prevederile [H.G. nr. 1202/2010] au un caracter indirect

discriminatoriu și sunt de natură să influențeze în mod indirect concurența pe piața de profil, în sensul art. 2 alin. 1 lit. b din Legea nr. 21/1996.”

În final, instanța a reținut „susținerile reclamantei potrivit cărora dispozițiile atacate din H.G. nr.

1202/2010 sunt de natură să stabilească în mod indirect condiții discriminatorii pentru activitatea agenților

economici pe piața de profil, contravenind astfel Legii concurenței nr. 21/1996.” Apărarea: în apărarea sa, Guvernul României a invocat faptul că a adoptat Hotărârea

nr. 1202/2010 pentru punerea în aplicare a dispoziţiilor Legii apelor nr. 107/1996, coroborate cu prevederile Directivei-cadru privind apa din 2000, şi mai ales pentru a da curs obligaţiei de a asigura recuperarea costurilor efectuate de către (ANAR) cu ocazia prestării serviciilor sale.

Insuficienta dovedire a acţiunii reclamantei: pentru a putea ajunge la soluţia respingerii acţiunii reclamantei S.C. SSM PREST S.R.L., Curtea de Apel Timişoara a considerat că prevederile discriminatorii ale H.G. nr. 1.202/2010 intră sub imperiul art. 2 din Legea concurenţei, care permite Guvernului ca, în situaţia în care trebuie să ocrotească un interes public major, poate să ia anumite măsuri care contravin mediului concurenţial normal.

De asemenea, Curtea de Apel Timişoara a arătat că „nu pot fi reținute în speță suficiente

elemente pentru a se conchide că măsura de actualizare prin HG nr. 1202/2010 a cuantumului contribuției specifice de gospodărire a resurselor de apă pentru producătorii de energie electrică în hidrocentrale ar fi nelegală, în

sensul că ar fi excesivă, disproporționată, inutilă ori posibil de evitat prin adoptarea unor măsuri echivalente care

însă să nu introducă o distorsiune în cadrul concurenței dintre agenții economici care operează pe piața de profil.”

Soluţia pronunţată de instanţă: prin Sentința civilă nr. 353 din 10 decembrie 2014

Secția de contencios administrativ și fiscal a Curţii de Apel Timişoara a respins ca nefondată acţiunea formulată de S.C. SSM PREST S.R.L. din Timişoara pentru anularea Hotărârii Guvernului nr. 1202 din 2 decembrie 2010114; soluţia pronunţată de Curtea de Apel Timişoara a rămas definitivă şi irevocabilă.

Relevanţa Sentinței civile nr. 353 din 10 decembrie 2014 pentru domeniul

concurenţei: din punct de vedere juridic, Sentința civilă nr. 353 din 10 decembrie 2014 are autoritate de lucru judecat exclusiv pentru părţile din litigiul descris mai sus, ceea ce înseamnă că un dosar cu acelaşi obiect şi aceleaşi părţi nu mai poate fi supus judecăţii unei instanţe româneşti.

Reţinem că instanţa nu a dezvoltat concluziile de pe urma constatărilor privind discriminarea indirectă a producătorilor de hidroenergie care exploatează agregate aflate pe firul apei faţă de întreprinderile care deţin hidrocentrale cu cădere mai mare de apă, iar respectivele constatări sunt relevante pentru analiza modului de tarifare a apei uzinate, putând fi utilizate ca argumente pentru susţinerea propunerii referitoare la schimbarea formulei de calcul al contribuţiei datorate de utilizatorii de apă, cu atât mai mult cu cât Curtea de Apel Timişoara a subliniat faptul că simpla invocare a principiului recuperării costurilor nu este suficientă

114 Textul integral al Sentinţei se găseşte la adresa: http://legeaz.net/spete-contencios-curtea-de-apel-timisoara-2014/actiuni-impotriva-ordonantelor-guvernului-sentinta-10-12-2014-8l0 (accesată pe 19 august 2016).

95 NECONFIDENŢIAL

pentru justificarea apărării unui interes public major, care ar putea implica majorarea contribuţiei pentru apa uzinată. 5.6.3. Decizia Î.C.C.J. nr. 7.394 din 21 noiembrie 2013

Prin această hotărâre judecătorească s-a stabilit că <<… avizul la care se referă O.U.G. nr. 36/2001 priveşte “preţuri şi tarife reglementate”, după cum se indică în chiar titlul actului normativ, iar nu “contribuţii”.>>

Această decizie a fost generată de confuzia creată de denumirea de contribuţie, care nu

este explicată, ca termen economic sau juridic în niciunul din actele normative ce fac referire la

aceasta. O.U.G. nr. 36/2001 prevede în continuare că preţul aplicat la apa brută face obiectul

analizei Direcţiei de preţuri reglementate din cadrul M.F.P.( actuala Direcţie generală de ajutor de

stat), care a preluat această activitate specifică odată cu fuziunea Oficiului Concurenţei cu

Consiliul Concurenţei.

Concluzii:

- contribuţia specifică de gestionare a resursei de apă reprezintă suma pe care utilizatorul de apă o plăteşte administratorului resursei care, conform atribuţiilor, i-a acordat dreptul de a o folosi;

- denumirea de contribuţie a fost introdusă prin prevederile OUG 73/2005 şi se referă la mai multe tipuri: contribuţie pentru utilizarea resursei de apă, contribuţie pentru primire ape uzate, contribuţie pentru exploatarea de nisipuri şi pietrişuri, etc.

- deşi exprimă valoarea serviciilor pe care administratorul resursei le efectuează pentru a permite accesul utilizatorului să o folosească, exprimarea este în lei/1000 mc apă brută utilizată, ca şi în cazul unei mărfi;

- prin această contribuţie (care este asemănătoare unei taxe) se încearcă recuperarea cheltuielilor pe care administratorul resursei le-a făcut pentru activitatea de gestionare a resurselor de apă. Din acest punct de vedere putem spune că are o funcţie specifică-aceea de recuperare a costurilor de utilizare a apei şi una generală-aceea de a finanţa activitatea curentă a ANAR, alături de sumele încasate din plăţi şi din penalităţi;

- contribuţia pentru gestionarea resurselor de apă are o componentă cantitativă (ce are la bază principiul repuperării costurilor, principiul beneficciarul plăteşte, accesul egal la resursă şi folosirea raţională a resursei de apă), şi o componentă calitativă (ce are la bază principiul precauţiei şi prevenţiei, principiul recuperării costurilor şi principiul poluatorul plăteşte).

- fundamentarea acesteia se va face pe baza unei analize economice detaliate (conform OUG 3/2010), realizată pentru fiecare bazin hidrografic şi la fiecare corectare a nivelului contribuţiilor; în realitate, aceste analize care să susţină majorarea preţurilor pentru apa brută şi care ar fi trebuit depuse odată cu nota de fundamentare, nu au existat;

- relaţia dintre administratorul resursei de apă (ANAR) şi utilizatorul de apă este stabilită printr-un abonament cadru ce are rol de contract şi a cărui formă este stabilită prin act normativ (Ordin de ministru). Acest abonament cadru stă la baza funcţionării mecanismului specific de gestioanre a resursei de apă; în acest document nu există referire la calitatea apei pusă la dispoziţia utilizatorilor;

- în cazul modificării nivelului contribuţiei , Notificarea, împreună cu confirmarea de primire, ţin loc de act adiţional la abonamentul în curs şi fac dovada acceptării noii contribuţii

96 NECONFIDENŢIAL

specifice115 de către beneficiar. La rândul său, beneficiarul se obligă să accepte aplicarea contribuţiilor legal modificate, de la data fixată, prin actul normativ de modificare;

- modificarea majoră a contribuţiei pentru gestionarea resursei de apă, aşa cum a fost prevăzută prin HG1202/2010 a condus la costuri mari cu apa înregistrate de producătorii de energie electrică şi la discriminări între aceştia prin aplicarea de preţuri foarte diferite pentru apa din aceeaşi sursă utilizată pentru realizarea aceluiaşi produs;

- ca reacţie la nivelul prea mare al contribuţiei pentru gestionarea resurselor de apă pentru energie, producătorii au reacţionat printr-o propunere de modificare a HG 1202/2010 şi prin interpelări în Parlament; de asemenea au fost înaintate acţiuni în instanţă prin care a fost atacată HG1202/2010;

- în plan economic, majorarea contribuţiei prin HG12020/2010 a dus la dublarea veniturilor totale ale ANAR şi deplasarea, în proporţie de 70% a sarcinii constituirii acestor venituri doar din contribuţia plătită de producătorii de energie şi de operatorii de apă-canal;

115 Ordinul MM nr. 1.028/28.7.2009.

97 NECONFIDENŢIAL

Capitolul 6. Impactul contribuţiei pentru gestionarea resurselor de apă

asupra sectoarelor economice analizate

6.1. Efectele aplicării H.G. nr. 1.202/2010 asupra costurilor de producţie ale Hidroelectrica

Capacităţile de producţie energie electrică deţinute de Hidroelectrica sunt:

centrale hidroelectrice (CHE) cu puteri instalate peste 10MW, amplasate pe firul apei sau pe acumulări cu baraj şi

microhidrocentrale (mHC), cu puteri instalate sub 10 MW, amplasate de obicei pe firul apei.

Din datele de producţie puse la dispoziţie de Hidroelectrica, pentru centralele hidroelectrice

cu putere instalată mai mare de 10 MW rezultă următoarea situaţie a costului cu apa în anul 2015: Tabelul nr. 6.1. Costul apei uzinate pentru fiecare sucursală Hidroelectrica (2015)

Sucursala nr.

centrale CHE

Putere instalată (MW)

Producţie 2015 (MWh)

Volum apă plătit în 2015 (mii mc)

Valoare apă plătită în 2015 (lei)

Cost mediu cu apa lei/MWh

Bistriţa 21 676 1.556.784 33.693.781 37.063.159 confidential

Cluj 13 533 843.582,81 3.565.074 3.921.582 confidential

Curtea de Argeş 38 728 1.284.045 883.973 9.723.420 confidential

Haţeg 16 696 889.771 6.218.381 6.840.219 confidential

Porţile de Fier 8 1.658 7.026.986 156.546.970 172.201.667 confidential

Râmnicu Vâlcea 23 1.522 3.655.772 75.656.966 83.222.663 confidential

Sebeş 23 458 762.625 11.240.182 12.364.200 confidential

Total Hidroelectrica 130 6.270 16.019.565 287.805.327 325.336.910 confidential

CHE cu baraj (A) 63 3.395 5.844.687 41.344.470 44.910.201 confidential

CHE pe firul apei (FA)

67 2.875 10.174.878 254.112.008 280.091.925 confidential

Surse: date A.N.A.R., Hidroelectrica, calcule C.C..

Din calculele efectuate pe baza datelor puse la dispoziţie de Hidroelectrica (producţia de energie pe fiecare capacitate de producţie) şi de ANAR (volumul de apă uzinată facturat şi sumele plătite) rezultă următoarele:

- grupul centralelor cu baraj de acumulare cumulează o putere instalată de 3.395MW (54% din total) şi a acoperit la nivelul anului 2015 aprox. 36,5% din producţia de energie electrică obţinută de Hidroelectrica în centralele hidroelectrice;

- în 2015, pentru fiecare MWh produs în acest tip de centrale, s-a plătit un volum de 7,07 mii mc apă uzinată, ceea ce conduce la un cost mediu cu apa uzinată de 7,68 lei per MWh produs;

- centralele electrice amplasate pe firul apei (în număr de 67), acoperă 46% din puterea instalată şi 63,5% din producţia de energie electrică realizată la nivelul anului 2015;

- pentru fiecare MWh produs de centralele amplasate pe firul apei, s-au plătit în 2015 aprox. 25 mii mc apă uzinată, condeucând la un cost mediu cu apa de 27,53 lei per MWh produs;

Din informaţiile primite reiese faptul că pentru producerea unui MWh energie hidro, consumul de apă uzinată este influenţat, printre altele, de:

_ modul de amplasare a centralei electrice (cu acumulare sau pe firul apei;

_ mărimea centralei (puterea instalată);

98 NECONFIDENŢIAL

_ poziţionarea pe cursul râului (mai aproape de izvoare sau mai aproape de vărsare ).

Pentru a calcula câtă apă se uzinează şi se plăteşte pentru obţinerea energiei electrice în centralele Hidroelectrica şi cum este influenţat acest cost de tipul centralei, de mărimea acesteia, de poziţionarea faţă de cursul apei, am agregat date ce cuprind puterea instalată, producţia realizată, volumul de apă plătit şi suma facturată.

Datele sunt anuale, pentru perioada 2005-2015, şi se referă la date de producţie puse la dispoziţie de Hidroelectrica şi date referitoare la sume şi volume puse la dispoziţie de ANAR. Am poziţionat apoi centralele, în ordinea amplasării, pe fiecare curs de apă şi am comparat costul cu apa înregistrat pentru producerea unui MWh în fiecare din următoarele cazuri: centrale amplasate pe firul apei; centrale cu baraj; centrale amplasate în cascadă;

Am marcat cu dungă albastră poziţiile unde Hidroelectrica înregistrează producţie de energie dar în datele transmise Consiliului Concurenţei de către ANAR nu am identificat date corespondente care să ateste volumul de apă utilizat şi suma facturată pentru apa utilizată de aceste capacităţi de producţie.

Tabelul nr. 6.2. Producţia de energie realizată în centralele hidroelectrice cu putere instalată mai mare de 4 MW, volumul de apă uzinată şi sumele plătite

în perioada 2005-2015

99 NECONFIDENŢIAL

Confidenţial

Confidenţial

Confidenţial

Confidenţial

Confidenţial

Confidenţial

Confidenţial

100 NECONFIDENŢIAL

Confidenţial

Confidenţial

Confidenţial

Confidenţial

Confidenţial

Confidenţial

Confidenţial

Confidenţial

Confidenţial

Confidenţial

101 NECONFIDENŢIAL

În urma prelucrării datelor din Tabelul nr. 6.2. am observat cum diferă consumul de apă uzinată realizat de o centrală hidroelectrică în funcţie de poziţionarea sa pe cursul apei şi faţă de cursul apei, în funcţie de mărime sau de tipul constructiv.

Spre exemplu, pe cursul Oltului sunt amplasate 29 de centrale hidroelectrice, după cum urmează:

i. primele 3, amplasate pe Lotru, sunt cu acumulare şi baraj, având o putere instalată de 643 MW; pentru fiecare MWh obţinut în aceste centrale se uzinează 1,43 mii m.c. de apă care aduc un cost mediu cu apa de 1,57 lei/MWh;

ii. pe Oltul superior sunt amplasate, pe firul apei, alte 6 centrale însumând 96,8 MW putere instalată; pentru acestea consumul de apă uzinată per MWh este de 44,66 mii m.c. apă iar costul mediu al acesteia este de 49,12 lei/MWh;

iii. pe Oltul mijlociu sunt ampalsate 12 centrale pe firul apei, cu o putere instalată total de 500 MW; pentru fiecare MWh obţinut de acestea se uzinează 29,14 mii m.c. apă care aduc un cost mediu cu apa de 32,06 lei/MWh.

iv. următorul grup de 8 centrale, amplasate pe Oltul inferior sunt tot pe firul apei şi însumează 379 MW putere instalată; pentru un MWh obţinut aici se uzinează 30,5 mii m.c. apă care aduc un cost mediu de 33,54 lei.

Aceste elemente de calcul, alăturate caracteristicilor legate de tipul construcţiei sau al amplasării, pot explica în parte de ce sunt aşa de mari diferenţele de cost pentru obţinerea unui MWh în diferite zone, pe cursul aceluiaşi râu.

confidential

La Complexul energetic Porţile de Fier sunt 3 centrale amplasate pe firul apei (run of river), cu o putere instalată ce acoperă 23,4% din totalul Hidroelectrica, producţia acestora reprezentând peste 44% din producţia totală (date aferente anului 2015). Pentru fiecare MWh produs aici în 2015 s-au plătit 23,39 mii m.c. apă uzinată ceea ce a generat un cost mediu cu apa de 25,73 lei/MWh.

La SH Bistriţa, din cele 21 de centrale amplasate pe Bistriţa, Siret şi Uz, 7 sunt pe firul apei, însumând 101 MW putere instalată; pentru acestea s-au plătit 23,73 mii mc de apă uzinată pentru fiecare MWh produs, cu un cost mediu cu apa de 26,1 lei/MWh; celelalte 13 centrale cu

102 NECONFIDENŢIAL

9.7%

8.1%

5.4%

5.7%

44.1%

22.1%

4.9% BISTRIŢA

CURTEA DE ARGEŞ

CLUJ

HAŢEG

PORŢILE DE FIER

RÂMNICU VÂLCEA

acumulare, având o putere instalată de 575 MW, au utilizat 21,69 mii mc apă uzinată pentru fiecare MWh produs, acestea aducând un cost mediu cu apa de 23,86 lei/MWh.

La SH Curtea de Arges pentru cele 20 de centrale electrice cu acumulare, cu putere instalată totală de 515,66 MW, s-au plătit, pentru fiecare MWh produs in 2015, o cantitate de 7,58 mii mc de apă uzinată, cu un cost mediu cu apa de 8,34 lei; pentru centralele amplasate pe firul apei, ce însumează o putere instalată de 76,14 MW s-au plătit 1,8 mii mc apă uzinată per MWh cu un cost mediu cu apa de 1,98 lei/ MWh.

În cazul SH Haţeg, cele 8 centrale cu acumulare, cu o putere instalată de 582,9 MW, au utilizat în 2015, pentru un MWh un volum de 3,71 mii m.c. apă uzinată, cu un cost mediu cu apa de 4,08 lei /MWh; restul de 8 centrale electrice amplasate pe firul apei, cu o putere instalată de 112,6 MW, au utilizat 22,65 mc apă uzinată pentru fiecare MWh, cu un cost mediu cu apa de 24,92 lei/MWh.

În cadrul aceleiaşi sucursale (Haţeg), pe Râul Mare-Strei, amplasarea în cascadă a mai multor grupe de centrale (fie cu acumulare sau pe firul apei) duce la consumuri diferite de apă uzinată per MWh produs. De asemenea, din datele din Tabelul nr.6.3, se observă că acest consum creşte cu cât puterea instalată este mai mică şi poziţionarea centralei este mai spre vărsarea râului. Grupurile de centrale pentru care s-a făcut analiza din tabel sunt ampalsate în cascadă, grupate (aşa cum este menţionat în coloana 2 a tabelului) iar calculele sunt pentru producţia anului 2015.

Tabelul nr. 6.3. SH Haţeg, consumul de apă uzinată (mii mc/MWh, 2015) şi costul cu apa uzinată, centrale amplasate în cascadă, pe Râul Mare

Curs de apă

Tip centrală A- acumulare; FA- firul apei

Putere instalată (MW)

Apă uzinată plătită Mii mc/MWh

Cost cu apa uzinată Lei/MWh

Râul Mare 1A, 1FA 349 1,68 1,85

Râul Mare 1A, 3FA 59,2 22,7 24,96

Râul Mare 1A, 2FA 47,7 20,86 22,95

Râul Mare 1A, 1FA 27,4 27,2 29,92

Strei 1A, 1FA 24,22 32,05 35,25

Surse: date ANAR, Hidroelectrica, calcule C.C..

Graficul nr. 6.1. Producţia de energie electrică pe succursale (2015)

Concluzii:

- costul cu apa uzinată pentru producerea energiei electrice este puternic influenţat de poziţia centralelor faţă de sursa de apă, centralele amplasate pe firul apei utilizează în medie de 3 ori mai multă apă uzinată decât cele cu acumulare;

- deoarece peste 40% din energie este produsă la Porţile de Fier, care deţine doar centrale amplasate pe firul apei,

apare şi o presiune mare pe costul de producţie a energiei datorată costului generat de apa uzinată (23,39 mii mc apă /MWh la Porţile de Fier, 24,97 mii mc/MWh obţinut în medie în cele 67 de centrale pe firul apei);

103 NECONFIDENŢIAL

- consumul de apă uzinată este influenţat atât de poziţia pe cursul râului (mai aproape de izvoare sau de vărsare) precum şi de modul de grupare (amplasarea în cascadă sau negrupate).

Microhidrocentralele: sunt centrale mici, amplasate de obicei pe firul apei, cu puteri instalate sub 10 MW iar Hidroelectrica mai are în exploatare 84 de astfel de capacităţi. Numărul acestora a fost redus de la 182 centrale cu o putere instalată de 160,1 MW (în 2003) la 84 de centrale cu o putere instalată de 81,7 MW (în iulie 2016). Acestea sunt ampalsate diferit, funcţie de condiţiile de mediu. Cele mai multe au fost scoase din funcţiune sau vândute din cadrul SH Bistriţa, care a avut 44 microhidrocentrale şi mai are în exploatare 13, sau SH Curtea de Argeş unde din 37 mai sunt în exploatare 8.

Tabelul nr. 6.4. Consumul de apă uzinată realizat în microhidrocentrale aparţinând Hidrolelectrica (2015) Nr.

centrale Pi (KW)

Prod. energie 2015 (MWh)

Consum mediu apă uzinată (mii mc/MWh)

Cost mediu cu apă uzinată (lei/MWh)

SH Bistriţa 13 12.957 11.115 30,49 33,54

SH Cluj 6 5.463 7.611 60,26 66,28

UHE Oradea 6 8.463 9.820 7,22 na

SH Curtea de Argeş 8 7.280 14.932 8,8 9,76

UHE Buzău 8 5.700 1.592 26,86 29,56

SH Haţeg 10 4.877 5.857 7,55 8,34

UHE Caransebeş 6 6.125 9.607 14,95 16,45

UHE Târgu Jiu 3 3.366 9.853 32,87 36,14

SH Râmnicu Vâlcea 3 3.800 3.744 3,6 4,01

SH Sebeş 2 248 1.483 1,36 na

UHE Sibiu 19 23.137 33.260 11,43 12,27

Total Hidroelectrica 84 81.696 108.824 17,91 Surse: date ANAR, Hidroelectrica, calcule C.C..

Producţia de energie a acestor capacităţi mici reprezintă sub 1% din producţia realizată de

Hidroelectrica în 2015 iar pentru 1 MWh realizat în acest sistem s-au utilizat, în medie, 17,91 mc apă uzinată cu un cost mediu cu apa de aprox. 20,77lei /MWh (în acest cost este inclusă contribuţia pentru apa uzinată şi contribuţia pentru căderea de apă).

În concluzie, pentru acest segment putem presupune că unul din motivele ce au condus la decizia de a renunţa la 98 de capacităţi de producţie a fost nivelul contribuţiei pentru apa uzinată. În Tabelul nr. 6.5 sunt prezentate microhidrocentarlele deţinute de Hidroelectrica între anii 2003-2015, grupate pe sucursale. Pentru fiecare capacitate de producţie au fost menţionate date anuale privind producţia de energie, volumul de apă uzinată facturat, valoarea acestuia şi, unde a fost cazul, sumele plătite către ANAR pentru închirierea căderilor de apă.

Am marcat cu bandă verde capacităţile de producţie pe care Hidroelectrica le-a înstrăinat iar cu bandă albastră, capacităţile de producţie unde Hidroelectrica înregistrează producţie, dar pentru care, în evidenţele ANAR, nu se regăsesc nici volume de apă facturate şi nici sume plătite. Pe baza acestor date am calculat, pentru microhidrocentralele din fiecare sucursală, cât a costat apa uzinată pentru produccerea uni MWh energie electrică.

Tabelul nr. 6.5. Producţia de energie electrică realizată de microhidrocentralele aparţinând Hidroelectrica, consumul de apă uzinată şi sumele plătite

în perioada 2003-2015

104 NECONFIDENŢIAL

Confidenţial

Confidenţial

Confidenţial

Confidenţial

Confidenţial

Confidenţial

Confidenţial

Confidenţial

Confidenţial

105 NECONFIDENŢIAL

Confidenţial

Confidenţial

Confidenţial

Confidenţial

Confidenţial

Confidenţial

Confidenţial

Confidenţial

Confidenţial

106 NECONFIDENŢIAL

Confidenţial

Confidenţial

Confidenţial

Confidenţial

Confidenţial Confidenţial

Confidenţial

Confidenţial

Confidenţial

107 NECONFIDENŢIAL

Pentru întreaga activitate de producţie energie a Hidroelectrica au fost analizate, pe baza datelor anuale, costurile de producţie, urmărind impactul costurilor cu apa uzinată în costurile totale, înainte şi după intrarea în vigoare a H.G. nr. 1202/2010 şi a celorlalte acte normative ce au statuat modificări ale contribuţiei.

Tabelul nr. 6.6. Costurile de producţie ale Hidroelectrica în perioada 2004-2015 (lei/MWh)

2004 2006 2009 2010 2011 2012 2013 2014 2015

CTM

CFM

Confidenţial Confidenţial

Confidenţial

CVM Confiden

ţial

CVM_altele Confidenţi

al Confidenţial Confidenţial Confidenţial

CVM_apa

CTM= costul total mediu; CFM= costul fix mediu; CVM= costul variabil mediu. P= preţul mediu anual; P_reg= preţul

mediu anual obţinut pe piaţa reglementată; P_liber= preţul mediu anual obţinut pe piaţa liberă; P_echi= preţul mediu anual

obţinut pe piaţa de echilibrare.

Structura costurilor (%) 2004 2006 2009 2010 2011 2012 2013 2014 2015

CF Confidenţial

CV Confidenţial

CV_altele

CV_apa

Confidenţial

Producţia (GWh) Confide

nţial

Structura vânzărilor de energie

(%)

en. el. vândută pe piaţa reglementată %

Confidenţial

en. el. vândută pe piaţa liberă %

en. el. vândută pe piaţa de echilibrare%

Confidenţial

Preţ mediu annual (P)

Preţ _reg Confidenţial

P_liber

P_echi Confidenţial

Din datele din Tabelul 6.6 observăm că majorarea de preţ pentru apa utilizată

la producţia de energie din decembrie 2010 a afectat pe mai mulţi ani rezultatele economice ale

celui mai mare utilizator de apă din România. Teoria economică subliniază că un operator

economic activează pe termen scurt doar dacă preţul P>CVM; pe termen lung, însă,

activează dacă P>CTM.

108 NECONFIDENŢIAL

Graficul nr. 6.2. Costurile de producţie înregistrate de Hidroelectrica faţă de preţurile

medii anuale la care a vândut energie în perioada 2004-2015

Confidenţial

Graficul nr. 6.3. Ponderea costurilor cu apa uzinată, Hidroelectrica, 2004-2015

3.2% 5.0% 4.5% 6.5%

16.1% 13.2%17.1% 19.5% 18.6%

2.3% 0.3% 0.3%0.2%

0.2%0.2%

0.2%0.2% 0.4%

94.4% 94.7% 95.2% 93.3%

83.7% 86.6%82.7% 80.3% 81.0%

0.10

0.20 0.25 0.26

1.10 1.10 1.10 1.10 1.10

0

0.2

0.4

0.6

0.8

1

1.2

0%

10%

20%

30%

40%

50%

60%

70%

80%

90%

100%

2004 2006 2009 2010 2011 2012 2013 2014 2015

RO

N/1

00

0M

C

Costuri variabile (apa) Costuri variabile (altele) Costuri fixe Tarif apa (axa din dreapta)

Hidroelectrica este un producător strategic care nu poate opri producţia oricând şi

oricum; compania are obligaţia să livreze o mare parte din producţie (aprox. 30%) în coşul

energetic la un preţ reglementat (cantitatea şi preţul sunt stabilite de ANRE). Se observă din

tabelul nr.6.6. şi din graficul nr.6.2 că pentru 2009-2013 preţul reglementat nu a acoperit costurile

iar această creştere a preţului la apa uzinată a mărit pierderile.

109 NECONFIDENŢIAL

O.U.G. nr. 1202/2010 a fost emisă la 10 decembrie şi a intrat în vigoare în aceeaşi zi (fiind publicată în Monitorul Oficial nr. 826/10 decembrie 2010). La acea dată, ANRE stabilise deja preţurile reglementate pentru anul următor (2011), iar Hidroelectrica încheiase deja contracte pentru 2011 pentru restul de producţie disponibilă pentru piaţa liberă. Ca să respecte preţul stabilit de ANRE şi contractele încheiate, Hidroelectrica a înregistrat pierderi, (a se vedea graficul nr.6.2) cauzate şi de costurilre mult mai mari cu apa uzinată ( vezi grafic nr.6.3). Mai mult decât atât, nici în anul următor (2012), ANRE nu a recunoscut în preţul reglementat creşterea costurilor cu apa uzinată şi a stabilit un preţ regelementat mai mic decât în 2011, ajungându-se ca preţul reglementat să fie doar 43,2% din costul total mediu; anul 2012 a fost anul în care s-au înregistrat cele mai mari pierderi, costul mediu cu apa uzinată fiind de 13,2% din costul total mediu.

Analiza pentru fiecare sucursală a Hidroelectrica privind impactul costului cu apa uzinată în preţul energiei vândute pe piaţa reglementată, pe piaţa liberă şi pe piaţa de echilibrare, este prezentată în secţiunea 6.5 a acestui capitol.

6.2. Efectele aplicării H.G. nr. 1.202/2010 asupra costurilor de producţie ale Nuclearelectrica

În timp ce Hidroelectrica plăteşte doar către ANAR volumul de apă utilizată, stabilit prin

contorizare, Nuclearelectrica plăteşte mai multe volume de apă către mai mulţi beneficiari, pentru

acelaşi MWh de energie produsă şi anume:

- volumul de apă de răcire, stabilită prin contorizare, este plătit către ANAR la preţul stabilit

prin HG 1202/2010; acest preţ a urcat de la 4,47 lei/1000 mc la 24 lei/1000 mc;

- aprox. 92-95% din acelaşi volum de apă este plătit şi către Administraţia Canalelor

Navigabile Constanţa, la un preţ de aprox. 10 ori mai mic ;

- sumele ce constituie primirea de ape uzate în ape de suprafaţă sunt plătite către

Administraţia Bazinală Dobrogea Litoral şi provin din diferenţa de temperatură a apei la

evacuare faţă de punctul de captare la care se adaugă, dacă este cazul, sumele pentru

depăşirea indicatorilor chimici monitorizţi.

Totalul sumelor plătite şi procentul în care acestea sunt destinate fiecărui furnizor sunt

prezentate în tabelul de mai jos.

Tabelul nr. 6.7. Sumele plătite de Nuclerelectrica pentru apa uzinată în perioada 2010-2015

2010 2011 2012 2013 2014 2015

mii lei total 24.611.836 69.947.901 67.112.877 70.825.859 70.198.659 71.875.634

ANAR 56% 84% 84% 84% 83% 83%

A. Dobrogea Litoral 40% 15% 15% 15% 16% 16%

Canale Navigabile Constanţa 4% 1% 1% 1% 1% 1%

Aceste sume au crescut de 2,84 ori în anul următor corectării contribuţiei pentru apă

(anul 2011) şi au ajuns la o creştere de 2,92 ori în 2015 faţă de 2010.

110 NECONFIDENŢIAL

Tabelul nr. 6.8. Costurile de producţie ale Nuclearelectrica, pe categorii (lei/MWh)

2000 2001 2002 2003 2004 2005 2006 2007 2008 2009 2010 2011 2012 2013 2014 2015

CTM

CFM confidenţi

al

CVM

CVM_apa

CVM_altele confidenţi

al

CFM_operaţionale

confidenţial

CFM_financia re

confidenţial

confidenţial

CTM= costuri totale medii; CVM= costuri variabile medii; CFM= costuri fixe medii % în total costuri

2000 2001 2002 2003 2004 2005 2006 2007 2008 2009 2010 2011 2012 2013 2014 2015

CF confidenţi

al

CF_op confidenţi

al

CF_fin confidenţi

al

CV confidenţi

al

CV_apa confidenţi

al

CV_altele confidenţi

al

en. el. pe piaţa reg(%)

confidenţial

P

confidenţial

P_reg

confidenţial

P_liber

confidenţial

P_echi

confidenţial

P_reg= preţ mediu anual obţinut pe piaţa reglementată; P_liber= preţ mediu anual obţinut pe piaţa liberă; P_echi= preţ mediu anual obţinut pe piaţa de echilibrare % Q reg= cota din producţie vândută pe piaţa reglementată

2000 2001 2002 2003 2004 2005 2006 2007 2008 2009 2010 2011 2012 2013 2014 2015

Tarif apa lei/1000 mc

2,80 0,10 3,50 3,50 3,50 3,50 4,07 4,38 4,47 24 24 24 24 24

Ponderea costurilor cu apa în total costuri a crescut de la 1,4% în 2010 la 3,9% în 2011, atingând nivelul de 4% în 2013 şi 2015.

111 NECONFIDENŢIAL

Graficul nr. 6.4. Costurile de producţie înregistrate de Nuclearelectrica şi preţurile medii

anuale la care a vândut energie electrică în perioada 2000-2015

Confidenţial

Observăm din graficul de mai sus că între anii 2009 şi 2013 preţul mediu obţinut pe piaţa

reglementată nu a acoperit costul total mediu (vezi Tabel nr.6.8). După anul 2012, procentul din

producţia de energie electrică care a fost vândut pe piaţa reglementată a scăzut de la 71% la 21% în

2015, ceea ce a ajutat la reducerea pierderilor pe acest segment.

Graficul nr. 6.5. Ponderea costului apei uzinate în totalul costurilor de producţie ale

Nuclearelectrica

4% 4% 7% 8% 7% 11%

8% 9% 10%

12%

12%

14%

14%

14%

15%

15%

96%

96%

93%

92%

93%

89%

92%

91%

90%

88%

88%

86%

86%

86%

85%

85%

0.2%

0.4%

0.5%

0.6%

0.4%

0.8%

0.9%

1.3%

1.5%

1.5%

1.4%

3.9%

3.7%

4.0%

3.9%

4.0%

0

5

10

15

20

25

30

0%

10%

20%

30%

40%

50%

60%

70%

80%

90%

100%

2000 2001 2002 2003 2004 2005 2006 2007 2008 2009 2010 2011 2012 2013 2014 2015

RO

N/100

0MC

Costuri variabile Costuri fixe Costuri variabile (apa) Costuri variabile (altele)

Costuri fixe (operationale) Costuri fixe (financiare) Tarif apa (axa din dreapta)

112 NECONFIDENŢIAL

Graficul arată impactul creşterii costurilor cu apa uzinată de la 1,4% în anul 2010 la 4% în anul

2015, raportat la costurile totale. Nu este de neglijat al doilea tip de costuri variabile- notat cu

„altele” în care sunt cuprinse şi cheltuielile cu ecologizarea apei uzinate. Aceaste „alte costuri

variabile” au reprezentat între 10,2% şi 11% din costurile totale, analiza referindu-se tot la perioada

2010-2015.

6.3. Efectele aplicării H.G. nr. 1.202/2010 asupra costurilor de producţie ale termocentralelor

După 1990, termocentralele au plătit volumul asigurat de apă brută aproximativ egal cu

volumul de apă consumat, la un preţ mare, în timp ce volumul de apă consumat peste volumul

asigurat (apa uzinată pentru răcire) la un preţ foarte mic, iar începând cu 1998 s-a stabilit ca

termocentralele să plătească numai apa consumată, ca diferenţă între volumul prelevat şi cel evacuat.

Centralele termoelectrice sunt mari utilizatoare de apă, volumele cele mai însemnate fiind folosite la răcire. Ca urmare a acestui proces, apa care se întoarce în emisar este posibil să fie mai caldă decât la momentul când a fost prelevată. Această afectare a calităţii apei (prin creşterea de temperatură) este transformată în contribuţie pentru primirea apelor uzate.

În consecinţă, o termocentrală plăteşte apa de răcire şi cea utilizată la alimentarea instalaţiei de abur, care se stabilesc prin contorizare; pentru apa contorizată care se reîntoarce în emisar se face o corecţie cu diferenţa dintre temperatura apei uzate evacuate şi tempertura apei prelevate din sursă (iarna, temperatuira sursei se consideră 4 grade C) şi se aplică contribuţia, care este exprimată în

lei/mii m3xC. Calculul se reia pentru fiecare centrală.

Tabelul nr. 6.9. Consumul de apă utilizată pentru producerea de energie electrică

în termocentralele amplasate pe Jiu

centrala 2012 2013 2014 2015

CE Oltenia CTE IŞALNIŢA Producţie (MWh)116 1.620.000 1.560.000 2.270.000 2.780.000

Volum apă plătit (mii mc) 79.432 74.284 82.389 150.045

Valoare apă plătită (mii lei) 2.247 2.131 2.437 4.712

Cost apă: lei/MWh 1,387 1,366 1,074 1,695

CE Hunedoara CET PAROŞENI Producţie (MWh) Volum apă plătit (mii mc) 11.005 21.262 22.301 28.073

Valoare apă plătită (mii lei) 302 595 614 783

Cost apă :lei/MWh

CE Oltenia CTE ROVINARI Producţie (MWh) 3.560.000 4.730.000 4.970.000 6.130.000

Volum apă plătit (mii mc) 324.891 233.025 220.278 389.463

Valoare apă plătită (mii lei) 9.952 6.873 6.420 11.966

Cost apă :lei/MWh 2,8 1,45 1,292 1,95

CE Oltenia CTE TURCENI Producţie (MWh) 4.110.000 4.550.000 5.030.000 4.940.000

Volum apă plătit (mii mc) 284.916 209.403 216.425 162.014

Valoare apă plătită (mii lei) 8.494 6.273 6.214 4.579

Cost apă:lei/MWh 2,06 1,38 1,235 0,96

116 C.E. Oltenia, Planul de disponibilizare ca urmare a restructurării, reorganizării şi eficientizării S.C. CE Oltenia S.A., 2016-2017 (7.6.2016).

113 NECONFIDENŢIAL

CE Oltenia CTE CRAIOVA Producţie (MWh) 780.000 950.000 1.030.000 1.100.000

Volum apă plătit (mii mc) 12.271 9.237 8.757 10.236

Valoare apă plătită (mii lei) 298 232 214 249

Cost apă: lei/MWh 0,38 0,244 0,208 0,226

CE Oltenia Total 2012 2013 2014 2015

Producţie (TWh) 10,07 11,79 13,3 14,95

Volum apă plătit (mii mc) 701.510 525.949 527.849 711.758

Valoare apă plătită (mii lei) 20.991 15.509 15.285 21.686

Cost apă:lei/MWh 2,08 0,13 0,12 1,45

Surse: date C.E. Oltenia, ANAR, calcule C.C..

6.4. Efectele aplicării H.G. nr. 1202/2010 asupra costurilor de producţie ale microhidrocentralelor

La data prezentei analize primeau certificate verzi pentru producţia de energie un număr de

324 de capacităţi de producţie cu o putere instalată totală de 343,6 MW. Aceste centrale de

capacitate mică se aflau în proprietatea a 118 firme. Dintre aceste 324 de centrale mici, 121 au fost

cumpărate de la Hidroelectrica iar restul sunt amenajări noi. Pentru centralele cumpărate de la

Hidroelectrica nu se plăteşte chirie pentru albia minoră.

Am analizat activitatea microhidrocentralelor exploatate în regim privat având ca bază

datele publicate de Transelectrica referitor la piaţa de certificate verzi. Aceste date au fost

completate cu informaţii referitoare la volumele de apă, sumele facturate pentru acestea şi pentru

chiria albiei minore sau pentru căderi de apă (vezi Anexa 6).

Din prelucrarea datelor obţinute pentru diferite tipuri de amenajări (cu una sau cu mai multe

capacităţi de producţie, amplasate pe firul apei sau beneficiind şi de o cădere de apă) am tras

următoarele concluzii:

- la o amenajare cu 26 de microhidrocentrale, unde nu se plăteşte chirie pentru albia minoră şi

nu sunt înregistrate cheltuieli de ecologizare iar costul cu apa uzinată este de 30 lei/MWh,

suma recuperată din vânzarea certificatelor verzi, raportată la la producţia realizată (lei/MWh)

este aproape dublă (de 1,8 ori mai mare) faţă de preţul mediu obţinut prin vânzarea energiei

pe piaţa liberă.

- într-o exploatare de doar 2 microhidrocentrale ce aparţin aceluiaşi operator de mai sus, se

înregistrează costuri cu apa între 20 şi 38 lei/MWh şi se obţine din vânzarea certificatelor

verzi, pentru fiecare MWh produs, o sumă de 1,92 ori mai mare decât preţul mediu obţinut

din vânzarea energiei electrice pe piaţa liberă (date aferente 2015).

- în cazul unei amenajări cu 5 microhidrocentrale cu captare şi cădere de apă se observă un

consum mult mai mic de apă şi aceeaşi proporţie (2:1) între suma recuperată din vânzarea de

certificate verzi şi preţul cu care a fost vândută energia pe piaţa liberă –raportul s-a făcut per

MWh produs.

Pentru comparaţie, Hidroelectrica obţine din vânzarea certificatelor verzi în medie 0,8 lei/MWh,

ajungând la un maxim de 1,07 lei/MWh.

Producătorii de energie regenerabilă primesc gratuit certificate verzi, pe care le vând pe o piaţă specializată, pentru un câştig suplimentar faţă de energia propriu-zisă. Aceste certificate verzi sunt plătite de toţi consumatorii din România, inclusiv de populaţie, în factura finală la energie.

114 NECONFIDENŢIAL

6.5. Impactul contribuţiei pentru apa uzinată în preţul energiei electrice - analiză Hidroelectrica

În această secţiune am analizat ponderea costurilor generate de consumul de apă uzinată

în preţul mediu anual obţinut de Hidroelectrica, prin vânzarea unui MWh pe piaţa reglementată,

pe piaţa liberă şi pe piaţa de echilibrare.

Calculele au la bază datele de producţie şi de vânzări puse la dispoziţie de Hidroelectrica (vânzările de energie pe fiecare piaţă, producţia obţinută de fiecare centrală) şi de către ANAR (volum de apă uzinată înregistrat şi facturat, pentru fiecare amenajare hidro). Analiza a fost făcută pe fiecare sucursală a Hidroelectrica, cu date anuale, separat pentru centrale hidroelectrice şi pentru microhidrocentrale. Am ales ca repere anii 2006, 2009, 2010 şi următorii pentru a putea vedea efectul pe care nivelul contribuţiei pentru apa uzinată l-a avut în anul ce a urmat unei majorări a contribuţiei pentru apa uzinată (creşterile mari de preţ au fost în 2005-prin OUG 73/2005, în 2008-prin HG 803/2008 şi în 2010-prin HG1202/2010). Am analizat fiecare sucursală, în ordinea participării la producţia de energie electrică realizată de Hidroelectrica.

Graficul nr. 6.6. Producţia realizată de sucursalele Hidroelectrica (MWh, 2015)

7,026,986

3,655,772

1,556,784

1,284,045

889,771

843,582762,625

PORŢILE DE FIER

RÂMNICU VÂLCEA

BISTRIŢA

CURTEA DE ARGEŞ

HAŢEG

CLUJ

SEBEŞ

SH Porţile de Fier 44,1% SH Haţeg 5,7%

SH Râmnicu Vălcea 22,1% SH Cluj 5,4%

SH Bistriţa 9,7% SH Sebeş 4,1%

SH Curtea de Argeş 8,1%

Cea mai mare parte a producţiei se obţine la Porţile de Fier (aproximativ 44%), urmată de

sucursala Râmnicu Vâlcea (22,8%), sucursala Bistriţa (9,7%) şi cea de la Curtea de Argeş (8%). Celelalte sucursale participă fiecare cu aprox. 5% la producţia de energie furnizată de Hidroelectrica. Vom face discuţia pentru primele 4 sucursale ce furnizează aproximativ 85% din producţie, iar pentru restul şi pentru microhidrocentrale, analiza este prezentată în detaliu în Anexa 6. Linia roşie indică nivelul înregistrat de contribuţia pentru apa utilizată la producţia de energie electrică ( lei/1.000 m.c.).

115 NECONFIDENŢIAL

SH PORŢILE DE FIER

Graficul nr. 6.7. Ponderea costului cu apa uzinată în preţul energiei electrice obţinute

la SH Porţile de Fier

Amenajarea de la Porţile de Fier produce 44% din totalul energiei electrice produse de

Hidroelectrica. Creşterea de preţ pentru apa uzinată impusă de HG1202/2010 (marcată de linia

roşie în graficul nr.6.7) s-a regăsit în preţul obţinut pe piaţa reglementată în proporţie de 28,5% în

2011 şi de 34,1% în 2012 iar în preţul obţinut pe piaţa liberă între 18,3% şi 15,5 %, cauzând pierderi

foarte mari producătorului de energie electrică; şi în anii ce au urmat, costul cu apa uzinată s-a

regăsit în proporţie de peste 20 % în preţul reglementat al energiei electrice. Având în vedere că în

această perioadă Hidroelectrica a livrat în piaţa reglementată între 25 şi 32% din producţia totală,

tragem concluzia că, pentru acest tip de amenajare hidro (pe firul apei, cu cădere mică, care se

reduce şi mai mult la debite mari ale Dunării), nivelul contribuţiei şi implicit costul cu apa uzinată

poate conduce la o funcţionare nerentabilă.

116 NECONFIDENŢIAL

Graficul nr. 6.8. Ponderea costului cu apa uzinată în preţul energiei electrice obţinute

la Uzina Hidroelectrică (UHE) Târgu-Jiu 1

.9%

1.6

%

2.1

%

6.7

%

8.4

%

5.1

%

4.6

%

5.0

%

98

.1%

98

.4%

97

.9%

63

.3%

91

.6%

94

.9%

95

.4%

95

.0%

1.8

%

1.2

%

1.4

%

4.3

%

3.8

%

3.4

%

3.4

%

3.6

%

98

.2%

98

.8%

98

.6%

95

.7%

96

.2%

96

.6%

96

.6%

96

.4%

0.8

%

0.7

%

0.9

%

1.7

%

1.8

%

2.4

%

2.4

%

2.3

%

99

.2%

99

.3%

99

.1%

98

.3%

98

.2%

97

.6%

97

.6%

97

.7%

0

0.2

0.4

0.6

0.8

1

1.2

0%

20%

40%

60%

80%

100%

2006 2009 2010 2011 2012 2013 2014 2015

RO

N/1

00

0M

C

% costuri cu apa în preţul de pe piaţa reglementată Alte costuri% costuri cu apa în preţul de pe piaţa liberă Alte costuri% costuri cu apa în preţul de pe piaţa de echilibrare Alte costuriTarif apa (axa din dreapta)

UHE Târgu Jiu: face parte din SH Porţile de Fier şi are în exploatare 5 centrale hidroelectrice,

3 cu acumulare de apă şi 2 amplasate pe firul apei. Ponderea costului cu apa în preţul reglementat a

fost de 6,7% în 2011 şi de 8,4% în 2012. Costul cu apa uzinată are o pondere mai redusă şi datorită

faptului că având centrale cu acumulare şi cădere mare de apă, consumul de apă este mult mai mic.

Se observă creşterea de la 2,1% la 6,7% a ponderii costului cu apa uzinată în preţul reglementat,

pondere ce se menţine în anii ce urmează în jurul valorii de 5%.

SH RÂMNICU-VÂLCEA: are în exploatare 15 centrale hidroelectrice, 3 cu acumulare şi 12

amplasate pe firul apei şi acoperă 22,1 % din producţia de energie a Hidroelectrica. Ponderea

costului cu apa în preţul energiei vândute pe piaţa reglementată a fost de 22,3% în 2011 şi de 33,3%

în 2012 şi se păstrează în jurul valorii de 14% în anii ce au urmat. Observăm că şi în preţul energiei

vândute pe pe piaţa liberă, costul cu apa uzinată a reprezentat aprox 17% în anii 2011 şi 2012 şi s-a

păstrat în jurul valorii de 10% în anii ce au urmat.

117 NECONFIDENŢIAL

Graficul nr. 6.9. Ponderea costului cu apa uzinată în preţul energiei electrice obţinute la

SH Râmnicu-Vâlcea

4.2%

6.5%

7.4%

22.3

%

33.3

%

13.5

%

13.7

%

15.0

%

95.8

%

93.5

%

92.6

%

77.7

%

66.7

%

86.5

%

86.3

%

85.0

%

4.1%

4.9%

5.0%

14.3

%

15.1

%

9.0%

10.1

%

10.8

%

95.9

%

95.1

%

95.0

%

85.7

%

84.1

%

91.0

%

89.9

%

89.2

%

1.9%

2.8%

3.2%

5.5%

7.1%

6.4%

7.0%

7.0%

98.1

%

97.2

%

96.8

%

94.5

%

92.9

%

93.6

%

93.0

%

93.0

%

0

0.2

0.4

0.6

0.8

1

1.2

0%

20%

40%

60%

80%

100%

2006 2009 2010 2011 2012 2013 2014 2015

RO

N/1000M

C

% costuri cu apa în preţul de pe piaţa reglementată Alte costuri

% costuri cu apa în preţul de pe piaţa liberă Alte costuri

% costuri cu apa în preţul de pe piaţa de echilibrare Alte costuri

Tarif apa (axa din dreapta)

UHE Slatina face parte din SH Râmnicu Vâlcea, are în exploatare 8 centrale hidroelectrice, 3 cu

acumulare şi 20 amplasate pe firul apei; ponderea costului cu apa în preţul energiei pe piaţa

reglementată a fost de 39,5% în 2011 şi de 46,2% în 2012. Preţul energiei electrice de pe piaţa liberă

a înglobat costul cu apa uzinată în proporţie de 25% în 2012 şi de 21% în 2011, menţinându-se în

continuare în jurul valorii de 20%.

Graficul nr. 6.10. Ponderea costului apei uzinate în preţul energiei electrice obţinute

la UHE Slatina

7.5%

9.3%

10.4

%

39.5

%

46.2

%

26.3

%

28.1

%

0.9%

92.5

%

90.7

%

89.6

%

60.5

%

53.8

%

73.7

%

71.9

%

99.1

%

7.3%

7.0%

7.1%

25.4

%

21.0

%

17.6

%

20.6

%

0.7%

92.7

%

93.0

%

92.9

%

74.6

%

79.0

%

82.4

%

79.4

%

99.3

%

3.4%

4.1%

4.6%

9.8%

9.8%

12.5

%

14.4

%

0.4%

96.6

%

95.9

%

95.4

%

90.2

%

90.2

%

87.5

%

85.6

%

99.6

%

0

0.2

0.4

0.6

0.8

1

1.2

0%

20%

40%

60%

80%

100%

2006 2009 2010 2011 2012 2013 2014 2015

RO

N/1000M

C

% costuri cu apa în preţul de pe piaţa reglementată Alte costuri

% costuri cu apa în preţul de pe piaţa liberă Alte costuri

% costuri cu apa în preţul de pe piaţa de echilibrare Alte costuri

Tarif apa (axa din dreapta)

SH BISTRIŢA are în exploatare 21 de centrale hidroelectrice, 14 cu acumulare şi 7 amplasate pe

firul apei şi acoperă 9,7% din producţia de energie a Hidroelctrica; după creşterea contribuţiei

pentru apa uzinată, ponderea costului cu apa a fost între 26,7% - 34,2% din preţul energiei

electrice obţinut pe piaţa reglementată şi între 17,2%-15,5% din preţul energiei electrice obţinut pe

118 NECONFIDENŢIAL

piaţa liberă. După această perioadă de vârf, costul cu apa uzinată a reprezentat îm jur de 20% din

preţul reglementat şi în jur de 15% din preţul energie electrice obţinut pe piaţa liberă.

Graficul nr. 6.11. Ponderea costului apei uzinate în preţul energiei electrice obţinute în SH Bistriţa 3.

8%

4.9%

7.6%

26.7

%

34.2

%

18.7

%

20.0

%

19.8

%

96.2

%

95.1

%

92.4

%

73.3

%

65.8

%

81.3

%

80.0

%

80.2

%

3.7%

3.6%

5.2%

17.2

%

15.5

%

12.5

%

14.7

%

14.3

%

96.3

%

96.4

%

94.8

%

82.8

%

84.5

%

87.5

%

85.3

%

85.7

%

1.7%

2.1%

3.3%

6.6%

7.3%

8.9%

10.3

%

9.2%

98.3

%

97.9

%

96.7

%

93.4

%

92.7

%

91.1

%

89.7

%

90.3

%

0

0.2

0.4

0.6

0.8

1

1.2

0%

20%

40%

60%

80%

100%

2006 2009 2010 2011 2012 2013 2014 2015

RO

N/1000M

C

% costuri cu apa în preţul de pe piaţa reglementată Alte costuri% costuri cu apa în preţul de pe piaţa liberă Alte costuri% costuri cu apa în preţul de pe piaţa de echilibrare Alte costuriTarif apa (axa din dreapta)

SH Curtea de Argeş: acoperă 8,1% din producţia Hidroelectrica, are în funcţiune 28 de

centrale din care, 20 sunt cu acumulare iar celelalte 8 sunt amplasate pe firul apei.Costul cu apa

uzinată a reprezentat 9% din preţul pe piaţa reglementată, în 2011 şi 10,1% în 2012. Este sucursala

ce înregistrează cea mai mică pondere în preţul energiei a costului cu apa uzinată.

Graficul nr. 6.12. Ponderea costului apei uzinate în preţul energiei electrice obţinute la

SH Curtea de Argeş

0.6%

0.8%

2.0%

9.0%

10.1

%

5.8%

4.4%

6.1%

99.4

%

99.2

%

98.0

%

91.0

%

89.9

%

94.2

%

95.6

%

93.9

%

0.6%

0.8%

1.4%

5.8%

4.6%

3.8%

3.3%

4.4%

99.4

%

99.2

%

98.6

%

94.2

%

95.4

%

96.2

%

96.7

%

65.6

%

0.3%

0.3%

0.9%

2.2%

2.1%

2.7%

2.3%

2.9%

99.7

%

99.7

%

99.1

%

97.8

%

97.9

%

97.3

%

97.7

%

97.1

%

0

0.5

1

1.5

0%

50%

100%

2006 2009 2010 2011 2012 2013 2014 2015

RO

N/1000M

C

Alte costuri % costuri cu apa în preţul de pe piaţa de echilibrare

Alte costuri % costuri cu apa în preţul de pe piaţa liberă

Alte costuri % costuri cu apa în preţul de pe piaţa reglementată

Tarif apa (axa din dreapta)

UHE Buzău face parte din SH Curtea de Argeş şi are în exploatare 10 centrale

hidroelectrice, 3 cu acumulare şi 7 amplasate pe firul apei. Ponderea costului cu apa în preţul

energiei electrice tranzacţionată pe piaţa reglementată a fost de 10,1% în 2011 şi 11,2% în 2012.

119 NECONFIDENŢIAL

Graficul nr. 6.13. Ponderea costului apei uzinate în preţul energiei electrice obţinute

la UHE Buzău

0.6%

1.2%

2.5%

10.1

%

11.2

%

6.1%

6.4%

7.2%

99.4

%

98.8

%

97.5

%

89.9

%

88.8

%

93.9

%

93.9

%

92.8

%

0.6%

0.9%

1.7%

6.5%

5.1%

4.0%

4.7%

5.2%

99.4

%

99.1

%

98.3

%

93.5

%

94.9

%

96.0

%

95.3

%

94.8

%

0.3%

0.5%

1.1%

2.5%

2.4%

2.9%

3.3%

3.4%

99.7

%

99.5

%

98.9

%

97.5

%

97.6

%

97.1

%

96.7

%

96.6

%

0

0.5

1

1.5

0%

20%

40%

60%

80%

100%

2006 2009 2010 2011 2012 2013 2014 2015

RO

N/1000M

C

% costuri cu apa în preţul de pe piaţa reglementată Alte costuri% costuri cu apa în preţul de pe piaţa liberă Alte costuri% costuri cu apa în preţul de pe piaţa de echilibrare Alte costuriTarif apa (axa din dreapta)

Analiza completă pentru celelalte sucursale şi pentru toate microhidrocentralele pe care

Hidroelectrica le-a avut în exploatare în perioada 2006-2015, se află în Anexa 6.

În Tabelul nr. 6.10 am centralizat rezultatele ce exprimă ponderea în care costurile cu apa

uzinată se regăsesc în preţul mediu anual de vânzare a energiei electrice pe piaţa reglementată (Pr),

pe piaţa liberă (Pl) şi pe piaţa de echilibrare (Pe).

Observăm că, pentru sucursalele Hidroelectrica cu cea mai importantă participare la producţia

de energie (Porţile de Fier, Râmnicu Vâlcea, Bistriţa, Curtea de Argeş), datorită carcateristicilor

constructive şi de amplasament a centralelor, se înregistrează un consum mare de apă uzinată pe

MWh produs iar costul cu apa uzinată a fost între 20% şi 35% din preţul reglementat al energiei şi

peste 15% din preţul energiei pe piaţa liberă.

În Nota de fundamentare a H.G. nr. 1.202/2010 prin care au fost majorate contribuţiile

pentru apa uzinată, s-a menţionat că ”ponderea totală finală a costului apei în preţul energiei

electrice livrate în SEN creşte de la 0,58% până la 1,65% din preţul energiei, impactul la populaţie

fiind doar de 1,07%”.

Presupunând că s-au făcut calcule la momentul elaborării acestui document, dacă acestea

ar fi fost reluate măcar la un an de la intrarea în vigoare a H.G. nr. 1202/2010, s-ar fi

observat uşor că rezultatele aplicării noilor contribuţii pentru apa uzinată erau foarte

departe de reperele ce au stat la baza construirii acesteia.

120 NECONFIDENŢIAL

Tabelul nr. 6.10. Ponderea costului cu apa uzinată (%) în preţul energiei electrice vândute de Hidroelectrica

pe piaţa reglementată (Pr), pe piaţa liberă (Pl) şi pe piaţa de echilibrare (Pe) în perioada 2006-2015

A. centrale mari 2006 2009 2010 2011 2012 2013 2014 2015

Pr Pl Pe Pr Pl Pe Pr Pl Pe Pr Pl Pe Pr Pl Pe Pr Pl Pe Pr Pl Pe Pr Pl Pe

% % % % % % % % % % % % % % % % % % % % % % % %

SH Porţile de Fier 5.7 5.6 2.6 6.8 2.1 3 9.2 6.3 4.1 28.5 18.3 7.1 34.1 15.5 7.2 21 14.1 10 21.6 15.8 11.1 21.4 15.4 10

UHE Târgu Jiu 1.9 1.8 0.8 1.6 1.2 0.7 2.1 1.4 0.9 6.7 4.3 1.7 8.4 3.8 1.8 5.1 3.4 2.4 4.6 3.4 2.4 5 3.6 2.3

SH Râmnicu Vâlcea 4.2 4.1 1.9 6.5 4.9 2.8 7.4 5 3.2 22.3 14.3 5.5 33.3 15.1 7.1 13.5 9 6.4 13.7 10.1 7 15 10.8 7

UHE Slatina 7.5 7.3 3.4 9.3 7 4.1 10.4 7.1 4.6 39.5 25.4 9.8 46.2 21 9.8 26.3 17.6 12.5 28.1 20.6 14.4 0.9 0.7 0.4

SH Bistriţa 3.8 3.7 1.7 4.9 3.6 2.1 7.6 5.2 3.3 26.7 17.2 6.6 34.2 15.5 7.3 18.7 12.5 8.9 20 14.7 10.3 19.8 14.3 9.2

SH Curtea de Argeş 0.6 0.6 0.3 0.8 0.8 0.3 2 1.4 0.9 9 5.8 2.2 10.1 4.6 2.1 5.8 3.8 2.7 4.4 3.3 2.3 6.1 4.4 2.9

UHE Buzău 0.6 0.6 0.3 1.2 0.9 0.5 2.5 1.7 1.1 10.1 6.5 2.5 11.2 5.1 2.4 6.1 4 2.9 6.4 4.7 3.3 7.2 5.2 3.4

SH Cluj 0.1 0.1 0 0.6 0.4 0.2 0.7 0.5 0.3 2.5 1.6 0.6 2.9 1.3 0.6 1.7 1.1 0.8 1.8 1.4 0.9 1.9 1.3 0.9

UHE Oradea 0.9 0.9 0.4 1.1 0.8 0.5 3.4 2.3 1.5 9.8 6.3 2.4 12.5 5.7 2.6 7.3 4.9 3.5 6.5 4.7 3.3 7.1 5.1 3.3

SH Haţeg 1.2 1.2 0.6 5.7 4.3 2.5 3.4 2.3 1.5 11.4 7.3 2.8 16.6 7.5 3.5 8.9 6 4.2 8.1 6 4.2 7.8 5.7 3.7

UHE Caransebeş 0.6 0.6 0.3 5.7 4.3 2.5 0.7 0.5 0.3 2.3 1.5 0.6 3.2 1.4 0.7 1.8 1.2 0.8 1.9 1.4 1 1.8 1.3 0.9

SH Sebeş 0.5 0.5 0.2 0.6 0.4 0.3 0.7 0.5 30 2.5 1.6 0.6 3.1 1.4 0.7 1.7 1.2 0.8 1.9 1.4 1 1.9 1.4 0.9

UHE Sibiu 6.9 6.7 3.2 8 6 3.5 11.1 7.6 4.9 39.7 25.6 9.9 43.2 19.6 9.2 23.2 15.5 11 26.9 19.8 13.8 34.7 25 16.2

121 NECONFIDENŢIAL

B. microhidrocentrale 2006 2009 2010 2011 2012 2013 2014 2015

Pr Pl Pe Pr Pl Pe Pr Pl Pe Pr Pl Pe Pr Pl Pe Pr Pl Pe Pr Pl Pe Pr Pl Pe

% % % % % % % % % % % % % % % % % % % % % % % %

UHE Târgu Jiu 4.3 4.2 2 9 6.8 3.9 11.5 7.8 5.1 38.9 25.06 9.7 45.3 20.6 9.6 25.9 17.3 12.3 30.3 22.2 15.5 30.1 21.7 14

SH Râmnicu Vâlcea 2.2 2.1 1 1.4 1 0.6 8.3 5.3 2.1 5.4 2.4 1.1 3.3 2.2 1.6 3.2 2.4 1.6 3.3 2.4 1.6 3.3 2.4 1.6

SH Bistriţa 3.4 3.3 1.6 9 6.7 3.9 9.2 6.3 4.1 31.3 20.1 7.8 36.4 16.5 7.7 22.3 14.9 10.6 22.8 16.7 11.7 27.9 20.1 13

SH Curtea de Argeş 0.4 0.4 0.2 2.8 2.8 1.2 3.7 2.5 1.6 9.5 6.1 2.4 17.8 8.1 3.8 9.2 6.1 4.4 9.1 6.7 4.7 8.1 5.8 3.8

UHE Buzău 0.7 0.5 0.3 2.8 1.9 1.2 17.3 11.1 4.3 19.3 8.8 4.1 10.7 7.2 5.1 10.4 7.6 5.3 24.6 17.7 11.5

SH Cluj 0.2 0.2 0.1 0.3 0.2 0.1 31.4 20.2 7.8 45.5 20.7 9.6 20.2 13.5 9.6 50 36.7 25.6 50 36.7 25.6 55.2 39.8 25.7

UHE Oradea 0.9 0.9 0 3.9 2.9 1.7 4.8 3.3 2.1 18.4 11.9 4.6 22.8 10.4 4.8 14.8 9.4 6.8 5.7 4.2 2.9 6.6 4.8 3.1

SH Haţeg 0.1 0.1 0.1 0.9 0.6 0.4 2.4 1.6 1 7.1 4.5 1.8 7.2 3.3 1.5 5.1 3.4 2.4 5.9 4.3 3 6.9 5 6.9

UHE Caransebeş 4.8 3.6 2.1 4.9 3.3 2.2 21.3 13.7 5.3 19 8.6 4 12.6 8.4 6 14 10.3 7.2 13.7 9.9 6.4

UHE Sibiu 0.5 0.5 0.2 3.5 2.6 1.5 4.7 3.2 2.1 16.4 10.6 4.1 8.6 3.9 1.8 9.2 6.1 4.4 10 7.3 5.1 10.2 7.4 4.8

122 NECONFIDENŢIAL

6.6. Impactul contribuţiei pentru utilizarea resursei de apă în irigaţiile pentru agricultură

Până în anul 2016, pentru serviciile de irigaţii, s-a aplicat un tarif anual, un tarif de livrare şi un

tarif sezonier care cuprind în structura lor toate cheltuielile necesare prestării acestor servicii

a) tariful anual include cheltuielile estimate pentru un sezon de irigaţii şi cuprinde: paza şi protecţia infrastructurii de irigaţii; consumul de energie electrică tehnologică; efectuarea epuismentelor pe bază de deviz; întreţinerea şi reparaţiile infrastructurii principale de irigaţii, aflate în administrarea ANIF, începând de la sursă sau priză şi până la punctele de livrare a apei pentru irigaţii. b) tariful de livrare a apei pentru irigaţii include, după caz, cheltuielile cu probele tehnologice, costul serviciului de prelevare a apei din sursă, care include şi costul apei şi costurile de transport al apei pentru irigaţii de la sursă/priză până la punctul de livrare a apei pentru irigaţii sau, după caz, până la hidrant, prin intermediul infrastructurii de irigaţii, aflată în administrarea ANIF.

c) tariful sezonier include cheltuielile prevăzute la lit. b), cheltuielile de întreţinere şi reparaţii similare celor prevăzute la lit. a), precum şi cele administrative şi orice alte cheltuieli suplimentare necesare livrării apei prin punctul de livrare a apei pentru irigaţii prevăzute în contractul sezonier. Tarifele pentru serviciile de irigaţii au următoarea structură generală: a) cheltuielile directe ale ANIF; b) cheltuielile indirecte, compuse din cheltuieli de regie ale unităţilor de administrare, ale filialelor judeţene şi ale sediului central al ANIF; c) cheltuielile de executare a lucrărilor de exploatare a infrastructurii din amenajarea interioară de irigaţii, precum şi a lucrărilor de întreţinere şi reparaţii contractate cu terţii furnizori.

Începând cu anul 2016 se aplică doar un singur tarif, denumit tarif de livrare. Acest tarif unic al apei pentru irigaţii va acoperi costul apei, costurile de transport al apei de la sursă sau de la priză la punctul de livrare a apei pentru irigaţii, prin intermediul infrastructurii de irigaţii din domeniul public şi domeniul privat al statului, aflată în administrarea Agenţiei. Costurile de transport includ cheltuielile cu energia electrică şi termică pentru pomparea apei. Tariful de livrare a apei pentru irigaţii nu cuprinde costurile de întreţinere şi reparaţii, care se acoperă din abonamentul pentru irigaţii şi/sau din fonduri ale Agenţiei”.

În Anexa 6 – sectorul irigaţii, sunt centralizate datele referitoare la tariful mediu de livrare a apei , valori pentru anii 2016-2005, aşa cum a fost stabilit pentru fiecare amenajare de îmbunătăţiri funciare. Pentru fiecare tarif aferent fiecărei amenajări am calculat ponderea costului cu apa în tariful de livrare. Se observă că pentru amenajări în care apa este furnizată de ANAR şi de Hidroelectrica (apa din barajele proprii), costul cu apa este mult mai mare decât în amenajările în care apa provine doar de la ANAR. În aceste situaţii, Hidroelectrica are calitatea de furnizor de apă din barajele pe care le are în exploatare, dar preţul aplicat este de câteva ori mai mare decât cel stabilit prin Hotărârea de Guvern 1202/2010. Această situaţie se regăseşte în filialele teritoriale Olt-Dunăre, Moldova Sud, Buzău-Moldova Sud şi Prahova.

123 NECONFIDENŢIAL

Tabelul nr. 6.11. Utilizarea apei pentru irigaţii în perioada 2005-2015

2005 2008 2009 2010 2011 2012 2013 2014 2015

nr contracte, dc: Nr. 897 631 692 544 463 433 466 484 525

organizaţii Nr. 131 274 313 263 248 185 198 161 163

suprafaţa contractată totală, dc: ha 266346 53646

5 60575

3 43298

8 36039

9 278526 352812 30620

5 31300

1

organizaţii ha suprafeţe cu udări cumulate, total, dc: ha

organizaţii ha

confiden

tial

volum apă livrat, total, dc: mii mc

de către ANAR %

de către Hidroelectrica %

confi den tial

de către alţii %

confiden

tial

sume plătite pentru apă, dc mii lei

către ANAR mii lei

către Hidroelectrica/alţii mii lei

confiden

tial

preţ mediu plătit :

către ANAR lei/1000 mc

către Hidroelectrica/alţii lei/1000 mc

confiden

tial

pret H/ANAR lei/1000 mc

sursa: ANIF, calcule CC

Tabelul arată că din totalul volumului de apă utilizată pentru irigaţii, peste X% (până la

99%) a fost furnizată de ANAR , la preţul mediu de aprox. 3 lei/1000 mc, conform legislaţiei în

vigoare. Hidroelectrica a furnizat între X% şi X% din volumul solicitat dar la preţuri X ()ori mai

mari. Acest fapt dezavantajează utilizatorii din amenajarea respectivă comparativ cu cei din altă

unitate teritorială sau din amenajările vecine.

În Tabelul nr. A.6.6 din Anexa 6, am calculat, pentru fiecare unitate din structura ANIF,

ponderea costului cu apa în tariful de livrare mediu pe care îl plăteşte beneficiarul. Am marcat cu

bandă galbenă situaţiile în care preţul foarte ridicat al apei (pusă la dispoziţie de Hidroelectrica)

conduce la un tarif de livrare foarte mare, discriminatoriu faţă de amenajările unde apa este

furnizată de către ANAR.

124 NECONFIDENŢIAL

Capitolul 7. O perspectivă economică şi juridică asupra tarifării apei în România 7.1. Apa, din mai multe perspective

Apa prezintă o serie de trăsături ce o diferenţiază net de celelalte bunuri. Luate separat, aceste caracteristici par comune, dar privite împreună, impun tratarea apei într-un mod special117. Literatura de specialitate descrie şi defineşte apa în următorii termeni:

privită ca resursă: - Apa este o resursă vitală118, de care fiecare are nevoie, dar pe care nu oricine şi-o permite119. - Apa este rară, volumul apei disponibile fiind limitat la nivelul volumului apei care circulă prin

atmosferă în cursul unui an, iar cantitatea apelor pluviale este limitată, în timp ce nu tot volumul apei existente poate fi utilizat, fiind inegal distribuit în timp şi spaţiu, iar suprafeţe mari de pe glob au deficite mari de apă în anumite perioade120.

- Apa este o resursă unică, ea nepermiţând aplicarea teoriei economice pentru alocarea ei la nivelul sectoarelor economice şi nici în funcţie de categoriile de utilizatori121.

- Apa nu are substitute apropiate şi nici nu poate fi înlocuită122. - Apa se găseşte din abundenţă în unele locuri, iar în altele este în cantităţi mici123. - Apa nu poate fi produsă pe cale industrială în funcţie de nevoile existente124. - Apa este un bun de bază şi totodată esenţial125, nici o activitate umană nu se poate desfăşura

în absenţa apei126. - Apa este un sistem complex, în care o serie de procese (infiltrări, reciclarea umidităţii etc.)

sunt interconectate şi interdependente doar într-un singur sens al fluxului: în aval127.

privită ca factor de producţie: - Apa este un important factor de producţie128. - Apa este o materie primă utilizată la obţinerea hranei (la rândul ei, aceasta fiind un bun cu

statut special)129. - Apa are multe utilizări productive şi consumptive în diverse sectoare economice130, fapt ce

duce la apariţia de interdependenţe la nivel macroeconomic între diferitele utilizări ale apei şi, afectând toate activităţile economice, relaţiile dintre sectoarele implicate devin complexe131.

- Apa are o valoare mică per unitate, iar deplasarea şi transportul ei sunt scumpe şi dificile132. - Apa este prea voluminoasă şi prea costisitoare faţă de preţul ei133, neputând fi condensată, iar

transportul ei din aval în amonte sau pe distanţe mari nu are loc (în afară de unele cazuri izolate),

- Apa are cerinţe calitative diferite, în funcţie de destinaţia care i se dă134.

117 Prof. Hubertus Henricus Gerardus SAVENIJE, Why water is not an ordinary economic good or why the girl is special [(Physics and Chemistry of the Earth, Parts A/B/C/, vol. 27, nr. 11-22/2002, p. 741-744), p. 741]. 118 H. H. G. SAVENIJE, art. cit., p. 742. 119 Dr. Robert John GRIMBLE, Economic instruments for improving water use efficiency: theory and practice [(Agricultural Water Management, vol. 40, nr. 1/1999, p. 77-82), p. 79]. 120 H. H. G. SAVENIJE, art. cit., p. 742. 121 H. H. G. SAVENIJE, art. cit., p. 744. 122 R. J. GRIMBLE, art. cit., p. 79. 123 R. J. GRIMBLE, art. cit., p. 79. 124 R. J. GRIMBLE, art. cit., p. 79. 125 R. J. GRIMBLE, art. cit., p. 79. 126 H. H. G. SAVENIJE, art. cit., p. 741. 127 H. H. G. SAVENIJE, art. cit., p. 741. 128 H. H. G. SAVENIJE, art. cit., p. 741. 129 R. J. GRIMBLE, art. cit., p. 79. 130 R. J. GRIMBLE, art. cit., p. 79. 131 H. H. G. SAVENIJE, art. cit., p. 744. 132 R. J. GRIMBLE, art. cit., p. 79. 133 H. H. G. SAVENIJE, art. cit., p. 744.

125 NECONFIDENŢIAL

- Apa este uşor de poluat, însă greu de tratat pentru depoluare135. - Apa implică unele costuri de producţie şi de tranzacţionare mari, iar infrastructura este

costisitoare de construit, întreţinut şi operat, măsurarea şi tarifarea apei fiind complicate136.

privită ca un bun economic: - Apa nu este liber comercializabilă137 (cu excepţia apei îmbuteliate, care, deşi lucrativă,

reprezintă doar o foarte mică parte a sectorului apelor138), ceea ce înseamnă că o piaţă a apei n-ar putea fi utilă dincolo de aria restrânsă a unei micro-captări a unui acvifer sau a unui sistem de irigaţii139.

- Ca orice bun util şi rar, apa ar putea fi considerată un bun economic tipic, însă apa este o resursă în mişcare (fugitive), ea curge sub influenţa gravitaţiei şi, deosebindu-se de aer şi de pământ (care se prezintă ca nişte stocuri), apa se manifestă în principal ca un flux (chiar dacă există şi unele stocuri subterane ori ape stătătoare, ele trebuie alimentate anual pentru a le fi asigurată continuitatea), fluxul fiind mult mai important decât stocurile (spre deosebire de petrol, în cazul căruia stocurile sunt mult mai mari decât fluxul anual)140.

- Apa este un bun economic aparte, iar alocarea şi utilizarea ei implică luarea în considerare a unui set complex de interese de natură economică, multisectoriale, multi-obiective şi adesea non-monetare141.

privită din punct de vedere al teoriei economice: - În mod tradiţional, apa a fost considerată a fi un bun public la care fiecare persoană poate

avea acces142. - Apa este o resursă complexă, fiind un bun public (neputându-se afla în proprietatea

privată, deoarece este non-exclusivă şi non-rivală, iar dependenţa societăţii faţă de ea este foarte mare), iar autorităţile au obligaţia de a asigura accesul la resursele de apă (pentru uz casnic, dar şi pentru uz industrial), însă serviciile prestate de stat nu trebuie să fie gratuite143.

- Apa este frecvent subiect al reglementării, raţionalizării şi controlului preţurilor de către autorităţile administraţiei centrale144.

- Apa este subiect al controlului de tip monopolist (public sau privat)145. - Apa nu este uşor de împărţit sau de privatizat ca resursă (e.g. acvifere, râuri, lacuri)146. - Apa este un subiect sensibil şi discutabil, în care fiecare persoană are un interes de apărat147. - „Piaţa” apei nu este omogenă, unii utilizatori având o mare disponibilitate de a plăti

„preţul” ei, din moment ce consumă cantităţi mici (pentru uzul casnic), alţii consumând cantităţi mari, dar având o mică disponibilitate de a plăti „preţul” (fermierii), iar unele categorii nu pot plăti deloc (persoanele sărace), toate aceste categorii neputând să facă parte dintr-o singură „piaţă”, chiar dacă apa este aceeaşi, cererea fiind diferită în funcţie de calitate, disponibilitate şi cantitate, compromisuri între aceste categorii de consumatori putând fi obţinute pe cale politică, iar nu prin intermediul unei pieţe, principiile economice neputând fi de folos pentru stabilirea unui preţ la nivel inter-sectorial148.

134 R. J. GRIMBLE, art. cit., p. 79. 135 R. J. GRIMBLE, art. cit., p. 79. 136 H. H. G. SAVENIJE, art. cit., p. 743. 137 H. H. G. SAVENIJE, art. cit., p. 743. 138 H. H. G. SAVENIJE, art. cit., p. 744. 139 H. H. G. SAVENIJE, art. cit., p. 744. 140 H. H. G. SAVENIJE, art. cit., p. 741. 141 H. H. G. SAVENIJE, art. cit., p. 744. 142 R. J. GRIMBLE, art. cit., p. 77. 143 H. H. G. SAVENIJE, art. cit., p. 743. 144 R. J. GRIMBLE, art. cit., p. 79. 145 R. J. GRIMBLE, art. cit., p. 79. 146 R. J. GRIMBLE, art. cit., p. 79. 147 R. J. GRIMBLE, art. cit., p. 79. 148 H. H. G. SAVENIJE, art. cit., p. 744.

126 NECONFIDENŢIAL

- Apa este în permanenţă sub ameninţarea eşecului pieţei (market failure) în cazul furnizării de apă în parte datorită caracterului ei de bun voluminos, care, pentru a obţine economii de scară, reclamă investiţii foarte mari, care conduc la apariţia monopolurilor pe piaţa serviciilor de apă furnizarea de hidroenergie, furnizarea de apă potabilă, irigaţiile, drenajul, canalizarea, protecţia contra inundaţiilor, în timp ce lucrările de apă sunt infrastructuri publice, care pot lua forma unor monopoluri de stat sau private, doar în cazul furnizării apei potabile existând exemple de privatizări reuşite, dar şi acestea necesită numeroase resurse pentru supraveghere149.

Potrivit Legii apelor nr. 107/1996 (cu modificările şi completările ulterioare) apele au următoarele trăsături: i) sunt o resursă naturală, regenerabilă, vulnerabilă şi limitată, ii) element indispensabil pentru viaţă şi pentru societate, iii) materie primă pentru activităţi productive, iv) sursă de energie, v) cale de transport, vi) factor determinant în menţinerea echilibrului ecologic, vii) nu sunt un produs comercial oarecare, viii) sunt un patrimoniu natural care trebuie protejat, tratat şi apărat ca atare, ix) fac parte din domeniul public al statului; (art. 1) şi x) sunt monopol natural de interes strategic (art. 4). Faţă de cele menţionate mai sus, vom dezvolta analiza sub aspect economic şi juridic în jurul următoarelor aspecte: Apa = produs comercial atipic (A), bun public (B), monopol (C), facilitate esenţială (D)?

Art. 11 din Legea 107/1996 (Legea apelor) prevede că “Apa nu este un produs

comercial oarecare, ci este un patrimoniu natural ce trebuie protejat, tratat şi apărat ca atare”. Este adevărat că această reglementare nu este decât o copie a considerentului (1) al Directivei nr. 60/2000150, însă interpretarea corectă a legii române trebuie să ţină cont de următoarele chestiuni obiective:

i. în ansamblul său, Directiva nr. 60/2000 nu a luat în considerare caracterul apei de bun aflat în proprietatea publică a Statelor-membre ale Uniunii Europene;

ii. considerentul (1) al Directivei nr. 60/2000 nu face parte din textul propriu-zis al reglementării comunitare (art. 1-25), reprezentând o simplă componentă a părţii expozitive a acelei directive [considerentele (1)-(53)], neavând forţă juridică;

iii. textul normei interne poate fi înţeles doar cu sensul că apa nu este deloc un produs comercial.

În acelaşi timp, caracterul de monopol natural stabilit de art. 4 al aceleiaşi Legi nr. 107/1996

vine în contradicţie cu calitatea de “bun care face parte din domeniul public al statului”, deoarece prin natura lor bunurile care sunt în proprietate publică nu se pot nici vinde şi nici cumpăra, fiind inalienabile, potrivit art. 136 alin. (3) din Constituţia României din 1991 (revizuită în 2003). A. Apa este un produs comercial atipic?

Datorită încadrării de către legiuitorul român a apei în categoria bunurilor comerciale atipice (care nu sunt oarecare) considerăm necesară clarificarea unor concepte de bază, în lipsa cărora analiza tarifelor apei uzinate nu ar putea fi făcută în mod corect.

149 H. H. G. SAVENIJE, art. cit., p. 743. 150 Directiva Parlamentului şi a Consiliului European 60/2000/EC privind stabilirea unui cadru de acţiune comunitar în domeniul politicii apei, „Apa nu este un produs comercial, ci este un patrimoniu ce trebuie protejat, tratat şi apărat ca atare”.

127 NECONFIDENŢIAL

Plecând de la premisa că noţiunea de „produs comercial atipic” este întrucâtva sinonimă cu aceea de „bun economic”, reţinem definiţia consacrată a „bunului economic” drept „orice mijloc rar, adică disponibil în cantitate limitată, şi util, adică apt să satisfacă o nevoie.”151. Mai departe, pentru a explica trăsătura de “comercial”, urmărim definiţia comerţului, ce poate fi explicat drept „activitate şi operaţiune de vânzare a unei mărfi sau cumpărarea unui produs urmată de revânzarea lui, cu sau fără transformarea sa prealabilă.”152. Această activitate are sens dacă există şi obiectul tranzacţiei - marfa (înţeleasă ca: „orice obiect mobiliar destinat vânzării.”153). Prin urmare, din prima parte a textului art. 11 din legea 107/1996 se deduce faptul că apa, care este o resursă naturală, aflată în afara comerţului, ar face parte din categoria bunurilor comercializabile (care se pot vinde şi cumpăra), fapt ce este vădit contrar înseşi Constituţiei României. A1. Apa uzinată – resursă naturală, materie primă sau factor de producţie?

În lucrarea de faţă noţiunea de apă uzinată se referă la apa brută (captată direct din sursă) folosită pentru obţinerea energiei electrice (fie ca apă turbinată - în cazul energiei hidro, sau ca apă de răcire - în cazul termo sau nuclear).

Potrivit art. 1 al Legii apelor nr. 107/1996 (modificată şi completată), apele prezintă următoarele trăsături: sunt o resursă naturală, regenerabilă, vulnerabilă şi limitată, dar şi materie primă pentru activităţi productive sau o sursă de energie [producerea energiei electrice (hidro, termo sau nucleară)]. Explicăm mai jos, din perspectivă economică, înţelesul termenilor utilizaţi pentru a defini, prin caracteristici, apa: - resursă naturală: în literatura de specialitate, resursele naturale sunt definite drept factori de

producţie originali, obiect al muncii umane şi care cuprind spaţiul, materiile prime şi energia. - materie primă: materiile prime sunt: obiecte, materii sau provizii rezultate în urma muncii

umane şi obţinute de o întreprindere în vederea încorporării lor în produse, după transformarea prin forţa de muncă. În baza definiţiei de mai sus observăm că a treia caracteristică a apelor enumerată la art. 1 din

Legea nr. 107/1996 („materie primă”) este inclusă în mod organic în primul element constitutiv al noţiunii generice „apă” ca „resursă naturală”, ceea ce înseamnă că definiţia reţinută de legiuitorul român în art. 1 din Legea apelor este parţial redundantă, trebuind aşadar să fie modificată, prin înlăturarea termenului „materie primă”. - factor de producţie: sunt resurse constituite din elemente originale (natură, muncă) sau

derivate (capital) a căror combinaţie permite producţia. Contribuţia fiecărui factor justifică o contrapartidă în termeni de remuneraţie: renta, salariul, dobânda. Existenţa a unei a patra forme de venit, profitul, face necesară introducerea unui al patrulea factor : antreprenoriatul.

În cazul de faţă, observăm o triplă funcţie a apei uzinate – resursă naturală, componentă a fondului natural al României şi factor de producţie. Având în vedere definiţiile economice ale resurselor naturale şi ale factorilor de producţie calificăm apa uzinată utilizată la producţia de energie electrică şi în irigaţii drept resursă naturală şi factor de producţie. În literatura de specialitate este susţinută ideea potrivit căreia resursele de apă ale unei ţări fac parte din fondul natural al acelui Stat, alături de alte resurse, precum petrolul, gazele naturale, terenurile agricole şi pădurile, fondul natural (capital natural) fiind la rândul său o componentă a activului patrimonial al oricărei naţiuni, alături de capitalul uman şi de capitalul fizic154.

151 Prof. Ahmed SILEM (dir.), Lexique d’économie [(ediţia a-11-a, Dalloz, Paris, 2010, 856p.), p. 106]. 152 A. SILEM, op. cit., p. 178. 153 A. SILEM, op. cit., p. 529. 154 Prof. Rick van der PLOEG, Guidelines for exploiting natural resource wealth [(Oxford Review of Economic Policy, vol. 30, nr. 1/2014, p. 145-169), p. 146].

128 NECONFIDENŢIAL

B. Apa uzinată este un bun comercial sau un bun aflat în domeniul public? Potrivit art. 1 din Legea apelor nr. 107/1996 (modificată) apele sunt calificate drept „bunuri comerciale speciale”, expresia negativă utilizată de legiuitor fiind: „[apele] nu sunt un bun comercial oarecare”.

Pornind de la definiţia „bunului economic” enunţată anterior, de „orice mijloc rar, adică disponibil în cantitate limitată, şi util, adică apt să satisfacă o nevoie.”155 şi comparând regimul juridic al apelor de bun public stabilit atât în Dreptul intern [prin art. 136 alin. (3) din Constituţia României din 1991 (revizuită în 2003)], cât şi în Dreptul Uniunii Europene [considerentul (1) al Directivei nr. 60/2000] observăm că art. 1 din Legea nr. 107/1996 este contrar atât Legii fundamentale a ţării, cât şi unei reglementări obligatorii de natură comunitară, situaţie în care caracterul de „bun comercial special” consacrat de Legea apelor este invalid din punct de vedere juridic şi inoperant din punct de vedere economic. - un bun public - este prin definiţie „produs de către o instituţie publică” şi se distinge de bunurile private156; din perspectivă economică, bunurile publice sunt considerate a fi acele „bunuri al căror consum de către o persoană nu scade disponibilitatea acelor bunuri pentru toţi ceilalţi consumatori.”157. Totodată, bunurile publice sunt „non-rivale în consum” (non-rival in consumption), ceea ce înseamnă că este imposibilă sau extrem de costisitoare excluderea unor persoane de la consumul respectivelor bunuri, în cazul bunurilor publice pure cantitatea consumată fiind aceeaşi pentru fiecare consumator158. În categoria bunurilor publice sunt incluse: aerul curat, păstrarea biodiversităţii, serviciul de ordine publică, apărarea naţională159, dar şi justiţia160. Volumul optim de bunuri publice este atins atunci când disponibilitatea societăţii de a plăti pentru ultima unitate produsă este egală cu costul marginal al bunului în cauză161. Cauzele preeminenţei Statului faţă de piaţa liberă în domeniul gestiunii unui bun public În teoria economică, din moment ce bunurile publice pot fi consumate de către orice persoană (dar fără să plătească), investitorii privaţi nu au niciun stimulent care să-i determine să finanţeze oferta de bunuri publice162. Prin urmare, dacă bunurile publice ar fi gestionate potrivit regulilor economiei de piaţă, cantităţile de bunuri publice oferite ar fi inferioare nivelului eficient din punct de vedere social, acest fenomen fiind considerat un eşec al pieţei care, la rândul său, face necesară intervenţia autorităţilor Statului, a căror sarcină este să ofere volumul eficient din punct de vedere social de bunuri publice163. Apele – componentă a domeniului public: în perioada 1 iulie 1865 – 1 octombrie 2011, art. 476 din Codul civil din 26 noiembrie 1864164 a prevăzut că „fluviile navigabile şi plutitoare” sunt parte a domeniului public. Includerea apelor cu potenţial energetic în domeniul public s-a făcut prin Legea asupra regimului apelor din 8 aprilie 1898, când principalele cursuri de apă din România au fost enumerate printre activele care fac parte din domeniul public165, iar prin Legea

155 Prof. Ahmed SILEM (dir.), Lexique d’économie [(ediţia a-11-a, Dalloz, Paris, 2010, 856p.), p. 106]. 156 A. SILEM, op. cit., p. 108. 157 Dr. Anil MARKANDYA, Prof. Renat PERELET, Dr. Pamela MASON, Dr. Tim TAYLOR, Dictionary of environmental economics [(Earthscan, Londra, 2002, XII+196p.), p. 156]. 158 A. MARKANDYA, R. PERELET, P. MASON, T. TAYLOR, op. cit, p. 156. 159 A. MARKANDYA, R. PERELET, P. MASON, T. TAYLOR, op. cit, p. 156. 160 A. SILEM, op. cit., p. 109. 161 Prof. Floriana CERNIGLIA, Dr. Riccarda LONGARETTI, Static and dynamic (in)efficiency in public goods provision [(Economics Letters, vol. 135/2015, p. 104-107), p. 104]. 162 A. MARKANDYA, R. PERELET, P. MASON, T. TAYLOR, op. cit, p. 156. 163 A. MARKANDYA, R. PERELET, P. MASON, T. TAYLOR, op. cit, p. 156. 164 Art. 1-347 ale acestui act normativ au fost publicate în Monitorul Oficial al Principatelor Române din 271 din 4 decembrie 1864, iar art. 348-1.914 au fost publicate în Monitoarele Oficiale ale Principatelor Române nr. 7, 8, 9, 11 şi 13 din 1865. 165 Administraţia Naţională „Apele Române”, Cum a apărut şi s-a dezvoltat gospodărirea apelor? (http://www.rowater.ro/Lists/Istoric/AllItems.aspx)

129 NECONFIDENŢIAL

nr. 153/1924 legiuitorul român a inclus pe lista bunurilor publice toate apele care pot produce forţă motrice166. Reglementările constituţionale referitoare la statutul juridic al resurselor de apă

Examinând textele celor şapte Legi fundamentale pe care România le-a avut în ultimul secol şi jumătate, inclusiv ale modificărilor survenite de la intrarea şi până la ieşirea lor din vigoare, observăm următoarele: a) primele trei Constituţii nu conţineau vreo reglementare specifică privind statutul juridic al apelor. b) cea dintâi codificare la nivel constituţional a apelor ca bunuri aflate în domeniul public datează din 1948, art. 6 al primei Legi fundamentale postbelice de la noi precizând că apele, alături de bogăţiile subsolului şi căile de comunicaţii, se găsesc în categoria „bunurilor comune ale poporului” aflate în proprietatea Statului. c) conform art. 7 din Constituţia din 1952, domeniul acvatic era inclus în patrimoniul Statului, apele fiind „proprietate a Statului şi bun comun al poporului.” d) art. 7 al Constituţiei din 1965 este similar cu art. 7 al precedentei Legi fundamentale, iar apele se aflau pe lista bunurilor care „aparţin întregului popor şi sunt proprietate de stat.” e) Constituţia din 1991 a inclus apele cu potenţial energetic valorificabil şi cele care pot fi folosite în interes public pe lista bunurilor care fac obiectul exclusiv al proprietăţii publice [art. 135 alin. (4)], ceea ce înseamnă că ele nu pot fi înstrăinate, ci doar date în administrarea regiilor autonome sau instituţiilor publice ori pot fi concesionate sau închiriate [art. 135 alin. (5)]. Forma iniţială a Legii fundamentale din 1991 a fost revizuită în 2003167, actualul art. 136 alin. (3) a preluat textul aflat anterior la art. 135 alin. (4) al versiunii din 1991, noutatea adusă de revizuire fiind posibilitatea de dare a bunurilor publice în folosinţa gratuită a instituţiilor de utilitate publică [art. 136 alin. (4)]. Caracteristicile juridice ale bunurilor aflate în proprietatea publică În perioada 1998-2011, Legea nr. 213 din 17 noiembrie 1998 privind proprietatea publică şi regimul juridic al acesteia168 a prevăzut că bunurile aflate în proprietatea publică au trei trăsături esenţiale şi anume: i) sunt inalienabile, adică nu pot fi înstrăinate, ci doar date în administrare, concesionate sau închiriate [art. 12 alin. (1) lit. a)], ii) sunt insesizabile, adică nu pot fi supuse executării silite, iar asupra lor nu pot fi constituite garanţii reale [art. 12 alin. (1) lit. b)] şi iii) sunt imprescriptibile, adică nu pot fi dobândite prin uzucapiune sau prin efectul posesiei de bună-credinţă asupra bunurilor mobile [art. 12 alin. (1) lit. c)]. În cazul actelor juridice prin care se încălcau prevederile art. 12 alin. (1) din Legea nr. 213/1998 legiuitorul a stabilit sancţiunea nulităţii absolute [art. 12 alin. (2)], ceea ce înseamnă lipsa efectelor juridice a unor asemenea acte. Începând din 1 octombrie 2011, când a intrat în vigoare noul Cod civil (i.e. Legea nr. 287 din 17 iulie 2009169), potrivit art. 220-221 din Legea nr. 71 din 3 iunie 2011170, prevederile art. 12 ale Legii nr. 213/1998 au fost preluate integral de art. 861 din noul Cod civil, bunurile aflate în proprietate publică fiind în continuare inalienabile, imprescriptibile şi insesizabile.

166 Prof. Mircea DUŢU, Dreptul mediului. Tratat. Vol. 1. Introducere în Dreptul mediului. Dreptul românesc al mediului [(Editura Economică, Bucureşti, 1998, 408p.), p. 244]. 167 A fost republicată în Monitorul Oficial al României nr. 767 din 31 octombrie 2003. 168 Act normativ publicat în Monitorul Oficial al României, Partea întâi, nr. 448 din 24 noiembrie 1998. 169 Act normativ publicat în Monitorul Oficial al României, Partea întâi, nr. 511 din 24 iulie 2009. 170 Act normativ publicat în Monitorul Oficial al României, Partea întâi, nr. 409 din 10 iunie 2011.

130 NECONFIDENŢIAL

Obligativitatea concesionării apei uzinate ca bun aflat în domeniul public

Pornind de la caracterul inalienabil al apei stabilit de art. 12 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 213 din 17 noiembrie 1998 şi de art. 861 din noul Cod civil şi având în vedere existenţa în România a numeroşi agenţi economici care utilizează apa brută pentru producţia de energie electrică, precum şi pentru irigaţii, observăm că în perioada 1991-2003 apa brută a putut fi exploatată comercial prin concesionare [prevăzută imperativ de art. 135 alin. (5)], începând de la republicarea Constituţiei revizuite din 2003 aceeaşi normă obligatorie fiind prevăzută de art. 136 alin. (3) din actuala Lege fundamentală. Existenţa concesiunilor în cazul apelor minerale din România: Pentru a înţelege mai uşor statutul juridic al apei uzinate este util să semnalăm faptul că, potrivit art. 1din Legea minelor nr. 85/18.3.2003 (modificată), resursele minerale [inclusiv apele geotermale, apele minerale naturale (gazoase şi plate), precum şi apele minerale terapeutice, conform art. 2 alin. (1)] situate pe teritoriul ţării noastre aparţin Statului Român şi fac obiectul exclusiv al proprietăţii publice, putând fi exploatate comercial prin concesionare, acordată printr-o licenţă, şi sub dubla condiţie a plăţii unei taxe anuale de exploatare, precum şi a unei redevenţe miniere (art. 20).

Existenţa concesiunilor în cazul apei uzinate la producţia de energie electrică în diverse state din Uniunea Europeană şi din afara acesteia: procedura specifică concesionării apei pentru producţia de energie electrică există în Franţa171, Italia 172, Germania173, Spania174, Belgia175, Chile176, Brazilia177, Cambodgia178, Filipine179, Laos180, Nepal181 şi Peru182. Este legală neconcesionarea apei uzinate pentru producţia de energie electrică şi irigaţii? În perioada 1991-2003, Constituţiei României a permis concesionarea sau închirierea bunurilor aflate în proprietatea Statului [art. 135 alin. (5)]; începând din 2003 şi până în prezent Legea fundamentală revizuită menţine norma anterioară, la care a adăugat posibilitatea de dare a bunurilor publice în folosinţa gratuită a instituţiilor de utilitate publică [art. 136 alin. (4)], în această categorie neputându-se niciodată încadra societăţile comerciale care folosesc apa pentru producţia de energie electrică sau pentru irigaţii. C. Apa este un monopol? Cadrul legislativ naţional referitor la monopol: activităţile economice calificate de către legiuitorul român drept „monopol de stat” au fost reglementate prin Legea nr. 31 din 6 mai 1996183; în acelaşi act normativ a fost a definit „monopolul de stat” ca fiind dreptul Statului Român

171 Jorge MORALES PEDRAZA, Electrical energy generation in Europe. The current situation and perspectives in the use of renewable energy sources and nuclear power for regional electricity generation [(Springer, Heidelberg, 2015, XXXI+640p.), p. 137]. 172 J. MORALES PEDRAZA, op. cit., p. 143. 173 Verena MATTHEIß, Subsidies for ecologically friendly hydropower plants through favourable electricity remuneration in Germany {în: Dr. Manuel LAGO, Dr. Jaroslav MYSIAK, Prof. Carlos M. GÓMEZ, Dr. Gonzalo DELACÁMARA, Dr. Alexandros MAZIOTIS (eds.), Use of economic instruments in water policy. Insights from international experience (col. “Global issues in water policy”, vol. 14, Springer, Heidelberg, 2015, XIV+423p.), p. 185-199], p. 186}. 174 J. MORALES PEDRAZA, op. cit., p. 158. 175 J. MORALES PEDRAZA, op. cit., p. 465. 176 Michael PRIETO, Prof. Carl BAUER, Hydroelectric power generation in Chile: an institutional critique of the neutrality of market mechanisms [(Water International, vol. 37, nr. 2/2012, p. 131-146), p. 140]. 177 Pentru dezvoltări, a se vedea, spre pildă: Agnes da COSTA, Sustainable dam development in Brazil: the roles of environmentalism, participation and planning {în: Dr. Waltina SCHEUMANN, Prof. Oliver HENSENGERTH (eds.), Evolution of dam policies: evidence from the big hydropower states [(Springer, Berlin, 2014, XXI+352p.), p. 13-53], p. 22}. 178 Prof. Oliver HENSENGERTH, Hydropower planning in informal institutional settings: Chinese institutions and the failure of environmental and social regulation in Cambodia {în: Dr. Waltina SCHEUMANN, Prof. Oliver HENSENGERTH (eds.), Evolution of dam policies: evidence from the big hydropower states [(Springer, Berlin, 2014, XXI+352p.), p. 273-306), p. 306}. 179 Chris HEAD, Financing of private hydropower projects [(World Bank Discussion Paper no. 420, The World Bank, Washington, 31 iulie 2000, XV+116p.), p. 24, p. 60]. 180 C. HEAD, op. cit., p. 26, p. 33. 181 C. HEAD, op. cit., p. 26, p. 34, p. 60-61, p. 107. 182 Dr. José Antonio HONDA, Energy law in Peru [(Kluwer Law International, Alphen aan den Rijn, 2010, 348p.), p. 45]. 183 Publicat în Monitorul Oficial al României, Partea întâi, nr. 96 din 13 mai 1996, în urma unui proiect legislativ iniţiat pe 29 ianuarie 1993 de către Guvernul României. Ulterior, acest act normativ a fost modificat în 1997, 1998, 2001 şi 2012, fiind abrogat în perioada 1999-2000.

131 NECONFIDENŢIAL

de a reglementa accesul agenţilor economici cu capital public şi privat, inclusiv al persoanelor fizice, la unele activităţi economice, precum şi condiţiile de exercitare a acestor activităţi, în condiţiile în care România are o economie de piaţă [art. 135 alin. (1) din Constituţie], iar libertatea comerţului este asigurată de către Stat, conform art. 135 alin. (2) lit. a) ipoteza întâi din aceeaşi Lege fundamentală a ţării.

În art. 2 al Legii nr. 31/1996 legiuitorul a fixat limitativ lista activităţilor economice ce constituie monopol de stat, care cuprinde: i) fabricarea şi comercializarea armamentului, muniţiilor şi explozibililor; ii) producerea şi comercializarea stupefiantelor şi a medicamentelor care conţin substanţe stupefiante; iii) extracţia, producerea şi prelucrarea în scopuri industriale a metalelor preţioase şi a pietrelor preţioase; iv) producerea şi emisiunea de mărci poştale şi timbre fiscale; v) fabricarea şi importul, în vederea comercializării în condiţii de calitate, a alcoolului şi a băuturilor spirtoase distilate, cu excepţia fabricării băuturilor alcoolice în gospodăriile personale pentru autoconsum; vi) fabricarea şi importul, în vederea comercializării în condiţii de calitate, a produselor din tutun şi a hârtiei pentru ţigarete; vii) organizarea şi exploatarea sistemelor de joc cu miză, directe sau disimulate; viii) organizarea şi exploatarea pronosticurilor sportive. Prin urmare, doar aceste activităţi economice pot avea caracter de monopol de stat. Legea nr. 31/1996 a fost aplicabilă începând din 13 noiembrie 1996 [conform art.17 alin. (1)] şi până în prezent, cu excepţia anilor 1999-2000, fără, însă, a fi urmată de normele de aplicare indispensabile implementării sale. Mecanismul de autorizare şi control al activităţilor de monopol: autorizarea unui agent economic – de drept public sau privat – să desfăşoare o activitate monopol de stat se face de către Ministerul de Finanţe, printr-o licenţă184 nominală, temporară, teritorială şi netransmisibilă, în schimbul unei sume de bani (tariful de licenţă) [art. 4]. Controlul respectării Legii monopolului a fost dintru început atribuţia exclusivă a Ministerului de Finanţe (art. 11), iar încălcarea respectivului act normativ a atras angajarea răspunderii penale, administrative sau contravenţionale (art. 12-14).

Preţurile produselor de monopol: prin derogare de la principiul libertăţii preţurilor şi tarifelor, consacrat în art. 4 alin. (1) din Legea concurenţei nr. 21/1996, Legea privind regimul monopolului de stat a prevăzut iniţial în art. 10 faptul că preţurile şi tarifele maximale ale produselor şi serviciilor monopol de stat sunt supravegheate de Guvern, cu avizul Oficiului Concurenţei (până în februarie 1997), după care preţurile pentru produsele şi serviciile din listă s-au stabilit doar cu avizul Oficiului Concurenţei (însă doar până în martie 1998). Practic, începând din 30 martie 1998 se poate susţine faptul că preţurile produselor rezultate în urma desfăşurării activităţilor de tip monopol de stat au avut acelaşi regim juridic cu cel al oricăror altor bunuri din piaţă, fiind stabilite în urma întâlnirii cererii cu oferta, în mod concurenţial. Cadrul legislativ naţional referitor la managementul resurselor de apă

Iniţial, în legislaţia românească, gestionarea resurselor de apă nu a fost inclusă pe lista

ramurilor strategice ale economiei naţionale aşa cum au fost enumerate la art. 1, lit. A din H.G.

184 Conform prevederilor art. 6 alin. (21)-(22), sunt titulari legali ai unor licenţe pentru exploatarea unor monopoluri de stat, Compania Naţională „Loteria Română” S.A. şi Comitetul Olimpic Român, care sunt beneficiarii licenţelor pentru exploatarea unor activităţi ce constituie monopol de stat şi anume: organizarea şi exploatarea sistemelor de joc cu miză, directe sau disimulate, respectiv organizarea şi exploatarea pronosticurilor sportive.

132 NECONFIDENŢIAL

nr. 266 din 10 iunie 1993 privind ramurile şi domeniile în care funcţionează regiile autonome de interes naţional185. În această listă, pe primul loc figura „producţia şi distribuţia de energie electrică şi termică” [art. 1, lit. A, alin. (1)]}, în timp ce gospodărirea resurselor de apă figura pe lista altor ramuri ale economiei naţionale, enumerate la art. 1, lit. B din H.G. nr. 266/1993.

Mai târziu, activitatea de gestionare durabilă a resurselor de apă a devenit „monopol

natural de interes strategic” prin art. 1 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 107 din 5 septembrie 2002 privind înfiinţarea Administraţiei Naţionale „Apele Române”.

Doi ani mai târziu, caracterul de monopol natural al managementului apelor a fost

înlăturat prin art. I, pct. 8 din Legea nr. 310 din 28 iunie 2004 pentru modificarea şi completarea Legii apelor nr. 107/1996, care a stabilit că „Resursele de apă, de suprafaţă şi subterane sunt monopol natural de interes strategic” iar stabilirea regimului de folosire a resurselor de apă este un drept exclusiv al Guvernului, exercitat prin autoritatea publică centrală din domeniul apelor. Putem afirma, în baza prevederilor mai sus menţionate, că în perioada 2002-2004, managementul resurselor de apă a fost legiferat ca monopol natural de interes strategic.

Acelaşi regim juridic al apelor a fost păstrat în art. 1, pct. 1 al Ordonanţei de urgenţă a

Guvernului nr. 73 din 29 iunie 2005186 pentru modificarea şi completarea O.U.G. nr. 107/2002, prin care s-a stabilit că resursele de apă sunt un monopol natural de interes strategic, ambele reglementări fiind în vigoare şi în prezent.

Conceptul economic de monopol187: literatura de specialitate defineşte că dacă oferta unui bun sau serviciu lipsit de substitute aparţine unei singure firme, ne aflăm în prezenţa unui monopol188. Din perspectivă economică, monopolul este definit ca „situaţia unei pieţe sau ramuri de activitate în care un singur ofertant (vânzător) se găseşte în faţa unui număr mare de purtători ai cererii (potenţiali cumpărători).”189. Din perspectivă juridică, prin monopol se înţelege acel regim de drept (monopol legal) sau

situaţie de fapt (monopol de fapt) ce are ca obiect sau ca rezultat sustragerea de sub imperiul

concurenţei de pe o anume piaţă a unei întreprinderi private ori a unui organ sau instituţii

publice190.

Monopolul natural: în situaţia în care întreaga ofertă poate fi satisfăcută la cel mai mic cost doar de către o singură firmă, iar nu de către două sau mai multe întreprinderi, suntem în prezenţa unui monopol natural191. Din perspectivă economică, „monopolul natural este monopolul care provine din caracteristicile tehnice ale anumitor activităţi economice ale căror costuri fixe de instalare sunt foarte mari, aşa încât producţia implică costuri marginale descrescătoare, care constituie astfel o barieră la intrarea (pe piaţă) pentru concurenţii potenţiali.”192; în cazul unui monopol natural, concurenţa nu reprezintă un mecanism viabil de reglementare a pieţei193.

185 Publicat în Monitorul Oficial al României, Partea întâi, nr. 156 din 9 iulie 1993. 186 AN „Apele Romane” este instituţie publică de interes naţional, având ca scop utilizarea durabilă a resurselor de apă, monopol natural de interes strategic. 187 Situaţii speciale se întâlnesc în cazuri de: monopol discriminant: desemnează acea „structură de piaţă în care ofertantul este în măsură să practice diferite preţuri pentru acelaşi tip de produs sau de serviciu pentru a ţine cont de capacităţile de plată ale cumpărătorilor. În acest caz, diferitele capacităţi pot fi identificate drept segmente de piaţă.” şi de monopol comercial: este un drept exclusiv ce provine dintr-un act de drept public prin care unei persoane juridice de drept public sau privat i se permite să controleze operaţiunile de schimb ale unui produs. 188 Prof. Richard Allen POSNER, Natural monopoly and its regulation [(Stanford Law Review, vol. 21, nr. 3/1969, p. 548-643), p. 548]. 189 A. SILEM, op. cit., p. 565. 190 G. CORNU, op. cit., p. 598. 191 R. A. POSNER, art. cit., p. 548. 192 A. SILEM, op. cit., p. 566. 193 R. A. POSNER, art. cit., p. 548.

133 NECONFIDENŢIAL

D. Este apa uzinată o facilitate esenţială? Pornind de la tipologia facilităţilor esenţiale, care include: infrastructuri, echipamente,

produse, servicii194, informaţii195 şi chiar materii prime196 şi luând în considerare caracterul de materie primă al apelor menţionat de art.1 din Legea nr. 107/1996 precum şi aşa-numitul profil de „monopol natural de interes strategic” indicat de legiuitor la art. 4 al aceleiaşi Legi a apelor din 1996, o posibilă problemă de concurenţă ar putea apărea în situaţia în care apa utilizată la producţia de energie electrică şi în irigaţii ar îmbrăca forma unei facilităţi esenţiale.

Teoria facilităţilor esenţiale (TFE)197, denumită şi „teoria infrastructurilor esenţiale”198 sau

„teoria instalaţiilor esenţiale”199, este considerată a fi echivalentul juridic al conceptului economic de „monopol natural”200, făcând posibilă sancţionarea abuzului de poziţie dominantă al unei întreprinderi ce deţine un monopol asupra unei infrastructuri esenţiale201.

În accepţiunea Comisiei Europene, infrastructura esenţială este „o facilitate sau

o infrastructură care este esenţială pentru a obţine clienţi şi/sau pentru a permite concurenţilor să-şi desfăşoare activitatea şi care nu poate fi duplicată prin mijloace rezonabile.”202. Cum poate fi identificată o facilitate esenţială? - se poate aplica testul (“Castaldo-Nicita”) destinat identificării unei facilităţi esenţiale203(FE), test ce presupune verificarea în mod succesiv şi cumulativ a cinci factori şi anume: i) poziţia dominantă pe piaţa din aval (downstream market) a întreprinderii deţinătoare a infrastructurii esenţiale; ii) refuzul efectiv şi nejustificat204 de a încheia o tranzacţie (refusal to deal) exprimat de firma de la pct. i); iii) fezabilitatea partajării accesului la facilitatea esenţială deţinută de agentul economic de la pct. i); iv) caracterul esenţial al infrastructurii analizate şi

194 Prof. Michel GLAIS, Facilités essentielles: de l’analyse économique au Droit de la concurrence {în: Conseil d’État, Rapport public 2002. Jurisprudence et avis 2001. Collectivités publiques et concurrence [(col. “Études et documents”, nr. 53, La Documentation française, Paris, 2002, 465p.), p. 403-423], p. 404}. Referitor la calificarea unei organizaţii nonprofit cu statut special şi anume “The Internet Corporation for Assigned Names and Numbers” (ICANN) drept „facilitate esenţială”, a se vedea: Dr. Ulrich HÖPFNER, Der Zugang zur Legacy Root. Zur Anwendung der Essential Facilities Doktrin auf ICANN (teză de doctorat în Ştiinţe economice şi sociale, Universitatea din Hamburg, Hamburg, 2009, XXVI+181p.). 195 Pentru o analiză aprofundată a acestei chestiuni, a se vedea: Dr. Inge GRAEF, EU Competition Law, data protection and online platforms. Data as essential facility (col. “International Competition Law Series”, vol. 68, Kluwer Law International, Alphen aan den Rijn, 2016, XVIII+422p.). 196 Prof. Thomas EILMANSBERGER, Article 82 {în: Prof. Günther HIRSCH, Dr. Frank MONTAG, Prof. Franz Jürgen SÄCKER (ed.), Competition Law : European Community practice and procedure. Article-by-article commentary [(Sweet & Maxwell, Londra, 2008, XXX+2.845p.), p. 1.056-1.240], p. 1.164}; L. LAZĂR, op. cit., p. 224 şi nota de subsol nr. 2]. 197 Sintagmă creată în urmă cu aproape jumătate de secol de către britanicul Alan Derrett Neale (1918-1995) în volumul său “The Antitrust Laws of the United States of America. A study of competition enforced by law” (ediţia a doua, Cambridge University Press, Cambridge, 1970, XIV+529p.). 198 Dr. Guillaume BEAUDOIN, Pratiques anticoncurrentielles et droit d'auteur [(teză de doctorat în Drept, Universitatea Paris-10, Paris, 2012, 545p.), p. 346 şi nota de subsol nr. 920]. 199 Dr. Virginie PEUREUX, Théorie des facilités essentielles {în: Prof. Daniel MANGUY (dir.), Dictionnaire de droit du marché. Concurrence, distribution, consommation [(Ellipses, Paris, 2008, 342p.), p. 175-177], p. 175}. 200 Dr. Abbott B. LIPSKY Jr., Dr. J. Gregory SIDAK, Essential facilities [(Stanford Law Review, vol. 51, nr. 5/1999, p. 1.187-1.248), p. 1.187]. 201 V. PEUREUX, op. cit., p. 175. Relativ recent, unii economişti au constatat faptul că atunci când duplicarea infrastructurii esenţiale este foarte costisitoare pentru concurenţi, proprietarul facilităţii esenţiale este titularul unui monopol de fapt: Prof. Alexandre de STREEL, Prof. Axel GAUTIER, Prof. Xavier WAUTHY, La régulation des industries de réseau en Belgique [(Reflets et perspectives de la vie économique, vol. 50, nr. 3/2011, p. 73-92), p. 7 şi nota de subsol nr. 6]. 202 Carles ESTEVA MOSSO, Stephen A. RYAN, Svend ALBAEK, María Luisa TIERNO CENTELLA, Article 82 {în: Jonathan FAULL, Ali NIKPAY (eds.), The EC Law of Competition [(ediţia a doua, Oxford University Press, Oxford, 2007, CLXXI+1.844p.), p. 313-419], p. 357 şi nota de subsol nr. 185}. 203 Prof. Angelo CASTALDO, Prof. Antonio NICITA, Essential facility access in Europe: building a test for antitrust policy (Review of Law and Politics, vol. 3, nr. 1/2007, p. 83-110). 204 În doctrina juridică a fost avansată ideea potrivit căreia refuzul de a acorda terţilor accesul la o infrastructură esenţială ar putea fi în mod obiectiv justificat în situaţia in care proprietarul facilităţii esenţiale ar avea nevoie de un interval suficient de mare de timp pentru a-şi putea recupera investiţia iniţială sau în ipoteza în care ar urma să utilizeze infrastructura în cauză pentru a lansa pe piaţă un nou produs sau serviciu: Dr. Anca Daniela CHIRIŢĂ, The German and Romanian abuse of market dominance in the light of Article 102 TFEU [(col. “Schriften des Europa-Instituts der Universität des Saarlandes – Rechtwissenschaft”, vol. 82, Nomos, Baden-Baden, 2011, 395p.), p. 30 şi nota de subsol nr. 1.239].

134 NECONFIDENŢIAL

v) neduplicabilitatea facilităţii esenţiale supuse analizei205. Efectuarea testului “Castaldo-Nicita” şi rezultatele obţinute: pentru sectorul apei utilizate la producţia de energie şi la irigaţii am obţinut un rezultat negativ, în condiţiile în care factorul nr. 1 [respectiv existenţa unei poziţii dominante pe piaţa din aval a întreprinderii deţinătoare a infrastructurii esenţiale] nu este îndeplinit, deoarece Administraţia Naţională „Apele Române” nu este o întreprindere în sensul Legii concurenţei, din moment ce are de îndeplinit exclusiv un serviciu public şi anume gestionarea resurselor de apă aflate în domeniul public şi nu prestează vreun serviciu pe o piaţă în care ar putea deţine o poziţie dominantă, din perspectiva art. 6 alin. (3) din Legea nr. 21/1996 (republicată); acest fapt a impus oprirea testului, potrivit instrucţiunilor specifice, ceilalţi patru factori care compun structura teoretică a testului nemaiprezentând nici o relevanţă practică în cazul de faţă. 7.2. Elemente de analiză economică aplicate în domeniul tarifării apei

Practic, apa nu este un bun economic obişnuit, iar „piaţa” apei nu se încadrează uşor în niciuna dintre categoriile de structuri de piaţă, probabil şi pentru că este strâns legată de chestiuni complexe de natură economică şi politică206. Aplicarea analizei economice în domeniul apei poate fi inhibată de anumiţi factori la fel de bine cum există factori ce pot favoriza o astfel de analiză. Din literatura de specialitate am selectat câţiva dintre factorii ce pot inhiba aplicarea principiilor economice în domeniul tarifării apei şi anume: i) măsurarea: având în vedere faptul că preţul plătit trebuie să fie în funcţie de consumul efectiv207. ii) indicatorii: este posibil ca tariful apei să fie calculat pe unitate de suprafaţă sau în funcţie de un interval de timp ori folosind consumul de energie ca indicator relevant însă debitul apei poate fi variabil. Practic, orice sistem de taxare încetează să mai ducă la eficienţă atunci când utilizatorul apei nu poate controla volumul apei consumate şi nu poate stabili câtă apă să folosească (utilizarea de volume diferite pentru culturi distincte în diferite anotimpuri)208. iii) sistemul de tarifare: există prea multe imperfecţiuni ale pieţei pentru ca preţul apei să fie lăsat în mod normal să atingă propriul nivel de piaţă. Atunci când preţul este stabilit de către o autoritate publică există dificultăţi majore de estimare, iar abordarea „disponibilităţii de a plăti” (willingness to pay) nu este dezvoltată. De asemenea, fermierii pot afirma că tariful apei este prea mare, mai ales atunci când nu au sub control cantitatea sau intervalul de livrare a apei, dar şi când furnizarea apei nu este constantă209. iv) drepturile de proprietate: în mod obişnuit, sursele de apă se găsesc în domeniul public, dar la un moment dat proprietatea asupra reţelelor de colectare şi de livrare a apei trece în domeniul privat al Statului sau chiar în mâinile întreprinzătorilor privaţi. Acolo unde drepturile de proprietate aparţin unităţilor administrative locale, sau când nu sunt bine cunoscute există dificultăţi legate de tarifare, mai ales atunci când accesul la apă este neîngrădit pentru free-riders210 (călători clandestini). v) aspecte de ordin politic: în general, irigaţiile sunt mult mai profitabile decât culturile alimentate cu apă pluvială, motiv pentru care sectorul tinde să atragă acţiuni de lobby şi de căutare de rente (rent-seeking behaviour) deseori asociate cu controlul resurselor rare de către Stat.211.

205 A. CASTALDO, A. NICITA, art. cit., p. 100-101. 206 R. J. GRIMBLE, art. cit., p. 79. 207 R. J. GRIMBLE, art. cit., p. 80. 208 R. J. GRIMBLE, art. cit., p. 80. 209 R. J. GRIMBLE, art. cit., p. 80. 210 R. J. GRIMBLE, art. cit., p. 80. 211 R. J. GRIMBLE, art. cit., p. 79-80.

135 NECONFIDENŢIAL

vi) transportul: transportul apei şi costul său ridicat semnifică faptul că apa nu este uşor de tranzacţionat, mai ales în cazul uzului de valoare redusă (low-value use). În mod normal, costul transportului apei la distanţă în cantităţi suficiente pentru irigaţii nu este fezabil.212. vii) aspecte de ordin cultural: tarifele apei sunt o chestiune foarte delicată, cu valenţe politice. Apa este sursă a vieţii şi o cauză primordială a unor situaţii conflictuale. În multe cazuri, apa este considerată a fi un drept, la care oricine are acces fără oprelişti şi fără plată.213. viii) aspecte de ordin sectorial: gestiunea cererii apei duce la schimbări la nivelul consumului de apă, care pot afecta veniturile, locurile de muncă şi bunăstarea consumatorilor. Managementul cererii de apă poate avea implicaţii negative pentru irigaţii şi pentru producţia de hrană, deşi aceste chestiuni pot fi reglate pe termen lung prin ajustarea preţurilor. Mai mult, furnizarea de apă potabilă pentru un uz de valoare redusă precum răcirea costă prea mult214. ix) externalităţi: contaminarea surselor de apă de către industrie, agricultură sau cu deşeuri casnice este potenţial gravă, deoarece apa este parte a unui flux sau proces ciclic, iar poluarea se poate răspândi rapid. De vreme ce apa este vitală pentru toată lumea, mecanismele non-piaţă (e.g. cotele, amenzile şi restricţiile) pot fi foarte importante215. x) chestiuni de echitate: tarifarea apei potabile sau pentru alte forme de utilizare casnică este probabil să aibă consecinţe serioase pentru oamenii săraci, lipsiţi de surse alternative sau de substitute. Pe de altă parte, se poate susţine că aspectele legate de sărăcie pot fi gestionate prin impozitare şi oferirea de beneficii sociale mai mult decât prin mecanismul preţurilor216.

În ultimul deceniu al secolului XX a fost conştientizat faptul că, la nivel global, rezervele limitate de apă şi creşterea furnizării de apă nu pot acoperi pe termen nedefinit creşterea din ce în ce mai mare a cererii de apă, alături de degradarea prin poluare sau epuizarea unor surse de apă217. Raritatea apei şi costul ei din ce în mare au dus la concluzia că apa trebuie alocată şi utilizată mai eficient, iar din punct de vedere economic acest deziderat poate fi atins prin managementul cererii, precum şi prin calificarea apei drept o resursă economică218. În aceste condiţii, instrumentele economice trebuie considerate drept o parte indispensabilă a managementului apei, din moment ce sursele de apă se îndreaptă de la abundenţă la raritate219.

Din punct de vedere economic, tarifarea apei ridică trei probleme şi anume:

i) Creşterea costurilor marginale ale operaţiunilor de furnizare a apei, în condiţiile în care cele mai simple şi mai ieftine modalităţi de captare şi distribuţie a apei au fost deja utilizate, iar noile lucrări costă de câteva ori mai mult per unitate de apă furnizată, în lipsa unor salturi tehnologice majore (e.g. reducerea costului desalinizării) costul furnizării apei continuînd să crească. ii) Apa nu se mai găseşte din abundenţă şi nici nu mai este un adevărat bun public, de vreme ce nu oricine poate avea acces la oricâtă apă doreşte, indiferent de scopul utilizării, apa trebuind aşadar să fie raţionalizată sau cel puţin alocată către utilizatori şi în funcţie de destinaţia ei printr-un anume mecanism. iii) Gestionarea nesustenabilă a resurselor de apă va afecta în viitor domeniul analizat, dacă se pleacă de la ipoteza că rata de creştere a cererii va fi constantă şi că infrastructura necesară pentru satisfacerea acelei creşteri va fi construită220.

212 R. J. GRIMBLE, art. cit., p. 81. 213 R. J. GRIMBLE, art. cit., p. 81. 214 R. J. GRIMBLE, art. cit., p. 81. 215 R. J. GRIMBLE, art. cit., p. 81. 216 R. J. GRIMBLE, art. cit., p. 81. 217 R. J. GRIMBLE, art. cit., p. 78. 218 R. J. GRIMBLE, art. cit., p. 78. 219 R. J. GRIMBLE, art. cit., p. 82. 220 R. J. GRIMBLE, art. cit., p. 78.

136 NECONFIDENŢIAL

Din punct de vedere economic apa implică două tipuri de costuri: a) costul procurării apei, incluzând atât costurile fixe (investiţiile), cât şi costurile variabile (i.e. costurile de operare şi de întreţinere) şi b) costul de oportunitate (adică valoarea producţiei unui bun ce ar putea fi o alternativă a bunului efectiv fabricat); o formă specifică a costului de oportunitate este întâlnită în cazul unei resurse neregenerabile de apă, a cărei epuizare impune un cost asupra utilizării viitoare221.

Aceste costuri de procurare şi de oportunitate ale apei sunt reale şi nu pot fi ocolite, ceea ce înseamnă că ele trebuie suportate fie de utilizatori, fie de contribuabili, fie de generaţiile viitoare222.

Atât producţia de energie, cât şi consumul de energie influenţează negativ preţul apei, deoarece exercită constrângeri asupra surselor de apă (water stress)223, acelaşi efect avându-l creşterea populaţiei şi progresul economic224, dar şi creşterea cererii de apă, precum şi schimbările climatice225. Costul apei reprezintă doar o mică parte a cheltuielilor făcute de consumatori şi de întreprinderi226; spre deosebire de irigaţii, apa uzinată reprezintă în mod obişnuit doar o mică parte a costurilor de producţie, prin urmare consumul ei ar putea să nu fie sensibil la preţ227. Corelaţia dintre preţurile reglementate, costurile firmelor afectate şi preţurile practicate în România: în sectoarele economice în care preţurile sunt reglementate (de exemplu utilităţile publice: electricitate, gaze, apă), modificarea preţurilor intervine mai rar decât pe pieţele în care preţurile variază liber, însă variaţia este mai amplă228; în afara cazului unei aprecieri a monedei naţionale, în sectoarele de utilităţi publice ( electricitate, apă), întreprinderile din ţara noastră transferă integral în preţurile practicate şocul resimţit anterior la nivelul costurilor229, inclusiv când este vorba de şocuri majore şi neanticipate de natură financiară230.

7.3. Tarifarea apei

Potrivit doctrinei economice franceze, tarifele sunt „dispoziţii reglementare care fixează nivelul

redevenţei plătite de un particular care utilizează un serviciu public.”231. Funcţiile tarifului apei: tarifarea apei se prezintă de obicei sub forma unei taxe pentru

prelevarea apei şi este o componentă de bază a sistemului de management al apelor232, reflectând cel puţin costul integral de furnizare a accesului la resursele de apă şi fiind menită să inducă eliminarea celor mai puţin eficiente forme de utilizare a apei233. Mai mult decât atât, tarifarea propriu-zisă a apei poate contribui la: recuperarea costurilor şi la internalizarea externalităţilor negative specifice prelevărilor de apă. De asemenea, tarifarea apei ca resursă rară ar putea da un indiciu asupra valorii resursei ca activ neabundent, însă implementarea unui asemenea tarif

221 R. J. GRIMBLE, art. cit., p. 79. 222 R. J. GRIMBLE, art. cit., p. 79. 223 Prof. Jack GILRON, Water-energy nexus: matching sources and uses [(Clean Technologies and Environmental Policy, vol. 16, nr. 8/2014, p. 1.471-1.479), p. 1.471]; Erratum to: Water-energy nexus: matching sources and uses (Clean Technologies and Environmental Policy, vol. 17, nr. 1/2015, p. 293); pentru o opinie similară, a se vedea: Prof. Gustav OLSSON, Water and energy nexus {în: Dr. Robert A. MEYERS (ed.), Encyclopedia of sustainability science and technology [(Springer, New York, 2012, CXXII+12.555p.), p. 11.932-11.946], p. 11.933}. 224 G. OLSSON, op. cit., p. 11.935. 225 Prof. Simon COWAN, The welfare economics of optional water metering [(The Economic Journal, vol. 120, nr. 545/2010, p. 800-815), p. 800]. 226 Prof. John Frederick SLEEMAN, The economics of water supply [(Scottish Journal of Political Economy, vol. 2, nr. 2/1955, p. 231-245), p. 231]. 227 R. J. GRIMBLE, art. cit., p. 79. 228 Mihai COPACIU, Dr. Florian NEAGU, Horia BRAUN-ERDEI, Survey evidence on price-setting patterns of Romanian firms [(Managerial and Decision Economics, vol. 31, nr. 2-3/2010, p. 235-247), p. 241]. 229 M. COPACIU, F. NEAGU, H. BRAUN-ERDEI, art. cit., p. 244. 230 M. COPACIU, F. NEAGU, H. BRAUN-ERDEI, art. cit., p. 245. 231 A. SILEM, op. cit., p. 789. 232 Organisation for Economic Co-operation and Development, Water resources allocation. Sharing risks and opportunities [(OECD Publications, Paris, 13 aprilie 2015, 141p.), p. 15]. 233 Organisation for Economic Co-operation and Development, Water resources allocation. Sharing risks and opportunities [(OECD Publications, Paris, 13 aprilie 2015, 141p.), p. 36].

137 NECONFIDENŢIAL

s-a dovedit a fi dificilă234. În concret, tarifarea apei se prezintă sub forma unor taxe administrative, care nu sunt întemeiate pe valoarea economică a apei prelevate235.

În cazul resurselor de apă, preţul şi piaţa pot fi utilizate pentru a atinge următoarele

obiective: i) o utilizare sustenabilă a apei, ii) o risipă minimă, iii) o alocare eficientă, iv) stimularea de a dezvolta tehnologii eficiente, v) reutilizarea şi vi) reciclarea apei236.

În mod normal, tarifarea apei ar trebui să pornească de la principiul potrivit căruia

oamenii acţionează ca agenţi economici, care răspund raţional la stimuli financiari (atât pozitivi, cât şi negativi)237.

Dacă preţul apei este inferior costului ei real, apa va fi risipită (e.g. prin neidentificarea

pierderilor şi nerepararea instalaţiilor defecte) sau utilizată ineficient (prin folosire extensivă sau nepotrivită)238.

Dacă preţul apei reflectă costul ei real, există un stimulent economic pentru ca bunul

în cauză să fie alocat în mod raţional (e.g. între utilizatorii din agricultură şi cei din industrie), dar şi pentru dezvoltarea şi utilizarea tehnologiilor eficiente, care presupun înlocuirea apei cu capitalul (e.g. sistemele de irigare cu picătura)239. Această abordare contrastează cu situaţia actuală din multe ţări, inclusiv cele în care raritatea apei este o problema acută, unde preţul apei este puternic subvenţionat şi unde aproape că nu există stimulente pentru economisirea apei240.

Tarifarea apei la nivelul costului său marginal pe termen lung: în literatura

de specialitate se consideră că tarifele pentru irigaţii şi pentru furnizarea de apă ar trebui

fundamentate pe costul marginal pe termen lung al furnizării de apă (long-run marginal cost

of supply), acesta din urma putând fi înţeles drept costul cu ajustarea capacităţii la creşterea cererii,

acest nivel al preţului rezultând în mod natural în urma întâlnirii cererii cu oferta în condiţii

de concurenţă perfectă241.

Costul marginal reprezintă costul ultimei unităţi produs şi se observă din variaţia costului

variabil total datorată producţiei unei unităţi suplimentare, putându-se exprima ca „raport între variaţia

costului sintetic total şi variaţia cantităţii”242. Costul marginal descrescător indică un randament

crescător al întreprinderii, iar un cost marginal crescător marchează o scădere a profitabilităţii

firmei243.

234 Organisation for Economic Co-operation and Development, Water resources allocation. Sharing risks and opportunities [(OECD Publications, Paris, 13 aprilie 2015, 141p.), p. 15]. 235 Organisation for Economic Co-operation and Development, Water resources allocation. Sharing risks and opportunities [(OECD Publications, Paris, 13 aprilie 2015, 141p.), p. 36]. 236 R. J. GRIMBLE, art. cit., p. 78. 237 R. J. GRIMBLE, art. cit., p. 78. 238 R. J. GRIMBLE, art. cit., p. 78. 239 R. J. GRIMBLE, art. cit., p. 78. 240 R. J. GRIMBLE, art. cit., p. 78. 241 R. J. GRIMBLE, art. cit., p. 79. 242 A. SILEM, op. cit., p. 241. 243 A. SILEM, op. cit., p. 241.

138 NECONFIDENŢIAL

Tarifarea la nivelul costului marginal a fost adoptată de societatea Électricité de France (EDF) şi, în condiţiile unui

randament crescător, duce la vânzarea bunului sau serviciului la un preţ avantajos pentru utilizator, dar totodată şi la

pierderi pentru întreprindere244. Utilizând regula lui Ramsey (zisă şi preţ Ramsey-Boiteux), în cazul unei cereri scăzute

întreprinderea care furnizează un serviciu public este asigurată că orice deficit eventual de gestiune va fi preluat de

către autoritatea publică tutelară, când tariful practicat este egal cu costul marginal245. În cazul unei cereri crescătoare,

costurile mărite se repercutează asupra tarifului perceput246.Atunci când întreprinderea nu are capacităţi excedentare,

tarifarea la nivelul costului marginal în cazul unei cereri accelerate permite obţinerea de beneficii şi incită la

dispersarea în timp a utilizatorilor247.

Subvenţionarea costurilor apei utilizate în diferite sectoare de activitate Existenţa subvenţiilor în ţările-membre ale Organizaţiei pentru Cooperare şi Dezvoltare Economică: subvenţiile sunt larg răspândite în ţările-membre ale Organizaţiei pentru Cooperare şi Dezvoltare Economică248 (O.C.D.E.). Astfel, în anul 2005 nivelul subvenţiilor era de peste 400 de miliarde de dolari S.U.A.249; ulterior, în 2011, doar în agricultură subvenţiile au reprezentat aproape 1% din Produsul intern brut agregat, atingând 406 miliarde de dolari S.U.A. (din care 62% au fost repartizate producătorilor)250. Tipologia subvenţiilor: în ţările-membre ale O.C.D.E. subvenţiile îmbracă diverse forme, precum: scheme de sprijin pentru creşterea producţiei agricole, pentru utilizarea terenurilor agricole şi pentru utilizarea resurselor de apă (prin netarifarea apei utilizate de fermieri), subvenţionarea factorilor de producţie apă şi energie având un impact deosebit251. Subvenţionarea costului apei: utilizarea apei este subvenţionată în multiple forme, cum ar fi: tarifarea apei prelevate sub nivelul costurilor care trebuie recuperate, ale costurilor externe şi ale rentelor resurselor dar şi subvenţionarea apei utilizate pentru irigaţii (acest sector consumând mai mult de o treime din apa din ţările-membre O.C.D.E. şi chiar 75-90% din totalul apei folosite în ţările în curs de dezvoltare), dar şi subvenţionarea apei utilizate în industrie, precum şi cea folosită pentru consumul casnic252. Subvenţionarea producţiei de energie: în ţările-membre ale O.C.D.E., subvenţionarea producţiei de energie este menită în principal să protejeze producătorii autohtoni şi să menţină forţa de muncă ocupată în anumite sectoare253, în concret subvenţiile prezentându-se sub forma unor plăţi directe dar şi a unor reduceri de taxe inclusiv pentru anumiţi utilizatori din sectoarele industriale, agricultură, transporturi şi pescuit254. Impactul tarifului apei uzinate asupra populaţiei: în urmă cu peste două decenii, o instituţie a Uniunii Europene a semnalat faptul că, spre deosebire de cetăţenii bogaţi, persoanele şi gospodăriile cu venituri mici sunt vulnerabile în faţa unei taxe de mediu, deoarece ele cheltuiesc o parte mai mare din veniturile lor pe achiziţia de bunuri şi servicii care depind de mediu, cum sunt energia şi apa255.

244 A. SILEM, op. cit., p. 790. 245 A. SILEM, op. cit., p. 790. 246 A. SILEM, op. cit., p. 790. 247 A. SILEM, op. cit., p. 790. 248 Prof. Jean-Philippe BARDE, Prof. Olivier GODARD, Economic principles of environmental fiscal reform {în: Prof. Janet E. MILNE, Prof. Mikael Skou ANDERSEN (eds.), Handbook of research on environmental taxation (Edward Elgar, Cheltenham, 2012, XII+510p.), p. 33-58], p. 45}. 249 J.-P. BARDE, O. GODARD, op. cit., p. 45. 250 J.-P. BARDE, O. GODARD, op. cit., p. 45. 251 J.-P. BARDE, O. GODARD, op. cit., p. 45 şi nota de subsol nr. 6. 252 J.-P. BARDE, O. GODARD, op. cit., p. 45. 253 J.-P. BARDE, O. GODARD, op. cit., p. 45. 254 J.-P. BARDE, O. GODARD, op. cit., p. 45. 255 European Environment Agency, Environmental taxes. Implementation and environmental effectiveness [(col. “Environmental issues series”, vol. 1, Copenhaga, 1996, 64p.), p. 36].

139 NECONFIDENŢIAL

Tarifarea serviciilor de apă în România

În România, tarifarea serviciilor în domeniul administrării apelor a fost prevăzută prin art. 87 alin. (1) din Legea nr. 5 din 20 aprilie 1972 privind gospodărirea apelor, această competenţă fiind ulterior păstrată prin art. 54 alin. (1) al Legii nr. 8/29 martie 1974. Potrivit Legii nr. 5/1972, tarifele pentru serviciile de apă erau aprobate prin hotărâre a Consiliului de Miniştri [art. 87 alin. (1)]. Aceeaşi Lege nr. 5/1972 a instituit dreptul organelor de gestionare a apelor de a încasa taxe pentru folosirea apei [art. 87 alin. (2)], acesta fiind totodată prima aplicare în plan legislativ a principiului „beneficiarul plăteşte”, păstrat mai târziu prin art. 54 alin. (2) al Legii nr. 8/1974. Celelalte elemente ale sistemului de tarifare se refereau la: - obiectul taxării: art. 87 alin. (2) prevedea că taxele vor fi percepute pentru folosirea apei,

precum şi pentru evacuarea apelor uzate. - reglementatorul taxelor pentru utilizarea apei: potrivit Legii nr. 5/1972, Consiliul

de Miniştri stabilea: categoriile de utilizatori care erau taxate, nivelul taxelor, modul de folosire a sumelor încasate pentru lucările de managementul apelor şi formele de stimulare a utilizatorilor [art. 87 alin. (3)].

- sancţionarea degradării apelor: art. 87 alin. (4) din Legea nr. 5/1972 prevedea aplicarea, pe baza unei legi separate, de penalităţi pentru cazurile de degradare a resurselor de apă, ceea ce înseamnă că prin acea reglementare a fost introdus în Dreptul românesc principiul „poluatorul plăteşte.”

În perioada 1990-2010 tarifele apelor au fost reglementate iniţial prin Hotărârea

Guvernului nr. 1.001 din 4 septembrie 1990 privind stabilirea unui sistem unitar de plăţi pentru produsele şi serviciile de gospodărire a apelor256, iar ulterior prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 107 din 5 septembrie 2002 privind înfiinţarea Administraţiei Naţionale „Apele Române”257. În această perioadă, în completarea şi/sau modificarea celor două acte normative menţionate au fost emise încă 11 acte normative ce au modificat tarifele pentru apa uzinată şi pentru irigaţii.

Principiul recuperării integrale a costurilor (PRIC) provine din teoria economică neoclasică, potrivit căreia serviciile publice precum furnizarea de apă, tratarea apelor uzate şi electricitatea ar trebui să ducă la încasarea de venituri suficiente de la utilizatori, care să acopere toate costurile de furnizare258.

Aplicarea principiului recuperării integrale a costurilor în cazurilor tarifelor apei uzinate din România: principiul recuperării costurilor serviciilor de apă, inclusiv costurile de mediu, alături de principiul „poluatorul plăteşte” a fost codificat de legiuitorul român la art. I, pct. 88-98 din Legea nr. 310/2004, făcând parte integrantă din mecanismul economic specific domeniului apelor edictat la art. 80-853 din Legea nr. 107/1996.

În urma analizei din perspectivă juridică, economică şi concurenţială a sistemului de tarifare a apei uzinate pentru producţia de energie electrică şi pentru irigaţii se desprind patru concluzii majore şi anume: i) Unele trăsături juridice ale apei prevăzute de art. 1 al Legii apelor nr. 107/1996 (modificate) sunt invalidate de către anumite elemente de bază ale economiei. Astfel, caracterul apei de

256 Acest act administrativ a fost ulterior modificat prin: prin H.G. nr. 354/1999, H.G. nr. 694/1991, H.G. nr. 160/1992, H.G. nr. 861/1992, H.G. nr. 206/1993 şi O.U.G. nr. 3/1997. 257 Acest act normativ a fost modificat prin: Legea nr. 404/2003, O.U.G. nr. 73/2005, O.U.G. nr. 3/2010, Legea nr. 108/2010, O.U.G. nr. 106/2010, H.G. nr. 1.202/2010, O.U.G. nr. 26/2012, O.U.G. nr. 28/2014, O.G. nr. 28/2014 şi Legea nr. 165/2014. 258 Prof. Trevor BIRKENHOLTZ, ‘Full-cost recovery’: producing differentiated water collection practices and responses to centralized water networks in Jaipur, India [(Environment and Planning A, vol. 42, nr. 9/2010, p. 2.238-2.253), p. 2.238].

140 NECONFIDENŢIAL

„produs comercial oarecare” şi de „monopol natural de interes strategic” sunt neutralizate complet de calitatea juridică de „bun public” a apei deoarece, din punct de vedere economic, un bun public nu poate fi monopolizat fără a fi fost transformat în prealabil într-un bun privat, supus operaţiunilor comerciale de vânzare-cumpărare. ii) Unele caracteristici juridice ale apei enumerate în Legea nr. 107/1996 (i.e. „produs comercial oarecare” şi „monopol natural de interes strategic”) sunt incompatibile cu art. 136 alin. (3) din actuala Constituţie a României, deoarece nesocotesc trăsătura apei de bun care aparţine exclusiv domeniului public. iii) Ipoteza potrivit căreia apa uzinată ar fi o facilitate esenţială a fost infirmată în urma efectuării testului “Castaldo-Nicita”. iv) Tarifele fixate pe cale administrativă (prin hotărâri de Guvern) ale apei brute (ca bun public) numai pentru recuperarea costurilor suportate de către Administraţia Naţională „Apele Române”, instituţie de stat însărcinată cu prestarea serviciului public de gospodărire a apelor, se află în afara imperiului Legii concurenţei, care acoperă exclusiv categoria bunurilor şi serviciilor aflate în circuitul comercial, art. 2 alin. (1) al Legii nr. 21/1996 (republicate) referindu-se explicit la întreprinderile văzute ca „[...] entităţi economice angajate într-o activitate care constă în oferirea de bunuri sau de servicii pe o piaţă dată [...]”.

141 NECONFIDENŢIAL

Capitolul 8. Tarifarea în alte ţări a apei utilizate în producţia de energie electrică şi irigaţii

Pentru a înţelege mai bine situaţia tarifelor apei uzinate din România este utilă examinarea

tarifării apei uzinate la producţia de energie electrică şi irigaţii în alte ţări, respectiv în Uniunea Europeană (8.1.), precum şi în afara Uniunii Europene (8.2.). 8.1. Tarifarea apei utilizate la producţia de energie electrică şi irigaţii în ţări din Uniunea Europeană

În cadrul acestei investigaţii, Consiliul Concurenţei a adresat prin intermediul Reţelei

Europene de Concurenţă (European Competition Network) o cerere de informaţii către toate autorităţile de concurenţă din Uniunea Europeană, solicitând informaţii relevante privind tarifarea apei utilizată pentru producţia de energie electrică şi la irigaţiile pentru agricultură. Dintre cele 27 de autorităţi de concurenţă contactate 12 nu au trasmis niciun fel de informaţie referitoare la tarifarea apei (Bulgaria, Danemarca, Estonia, Franţa, Germania, Grecia, Lituania, Luxemburg, Malta, Portugalia, Slovenia şi Marea Britanie).

Pentru completarea datelor primite din Reţeaua Europeană de Concurenţă, Autoritatea

română de concurenţă a recurs la informaţii oficiale publicate de Organizaţia pentru Cooperare şi Dezvoltare Economică şi Organizaţia Naţiunilor Unite. Detaliile despre informaţiile primite prin reţeaua ECN şi cele culese din spaţiul public, sunt prezentate în Anexa nr. 8.

Pe scurt, informaţiile despre tarifarea apei în cele două sectoare economice analizate,

conform condiţiilor şi mecanismelor specifice fiecărei ţări, se prezintă astfel: 8.1.1. Austria i) taxele pentru folosirea apei sunt stabilite la nivelul municipalităţilor (în număr de 1.725), ii) nivelul maxim al tarifelor este plafonat la dublul costurilor de operare şi de mententanţă ale infrastructurii de furnizare a apelor, adunate cu dobânzile datorate pentru creditele contractate pentru construirea de reţele de distribuţie, acest mecanism permiţând crearea de fonduri necesare pentru investiţii. 8.1.2. Belgia: producătorii de energie electrică din Belgia plătesc la nivel regional o taxă pentru apa prelevată din pânza freatică în următoarele condiţii: a) în regiunea Valonia: - prelevările de apă inferioare pragului de 3.000 m.c. sunt scutite de taxe; - între 3.000 m.c. şi 20.000 m.c.: taxa este de 0,0248 euro/m.c.; - între 20.001 m.c. şi 100.000 m.c.: taxa este de 0,0496 euro/m.c.; - peste 100.000 m.c.: taxa este de 0,0744 euro/m.c.. b) în regiunea Flandra: - prelevările de apă inferioare pragului de 999.999 m.c.: taxa este de 0,043381 euro/m.c.; - între 999.999 şi 9.999.999 m.c.: taxa este de 0,025161 euro/m.c.; - între 9.999.999 şi 99.999.999 m.c.: taxa este de 0,013283 euro.m.c.; - peste 99.999.999 m.c.: taxa este de 0,002624 euro/m.c.259. 8.1.3. Bulgaria: potrivit datelor publicate recent de către Organizaţia pentru Cooperare şi Dezvoltare Economică, în Bulgaria nivelul taxelor pe apa uzinată se prezintă astfel:

259 The Union of the Electricity Industry - EURELECTRIC, Taxes and levies on electricity in 2012 [(Bruxelles, 14 ianuarie 2014, 102p.), p. 12-13]; sursa se găseşte la adresa: http://www.eurelectric.org/media/115887/taxes_and_levies_on_electricity_2012_final-2014-030-0027-01-e.pdf (accesată pe 8 noiembrie 2016).

142 NECONFIDENŢIAL

i) 0,0005 euro/m.c. pentru hidrocentrale, ii) între 0,00005 şi 0,0004 euro/m.c. pentru apa de răcire, iii) între 0,0003 şi 0,002 euro/m.c. pentru irigaţii260. 8.1.4. Cehia: potrivit informaţiilor despre tarifarea apei uzinate în Cehia primite prin reţeaua ECN, i) anumite tipuri de consum al apei sunt taxate; ii) nivelul tarifului apei uzinate este stabilit la nivel local, de către fiecare administraţie bazinală în parte; iii) tariful pentru prelevarea de apă de suprafaţă uzinată este în jur de 4 coroane/m.c.261. Potrivit OECD, în Cehia taxa pe apa de suprafaţă utilizată în industrie era în 2008 de 0,03 dolari S.U.A./m.c.262.

8.1.5. Cipru: 0,17 euro/m.c. este tariful apei utilizate pentru irigaţii (spre deosebire de 0,77 euro/m.c., cât este tariful apei pentru uz casnic)263.

8.1.6. Croaţia: potrivit datelor publicate de OECD, în Croaţia nivelul taxelor pe apa uzinată se prezintă astfel: i) 7,5% din preţul mediu al unui kWh produs, ii) 1% din costul de producţie a unui kWh (concesiune), iii) 15% din valoarea estimată a capturii anuale de peşte (concesiune), iv) 10% din taxa apei utilizate pentru irigaţii (concesiune)264.

8.1.7. Finlanda: în Finlanda apa uzinată pentru producţia de energie electrică şi în irigaţii nu este tarifată265. 8.1.8. Franţa: Potrivit datelor publicate de OECD, în Franţa există unele taxe impuse producătorilor de energie electrică şi anume: i) 3 euro pentru fiecare kW de capacitate instalată la hidrocentrale, ii) 7,21 euro pentru fiecare kW de capacitate instalată la centralele eoliene şi solare fotovoltaice, iii) 3003 euro pentru fiecare MW de capacitate instalată la centralele nucleare şi la termocentrale266. Există şi informaţia că tarifarea apei uzinate este indirectă, fiind vorba de un impozit anual de 6.175 de dolari S.U.A. (echivalent în moneda aflată în circulaţie) pentru fiecare MWh de capacitate instalată, ceea ce conduce la un cost anual de 6 milioane de dolari S.U.A. în cazul unei centrale electrice cu capacitate instalată de 200 MW, care funcţionează la 43% din capacitatea de producţie267. 8.1.9. Germania: potrivit datelor publicate de OECD, în Germania nivelul taxelor pe apa uzinată se prezintă astfel: i) 0,0050 de euro/m.c. pentru apa de răcire (în landul Brandenburg), ii) 0,0102 euro/m.c. pentru apa de răcire (în landul Saxonia Inferioară), iii) 0,0051 de euro/m.c. pentru apa de irigaţii prin stropire (în landul Saxonia Inferioară), iv) 0,0050 de euro/m.c. pentru apa de răcire (în landul Saxonia),

260 The Organisation for Economic Co-operation and Development, The OECD database on policy instruments for the environment (Paris, 2016); 0b37dd3e8141&QryCtx=3&QryFlag=3 (accesată pe 3 noiembrie 2016). 261 A se vedea, în acest sens, e-mailul din 17 august 2016, ora 13:41, de la () către (). 262 The Organisation for Economic Co-operation and Development, Pricing water resources and water and sanitation services [(OECD, Paris, 15 martie 2010, 103p.), p. 37]. 263 A se vedea, în acest sens, e-mailul din 12 august 2016, ora 12:41, de la () către (). 264 The Organisation for Economic Co-operation and Development, The OECD database on policy instruments for the environment (Paris, 2016). 265 A se vedea, în acest sens, e-mailul din 19 august 2016, ora 12:52, de la Virtanen Valtteri către Mariana Irimia. 266 The Organisation for Economic Co-operation and Development, The OECD database on policy instruments for the environment (Paris, 2016). 267 Dr. Lado KURDGELASHVILI, Designing effective power sector reform: a road map for the Republic of Georgia {[(teză de doctorat în Politica energiei şi a mediului (Energy and environmental policy), Universitatea din Delaware, Newark, 2008, XII+317p.], p. 171}.

143 NECONFIDENŢIAL

v) 0,0050 de euro/m.c. pentru apa consumată la irigaţii (în landul Saxonia)268. În concret, taxa pe apa uzinată la producţia de energie electrică ar fi de 8,13 dolari S.U.A./MWh produs, ceea ce duce la un cost anual de 6,1 milioane de dolari S.U.A. în cazul unei centrale electrice cu capacitate de 200 MW şi care operează la 43% din capacitatea instalată269. De asemenea, în landul Bavaria nivelul impozitului anual în cazul producţiei de energie electrică era la un moment dat de 14.797 de dolari S.U.A. (echivalent în moneda aflată în circulaţie), ceea ce a condus la un cost anual de 3 milioane de dolari S.U.A. în cazul unei centrale electrice cu capacitate de 200 MW şi care operează la 43% din capacitatea instalată270.

8.1.10. Italia: impozitarea activităţii de producţie a hidroenergiei este la nivelul a 16.374 de dolari/MW instalat (echivalent în moneda aflată în circulaţie), fapt care generează un cost anual de 3,3 milioane de dolari S.U.A. în cazul unei centrale electrice cu capacitate de 200 MW şi care operează la 43% din capacitatea instalată271.

8.1.11. Letonia: în Hotărârea Guvernului leton nr. 404/19.6.2007 (modificată) privind procedurile referitoare la calculul şi plata taxei pe resurse naturale, eliberarea de permise pentru utilizarea resurselor naturale şi auditul sistemelor de management se prevede: i) tarifarea apei uzinate la producţia de hidroelectricitate în funcţie de volumul apei utilizate, calculat în funcţie de energia produsă, precum şi de coeficientul de eficienţă a centralei (art. 1.19); ii) formula de calcul al apei utilizate la producţia de energie într-o hidrocentrală: WHES = EHES/0,002725xHHESxηHES, unde: WHES = volumul apei utilizate pentru producţia de energie într-o hidrocentrală (exprimat în metri cubi), EHES = cantitate de electricitate produsă (exprimată în kWh), HHES = căderea de apă (exprimată în metri), ηHES = coeficientul de referinţă a randamentului (include coeficienţii randamentului turbinei, capului şi generatorului), 0,002725 = coeficientul care caracterizează consumul mediu de apă necesar pentru producţia unui kWh de electricitate (kWh/m3 x m) [art. 211]; iii) formula de calcul al tarifului pentru taxa pe resurse naturale: ΣDRN=WHESx0,01x0,00853 (art. 212)272. 8.1.12. Lituania: potrivit datelor publicate recent de către OECD, în Lituania nivelul taxelor apei uzinate se prezintă astfel: i) 0,0001 euro/m.c. pentru apa uzinată de termocentrale, ii) 0,0001 euro/m.c. pentru piscicultură, iii) 0,0003 euro/m.c. pentru centrala nucleară, iv) zero pentru hidrocentralele din Kaunas şi Kruonis273. 8.1.13. Luxemburg: potrivit datelor publicate de OECD , în Luxemburg nivelul taxei pe apa prelevată este de 0,10 euro/m.c.274.

8.1.14. Marea Britanie: potrivit OECD, în Marea Britanie prelevările de apă uzinată sunt tarifate volumetric în medie cu 0,005 euro/m.c.275 (echivalent în moneda naţională).

268 The OECD database on policy instruments for the environment (Paris, 2016). 269 L. KURDGELASHVILI, op. cit., p. 171. 270 L. KURDGELASHVILI, op. cit., p. 171. 271 L. KURDGELASHVILI, op. cit., p. 171. 272 A se vedea, în acest sens, e-mailul din 17 august 2016, ora 11:32, de la () către (). 273 The OECD database on policy instruments for the environment (Paris, 2016). 274 The OECD database on policy instruments for the environment (Paris, 2016). 275 The Organisation for Economic Co-operation and Development, Making water reform happen in Mexico [(OECD, Paris, 8 ianuarie 2013, 288p.), p. 197].

144 NECONFIDENŢIAL

8.1.15. Polonia: informaţiile primite prin reţeaua ECN confirmă următoarele: i) în Polonia, prelevarea apelor de suprafaţă este taxată; ii) sectoarele producţiei de termoelectricitate, hidroelectricitate şi al irigaţiilor sunt scutite de tariful apei uzinate; iii) în prezent este în curs o reformă a Legii apelor din 18 iulie 2001, una dintre propunerile de modificare vizând taxarea apei uzinate folosite la producţia de termoelectricitate şi hidroelectricitate, precum şi în irigaţii276. De asemenea, potrivit datelor OECD, în Polonia, nivelul tarifului prntru apa de suprafaţă variază între 0,001 şi 0,0128 euro/m.c., în funcţie de tipul de exploatare a resursei hidrice277.

8.1.16. Portugalia: potrivit unor date publicate la începutul anului 2014 de către Uniunea Industriei Electrice EURELECTRIC din Bruxelles, producătorii de energie electrică din Portugalia plătesc trei taxe distincte pentru apa uzinată şi anume: i) 0,00002 euro/m.c. în cazul uzinelor hidraulice şi 0,0027 de euro/m.c. în cazul întreprinderilor producătoare de energie electrică pentru utilizarea apei, ii) 0,002 euro/m.p. pentru ocuparea cursurilor de apă şi iii) 0,000004 euro/m.c. în cazul uzinelor hidraulice şi 0,00053 euro/m.c. în cazul întrepriderilor producătoare de energie electrică pentru utilizarea apelor gestionate de către instituţii publice278.

8.1.17. România: potrivit datelor publicate de OECD în România nivelul taxelor pe apa uzinată se prezintă astfel: i) 0,6490 euro/1.000 m.c. pentru acvacultură, ii) 0,0541 euro/1.000 m.c. pentru hidrocentrale şi termocentrale, iii) 0,8112 euro/1.000 m.c. pentru irigaţii, iv) 0,9464 euro/1.000 m.c. pentru centrala nucleară279.

8.1.18. Slovacia: în Slovacia, apa uzinată pentru producţia de hidroelectricitate este tarifată diferenţiat280 de către Oficiul pentru Reglementarea Industriilor de Reţea (Úrad pre reguláciu sieťových odvetví) din Bratislava, iar potrivit datelor publicate de către Întreprinderea de Stat pentru Managementul Apelor din Slovacia (Slovenský Vodohospodársky Podnik, štátny podnik) tarifele au evoluat astfel: 1) în anul 2011 cuantumul lor a fost stabilit la următoarele nivele: i) 4,53 euro/MWh pentru centralele cu capacitate instalată între 100 kW şi 1.000 kW, ii) 7,55 euro/MWh pentru centralele cu capacitate instalată între 1.001 kW şi 10.000 kW şi iii) 15,40 euro/MWh pentru centralele cu peste 10.000 kW putere instalată281; 2) în anul 2012 cuantumul lor a fost stabilit la următoarele nivele: i) 4,61 euro/MWh pentru centralele cu capacitate instalată între 100 kW şi 1.000 kW, ii) 7,68 euro/MWh pentru centralele cu capacitate instalată între 1.001 kW şi 10.000 kW şi iii) 15,68 euro/MWh pentru centralele cu peste 10.000 kW putere instalată282; 3) în anul 2013 cuantumul lor a fost stabilit la următoarele nivele:

276 A se vedea, în acest sens, e-mailul din 6 septembrie 2016, ora 13:54, de la Anna Michałowska către Mariana Irimia. 277 The Organisation for Economic Co-operation and Development, Making water reform happen in Mexico [(OECD, Paris, 8 ianuarie 2013, 288p.), p. 197]. 278 The Union of the Electricity Industry - EURELECTRIC, Taxes and levies on electricity in 2012 [(Bruxelles, 14 ianuarie 2014, 102p.), p. 67]; sursa se găseşte la adresa: http://www.eurelectric.org/media/115887/taxes_and_levies_on_electricity_2012_final-2014-030-0027-01-e.pdf (accesată pe 8 noiembrie 2016). 279 The Organisation for Economic Co-operation and Development, The OECD database on policy instruments for the environment (Paris, 2016). 280 A se vedea, în acest sens, e-mailul din 4 august 2016, ora 10:18, de la () către (). 281 A se vedea, în acest sens, Decizia din 28 octombrie 2010 a Oficiului pentru Reglementarea Industriilor de Reţea (3p.), al cărei text este disponibil în format electronic pe site-ul oficial al Întreprinderii de Stat pentru Managementul Apelor din Slovacia: http://www.svp.sk/svp/media/pdf/ZZPRVS.pdf (accesată pe 12 decembrie 2016). 282 A se vedea, în acest sens, Decizia din 28 septembrie 2011 a Oficiului pentru Reglementarea Industriilor de Reţea (2p.), al cărei text este disponibil în format electronic pe site-ul oficial al Întreprinderii de Stat pentru Managementul Apelor din Slovacia: http://www.svp.sk/svp/media/pdf/Ceny%20za%20poskytovanie%20regulovan%C3%BDch%20vodohospod%C3%A1rskych%20slu%C5%BEieb%202011-2012.pdf (accesată pe 12 decembrie 2016).

145 NECONFIDENŢIAL

i) 4,72 euro/MWh pentru centralele cu capacitate instalată între 100 kW şi 1.000 kW, ii) 7,87 euro/MWh pentru centralele cu capacitate instalată între 1.001 kW şi 10.000 kW şi iii) 16,07 euro/MWh pentru centralele cu peste 10.000 kW putere instalată283; 4) în anul 2014 cuantumul lor a fost stabilit la următoarele nivele: i) 4,72 euro/MWh pentru centralele cu capacitate instalată între 100 kW şi 1.000 kW, ii) 7,87 euro/MWh pentru centralele cu capacitate instalată între 1.001 kW şi 10.000 kW şi iii) 16,07 euro/MWh pentru centralele cu peste 10.000 kW putere instalată284; 5) în perioada 1 mai – 31 decembrie 2016 cuantumul lor a fost stabilit la următoarele nivele: i) 4,25 euro/MWh pentru centralele cu capacitate instalată între 100 kW şi 1.000 kW, ii) 7,08 euro/MWh pentru centralele cu capacitate instalată între 1.001 kW şi 10.000 kW şi iii) 14,45 euro/MWh pentru centralele cu peste 10.000 kW putere instalată285; 6) în anul 2017 cuantumul lor a fost stabilit la următoarele nivele: i) 4,16 euro/MWh pentru centralele cu capacitate instalată între 100 kW şi 1.000 kW, ii) 6,93 euro/MWh pentru centralele cu capacitate instalată între 1.001 kW şi 10.000 kW şi iii) 14,15 euro/MWh pentru centralele cu peste 10.000 kW putere instalată286. 8.1.19. Slovenia: potrivit datelor publicate recent de către Organizaţia pentru Cooperare şi Dezvoltare Economică, în Slovenia nivelul taxelor pe apa uzinată se prezintă astfel: i) 1,5 euro/MWh pentru hidrocentralele de peste 10 MW (putere instalată), ii) 0,1863 euro/MWh pentru hidrocentralele de sub 10 MW (putere instalată), iii) 0,0008 euro/m.c. pentru apa de la irigaţiile suprafeţelor agricole, iv) 0,0555 euro/m.c. pentru apa de la irigaţiile suprafeţelor neagricole, v) 0,0041 euro/m.c. pentru termocentrale287. 8.1.20. Spania: prin reţeaua ECN am obţinut următoarele informaţii: i) în Spania, resursele de apă sunt considerate a fi un bun public, exploatarea lor fiind supusă unui regim de aprobare administrativă; ii) costul serviciilor de apă include costurile de mediu şi costurile resursei; iii) taxa pe apa uzinată la producţia de energie electrică se calculează în funcţie de valoarea economică a hidroelectricităţii produse; iv) nivelul taxei apei uzinate pentru irigaţii depinde de factori sociali, de mediu şi economici, precum condiţiile meteo şi poziţionarea geografică a fiecărei regiuni288. Astfel, potrivit datelor publicate de către OECD, există o taxă de 22% din valoarea economică a energiei electrice produse de hidrocentrale289.

8.1.21. Suedia: taxa pe apa uzinată utilizată la producţia de energie electrică variază între 2,24 şi 4,48 dolari/MWh (echivalent în moneda naţională), fapt care generează un cost anual de la 1,7

283 A se vedea, în acest sens, Decizia din 5 noiembrie 2012 a Oficiului pentru Reglementarea Industriilor de Reţea (3p.), al cărei text este disponibil în format electronic pe site-ul oficial al Întreprinderii de Stat pentru Managementul Apelor din Slovacia: http://www.svp.sk/svp/media/pdf/Ceny%20za%20poskytovanie%20regulovanych%20vodohospodarskych%20sluzieb%202013.pdf (accesată pe 12 decembrie 2016). 284 A se vedea, în acest sens, Decizia din 13 septembrie 2013 a Oficiului pentru Reglementarea Industriilor de Reţea (2p.), al cărei text este disponibil în format electronic pe site-ul oficial al Întreprinderii de Stat pentru Managementul Apelor din Slovacia: http://www.svp.sk/svp/media/pdf/Ceny%20za%20poskytovanie%20regulovan%C3%BDch%20vodohospod%C3%A1rskych%20slu%C5%BEieb%202014.pdf (accesată pe 12 decembrie 2016). 285 A se vedea, în acest sens, Decizia din 13 aprilie 2016 a Oficiului pentru Reglementarea Industriilor de Reţea (5p.), al cărei text este disponibil în format electronic pe site-ul oficial al Întreprinderii de Stat pentru Managementul Apelor din Slovacia: http://www.svp.sk/svp/media/pdf/SKMBT_C22416042114530.pdf (accesată pe 12 decembrie 2016). 286 A se vedea, în acest sens, Decizia din 23 septembrie 2016 a Oficiului pentru Reglementarea Industriilor de Reţea (2p.), al cărei text este disponibil în format electronic pe site-ul oficial al Întreprinderii de Stat pentru Managementul Apelor din Slovacia: http://www.svp.sk/svp/media/pdf/SKM_C30816100407450.pdf (accesată pe 12 decembrie 2016). 287 The Organisation for Economic Co-operation and Development, The OECD database on policy instruments for the environment (Paris, 2016). 288 A se vedea, în acest sens, e-mailul din 5 august 2016, ora 13:53, de la () către (). 289 The Organisation for Economic Co-operation and Development, The OECD database on policy instruments for the environment (Paris, 2016).

146 NECONFIDENŢIAL

până la 3,4 milioane de dolari S.U.A. în cazul unei centrale electrice cu capacitate de 200 MW şi care operează la 43% din capacitatea instalată290. 8.1.22. Ungaria: prin reţeaua ECN am obţinut următoarele informaţii: i) toate sursele de apă din ţară sunt proprietatea statului maghiar; ii) orice formă de exploatare economică a apelor este tarifată de către autorităţile competente; iii) formula de calcul al tarifului a fost stabilită în 1999 printr-un decret al ministrului Transporturilor, Informaţiilor şi Apelor; iv) tariful apei uzinate poate îmbrăca două forme: una de bază (fixată la nivelul de 0,01 euro/m.c. şi care reprezintă costul autorizaţiei de exploatare a apei, depăşirea volumului autorizat ducând la obligarea utilizatorului la plata unui tarif de 0,02 euro/m.c. pentru surplusul consumat, iar utilizarea neautorizată fiind tarifată cu 0,09 euro/m.c.) şi alta destinată marilor consumatori, care utilizează peste 10.000 m.c./oraş, tariful iniţial în cazul acestora fiind de 0,045 euro/m.c., iar formula de calcul pentru marii consumatori fiind compusă din tariful de bază, multiplicat cu 2 (dacă volumul apei utilizate nu este măsurat) şi cu 1 (dacă apa consumată este contorizată), aceste valori fiind la rândul lor multiplicate cu un număr cuprins între 0,001 şi 10 (în funcţie de tipul de consum); v) tariful este aplicat unitar la nivel naţional, fiind colectat de către autorităţile regionale de management al apelor291. 8.2. Tarifarea apei utilizate la producţia de energie electrică şi pentru irigaţii în ţări din afara Uniunii Europene

8.2.1. Serbia

Potrivit datelor oficiale publicate de ONU292, în perioada 1997-2014 Serbia a tarifat apa uzinată de producătorii de energie electrică sub forma unui procent din preţul unui kWh produs astfel: 1,25% (în cazul termocentralelor) şi respectiv 2,3% (în cazul hidrocentralelor). Practic, tariful apei uzinate a fost direct influenţat în Serbia doar de costul tota de producţie al energiei electrice, nivelul concret al tarifelor fiind prezentat în tabelul alăturat: Anul Valoarea de referinţă: preţul

de bază al unui kWh produs Termocentrale Hidrocentrale

1997 1,25% 2,3%

2003 0,018 dinari/kWh,[0,00026 €/kWh] 0,034 dinari/ kWh;[0,00049 €/kWh]

2004 0,023 dinari/ kWh;[0,00029 €/kWh] 0,043 dinari/ kWh;[0,00054 €/kWh]

2005 0,024 dinari/ kWh;[0,00028 €/kWh] 0,044 dinari/ kWh;[0,00051 €/kWh]

2006 2,11 dinari/kWh 1,3% 2,3%

0,026 dinari/ kWh;[0,00032 €/kWh] 0,049 dinari/kwh;[0,00062 €/kWh]

2007 0,03 dinari/ kWh;[0,00037 €/kWh] 0,05 dinari/ kWh;[0,00063 €/kWh]

2014 3,54 dinari/kWh 1,25% 2,3%

3,1 eurocenţi/kWh 0,04 dinari 0,08 eurocenţi

Se poate observa că tariful apei uzinate plătit de termocentralele din Serbia a crescut mai lent; prin comparaţie, tariful apei plătit de hidrocentrale este cu mult mai mare decât cel achitat de termocentrale. 8.2.2. Bosnia-Herţegovina: potrivit datelor de la OECD, în Bosnia şi Herţegovina taxele pe apa uzinată se află la următoarele nivele: i) 2% din preţul mediu al kWh produs în hidrocentrale,

290 L. KURDGELASHVILI, op. cit., p. 171. 291 A se vedea, în acest sens, e-mailul din 9 septembrie 2016, ora 11:58, de la () către () 292 United Nations, Economic Commission for Europe, Committee on Environmental Policy, Environmental performance review. Yugoslavia [(col. ”Environmental Performance Reviews Series”, vol. 15, New York, 2003, XIX+259p.), p. 29]; United Nations, Economic Commission for Europe, Committee on Environmental Policy, Environmental performance review. Republic of Serbia. Second review [(col. ”Environmental Performance Reviews Series”, vol. 26, New York, 2007, XX+169p.), p, XX, p. 64, p. 66]; United Nations Economic Commission for Europe, Environmental performance review. Serbia. Third review [(United Nations, col. ”Environmental Performance Reviews Series”, vol. 42, New York, 2015, XXIX+214p.), p. XXI, p. 62, p. 134].

147 NECONFIDENŢIAL

ii) 1% din preţul mediu al kWh produs în termocentrale, iii) 0,0031 de euro/m.c. pentru apa utilizată la irigaţii293. 8.2.3. Macedonia: potrivit datelor publicate de OECD, în Macedonia nivelul taxelor pe apa uzinată se prezintă astfel: i) 3% din preţul de vânzare a peştelui, ii) 1% din costul de producţie a unui kWh pentru hidrocentrale, iii) 0,5% din costul de producţie a unui kWh pentru termocentrale294. 8.2.4. Muntenegru: potrivit datelor publicate de OECD, în Muntenegru nivelul taxei pe apa uzinată la producţia de energie electrică este de 0,22% din preţul mediu al unui kWh produs295. 8.2.5. Norvegia: în Norvegia, impozitarea activităţii de producţie a hidroenergiei variază între 304 şi 9130 de dolari/MW instalat (echivalent în moneda naţională), fapt care generează un cost anual de la 3,1 până la 4,8 milioane de dolari S.U.A. în cazul unei centrale electrice cu capacitate de 200 MW şi care operează la 43% din capacitatea instalată296. 8.2.6. Elveţia: în literatura de specialitate este menţionat că în Elveţia, tarifarea apei uzinate este indirectă, fiind vorba de un impozit anual de 48.168 de dolari S.U.A. pentru fiecare MWh de capacitate instalată, ceea ce conduce la un cost anual de 9,6 milioane de dolari S.U.A. (echivalent în monedă naţională) în cazul unei centrale electrice cu capacitate instalată de 200 MW, care funcţionează la 43% din capacitatea de producţie297. 8.2.7. Australia: în 2004 a fost lansată Iniţiativa naţională în domeniul apei (National Water Initiative), care are opt componente, al treilea dintre acestea constând în cele mai bune practici în materia tarifării apei (best practice water pricing)298.; Tarifele apei utilizate pentru irigaţii au crescut în ultimii ani299, variind între 10 şi 400 de dolari australieni/1.000 m.c., depinzând de locaţia beneficiarului şi acoperind de obicei doar costurile de operare şi nicidecum dobânda pentru capital sau provizionul pentru reînnoirea infrastructurii300. 8.2.8. Canada: potrivit datelor publicate de OECD, în Canada nivelul taxelor pe apa uzinată se prezintă astfel: i) 224,9 euro/picior cubic/s pentru spălarea cărbunelui (în provincia Columbia Britanică), ii) 1,16 euro/cal-putere de capacitate hidraulică (horsepower of rated hydraulic capacity) [în provincia Noua Scoţie]: licenţă, iii) 362,9 euro/an pentru aprobarea prelevării de apă pentru producţia de hidroenergie (în provincia Noua Scoţie)301. În provincia Ontario tariful apei uzinate pentru producţia de energie electrică este de 1,15 dolari S.U.A./MWh (echivalent în moneda naţională), ceea ce corespunde unui impozit de 12.732 de dolari S.U.A./MWh de putere instalată şi care duce la un cost anual de 3,5 milioane de dolari

293 The Organisation for Economic Co-operation and Development, The OECD database on policy instruments for the environment (Paris, 2016). 294 The Organisation for Economic Co-operation and Development, The OECD database on policy instruments for the environment (Paris, 2016). 295 The Organisation for Economic Co-operation and Development, The OECD database on policy instruments for the environment (Paris, 2016). 296 L. KURDGELASHVILI, op. cit., p. 171. 297 L. KURDGELASHVILI, op. cit., p. 171. 298 Organisation for Economic Co-operation and Development, OECD Environmental performance reviews. Australia [(OECD Publications, Paris, 19 martie 2008, 303p.), p. 37]. 299 Organisation for Economic Co-operation and Development, OECD Environmental performance reviews. Australia [(OECD Publications, Paris, 19 martie 2008, 303p.), p. 184]. 300 Organisation for Economic Co-operation and Development, OECD Environmental performance reviews. Australia [(OECD Publications, Paris, 19 martie 2008, 303p.), p. 60, p. 184]; pentru o analiză amănunţită, a se vedea Prof. Lin CRASE, Prof. Sue O’KEEFE, Governmental discrimination between sectors: the case of Australian water polic [în: Dr. Stefan MANN (ed.), Sectors matter! Exploring mesoeconomics (Springer, Berlin, 2011, 252p.), p. 239-249]. 301 The Organisation for Economic Co-operation and Development, The OECD database on policy instruments for the environment (Paris, 2016).

148 NECONFIDENŢIAL

S.U.A. în cazul unei central de 200 MW care operează doar cu 43% din puterea instalată (aceasta fiind media la nivel global a capacităţii de producţie utilizate în cazul hidrocentralelor)302. În acelaşi timp, în provincia Columbia Britanică tariful apei uzinate ar reprezenta, 3,99 de dolari S.U.A./MWh produs, ceea ce echivalează cu un impozit de 2.850 de dolari S.U.A./MW instalat şi generează un cost anual de 5,6 milioane de dolari S.U.A. pentru o centrală electrică de 200 MW care operează cu 43% din puterea instalată303. 8.2.9. China: taxa pe apa uzinată variază între 2,5 şi 3,75 dolari S.U.A./MWh (echivalent în moneda naţională), fapt care duce la un cost anual între 1,9 şi 2,8 milioane de dolari S.U.A. pentru o centrală electrică de 200 MW care operează cu 43% din puterea instalată304. 8.2.10. Mexic: taxarea apei uzinate a început în 1982 şi variază în funcţie de tipul de utilizare a apei, precum şi de localizarea beneficiarului (în acest fel fiind luată în considerare raritatea sau abundenţa resurselor hidrice) şi este ajustată anual de către Parlament, în funcţie de rata inflaţiei305. Astfel, depăşirea volumului licenţiat de apă uzinată pentru agricultură în prima din cele nouă zone hidrografice ale Mexicului duce la tarifarea cu 0,1295 peso mexicane/m.c.306 (i.e. 0,0268 de lei, la un curs de 0,2071 de lei/peso), în condiţiile în care agricultura prelevează 77% din apa utilizată la nivelul întregii ţări307, iar sectorul irigaţiilor (care cuprinde 6,3 milioane de hectare, adică a şaptea cea mai mare suprafaţă irigată din lume308) este subvenţionat prin intermediul unor tarife reduse la energia utilizată la pomparea apei uzinate cu peste 60%309, în 2011 nivelul acestor subvenţii atingând pragul de 8,07 miliarde de peso mexicane310 (i.e. 1,672 miliarde de lei, la un curs de 0,2071 de lei/peso). În privinţa distribuţiei subvenţiilor, Mexicul este puternic polarizat, în pofida faptului că 21% din populaţia ţării este ocupată în agricultură (sector ce contribuie doar cu 4,1% din Produsul intern brut311): cea mai săracă 20% parte a populaţiei primeşte doar 11% din subvenţiile pentru consumul casnic de energie electrică şi mai puţin de 8% din subsidiile pentru combustibilul destinat transportului, în vreme ce 90% din schema de suport al preţurilor produselor agricole şi 80% din subvenţiile pentru energia utilizată la pomparea apei la irigaţii sunt culese de cei mai bogaţi 10% dintre fermieri312 [în cel din urmă caz sumele primite anual de agricultorii săraci variind între 28 şi 72 de dolari S.U.A. (echivalent în moneda naţională), în vreme ce agricultorii bogaţi primesc peste 330.000 de dolari S.U.A.313 (exprimaţi în moneda naţională)], acest caracter regresiv al subvenţiilor indicate mai sus conducând la alternativa transferurilor monetare către beneficiari, indiferent de prelevările de apă, astfel cum s-a procedat în anumite programe-pilot314.

302 L. KURDGELASHVILI, op. cit., p. 171. 303 L. KURDGELASHVILI, op. cit., p. 171. 304 L. KURDGELASHVILI, op. cit., p. 171. 305 The Organisation for Economic Co-operation and Development, Making water reform happen in Mexico [(OECD, Paris, 8 ianuarie 2013, 288p.), p. 164]. 306 The Organisation for Economic Co-operation and Development, Making water reform happen in Mexico [(OECD, Paris, 8 ianuarie 2013, 288p.), p. 165]. 307 The Organisation for Economic Co-operation and Development, OECD environmental performance reviews: Mexico, 2013 [(OECD, Paris, 15 ianuarie 2013, 288p.), p. 28]. 308 The Organisation for Economic Co-operation and Development, OECD environmental performance reviews: Mexico [(OECD, Paris, 4 noiembrie 2003, 241p.), p. 69]. 309 The Organisation for Economic Co-operation and Development, OECD environmental performance reviews: Mexico, 2013 [(OECD, Paris, 15 ianuarie 2013, 288p.), p. 71]. 310 The Organisation for Economic Co-operation and Development, OECD environmental performance reviews: Mexico, 2013 [(OECD, Paris, 15 ianuarie 2013, 288p.), p. 70]. 311 The Organisation for Economic Co-operation and Development, OECD environmental performance reviews: Mexico [(OECD, Paris, 4 noiembrie 2003, 241p.), p. 69]. 312 The Organisation for Economic Co-operation and Development, OECD environmental performance reviews: Mexico, 2013 [(OECD, Paris, 15 ianuarie 2013, 288p.), p. 59]. 313 The Organisation for Economic Co-operation and Development, OECD environmental performance reviews: Mexico, 2013 [(OECD, Paris, 15 ianuarie 2013, 288p.), p. 71]. 314 The Organisation for Economic Co-operation and Development, OECD economic surveys: Mexico, May 2013 [(OECD, Paris, 16 mai 2013, 131p.), p. 76].

149 NECONFIDENŢIAL

Apa uzinată pentru producţia de energie electrică este tarifată în zona 1 hidrografică din Mexic cu 0.0038446 de peseta mexicane/m.c.315 (i.e. 0,0008 lei, la un curs de 0,2071 de lei/peso).

Încasările totale obţinute în Mexic din tarifarea apei uzinate se situează la nivelul sumei e 8 miliarde de peso mexicane pe an316 (i.e. 1.656.800.000 de lei, la un curs de 0,2071 de lei/peso şi respectiv 368.177.777 de euro, la un curs de 0,0460 de euro/peso), în 2010 aceasta reprezentând mai puţin de 0,1% din Produsul intern brut317.

8.2.11. Statele Unite ale Americii: potrivit datelor publicate recent de către OECD, nivelul taxelor pe apa uzinată se prezintă astfel: i) 0,0002 euro/kWh pentru cooperativele care produc energie de mai puţin de 5 ani în statul Alaska, ii) 0,0003 dolari S.U.A./kWh produs şi vândut în statul Alabama, iii) 0,0004 euro/kWh în statul Idaho, iv) 0,0004 euro/kWh în statul Carolina de Sud, v) 0,0004 euro/kWh pentru cooperativele care produc energie de peste 5 ani în statul Alaska, vi) 0,3015 euro/kWh în statul Vermont318. În cazul centralei electrice Salt River Project din statul Arizona, taxa pe apa uzinată era de 16,11 dolari S.U.A./MWh, ceea ce însemna un cost anual de 16,11 milioane de dolari S.U.A./an, în condiţiile în catre centrala avea o capacitate instalată de 200 MW şi opera la 43% din capacitatea de producţie319, practic fiind vorba de o producţie totală de 16,11 TWh, maximul enegiei electrice care putea fi produsă fiind de 37,36 TWh (care s-ar fi putut obţine dacă centrala ar fi funcţionat în continuu la capacitate maximă). 8.3. Interpretarea datelor referitoare la tarifarea apei uzinate pentru irigaţii

Din examinarea datelor referitoare la tarifarea apei uzinate pentru irigaţii existente în

Reţeaua Europeană de Concurenţă, la Organizaţia pentru Cooperare şi Dezvoltare Economică şi la Organizaţia Naţiunilor Unite rezultă următoarele: i) Tarifarea unitară este practicată în unele ţări (Bosnia-Herţegovina, Cipru, România), în timp ce tarifarea diferenţiată este întâlnită în alte ţări (Australia, Bulgaria şi Germania). ii) Cel mai mic nivel al tarifului apei uzinate pentru irigaţii este practicat în Bulgaria: 0,3 euro/1.000 m.c. iii) Cel mai mare tarif al apei uzinate pentru irigaţii este practicat de Australia: 274 de euro/1.000 m.c. iv) Tariful unitar existent în România este de 2,7 ori mai mare decât pragul minim al tarifului apei uzinate pentru irigaţii întâlnit în Bulgaria, dar este de 2,5 ori mai mic decât plafonul maxim al tarifului apei uzinate pentru irigaţii practicat în Bulgaria, fiind în acelaşi timp: de aproape 4 ori mai mic decât tariful corespondent din Bosnia-Herţegovina, de peste 6 ori mai mic decât tariful similar din Germania, de peste 8 ori mai mic decât plafonul minim al tarifului din Australia, de peste 209 ori mai mic decât tariful din Cipru şi de peste 338 de ori mai mic decât pragul maxim al tarifului similar din Australia.

315 The Organisation for Economic Co-operation and Development, Making water reform happen in Mexico [(OECD, Paris, 8 ianuarie 2013, 288p.), p. 165]. 316 The Organisation for Economic Co-operation and Development, Making water reform happen in Mexico [(OECD, Paris, 8 ianuarie 2013, 288p.), p. 165]. 317 The Organisation for Economic Co-operation and Development, OECD environmental performance reviews: Mexico, 2013 [(OECD, Paris, 15 ianuarie 2013, 288p.), p. 66]. 318 The Organisation for Economic Co-operation and Development, The OECD database on policy instruments for the environment (Paris, 2016). 319 L. KURDGELASHVILI, op. cit., p. 171.

150 NECONFIDENŢIAL

Capitolul 9. Constatări, concluzii şi recomandări

Potrivit cerinţelor din Nota de deschidere a investigaţiei sectoriale au fost analizate:

A. titlul cu care sunt percepute „contribuţiile” privind gestionarea resurselor de apă, nivelul şi modalitatea de stabilire a acestora;

B. costul generat de activităţile de administrare şi gestionare a resurselor de apă şi modul în care acesta este repartizat pe categorii de utilizatori;

C. impactul „contribuţiilor” asupra costurilor înregistrate de producătorii de energie şi de operatorii din sectorul irigaţiilor şi efectele pe care modul de funcţionare a sectorului apei le

are asupra piețelor situate în aval.

Caracterul atipic al acestei investigaţii a fost dat de:

1) profilul neconcurenţial al domeniului analizat [care se încadrează la art. 4, ipoteza a doua din Legea nr. 21/1996 (republicată)],

2) calificarea, din punct de vedere economic şi juridic, a apei ca resursă naturală aflată în proprietatea Statului (populaţia fiind, potrivit Dreptului internaţional, prima şi cea mai importantă dintre componentele Statului), un bun aflat în domeniul public fiind, la rândul său: inalienabil (nu poate fi înstrăinat), imprescriptibil (nu poate fi dobândit pe calea prescripţiei extinctive sau achizitive) şi insesizabil (nu poate fi urmărit pe calea executării silite);

3) tripla calitate a consumatorilor persoane fizice de:

a) beneficiari ai art. 1 din Legea concurenţei, b) membri ai persoanei juridice de drept public în al cărei patrimoniu se găseşte apa şi c) clienţi direcţi şi indirecţi ai serviciului de furnizare a energiei electrice produse cu ajutorul

resursei aflate în proprietatea Statului (i.e. inclusiv a populaţiei); 4) rolul Administraţiei Naţionale „Apele Române” (A.N.A.R.) de simplu gestionar al respectivei resurse naturale;

5) existenţa unor sume de bani („contribuţie”) percepute de A.N.A.R. de la utilizatorii de apă (e.g. producătorii de energie electrică) care, potrivit doctrinei juridice, se încadrează în categoria impozitelor;

6) dubla relevanţă a „contribuţiilor” pentru utilizarea apei uzinate în cadrul costurilor de producţie a energiei electrice, costuri al căror nivel scăzut este de natură să influenţeze pozitiv competitivitatea domeniului energetic, în special, dar şi a restului activităţilor economice, în general, şi respectiv, al căror nivel crescut poate influenţa negativ atât profitabilitatea producătorilor de energie electrică cât şi a altor domenii economice.

7) posibilul transfer integral al „contribuţiilor” în preţul energiei vândute consumatorilor casnici şi industriali din cauza inelasticităţii cererii în funcţie de preţ pe piaţa energiei electrice;

8) sarcina permanentă a instituţiilor publice de a reduce nivelul costurilor bugetare suportate de contribuabili [mai ales în perioade de criză (un exemplu negativ fiind majorarea de patru sau chiar şase ori a „contribuţiilor” pentru utilizatorii de apă din domeniul energetic la sfârşitul anului 2010)] şi

9) posibilitatea de a identifica modalităţi concrete de optimizare a taxării resurselor naturale.

151 NECONFIDENŢIAL

9.1. Constatări i) Majorarea bruscă şi semnificativă a contribuţiilor pentru apa uzinată la sfârşitul anului 2010, în mijlocul unei crize economice (care ar fi necesitat adoptarea de măsuri anticiclice, de reducere a sarcinilor publice), fără luarea în considerare a situaţiei economice reale a utilizatorilor de apă deja grevaţi de alte sarcini legale (cedarea unei părţi importante a producţiei la un preţ reglementat), a fost una dintre cauzele ce au pus în dificultate funcţionare producătorilor de energie electrică şi implicit desfăşurarea normală a vieţii economice în România în perioada 2011-2016. ii) Necorelarea de către reglementatorul A.N.R.E. a sarcinilor fiscale impuse de Executiv producătorilor de energie electrică (prin obligarea la plata taxei uzinate) cu nivelul acceptat al costurilor de producţie suportate de contributorii la sistemul pieţei reglementate de energie. iii) Existenţa unui sistem de tarifare a apei uzinate netransparent, arbitrar, lipsit de fundament economic şi discriminatoriu. iv) Absenţa neutralităţii tehnologice a Statului faţă de producătorii de energie electrică. v) Existenţa unei discriminări, nejustificate economic şi nici juridic, a producătorilor de energie electrică cauzată de:

a) tarifarea diferită a aceleiaşi resurse de apă dulce utilizate raţional şi nepoluant, în acelaşi scop, prin diverse tehnologii, de către agenţi economici integral privaţi sau la care Statul este acţionar majoritar,

b) impunerea selectivă de sarcini (e.g. furnizarea unei părţi importante din producţie la un preţ fix, reglementat de A.N.R.E.) unora dintre producători, concomitent cu acordarea preferenţială de beneficii (certificate verzi) altor producători şi

c) includerea lor în aceeaşi categorie de utilizatori ai apelor din domeniul public, alături de operatori ce „consumă” integral apa prelevată (sectorul irigaţii şi al fermelor piscicole), chiar dacă primii readuc în emisar apa prelevată pentru producţia de energie electrică sau , în cazul centralelor hidro, se foloseşte doar mişcarea apei iar apa nu părăseşte emisarul.

vi) Existenţa unei posibile distorsiuni în piaţă introduse de microhidrocentralele care vând energia produsă la preţuri infime, evident sub nivelul costurilor, câştigul lor real provenind din sumele încasate din vânzarea certificatelor verzi. vii) Existenţa unor contracte de furnizare a apei din domeniul public de către S.C. Hidroelectrica S.A. către anumiţi utilizatori secundari (comunităţi locale, ANIF) viii) Absenţa unui sistem de compensare a sumelor cheltuite de utilizatorii apei cu ocazia executării unor servicii de gestionare a apelor. Apa - examinată din perspectivă economică şi juridică:

1. În cadrul mecanismului actual, apa brută folosită la producția de energie electrică este privită

ca un bun comercial ce face obiectul unei tranzacții guvernate de un contract, are un preţ, iar pentru neîncasarea acestuia la termen se pot percepe penalităţi. Conform Legii nr.

107/1996, cu modificările și completările ulterioare (Legea apelor), apele sunt resursă

naturală, materie primă pentru activități productive, fac parte din domeniul public al statului, sunt monopol natural de interes strategic şi „nu sunt un produs comercial oarecare”.

2. Fiind caracterizată drept resursă naturală, apa este în acelaşi timp o componentă a

domeniului public şi, conform Constituției, apele cu potențial energetic valorificabil fac obiectul

152 NECONFIDENŢIAL

exclusiv al proprietății publice. În baza prevederilor Legii nr. 213/1998 privind bunurile proprietate publică, cu modificările şi completările ulterioare, preluate în noul Cod civil, bunurile aflate în proprietate publică sunt inalienabile (nu pot fi înstrăinate), imprescriptibile (nu pot fi dobândite prin uzucapiune) şi insesizabile (nu pot fi supuse executării silite), actele juridice care încalcă aceste prevederi fiind lovite de nulitate absolută.

Statul este compus din: naţiune, teritoriu, guvernământ şi capacitatea de a intra în relaţii cu terţii. Teritoriul este dimensiunea materială a Statului şi reprezintă partea din globul pământesc ce cuprinde solul, subsolul, apele şi coloana de aer de deasupra solului şi apelor asupra cărora Statul îşi exercită puterea sa suverană.

3. Art. 1 din Legea apelor nr. 107/1996 prevede că apa „nu este un produs comercial

oarecare”. Această prevedere a sugerat un posibil caracter comercial apei şi ca urmare, aceasta a devenit obiect al tranzacţiei: se încheie un contract denumit abonament iar plata utilizării apei, chiar dacă se face nonconsumptiv, se face aplicând un preţ (lei/1000 mc), care poartă denumirea de „contribuţie”. Mecanismul este identic cu cel aplicat la vânzarea unei mărfi, exceptând faptul că nu există niciun moment posibilitatea de a negocia.

4. La acelaşi articol, Legea apelor definește apa ca un element de patrimoniu ce face parte din domeniul public al statului, este o resursă a statului, iar utilizarea durabilă a acestei resurse este o activitate de interes general.

5. Art. 4 din Legea apelor menționează că resursele de apă sunt monopol natural de interes strategic şi este dreptul exclusiv al Guvernului, exercitat prin autoritatea publică centrală din domeniul apelor, să stabilească regimul de folosire. Considerăm că expresia „monopol natural de

interes strategic” nu are corespondent în situația reală. Monopolul natural apare atunci când costurile fixe sunt extrem de ridicate, în timp ce costul marginal (costul pentru producerea unei unităţi suplimentare) este relativ constant şi la un nivel redus. Telefonia fixă, televiziunea prin cablu şi reţelele de transport a utilităţilor reprezintă exemple de monopoluri naturale. În acest context, termenul „natural” nu semnifică neapărat vreo legătură cu natura.

6. La același articol (art.4) se desemnează ANAR administrator al apelor ce fac parte din domeniul public. În reglementările cu caracter secundar se recunoaşte statutul ANAR de

instituţie publică de interes național, ce are printre atribuţii şi alocarea dreptului de utilizare a

resurselor de apă de suprafață pe bază de contract (abonament) ceea ce ne determină să recunoaştem activitatea de alocare a dreptului de utilizare a resursei de apă mai degrabă ca un serviciu efectuat de o instituţie a statului, în baza atribuţiilor conferite prin lege.

7. Cheltuielile pentru funcţionarea ANAR, aşa cum se prevede în OUG nr. 107/2002, cu

modificările şi completările ulterioare, se vor asigura din venituri proprii, purtătoare de dobândă, rezultate din aplicarea mecanismului economic specific în domeniul gospodăririi

cantitative şi calitative a apelor. ANAR este singura în drept să aplice sistemul de contribuții, plăţi, bonificaţii, tarife şi penalităţi, toate acestea constituindu-se în venituri proprii. În acelaşi timp, ANAR propune autorităţii publice centrale din domeniul apelor reglementări specifice

şi poate beneficia de credite cu dobândă preferențială și facilități în domeniul impozitelor şi

taxelor, în condițiile legii. 8. Drepturile exclusive ale ANAR, alăturate caracterului de „monopol natural de interes

strategic”, atribuit eronat unui bun ce face parte din domeniul public al statului, au indus Administraţiei Naţionale „Apele Române” un comportament asemănător cu cel al unui monopolist.

Prin modificări şi completări succesive ale O.U.G. nr. 107/2002 s-a ajuns ca ANAR, care de la început (1991) a deţinut dreptul exclusiv de unic operator pentru resursa de apă, să propună

153 NECONFIDENŢIAL

reglementări (inclusiv preţul/tariful), să încaseze sumele facturate (inclusiv creanţele), să aibă posibilitatea de a acorda bonificaţii şi de a aplica penalităţi atât pentru depăşirea cantităţilor de apă utilizate cât şi pentru depăşirea concentraţiilor de substanţe impurificatoare. De asemenea, a propus de mai multe ori modificarea nivelului sau a structurii tarifului perceput pentru gestionarea resursei de apă (aprobate prin hotărâre de Guvern) şi poate impune, prin notificare unilaterală, modificări ale tarifului prevăzut în contract (abonament), tarif ce intră în vigoare automat de la data notificării.

În urma analizei efectuate am identificat următoarele probleme care prezintă un potenţial caracter anticoncurenţial:

1. Natura şi nivelul contribuţiei percepute în schimbul serviciului de administrare a resursei de apă

1. Majorarea bruscă şi semnificativă a nivelului contribuţiilor pentru apa uzinată la sfârşitul

anului 2010, în mijlocul unei crize economice, fără luarea în considerare a situației economice reale a utilizatorilor de apă, deja grevaţi de alte sarcini legale (de exemplu, valorificarea unei părţi importante a producţiei la un preţ reglementat), a creat probleme producătorilor de energie electrică din România.

2. Între anii 2000 şi 2010 contribuţia pentru gestionarea resurselor de apă de suprafaţă a fost actualizată de 8 ori, de 3 ori prin restructurarea elementelor de cost şi de 5 ori prin aplicarea indicelui de inflaţie; în aceeaşi perioadă, contribuţia pentru primirea apelor uzate nu a mai fost actualizată de la începutul anilor 2000 (a fost doar corectată cu inflaţia), ceea ce pune sub semnul întrebării aplicarea principiului „poluatorul plăteşte”.

3. Termenul „contribuţie specifică de gospodărire a resurselor de apă” nu este explicat economic în

niciunul din actele normative în care este menţionat. Deşi în momentul de față este exprimat sub forma unui preţ (lei/1000 mc apă), nu este clar ce reprezintă: este asemănător preţului unei mărfi, dar acoperă valoarea unui serviciu (ANAR este operator unic pentru serviciile specifice din domeniul gospodăririi şi valorificării resurselor de apă) şi ar fi normal, din punct de vedere economic, să fie exprimat printr-un tarif.

4. Fără a consulta utilizatorii de apă sau ministerele implicate, nivelul contribuţiilor a fost ajustat conform HG nr. 1202/2010, prin creşteri de peste 4 ori pentru apa folosită în hidrocentrale şi de peste 5 ori pentru apa folosită în centrala electrică nucleară, la doar 8 luni după majorarea aceloraşi contribuţii cu indicele de inflaţie. Aceste contribuţii, stabilite fără a ţine cont de niciunul din factorii tehnici ce influenţează funcţionarea unei hidrocentrale şi aplicate din momentul apariţiei hotărârii de Guvern, nu au respectat principiul neutralităţii tehnologice, conform căruia, o prevedere legală nu trebuie să favorizeze o marcă sau o soluţie tehnologică.

5. Nivelul tarifului (contribuţiei) pentru hidrocentrale, aşa cum a fost majorat prin HG 1202/2010, de la 0,26 lei/1000 m.c. la 1,1 lei/1000 m.c. (de 4,28 de ori faţă de valoarea iniţială), aplicat uniform la toţi producătorii de energie hidro, este împovărător (mai ales pentru capacităţile cu debit mare şi cădere mică), ajungând să pună în dificultate atât microhidrocentralele cât şi hidrocentralele mari; pentru un debit de 3 mc/sec. o centrală cu cădere de 1 m plăteşte aceeaşi valoare ca o centrală cu 100m; în acest caz, centrala cu 1 m cădere nu este rentabilă.

6. Tariful plătit de termocentrale şi de centrala nucleară pentru apa de răcire este de 22 de ori mai mare decât cel plătit de centralele hidro, chiar dacă această apă provine din acelaşi emisar (1,1 lei/1000 mc apa din Dunăre pentru hidro şi 24 lei/1000 mc aceeaşi apă din Dunăre pentru centrala nucleară).

7. Din cauza nivelului ridicat al contribuţiei şi a faptului că nu este corelat cu caracteristicile tehnice, toate centralele hidro cu căderi de apă sub 12-15 m şi toate microhidrocentralele ies din banda de rentabilitate.

154 NECONFIDENŢIAL

8. Costurile suportate cu apa uzinată pun producătorii hidro în dificultatea de a concura pe piaţa operabilă [4M Market Coupling (4M MC)] la care sunt conectate România, Ungaria, Slovacia şi Republica Cehă).

9. Tariful cerut pentru apa turbinată nu ţine cont de niciunul dintre factorii tehnici ce influenţează funcţionarea unei centrale:

- diferenţa de cădere (înălţimea căderii de apă); - diferenţa de putere; - calitatea apei din emisar;

10. Pentru centrala nuclearelectrică, costul cu apa uzinată ajunge să fie comparabil cu cel al combustibilului nuclear care reprezintă 7% din cheltuielile totale de exploatare.

11. Tarifele sunt stabilite unilateral de administratorul resursei şi majorate periodic iar în cazul

termocentralelor nu sunt diferenţiate pe servicii de asigurare a categoriilor de apă: utilizată

(consumată) efectiv în procesul tehnologic sau utilizată ca apă de răcire în instalaţiile

centralelor electrice; astfel, în conformitate cu reglementările actuale, termocentralele plătesc

la acelaşi tarif serviciul de asigurare a apei prelevate, utilizată ca apă de răcire ca şi cum

aceasta ar fi integral consumată pentru abur. Acest mod de plată nu are corespondent în

realitate, întrucât termocentralele sunt utilizatoare şi nu ”consumatoare” de apă, aprox. 95%

din apa brută captată fiind apă de răcire şi integral returnată în emisar, restul de 5% fiind apă

„consumată” efectiv în procesul tehnologic; deşi există mijloace de măsurare a debitelor şi

volumelor de apă prelevate şi evacuate, nu se face diferenţa între cantităţile măsurate pentru a

se plăti doar apa consumată.

12. Producătorii de energie termo consideră echitabil ca acest preţ (contribuţie) să fie perceput

doar pentru apa consumată (transformată în abur), restul apei utilizate pentru răcire, care se

recirculă, să fie plătit la acelaşi preţ pe care îl plăteşte Hidroelectrica pentru apa uzinată;

13. Nivelul contribuţiilor specifice de gospodărire a resurselor de apă nu ţine seama de faptul că

apa brută din sursele de suprafaţă este identic utilizată în termocentrale, hidrocentrale şi

centrala nuclearo-electrică iar prin preţul aplicat, se creează o discriminare între aceşti

producători de energie electrică.

14. Termocentralele şi centralele hidro amplasate în cascadă plătesc apa pentru uzinarea de către fiecare instalaţie cu toate că trebuie menţinut un nivel al contribuţiilor specifice care să asigure atât rentabilitate producătorilor de energie electrică, cât şi menţinerea unui preţ suportabil al energiei electrice la consumatorul final.

15. Conform Legii apelor nr. 107/1996, art. 17, lit. a), utilizatorii au obligaţia „să adopte tehnologii

de producţie cu cerinţe de apă reduse şi cât mai puţin poluante, să economisească apa prin recirculare

sau folosire repetată”; există termocentrale cu o funcţionare cu un grad de recirculare maxim

posibil (prin turnurile de răcire);, nu se ţine seama de acest fapt în modul de plată, se aplică

acelaşi tarif în toate cazurile, chiar dacă apa este utilizată în Turceni, Işalniţa şi Craiova II,

după ce a fost utilizată la Rovinari.

2. Discriminarea, prin:

A. Contribuţia aplicată pentru utilizarea apei în scopul producerii de energie electrică are valori foarte diferite, ceea ce induce un caracter discriminatoriu între producătorii de energie ce concurează pe aceeaşi piaţă. Astfel:

I. Pentru utilizarea neconsumptivă a apei din Dunăre (apa nepărăsind emisarul), centrala nucleară plăteşte o contribuţie de 22 de ori mai mare decât centrala hidroelectrică.

155 NECONFIDENŢIAL

II. Pentru utilizarea apei în acelaşi scop (energie termo) s-a plătit în perioada 2002-2003 un tarif de 8 ori mai mare pentru apa utilizată din râuri decât pentru apa din Dunăre; în perioada 2005-2010 diferenţa a fost de peste 170 de ori.

III. Pentru o utilizare consumptivă (apa părăseşte emisarul şi nu se reîntoarce în albia acestuia), două domenii pereche (irigaţiile şi fermele piscicole) au avut un tratament total diferit: contribuţia pentru irigaţii, a rămas la acelaşi nivel în timp ce fermele piscicole au plătit pentru apa consumată de peste 6 ori mai puţin; ca efect, volumul de apă consumat în fermele piscicole aproape s-a dublat în 2015 faţă de 2010 iar ponderea acestuia în totalul apei prelevate a crescut de la 7,8% la 14%. Din datele statistice observăm că, la nivelul anului 2015, s-a consumat mai multă apă în fermele piscicole decât au uzinat toate termocentralele iar volumul de apă consumat pentru irigaţii este de 2,5 ori mai mic decât cel consumat în piscicultură şi păstrăvării. Se încalcă astfel

principiul folosirii raționale a resurselor de apă iar pentru comparaţie, observăm că România foloseşte pentru irigarea culturilor agricole doar 5,4% din apa captată, mult sub media zonei continentale a Europei care este de 14%. Mai mult decât atât,

1. Contribuția aplicată producătorilor de energie hidro nu ține seama de factorii tehnici

determinanţi în funcționarea unei astfel de centrale: tipul hidrocentralei (cu acumulare sau amplasată pe firul apei), înălţimea căderii de apă, poziţionarea pe firul apei (spre izvoare sau

spre vărsare). Contribuția este nefundamentată economic şi are aceeaşi valoare pentru toţi producătorii de energie hidro, ceea ce dezavantajează major centralele cu cădere mică de apă (centralele amplasate pe firul apei au un dezavantaj competitiv, în condiţiile în care concurează pe aceeaşi piaţă a energiei electrice).

2. Absenţa neutralității tehnologice a statului față de producătorii de energie electrică a condus la impunerea de tarife puternic diferenţiate pentru apa provenită din aceeaşi sursă, folosită de utilizatori diferiţi, în acelaşi scop (de exemplu, valori mult diferite ale contribuţiei pentru apa din Dunăre folosită de centrala hidro şi de centrala nucleară).

3. Există o discriminare nejustificată economic sau juridic, a producătorilor de energie electrică din cauza: i. absenţei unui sistem de compensare a sumelor cheltuite de utilizatorii apei cu ocazia

executării unor servicii de gestionare a apelor (colectare şi evacuare plutitori, întreținere maluri etc.);

ii. includerii producătorilor de energie în aceeaşi categorie de utilizatori ai apelor din domeniul public, alături de cei ce consumă apa pentru irigaţii (care consumă efectiv şi integral apa captată), în timp ce producătorii de energie hidro folosesc doar mişcarea apei, nu o consumă şi nu o scot din emisar; producătorii de energie termo şi nuclear consumă un procent foarte mic pentru circuitul de abur (max 5%), restul apei de răcire fiind returnată în emisar);

iii. existenţei unor cazuri de favorizare a unor producători de energie electrică, prin neîncasarea parţială sau totală a contribuţiilor pentru gestionarea apei uzinate (din informaţiile deţinute, reiese că nu toţi producătorii de energie hidro plătesc volumul de

apă utilizată pentru toate capacităţile pe care le au în funcțiune). iv. contribuţia pentru apa uzinată creează discriminare între participanţii la piaţa de energie

cu atât mai mult cu cât alte segmente de participanţi nu plătesc nicio formă de taxă pentru afectarea mediului (operatorii care produc energie cu tehnologie eoliană sau fotovoltaică). Există o discriminare între aceştia şi cei ce plătesc taxe (chiar dacă acestea se numesc contribuţii) şi, pe al doilea palier, există discriminare şi între plătitorii de contribuţii, acestea având niveluri foarte diferite chiar pentru apa din aceeaşi sursă).

156 NECONFIDENŢIAL

4. Asupra producătorilor de energie electrică au acţionat în acelaşi timp mai mulţi factori: unii dintre operatori au avut obligaţia de a vinde o parte importantă din producţie pe piaţa reglementată; odată cu majorarea preţului la apa uzinată, ei nu au putut transfera acest cost în preţul fixat de reglementator, care nu a recunoscut în costurile de producţie creşterea contribuţiei pentru apa uzinată; în acelaşi timp, alţi participanţi la piaţa de energie electrică primesc sprijin prin acordarea de certificate verzi. Acest mix de factori ce au acţionat simultan au creat decalaje mari între costurile producătorilor de energie electrică, ce activează pe aceeaşi piaţă.

B. Chiria pentru albia minoră320: derivă din obligaţia închirierii de către proprietarul microhidrocentralei a suprafeţei pe care se află construcţia, suprafaţă care este de fapt domeniul public al statului administrat de ANAR. Astfel: 1. deţinătorii de microhidrocentrale construite în regie proprie sau modernizate plătesc către

ANAR o chirie pe albia minoră a râului, în timp ce operatorii care au cumpărat astfel de capacităţi de la Hidroelectrica SA nu plătesc această chirie, ceea ce conduce la diferenţe importante între costurile de producţie ale energiei electrice oferite de microhidrocentrale.

2. această chirie s-a aplicat inclusiv microhidrocentralelor ce se aflau deja în funcţiune la data intrării în vigoare a Ordinului nr. 980/2011, iar cuantumul chiriei a fost practic impus proprietarilor de la acel moment.

3. firmele care au achiziţionat microhidrocentrale de la Hidroelectrica nu sunt obligate să închirieze albia minoră, rezultând un tratament discriminatoriu.

4. chiria se percepe atât pe suprafaţa de captare care se află în albia minoră, cât şi pentru orice fel de lucrări ce se efectuează în albia minoră, ori la art.12 (2a) din Legea energiei electrice se indică fără echivoc că aceste lucrări se fac cu titlu gratuit, indiferent de proprietarul terenului (statul sau proprietate privată).

5. chiria se percepe în toate situaţiile în baza unui contract încheiat pentru 10 ani, iar eliberarea avizului de gospodărire a apei este condiţionată de închirierea albiei minore; este posibil ca, după 10 ani, dacă ANAR refuză prelungirea contractului sau impune un preţ şi mai mare, să conducă la suspendarea afacerii sau la posibile abuzuri;

6. obligativitatea închirierii contravine Legii nr. 50/1991(Legea construcţiilor), deoarece în baza unui contract de închiriere nu se poate emite autorizaţie de construire pentru construcţii definitive, ori o microhidrocentrală este o construcţie definitivă din toate punctele de vedere.

7. valoarea chiriei se stabileşte prin licitaţie publică sau negociere directă cu reprezentanţii ANAR şi porneşte de la o valoare minimă lunară de 21 lei/mp (echivalentul a 4,7 euro) pentru captare şi 10 lei lunar/mp (echivalentul a 2,25 euro) pentru lucrări321.

8. pentru stabilirea acestui preţ nu există un calcul de bază pentru recuperarea costului;

administratorul resursei de apă a stabilit un preţ considerat mare de către chiriaşi, pentru un

produs pentru care nu există costuri de producţie, nu există obligativitatea îngrijirii lui-aceasta

revine tot plătitorului, nu există costuri de intabulare- acestea revin tot plătitorului taxei; nu le

este clar chiriaşilor ce costuri se justifică pentru a pretinde această valoare minimă lunară,

aproape de preţul de cumpărare a unui teren asemănător sau de cîteva ori mai mare decât al

unui teren agricol;

320 Este prevăzută la art. 2 din Ordinul MMP nr. 980/29.2.2011 pentru aprobarea Instrucţiunilor tehnice privind reglementarea modului de constituire şi executare a garanţiei financiare pentru blocarea amplasamentului de către viitoarele investiţii de tip microhidrocentrale. 321 Art. 4 alin. (2) din Ordinul nr. 1.222/8.10.2008 privind aprobarea Instrucţiunilor pentru organizarea şi desfăşurarea licitaţiilor publice pentru atribuirea contractelor de închiriere a unor bunuri imobile, proprietate publică a Statului, aflate în administrarea ANAR, a Contractului-cadru de închiriere a bunurilor imobile aflate în administrarea ANAR, precum şi a Listei cuprinzând bunurile imobile propuse spre închiriere şi durata închirierii prevede că „stabilirea cuantumului chiriei minime de la care va fi pornită licitaţia, privind gradul de folosinţă a bunului imobil se realizează în baza unui calcul fundamentat pe recuperarea costurilor, întocmit de către Direcţia de ape şi aprobat ulterior de conducerea Administraţiei Naţionale „Apele Române”.

157 NECONFIDENŢIAL

9. pentru o microhidrocentrală cu debit mare (captare de apă mai generoasă), pentru 234 mp,

cheltuiala cu chiria ajunge şi la valoarea de 1200 eur/lună (1500 euro cu TVA), cost ce a fost

impus ulterior punerii în funcţiune.

C. Garanţiile: sunt stabilite prin Ordinul MMP nr. 980/2011 care, la art. 2, prevede că: „solicitantul este obligat să închirieze domeniul public al statului administrat de ANAR” iar art. 4 prevede că „emiterea avizului de gospodărire a apelor pentru lucrări de tip microhidrocentrale se va realiza doar după depunerea garanţiei financiare pentru blocarea amplasamentului”, a cărei valoare este de:

50.000 euro/MW instalat, pentru centrale cu putere instalată <1 MW

45.000 euro/MW instalat, pentru centrale cu putere instalată între 1MW şi 5MW;

37.500euro/MW instalat, pentru centrale cu puterea instalată între 5MW şi 10 MW.

Această garanţie reprezintă între 1,5-2% din valoarea investiţiei în cazul centralelor cu putere instalată între 1 şi 10MW. În cazul centralelor cu putere instalată sub 1 MW impactul în costuri este mai puternic: pentru o centrală cu putere instalată de 100 KW valoarea garanţiei depăşeşte 20% din valoarea investiţiei iar pentru puteri mai mici de 20 KW valoarea acestei garanţii depăşeşte chiar valoarea investiţiei. Acest prag valoric foarte ridicat pentru garanţia financiară de blocare a amplasamentului elimină din start proiectele de putere mică, sub 0,2-0,3 MW iar condiţiile prea restrictive prin care se poate pierde această garanţie exclud din start administraţiile publice locale şi micii investitori de la derularea unor asemenea proiecte de investiţii. Eliberarea garanţiei se face, conform dispoziţiilor doar în cazul în care se pune în funcţiune obiectivul; nu este specificat ce se întâmplă dacă din motive independente de beneficiar nu se reuşeşte obţinerea unui aviz şi automat toată afacerea este blocată. Legislaţia fixează, pentru cei ce construiesc microhidrocentrale, depunerea unei garanţii în contul ANAR, garanţie ce va sta în contul acesteia până la finalizarea investiţiei;din informaţiile primite am aflat că această măsură a fost aplicată în doar 2 cazuri; deşi obligaţia legală a fost instituită în iulie 2010, instrucţiunile privind cuantumul acestor garanţii au apărut abia în februarie 2011, deci nu era o urgenţă şi nici o necesitate din moment ce s-a aplicat doar în 2 cazuri. Considerăm, din acest motiv, că această măsură a avut un caracter discriminatoriu.

3. Transparenţa

Aplicarea unui sistem de tarifare a apei utilizate netransparent şi care nu a avut la bază o analiză economică detaliată a avut efecte economice disproporţionate (dezechilibre, situaţii de insolvenţă, închideri sau înstrăinare de capacităţi, dar şi reduceri importante de costuri, aşa cum s-a întâmplat în cazul exploataţiilor piscicole).

Aşa cum am menţionat anterior, ajustările de preţ pe care administratorul resursei de apă

le-a propus şi le-a implementat nu au fost însoţite de o analiză economică riguroasă. Astfel, taxa pentru utilizarea apei brute a ajuns să fie dimensionată în funcţie de nevoile totale de finanţare ale instituţiei cu atribuţii de administrare a resursei, iar nu în funcţie de cheltuielile generate de gestionarea resursei de apă, aşa cum este prevăzut în legislaţie.

1. Contribuțiile pentru gestionarea resurselor de apă se constituie în venituri ale ANAR, dar nu este obligatoriu ca acestea să acopere întregul necesar de finanţare al ANAR – în Nota fundamentare a HG nr. 1202/2010 se motivează ca fiind necesară majorarea contribuţiilor pentru apa uzinată astfel încât primii doi cei mai mari utilizatori de apă (Hidroelectrica SA şi Nuclearelectrica SA) să acopere 70% din totalul veniturilor ANAR.

2. ANRE nu a corelat sarcinile fiscale impuse de Guvern producătorilor de energie electrică

(prin obligarea la plata taxei pentru apa uzinată) cu nivelul acceptat al costurilor de producție

158 NECONFIDENŢIAL

suportate de contributorii la sistemul pieţe reglementate de energie (nu a recunoscut în costuri creşterea contribuţiei pentru apa uzinată).

3. sistemul de acordare bonificaţii pentru utilizarea durabilă şi pentru calitatea apei utilizate nu a

funcţionat niciodată, nefiind acordate bonificații celor care au avut rezultate în păstrarea şi îmbunătăţirea calităţii apei şi nici nu există o procedură de punere în practică a unui astfel de mecanism.

4. nu este clar prezentată procedura de licitaţie publică pentru obţinerea dreptului de utilizare a unui amplasament pentru instalarea unei microhidrocentrale; ar trebui să fie publice informaţiile despre locaţiile/amplasamentele blocate prin avize de gospodărire a apelor deja emise pentru instalarea de mHC;

4. Predictibilitate şi utilizarea eficientă a apei

Mecanismul de constituire şi de aplicare a contribuţiei pentru apa utilizată la producerea energiei electrice nu e transparent, ceea ce generează impredictibilitate în sector şi poate afecta investiţiile pe care producătorii ar trebui să le facă pentru a rămâne competitivi pe piaţă. Prin urmare, modalitatea curentă de stabilire a contribuţiei pentru apa uzinată poate aduce pe viitor, atingere intereselor consumatorilor de energie electrică.

Mai mult decât atât, întrucât energia electrică este folosită în cvasi-totalitatea sectoarelor

economice, afectarea investiţiilor în sectorul energetic se poate răsfrânge asupra unui număr însemnat de sectoare din economia naţională. Astfel, 1. Termocentralele au fost proiectate să funcţioneze în regim de recirculare numai pentru

perioadele în care sursa de apă nu poate asigura întregul debit de apă de răcire necesar; în vederea reducerii debitului prelevat, s-a impus trecerea de la funcţionarea în circuit deschis la o funcţionare cu un grad de recirculare maxim posibil (recircularea apei prin turnurile de răcire) pentru a se reduce cheltuielile; recircularea apei prin turnurile de răcire este o situaţie de excepţie şi nu o regulă, întrucât prezintă dezavantaje majore (înrăutăţirea indicatorilor de performanţă, creşterea consumului specific de combustibil al grupului termoenergetic şi a consumului propriu tehnologic de energie electrică prin utilizarea pompelor de recirculare, respectiv creşterea costurilor de producţie);

2. Faţă de alţi utilizatori de apă, termocentralele retrimit apa în emisar în condiţii de calitate care, în opinia deţinătorilor de termocentrale nu justifică tarifele impuse de ANAR, singura diferenţă care intervine pentru apa folosită în condensatoarele termocentralelor fiind încălzirea ei, efect pe care termocentralele îl plătesc în conformitate cu prevederile legale.

3. În efortul de a contrabalansa efectele cauzate de costurile cu apa uzinată, Hidoelectrica SA s-a transformat în furnizor de apă, pe acelaşi model cu ANAR. Pe baza unor contracte,

societatea „vinde” apa brută din baraje utilizatorilor pentru irigații sau comunităților locale. În afara faptului că dpdv juridic astfel de contracte de vânzare sunt lovite de nulitate (apa este bun public, inalienabil), preţul cerut este mult mai mare (chiar decât cel prevăzut în HG nr. 1202/2010 şi nu are fundamentare economică. Pe modelul deja cunoscut, şi Hidroelectrica face aceeaşi eroare dpdv al încadrării economice, obiectul contractului fiind „prestare de serviciu pentru asigurarea de apă din amenajările hidroenergetice administrate de SH ()” iar obligaţia de paltă a beneficiarului este reprezentată de un preţ, lei/1000 mc apă. Nu în ultimul rând, preţul cerut nu are fundamentare economică, creşte de la un an la altul de câte 10 ori. În acelaşi timp, trebuie menţionat că, în zonele de deservire, se află consumatori captivi, iar accesul lor la o resursă vitală este din ce în ce mai scump şi, conform Legii apelor, populaţia are prioritate la accesul la resursa de apă.

4. investitorii în microhidrocentrale se lovesc de: - necorelarea unor prevederi legislative cuprinse în diverse acte normative ce privesc acest

tip de investiţie;

159 NECONFIDENŢIAL

- nerecunoaşterea de către unele instituţii ale statului a unor prevederi legale din acte normative nespecifice domeniului lor de activitate, aflate în vigoare, unele fiind chiar la nivel de lege organică;

- emiterea de acte normative ce se doreşte a fi aplicate retroactiv sau a căror aplicare este impusă fără îndeplinirea condiţiilor de punere în practică;

- absenţa de clarificări atât în privinţa procedurilor de avizare şi autorizare a acestui tip de investiţie (mHC) cât şi a stabilirii precise a rolului şi responsabilităţilor instituţionale, apărând tot mai des situaţia în care aplicarea este diferită de la un judeţ la altul.

5. Contractul cu Administraţia Naţională „Apele Române”, denumit în mod curent „abonament” nu este respectat de către furnizor conform celor convenite deoarece:

i. contractele sunt impuse în sistemul „take it or leave it”; ii. ANAR nu curăţă apele şi prin lege a lăsat acest lucru în seama Primăriilor; în realitate,

cutăţarea apelor de plutitori şi a malurilor este executată de utilizatorii de apă, iar cheltuielile pentru această activitate nu sunt decontate de către administratorul resursei de apă;

iii. se cere la începutul fiecărui an un necesar de apă, dar niciodată nu este pus la dispoziţie conform graficului stabilit;

iv. debitul de apă brută pus la dispoziţia clientului contractant este fluctuant şi din acest motiv producătorul trebuie să suporte costuri generate de dezechilibre ale producţiei de energie;

v. din cauza menţionată mai sus este afectată prezenţa pe piaţă a producătorului de energie deţinător de microhidrocentrală, deoarece acesta este obligat să respecte prognozele orare pentru producţia de energie (pentru fiecare oră din zi a fiecărei luni din an); ca efect al nerespectării prognozei, diferenţele pozitive se vând ieftin pe piaţa de echilibrare şi cele negative se cumpără scump de pe aceeaşi piaţă;

6. Reînnoirea autorizaţiei de gospodărire a apei din 3 în 3 ani devine o barieră

în funcţionarea unei centrale deoarece se parcurge de fiecare dată aceeaşi procedură ca la

momentul iniţial: depunere cerere, depunere documentaţie tehnică, achitare taxă pentru

eliberarea avizului de gospodărire a apelor, soluţionare în 30 de zile. Excepţie de la repetarea

procedurii fac situaţiile în care există o licitaţie pentru închirierea albiei minore.

Toate aceste proceduri repetate sunt urmate în condiţiile în care licenţa de funcţionare este

eliberată pentru un termen de 25 de ani, avizul de mediu pentru 20 de ani, iar

reprezentanţii ANAR vin periodic în inspecţie pentru a verifica conformitatea situaţiei din

teren cu cea din autorizaţie.

7. este dificil de obţinut Avizul de Gospodărire a Apelor deoarece conform cerinţelor din

Ordinul 980/2011, cât şi a celor din caietele de sarcini pentru elaborarea documentaţiilor

tehnice în vederea închirierii terenurilor necesare dezvoltării investiţiilor este necesară

semnarea unui contract de închiriere şi plata chiriei lunare fără a avea garanţia că se va putea

obţine Avizul de gospodărire a apelor.

8. conform textelor de lege în vigoare, chiria pentru albia minoră contravine Legii nr. 123/2012 a energiei electrice şi a gazelor naturale deoarece acesta, la art. 12, alin. (2) lit. a) prevede: ”dreptul de uz pentru executarea lucrărilor necesare realizării, relocării, retehnologizării sau desfiinţării capacităţii energetice, obiect al autorizaţiei”, iar la alin. 4 se dispune: „exercitarea drepturilor de uz şi servitute asupra proprietăţilor Statului şi ale unităţilor administrativ-teritoriale afectate

de capacităţi energetice se realizează cu titlu gratuit, pe toată durata existenţei acestora”.

160 NECONFIDENŢIAL

9. legislaţia este neclară şi nedefinitivată, spre exemplu nu este clar la ce se referă folosirea a 70% din potenţialul hidro322 al râului (procentul se aplică la debitul minim înregistrat, la debitul mediu înregistrat sau din tot ceea ce curge pe râu?); durabilitatea unor astfel de proiecte de investiţii în microhidrocentrale nu este susţinută de pragul minim de 70% din potenţialul hidroenergetic al unui curs de apă ce trebuie valorificat; sunt situaţii când este preferabil să se exploateze un procent mai mic din potenţialul hidroenergetic al unui curs de apă pentru a respecta anumiţi indicatori de mediu/dezvoltare durabilă a zonei respective.

10. este nevoie să închiriezi terenul de la proprietar şi de la Apele Române pentru construcţiile din albia minoră iar din lipsa cadastrării proprietăţilor atât la silvic cât şi la Apele Române posibil să rezulte teoretic 2 proprietari ai aceluiaşi teren; în opinia proprietarilor de microhidrocentrale, Apele Române nu au realizate delimitările albiilor minore, nu au intabulări şi în consecinţă nu există cadastru şi nici cărţi funciare.

9.2. Concluzii

În urma analizei sub aspect juridic, economic şi concurenţial a sistemului de tarifare a apei utilizate pentru producţia de energie electrică şi pentru irigaţii se desprind următoarele concluzii relevante:

i) Unele trăsături juridice ale apei prevăzute de art. 1 al Legii apelor nr. 107/1996 (modificate) sunt invalidate de către anumite elemente de bază ale ştiinţelor Economiei şi Dreptului. Astfel, caracterele apei de „produs comercial oarecare” şi de „monopol natural de interes strategic” sunt neutralizate complet de calitatea juridică de „bun public” a apei, primele două fiind incorecte şi urmând să fie înlăturate din textul legii menţionate anterior, deoarece din punct de vedere economic şi juridic un bun public nu poate fi monopolizat fără a fi fost transformat în prealabil într-un bun privat, supus operaţiunilor comerciale de vânzare-cumpărare. ii) Unele caracteristici juridice ale apei enumerate în Legea nr. 107/1996 (i.e. „produs comercial oarecare” şi „monopol natural de interes strategic” sunt incompatibile cu art. 136 alin. (3) din actuala Constituţie a României, deoarece nesocotesc trăsătura apei de bun care aparţine exclusiv domeniului public, urmând ca ambele să fie abrogate expres de către legiuitor. iii) Ipoteza potrivit căreia apa uzinată ar fi o facilitate esenţială a fost infirmată. iv) Tarifele fixate pe cale administrativă (prin hotărâri de Guvern) ale apei (aflate în domeniul public) utilizate pentru producerea energiei şi pentru irigaţii, exclusiv pentru recuperarea costurilor suportate de către Administraţia Naţională „Apele Române”, instituţie de stat însărcinată cu prestarea serviciului public de gospodărire a apelor, se află în afara imperiului Legii concurenţei, care acoperă doar categoria bunurilor şi serviciilor aflate în circuitul comercial, art. 2 alin. (1) al Legii nr. 21/1996 (republicate) referindu-se explicit la întreprinderile văzute ca „[...] entităţi economice angajate într-o activitate care constă în oferirea de bunuri sau de servicii pe o piaţă dată [...]”. 9.3. Recomandări 9.3.1. Referitoare la statutul economico-juridic al apei brute:

1. Adaptarea legislaţiei în vigoare la statutul de resursă naturală a apei, care poate fi subiectul unei concesionări contra unei redevenţe.

322 Art. 3 alin. (2) din Ordinul nr. 980 din 28.2.2011 pentru aprobarea Instrucţiunilor tehnice privind reglementarea modului de constituire şi executare a garanţiei financiare pentru blocarea amplasamentului de către viitoarele investiţii de tip microhidrocentrale, prevede că “Sunt eligibili pentru închiriere numai solicitanţii care prezintă soluţii tehnice prin care se exploatează cel puţin 70% din potenţialul hidroenergetic pe sectorul solicitat, stabilit pe bază de studii de specialitate.”.

161 NECONFIDENŢIAL

2. Clarificarea din punct de vedere economic şi juridic a contribuției pentru gestionarea resursei de apă, respectiv dacă aceasta reprezintă preţul unei mărfi (aşa cum este exprimată acum), tariful pentru un serviciu, o taxă sau un impozit.

3. Corelarea cu statutul de bun public al apei, care nu se poate vinde, poate doar să fie dată în administrare/concesiune/închiriere. Prin urmare, se poate vorbi de un tarif pentru serviciul de gestionare a resursei de apă, nu de un preţ pe unitatea de volum a apei.

9.3.2. Referitoare la nivelul contribuţiei pentru gestionarea resursei de apă:

1. Actualizarea nivelului contribuţiei pentru primirea apelor uzate, respectând şi principiul

„poluatorul plăteşte” şi în baza unei analize economice detaliate, conform prevederilor legale în vigoare. De asemenea, evidenţierea distinctă a sectorului serviciilor de turism în privinţa utilizării apelor şi a poluanţilor deversaţi în sursa de apă de către unităţile turistice.

2. Avizarea contribuţiei pentru gestionarea apei brute de către Departamentul de specialitate din

cadrul MFP, în baza prevederilor OUG 36/2001 privind regimul prețurilor şi tarifelor reglementate.

3. Stabilirea contribuţiei pentru producătorii hidro de energie electrică ţinând cont şi de caracteristicile tehnice ale centralelor electrice.

4. Diferenţierea contribuţiei pentru producătorii termo de energie electrică în funcție de regimul de utilizare a fluxului de apă, respectiv în regim de circuit închis şi în regim de circuit deschis.

5. Aplicarea generalizată a principiului „beneficiarul plăteşte” în rândul producătorilor de energie electrică (din informaţiile primite, în acest moment nu se contorizează apa pentru

toate capacităţile de producție, în timp ce criteriile de aplicare sunt discutabile). 6. Potrivit prevederilor legale, nivelul contribuţiei pentru resursa de apă trebuie susţinut printr-o

analiză economică detaliată. Respectarea prevederilor legale, prin realizarea şi diseminarea acestei analize economice, este absolut necesară.

7. În cazul în care există terţi care efectuează servicii în regie proprie pentru furnizarea apei către utilizatori, tariful acestora să fie stabilit transparent şi să fie avizat de către autoritatea centrală din domeniul apelor

8. Înlăturarea discriminărilor generate de modalitatea de tarifare a aceleiaşi resurse în cazul producătorilor de energie electrică.

9. Abordarea unor modele mai flexibile şi mai uşor de aplicat în taxarea utilizării apei (a se

vedea modelul din alte ţări sau propunerile formulate de operatorii de microhidrocentrale de

a aplica un anumit procent pe energia electrică vândută, procent care să acopere atât

contribuţia, cât şi chiria pe albia minoră).

9.3.3. Referitoare la discriminare:

1. Aplicarea generalizată a prevederilor Legii nr. 146/2010, coroborate cu ale Ordinului

Ministrului Mediului și Pădurilor nr. 980/2011, referitoare la garanţiile solicitate pentru

construcţia de microhidrocentrale sau renunțarea la aceste prevederi, în cazul în care nu sunt considerate necesare.

2. Chiar dacă forma abonamentului-cadru de utilizare/exploatare a resurselor de apă sau a

potențialului hidroenergetic este fixată prin Ordinul Ministrului Mediului și Gospodăririi Apelor nr. 798/2005, trebuie lăsat spaţiul necesar de negociere între părţi şi trebuie creată posibilitatea adaptării formatului la specificul domeniului în care este utilizată apa. De asemenea, este necesară introducerea la momentul încheierii contractului (abonamentului pentru furnizarea apei) a unor parametri de calitate minimali pentru apa brută pusă la

dispoziția utilizatorului. Nu în ultimul rând, trebuie clarificat cui revine responsabilitatea

162 NECONFIDENŢIAL

ecologizării apelor (colectarea de plutitori, evacuarea acestora, plata pentru îndepărtarea lor), cât şi eventuale sancţiuni pentru nerespectarea acestor condiţii.

3. Punerea în funcţiune a mecanismului de bonificaţii acordate utilizatorilor de apă care au avut rezultate în păstrarea şi îmbunătăţirea calităţii apei, conform prevederilor legale în vigoare.

4. Tratament egal în folosirea resurselor naturale între industriile de energie regenerabilă,

respectiv eoliană, fotovoltaică şi hidro;

9.3.4. Referitoare la transparenţă:

1) Creşterea transparenţei în ceea ce priveşte fundamentarea contribuțiilor, a chiriilor pentru albia minoră, a necesarului de resurse financiare pentru activitatea de monitorizare, de

întreţinere a SNGA și a SNVHH şi de alocare a resursei de apă. De asemenea, tarifele pentru autorizări ar trebui sa aibă explicate elementele din care se compun (după modelul de la ANSVSA).

2) Separarea clară a categoriilor de utilizatori ai apei în funcţie de tipul utilizării: consumptiv (de exemplu, utilizatorii de apă pentru irigaţii) şi respectiv neconsumptiv (de exemplu, producătorii de energie electrică).

3) Corelarea periodică a textelor administrative emise cu efectele produse în sectorul

reglementat, prin instituirea unei evidențe complete, ajustabile în timp real, ţinute în format electronic şi disponibile permanent şi integral pentru publicul interesat.

4) Identificarea unei metode optime de tarifare a utilizării apei, cu precizarea că este nevoie de o formulă de calcul neutră tehnologic şi care să aibă dubla calitate de a încuraja exploatarea raţională a apelor şi de a penaliza poluarea, risipa şi fraudele.

5) Crearea unei platforme electronice unde să fie publicate informaţii relevante din domeniul apei uzinate, respectiv versiunea completă a contractelor încheiate de ANAR cu utilizatorii de apă, situaţia periodică a încasărilor ANAR provenite din contribuţia pentru apa uzinată, situaţia completă a producţiei de energie electrică, defalcată pe fiecare producător, lista integrală a întreprinderilor care utilizează apa uzinată fără abonament valabil.

6) Evaluarea oportunităţii efectuării tuturor lucrărilor de execuţie de către companii terţe ANAR, alese de instituţie în urma unui proces competitiv de selecţie.

7) Adoptarea de către ANAR a standardelor propuse de Organizația Naţiunilor Unite în domeniul statisticii apelor323, în vederea modernizării sistemului actual şi, mai ales, pentru a impulsiona mecanismul de recuperare a costurilor324.

8) în cazul mHC-urilor se propune ca alternativă la sistemul actual achitarea unei taxe anuale reprezentând 2% din venituri; această taxă poate acoperi utilizarea apei şi celelalte servicii (chiria albiei minore etc.)

9) Clarificarea statutului ANAR în ceea ce priveşte funcţionarea ca o instituţie publică, dacă prestează un serviciu, care trebuie clar definit, iar valoarea sa trebuie cuantificată transparent (în acest sens, există modelul ANIF). Totodată, propunem evidenţierea separată de către

ANAR a cheltuielilor necesare activităților legate de SNGA şi SNVHH față de cele de

întreţinere a amenajărilor pentru protecţia la inundații.

323 United Nations Department of Economic and Social Affairs, Statistics Division, SEEA-Water. System of Environmental-Economic Accounting for Water (Statistical papers, series F, no. 100, United Nations, New York, 2012, XIII+197p.); United Nations Department of Economic and Social Affairs, Statistics Division, International recommendations for water statistics (Statistical papers, series M, no. 91, United Nations, New York, 2012, XIII+197p.). 324 María M. BORREGO-MARÍN, Carlos GUTIÉRREZ-MARTÍN, Julio BERBEL, Estimation of cost recovery ratio for water services based on the System of Environmental-Economic Accounting for Water (Water Resources Management, vol. 30, nr. 2/2016, p. 767-783).

163 NECONFIDENŢIAL

9.3.5. Recomandări către instituţiile cu rol decizional La finalul prezentului Raport echipa de investigaţie face o serie de recomandări către: Parlamentul României, Guvernul României, Administraţia Naţională „Apele Române” şi Consiliul Legislativ. 9.3.5.1. Recomandări pentru Parlamentul României: 1. Modificarea punctuală a legislaţiei contrare prevederilor exprese ale Constituţiei României, precum şi ale Dreptului Uniunii Europene, greşite, neclare şi incomplete prin: a) înlăturarea termenului „materie primă” din art. 1 din Legea nr. 107/1996 (modificată); b) înlăturarea termenului „oarecare” din art. 11 din Legea nr. 107/1996 (modificată)325; c) îndepărtarea sintagmei „monopol natural de interes strategic” din art. 4 alin. (1) din Legea nr. 107/1996 (modificată)326 şi din legislaţia secundară. d) înlocuirea termenului „contribuţie” (imprecis) din Capitolul V al Legii nr. 107/1996 (modificată)327 cu un echivalent inteligibil din punct de vedere juridic: „taxă” sau „impozit”. 2. Instituirea sistemului de concesionare în cazul apei uzinate. 3. Emiterea, publicarea şi actualizarea de interpretări oficiale în materia legislaţiei apelor. 9.3.5.2. Recomandări pentru Guvernul României: 1. Crearea unei platforme electronice securizate şi transparente în care să fie publicate informaţii relevante din domeniul utilizării apei şi anume: i) contractele încheiate de A.N.A.R. cu utilizatorii de apă (versiunea completă); ii) situaţia periodică a încasărilor A.N.A.R. provenite din contribuţia pentru apa utilizată pe domenii de activitate; iii) situaţia completă a producţiei de energie electrică pe fiecare producător; iv) lista integrală a întreprinderilor care utilizează apa uzinată fără abonament valabil; 2. Constituirea unei Comisii interdisciplinare, formate din experţi reputaţi din domeniile juridic, economic, tehnic, fiscal şi concurenţial, care să primească sarcina de a identifica într-un interval rezonabil metoda optimă de tarifare a apei uzinate, cu precizarea că este nevoie de o formulă de calcul neutră tehnologic şi care să aibă dubla calitate de a încuraja exploatarea raţională a apelor şi de a penaliza poluarea, risipa şi fraudele328. 3. Corelarea periodică a textelor administrative emise cu efectele produse în sectorul reglementat, prin instituirea unei evidenţe complete, ajustabile în timp real, ţinute în format electronic şi disponibile permanent şi integral pentru publicul interesat. 4. Separarea netă a categoriilor de beneficiari ai apei uzinate în funcţie de tipul utilizării: consumptiv (e.g. irigaţiile) şi respectiv neconsumptiv (e.g. producătorii de energie electrică). 5. Înlăturarea discriminărilor pozitive şi negative datorate tarifării diferite a aceleiaşi resurse în cazul producătorilor din acelaşi domeniu (energie, agricultură). 6. Emiterea, publicarea şi actualizarea de interpretări oficiale în materia normelor referitoare la tarifarea apelor uzinate.

325 Forma actuală a legii prevede: „Apa nu este un produs comercial oarecare, ci este un patrimoniu natural care trebuie protejat, tratat şi apărat ca atare.” 326 În prezent, legea prevede: „Resursele de apă, de suprafaţă şi subterane sunt monopol natural de interes strategic. Stabilirea regimului de folosire a resurselor de apă, indiferent de forma de proprietate, este un drept exclusiv al Guvernului, exercitat prin autoritatea publică centrală din domeniul apelor.” 327 Actualul art. 80 alin. (2) prevede: „Mecanismul economic specific domeniului gospodăririi cantitative şi calitative a resurselor de apă include sistemul de contribuţii, plăţi, bonificaţii şi penalităţi ca parte a modului de finanţare a dezvoltării domeniului şi de asigurare a funcţionării Administraţiei Naţionale «Apele Române».” 328 Pentru o abordare similară, a se vedea: Prof. Stefan VOIGT, Robust political economy: the case of antitrust [(The Review of Austrian Economics, vol. 19, nr. 2/2006, p. 203-215), p. 204]: “From an economic point of view, the function of legislation in a market economy consists in: (a) making welfare-enhancing exchange as easy as possible, and in: (b) making welfare-reducing exchange as difficult as possible.”

164 NECONFIDENŢIAL

9.3.5.3. Recomandări pentru Administraţia Naţională „Apele Române”: 1. Adoptarea standardelor propuse de Organizaţia Naţiunilor Unite în domeniul statisticii apelor329, în vederea modernizării sistemului actual şi mai ales pentru a impulsiona mecanismul de recuperare a costurilor330. 2. Transparentizarea costurilor suportate cu ocazia prestării fiecărui serviciu către utilizatorii apei uzinate. 3. Reglementarea şi implementarea transparentă a sistemului de bonificaţii specific domeniului administrării resurselor de apă. 4. Emiterea, publicarea şi actualizarea de interpretări oficiale ale reglementărilor proprii. 9.3.5.4. Recomandări pentru Consiliul Legislativ: 1. Sistematizarea, simplificarea şi codificarea legislaţiei în domeniul apelor.

329 United Nations Department of Economic and Social Affairs, Statistics Division, SEEA-Water. System of Environmental-Economic Accounting for Water (Statistical papers, series F, no. 100, United Nations, New York, 2012, XIII+197p.); United Nations Department of Economic and Social Affairs, Statistics Division, International recommendations for water statistics (Statistical papers, series M, no. 91, United Nations, New York, 2012, XIII+197p.). 330 A se vedea, spre pildă: María M. BORREGO-MARÍN, Carlos GUTIÉRREZ-MARTÍN, Julio BERBEL, Estimation of cost recovery ratio for water services based on the System of Environmental-Economic Accounting for Water (Water Resources Management, vol. 30, nr. 2/2016, p. 767-783).

165 NECONFIDENŢIAL

ANEXE

166 NECONFIDENŢIAL

Anexa 1. Resursele de apă

Resursele de apă

Tabelul A1.1. Structura corpurilor de apă pe categorii de surse de apă (Europa, 2012)

categoria nr.State Membre

Nr.administraţii bazinale

Nr.corpuri de apă

Lungime/suprafaţă totală

Lungime/suprafaţă medie

râuri 26 157 104311 1,17 mil.km 11,3 km

lacuri 24 144 19053 88000 km2 4,6 km2

ape ce tranzitează 16 87 1010 19600 km2 19km2

ape de coastă 22 114 3033 358000 km2 118 km2

ape de adâncime 27 148 13261 3,8 mil.km2 309 km2

Sursa: European waters-assessment of status and pressures.

În Europa, prelevările de apă au scăzut în ultimii zece ani, cu excepţia sud-vestului Europei. Cele mai multe sectoare de activitate au redus consumul de apă prin măsuri cum ar fi creşterea gradului de refolosire al apei şi printr-o eficienţă sporită a aparatelor electro-casnice.

Un anumit rol l-a avut şi creşterea preţului apei

În termeni absoluţi, totalul resursei de apă proaspătă în Europa este de aprox. 3.500 km3/an. Douăsprezece ţări au mai puţin de 4000m3/cap de locuitor/an în timp ce ţările din nord şi Bulgaria au cele mai mari resurse de apă pe cap de locuitor. Influxurile de apă dulce din apele trans-frontaliere pot adăuga anumitor ţări un procent semnificativ la resursele de apă.

Totalul prelevării de apă în Europa este de aprox. 353 km3/an, ceea ce înseamnă că 10% din totalul resurselor de apă proaspătă este prelevat.

Indexul de exploatare a apei (WEI) dintr-o ţară este media anuală a prelevării totale de apă potabilă împărţită la media pe termen lung a resurselor de apă proaspătă.

Acest fapt dă o indicaţie asupra modului cum cererea totală de apă pune presiune asupra resurselor de apă.

Cu ajutorul WEI se identifică ţările care au o cerere mare comparativ cu resursele lor şi care pot fi predispuse să întâmpine probleme de lipsă de apă. Trebuie sunbliniat faptul că WEI este un indicator al solicitărilor medii de apă la nivelul unei ţări şi de aceea poate ascunde diferenţe regionale considerabile în cadrul unei ţări.

Indexul mediu de exploatare a apei în Europa este 3%. Acest index ajunge la valoarea de 1% pentru câteva ţări central- vestice şi nordice; valoarea cea mai mare a indicelui de exploatare a apei este înregistrată în acele ţări în care utilizarea apei pentru agricultură este predominantă cum este cazul păentru Cipru, Malta, Spania, Italia, Portugalia şi Grecia. Chiar dacă ţări precum Germania sau Berlgia au indici de exploatare a apei cu valori mari, indicele de consum este relativ mic reflectând utilizarea predoiminant în aceste ţări a apei pentru producţia de energie.

167 NECONFIDENŢIAL

Ţările care au cea mai mare utilizare a apei pentru agricultură au cel mai mare indice de exploatare al apei, consumul în aceste cazuri depăşind 10% din resursele anuale disponibile de apă ale ţării.

-18% din populaţia Europei trăieşte în ţări ce au mari solicitări de apă. Un grup de 20 de ţări (50% din populaţia Europei) pot fi considerate ca neducând lipsă de apă, acestea aflându-se în principal în centrul şi în nordul Europei (Islanda, Norvegia, Lituania, Ungaria, Slovacia, Suedia, Bulgaria, Slovenia, Irlanda, Finlanda, Elveţia, Austria, Olanda, Estonia, Luxemburg, Franţa, Polonia, Germania,Republica Cehă). Nouă ţări pot fi considerate ca având o nevoie mai mică de apă (32% din populaţia Europei) acest grup incluzând: România, Belgia, Danemarca şi ţările din sudul Europei – Grecia, Turcia, şi Portugalia. Există un grup de 4 ţări (Cipru, Malta, Italia şi Spania), care sunt considerate a avea mari solicitări de apă (18% din populaţia Europei). Ţările cu solicitări mari de apă pot fi confruntate cu problema extragerii exagerate de apă subterană şi în consecinţă epuizarea masei de apă dulce şi intrarea apei sărate în acviferele de coastă.

Referitor la resursele de apă de pe continentul european menţionăm următoarele:

- în general, Europa este bogată în resurse de apă331 dar cu toate acestea deficitul de apă şi

seceta continuă să afeceteze bazinele acvatice în anumite anotimpuri; regiunea Mediteraneană

şi majoritatea bazinelor râurilor mai dens populate din diferite zone ale Europei sunt puncte

fierbinţi ale stresului/presiunii asupra resurselor de apă;

- în timpul iernii, aproape 30 de milioane de locuitori ai Europei tăiesc în condiţii de stres

asupra rezervei de apă în timp ce pe timpul verii cifra acestora creşte la 70 milioane; aceasta

corespunde unui procent de 6% respectiv 14% din populaţia totală a Europei;

- aproape 20% din populaţia totală a regiunii Mediteraneene trăieşte permanent în condiţia de

stres asupra resursei de apă; mai mult de jumătate (53%) din populaţia zonei Mediteraneene

este efectiv sub stres asupra resursei de apă pe timpul verii;

- mai mult de 80% din cererea de apă de pe continentul European este asigurată din râuri

(46%) şi din apa din subteran (35%);

- agricultura consumă 36% din totalul apei utilizate anual; în timpul verii, acest consum

ajunge la aprox.60%; regiunea mediteraneană foloseşte pentru agricultură aproape 75% din

totalul apei utilizată pentru acest sector în Europa;

- consumul de apă pentru populaţie este al doilea, ca volum, după cel înregistrat de sectorul

agricol şi acoperă 32% din totalul apei utilizate; acest lucru pune presiune pe resursele de apă

regenerabile, în mod particluar în regiunile cu densitate mare a populaţiei şi precipitaţii

reduse;

- sectorul serviciilor a creat una din principalele presiuuni asupra resurselor regenerabile de

apă, acoperind aprox. 11% din consumul total anual de apă. Micile insule mediteraneene se

află sub o presiune accentuată asupra rezervei de apă deoarece primesc de 10-15 ori mai

mulţi turişti decât locuitorii proprii.

331 European Environment Agency (http://www.eea.europa.eu/data-and-maps/indicators/use-of-freshwater-resources-2/assessment-1).

168 NECONFIDENŢIAL

lacuri2%

bazine artificial

e16%

subteran36%

râuri46%

resursa de apă în Europa

Din punctul de vedere al resurselor de apă, rezerva de apă la nivel european este constituită din

apa proaspătă obţinută din lacuri, bazine artificiale, râuri şi subteran, după cum urmează332:

Graficul nr. A1.1. Resursele de apă din Europa

La nivelul continentului European, captarea de apă din surse de suprafaţă ajunge la 64%, restul de 36% provine din captări subterane.

*Seriile de date sunt pentru anii 2002-2012 şi reprezintă medii multianuale ale volumului de apă captat, pe surse de apă.

Râurile şi acviferele din subteran acoperă mai mult de 80% din necesarul anual de apă din

Europa; în timpul verii, prelevarea de apă din râuri, acvifere subterane şi lacuri aproape se dublează,

ceea ce conduce la scăderea resursei de apă regenerabile.

Exploatarea în exces a acviferelor subterane poate avea un impact ecologic sever cum ar fi

scăderea pânzei freatice, secarea izvoarelor şi pătrunderea în subteran a unor fluxuri de apă sărată,

fapt ce a fost observat deja în regiuiunile mediteraneene; de asemenea poate fi afectat regimul

hidrologic natural şi poate fi degradată integritatea ecosistemului.

*Valoarea multianuală trimestrială explică caracterul sezonier al captării de apă în funcţie de sursa de apă.

Bazinele artificiale de stocare a apei sunt folosite mai ales în vârful sezonului de vară când

cererea de apă este foarte mare; în timpul verii este o creştere triplă a volumului de apă captată

332 European Environment Agency (http://www.eea.europa.eu/data-and-maps/indicators/use-of-freshwater-resources-2/assessment-1).

%

lacuri 2

bazine artificiale 16

subteran 36

râuri 46

Q1* Q2* Q3* Q4*

lacuri 480.08 647.63 824.01 486.05

bazine artificiale 2994.43 5329.98 6542.01 2960.35

subteran 6720.90 10656.48 14415.72 6865.72

râuri 9670.40 13087.23 17889.44 9524.43

169 NECONFIDENŢIAL

comparativ cu cererea de apă din timpul iernii. În regiunile de stepă, aproape 43% din totalul apei

prelevate provine din rezervoarele artificiale în timp ce în zona arctică acest procent este de 31%.

Graficul nr. A.1.2. Utilizarea apei în diferite sectoare de activitate în Europa333

Sector economic Q1* Q2* Q3* Q4*

minerit, ind.extractivă, ind.prelucrătoare şi construcţii 609.66 634.08 600.51 634.56

sectorul servicii 1943.82 1596.59 1556.61 1837.49

energie, gaze, producere abur şi aer condiţionat 2,989.77 2,341.85 2,266.32 2,814.60

captarea si tratarea apei pt.populaţie 4699.90 4965.97 5210.27 4838.32

agricultura, silvicultura şi pescuitul 664.86 7366.92 13622.45 539.36 *Seriile de date reprezintă o medie multianuală a valorilor trimestriale pentru perioada 2002-2012 şi au fost folosite pentru a demonstra caracterul

sezonier al consumului de apă al principalelor sectoare de activitate.

Pentru a-şi desfăşura activitatea, toate sectoarele economice au nevoie de apă. Agricultura, industria şi cea mai mare parte a producţiei de energie nu pot funcţiona dacă nu au acces la sursa de apă. Clima este cea care determină disponibilitatea apei şi sezonalitatea cererii de apă, iar aceasta din urmă depinde în schimb de densitatea populaţiei şi este conectată la activităţile economice.

333 European Environment Agency ((http://www.eea.europa.eu/data-and-maps/indicators/use-of-freshwater-resources-2/assessment-1).

Sector economic % minerit, ind.extractivă, ind.prelucrătoare şi construcţii 4.02

sectorul servicii 11.23

energie, gaze, producere abur şi aer condiţionat 16.87

captarea si tratarea apei pt.populaţie 31.93

agricultura, silvicultura şi pescuitul 35.95

170 NECONFIDENŢIAL

Principalele sectoare consumatoare de apă sunt irigaţiile, consumul urban şi industria prelucrătoare.

Graficul A.1.3.:Utilizarea apei în Europa, pe sectoare de activitate, în perioada 1991-2011 (mii m.c.)

Sursa datelor: European Environment Agency, Water use by sectors [http://www.eea.europa.eu/data-and-maps/indicators/water-use-by-sectors] (Tabelul 4, Anexa 1).

Schimbări apărute în prelevarea de apă: în general, s-a observat în Europa încă din anii 1990 o scădere a captărilor de apă în anumite sectoare economice. De exemplu, sectorul industrial şi-a îmbunătăţit eficienţa utilizării apei ceea ce a condus la o scădere (27%) a captării de apă pe această perioadă; următoarea pe această listă este agricultura.

Captarea de apă pentru producţia de energie electrică a scăzut cu 11% din 1990, având un trend mai mult sau mai puţin constant până în 2000.

Se observă o eficientizare a captării apei pentru consumul populaţiei, unde s-a observat o scădere de doar de 5% în perioada de după 1990. O scădere semnificativă a volumului de apă pentru consumul public s-a observat în zonele estice şi vestice ale Europei, în timp ce în zona sudică, a Balcanilor de vest şi în Turcia, acest volum a crescut. Această scădere ar trebui pusă pe seama îmbunătăţirii reţelei publice de aprovizionare cu apă.

171 NECONFIDENŢIAL

Graficul nr. A.1.4. Evoluţia consumului de apă, pe sectoare de activitate, în diferite regiuni

ale Europei, în perioada 1990-2012

Sursa: 1 EEA (http://www.eea.europa.eu/data-and-maps/indicators/use-of-freshwater-resources-2/assessment-1), Tabelul 5, Anexa 1.

East: Bulgaria, Cehia, Estonia, Letonia, Lituania, Ungaria, Polonia, ROMÂNIA, Slovenia, Slovacia. West: Belgia, Danemarca, Germania, Irlanda, Franţa, Luxemburg, Olanda, Austria, Finlanda, Suedia, Anglia şi Scoţia, Islanda, Norvegia, Elveţia. South: Grecia, Spania, Italia, Cipru, Malta, Portugalia. Balcanii de vest: Croaţia, Macedonia, Albania, Serbia, Bosnia şi Herţegovina, Kosovo.

I. Utilizarea apei pentru agricultură (irigaţii), silvicultură şi pescuit: între 2002 şi 2012, agricultura a utilizat 36% din totalul cantităţii de apă captată anual în Europa, ceea ce reprezintă cel mai mare procent dintre toate sectoarele economice. Cu toate acestea, în timpul iernii, acelaşi sector utilizează doar 5% din totalul apei prelevate în Europa în schimb primăvara şi vara aceste valori ajung la 44% şi respective60%.

Irigarea culturilor agricole reprezintă principala utilizare a apei în regiunea Mediteraneană – o regiune a cărei agricultură necesită şi utilizează 75% din apa utilizată pentru agricultură de întregul continent, urmată de zona continentală (14%) şi zona atlantică (5%). Această cerere de apă foarte mare, cuplată cu resursa de apă care este mai puţin regenerată în primăvară şi în vară, au ca rezultat o presiune asupra cererii de apă în regiunea Mediteraneană.

Rolul irigaţiilor diferă funcţie de ţară şi de regiune din cauza condiţiilor climatice.Pentru ţările din sudul Europei irigaţiile sunt un element esenţial pentru producţia agricolă în timp ce pentru ţările din din zona centrală şi nord-europeană, irigaţiile sunt, în general, utilizate pentru a îmbunătăţi producţia în verile secetoase. O influenţă majoră a avut-o politica agricolă comună care, în anumite perioade, a reglementat tipurile şi cantităţile de produse agricole obţinute.

172 NECONFIDENŢIAL

Irigarea culturilor reprezintă un domeniu în care noile practici şi politici pot facilita în mod semnificativ consumul eficientizat al apei. În ţările europene sudice precum Grecia, Italia, Portugalia, Cipru, Spania şi sudul Franţei, condiţiile aride sau semi-aride necesită utilizarea irigaţiilor. În aceste zone, aproape 80% din apa utilizată în agricultură este folosită în prezent pentru irigaţii.

În urma cercetărilor efectuate, se presupune că 80% din totalul apei captate pentru agricultură, 20% din volumul apei utilizate pentru consumul urban , 20% din volumul de apă utilizată pentru sectorul industrial şi 5% din volumul de apă utilizat pentru producţia de energhie nu se mai reîntorc în corpul de apă de unde au fost captate. Consumul de apă în agricultură, care reprezintă sectorul cu cel mai mare consum de apă, depinde de condiţiile climatice, de compoziţia cerealelor cultivate şi de tehnicile de irigare folosite. Energia este sectorul care “consumă” cea mai puţină apă, deoarece între 95-97% din ata captată este readusă în emisar.

Ţările din nordul Europei şi din partea centrală utilizează cea mai mare parte din apa captată pentru producerea energiei, pentru producţia industrială şi pentru consumul public.

În ciuda unei scăderi cu 22% a captării de apă, agricultura este încă sectorul cu cea mai mare cerere de apă. O creştere semnificativă a captărilor de apă pentru agricultură (140%) a fost observată în Turcia pentru perioada 1990-2013.

II. Captarea şi tratarea apei (apa pentru consumul urban): reprezintă, ca şi consum de apă, al doilea cel mai mare sector, după agricultură (32%); creşterea populaţiei urbane şi standardele de viaţă tot mai ridicate îmbinate cu reducerea rezervei de apă datorită poluării şi a secetei, au condus la faptul că marile oraşe sau regiunile secetoase cu o densitate mare a populaţiei sunt în mod special vulnerabile la presiunea asupra cererii de apă. În trecut, cele mai mari oraşe ale Europei s-au bazat pe surse de apă din regiunile înconjurătoare. Multe din marile oraşe au dezvoltat reţele mari pentru transportul apei, adesea pe distanţe mai mari de 100-200 km pentru a putea face faţă cererii de apă a urbei.

În Europa, un locuitor utilizează în medie 36 mc de apă din surse regenerabile de apă proaspătă; aceasta corespunde unui consum zilnic de aprox. 98 de litri de apă pentru fiecare locuitor. Aceste cifre exclud apa reciclată, epurată, reutilizată sau desalinizată la fel şi apa utilizată de alte sectoare economice şi obţinută din surse proprii.

Cel mai mare consum estimat de apă pe locuitor se înregistrează în regiunea Mediteraneană, de 113 litri pentru un locuitor, zilnic. Acesta este urmat de consumul înregistrat în regiunile de munte şi în regiunea atlanticului, de 123 şi respectiv 120 de litri zilnic pentru un locuitor. Pentru zona continentală, consumul estimat este de 72 de litri zilnic pentru un locuitor iar în regiunea Panoniei, este mai scăzut, de 34 litri pe zi pentru un locuitor.

Consumul de apă pe cap de locuitor este un indicator care nu se schimbă prea mult în timpul anului, cu o uşoară creştere în timpul verii şi o scădere îăn timpul iernii.

III. Utilizarea apei în domeniul serviciilor: acest grup de industrii acoperă în special activităţi cum ar fi cazarea în locuinţe, industria alimentară, activităţi recreaţionale, etc. care sunt componentele principale ale sectorului turistic. Apa utilizată pentru locuinţe şi pentru serviciile de producere şi comercializare a alimentelor are cel mai mare impact datorită creşterii cererii de resursă locală de apă, nu numai pentru consum casnic cât şi pentru un tip

173 NECONFIDENŢIAL

de activităţi recreative cum ar fi irigarea terenurilor de golf, tunurile de zăpadă artificială sau umplerea bazinelor de înot.

În fiecare an, milioane de aoameni circulă de la locuinţele de domiciliu către alte destinaţii din Europa. Această mobilitate deteremină aproape 11% din totalul apei utilizate anual pentru activităţile de cazare şi alimentaţie publică.

Printre cele mai populare destinaţii turistice se numără capitalele europene. Cu destinaţii ca Paris, Londra şi Brussel, regiunea dinspre Atlantic are cea mai mare pondere în consumul total de apă pentru cazare şi pentru alimentaţie al continentului (38%); este urmată de regiunea continentală (29%), unde se află oraşe istorice ce atrag milioane de turişti anual.

În cazul insulelor din Mediterana, turismul are un impact major asupra consumului de apă. Numărul mediu de turişti care vizitează anual insulele din Mediterana este de 16 ori mai mare decât populaţia locală cu domiciliu permanent; datorită presiunii create de turism asupra resurselor regenerabile de apă, micile insule din Mediterana au în mod constant un indice de exploatare a apei peste 20% pe durata întregului an.

Între 2002 şi 2012 numărul turiştilor a crescut cu aprox.30% peste tot în Europa. Utilizarea apei de către industria serviciilor a crescut în mod constant cu 7% între 2002 şi 2008. Cu toate acestea, între 2010-2012 s-a observat o scădere a consumului cu 1,5%. Nu este încă sigur dacă aceasta se datorează reducerii risipei de apă sau se datorează creşterii gradului de conştientizare la nivelul individului referitor la consumul de apă.

Utilizarea apei pentru sectorul serviciilor este dublată de lipsa de date privind originea turiştilor ce se deplasează. Între timp, literatura de specialitate menţionează că un turist, în general utilizează zilnic o cantitate de apă de 2-3 ori maimare decât un localnic cu reşedinţă permanentă334. ca atare, pentru a reduce impactul acestei duble măsuri, s-a acceptat ipoteza că un turist utilizează zilnic aceeaşi cantitate de apă ca un locuitor rezident permanent.

IV. Utilizarea apei pentru industria minieră, extractivă, prelucrătoare şi pentru sectorul construcţiilor: aceste activităţi acoperă 4% din volumul total de apă proaspătă utilizat în Europa. Regiuna continentală consumă 35% din acest volum, urmată de regiunea Medioteraneană (28%), cea arctică (17%) şi de cea a Atlanticului (14%). Utilizarea apei în aceste sectoare are un slab caracter sezonier, volumele captate sunt relativ similare atât iarna cât şi vara.

V. Utilizarea apei pentru răcire în producţia de energie: captarea apei pentru producţia de energie prin centrale hidroelectrtice este considerată o formă ne- consumatoare de apă , aceasta însemnând că toată cantitatea de apă este retrimisă în emisar. Apa este de asemenea utilizată la răcire în termocentrale. Cea mai mare parte a apei utilizate de termocentrale pentru răcire este retrimisă în mediul natural, cu excepţia unei mici cantităţi pierdută prin evaporare.

Apa proaspătă nu este singura resursă de care depinde procedul de răcire. De exemplu, apa din zonele de coastă şi din estuare este de asemenea utilizată în scopuri de răcire şi aprox.25% din totalul apei captate pentru producţia de energie provine din apa salmastră sau din apa sărată.

334 ESSEX at alii, 2004; GÖSSLING et alii, 2012.

174 NECONFIDENŢIAL

În plus faţă de producţia de energie, apa este de asemenea utilizată la producerea de abur şi de aer condiţionat; aceste sectoare acoperă aprox. 17% din captarea totală anuală de apă dulce din Europa; în timpul iernii, acest consum creşte la 28%. Regiunea Continentală a Europei utilizează aprox. 65% din volumul total de apă utilizat pentru producţia de energie, gaz, abur şi aer condiţionat, urmată de regiunea Atlantică (15%) şi regiunea Mediteraneană (13%).

În majoritatea ţărilor, prelevările de apă pentru industria prelucrătoare-inclusiv pentru scopul

răcirii instalaţiiolr electrice şi pentru producţia de electricitate reprezintă mai mult de 50% din totalul

captărilor de apă. Producţia de energie necesită între 9% (Turcia, 2010) şi 95 % (Estonia 2011) din

apa utilizată.

Ţările central-vestice şi cele central-europene sunt cele mai mari utilizatoare de apă pentru producţia de energie; Belgia, Estonia şi Germania sunt ţări unde mai mult de jumătate din apa captată este utilizată pentru producţia de energie.

Graficul nr. A.1.5. Utilizarea apei în Europa pentru industria prelucrătoare şi pentru producţia de energie (inclusiv răcirea instalaţiilor energetice), (%), date pentru 2011

(1)2010, (2)2009, (3)2008, (4)2006, (5)2005 Sursa: Eurostat (online data code: env_wat_abs).

În mai multe ţări, pentru industriile prelucrătoare şi energetică sunt captate surse de apă ,alta decât apa dulce(proaspătă).

În 2010, acest tip de apă captată pentru industria prelucrătoare a înregistrat un volum de 821 milioane m3 în Turcia, 507

milioane m3 în Suedia, 273 milioane m3 în Olanda şi 293 milioane m3 în Spania335.

335 Eurostat, Statistics in focus 14/2014.

175 NECONFIDENŢIAL

Apa captată din alte surse decât apa dulce şi utilizată pentru producţia de energie ( apa de răcire) a înregistrat în 2010

volume de 11293 milioane m3 în Suedia, 4125 milioane m3 în Turcia, 3990 milioane m3 în Olanda şi 1163 milioane m3 în

Cipru336.

În 15 din cele 26 de ţări din Tabelul A.1.7 se observă cele mai mari valori ale indicatorului

„total apă prelevată pe cap de locuitor” mai întâi pentru sectorul energetic urmat de sectorul

industriei prelucrătoare.

Preţul şi tehnologiile nepoluante - instrumente pentru îmbunătăţirea efectivă a

conservării apei

Preţul pentru apă este una din măsurile prin care se poate controla reducerea cererii de apă

de către diferiţi utilizatori.

Directiva-cadru referitoare la apă (Directiva 60/2000) a cerut statelor-membre ale U.E. să ia

măsuri pentru a se asigura, începând cu 2010, că politicile de preţ aplicate în sectorul apei sunt

suficient de stimulatoare pentru a utiliza resursa de apă eficient şi de a recupera, într-un mod

echitabil, costurile reale ale serviciilor de apă. Cu toate acestea, cuantificarea efectelor preţului apei la

nivel european este dificil de realizat datorită lipsei de date fiabile şi a măsurilor cu efecte combinate

asupra cererii de apă.

Sectorul industrial este sensibil la preţul apei şi la oferta de apă precum şi la costurile de

tartare a apei. Prin urmare, preţurile mai mari la apă conduc către reducerea volumului de apă utilizat

prin utilizarea de tehnologii mai puţin poluante sau prin reciclarea apei.

Agricultura, care este încă în mare măsură subvenţionată, plăteşte preţuri mult mai mici decât

alte sectoare importante, fapt ce se întâmplă mai ales în sudul Europei.

Creşterea preţurilor este posibil să aibă un efect marcant asupra utilizatorilor de apă care

preiau acest preţ înclus în preţul serviciilor pe care le primesc; o astfel de situaţie se întâlneşte la

furnizarea apei pentru populaţie, acest sector consumă un procent mare din totalul apei prelevate.

Consumurile de apă pentru industrie şi cele destinate populaţiei preiau creşterile de preţ în

majoritatea ţărilor, în timp ce consumatorii de apă pentru irigaţii preiau creşterile de preţ în în cazuri

izolate.

336 Eurostat, Statistics in focus 14/2014.

176 NECONFIDENŢIAL

Tabelul nr. A 1.2. Resursele de apă dulce şi utilizarea lor pe sectoare de activitate

Ţara/regiunea resurse interne de apă dulce, mld mc 2014

resurse interne de apă dulce, pe cap de locuitor,mc

captare anuala de apa dulce, mld mc, 2014

captarea anuală de apă dulce, % din resursa internă, 2014

prelevare anuală, % destinat agriculturii

prelevare anuală, % destinat industrie, 2014

prelevare anuală, % pentru consumul casnic, 2014

Nivel mondial 42800.8 5,925 3908.5 9.1 70 18 11

EUROPA 6714.8 386.1

1 Russian Federation 4313.0 29989 66.2 1.5 20 60 20

2 Norway 382.0 74359 2.9 0.8 29 43 28

3 France 200.0 3008 33.1 16.6 9 74 17

4 Italy 182.5 3002 53.8 29.5 44 36 17

5 Sweden 171.0 17636 2.7 1.6 4 63 34

6 Iceland 170.0 519265 0.2 0.1 42 8 49

7 United Kingdom 145.0 2244 10.8 7.5 9 32 58

8 Spain 111.2 2392 33.5 30.2 64 21 16

9 Finland 107.0 19592 6.6 6.1 1 93 6

10 Germany 107.0 1321 33.0 33.9 1 84 15

11 Kazakhstan 64.4 3722 21.1 32.9 66 30 4

12 Georgia 58.1 15597 1.8 3.1 58 22 20

13 Greece 58.0 5325 9.5 16.4 89 2 9

14 Ukraine 55.1 1215 14.9 27.0 30 48 22

15 Austria 55.0 6439 3.7 6.6 3 79 18

16 Poland 53.6 1410 11.5 21.4 10 73 18

17 Ireland 49.0 10612 0.8 1.5 15 7 83

18 Romania 42.4 2129 6.9 16.2 17 61 22

19 Switzerland 40.4 4934 2.0 4.9 10 54 36

20 Portugal 38.0 3653 9.2 24.1 79 13 11

21 Croatia 37.7 8895 0.6 1.7 1 14 85

22 Bosnia and Herzegovina 35.5 9299 0.3 0.9 15

23 Belarus 34.0 3585 1.5 4.5 32 32 36

24 Albania 26.9 9296 1.3 4.9 39 18 43

25 Bulgaria 21.0 2907 6.1 29.1 16 68 16

26 Slovenia 18.7 9054 0.9 5.0 0 82 18

27 Latvia 16.7 8396 0.4 2.5 13 49 38

28 Lithuania 15.5 5272 2.4 15.4 3 90 7

29 Czech Republic 13.2 1249 1.8 14.0 2 63 35

30 Estonia 12.7 9669 1.6 12.8 0 96 4

31 Slovak Republic 12.6 2325 0.7 5.5 3 50 47

32 Belgium 12.0 1068 6.2 51.5 1 88 11

33 Netherlands 11.0 652 10.7 97.0 1 87 11

34 Serbia 8.4 1179 4.1 49.0 2 82 17

35 Azerbaijan 8.1 851 12.0 147.5 84 19 4

36 Armenia 6.9 2282 2.9 42.9 39 4 30

37 Denmark 6.0 1063 0.7 10.9 25 20 55

38 Hungary 6.0 608 5.1 84.2 6 79 14

39 Macedonia, FYR 5.4 2602 1.0 19.0 12 67 21

40 Moldova 1.6 456 1.1 65.7 3 83 14

41 Luxembourg 1.0 1798 0.0 4.5 0 8 91

42 Cyprus 0.8 676 0.2 23.6 86 3 10

43 Andorra 0.3 4336

177 NECONFIDENŢIAL

44 Malta 0.1 118 0.1 106.7 35 1 64

45 Monaco 0.0 0 0 100

46 Montenegro 0.2 1 39 60 Prelucrări C.C., sursa datelor : The World Bank (http://wdi.worldbank.org/table/3.5#).

Tabelul nr. A 1.3. Structura corpurilor de apă pe categorii de surse de apă (Europa, 2012)

Categoria nr. SM Nr. administraţii bazinale

Nr. corpuri de apă

Lungime/suprafaţă totală

Lungime/suprafaţă medie

râuri 26 157 104311 1,17 mil.km 11,3 km

lacuri 24 144 19053 88000 km2 4,6 km2

ape ce tranzitează 16 87 1010 19600 km2 19km2

ape de coastă 22 114 3033 358000 km2 118 km2

ape de adâncime 27 148 13261 3,8 mil.km2 309 km2

Sursa: European waters - assessment of status and pressures.

Tabelul A.1.4. Captarea totală de apă în perioada 2001-2011 (milioane m3)

Captare apă de adâncime

Captare apă de suprafaţă

Total captare apă trend

2001 2006 2011 2001 2006 2011 2001 2006 2011

Belgia 679 645 618 6316 5800 5558 6995 6445 6176 ↓

Bulgaria 719 647 545 5114 5930 5840 5833 6577 6385

Rep.Cehă 529 379 378 1310 1557 1508 1839 1936 1886

Danemarca 693 671 649 15 5 5 708 676 654 ↓

Germania 6204 6033 31802 29524 38006 35557

Estonia 272 237 299 1199 1324 1575 1471 1561 1874 ↑

Irlanda 213 517 730

Grecia 3390 3679 3651 6384 5768 5820 9774 9447 9471

Spania 5759 6398 6595 30349 27701 36949 36108 34099 33544 ↓

Franţa 6284 6184 6143 27261 26368 26968 33545 32552 33111

Croaţia 464 521 637 1158

Italia

Cipru 141 140 155 61 93 66 202 233 221

Letonia 116 102 270 141 107 105 257 209 375

Lituania 157 180 175 2611 1901 457 2768 2081 632

Luxemburg 22 24 46

Ungaria 726 514 506 4926 5432

Malta 36 33 38 0 0 0 36 33 38

Olanda 977 1045 1008 7938 9934 9659 8915 10979 10667

Austria

Polonia 2700 2831 2733 8899 9576 9178 11599 12407 11911

Portugalia 366 550

România 990 650 600 6353 4680 5992 7343 5330 6592

Slovenia 190 185 718 666 908 851

Slovacia 423 368 334 716 395 259 1139 763 593 ↓

Finlanda 285 264 6298 6562

178 NECONFIDENŢIAL

Suedia 628 346 348 2048 2285 2342 2676 2631 2690

Marea Britanie 2366 2266 2159 7872 7005 5523 10238 9271 7682

Islanda 159 5 164

Elveţia 1255 961 2216

Macedonia 62 134 162 606 766 885 668 900 1047 ↑

Serbia 72 545 499 2510 3248 3683 2582 3793 4182 ↑

Turcia 10670 11882 13560 33780 31836 44450 43718

Bosnia şi Herţegovina 150 148 178 182 328 330 Sursa: J. R. Ziolkowska, B. Ziolkowski, Effectiveness of water management in Europe in the 21st century (2016).

Tabelul nr. A.1.5. Utilizarea apei pe sectoare de activitate (mii m.c.) - date pentru Europa, 1990-2001

1990 1995 1996 1997 1998 1999 2000 2001

urban 59783 56738 56740 56732 54717 53068 52950 53294

agricultură 110185 103088 104997 106942 105657 105573 105074 109469

industrie 50699 38288 38050 37313 36003 35961 34864 34194

energie 106402 97984 99244 98576 98559 97930 95953 94972

Total Europa 327070 296097 299032 299564 294935 292533 288840 291929 Sursa datelor: European Environment Agency, Water use by sectors [http://www.eea.europa.eu/data-and-maps/indicators/water-use-by-sectors]

Tabelul nr. A.1.6. Volumul de apă utilizat în diferite sectoare de activitate din Europa (1990-2012)

Perioada/ zona geografică consumul

urban agricultură

minerit, ind.extractivă, ind.prelucrătoare şi

construcţii

sectorul servicii

producţie en.electrică

(răcire)

East - Early 1990s 11058 13945 13964 649.79 21901

East - 2000s 8500.71 4103.10 4061.60 310.6 17981.30

East – 2009-2011 5826.32 3536.60 5061.95 502.24 17256.73

West - Early 1990s 34,152 7749.20 25522.70 2,476 67365

West - 2000s 31350.70 8240.06 21083.51 146.4 56723.90

West – 2009-2011 28746.96 7185.25 24089.26 76.8 57704.97

South - Early 1990s 13,828 35,542 2293 0 6635

South - 2000s 16318.43 41654.43 1763.86 0 7289.90

South – 2009-2011 16992.20 33583.72 935.36 0 6818

West Balkans - Early 1990s 197 0 242.5 0 23

West Balkans - 2000s 204.7 625.6 377.5 0 2001.86

West Balkans – 2009-2011 1767 243.2 193.68 0 3391.37

Turkey - Early 1990s 3235 17842 770.53 2705.50 6

Turkey - 2000s 4453.20 32907 809.4 5276.15 78.6

Turkey – 2009-2011 5967.47 43489 729.16 519.12 88.23 Sursa: European Environment Agency (http://www.eea.europa.eu/data-and-maps/indicators/use-of-freshwater-resources-2/assessment-1)

179 NECONFIDENŢIAL

Tabelulul nr. A.1.7. Captarea totală de apă şi utilizarea pe surse şi sectoare de activitate

(date pentru Europa, 2006-2010)

Industria minieră şi extractivă

Industria prelucrătoare Producţia de electricitate (răcirea)

Construcţiile şi alte activităţi industriale

Total apă prelevată (m3/loc.)

prelevare din apa de suprafaţă (%)

Total apă prelevată (m3/loc.)

prelevare din apa de suprafaţă (%)

Total apă prelevată (m3/loc.)

prelevare din apa de suprafaţă (%)

Total apă prelevată (m3/loc.)

prelevare din apa de suprafaţă (%)

1 Belgia (2009) 3,9 8,0 101,3 93,9 380,2 100 3,4 70

2 Bulgaria 2,8 67,6 18,5 46,8 512,5 99,9 64 99

3 Rep.Cehă 3,5 75,1 22,3 89 65 100 0,4 4,7

4 Danemarca(2007) na na 6 0,3 0,3 0 na na

5 Germania (2010) 25,9 43,3 57 83,6 243,6 na 8,6 91,5

6 Estonia(2009) 206 0 15,7 71,4 757,8 100 0,9 0

7 Irlanda (2007) 11,8 na na na na na na na

8 Grecia(2007) 6 35,8 9 73,3

9 Spania(2010) 10,9 65,1 135,5 100

10 Franţa (2010) 41,2 60,3 339,1 99,9

11 Croaţia 0,2 39,1 7,4 74,5 27,2 99,1

12 Letonia(2007) 1,2 4,1 11,1 44,9 1 86

13 Lituania 5,2 100 9,3 86 87,8 100 29,8 97,2

14 Ungaria(2008) 0,5 19,6 8,1 48,5 432,9 99 23 99,5

15 Olanda(2010) 0,1 100 186,9 95,1 343,7 99,9 32,2 99,8

16 Polonia 1,4 20,6 12,3 66,5 178,8 99,8 0,2 68,8

17 România(2007) 0,4 83,3 36,6 84,9 165,5 99,7

18 Slovenia 0,4 51,3 22 57,6 308,3 100

19 Slovacia(2010) 82,9 46

20 Finlanda(2010) 265,7 99,4

21 Suedia(2010) 1,2 90,7 155,3 99,1 11,8 100

22 Norvegia(2009) 9,2 214 97,8

23 Elveţia(2006) 2 33,3 71,2 74,4 220,3 100

24 Macedonia(2009) 4,4 98,9 148,1 62,5 8,8 100

25 Serbia 1,4 80,6 10,3 69,6 458,8 100

26 Turcia(2010) 0,8 44 11,2 27,7 1,4 64,4

Sursa: Eurostat, Statistics in focus 14/2014.

Tabelul nr. A.1.8. Utilizarea apei pentru producţia de energie (m3/locuitor) în perioada 2006-2011

2006 2007 2008 2009 2010 2011

Belgia 400 384 385 381

Bulgaria 567 512 546 526 521 571

Republica Cehă 74 72 84 84 85 82

Spania 141 124 130 125 129

Croaţia 166 136 116 128

Cipru 1547 1582 1566 1518 1420

Malta 1227 1225 1219 1209 1200 1198

Olanda 568 574 551 587 584

Polonia 197 191 167 173 174 181

Serbia 384 524 417 439 409 459

Turcia 37 64 59

Sursa: Eurostat, Statistics in focus 14/2014.

180 NECONFIDENŢIAL

Resursele de apă ale României

Tabelul nr. A.1.9. Situaţia apei prelevate în România în perioada 1972-2014

Anul prelevării

Volumul total al apei dulci

disponibile (mld.mc)337

Gradul de utilizare a resurselor

interne (%)338

Volumul total al apei dulci prelevate

(mld.mc.)339

Volumul apei dulci prelevate pentru

agricultură (mld.mc.)340

Volumul apei dulci prelevate pentru

sectorul industrial (mld.mc.)341

1972 42,3 22,671 9,59 3,39 4,72

1977 42,3 34,043 14,4 5,74 6,64

1982 42,3 44,444 18,8 6,79 9,80

1987 42,3 48,463 20,5 8,48 9,33

1992 42,38 48,16 20,41 9,10 9,05

1997 42,38 29,401 12,46 2,98 7,42

2002 42,38 21,76 9,222 1,19 6,17

2007 42,38 19,889 8,429 1,09 5,63

2012 42,38 16,225 6,876 1,17 4,19

2014 42,38 16,225 6,876 1,17 4,19

Tabelul nr. A.1.10. Volumul apei prelevate în România, pe surse (2010-2015)

Total surse (mii m.c.)

% Surse de suprafaţă (mii m.c.)

% Dunărea (mii m.c.)

% Subteran (mii m.c.)

% Marea Neagră (mii m.c.)

2015

2014 confidential

2013

2012 confidential

2011 confidential confidenti

al confidential

2010 Sursa datelor: Administraţia Naţională „Apele Române”, calcule C.C..

337 Indicatorul: Renewable internal freshwater resources, total (billion cubic meters); sursa datelor se găseşte pe site-ul oficial al Băncii Mondiale, la adresa: http://data.worldbank.org/indicator/ER.H2O.INTR.K3?locations=RO (accesată pe 4 august 2016). 338 Indicatorul : Annual freshwater withdrawals, total (% of internal resources); sursa datelor se găseşte pe site-ul oficial al Băncii Mondiale, la adresa: http://data.worldbank.org/indicator/ER.H2O.FWTL.ZS?locations=RO (accesată pe 4 august 2016). 339 Indicatorul: Annual freshwater withdrawals, total (billion cubic meters); sursa datelor se găseşte pe site-ul oficial al Băncii Mondiale, la adresa: http://data.worldbank.org/indicator/ER.H2O.FWTL.K3?locations=RO (accesată pe 4 august 2016). 340 Date calculate pe baza informaţiilor publicate de către Banca Mondială şi indicate anterior. 341 Date calculate pe baza informaţiilor publicate de către Banca Mondială şi indicate anterior.

181 NECONFIDENŢIAL

Tabelul nr. A.1.11. Balanţa apei în România pe surse şi pe destinaţii (2010-2015) Sursa datelor: Administraţia Naţională „Apele Române”, calcule C.C..

2015 2015 2015 2015 2015 2014 2014 2014 2014 2014 2013 2013 2013 2013 2013

TOTAL SURSE

surse de suprafaţă subteran

direct Dunăre

Marea Neagră

TOTAL SURSE

surse de suprafaţă subteran

direct Dunăre

Marea Neagră

TOTAL SURSE

surse de suprafaţă subteran

direct Dunăre

Marea Neagră

(MII MC) (mii mc) (mii mc) (mii mc) (mii mc) (MII MC) (mii mc) (mii mc) (mii mc) (mii mc) (MII MC) (mii mc) (mii mc) (mii mc) (mii mc)

UNITĂŢI INDUSTRIALE confidenţial

UNITĂŢI DE CONSTRUCŢII MONTAJ confidenţial

UNITĂŢI AGROZOOTEHNICE DE TIP INDUSTRIAL confidenţial

UNITĂŢI DE GOSPODĂRIE COMUNALĂ PT INDUSTRIE confidenţial

TERMOCENTRALE ÎN LIMITA VOLUMULUI DE APĂ ASIGURAT confidenţial

IRIGAŢII confidenţial

PISCICULTURA confidenţial

TRANSPORTURI confidenţial

PĂSTRĂVĂRII confidenţial

ALTE ACTIVITĂŢI confidenţial

SERVICII confidenţial confidenţial

UNITĂŢI DE GOSPODĂRIRE COMUNALĂ PENTRU POPULAŢIE confidenţial

TOTAL VOLUM DE APĂ PRELEVAT confidenţial

POPULAŢIE confidenţial

INDUSTRIE confidenţial

AGRICULTURĂ confidenţial

TOTAL confidenţial

182 NECONFIDENŢIAL

Tabelul A.1.11. Balanţa apei în România pe surse şi pe destinaţii (2010-2015)

Sursa datelor: Administraţia Naţională „Apele Române”, calcule C.C..

2012 2012 2012 2012 2012 2011 2011 2011 2011 2011 2010 2010 2010 2010

TOTAL SURSE

surse de suprafaţă subteran

direct Dunăre

Marea Neagră

TOTAL SURSE

surse de suprafaţă subteran

direct Dunăre

Marea Neagră

TOTAL SURSE

surse de suprafaţă subteran

direct Dunăre

(MII MC) (mii mc) (mii mc) (mii mc) (mii mc) (MII MC) (mii mc) (mii mc) (mii mc) (mii mc) (MII MC) (mii mc) (mii mc) (mii mc)

UNITĂŢI INDUSTRIALE confidenţial

UNITĂŢI DE CONSTRUCŢII MONTAJ confidenţial

UNITĂŢI AGROZOOTEHNICE DE TIP INDUSTRIAL confidenţial

UNITĂŢI DE GOSPODĂRIE COMUNALĂ PT INDUSTRIE confidenţial

TERMOCENTRALE ÎN LIMITA VOLUMULUI DE APĂ ASIGURAT confidenţial

IRIGAŢII confidenţial

PISCICULTURA

TRANSPORTURI confidenţial

PĂSTRĂVĂRII confidenţial

ALTE ACTIVITĂŢI confidenţial

SERVICII confidenţial

UNITĂŢI DE GOSPODĂRIRE COMUNALĂ PENTRU POPULAŢIE confidenţial

TOTAL VOLUM DE APĂ PRELEVAT confidenţial

POPULAŢIE confidenţial

INDUSTRIE confidenţial

AGRICULTURĂ

TOTAL confidenţial

Sursa datelor: Administraţia Naţională „Apele Române”, calcule C.C..

183 NECONFIDENŢIAL

Anexa 2. Sectoare economice Tabelul nr. A.2.1. Puterea instalată pe categorii de centrale electrice (2000-2015)

Categorii de centrale electrice

Ani

Anul 2000 Anul 2001 Anul 2002 Anul 2003 Anul 2004 Anul 2005

Anul 2006

Anul 2007 Anul 2008 Anul 2009 Anul 2010 Anul 2011 Anul 2012 Anul 2013

Anul 2014

Anul 2015

UM: mii kW

Total, din care: 21.905 20.863 19.659 19.368 19.626 19.042 19.313 19.849 19.731 19.552 19.911 20.498 21.767 22.947 23.884 23.829

Termoelectrice 15.078 14.034 12.710 12.413 12.640 12.046 12.325 12.104 11.953 11.677 11.637 11.616 11.945 11.392 11.323 11.332

Hidroelectrice 6.120 6.122 6.242 6.248 6.279 6.289 6.281 6.331 6.362 6.450 6.474 6.483 6.548 6.610 6.613 6.638

Eoliene : : : : : : : 3 5 14 389 988 1.822 2.773 3.244 3.130

Solare : : : : : : : : : : : : 41 761 1.293 1.318

Nuclearelectrice 707 707 707 707 707 707 707 1.411 1.411 1.411 1.411 1.411 1.411 1.411 1.411 1.411

Sursa: INS, 2016.

Tabelul nr. A.2.2. Producţia de energie electrică pe categorii de centrale electrice (2000-2015)

Categorii de centrale electrice

Ani

Anul 2000

Anul 2001 Anul 2002

Anul 2003

Anul 2004

Anul 2005

Anul 2006

Anul 2007

Anul 2008

Anul 2009

Anul 2010

Anul 2011 Anul 2012

Anul 2013

Anul 2014 Anul 2015

UM: milioane kWh

Total, din care: 51.935 53.866 54.935 56.645 56.482 59.413 62.696 61.673 64.956 58.016 60.979 62.216 59.047 58.888 65.675 66.296

Termo 31.701 33.497 33.376 38.480 34.421 33.651 38.709 37.995 36.529 30.448 28.807 34.136 32.596 27.023 26.903 28.604

Hidro 14.778 14.923 16.046 13.259 16.513 20.207 18.355 15.966 17.196 15.807 20.243 14.946 12.337 15.307 19.279 17.007

Eoliene : : : : : : : 3 5 9 306 1.387 2.640 4.520 6.201 7.063

Solare : : : : : : : : : : : : 8 420 1.616 1.982

Nuclearelectrice 5.456 5.446 5.513 4.906 5.548 5.555 5.632 7.709 11.226 11.752 11.623 11.747 11.466 11.618 11.676 11.640

Sursa: I.N.S. (2016).

184 NECONFIDENŢIAL

Tabelul nr. A.2.2.a. Producţia de energie electrică în perioada 2000-2015), pe tipuri de energie (%)

Sursa: I.N.S. (2016).

tip Ani

Anul 2000 Anul 2001 Anul 2002 Anul 2003 Anul 2004 Anul 2005 Anul 2006 Anul 2007 Anul 2008 Anul 2009 Anul 2010 Anul 2011 Anul 2012 Anul 2013 Anul 2014 Anul 2015

UM: %

Total, din care:

100 100 100 100 100 100 100 100 100 100 100 100 100 100 100 100

Termo 61 62,3 60,8 68 61 56,6 61,7 61,6 56,2 52,4 47,2 54,9 55,2 45,9 41 43,2

Hidro 28,5 27,7 29,2 23,3 29,2 34 29,3 25,9 26,5 27,3 33,2 24 20,9 26 29,4 25,7

Nuclear 10,5 10 10 8,7 9,8 9,4 9 12,5 17,3 20,3 19,1 18,9 19,4 19,8 17,8 17,6

eolian 0,5 2,2 4,5 7,7 9,5 10,5

Solar 0,6 2,3 3

185 NECONFIDENŢIAL

Tabelul nr. A. 2. 3. Evoluţia producţiei de energie electrică a României în perioada 1980-2013 Potrivit datelor publicate de Energy Information Administration din Statele Unite ale Americii, producţia şi consumul de energie electrică a României în perioada 1980-2013 au evoluat astfel342: Anul Producţia

(TWh) Locul în lume

Consumul (TWh)

Locul în lume

Anul Producţia (TWh)

Locul în lume

Consumul (TWh)

Locul în lume

1980 64 20 60 20 2000 50 39 42 40

1981 66 21 62 21 2001 51 39 43 40

1982 65 21 62 21 2002 52 39 43 40

1983 67 21 63 21 2003 52 40 46 40

1984 68 22 66 21 2004 54 40 47 40

1985 68 22 68 21 2005 57 38 48 41

1986 71 22 72 21 2006 60 38 49 43

1987 70 22 71 21 2007 59 41 50 43

1988 71 23 74 21 2008 62 40 50 44

1989 72 24 75 22 2009 55 45 46 45

1990 61 27 65 25 2010 58 42 48 46

1991 54 30 53 28 2011 59 43 50 45

1992 52 34 50 31 2012 56 49 49 47

1993 53 34 49 31 2013 53 50 43 52

1994 52 35 48 34

1995 57 33 50 33

1996 58 33 52 33

1997 55 36 48 37

1998 51 38 45 37

1999 49 39 41 39

Energia electrică obţinută în centrale nucleare Industria energetică nucleară s-a dezvoltat ca o sursă potenţială de energie, mai ieftină

decât cea bazată pe combustibili fosili (cărbune, gaze naturale, etc.). Unul dintre factorii cei mai importanţi care au influenţat în mod favorabil dezvoltarea energeticii nucleare a fost cel economic, cheltuielile cu combustibil nuclear fiind mult mai mici (aproximativ 10%) faţă de cheltuielile echivalente cu combustibili fosili.

Pe fondul resurselor primare convenţionale limitate, opţiunea nucleară reprezintă o pondere de 20% din producţia mondială de energie electrică. Producerea energiei electrice în centralele nucleare se bazează pe o tehnologie neagresivă faţă de mediul ambiant şi constituie o parte importantă a soluţiei pentru reducerea emisiilor nocive, evitând eliberarea a aproximativ 2 miliarde tone de dioxid de carbon din centralele electrice care functionează cu cărbune.

România beneficiază de un ciclu nuclear integrat, având atât mine de uraniu - extracţia fiind realizată de către Compania Naţională a Uraniului, cât şi producţie de apă grea - realizată de către Regia Autonomă de Activităţi Nucleare (RAAN).

Uraniul se extrage de la Crucea, judeţul Suceava, se prelucrează la Feldioara (jud. Braşov) de către Compania Naţională a Uraniului, apoi pulberea de dioxid de uraniu (UO2) la Fabrica de Combustibil Nuclear din Piteşti, sucursală a producătorului de energie nucleară Nuclearelectrica. Aici se produc fasciculele nucleare, care sunt utilizate în final la Cernavodă.

342 Informaţiile se găsesc pe site-ul oficial al respectivei instituţii, la adresa: http://www.eia.gov/beta/international/rankings/#?prodact=2-12&cy=1989&pid=2&aid=12&tl_id=12-A&tl_type=a (accesată pe 6 iulie 2016).

186 NECONFIDENŢIAL

Zilnic, 1.000 kg de uraniu sunt folosite la fabrica de combustibil nuclear, iar din acestea se produc mai întâi pastilele de uraniu, care sunt apoi introduse în teci de zirconiu, în fiecare tub intrând 30 de pastile de uraniu. În final, un număr de 37 de astfel de teci sunt sudate între ele, formând fasciculul nuclear. Un astfel de fascicul produce energia a 1.100 tone de huilă.

Anual, centrala nucleară de la Cernavodă consumă aproximativ 10.000 de fascicule de combustibil nuclear produse de fabrica din Piteşti pentru realizarea de energie electrică.

Prin arderea în reactorul Unitatii 1 de la CNE Cernavodă a unui fascicul de combustibil

care conţine în medie 21,5 kg dioxid de uraniu natural, se produce o cantitate de energie electrică de 115 MWh.

Pentru a produce o cantitate de energie echivalentă cu cea realizată anual de o unitate de la CNE Cernavodă, o centrală termoelectrică consumă aproximativ 6 milioane tone de lignit indigen. Prin arderea acestuia se evacuează în mediul ambiant circa 1.500.000 tone de cenuşă, din care 20.000 tone cenuşă zburătoare, 4 milioane tone de CO2 şi cantităţi semnificative de SO2 şi NOx.

O centrală nucleară este o instalaţie complexă de producere a energiei electrice din energie termică, obţinută prin intreţinerea unei reacţii nucleare de fisiune controlată, proces realizat de reactorul nuclear.

Zona activă (miezul) unui reactor de tip CANDU se află într-un rezervor cilindric orizontal, numit Calandria prevăzut la capete cu două protecţii de capăt formate din plăci de oţel. Vasul Calandria şi protecţiile de capăt sunt străbătute de 380 tuburi tuburi Calandria în care sunt amplasate 380 de tuburi mai mici, denumite tuburi de presiune. În aceste tuburi de presiune sunt introduse fascicule de combustibil, cântărind fiecare 21,5 kg şi în care uraniul natural se prezintă sub forma unor pastile compactizate şi sinterizate.

Fasciculele de combustibil sînt înlocuite pe masură ce se consumă cu fascicule de combustibil proaspăt. Operaţia de extragere a combustibilului consumat şi realimentarea cu combustibil proaspat se face concomitent, cu reactorul în funcţiune, cu ajutorul a două maşini de încărcare descărcare (MID). Realimentarea, ca şi majoritatea operatiilor de rutină în cadrul centralei nucleare este controlată prin calculator. Un al doilea calculator este gata sa intre in functiune in caz de defectare a primului calculator.

Într-un reactor nuclear căldura este produsă prin scindarea atomilor de uraniu din combustibilul nuclear. Atunci când un atom este scindat în urma ciocnirii cu un neutron aflat în mişcare, are loc o eliberare semnificativă de energie şi emisia altor doi-trei neutroni. Aceasta este o reacţie nucleară denumită reacţie de fisiune. Dacă neutronii eliberaţi în urma reacţiei de fisiune sunt incetiniţi (moderaţi), probabilitatea unei ciocniri atomice producătoare de căldură creşte. În felul acesta se iniţiază şi se intreţine reacţia de fisiune în lant, care multiplică energia ce se eliberează. Agentul de răcire este tot apa grea, aceasta fiind separată fizic de apa grea moderator.

Căldura provenită de la un reactor nuclear este folosită pentru a tranforma apa în abur. Aburul astfel obţinut roteşte paletele unei turbine ce pune în mişcare generatorul producător de electricitate.

Căldura produsă în reactor prin fisiunea nucleelor de uraniu este preluată de apa grea (agent de răcire) şi transferată apei uşoare (apa normală, provenită din Dunăre), care se transformă în abur în generatorii de abur. Aburul antrenează un turbogenerator, ce debitează energie electrică în Sistemul Energetic Naţional.

Nuclearelectrica, prin cele 2 reactoare, fiecare cu o putere instalată de producţie de 700 MW, generează 20% din producţia de energie la nivel naţional, iar din punctul de vedere al

187 NECONFIDENŢIAL

costurilor este al doilea cel mai ieftin producător de energie. Ca tip de producător, Nuclearelectrica este o firmă ce produce în bandă cu o flexibilitate redusă în redimensionarea – corectarea producţiei dacă la celălat capăt al fluxului tehnologic nu se află consumatori fideli şi cu o funcţionare constantă.

Energia electrică obţinută în hidrocentrale

Există diverse categorii de instalaţii de producere a energiei hidroelectrice: - “de apă curgătoare“: poziţionate pe cursul apei; - “de bazin”: apa este recoltată prin intermediul unui baraj sau al unui dig; - “de acumulare”: apa este purtată sus prin intermediul pompelor.

Structurile necesare pentru transformarea în energie a unei rezerve de apa dintr-o pozitie

ridicata sau a unui curs de apa în energie mecanica pentru o tija rotativa sunt turbinele hidraulice. Majoritatea turbinelor hidraulice sunt asemănătoare cu propulsorii unei ambarcaţiuni: au diverse lame, palete, pozitionate intr-un unghi ce se poate modifica in functie de puterea de iesire a turbinei. Tija rotativa acţionează un generator electric care transformă energia mecanică în energie electrică.

Printr-un baraj de acumulare a apei pe cursul unui râu unde poate fi prezentă şi o cascadă

se realizează acumularea unei energii potenţiale, trasformată în energie cinetică prin rotirea turbinei hidrocentralei. Această mişcare de rotaţie va fi transmisă mai departe printr-un angrenaj de roţi dinţate generatorului de curent electric care, prin rotirea rotorului generatorului într-un câmp magnetic, va transforma energia mecanică în energie electrică.

Puterea unei hidrocentrale este determinată de debitul de apă, de diferenţa de nivel şi de

randamentul hidraulic şi cel al echipamentului.Hidrocentralele moderne au un randament ridicat prin intermediul turbinelor şi generatoarelor ce pot realiza un randament de până la 90 %.

Puterea unei instalaţii ce utilizează o cădere depinde de doi factori: i. debit: trecerea unei cantitati de apa printr-un punct intr-o unitate de timp;

ii. cădere: denivelarea intre altitudinea unde este prezentă resursa hidrică extinsă şi locul unde aceasta este restituită ambientului prin intermediul unei turbine. Puterea unei instalaţii ce utilizează un curent de apă, în schimb, depinde de rapiditatea

curentului şi de suprafaţa activă a turbinei, asemănător modului în care se generează energia electrică cu o instalaţie eoliană, însă în comparaţie cu viteza curentului şi a suprafeţei turbinei un sistem hidraulic dezvoltă o putere de 10 ori mai mare faţă de un sistem eolian.

Lunga perioadă de exploatare a acestei resurse preţioase a permis crearea de hidrocentrale mari care, deşi nu emit substanţe poluante în timpul funcţionării lor, cer construirea de ansambluri cu mare impact asupra mediului.

Alternativa este reprezentată de mini-centralele hidro (microhidrocentrale) care, cu o putere de până la 10 MW şi cerinţe minime de întreţinere, pot avea performanţe înalte de energie hidroelectrică şi un impact scăzut asupra mediului.

O amenajare hidroenergetică a unui bazin, sub-bazin sau râu poate cuprinde una sau mai multe centrale hidroelectrice şi lacuri de acumulare. Astfel, putem avea: Amenajări în cascadă – produse prin bararea râului sau fluviului cu centrale tip baraj astfel încât la coada lacului din aval să urmeze centrala baraj din amonte (vezi Figura A.2.1); la noi în ţară, o amenajare în cascadă se regăseşte pe râul Olt.

188 NECONFIDENŢIAL

Figura A.2.1.

Figura A.2.2. Amenajări în cascadă combinată În sectoare cu căderi mai mari se găsesc devieri ale apei din lac prin canale, galerii,conducte sub presiune.Centrala din aval este legată printr-un canal de fugă de lacul centralei din aval. În sectorul cu cădere mai mică se regăsesc centrale în cascadă (vezi Figura A.2.2). O astfel de amenajare se întâlneşte pe râul Argeş.

Energia apei depinde nu numai de volumul afluent de apă ci şi de diferenţa între nivelul unde se captează apa şi nivelul unde apa iese din turbină (căderea). Astfel, se poate obţine aproximativ aceeaşi energie în cazul unui debit mic şi unei căderi mari (amenajări montane) şi în cazul unui debit mare şi a unei căderi mici (amenajări fluviale). Ca atare, maximizarea energiei se poate face prin mărirea căderii sau prin mărirea volumului de apă afluent (de exemplu prin captarea mai multor râuri).

În cele mai multe scheme de amenajare, se realizează bararea cursului unui râu şi dirijarea apei printr-o conductă sau tunel către turbina hidraulică.

Schemele de amenajare cu căderi mari şi mijlocii complexe, cu multe captări şi aducţiuni secundare permit ca, pe lângă potenţialul râului principal să se utilizeze şi potenţialele afluenţilor mai importanţi sau mai puţin importanţi (Figura A.2.3.).

189 NECONFIDENŢIAL

Figura A.2.3.

Schemele de amenajare combinate cu derivaţii din alte râuri sau bazine– asemănătoare celor precedente cu excepţia că deţin aducţiuni secundare care derivă o parte din debitul afluent al râurilor sau al bazinelor vecine (vezi Figura A.2.4.).

Figura A.2.4.

Scheme de amenajare cu tăiere de bucle sau coturi ale râului (Figura A.2.5) se aplică mai ales pe sectoarele mijlocii sau din aval ale râurilor foarte şerpuite.

Figura A.2.5.

190 NECONFIDENŢIAL

Scheme hidroenergetice cu acumulare prin pompare - deţin centrale hidroelectrice cu agregate cu dublă funcţionare (generator-pompă),care uzinează apa în orele de sarcină ale sistemului electroenergetic şi intră ca sarcini (consumatori de energie) în orele de gol. S unt utilizate, în general în cazul marilor centrale nucleare care au o funcţionare constantă şi nu pot fi oprite în orele de gol de sarcină.

De asemenea, hidrocentralele mai pot fi clasificate după capacitate sau după felul construcţiei, spre exemplu hidrocentrale:

aşezate pe firul râului (centrale fluviale), producând energie electrică funcţie de debitul apei;

cu un lac de acumulare;

CHEAP - centrale hidroelectrice cu acumulare prin pompare;

cu caverne, pentru acumularea apei Hidrocentrale cu baraj (Figura A.2.6): apa este colectată şi stocată într-un lac de acumulare cu

posibilitatea de a produce energie chiar şi în cazul în care debitul natural este scăzut şi consumul

de curent electric este mare.

Figura A.2.6. Centrală electrică

cu amplasare subterană

Figura A.2.7. Centrală electrică

cu amplasare supraterană

Încetinirea puternică a

vitezei de curgere cauzată

de barare duce la o

diminuare a forţei râului;

astfel, transportul

sedimentelor este mult

diminuat în aval, iar în

amonte de baraj cresc depunerile; din cauza depunerilor de sedimente în zona barajului,

materialul aluvionar nu mai este transportat în aval, iar lipsa acestuia după baraj determină

producerea fenomenului natural de eroziune. Astfel, se ajunge la o adâncire a albiei în aval de

centrală.

Hidrocentrale cu acumulare sau convenţionale (dam hydro): se construiesc, în general, pe râurile

montane, la altitudini mari. Debitul este influenţat de topirea zăpezilor în primăvară şi vară (ape

mari) şi de precipitaţiile reduse din toamnă şi iarnă, dând astfel râurilor de munte un caracter

dinamic.

191 NECONFIDENŢIAL

Lacurile mari de acumulare precum hidrocentrala de la Bicaz, limitează dinamica naturală a râului,

deoarece în aval de lacul de acumulare râul rămâne cu un debit mic de apă. De asemenea,

volumul de apă din lacurile de acumulare variază în funcţie de cerinţa din sistemul energetic.

Modificarea acestei dinamici naturale afectează în mod negativ întregul sistem acvatic.

În cazul hidrocentralelor cu lacuri de acumulare funcţionarea turbinelor este discontinuă în timp.

La o cerere de consum mare centrala funcţionează provocând în aval un şoc de debit-aşa numita

„inundaţie artificială”. Atunci cînd cererea de consum este redusă, centrala se opreşte şi debitul

din aval este foarte redus, provocînd „seceta”;în plus, priza de apă se află la baza barajului şi apa

din lac se preia de la adâncime, acolo unde temperatura este redusă (la adâncimi mai mari de 50-

60 m temperatura este de 4-5 grade C), ceea ce înseamnă presiune mai mare asupra faunei şi

florei.Centralele hidroelectrice (CHE) cu acumulare se mai numesc şi „convenţionale”, fiind

primele tipuri construite şi consacrate pentru CHE mari.

Căderea (diferenţa de nivel) necesară se realizează cu ajutorul unui baraj ce închide valea şi

creează un lac de acumulare ce asigură o compensare de obicei superanuală (sau cu compensare

zilnică, săptămânală sau sezonieră în cazul CHE fluviale), a debitelor râurilor faţă de regimul

natural. Aceste tipuri de hidrocentrale sunt de vârf, uneori de semivârf, adică funcţionează în

perioadele în care cerinţa (consumul) de energie electrică este cea mai mare. CHE fluviale pot

funcţiona în regim de bază.După amplasarea centralei în raport cu captarea, acestea pot fi:

_ Centrale-baraj, comasate cu barajul (Figura A.2.8)

_ Centrale pe derivaţie, amplasate la distanţă în aval de baraj (Figura A.2.9)

Figura A.2.8. Figura A.2.9.

În ambele scheme, centrala hidroelectrică (CHE) poate fi cu amplasare supraterană sau

subterană. De asemenea, evacuatorul de ape mari poate fi încorporat în baraj sau o construcţie

independentă, în funcţie de configuraţia topografică a amplasamentului.

Centrale hidroelectrice de acumulare cu pompaj (pumped storage)-Fig.A.2.10

Acest tip de amenajare are nevoie

de două acumulări: una inferioară şi

una superioară. În perioadele de

consum minim, când energia

electrică este mai ieftină, apa este

pompată din rezervorul inferior în

rezervorul superior, iar în

192 NECONFIDENŢIAL

perioadele de consum maxim, când preţul energiei electrice este mare, apa acumulată în

rezervorul superior este utilizată pentru producere de energie electrică. Regimul de funcţionare în

primul caz este de pompare, iar în cel de-al doilea caz, regim de turbinare. Această schemă de

amenajare mai prezintă avantajul posibilităţii de stabilizare a frecvenţei reţelei de curent alternativ

şi asigurării compensării producţiei de energie electrică în exces, prin preluarea acestuia în

perioadele excedentare pentru pompare. Aceste tipuri de amenajări hidroelectrice pot fi utilizate

în combinaţie cu centralele eoliene, asigurând compensarea deficienţelor majore ale

acestora:impredictibilitatea şi variaţiile bruşte ale generării. Se pot diferenţia următoarele variante:

i. Cu rezervorul inferior alimentat cu apă din râu, schema clasică;

ii. Cu rezervorul superior alimentat cu apă din râu;

iii. În circuit închis (closed loop), în care ambele rezervoare sunt artificiale şi nealimentate din

râuri.

În toate variantele, centrala poate fi cu amplasare supraterană sau subterană, iar conducta(ele) de

refulare/forţată(e) pot fi supraterane sau subterane.

Lacurile naturale foarte mari pot fi

folosite atât ca rezervoare inferioare,

câtşi ca rezervoare superioare, existând

în funcţiune câteva amenajări de acest

fel. La elaborarea schemelor prezentate

s-a încercat cuprinderea practic a

tuturor componentelor majore ce ar

putea intra în alcătuirea fiecăreia, motiv

pentru care aceste scheme ar putea fi

consuiderate şi maximale.

În practică, depinzând de la caz la caz, schemele pot avea mai puţine elemente componente. De

asemenea, mai trebuie avut în vedere faptul că investiţia unui MHC mai cuprinde costurile pentru

racordul electric de medie tensiune de 20kv (nenecesar la MHC insulare), pentru drumurile de

acces şi, după caz, a carierei pentru materiale de construcţie şi pentru măsurile compensatorii.

Centrale hidroelectrice fără acumulare (run-of-river):

Denumirea provine din faptul că aceste centrale utilizează debitul disponibil al cursului de apă practic în regim natural, fără acumulare sau cu o acumulare cu compensare redusă (orară sau zilnică), cu acumularea fie în albia minoră a rîului, fie în afara albiei minore. Pentru realizarea căderii de apă, în albia minoră a râului se construieşte un baraj scund sau un prag de fund.

193 NECONFIDENŢIAL

Figura A.2.11. Centrală electrică pe firul apei

După amplasarea centralei, acestea pot fi:

Centrale fluviale sau centrale-baraj pe firul apei

a) Centrale fluviale, adică

centrale-baraj pe firul apei

(Figura A.2.11); termenul

„fluvial” nu trebuie

confundat cu cel utilizat

pentru evidenţierea cursurilor

de apă foarte mari. În acest

caz, termenul desemnează

faptul că CHE este amplasată pe firul apei.

b) Centrale pe derivaţie, amplasate la distanţă în aval de baraj iar în acest caz, de cele mai

multe ori, acumularea pentru compensare este amplasată în afara albiei minore, iar centrala

funcţionează preponderent în regim „totul sau nimic”. Această terminologie a fost introdusă

în România de ISPH prin anii 1980 şi desemnează faptul că CHE funcţionează intermitent

(cu întreruperi), în funcţie de debitul râului. Majoritatea covârşitoare a microhidrocentralelor

sunt de acest tip. Schema este de 2 tipuri, în funcţie de modul de alimentare a centralei:

i. sub presiune, cu conductă de aducţiune

Centrale sub presiune,

cu conductă de

aducţiune: conducta de

aducţiune (9) şi bazinul

compensator (11) pot fi

amplasate suprateran sau

subteran.De asemenea,

construcţia de evacuare a apei turbinate (12) poate fi supraterană când se numeşte canal şi

subterană caz în care se numeşte galerie;

194 NECONFIDENŢIAL

ii. cu nivel liber, cu canal sau galerie subterană de aducţiune

Centrale cu nivel liber, cu canal

sau galerie subterană de

aducţiune: conducta forţată

(13) şi bazinul compensator

(15) pot fi cu amplasare

supraterană sau subterană.

Construcţia de evacuare a apei turbinate (16) poate fi supraterană când se numeşte

canal şi subterană caz în care se numeşte galerie. În toate schemele din această

categorie, centrala (CHE) poate fi cu amplasare supraterană sau subterană.

c) hidrocentralele de derivaţie: unele hidrocentrale (în special microhidrocentralele) nu

funcţionează pe sistem de

acumulare, ci pe derivaţie (Figura

15).

Hidrocentralele de derivaţie conduc

apa colectată de un stavilar sau de o

altă construcţie hidrotehnică, prin

conducte sau canale de aducţiune, în

aval la clădirea centralei”. Porţiunea

râului dintre punctul de preluare a apei

râuroilor pentru centrală şi locul de

restituţie a apei după tuzrbinare în

centrală se numeşte „zonă de

derivaţie”şi conţine apă cu un debit

scăzut numită şi „reziduală”. În

această zonă debitul râului este diminuat semnificativ, de multe ori reducîndu-se pînă la doar 5%

din debitul total al rîului, 95% fiind preluat în conductele de aducţiune.Reducerea debitului

produce o modificare a temperaturii apei (mai rece iarna şi mai caldă vara), precum şi o

schimbare/alterare a conţinutului de oxigen în apă.

În ceea ce priveşte microhidrocentralele (cu o putere instalată de maxim 1MW), acestea au o

amprentă de carbon mai scăzută, sunt promovate ca răspuns la efectele schimbărilor climatice,

însă rolul pe care îl pot juca în atingerea ţintelor privind schimbările climatice rămâne limitat

deoarece contribuţia lor la producţia totală de electricitate din bazinul Dunării este sub 4%.

Inundaţii: hidrocentralele nu protejează împotriva inundaţiilor, cu excepţia hidrocentralelor cu

acumulare, în situaţia în care lacul de acumulare are prevăzut expres un volum de atenuare a

viiturilor.

Microhodrocentralele (mHc) cu derivaţie nu pot îndeplini o astfel de funcţie; în anumite situaţii,

microhidrocentralele pot chiar agrava efectele inundaţiilor. Pentru protecţia contra inundaţiilor,

195 NECONFIDENŢIAL

de-a lungul cursurilor de apă pot fi reţinute temporar volumele de viitură, în zone în care

pagubele la inundare sunt reduse.

La o inundaţie, datorită precipitaţiilor, prin albiile multor râuri curge apă continu. Această

„curgere de bază” este supusă fluctuaţiilor naturale sezoniere. Inundaţia apare atunci când

precipitaţiile depăşesc cantitatea normală în timp şi/sau intensitate, cînd se topeşte zăpada sau

când se petrec ambele evenimente deodată.

În cazul inundaţiilor, momentul în care se depăşesc valorile normale ale parametrilor hidrologici

ai râului este numit „undă de viitură”. Aceasta este caracterizată în special prin: debitul maxim

sau de vârf şi durata necesară pentru a ajunge la punctul maxim al inundaţiei şi a reveni la cel de

bază. Amploarea viiturii depinde de natura precipitaţiilor, de mărimea, poziţia şi tipul bazinului

hidrografic.

Centralele mari de până la 1.000 MW pot funcţiona continuu doar atunci când se asigură

descărcarea de sarcină. Pe lângă consumul „normal” de energie care ajunge la utilizatori,

surplusul de energie electrică provenit de la aceste instalaţii este utilizat în instalaţiile de pompare

a apei ale hidrocentralelor.

Astfel, hidrocentralele cu acumulare şi cu sisteme de pompare sunt cele care garantează

consumul excedentului de energie al producătorilor mari (în special al celor pe bază de

combustibili fosili). În acest sens, energia provenită de la hidrocentralele cu pompare pierde

aspectul de energie „cu amprentă scăzută de carbon”, deoarece pentru producerea ei sunt folosite

resurse fosile.

Hidrocentralele nu protejează împotriva inundaţiilor, cu excepţia hidrocentralelor cu acumulare,

în situaţia în care lacul de acumulare are prevăzut expres un volum de atenuare a viiturilor.

Energia electrică obţinută în termocentrale

Strategia energetică a României pentru perioada 2007-2020 actualizată pentru 2011-2020 prevede menţinerea în funcţiune a termocentralelor existente, extinderea capacităţii unora dintre acestea şi construirea de noi termocentrale, precum şi construirea de două noi unităţi pentru centrala nucleară de la Cernavodă.

Producerea energiei electrice şi termice într-o termocentrală începe în focarul cazanului

unde are loc procesul de reacţie între aerul de ardere şi combustibil, cu formare de gaze de ardere

la temperatură ridicată, acestea formându-se din elementele combustibile conţinute în

combustibilul supus arderii şi aerul necesar arderii.Gazele de ardere rezultate sunt alcătuite dintr-

un amestec de azot, bixid de carbon, oxigen, bioxid de sulf, oxizi de azot, monoxid de carbon,

vapori de apă, ce poartă şi particule solide de cenuşă sau nearse; aceste gaze de ardere cedează

căldura fluidului de lucru (apa, abur), reducându-şi treptat temperatura până la temperatura de

evacuare din cazan.

În urma arderii combustibilului solid (lignit) se formează cenuşă şi zgură; prima se prezintă sub forma de pulbere foarte fină, iar zgura la ieşirea din cazan are dimensiuni de 3-4 mm, cele două componente având compoziţie chimică asemănătoare. Din cantitatea totală de combustibil introdusă în focar, aprox.10% se separă în focarul cazanului ( sub formă de zgură şi cenuşă) şi cade în pâlnia focarului, de unde este evacuată sub forma solidă cu un transportor. Acesta din urmă evacuaeză cenuşa şi zgura într-un concasor şi apoi, în pâlniile ejectorilor cu apă

196 NECONFIDENŢIAL

ce refulează la staţia de pompe. Pe traseele de transport gaze de ardere se depune prin separare mecanică cenuşa zburătoare, care este aprox.10% din totalul cantităţii de cenuşă ieşită din cazan. Cenuşa zburătoare din gazele de ardere este reţinută de electrofiltre. Evacuarea cenuşii din pâlniile preîncălzitoarelor şi pâlniile electrofiltrelor se face în stare uscată, prin intermediul unor conducte de legătură, până la zăvoarele hidraulice şi apoi, prin canalele de legătură la staţia de pompare. Evacuarea amestecului de şlam dens până la depozit se face pneumatic, prin intermediul unor conducte supraterane.

Esenţa tehnologiei constă în amestecarea continuă a reziduurilor arderii, respectiv a cenuşii uscate de la electrofiltre, a zgurii umezite şi eventualelor a subproduselor de la desulfurare cu apa uzată, prin circulaţie hidraulică intensă, în raport solid/lichid de 1/1, prin care, în urma reacţiilor chimice ce au loc între componentele cenuşii şi apa, rezultă noi compuşi insolubili, ce duc la întărirea (rigidizarea) şlamului dens omogen la locul de depunere, rezultând o rocă de cenuşă în toată masa depozitului.Fluxul fluidului de lucru apă-abur este închis, caracterizat de variaţii mari ale volumului specific.

La nivelul suprafeţelor de schimb de căldură din cazan, o parte din energia termică generată la arderea combustibililor în focar este preluată de apa din cazan (apa de alimentare se preîncălzeşte în economizor şi se transformă în abur în vaporizator).

Aburul se supraîncălzeşte în supraîncălzitorii de abur. Energia aburului este transformată în lucru mecanic şi, în final, în energie electrică, în turbogeneratoare. Aburul destins în turbină este fie răcit în condensatoare şi transformat în condensat, care se reintroduce în apa din cazan, fie este livrat ca abur consumatorilor( platforme industriale, centrale sau puncte termice).

Transferul energiei electrice spre sistemul energetic se realizează prin staţiile de 110 şi 220kV; fluxul de energie pentru serviciile interne ale centralei reprezintă fluxul de energie necesar pentru alimentarea tuturor consumatorilor interni ai centralei şi a anexelor acesteia.

Apa de adaos în circuitul termic: depinde de cantitatea de condensat pe care o restituie consumatorii de căldură şi de pierderile de fluid din instalaţiile de transport şi distribuţie a apei fierbinţi.

Fluxul apei de răcire: este caracterizat printr-o cantitate mare de apă de răcire, vehiculată în circuit închis, deschis sau mixt.

Pentru a putea fi utilizată în procesul tehnologic, apa brută (preluată direct din emisar) este trecută în staţia de demineralizare pentru producerea apei de adaos şi a apei pentrui producerea aburului. Prima etapă este pretratarea ce are ca scop reducerea durităţii temporare urmată de limpezirea apei prin coagulare (reducerea conţinutului de suspensii şi substanţe organice dizolvate.

După etapa de pretratare rezultă o apă limpezită (care este condusă la staţia de dedurizare şi la staţia de demineralizare) şi şlam; şlamul este o masă de precipitate înglobând carbonat de calciu, sulfat de calciu, silicat de calciu, hidroxid de fier şi de magneziu. În instalaţia de dedurizare se tratează apa filtrată pentru obţinerea apei dedurizate de adaos în reţeaua de termoficare.

Apa demineralizată utilizată la producerea aburului se obţine din apa pretratată în mix cu condensul returnat.

197 NECONFIDENŢIAL

Circuitul apei de răcire poate fi :

mixt (răcire cu o singură trecere cu apa din emisar şi o răcire în turnurile de răcire cu aer, gradul de recirculare se poate realiza de la 0% în regim deschis la 96% în regim închis),

circuit închis (cu recircularea apei -gradul de recirculare maxim teoretic realizabil este de 96% (cu funcţionarea turnurilor de răcire) sau

circuit deschis. Când debitul emisarului (râului) este insuficient pentru răcire în circuit deschis, intră în

funcţiune unul sau mai multe turnuri de răcire cu tiraj forţat. La funcţionarea în circuit deschis, apa de răcire este evacuată în aval de centrală în râul Jiu, printr-un canal de evacuare; purjele de la turnurile de răcire sunt evacuate prin circuitul de hidrotransport la cenuşă.

Apa este utilizată şi în instalaţia de desulfurare unde se face o spălare umedă a gazelor de ardere pentru reducerea emisiilor de bioxid de sulf rezultate din arderea cărbunelui. Astfel, gazele de ardere preluate din înstalaţia de desprăfuire intră în abosorber unde oxizii de sulf sunt reţinuţi prin contactul direct cu o suspensie de apă şi pulbere de calcar.

În instalaţia de desulfurare, apa este utilizată în două moduri :

pentru răcirea agregatelor.

spălarea gazelor de ardere Pentru toată instalaţia, alimentarea cu apă tehnologică se face pentru:

consum procese tehnologice auxiliare;

consum circuit de răcire propriu zis, care poate fi: Apa de răcire este deversată în emisar şi dacă sunt ampalsate în cascadă mai multe unităţi

energetice pe acelaşi râu (spre exemplu CTE Işalniţa, CET Paroşeni, CTE Rovinari, CTE

Turceni, toate pe Jiu) este posibil ca datorită deversărilor de apă de răcire de la centralele

amplasate în aval de Işalniţa (Paroşeni, Rovinari şi Turceni) să se înregistreze o creştere a

temperaturii apei râului Jiu în perioada de vară, la intrare în secţiunea Işalniţa, cu 5C faţă de

temperatura naturală a apei.

Conform Autorizaţiei de gospodărire a apelor se monitorizează emisiile în apa uzată evacuată

pentru următorii indicatori:

- pH;

- temperatura;

- materii totale în suspensie;

- reziduu filtrabil la 105C;

- consum chimic de oxigen CCOCr;

- fier ionic total;

- substanţe extractibile cu solvenţi;

- cloruri

- sulfaţi.

Apele uzate tehnologic se vor încadra în „Normativ privind stabilirea limitelor de încărcare cu poluanţi a

apelor uzate industriale şi orăşeneşti la evacuarea în receptorii naturali” iar apele uzate menajere se vor încadra în

limitele impuse de către deţinătorul staţiei de epurare.

Apa de răcire deversată poate constitui o sursă de poluare deoarece temperatura influenţează

temperatura receptorului natural. Pentru diminuarea impactului asupra emisarului natural este necesar

ca temperatura apelor uzate evacuate să nu depăşească 35C.

198 NECONFIDENŢIAL

În esenţă, funcţionarea termocentralelor şi producerea de energie electrică cu tehnologie termo

necesită cantităţi foarte mari de apă brută preluată dintr-un emisar (râu, lac) şi care este utilizată în

principal pe trei categorii de fluxuri:

- pentru umplerea instalaţiei de producere abur (după pretratare, dedurizare şi demineralizare),

- pentru răcirea condensului epuizat după trecerea aburului prin turbina generatoare ( prin circuitul

de răcire,)

- pentru preluare şi transport subproduse de ardere ( cenuşă zburătoare, şlam),

- pentru instalaţia de desulfurare unde se face o spălare umedă a gazelor de ardere pentru reducerea

emisiilor de bioxid de sulf rezultate din arderea cărbunelui.

Sectorul irigaţiilor pentru agricultură

Pentru anul 2015 suprafaţa viabilă conform Raportului Băncii Mondiale era de 823.130 ha, iar suprafaţa funcţională care nu necesita reparaţii majore era de circa 700.000 ha.

Din informaţiile puse la dispoziţia mass-media de către organizaţiile fermierilor, aceştia

consideră funcţionale pentru irigaţii doar sistemele ce acoperă o suprafaţă de aproximativ 300.000 de

hectare. Din cele 3.300.000 de hectare amenajate pentru irigaţii în 1990 au mai rămas în 2015

funcţionale în jur de 300 de mii.

Istoric: după 1946 erau irigate aprox. 200.000 hectare, cultivate în principal cele cu legume şi cu orez. Marele program de irigaţii a început în 1965, având ca ţintă crearea de capacităţi de producţie şi de irigaţii pe suprafeţe foarte mari; referitor la sistemele de irigaţii, după ce au fost construite, acestea nu au mai avut susţinere financiară pentru o exploatare corectă. Statul (sub regimul comunist) le-a făcut dar pe urmă n-a dat energie, n-a dat combustibil şi în paralel a tot crescut planurile de producţie. „Din punct de vedere tehnic, abordarea irigaţiilor de către regimul comunist a fost de la început una energofagă. S-a adoptat sistemul de a pompa apă din Dunăre, s-au făcut peste 90 de staţii de pompare în lungul Dunării, în care s-a pompat apa din vale în deal, în timp ce, peste tot în lume unde se irigă din acumulări iar înălţimile de pompare, chiar dacă bagi sorbul undeva într-un curs de apă sau undeva în lac, sunt unele mici, de maxim câţiva metri; la Constanţa, de exemplu, înălţimile de pompare prin canalul Dunăre Marea Neagră sunt de la 20 la 100 m, ceea ce este enorm.”343.

Consumul de energie pentru irigaţii a sporit ulterior deoarece:

urmare a defectelor constructive, circa 40% din canalele de irigaţii nu erau căptuşite, ceea ce a făcut ca pierderile de apă să ajungă la 30-60%;

marile canale de aducţiune nu erau impermeabilizate;

randamentul agregatelor de pompare era sub valorile de catalog, echipamentele de udare aveau fiabilitate scăzută;

întreruperile de curent generau pierderi deoarece după fiecare întrerupere trebuiau reumplute canalele, acest fapt conducând la randamente tehnologice de sub 50% (acestea însemnând diferenţa dintre apa măsurată la sursă, adică în locul în care e băgat sorbul în Dunăre şi apa măsurată de beneficiar, deci ajunsă efectiv la plantă);

În 1991, Comisia de experţi desemnată de Guvern a identificat ca fiind amenajate pentru irigaţii 3,1 milioane ha, însă niciodată, de la finalizarea acestora până în 1989 nu s-au irigat toate, fuseseră doar amenajate; aveau toate dotările, dar nu s-a irigat niciodată pe ele, pentru că nu s-a dat energie electrică. S-au făcut calcule după istoricul consumului de energie necesar irigaţiilor şi s-a ajuns la concluzia că în vârful de sezon de irigat, de la sfârşitul lui mai şi până în august, daca ar fi fost folosit întreg sistemul, consumul pe care l-ar fi reclamat irigaţiile ar fi

343 Daniel BEFU, Se mai pot salva sistemele de irigaţii construite în comunism? Profesorul Aurel Lup are răspunsul! (Agro Inteligenţa, 26 octombrie 2015).

199 NECONFIDENŢIAL

însemnat o treime din producţia de energie a ţării; nici chiar statul comunist nu şi-a permis să facă asta, aşa că au dat cam 40% din energia necesară. A doua mare cauză a neirigării suprafeţelor amenajate a fost lipsa echipamentelor de udare, unde beneficiarii au fost totdeauna deficitari: existau conductele pe sub pământ şi hidranţii dar le lipseau piesele de suprafaţă ( aripile de ploaie) astfel că apa nu putea ajunge la plante nici măcar pe jumătate din suprafaţa amenajată.

Costurile se pare că sistemul național de irigații a costat în jur de 13-14 miliarde de dolari.Amenajarea terenului

pentru o agricultură super-intensivă a făcut ca autoritățile să scape costurile de sub control: ”În 1967-68 când s-a

proiectat Carasu, investiția specifică era în jur de 15-18.000 lei/ha. Carasu a fost între 14.500 și 15.000 lei/ha.

dar pe măsură ce au crescut prețurile produselor industriale, investiția specifică a ajuns la 40-50.000 lei/ha. În

timp lucrările au devenit mai complexe pentru că au început să amenajeze pe pante și pe terenuri ce necesitau

și lucrări de combatere a eroziunii solului și lucrări de desecarei. Exista o lege a investițiilor care funcționa atunci

şi care spunea că o investiție trebuia recuperată în 10-12 ani maxim, ceea ce însemna că că beneficiul

suplimentar, în 10 ani trebuia să amortizeze investiția. Deoarece investiţia era foarte mare, proiectanții au

prevăzut producții foarte mari iar dacă 14-15.000 de lei/ha îi amortizai în 10 ani, 40-50.000 nu mai era posibil.

Așa s-a ajuns ca la ultimele proiecte puse în funcţiune să fie proiectate producții de 6 tone grâu/ha și 10 tone

porumb/ha, indiferent în ce zonă a țării era terenul (imposibil de atins un asemenea plan de producție). Canalul

Carasu, care fusese amenajat printre primele, la costuri mai reduse, a fost proiectat pentru producții mai modeste, de 4.500 kg grâu/ha şi de 6.500 kg porumb/ha”.

Presiunea pe realizarea producţiei planificate a devenit uriașă, dar tot nu s-a putut realiza planul de producție,

asta și fiindcă România aplica de 3-4 ori mai puține îngrășăminte decât în țările din vest, lucru vizibil în

producțiile inferioare. Conducerea de partid şi de stat nemulțumită că producția nu creștea proporțional cu

investiția în amenajările pentru irigații și cu cantitățile de îngrășăminte a decis «Nu ne mai interesează, nu mai

plătim munca, plătim producția». Asta a însemnat înlocuirea plății pe cantitatea de muncă cu plata pe cantitatea

de producție. Pe considerentul ăsta nimeni nu și-a mai luat leafa pentru că planurile nu se făceau, iar comuniștii

au introdus așa-zisul venit minim garantat, care însemna 80% din leafă, chiar dacă îți făceai planul pe jumătate”.

Tarifarea: până în 1989 s-a practicat sistemul de tarifare binomial, în care indiferent dacă o fermă iriga sau nu, plătea 138 lei/ha taxă fixă pentru culturile de câmp, dacă era în sistem, sumă ce urca până la 202 lei/ha în cazul

plantațiilor de legume, vie sau pomi, care necesitau apă mai multă: ”Apa pe metrul cub era foarte ieftină, însă statul scotea bani din această taxă fixă. În afara acestei sume fixe pe care IAS-urile o plăteau fie că udau, fie că nu, mai era costul apei care era de 7 lei mia de metri cubi, adică 20 lei norma de irigare, sistem de tarifare ce

încuraja pe fiecare responsabil de fermă să aplice oricâte udări considera de cuviință, dat fiind că sumele cu care

se încărca bugetul unității erau infime”.

După 1989 unul din motivele pentru care nu s-a mai irigat a fost scumpirea apei, care s-a vândut numai pe mia

de metri cubi, cu tarif diferențiat pe trepte, în funcție de înălțimea de pompare. Cei cu înălțime mică de

pompare pe treapta I au cumpărat apa la un cost mai mic, preț ce urca treptat până la treapta a VI-a, ajungând de 6-7 ori mai scumpă, încât oamenii nu au mai vrut să irige”.

După 1990, au fost realizate mai multe studii privind starea sistemului românesc de irigații și soluțiile pentru eficientizarea lui. Unul dintre cele mai serioase studii de acest tip a fost realizat de compania Binnie & Partners Ltd din Marea Britanie, iar concluziile au punctat minusurile marilor proiecte de infrastructură în domeniul irigaţiilor: ”În studiul din septembrie 1991, care s-a făcut la comanda Guvernului României, englezii au socotit

costul de pompare a apei și l-au comparat cu profitul suplimentar rezultat pe hectarul cultivat cu diverse culturi.

A rezultat că cele mai mari costuri sunt generate de energia electrică pentru pompare și a rezultat că la

înălțimea de pompare de 70 de metri se echilibra costul apei cu profitul suplimentar. Dacă înălțimea de pompare

a apei depășea 70 m, costul de pompare nu mai era acoperit de beneficiul suplimentar”344.

Conform acestor calcule, înseamnă că doar jumătate din cele 3,1 milioane de hectare identificate după ’89 ca

fiind amenajate pentru irigații, sunt de fapt viabile, restul reprezentând investiții ratate ale statului comunist: ”Absolut toate studiile, începând cu cel făcut de Binnie până la ultimul, toate au concluzionat că România n-are

344 Daniel BEFU, Se mai pot salva sistemele de irigaţii construite în comunism? Profesorul Aurel Lup are răspunsul! (Agro Inteligenţa, 26 octombrie 2015).

200 NECONFIDENŢIAL

nevoie să irige mai mult de 1,5 milioane de hectare. Ar fi suficient, dar pentru acele suprafețe să se ia toate

măsurile ca sistemele să funcționeze corect ».

În prezent, din vechile sisteme de irigații, doar 800.000 ha mai sunt viabile iar dintre acestea sunt irigate sub 300.000 ha.

Chiar și în 2015 nu s-au irigat mai mult de 300.000 de hectare, majoritatea în lunca Dunării, iar jumătate din ce se irigă în Moldova dar de fapt se irigă în Insula Mare a Brăilei.

Potenţialul : celor 1,5 milioane de hectare irigabile în regim economic, li se pot adauga alte 700.000 ha potențial irigabile cu costuri reduse în Moldova, care este una dintre regiunile României cele mai afectate de valurile de

secetă: ”Canalul Siret Bărăgan început de Ceaușescu, din care sunt făcuți doar vreo 7 kilometri, dacă s-ar finaliza, ar crea posibilitatea de irigare pentru vreo 700.000 ha. Cel mai valoros atuu al canalului Siret-Bărăgan e

că la el n-ai înălțimi de pompare, fiind gravitațional.”

O alternativă ar reprezenta-o irigațiile prin puț forat, soluţie propusă în 2009 în Comisia de Agricultură din

Camera Deputaților şi faţă de care specialiştii de la Apele Române, întrebați dacă să se irige pe foraje, nu au fost de acord, motivând că se atentează la rezervele de apă potabilă.

Din punct de vedere al tehnicii de irigare, la irigațiile prin puț forat pierderile de apă sunt zero: nu ai pierderi pe

traseu, pentru că apa pompată din pământ ajunge direct în echipamentul de distribuție la plantă, n-ai canal, n-ai jgheab, n-ai pierderi de apă pe traseu.

Studiile realizate în colaborare cu inginerii britanicii ai companiei Binnie & Partners au la bază calcule

economice solide şi cu toate acestea, selectarea viabilității economice a irigațiilor pe un singur criteriu, înălțimea

de pompare a apei, respectiv consumul și cheltuielile cu energia electrică, nu poate constitui un criteriu

unic de admitere sau de excludere de la irigația anumitor sisteme sau perimetre.

Din păcate, în țara noastră zonele cele mai afectate de secetă, Dobrogea, spre exemplu, sau partea sud estică a

Moldovei, sunt și cele la care apa se pompează la cele mai mari înălțimi și unde consumul de energie

electrică, după datele ISPIF-ului, depășește 2100 kW/ha. Excluderea de la irigații a acestor zone care

însumează peste 400.000 ha, înseamnă eliminarea lor de la practicarea agriculturii. România nu își poate permite

să excludă din balanța resursei funciare o asemenea suprafață, nu din cauza pierderii producției, care ar putea fi

recuperată în alte zone, cât datorită populației de peste 1 milion de suflete care își câștigă existența din

agricultură și pentru care economia românească nu va oferi încă mult timp o altă alternativă.

Activităţile de îmbunătăţiri funciare - exploatarea, întreţinerea, reparaţiile, proiectarea şi

construcţia sistemelor şi amenajărilor de irigaţii sau desecare şi drenaj, lucrărilor de apărare împotriva inundaţiilor sau combatere a eroziunii solului, precum şi reabilitarea şi consolidarea acestora.

Amenajarea de îmbunătăţiri funciare - o reţea de sisteme de irigaţii, sisteme de desecare şi

drenaj şi lucrări de apărare împotriva inundaţiilor sau de combatere a eroziunii solului, care deserveşte o suprafaţă de teren definită şi care include terenul, clădirile, echipamentul, drumurile de acces şi infrastructura aferente, necesare pentru a exploata, întreţine şi repara amenajarea şi sistemele componente.

Amenajările de îmbunătăţiri funciare sunt lucrări hidrotehnice compelxe şi

agropedoameliorative ce se realizează cu scopul prevenirii şi înlăturării acţiunii factorilor de risc-

secetă, exces de apă, eroziunea solului şi inundaţii, precum şi poluare-pe terenurile cu orice destinaţie,

indiferent de proprietar. Aceste lucrări contribuie la valorificarea capacităţii de producţie a terenurilor

şi a plantelor, precum şi la introducerea în circuitul economic a terenurilor neproductive.

Amenajările de îmbunătăţiri funciare cuprind următoarele categorii de lucrări:

201 NECONFIDENŢIAL

a) îndiguiri şi regularizări ale cursurilor de apă prin care se asigură, în principal, protecţia terenurilor şi a oricăror categorii de construcţii împotriva inundaţiilor, surse locale de apă şi emisari pentru scurgerea apelor;

b) irigaţii şi orezării prin care se asigură aprovizionarea controlată a solului şi a plantelor cu cantităţile de apă necesare dezvoltării culturilor şi creşterii producţiei agricole. Aceste amenajări cuprind lucrări de captare, pompare, transport, distribuţie şi evacuare a apei şi, după caz, lucrări de nivelare a terenului;

c) desecare şi drenaj, care au drept scop prevenirea şi înlăturarea excesului de umiditate de la suprafaţa terenului şi din sol, în vederea asigurării condiţiilor favorabile de utilizare a terenurilor. Aceste amenajări cuprind lucrări de colectare, de transport şi de evacuare în emisar a apei în exces;

d) combatere a eroziunii solului şi de ameliorare a terenurilor afectate de alunecări, prin care se previn, se diminuează sau se opresc procesele de degradare a terenurilor. Aceste amenajări cuprind lucrări pentru protecţia solului, regularizarea scurgerii apei pe versanţi, stingerea formaţiunilor torenţiale, stabilizarea nisipurilor mişcătoare;

e) pedoameliorative pe terenurile sărăturate, acide şi pe nisipuri, pe terenurile poluate, inclusiv cu reziduuri petroliere, cu halde de la exploatările miniere, pe alte terenuri neproductive, cuprinzând şi lucrările de nivelare-modelare, de scarificare, de afânare adâncă, rigole şi şanţuri de scurgere a apei, arăturile în benzi cu coame, udările de spălare a sărurilor, aplicarea de amendamente, precum şi îngrăşăminte, în scopul valorificării pentru agricultură şi, după caz, pentru silvicultură;

f) perdele forestiere de protecţie a terenurilor agricole şi plantaţii pentru combaterea eroziunii solului;

g) zone de protecţie ale lucrărilor prevăzute la lit. a) - g).

Amenajările de îmbunătăţiri funciare preiau din surse autorizate necesarul de apă pentru irigarea culturilor agricole şi silvice şi alimentarea cu apă a unor localităţi, amenajări piscicole, incinte agricole şi industriale şi asigură protecţia localităţilor şi a oricăror categorii de construcţii împotriva efectelor alunecărilor de teren şi a inundaţiilor, precum şi protecţia lacurilor de acumulare împotriva colmatării. Amenajare de irigaţii - o reţea la scară mare de structuri, pompe, canale şi conducte care poate fi folosită pentru a preleva apa din resursele autorizate de apă şi a distribui apa pentru irigaţii unuia sau mai multor sisteme de irigaţii şi care cuprinde terenul, clădirile, echipamentul, drumurile de acces şi infrastructura aferente, necesare pentru a exploata, întreţine şi repara amenajarea. Volumul brut de apă - volumul de apă prelevat din sursă sau volumul de apă preluat dintr-un canal de transport, aducţiune şi distribuţie care cuprinde volumul net de apă ce urmează a fi livrat la diferitele puncte de livrare, volumul de apă care se pierde prin infiltraţie şi evaporaţie pe parcursul transportului şi distribuţiei apei către diferitele puncte de livrare şi volumul de umplere a reţelei de canale. Volumul net de apă - volumul de apă care se livrează la punctele de livrare a apei pentru irigaţii şi care se preia şi se pompează prin aceste puncte. Servicii de îmbunătăţiri funciare - livrarea apei pentru irigaţii, evacuarea apei în exces de pe terenuri,

protecţia terenului şi a oricăror categorii de construcţii faţă de inundaţii şi alunecări de teren, protecţia

lacurilor de acumulare împotriva colmatării, ameliorarea terenurilor acide, sărăturate şi nisipoase,

precum şi protecţia solurilor împotriva eroziunii şi poluării.

Amenajările de îmbunătăţiri funciare aflate în administrarea Agenţiei Naţionale de Îmbunătăţiri Funciare se compun din:

202 NECONFIDENŢIAL

- Lucrările din amenajările de irigaţii ce cuprind prize, staţii de pompare de bază inclusiv cele reversibile, staţii de repompare, canale şi conducte de aducţiune, transport şi distribuţie a apei de irigaţii până la staţiile de pompare de punere sub presiune inclusiv construcţiile hidrotehnice şi instalaţiile aferente, staţiile de pompare de punere sub presiune, reţele interioare de irigaţii formate din conducte, construcţiile hidrotehnice şi instalaţiile aferente, lucrări de alimentare şi evacuare a apei din orezării;

- Lucrările din amenajările de desecare cu evacuare prin pompare şi/sau gravitaţională care cuprind canale colectoare, principale, secundare, canale de desecare de ordin inferior (terţiare) cu staţiile de pompare si construcţiile hidrotehnice aferente şi reţeaua de drenaj subteran compusă din drenuri absorbante şi colectoare;

- Lucrări din amenajările pentru combaterea eroziunii solului, ce cuprind lucrări de combatere a eroziunii de adâncime prin baraje, traverse, praguri, consolidări de mal, ziduri de sprijin, plantaţii antierozionale a eroziunii de suprafaţă prin terase, benzi şi fâşii înierbate, valuri de pamânt şi lucrări de evacuare a apei prin captări izvoare, drenaj închis canale (de coastă, marginale), debuşee şi construcţiile hidrotehnice (căderi, podeţe) aferente

- Clădiri de producţie şi administrative.

Amenajări pentru irigaţii în România345

Suprafaţa amenajată, total: din care: - prin aspersiune - prin brazde - prin inundare

2.991.943 ha 2.665.594 ha 276.624 ha 49.725 ha

Sursa de apă asigurată pentru amenajările de irigaţii: - Dunărea (85%) - râuri interioare şi lacuri de acumulare (15%)

2.543.150 ha 448.793 ha

Număr de amenajări complexe de irigaţii administrate de ANIF

296

Filiale judeţene ANIF care au amenajări de irigaţii 35

345 Sursa datelor: ANIF (www.anif.ro/patrimoniu/amenajari-irigatii.htm).

203 NECONFIDENŢIAL

Constructii principale în amenajari de irigaţii: - canale de aducţiune şi distribuţie - reţele de conducte îngropate - staţii de pompare plutitoare şi fixe, dc: * staţii de bază plutitoare * staţii de bază fixe * staţii de repompare * staţii de punere sub presiune - construcţii hidrotehnice * stăvilare * vane hidraulice automate * podeţe * căderi * deversoare laterale

10.630 km 26.700 km 2.710 buc 53 buc 171 buc 349 buc 2.137 buc 4.856 buc 480 buc 4.801 buc 2.781 buc 466 buc

Puterea instalată a staţiilor de pompare 4.134 MW

Pe scurt, sistemul de irigaţii aflat în patrimonial ANIf cuprinde:10630 km de canale de irigaţii, 26700 km de conducte îngripate, 2710 staţii de pompare şi 870 construcţii de exploatare.

Amenajările pentru desecare-drenaj cuprind 56600 k m canale de desecare, 32414 km de poduri şi podeţe, 736 staţii de pompare, 508 construcţii de exploatare; pentru drenaje există 40660 km de drenuri colectoare şi absorbante.

Pentru combaterea eroziunii solului, ANIF dispune de 13220 km canale, 6861 km debuşee, 55664 căderi şi baraje , 29835 podeţe, 7183 km amenajări ravene, 28050 km drumuri de exploatare şi 103 construcţii de exploatare.

204 NECONFIDENŢIAL

Anexa 3. GRUPUL-ŢINTĂ

HIDROELECTRICA: este cel mai mare producător de energie din România şi cel mai mare

furnizor de servicii de sistem din România (circa 80% din totalul serviciilor), asigurând prin aceasta

stabilitatea Sistemului Energetic Naţional.

Înfiinţată în anul 2000, Hidroelectrica are o producţie în an mediu hidrologic

de peste 17 TWh generată în şapte sucursale: Bistriţa, Cluj, Curtea de Argeş,

Haţeg, Porţile de Fier, Râmnicu-Vâlcea şi Sebeş.

În acelaşi timp, media volumului serviciilor de sistem din ultimii 10 ani

este de circa 70% din totalul serviciului de reglaj secundar, circa 84% din

serviciul de rezervă terţiară rapidă şi 100% din serviciul de asigurare a energiei reactive debitate sau

absorbite din reţea în banda secundară de reglaj a tensiunii, din necesarul Sistemului Energetic

Naţional (SEN).

Energia de proiect corespunzătoare unui an hidrologic mediu este de 17,42 TWh. Societatatea are în patrimoniu 104 baraje, dintre care 89 baraje mari (H >10m şi volum acumulare>1 milion m3); din aceste 89 baraje mari: - 8 au H >100m, cel mai înalt fiind barajul Gura Apelor cu H= 168 m; - 6 au volumul de acumulare > 100 milioane m3, cea mai mare acumulare fiind la Porţile de Fier I, V= 2.100 milioane m3. Hidroelectrica deţine centrale cu o putere totală instalată de 6.442,511 MW346 repartizată în:

249 grupuri cu Pi > 10MW instalate în 107 centrale;

46 grupuri cu 4MW< Pi = 10MW instalate în 23 centrale;

175 grupuri cu Pi ≤ 4MW instalate în 83 centrale;

5 staţii de pompare cu Pi totală de 91,5MW.

Figura A.3.1. Schema unei hidrocentrale prevăzute cu o turbină Kaplan.

Hidroagregatele sunt echipate cu: a) turbine tip Kaplan; puterea maximă instalată pe grup este de 194,4MW, la cele 6 grupuri din CHE

Porţile de Fier I; b) turbine tip Francis; puterea maximă instalată pe grup este de 167,5MW, la cele 2 grupuri din CHE

Râul Mare; c) turbine tip Pelton; puterea maximă instalată pe grup este de 170MW, la cele 3 grupuri din CHE

Lotru-Ciunget;

346 Date la 30.4.2015.

205 NECONFIDENŢIAL

d) turbine tip Bulb si Bulb reversibile; puterea maximă instalată pe grup este de 31,4MW, la cele 8 grupuri din CHE Porţile de Fier II, 27,5 MW la cele două grupuri din CHE Gogoşu (bulb clasic) şi 13,25 MW la cele 20 grupuri reversibile ale amenajării Oltului Inferior.

Activităţile principale legate direct de producerea de energie sunt: - activitatea de EXPLOATARE a echipamentelor hidroenergetice şi construcţiilor hidrotehnice, - activitatea de MENTENANŢĂ a echipamentelor şi construcţiilor, - alte activităţi conexe, dintre care menţionăm ecluzarea navelor pe fluviul Dunărea prin cele două

ecluze ale Sistemului Hidroenergetic şi de Navigaţie de la Porţile de Fier. Funcţionarea hidrocentralelor prin pompaj

confidential

206 NECONFIDENŢIAL

Graficul nr. A.3.1. Producţia de energie electrică a Hidroelectrica

Sursa: Hidroelectrica (www.hidroelectrica.ro/).

Producţia realizată depinde de volumul de apă uzinată şi de anotimp (râuri îngheţate iarna sau secete puternice vara). Graficul nr. A.3.2. Producţia de energie realizată de Hidroelectrica şi producţia totală naţională de energie electrică (GWh)

Surse: INS, Hidroelectrica (www.hidroelectrica.ro).

Aşa cum se observă în Graficul nr. A.3.1. şi în Graficul nr. A.3.2, capacităţile de producţie ale Hidroelectrica asigură în jur de 25% din producţia de energie electrică a ţării.

207 NECONFIDENŢIAL

Graficul nr. A.3.3. Ponderea producţiei Hidroelectrica în producţia naţională de energie electrică (%)

Surse: INS, Hidroelectrica (www.hidroelectrica.ro).

Capacităţile de producţie energie electrică deţinute de Hidroelectrica sunt:

centrale hidroelectrice (CHE) cu puteri instalate peste 10MW, amplasate pe firul apei (67de centrale) sau pe acumulări cu baraj (63centrale) şi

microhidrocentrale (mHC, 84 de capacităţi ) cu puteri instalate sub 10 MW, amplasate de obicei pe firul apei.

NUCLEARELECTRICA

S.N. Nuclearelectrica S.A. este singura unitate de producţie din România care foloseşte

tehnologie nucleară şi a acoperit în 2015 aproximativ 18 % din producţia de energie a ţării. Deţine

două grupuri electrogene cu o putere instalată de 1.413 MW, acestea reprezentând 5,72% din

capacitatea de producţie energie electrică a României.

În cazul Nuclearelectrica SA, plata contribuţiilor pentru resursele de apă s-a făcut în perioada

1999-2001 în baza unui contract încheiat cu Compania Naţională „Apele Române” S.A.

Centrala nuclearo-electrică Cernavodă utilizează apa pentru răcire după care o procesează prin

instalaţii complexe de filtrare, astfel că parametrii calitativi ai apei evacuate în emisar sunt de multe ori

superiori celor de la intrare (se îndepărtează suspensiile mecanice, corpurile plutitoare sau antrenate în

curgere). De asemenea, Centrala nuclearo-electrică asigură menţinerea profilului batimetric al canalului

de aspiraţie prin activităţile periodice de monitorizare şi dragare. Raportat la cheltuielile totale de

exploatare, costul cu apa uzinată ajunge să reprezinte 6,68% fiind comparabil cu cel al combustibilului

nuclear care reprezintă 7%.347

347 Departamentul pentru Energie, Măsuri pentru creşterea competitivităţii şi profitabilităţii în sectorul energetic (24.11.2014).

208 NECONFIDENŢIAL

În cazul modificării cuantumului nivelului contribuţiei specifice de gospodărire a apelor, în

forma propusă de Nuclearelectrica SA, respectiv prin reinstaurarea principiului potrivit căruia

reactualizarea ar trebui să se facă cu cu rata inflaţiei, respectiv diminuarea cuantumului până la nivelul

valorilor actualizate în funcţie de indicele de infalţie, faţă de valorile de referinţă corespun zătoare

menţionate în HG328/2010, se estimează că această societate va plăti cu titlu de contribuţie specifică

de gospodărire a apelor o sumă de peste 28 milioane lei/an. În această situaţie, Nuclearelectrica SA

estimează că va obţine suplimentar un profit brut de cca 42 milioane lei din care va plăti la bugetul de

stat suma de 6,7 milioane lei sub formna impozitului pe profit, iar după repartizarea dividendelor,

diferenţa de 78 milioane lei va rămâne la dispoziţia acestei societăţi pentru finanţarea investiţiilor.

În cazul Nuclerelectrica SA, corectarea nivelului contribuţiilor cu apa uzinată prin

reactualizarea cu rata inflaţiei, respectiv diminuarea acestora până la nivelul valorilor actualizate în

funcţie de indicele de inflaţie, faţă de valorile de referinţă corespunzătoare menţionate în HG

328/2010, are o justificare economică şi respectă principiul suportabilităţii atât de către producători,

cât şi de către destinatarii finali ai energiei produse de centrala nucleară. Menţinerea nivelului actual al

contribuţiei pentru apa uzinată influenţează negativ atât profitabilitatea Nuclearelectrica SA cât şi

preţul suportat de consumatorul final pentru energie electrcă consumată.

CENTRALELE TERMOELECTRICE

Din datele publicate de Transelectrica, rezultă că la 1 octombrie 2016 produceau energie electrică

utilizând această tehnologie următoarele:

- 12 capacităţi de producţie cu o putere instalată de 6015 MW, folosind ca şi combustibil

cărbunele; acestea aparţin unui număr de 7 companii.

- 13 capacităţi de producţie cu o putere instalată de 4445,6 MW, folosind ca şi combustibil

hidrocarburile, acestea fiind în proprietatea a 8 companii.

În cursul anului 2015 capacităţile termo au produs 42% din energia electrică la nivel naţional deţinând

48,78% din total putere instalată la nivel naţional.

Complexul Energetic Hunedoara deţine, alături de minele Lonea, Livezeni, Lupeni şi Vulcan şi

centrala termo-electrică Mintia (pe Mureş), cu o putere instalată de 1.075 MW şi centrala electro-

termică Paroşeni (pe Jiu), cu o putere instalată de 150 MW. Producţia acestora acoperă 2% din

producţia naţională de energie electrică.

CTE Mintia livrează în SEN printr-o staţie de interconexiune de 110kV, 220kV şi de 400kV şi se alimentează cu apă industrială din râul Mureş, a cărui albie a fost regularizată prin realizarea unui şenal excavat în lungime de 640 m; pe acest şenal s-a construit un baraj deversor pentru menţinerea nivelului constant de apă de 5 m.

Priza de apă este dimensionată să capteze un debit de 60 m.c./s (Mureşul are la Nădlac un debit mediu multianual de 184 m.c./s), care corespunde necesităţilor de apă pentru 8 grupuri turbogeneratoare de 210 MW. Sistemul de răcire al centralei este în circuit mixt, debitul de apă al râului Mureş asigurând parţial necesarul pentru răcirea grupurilor.

Pe gura de evacuare a apei calde din central, funcţionează o microhidrocentrală pentru recuperarea parţială a energiei din circuitul apei; există două turnuri de răcire cu tiraj natural cu o capacitate de răcire de 14000mc/h fiecare.

209 NECONFIDENŢIAL

Complexul Energetic Oltenia are în structura sa şi în exploatare 4 centrale termo-electrice:

Işalniţa (2x315 MW), Rovinari (4x 330 MW), Turceni (6x330MW) şi Craiova (2x150MW); datorită

puterii electrice totale instalate (primele 3, amplasate pe Jiu, au peste 3.900 MW sunt cele mai mari

utilizatoare de apă de răcire pentru producerea energiei electrice şi termice).

În 2010, creşterea tarifelor pentru apa consumată din Jiu a condus la negocieri cu ANAR pentru

controlul debitelor de apă de răcire prelevată, fiind luate în calcul debitul râului în amonte de

termocentrală, gradul de recirculare a apei. Diferenţele dintre costurile cu apa plătite de fiecare

termocentrală în parte sunt rezultatul schemelor de funcţionare ( în funcţie de cine este proprietarul

barajului şi al canalelor de aducţiune, de cheltuielile de întreţinere a acestora, de amplasarea barajelor,

est). Astfel, în timp ce termocentrala Craiova II foloseşte un circuit închis de răcire prelevând apă doar

pentru completare, respectiv pentru înlocuirea apei evaporate şi consumate, termocentralele din

Îşalniţa, Rovinari şi Turceni folosesc un circuit de răcire mixt, cu reciurcularea şi răcirea unei cote din

apă, prin turnurile de răcire, o parte din apă fiind apoi evacuată înapoi în Jiu.

În 2013, CE Oltenia SA a plătit pentru toate cele 4 termocentrale contribuţii cu apa uzinată în

sumă de 14,78 milioane lei; în opinia CE Oltenia merită atenţia următoarele probleme:

tarifele stabilite unilateral de ANAR şi majorate periodic nu sunt diferenţiate pe servicii de

asigurare a categoriilor de apă consumată efectiv în procesul tehnologic sau utilizată ca apă de

răcire în instalaţiile centralelor electrice; astfel, în conformitate cu reglementările actuale,

termocentralele plătesc la acelaşi tarif serviciul de asigurare a apei prelevate, utilizată ca apă de

răcire ca şi cum aceasta ar fi integral consumată, această impunere la plată fiind incorectă întrucât

termocentralele sunt utilizatoare şi nu consumatoare de apă, aprox. 95% din apa brută captată fiind

apă de răcire şi integral returnată în emisar, restul de 5% fiind apă consumată efectiv în procesul

tehnologic.

termocentralele au fost proiectate să funcţioneze în regim de recirculare numai pentru perioadele

în care sursa de apă nu poate asigura întregul debit de apă de răcire necesar, pentru asigurarea apei

necesare procesului tehnologic; în vederea reducerii debitului prelevat, s-a impus trecerea de la

funcţionarea în circuit deschis la o funcţionare cu un grad de recirculare maxim posibil

(recircularea apei prin urnurile de răcire) pentru a se reduce cheltuielile; recircularea apei prin

turnurile de răcire este o situaţie de excepţie şi nu o regulă, întrucât prezintă dezavantaje majore

(înrăutăţirea indicatorilor de performanţă, creşterea consumului specific de combustibil al grupului

termoenergetic şi a consumului propriu tehnologic de energie electrică prin utilizarea pompelor de

recirculare, respectiv creşterea costurilor de producţie);

între termocentralele Complexului Energetic Oltenia S.A. şi alţi consumatori de apă rece

diferenţele sunt foarte mari şi nu se justifică, acestea returnând apa în condiţii de calitate ce nu

justifică tarifele impuse de ANAR, singura diferenţă care intervine pentru apa folosită în

condensatoarele termocentralelor este încălzirea ei, efect pe care termocentralele îl plătesc în

conformitate cu prevederile legale.

termocentralele CE Oltenia fiind amplasate în cascadă, aceeaşi apă de răcire este plătită de 4 ori,

pentru fiecare uzinare la fiecare termocentrală; în aceste condiţii, implementarea Directivei

60/2000/CE trebuie coroborată cu menţinerea unui nivel al contribuţiilor specifice care să asigure

atât rentabilitate producătorilor de energie electrică cât şi menţinerea uni preţ suportabil al energiei

electrice la consumatorul final.

210 NECONFIDENŢIAL

4. conform Legii apelor nr. 107/1996, art. 17 lit. a), utilizatorii au obligaţia „să adopte tehnologii de

producţie cu cerinţe de apă reduse şi cât mai puţin poluante, să economisească apa prin recirculare sau folosire

repetată”; din acest punct de vedere, termocentralele aparţinând CEO Oltenia au o funcţionare cu

un grad de recirculare maxim posibil (prin turnurile de răcire); în modul de plată, ANAR nu ţine

seama de că apa este reutilizată în Turceni, Işalniţa şi Craiova II, după ce a fost utilizată la Rovinari;

5. deşi există mijloace de măsurare a debitelor şi volumelor de apă prelevate şi evacuate, nu se face

diferenţa între cantităţile măsurate pentru a se plăti doar apa consumată; tarifele sunt stabilite

unilateral de către ANAR, fiind majorate periodic şi nu sunt diferenţiate pe servicii de asigurare a

categoriilor de apă: consumată efectiv în procesul tehnologic şi cea utilizată ca apă de răcire în

instalaţiile centralelor electrice;

6. preţul plătit de CEO Oltenia pentru apa de răcire este de 24 de ori mai mare faţă de cel plătit de

Hidroelectrica, generând creştere costurilor cu apa şi a preţului de cost/MWh;cheltuielile cu apa

înregistrate de CEOltenia în anul 2014 au ajuns la suma de 22,4 milioane lei;

Cu toate că rolul apei în termocentrale este asemănător cu cel al apei uzinate în hidrocentrale, cu diferenţa că în centralele

hidro apa antrenează direct paletele turbinelor pentru producerea energiei electrice, în cazul termocentralelor apa este

folosită în principal pentru răcirea instalaţiilor, numai o mică parte fiind utilizată pentru producerea aburului- aspecte

binecunoscute atât de specialiştii energeticieni cât şi de specialiştii în gospodărirea apelor.

Prevederile legale referitoare la cuantumul contribuţiilor specifice de gospodărire a resurselor de apă nu ţin seama de faptul

că apa brută din sursele de suprafaţă este identic utilizată în termocentrale, hidrocentrale şi centrala nuclearo-electrică, şi

creează o discriminare între aceşti producători de energie electrică în ceea ce priveşte aceste costuri.

7. CEO solicită ca acest preţ să fie perceput doar pentru apa consumată, restul apei utilizate pentru

răcire care se recirculă să fie plătit la acelaşi preţ pe care îl plăteşte Hidroelectrica, drept pentru

care:

-în vederea diminuării consecinţelor negative ale prevedrilor O.U.G. nr. 107/2002 privind sistemul de

plată a apei prelevate, C.E. Oltenia S.A. propune, în cazul termocentralelor de pe râurile interioare,

următoarele:

revenirea la sistemul de plată al apei efectiv consumate în procesul tehnologic (aşa cum era

prevăzut în O.U.G. nr. 63/1998 privind energia termică);

reluarea aplicării tarifelor diferenţiate, corespunzătoare regimurilor diferite de asigurare a apei în

scopul producerii energiei electrice şi termice: un tarif mai mic pentru apa prelevată pentru răcire,

asemenea hidrocentralelor (funcţionarea în regimul deschis) şi un tarif mai mare pentru apa

efectiv consumată în procesul tehnologic, care nu se mai returnează la sursă (funcţionarea în

circuit mixt, până la închis);

pe perioada de iarnă calculul gradientului de temperatură să se facă luând în considerare diferenţa

dintre temperatura măsurată în punctul de evacuare şi temperatura de 10C;

reglementarea unor tarife pentru reuzinare care să ţină cont de faptul că apa a fost plătită la

termocentrala din amonte.

Istoric: după anul 1990, termocentralele au plătit volumul asigurat de apă brută, apropximativ egal cu volumul de apă consumat, la un preţ mare, în timp ce volumul de apă consumat peste volumul asigurat (apa uzinată pentru răcire) la un preţ foarte mic, iar începând cu anul 1998 s-a stabilit ca termocentralele să plătească numai apa consumată, ca diferenţă între volumul captat şi cel evacuat. Prin O.U.G. nr. 73/2005 s-a majorat cuantumul contribuţiilor specifice de gospodărire a resurselor de apă pentru producătorii de energie electrică în hidrocentrale, centrale nucleare şi termocentrale, s-a diferenţiat atât tariful pentru centralele nuclero-electrice faţă de hidrocentrale, cât şi tariful în cazul termocentralelor, o valoare mai mare în cazul

211 NECONFIDENŢIAL

volumului de apă prelevată în regim de recirculare maxim tehnic realizabil şi o valoare mai mică în situaţia volumului de apă în regim de circuit deschis, suplimentar faţă de regimul antrerior sau în situaţii de avarie. Prin Legea nr. 400/2005 s-a majorat cuantumul contribuţiei cu apa uzinată doar pentru hidrocentrale, iar în cazul termocentralelor s-au eliminat diferenţierile făcute anterior,introducându-se o contribuţie unică pentru utilizarea resurselor de apă. Începând cu anul 2008, prin mai multe acte normative succesive a fost reactualizat cuantumul contribuţiilor specifice de gospodărire a resurselor de apă prin majorarea acestuia cu indicele de inflaţie stabilit de INS. În anul 2010, prin H.G. nr. 1202/2010 s-a aprobat modificarea cuantumului contribuţiilor specifice de gospodărire a resurselor de apă fără să existe vreun criteriu de calcul opozabil, în condiţiile în care actualizările precedente au avut la bază indicele de inflaţie stabilit şi comunicat de către INS.

MICROHIDROCENTRALE EXPLOATATE ÎN REGIM PRIVAT

La momentul analizei existau 118 companii ce deţineau 317 capacităţi de producţie energie

electrică hidro de capacitate mică (sub 10MW) - microhidrocentrale. Acestea totalizau o putere

instalată de 341,629 MW, ceea ce reprezintă aproximativ 5,07% din capacitatea instalată pe hidro.

Producţia realizată în anul 2015 de aceste centrale mici aflate în proprietate privată a fost de

aprox.493.610,5 MWh, ceea ce reprezintă aproximativ 3% din producţia de energie realizată pe hidro.

Din totalul de 317 microhidrocentrale, 121 provin de la Hidroelectrica, care a renunţat la

exploatarea acestora şi le-a închis sau le-a înstrăinat. Restul de aproximativ 200 de microhidrocentrale

aflate în exploatare sunt capacităţi nou-construite. Microhidrocentralele care provin de la

Hidroelectrica aparţin unui număr de 16 companii şi au o putere instalată de 75,263 MW.

Observaţii generale Majoritatea microhidrocentralelor construite în România după 1980 (unele privatizate, altele în patrimoniul Hidroelectrica) au ca principale particularităţi:

coeficienţi de instalare mari (putere instalată de 2-3 ori mai mare decât puterea care s-ar putea obţine în funcţionarea continuă la debitul mediu multianual) şi care au ca efect o producţie discontinuă de energie în ore de funcţionare puţine în cea mai mare parte a anului;

lipsa acumulărilor de capacitate mare care să permită controlul debitului uzinat;

Se propune modificarea Legii nr. 220/2008 în sensul stabilirii pragului de optare între piaţa concurenţială şi cea reglementată la 1 MW/grup sau 3MW pe centrală (limite care ar reflecta mai bine caracteristicile tehnice ale capacităţilor a căror producţie este de tip necontrolabil);

Legislaţia specifică nu mai prevede noţiunea de „producţie prioritară necontrolabilă”; obligativitatea de a plăti penalizări pentru dezechilibrele orare (diferenţele între energia previzionată şi cea efectiv livrată) pentru producţia cu caracter necontrolabil conduce la creşterea imprevizibilă a costurilor şi, în multe cazuri, pune sub semnul întrebării viabilitatea producţiei de energie în microhidrocentrale. Energia produsă în mHC are un pronunţat caracter discontinuu şi necontrolabil (mai ales pentru cele înfiinţate după 1980). La amenajările mHC ce nu dispun de capacităţi de acumulare care să permită controlul activ al debitului uzinat, practic, nu există posibilitatea tehnică de prognozare zilnică/orară a debitelor afluente; ca atare, energia produsă este dependentă de mărimea şi variabilitatea debitului natural afluent, caracteristici ce nu pot fi controlate de către producător. Prin urmare, dezechilibrele pot fi de acelaşi ordin de mărime cu energia produsă, situaţie în care se află majoritatea mHC-urilor din România cu excepţia celor alimentate din lacuri de acumulare ce permit modularea debitelor.

Obligativitatea plăţii dezechilibrelor pentru centralele cu producţie de energie cu caracter necontrolabil transformă comercializarea acestui tip de energie într-o activitate de tip speculativ în care

212 NECONFIDENŢIAL

veniturile reflectă mai degrabă şansa de a ghici o prognoză fără fundament tehnic decât efortul de a produce energie; această abordare duce la risipa de resurse (se va prognoza şi se va tranzacţiona o cantitate minimă în sensul minimizării riscului abaterii de la previziune, o mare parte din resursa de apă nu va mai fi utilizată) şi la restrângerea sau încetarea activităţii.

Tabelul nr. A.3.1. Microhidrocentrale deţinute de firme private,

puterea instalată şi poziţionarea lor pe râuri

Nr. crt.

Nr.centr în

prod

dc. de la Hidroe lectrica PI

(Mw) Direcţia de apă Cursul de apă

Nr. Cen trale pe râu

1 SC ENERGY HOLDING SRL 6 6 0

2 SC LUXTEN LIGHTINHG COMPANY SA 8 8 10.369 BUZAU IALOMITA Negras

3 SC ELSID SA 28 2 51.478 BUZAU IALOMITA Prahova 14

Teleajen 7

Doftana 3

Ialomiţa 4

4 SC ESPE ENERGIE SRL 7 6 15.678 ABAST Săpânţa

5 SC NEPTUN SA 1 0 0.071

6 SC UZINSIDER GENERAL CONTRACTOR SA 7

0 12.497 ABA MURES Ac. Zetea

7 SC SOBIS SOLUTIONS SRL 1 0 0.236 ABA OLT pr. Arpasel

8 SC APA SERV VALEA JIULUI SA 3 0 4.434 ABA JIU

9 SC HIDRAL INVEST SRL 5 0 1.053 ABA OLT pr. Ghimbasel

10 AF ATOMEI GHEORGHE 1 0 0.014 A.B.A. Siret Ozana

11 SC BALKAN HYDROENERGY SRL 7 0 5.036 ABA Banat Sebeş

12 SC HIDRO JEPI SA 1 0 1.213 BUZAU IALOMITA necadastrate

13 SC COMPANIA DE APĂ SOMEŞ SA 1 0 1.6 ABAST AC.Tarniţa

14 SC VIENNA ENERGY FORŢA NATURALA SRL 34

33 19.497 A.B.A. Siret Dorna 1

Negrişoara 1

Moldova 3

Sihăstrie 1

Vorova 1

Izvorul Alb 1

A.B.A.Arges-Vedea ILFOV 6

BUZAU IALOMITA Ialomiţa 10

ABA MURES SACADAT 2

ISTICEUL MARE 1

FENES 2

ABA OLT pr. Olteţ 2

ABA JIU pr.Galbenu 3

15 ROMENERGO HIDRO S.R.L. 1 0 0.336 A.B.A.Arges-Vedea Dâmboviţa

16 SC FORUM DEVELOPMENT SRL 1 0 2.000 ABA OLT Bâlea

17 SC ALTO ENERGY SRL 1 0 0.520 ABA MURES FENES

18 SC ELECTROMAGNETICA SA 10 9 5.467 A.B.A. Siret Brodina 4

213 NECONFIDENŢIAL

Suceava 4

Putnişoara 1

Sadau 1

19 SC TERAMET FAUR C SRL 1 0 0.037 ABA MURES Clocota

20 SC ROTT HAUS CONSTRUCT SRL 2 0 2.533 ABAST Budac

21 SC MICROHIDRO BALINT SRL 1 0 0.900 ABA Banat Bega

22 SC ROMELECTRO SRL 3 3 1.450 ABA OLT pr. Manaileasa

23 SC ELCATA MHC SRL 4 0 6.688 ABA Banat Cerna 1

24 SC COMPLEXUL ENERGETIC OLTENIA SA 1

0 9.900 ABA JIU Jiu

25 SC COMPANIA LOCALĂ DE TERMOFICARE COLTERM SA 1

0 0.800 ABA Banat Bega

26 SC H2O ENERGY SA 1 0 0.956 ABA OLT Varghis

27 SC APAVIL SA 1 0 0.710 ABA OLT Lotru

28 SC TMK HYDROENERGY POWER SRL REŞIŢA 4

0 21.984 ABA Banat Barzava

29 SC HIDRO CLEAR SRL 2 0 3.163 ABA OLT Porumbacu 1

ABA JIU Taia 1

30 SC HIDROCONSTRUCŢIA SA 5 5 1.447 ABA MURES ILIES 2

ABA MURES IOD 3

31 SC TERMOFOREST SRL 2 0 0.526 ABA Banat Valea Mare

32 APELE ROMANE-SC EXPLOATARE SISTEM ZONAL PRAHOVA SA 2

MHC MIHOVENI

0.504 Scheia, SV

MHC STANCA 0.8

Expl. Compl. Stanca Costesti Prut

33 SC INSTITUTUL DE STUDII ŞI PROIECTĂRI HIDROENERGETICE-ISPH 17

15 11.470 ABA OLT Bistriţa

34 SC HIDROPROD SA 2 0 2.560 ABAST V.NEAGRA

35 SC ROTT ENERGY SA 1 0 1.675 ABA MURES R.MIC CUGIR

36 SC TURIST ŞUIOR SRL 2 0 0.174 ABAST AC.MOGOSA

37 SC ELNET SRL 2 0 2.051 ABA OLT pr. Repedea

38 SC AQUA ECOENERG SRL 1 0 0.107 ABA MURES Sibisel

39 SC ELEREX SRL 1 0 0.1 ABAST ANIES

40 SC UZINA MECANICĂ SADU SA *** 1 0 1.2 ABA JIU pr.Sadu

41 SC BENY ALEX SRL 1

MHC Călineşti

Oaş* 0.7 ABAST TUR

*2013-2009-SC BENY ALEX SRL;2008-2003-SC HIDROELECTRICA SA

42 ICPE ELECTROCOND TECHNOLOGIES SA 1

0 1.898 A.B.A.Arges-Vedea

43 SC ALESIS SRL 2 0 2.86 ABAST ANIES 1

ABA CRISURI RAU BISTRA 1

44 SC HIDROELECTRICA DEL UCEA SRL 1 0 1.817 ABA OLT pr. Ucea

45 SC ROTT HAUS CONSULTING SRL 2 0

3.96 ABA MURES RAU MARE CUGIR

ABA MURES BOSOROG-CUGIR

46 SC ENERGIS ROTT SRL 1 0 2.31

47 SC AQUA ENERGIA SA 2 0 1.201 ABA OLT Madaras

48 SC GLOBAL ALTERNATIVE

CONSULTING SRL 2 0 0.823 ABA CRISURI

RAU CRIS NEGRU

49 SC IMOB EXPERT CONSULTING SRL 10 0 13.506 A.B.A.Arges-Vedea PR.BUDA 4

214 NECONFIDENŢIAL

0 A.B.A.Arges-Vedea PR.OTIC 1

0 A.B.A.Arges-Vedea PR. CAPRA 5

50 SC INTEX PRIM GREEN ENERGY SRL 1 0 1.56 A.B.A.Arges-Vedea Bratia

51 SC CONCAZMAR PROD COM SRL 1 0 0.503 ABAST SASAR

52 SC APASCO SA 2 0 0.339 BUZAU IALOMITA teleajen 1

BUZAU IALOMITA pe conducta 1

53 SC ORIGINAL POP MODEL SRL 2 0 1.586 ABAST VALEA REA

54 SC EOLIAN PLUS SA 2 0 2.654 ABAST BAICU

55 SC GV ENERGY SRL 2 0 1.845 ABA CRISURI RAU CRIS NEGRU

56 SC COMPANIA REGIONALĂ DE APĂ BACĂU SA 1

0 0.388

57 SC HIDRO PRIBOASA II MHC SRL 1 0 1.73 ABA OLT pr. Priboioasa

58 SC ELECTROCARBON SA 4 0 13.783 BUZAU IALOMITA Prahova 1

BUZAU IALOMITA Doftana 3

59 SC BETA ENERGIE REGENERABILĂ SRL 1 0 0.959 ABA CRISURI Valea Stanciului

60 SC SEB ENERGY SRL 2 0 2.3 ABA CRISURI PARAU SEBESEL

61 SC TRANSENERGO MICROHIDRO SRL 6 6 5.95 ABA OLT pr. Topolog

62 SC HIVATALOS SRL 0 7.484 A.B.A. Siret Uz

63 SC HIDROELECTRICA DEL VALEA LUI VLAD SRL 1

0 1.162 ABA OLT

pr. Valea lui Vlad

64 SC MOBIL DEN STEEL SRL 2 0 1.824 A.B.A.Arges-Vedea pr. CAPRA

65 SC HIDRO CLEAR FĂGĂRAŞ SRL 2 0 5.4 ABA OLT rau Vistisoara 1

rau Sâmbăta 1

66 SC AQUA BLUE ENERGY POWER SRL 1 0 1.265 A.B.A.Arges-Vedea PR.CUCA

67 SC HYDROTECH ELECTRIC SRL 1 0

0.995 ABAST SUCIU-MINGHET

68 SC ATS ENERGY SRL 1 0 1.6 ABAST RACATAU

69 SC ELECTRO RAZPAM SRL 1 0 2.8 ABAST CAVNIC

70 SC BISTRA HIDRO SRL 1 0

0.9 ABA MURES BISTRA - ARIES

71 SC HYDRO BORCA SRL 1 0

1.283 A.B.A. Siret Borca

72 SC HIDROART SRL 1 0 2.529 ABA CRISURI VALE DRAGAN

73 SC SILVANIA INTERNAŢIONAL PROD SRL 1

CHEMP COBĂŞEL

0.553 ABAST COBASEL

74 SC MHC CĂLINEŞTI RÂU SRL 2 0 1.46 ABA OLT pr. Calinesti

75 SC IDRORADEA SRL 4 4 4.739 ABA CRISURI RAU CRIS REPEDE 2

ABA CRISURI CANAL CET 2

76 SC MINERAL OIL SRL 3 3 2.744 ABAST BISTRITA 1

*2015-2014- SC MINERAL OIL SRL/ 2013-2007-SC HIDROELECTRICA SA

ABAST BUDAC 2

77 SC THREE PHARM SRL 9 9 3.52 ABAST SOMES RECE 4

2013-2007 SC HIDROELECTIRCA SA SOMES MIC 2

ABA MURES Huza+Salasele 1

A.B.A. Siret Jidan 2

1 CHEMP Bolovanis Bolovanis 1

78 SC ALPHA PROIECT TEHNOLOGY SA 1 0 0.999 ABA Banat Bautar

79 SC ZAGRA HIDRO SA 2 0 0.733 ABAST TIBLES

215 NECONFIDENŢIAL

80 SC MHPP ENERGY CĂLINEŞTI SRL 1 1

0.700 ABAST Ac.Calinesti -

Oas

81 SC HALMAGEL ENERGY SRL 1 0 0.363 ABA CRISURI VALE HALMAGEL

82 SC SMART BIZ MANAGEMENT SRL 1 0 0.074 ABA CRISURI IZVOR BORZ

83 SC ENTECH ENGINEERING SRL 1 0 0.771 ABAST BAITA

84 SC TRANSEASTERN VISTEA HIDROELECTRICA SPV IV SRL 6

6 2.018 A.B.A. Siret Suha Mica 2

Suha Mare 4

85 SC ALPHA CONSTRUCT SISTEM SA 1 0 2.469 ABA Banat Sacherstita

86 SC HYDRO POWER ENERGY SRL 1 0 1.201 ABA MURES FANCEL

87 SC CDI CLEAN ENERGY SRL 1 0 3.200 ABA OLT Cibin

88 A.M.P. HIDRO ENERGY SRL 1 0 0.413 A.B.A.Arges-Vedea DAMBOVITA

89 SC RENEWABLES INVEST SRL 1 0 0.990 ABA MURES Barusor

90 SC HYDROVEST ENERGY SRL 1 0 0.810 ABA CRISURI RAU DEDES

91 SC HYDROSILVANIA SEL 1 0 1.656 ABAST BAILOR

92 SC BUDUŞEL HIDRO SRL 1 0 0.891 ABAST BUDUSEL

93 SC VIROMET SA 1 0 0.395 ABA OLT Balea, Ucea

94 SC SAFOMA ENERGY SRL 1 0 0.998 ABAST FIRIZA

95 SC HYDRO POWER ENERGY ŢIBĂU SRL 1 0 0.250 A.B.A. Siret Bucinis

96 SC HIDROENERGIE MONTAN SRL 1 0 0.050

97 SC NIRAJ ENERGY SRL 1 0 1.646 ABA MURES Nirajul Mare

98 SC HYDROVEST CARPATICA SRL 1 0

0.692 ABA MURES

VALEA CEPELOR-ARIES

99 SC MHC WATER POWER 4 0 14.184

100 SC HYDROENERGY CAPITAL SRL 1 0 ABA CRISURI CRIS PIETROS

101 Comuna Corbu 1 0 A.B.A. Siret Corbu

102 UNISTIL SRL 1 0 A.B.A. Siret Neagra

103 HIDROENERGIE RO WATER SRL 1 0 A.B.A. Siret Barnar

104 ROMENERGO S.A. BUCURESTI 5 5 1.896 A.B.A. Siret Suha Mare 4

A.B.A. Siret Suha Mica 1

105 EVIVA HIDRO SRL Lehliu Gara 1 0 A.B.A. Siret Casin

106 SC BLUE ENERGY POWER SRL 1 0

A.B.A.Arges-Vedea R.ZARNA SI AFL.

107 SC POWER ENERGY SOLUTIONS SRL 5 0 A.B.A.Arges-Vedea DAMBOVITA

108 SC APASCO

2 0 A.B.A.Arges-Vedea R. DAMBOVITA 1

A.B.A.Arges-Vedea R. IALOMITA 1

109 SC ROMIVA GECO TAR SRL 1 A.B.A.Arges-Vedea R. ARGES

110 BETONMIX 2 0 ABA MURES SECUS

0 ABA MURES NIRAJUL MIC

111 DENI TOURS 1 0 ABA MURES SALARD

112 HR ENERGY 1 0 ABA MURES TOPLITA

113 ELTUR 4 0 ABA MURES SOVATA 1

ABA MURES TARNAVA MICA 1

ABA MURES CRACA MARE 1

ABA MURES SEBES 1

114 SMALL HYDRO PRODUCTION 1 0 ABA MURES

115 CRITOS DISTRIBUTION 1 0 ABA MURES TOPLITA

216 NECONFIDENŢIAL

116 CURTEA DE FIER 1 0 ABA MURES SALARD

117 JACON-LEX 1 0 ABA MURES MURES

118 TERMOELECTRICA PLOIESTI S.E. 3 0 BUZAU IALOMITA Prahova 1

BUZAU IALOMITA Teleajen 1

BUZAU IALOMITA Doftana 1

118 TOTAL mHC 324 121 343.56

Problemele semnalate de proprietarii de microhidrocentrale atât în presă, cât şi în întâlniri

directe sau prin documentele transmise Consiliului Concurenţei se referă în general la:

- necorelarea unor prevederi legislative cuprinse în diverse acte normative ce privesc acest tip de investiţie;

- nerecunoaşterea de către unele instituţii ale statului a unor prevederi legale din acte normative nespecifice domeniului lor de activitate, aflate în vigoare, unele fiind chiar la nivel de lege organică;

- emiterea de acte normative ce se doreşte a fi aplicate retroactiv sau a căror aplicare este impusă fără îndeplinirea condiţiilor de punere în practică;

- absenţa de clarificări atât în privinţa procedurilor de avizare şi autorizare a acestui tip de investiţie (mHC) cât şi a stabilirii precise a rolului şi responsabilităţilor instituţionale, apare tot mai des situaţia în care aplicarea este diferită de la un judeţ la altul. În concret, firmele private ce produc energie electrică cu microhidrocentrale ridică

următoarele probleme :

1. preţul apei brute: aşa cum a fost majorat prin HG 1202/2010, de la 0,26 lei/1.000 m.c. la

1,1 lei/1.000 m.c., de 4,28 de ori faţă de valoarea iniţială; nu ţine cont de niciunul dintre factorii tehnici

ce influenţează funcţionarea unei centrale, cum ar fi :

- diferenţa de cădere (înălţimea căderii de apă);

- diferenţa de putere;

- diferenţa de producţie de energie;

- capacitatea reală a oricărei societăţi comerciale de a susţine un astfel de preţ.

- calitatea apei din emisar- ANAR nu depoluează râurile de deşeuri menajere ce blochează

grătarele; de multe ori acest fapt afectează producţia de energie electrică şi scade productivitatea

iar sarcina eliberării cursului de apă de plutitori cade în sarcina proprietarului centralei iar

costurile sunt suportate tot de acesta;

- o mare parte din ţările din UE nu percep taxe pentru apa turbinată; în cazul celor care au taxe,

acestea sunt mult mai mici decât cele percepute la noi; alte ţări au o schemă gândită în funcţie de

parametrii tehnici ai amenajării precum căderea sau debitul sau puterea instalată.

- obligativitatea de a fi plătită întreaga cascadă de microhidrocentrale şi nu numai la captare

( fiind aceeaşi apă uzinată trecută prin mai multe centrale);

Acest preţ aplicat uniform la toţi producătorii de energie hidro este împovărător ( mai ales pentru

capacităţile cu debit mare şi cădere mică) ajungând să pună în dificultate atât microhidrocentralele cât

şi hidrocentralele mari; pentru un debit de 3 mc/sec. o centrală cu cădere de 1 m plăteşte aceeaşi

valoare ca şi o centrală cu 100 m; în acest caz, centrala cu 1 m cădere nu este rentabilă.

2. contractul cu Administraţia Naţională Apele Române: nu este respectat de către furnizor conform celor convenite deoarece:

vi. contractele sunt total dezavantajoase, impuse în sistem „take it or leave it” - deşeuri menajere blochează deseori grătarele şi afectează producţia de energie electrică;

217 NECONFIDENŢIAL

- ANAR nu curăţă apele, legea a lăsat asta în seama Primăriilor; - se cere la începutul fecărui an un necesar de apă dar niciodată nu îl furnizează conform

graficului stabilit; - debitul de apă brută pus la dispoziţia clientului contractant este flluctuant şi din acest motiv

producătorul trebuie să suporte costuri de dezechilibre ale producţiei de energie semnificative;

- este afectată prezenţa pe piaţă a producătorului de energie deoarece acesta este obligat să respecte prognozele orare pt producţia de energie ( pentru fiecare oră din zi a fiecărei luni din an); ca efect al nerespectării prognozei, diferenţele pozitive se vând ieftin pe piaţa de dezechilibrare şi cele negative se cumpără scump de pe aceeaşi piaţă;

3. închirierea albiei minore a râurilor – este prevăzută în Ordinul MMP nr. 980/29 februarie 2011 pentru

aprobarea Instrucţiunilor tehnice privind reglementarea modului de constituire şi executare a garanţiei financiare pentru blocarea

amplasamentului de către viitoarele investiţii de tip microhidrocentrale ce prevede, la art. 2, obligaţia închirierii domeniului public al Statului administrat de ANAR. Această măsură implică:

- obligativitatea închirierii albiei minore contravine Legii 123/2012 a energiei electrice şi a gazelor naturale deoarece acesta, la art. 12, alin. (2) lit. (a) dispune că:”dreptul de uz pentru executarea lucrărilor necesare realizării, relocării, retehnologizării sau desfiinţării capacităţii energetice, obiect al autorizaţiei” iar la alin 4 se dispune: „exercitarea drepturilor de uz şi servitute asupra proprietăţilor statului

şi ale unităţilor administrativ-teritoriale afectate de capacităţi energetice se realizează cu titlu gratuit, pe toată durata existenţei acestora”.

În cazul în care conducta de aducţiune se îngroapă sau dacă subtraversează râul, se percepe chirie pe toată suprafaţa ţevii şi a betonului în care este încastrată, dacă este cazul. Această chirie s-a aplicat inclusiv microhidrocentralelor ce se aflau deja în funcţiune la data intrării în vigoare a Ordinului nr. 980/2011, iar cuantumul chiriei a fost practic impus proprietarilor de la acel moment.

- chiria se percepe atât pe suprafaţa de captare care se află în albia minoră cât şi pentru orice fel de lucrări ce se efectuează în albia minoră, ori la art.12(2a) se indică fără echivoc că aceste lucrări se fac cu titlu gratuit, indiferent de proprietarul terenului( statul sau proprietate privată).

- chiria se percepe în toate situaţiile în baza unui contract încheiat pentru 10 ani, iar eliberarea avizului de gospodărire a apei este condiţionată de închirierea albiei minore; este posibil ca, după 10 ani dacă ANAR refuză prelungirea contractului sau impune un preţ şi mai mare şi să conducă la închiderea afacerii sau la posibile abuzuri;

- obligativitatea închirierii s-a aplicat inclusiv microhidrocentralelor care se aflau deja în funcţiune la data intrării în vigoare a Ordinului 980/2011;

În cazul Romenergo Hidro S.R.L., suprafaţa de captare pe care plăteşte chirie a fost cumpărată de la un terţ, persoană fizică. La momentul eliberării autorizaţiei de gospodărire a apei, ANAR a somat cedarea cu titlu gratuit a acestei suprafeţe –albie minoră, după care, la un an diferenţă au notificat compania să se prezinte pentru negociere chirie pe albie minoră pe aceeaşi suprafaţă, pornind de la suma de 21 lei/m.p..

- firmele care au achiziţionat microhidrocentrale de la Hidroelectrica nu sunt obligate să închirieze albia minoră,

- obligativitatea închirierii contravine Legii nr. 50/1991, deoarece în baza unui contract de închiriere nu se poate emite autorizaţie de construire pentru construcţii definitive ori o microhidrocentrală este o construcţie definitivă din toate punctele de vedere.

Alte aspecte legate de închirierea albiei minore şi care afectează activitatea microhidrocentralelor

sunt :

c) este nevoie să închiriezi terenul din două părţi: de la proprietar şi de la Apele Române pentru construcţiile din albia minoră; din lipsa cadastrării proprietăţilor atât la silvic cât şi la Apele

218 NECONFIDENŢIAL

Române rezultă teoretic 2 proprietari ai aceluiaşi teren; Apele Române nu au realizate delimitările albiilor minore, nu au intabulări şi în consecinţă nu există cadastru şi nici cărţi funciare;

d) legislaţia este neclară şi nedefinitivată, spre exemplu nu este clar la ce se referă folosirea a 70% din potenţialul hidro al râului - (procentul se aplică la debitul minim înregistrat, la debitul mediu înregistrat sau din tot ceea ce curge pe râu?); durabilitatea unor astfel de proiecte de investiţii în mHC nu este susţinută de pragul minim de 70% din potenţialul hidroenergetic al unui curs de apă ce trebuie valorificat; sunt situaţii când este preferabil să se exploateze un procent mai mic din potenţialul hidroenergetic al unui curs de apă pentru a respecta anumiţi indicatori de mediu/dezvoltare durabilă a zonei respective.

4. preţul minim al chiriei impus de ANAR: valoarea chiriei se stabileşte prin licitaţie publică sau negociere directă cu reprezentanţii ANAR şi porneşte de la o valoare minimă lunară de 21 lei /mp (echivalentul a 4,7 euro) pentru captare şi 10 lei lunar/mp (echivalentul a 2,25 euro) pentru lucrări348. Referitor la acest aspect, proprietarii de microhidrocentrale consideră că:

10. preţul ar trebui stabilit în baza unui calcul fundamentat pe recuperarea costurilor care să fie

explicat transparent (conform notei de subsol). Această valoare de 5 euro/mp reprezintă

echivalentul preţului de cumpărare a unui teren extravilan, posibil chiar cu valoare economică

(livadă, pădure); nu este clar ce costuri justifică ANAR încât percepe în fiecare lună preţul de

cumpărare a unui teren asemănător sau de cîteva ori mai mare decât al unui teren agricol;

11. pentru stabilirea acestui preţ nu există un calcul la bază pentru recuperarea costului; ANAR a

stabilit un preţ mare pentru un produs pentru care nu există costuri de producţie, nu există

obligativitatea îngrijirii lui-aceasta revine tot plătitorului, nu există costuri de intabulare- acestea

revin tot plătitorului taxei.

12. Pentru o microhidrocentrală cu debit mare (captare de apă mai generoasă), pentru 234 mp,

cheltuiala cu chiria ajunge şi la valoarea de 1200 eur/lună (1500 euro cu TVA), cost ce a fost

impus ulterior punerii în funcţiune.

5. reînnoirea autorizaţiei de gospodărire a apei din 3 în 3 ani: acest document este eliberat de

ANAR şi are o valabilitate de 3 ani, urmând de fiecare dată aceeaşi procedură ca la momentul iniţial:

depunere cerere, depunere documentaţie tehnică, achitare taxă pentru eliberarea avizului de

gospodărire a apelor, soluţionare în 30 de zile. Excepţie de la repetarea procedurii fac situaţiile în care

există o licitaţie pentru închirierea albiei minore.

Toate aceste repetări de procedură se fac în condiţiile în care licenţa de funcţionare este eliberată

pentru un termen de 25 de ani, avizul de mediu pentru 20 de ani iar reprezentanţii ANAR vin în

inspecţie periodic pentru a verifica conformitatea situaţiei din teren cu cea din autorizaţie.

Proprietarii de microhidrocentrale menţionează că este greu de obţinut avizul de Gospodărire a

Apelor datorită cerinţelor din Ord.980/2011 cât şi a celor din caietele de sarcini pentru elaborarea

documentaţiilor tehnice în vederea închirierii terenurilor necesare dezvoltării investiţiilor; este necesară

semnarea unui contract de închiriere şi plata chiriei lunare fără a avea garanţia că se va putea obţine

Avizul de gospodărire a apelor;

Legat de aceeaşi temă, mai sunt subliniate următoarele:

348 „Stabilirea cuantumului chiriei minime de la care va fi pornită licitaţia, privind gradul de folosinţă a bunului imobil se realizează în baza unui calcul fundamentat pe recuperarea costurilor, întocmit de către Direcţia de ape şi aprobat ulterior de conducerea Administraţiei Naţionale „Apele Române”- art. 4 alin. (2) din Ordinul nr. 1.222 din 8 octombrie 2008 privind aprobarea Instrucţiunilor pentru organizarea şi desfăşurarea licitaţiilor publice pentru atribuirea contractelor de închiriere a unor bunuri imobile, proprietate publică a Statului, aflate în administrarea ANAR, a Contractului-cadru de închiriere a bunurilor imobile aflate în administrarea ANAR, precum şi a Listei cuprinzând bunurile imobile propuse spre închiriere şi durata închirierii.

219 NECONFIDENŢIAL

- obţinerea avizului de amplasament cât şi a avizului tehnic de racordare de la operatorii de distribuţie din zonă prin impunerea unor costuri foarte mari necesare dezvoltării reţelelor proprii;

- condiţionarea obţinerii unui aviz de obţinerea altui document considerat necesar, duce la întârzieri foarte mari în finalizarea documentaţiei pentru obţinerea autorizaţiilor de construcţii;

- condiţionări ale autorităţilor locale de emitere a unui aviz prin efectuarea unor lucrări necesare localităţii ce nu au legătură cu investiţia.

6. garanţiile: prin Ordinul MMP nr.980/2011 art,2, „solicitantul este obligat să închirieze domeniul public al statului administrat de ANAR” iar art.4 se prevede că „emiterea avizului de gospodărire a apelor pentru lucrări de tip microhidrocentrale se va realiza doar după depunerea garanţiei financiare pentru blocarea amplasamentului”, a cărei valoare este de:

50.000 euro MW instalat, pentru centrale cu putere instalată < 1 MWh

45.000 euro/MW instalat, pentru centrale cu putere instalată între 1MW şi 5MW;

37.500euro/MW instalat, pentru centrale cu puterea instalată între 5MW şi 10 MW. Din informaţiile puse la dispoziţie de Asociaţia Română pentru Microhidroenergie rezultă că această

garanţie reprezintă 1,5-2% din valoarea investiţiei în cazul centralelor cu putere instalată între 1 şi 10MW.

În cazul centralelor cu putere instalată sub 1 MW impactul în costuri este mai puternic: pentru o centrală cu putere instalată de 100 KW valoarea garanţiei depăşeşte 20% din valoarea investiţiei iar pentru puteri mai mici de 20 KW valoarea acestei garanţii depăşeşte chiar valoarea investiţiei, ceea ce poate bloca investiţiile în microhidrocentrale cu puteri sub 0,1MW.

Pe de altă parte, acest prag valoric foarte ridicat pentru garanţia financiară de blocare a amplasamentului ( 50.000 euro/MW instalat) elimină din start proiectele de putere mică, sub 0,2-0,3 MW iar condiţiile prea restrictive prin care se poate pierde această garanţie exclud din start administraţiile publice locale şi micii investitori de la derularea unor asemenea proiecte de investiţii.

Eliberarea garanţiei se face, conform dispoziţiilor doar în cazul în care se pune în funcţiune obiectivul; nu este specificat ce se întâmplă dacă din motive independente de beneficar nu se reuşeşte obţinerea unui aviz şi automat toată afacerea este blocată. 7. procedura de licitaţie: nu este clar prezentată procedura de licitaţie publică pentru obţinerea dreptului de utilizare a unui amplasament pentru instalare MHC-uri; ar trebui să fie publice informaţiile despre locaţiile /amplasamentele blocate prin avize de gospodărire a apelor deja emise pentru instalarea de MHC-uri; 8. impozitul pe construcţii speciale este aplicat din ianuarie 2014 şi reprezintă, pentru acest segment

o sumă de aprox.40.000 euro; are un impact semnificativ în producţia de energie deoarece capacităţile

energetice au construcţii speciale în proprţie de 60% din totalul investiţiei; construcţiile speciale nu au

fost impozitate până acum tocmai pentru a menţine la un nivel rezonabil preţul energiei; introducerea

acestui impozit afectează derularea afacerilor din domeniu iar nuivelul ridicat al acestuia îl face greu de

suportat.

Toate cele menţionate mai sus pun operatorii în situaţia de a închide afacerile de profil deoarece sunt

prea mulţi factori de impact ce se schimbă aleator, şi care nu au fost nici măcar anticipaţi la momentul

începerii afacerii şi a investiţiilor aferente.

„Toate aspectele enumerate mai sus pun producătorii de energie hidro, în mod forţat, fără a putea interveni, într-o situaţie

de net dezavantaj faţă de producătorii de energie eoliană sau fotovoltaică, deoarece nu există încă autorităţi naţionale pentru

taxarea vântului sau a soarelui aşa cum există pentru apă”349.

349 Memoriul Asociaţiei Române pentru Microhidroenergie.

220 NECONFIDENŢIAL

Asociaţia Română pentru Microhidroenergie a propus:

7. anularea art. 2 din Ordinul 980/7.3.2011 al Ministerului Mediului şi Pădurilor prin care se impune

obligativitatea închirierii albiei minore;

8. tratament egal în folosirea resurselor naturale între industriile energiei regenerabile, respectiv

eoliană, fotovoltaică şi hidro;

9. datorită preţului extrem de mare al apei, în cazul mhC-urilor cu cădere mică, se propune ca soluţie achitarea unei taxe anuale reprezentând 2% din venituri către Apele Române, această taxă poate să includă şi suprafeţele ocupate în albiile minore;

10. determinarea ANAR să elibereze aviz de gospodărire a apelor cu termene mai lungi de valabilitate,

întocmai cum procedează celelalte instituţii lae statului; microhidrocentrala nu este din niciun

punct de vedere o construcţie temporară.

11. renunţarea la impozitul pe construcţii speciale sau cel puţin revizuirea cuantumului acestuia;

12. prin prisma legii transparenţei informaţiilor publice, ANAR ar trebui să afişeze la sediile DGA date

privind

- cursurile de apă aflate, conform legii, în administrarea sa;

- microhidrocentralele existente, în funcţiune sau scoase din funcţiune, situaţia abonamentului de

exploatare/valabil/expirat)

- autorizaţiile de exploatare acordate, valabilitatea lor;

- avizele de utilizare acordate sau în curs de analiză, termene la fiecare;

- zona concretă afectată de pe fiecare curs de apă;

- puterea instalată solicitată/aprobată/realizată

- beneficiarul documentelor

- să devină informaţii publice, la dispoziţia solicitanţilor: datele privind debitele şi căderile

(potenţialul hidroenergetic) cunoscute, situaţia cadastrală a acestora.

UTILIZATORII DE APĂ PENTRU IRIGAŢII

1. Agenţia Naţională pentru Îmbunătăţiri Funciare (A.N.I.F.)

A.N.I.F. este o instituţie public cu personalitate juridică, finanţată din venituri proprii şi subvenţii acordate de la bugetul de stat, este în subordinea MADR şi a fost înfiinţată conform prevederilor OUG 82 din 29 septembrie 2011 privind unele măsuri de organizare activităţii de îmbunătăţiri funciare, prin reorganizarea Administraţiei Naţionale a Îmbunătăţirilor Funciare. Agenţia Naţională de Îmbunătăţiri Funciare exploatează, administrează, întreţine şi repară amenajările de îmbunătăţiri funciare din domeniul public sau privat al statului, declarate de utilitate publică (potrivit criteriilor stabilite prin Normele metodologice de aplicare a Legii îmbunătăţirilor funciare nr. 138/2004, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 1.872/2005, cu modificările ulterioare.

ANIF are în structura sa 16 filiale teritoriale şi 34 de unităţi de administrare350 şi un patrimoniu specific (amenajări de îmbunătăţiri funciare) pentru: - desecări: 56.600 km canale de desecare, 32.414 km poduri şi podeţe, 736 staţii de pompare, 508

construcţii de exploatare, - drenaje: 40.660 km drenuri colectoare şi absorbante, - combaterea eroziunii solului: 13.220 km canale, 6.861 km debuşee, 55.644 km căderi, baraje,

praguri, 29.835 podeţe, 7.183 km amenajări ravene,

350 Conform Ordinului M.A.D.R. nr. 1.161/R din 5.9.2016.

221 NECONFIDENŢIAL

- irigaţii: 10.630 km canale de irigaţii, 26.700 km conducte îngropate, 2.710 staţii de pompare, 870 construcţii de exploatare, care sunt amplasate conform figurii de mai jos:

Figura nr. A.3.2. Poziţionarea amenajărilor de îmbunătăţiri funciare pe teritoriul României

irigaţii Combaterea eroziunii solului CES Desecări-CES Irigaţii-CES

desecări Irigaţii-desecări Irigaţii-CES

2. Asociaţiile utilizatorilor de apă Beneficiarii activităţilor şi serviciilor de îmbunătăţiri funciare executate de către ANIF sunt fermierii ce deţin în exploatare terenuri agricole, organizaţiile şi asociaţiile de organizaţii ale acestora. Pentru activitatea de irigaţii, există amenajări pe o suprafaţă de 2.991.943 hectare, iar pentru 85% din acestea se utilizează apa din Dunăre.

Până în 2010

fermierii au dispus de:

- subvenţia la energie electrică, - subvenţii pentru achiziţionarea de echipamente

de irigat, - subvenţie pentru repararea, întreţinerea şi paza

staţiilor de punere sub presiune, acolo unde au fost înfiinţate organizaţiile.

Suprafaţa amenajată 2.991.943 ha

- prin aspersiune 2.665.594 ha

- prin brazde 276.624 ha

- prin inundare 49.725 ha

Sursa de apă asigurată pentru amenajare

irigaţii:

- Dunărea (85%) 2.543.150 ha

- râuri interioare şi lacuri de

acumulare (15%)

448.793 ha

- amenajări complexe administrate

de ANIF

296

-filiale judeţene ANIF cu amenajări

irigaţii

35

-puterea instalată a staţiilor de

pompare

4.134 MW

222 NECONFIDENŢIAL

După 2010, a apărut un proiect european pentru reabilitarea infrastructurii principale, a staţiilor de punere sub presiune, a pompelor, a ploturilor, a conductelor principale, impermeabilizarea canalelor; fondurile au fost la dispoziţia fermierilor care trebuiau să se înfiinţeze în U.A.I-uri (asociaţii ale utilizatorilor de apă pentru irigaţii).

Potrivit ANIF (Agenţia Naţională de Îmbunătăţiri Funciare), începând cu anul 2010, conform reglementărilor Uniunii Europene, fermierii sunt nevoiţi să suporte integral cheltuielile pentru lucrările de întreţinere, reparare şi exploatare a infrastructurii de irigaţii inclusiv livrarea apei de irigaţii. Ministerul Agriculturii alocă fonduri catre ANIF pentru „lucrări de investiţii noi a infrastructurii principale de aducţiune şi distribuţie (canale, staţii de pompare de baza, staţii de repompare)” şi pentru reabilitarea şi modernizarea infrastructurii de irigaţii existente.

Plata serviciilor contractate pentru furnizarea apei de irigaţii respectiv reparaţii la infrastructura şi livrarea apei se încheie în conformitate cu prevederile art. 18 din Ordinul Ministrului Agriculturii şi Dezvoltării Rurale nr. 120/2011.

Potrivit reglementărilor indicate mai sus, fermierii trebuie sa plătească un avans de 20% din sumă pentru reparaţii, înainte ca apa să fie livrată, iar diferenţa în tranşe lunare (contravaloarea prestaţiei efectuate în luna anterioară).

Potrivit legislaţiei în vigoare, agricultorii trebuie să achite întreaga sumă pentru plata serviciilor de livrare a apei pentru irigaţii (electricitate, apă, munca vie etc) înainte să beneficieze de serviciu. Mai exact, 30% la lansarea comenzii cu ordin de plată vizat la bancă, sau cec scadent la zi, iar restul de 70% la lansarea comenzii cu cec scadent la 25 de zile de la facturare, ca şi garanţie pentru prestaţia comandată”.

ADMINISTRAŢIA NAŢIONALĂ „APELE ROMÂNE”

A.N.A.R. este o instituţie publică cu

personalitate juridică ce are ca scop cunoaşterea,

protecţia, punerea în valoare şi utilizarea durabilă a

resurselor de apă, precum şi administrarea infrastructurii

Sistemului naţional de gospodărire a apelor.

Instituţia funcţionează pe bază de gestiune şi

autonomie economică, este în coordonarea Ministerului

Mediului Apelor şi Pădurilor şi administrează bunurile din domeniul public al statului precum şi

patrimoniul propriu.

Politica economică şi financiară în domeniul apei include două componente principale:

activităţile de gestionare a resurselor de apă.

serviciile de apă, respectiv serviciile de alimentare cu apă, canalizare şi epurare ape uzate;

Mecanismele economice şi financiare aferente sunt stabilite în baza legislaţiei proprii fiecărui sector,

în principal:

Legea apelor nr. 107/1996 completată cu Legea nr. 310/2004, Legea nr. 112/2006, O.U.G.

nr. 3/2010 şi Legea nr. 146/2010;

223 NECONFIDENŢIAL

Legea serviciilor de alimentare cu apă şi canalizare nr. 241/2006, completată de O.U.G. nr.

13/2008 şi aprobată prin Legea nr. 204/2012.

Serviciile de apă sunt asigurate la nivelul comunelor, oraşelor, municipiilor sau judeţelor de către

operatorii specifici:

serviciul de tratare şi clorinare a apei brute din resurse de suprafaţă în scopul potabilizării;

serviciul de tratare şi clorinare a apei prelevate din subteran în scopul potabilizării;

serviciul de distribuţie a apei potabile prin reţeaua centralizată de alimentare cu apă;

serviciul de colectare a apelor uzate evacuate de gospodăriile individuale şi unităţile industriale

în reţeaua centralizată de canalizare;

serviciul de epurare a apelor uzate.

Activităţile de gestionare a resurselor de apă sunt activităţi de interes public, realizate de

Administraţia Naţională „Apele Române” cu scopul de:

acces egal la resursele de apă pentru toţi utilizatorii de apă;

asigurare a cerinţelor de apă brută a tuturor utilizatorilor de apă;

cunoaştere a resurselor de apă din punct de vedere cantitativ şi calitativ, activităţi de hidrologie

operativă şi prognoze hidrologice;

protecţie a calităţii resurselor de apă, prin primirea în apele de suprafaţă a substanţelor

poluante din apele uzate evacuate în limita reglementărilor legale;

protejare împotriva inundaţiilor şi secetelor.

Cadrul legislativ, instituţional şi de reglementare în domeniul gestionării resurselor de apă este

asigurat prin:

Legea apelor nr. 107/1996, completată cu Legea 310/2004, Legea 112/2006, OUG nr.3/2010,

Legea 146/2010; potrivit acesteia, politica în domeniul gestionării resurselor de apă la nivel

naţional ( elaborarea strategiei şi a reglementărilor specifice gospodăririi apelor, iniţierea legislşativă

privind activitatea de gospodărire a apelor) este stabilită de autoritatea centrală din domeniul apelor

respectiv Ministerul Mediului şi schimbărilor Climatice la propunerea unităţii din coordonarea

specializată, respectiv Administraţia Naţională „Apele Române”.

O.U.G. nr. 107/2002, potrivit căreia Administraţia Naţională Apele Române administrează apele

din domeniul public al statului şi infrastructura Sistemului Naţional de Gospodărire a apelor;

conform prevederilor acesteia, completate cu prevederile Legii nr.400/2005, s-a instituit

competenţa Administraţiei Naţionale „Apele Române” ca singura instituţie în drept să aplice

sistemul de contribuţii, plăţi, bonificaţii, tarife şi penalităţi specifice gospodăririi apelor, tuturor

utilizatorilor de apă, indiferent de deţinătorul cu orice titlu al amenajării, precum şi din sursele

subterane, cu excepţia celor pentru care sunt reglementări specifice în vigoare, înttrucât apa este

monopol natural de ineters strategic.

Recuperarea costurilor pentru activităţile de gestionare a resurselor de apă se face prin mecanismul

economic specific în domeniul gestionării cantitative şi calitative a resurselor de apă ce include sistemul

de contribuţii pentru utilizarea resursei de apă dpdv cantitativ şi calitativ, plăţi, bonificaţii şi penalităţi,

ca parte a modului de finanţare pe principii economice a Administraţiei Naţionale Apele Române, în

scopul asigurării resursei de apă atât din punct de vedere cantitativ cât şi calitativ, conform

prevederilor art.4(5) din OUG 107/2002, aprobată cu modificări şi completări ulterioare prin

224 NECONFIDENŢIAL

Legea nr. 400/2005, şi în conformitate cu prevederile art. 81 alin. (1) din Legea apelor nr. 107/1996

(cu modificările şi completările ulterioare).

Prin aplicarea mecanismului economic specific de gospodărire a apelor, A.N. Apele Române

obţine venituri proprii folosite în:

A. administrarea Sistemul Naţional de Gospodărire a Apelor din România (SNGA) care este

format din:

- 78.905 km cursuri de apă;

- 270 lacuri de acumulare;

- 7.000 km diguri pentru apărarea localităţilor;

- 4.938 km regularizări de râuri;

- 1.140 km apărări de maluri;

- 157 canale de aducţiune cu o lungime totală

de 640 km;

- 49 prize de apă;

- 178 alte lucrări hidrotehnice.

B. asigurarea unui volum total de apă de 6,445 miliarde mc, acesta fiind în totalitate

satisfăcut, cu următoarea distribuţie:

- pt. populaţie:0,908 mld m3;

- pt. industrie: 4,724 mld m3;

- pt. agricultură:0,813mld m3.

C. monitorizarea cantitativă şi calitativă a apelor: monitorizarea cantitativă a resurselor de

apă se realizează prin exploatarea a:

- 933 staţii hidrometrice;

- 3558 foraje din reţeaua de studii;

- 302 folosinţe sistematice;

- 63 staţii evaporimetrice;

- 103 lacuri de acumulare;

- 392 izvoare la care se fac măsurători de debit.

-

D. apărarea împotriva inundaţiilor prin lucrările administrate, pentru:

- suprafaţa totală:2,12, mil ha;

- terenuri agricole:1,89 mil ha;

- nr.total de localităţi: 2050;

Administraţia Naţională Apele Române are în patrimoniu:

- 78905 km cursuri de apă cadastrate/ cca 30000 km cursuri de apă necadastrate se află în proprietatea autorităţilor locale, ale altor autorităţi ale statului (ANIF, ROMSILVA) şi chiar proprietate privată.

- 122 lacuri naturale;

- 324 baraje de acumulare permanentă;

- 129 acumulări nepermanente şi poldere;

- 11655 km diguri de protecţie;

- 21000 km lucrări de regularizare şi stabilizare a albiei.

-

225 NECONFIDENŢIAL

Anexa 4. Mecanismul legislativ al sistemului de tarifare a apei uzinate

Actele normative de pe palierul instituţional care conţin prevederi importante pentru

parcursul instituţional al Administraţiei Naţionale „Apele Române” şi îi definesc rolul şi

competenţele în spaţiul economic sunt:

I. H.G. nr. 196 din 22 martie 1991 privind înfiinţarea Regiei Autonome „Apele Române”

este actul normativ prin care se înfiinţează, la 1 aprilie1991, Regia Autonomă a apelor „Apele

Române-RA” ce are ca scop aplicarea strategiei naţionale în domeniul gospodăririi cantitative şi

calitative a apelor de suprafaţă şi subterane, iar ca obiect de activitate este specificat:

_ gestionarea resurselor de apă de suprafaţă şi subterane, administrarea şi exploatarea albiilor

minore, a debitelor solide, a lucrărilor de godpodărire a apelor, precum şi a bunurilor mobile

şi imobile necesare desfăşurării acestei activităţi;

_ activitatea de meteorologie, hidrologie şi hidrogeologie necesară vieţii social-economice a

României şi integrarea acestei activităţi în sistemul de convenţii şi relaţii internaţionale.

Instituţia nou creată îşi va acoperi cheltuielile din veniturile generate de aceste activităţi, obţinând

şi profit. De la bugetul de stat se finanţează activitatea de hidrometeorologie, cercetările

fundamentale în domeniu, urmărirea sistematică şi completă a stării şi evoluţiei vremii şi apelor,

realizarea schimbului internaţional de date şi integrarea în sistemul mondial de veghe

meteorologică.

Regia „Apele Române”-R.A. are calitatea de furnizor şi este singura în drept de a percepe preţul apei brute livrate utilizatorilor interni şi externi. Regia „Apele Române –R.A. este singura în drept de a încasa, în calitate de unic furnizor, preţul apei brute de suprafaţă şi subterane, livrate utilizatorilor interni şi externi.

În detaliu, activitatea acestei instituţii este centrată pe:

- gospodărirea cantitativă şi calitativă apelor şi protecţia acestora împotriva epuizării şi degradării; - realizarea produselor şi serviciilor de gospodărire a apelor prin valorificarea fructului acestora; - urmărirea sistematică şi completă a stării şi evoluţiei vremii şi apelor, realizarea schimbului internaţional de date şi integrarea în sistemul mondial de veghe meteorologică. - exploatarea lucrărilor de gospodărire a apelor , asigurarea desfăşurării unitare şi eficiente a acestei activităţi pe bazine hidrografice; - întreţinerea cursurilor de apă şi a lucrărilor de asigurarea a scurgerii apei, precum şi apărarea împotriva inundaţiilor. Ca atribuţii, reţinem că Regia „ Apele Române”:

_ încheie contracte pentru livrarea de apă brută sau tratată şi prestează servicii de gospodărire a apelor, primirea de substanţe uzate în ape, pomparea apei, tratarea apei, producerea de energie, exploatarea de materiale din albii şi altele;

_ asigură livrarea către beneficiarii de folosinţă a volumelor de apă necesară conform contractelor întocmite, stabileşte măsuri pentru satisfacerea optimă a tuturor beneficiarilor de apă cu cantităţile necesare.

Din punct de vedere patrimonial, Regia Autonomă a apelor - Apele Române –R.A are în proprietate 295,6 mii hectre de teren cu ape conform înregistrării în evidenţele de cadastru funciar la data de 1.1.1990 cu toate drepturile şi obligaţiile ce decurg din aceasta şi este proprietara bunurilor din patrimoniul său; de asemenea foloseşte şi răspunde de bunurile din patrimoniu şi de uzufructul acestora în vederea realizării scopului pentru care a fost constituită. Regia „Apele Române-R.A.” va practica, în raporturile cu terţi, preţuri ce se vor aproba de către Guvern, pe bază de analize economice.

226 NECONFIDENŢIAL

II. H.G. nr. 981 din din 29 decembrie 1998 privind înfiinţarea Companiei Naţionale „Apele Române S.A.” este documentul prin care se recunoaşte înfiinţarea Companiei Naţionale „Apele Române SA”, rezultată prin reorganizarea Regiei Autonome „Apele Române”.

În urma acestei reorganizări, din structura fostei Regii Autonome Apele Române” se înfiinţează şi Compania Naţională "Institutul Naţional de Meteorologie, Hidrologie şi Gospodărire a Apelor" - S.A., sub autoritatea Ministerului Apelor, Pădurilor şi Protecţiei Mediului. CN Apele Române SA va avea capital integral de stat, desfăşoară activităţi de interes public naţional şi funcţionează pe bază de gestiune economică şi autonomie financiară, având ca principal obiect de activitate aplicarea strategiei naţionale în domeniul gospodăririi şi valorificării apelor. Statul Român este acţionar unic şi îşi exercită drepturile şi obligaţiile prin Ministerul Apelor, Pădurilor şi Protecţiei Mediului.

Compania nou-creată, C.N. Apele Române S.A., efectuează un serviciu public în domeniul gospodăririi şi valorificării resurselor de apă şi are atribuţii în principal:

_ cunoaşterea, conservarea, valorificarea, dezvoltarea, punerea în valoare şi protecţia apelor de suprafaţă şi subterane,

_ exploatarea şi întreţinerea lucrărilor de godpodărire a apelor,

_ organizarea activităţilor de apărare împotriva inundaţiilor şi fenomenelor meteorologice periculoase,

Bunurile proprietatea publică a statului aflate în patrimoniul Regiei Autonome „Apele Române” (apele de suprafaţă şi potenţialul energetic valorificabil, apele subterane, barajele, lacurile de acumulare, prizele de apă, digurile, lucrările hidrotehnice......) se concesionează Companiei Naţionale „Apele Române” S.A. de către MAPPM şi nu se includ în capitalul social al acesteia. Deşi la art.3 al HG 981/1998 se precizează că statul are calitate de acţionar unic, la art.7 se prevede că statul este acţionar unic doar până la o viitoare privatizare a acestei companii naţionale; tema privatizării este reluată şi la art. 9 alin. (2), unde se precizează că până la finalizarea procesului de privatizare, reprezentanţii statului în adunarea generală a acţionarilor şi membrii consiliului de administraţie se numesc şi se revocă prin ordin al ministrului Apelor, Pădurilor şi Protecţie Mediului.

Acţiunile C.N. Apele Române S.A. sunt deţinute iniţial în totalitate de către stat, care îşi exercită drepturile şi obligaţiile în calitatea sa de Acţionar unic prin Ministerul Apelor, Pădurilor şi Protecţiei Mediului, până la finalizarea procesului de privatizare.

Cheltuielile pentru întreţinerea şi exploatarea bunurilor proprietate publică a statului se vor asigura din fondurile proprii ale CN „Apele Române SA”. Lucrările de gospodărire a apelor, de interes public, inclusiv forajele de adâncime, precum şi stocul de apărare împotriva inundaţiilor ...urmează a fi executate în continuare cu finanţare bugetară; în caz de calamităţi naturale şi dezastre sau alte evenimente deoisebite, cheltuielile pentru refacerea şi punerea în funcţiune a lucrărilor de gospodărire a apelor afectate se finanţează de la bugetul de stat.

Compania Naţională Apele Române SA poate participa cu capital la constituirea de societăţi comerciale cu obiect de activitate similar sau conex împreună cu persoane fizice/juridice române sau străine.

C.N. Apele Române S.A. propune, în condiţiile legii, preţul apei brute, fundamentat pe bazine hidrografice, la nivelul necesar întreţinerii şi exploatării în condiţii de siguranţă a SNGA, care va fi avizat de către Oficiul Concurenţei.

C.N. Apele Române S.A. este furnizorul unic de apă brută de suprafaţă şi subterană pentru toate categoriile de utilizatori şi singura în drept să încaseze preţul apei brute şi preţul pentru nisipuri şi pietrişuri din albiile

227 NECONFIDENŢIAL

minore, pe bază de contracte; Preţurile şi tarifele pentru produsele şi serviciile de gospodărire a apelor includ şi valoarea redevenţei pentru bunurile concesionate.

C.N. Apele Române SA este singurul prestator de servicii specifice de gospodărire a apelor şi singura în drept să încaseze tarife pentru aceste servicii.

În Statutul C.N. Apele Române S.A., care face parte din acelaşi act normativ, se menţionează că,

în calitate de concesionar al apelor şi lucrărilor hidrotehnice din domeniul public, C.N. Apele

Române S.A., prin Direcţiile apelor, are următoarele obiecte de activitate (66 de activităţi),

dintre care amintim:

6. controlul utilizatorilor de apă cu privire la modul de prelevare, utilizare, epurare şi evacuare,

precum şi al lucrărilor construite pe ape şi în legătură cu apele, din punct de vedere al

funcţionării şi siguranţei acestora şi al încadrării în prevederile actelor de reglementare şi ale

contractelor economice; controlul şi avizarea instalării debitmetrelor la utilizatorii de apă;

14. asigurarea funcţiei de operator comercial în domeniul gospodăririi apelor, ca unic

furnizor al apei brute şi al serviciilor specifice de gospodărire a apelor;

27. încheierea de contracte pentru livrarea de apă brută şi realizarea serviciilor specifice şi

comune de gospodărire a apelor, exploatarea de materiale din albii,etc, inclusiv cu parteneri

străini;

40. vânzarea, darea în locaţie şi închirierea de spaţii, terenuri şi bunuri ale CN „Apele Române-

SA”, unor persoane fizice sau juridice, în condiţiile legii.

66. fundamentarea costurilor de producţie la nivelul necesar menţinerii în funcţiune a

Sistemului naţional de gospodărire a apelor la parametrii nominali, cu includerea

redevenţei pentru bunurile concesionate;

Compania Naţională „Apele Române SA poate să emită obligaţiuni în condiţiile legii.

Cu toate că , prin definiţie, efectuează un serviciu public, Compania Naţională Apele Române SA, pune la dispoziţia beneficiarilor „PRODUSE DE GOSPODĂRIRE A APELOR” (menţionate în Anexa 4), sub formă de : - apă brută din râuri interioare, utilizabilă de către agenţi economici industriali, producători de energie electrică termo şi hidro, irigaţii, piscicultură, instituţii publice, unităţi de gospodărie comunală; - apă brută din Dunăre, utilizabilă pentru aceleaşi tip de consumatori ca mai sus; - apă din subteran pentru diferite categorii de agenţi economici; - nisipuri şi pietrişuri extrase din albiile minore.

În afară de aceastea, CN Apele Române SA execută atât SERVICII SPECIFICE de gospodărire a apelor realizate prin unităţile de gospodărire a apelor dintre care mai importante sunt:

1. primirea în apele de suprafaţă a substanţelor poluante conţinute în apele uzate evacuate de utilizatori,

2. primirea în soluri permeabile sau în depresiuni cu scurgerea asigurată natural a apelor uzate, epurate, evacuate de utilizatori,

3. injectarea în straturi de foarte mare adâncime a apelor uzate industriale, a apelor de mină sau de zăcământ;

4. primirea în apele litorale şi în marea teritorială , inclusiv în cele din zona de interes economic natural, a substanţelor poluante conţinute în apele uzate evacuate de utilizatori,

5. asigurarea apei în sursă;

228 NECONFIDENŢIAL

6. concentrarea prin barajele unităţilor de gospodărire a apelor a potenţialului hidroenergetic la hidrocentrale cu puteri instalate mai mici de 4MW, între 4 şi 8 MW şi peste 8 MW,

cât şi SERVICII COMUNE de gospodărire a apelor în scopul prelucrării şi utilizării acestora, cum ar fi:

1. Captarea, pomparea şi tratarea apei; 2. Distribuţia apei prin reţeaua publică, reţeaua de irigaţii sau pe platforme industriale,

epurarea apelor uzate 3. Transportul apei prin conducte şi canale; 4. Epurarea apelor uzate;

III. O.U.G. nr. 107/5 septembrie 2002 privind înfiinţarea Administraţiei Naţionale

„Apele Române”351 este actul normativ prin care se realizează a treia reorganizare a

instituţiei, ce pune în aplicare prevederile din Legea apelor.

Prin O.U.G. nr. 107/2002 se reorganizează Compania Naţională Apele Române SA şi se

transformă în Administraţia Naţională „Apele Române” cu statut de regie autonomă de interes

public naţional, ce funcţionează pe bază de gestiune economică şi autonomie financiară, sub

autoritatea Ministerului Apelor şi Protecţiei Mediului; totodată, este preluat patrimoniul public

aferent activităţii de hidrologie, hidrogeologie şi de gospodărire a apelor de la Compania

Naţională „Institutul Naţional de Meteorologie, Hidrologie şi Gospodărire a Apelor SA iar

acesta devine Institutul Naţional de Hidrologie şi Gospodărire a Apelor , în subordinea

Administraţiei Naţionale Apele Române.

Scopul înfiinţării acestei noi entităţi este de a administra infrastructura Sistemului naţional de

gospodărire a apelor şi de a asigura gospodărirea durabilă a resurselor de apă, care reprezintă

monopol natural de interes strategic; Bunurile administrate sunt de proprietate publică.

Administraţia Naţională” Apele Române” are ca principal obiect de activitate:

a) aplicarea strategiei şi politicii naţionale în domeniul gospodăririi cantitative şi calitative a

resurselor de apă, precum şi a programului naţional de implementare a prevederilor

legislaţiei armonizate cu directivele UE în domeniul gospodăririi durabile a resurselor de

apă;

b) administrarea şi exploatarea infrastructurii Sistemului naţional de gospodărire a apelor;

c) gestionarea şi valorificarea resurselor de apă de suprafaţă şi subterane cu potenţialele lor

naturale şi a fondului naţional de date demediu.

art. 3 alin. (3): Administraţia Naţională Apele Române este operator unic pentru serviciile

specifice în domeniul gospodăririi şi valorificării resurselor de apă de suprafaţă şi subterane

cu potenţialele lor naturale, în condiţiile legii;

Cheltuielile pentru funcţionarea Administraţiei Naţionale Apele Române se vor asigura din

venituri proprii, rezultate din aplicarea mecanismului economic specific în domeniul

gospodăririi cantitative şi calitative a apelor; la rândul lor, aceste venituri se asigură prin prestarea

serviciilor de gospodărire a apelor care sunt grupate în :

A. servicii de asigurare a apei brute pe categorii de surse şi utilizatori

B. serviciile specifice pentru ameliorarea cantitativă şi calitativă a poluanţilor din apele uzate

351 A fost publicată în Monitorul Oficial al României, Partea întâi, nr. 691 din 20 septembrie 2002, fiind aprobată cu modificări prin Legea nr. 404 din 7 octombrie 2003.

229 NECONFIDENŢIAL

C. servicii comune de gospodărire a apelor în scopul prelucrării şi utilizării acestora

Pentru aceste servicii se aplică tarife al căror nivel se ajustează periodic cu indicele

preţurilor de consum, conform OG36/2001 privind regimul preţurilor şi tarifelor reglementate

(apa brută face parte din produsele şi serviciile menţionate în listă).

Acţiunile operative de interes public de apărare împotriva inundaţiilor precum şi întreţinerea şi

repararea lucrărilor cu rol de apărare împotriva inundaţiilor se vor finanţa de la bugetul de stat,

bugetele locale şi surse proprii ale persoanelor fizice şi juridice.

Regulamentul de organizare şi funcţionare a Administraţiei Naţionale „Apele Române” (anexa 1 a OUG

107/2002) prevede că Administraţia Naţională „Apele Române” administrează :

_ apele din domeniul public al statului şi

_ infrastructura Sistemului naţional de gospodărire a apelor (SNGA), formată din lacuri

de acumulare, diguri de apărare împotriva inundaţiilor, canale, derivaţii interbazinale, prize de

apă şi alte lucrări specifice, precum şi infrastructura sistemelor naţionale de veghe

hidrologică, hidrogeologică şi de monitorizare a calităţii resurselor de apă aflate în

patrimoniul său, în scopul cunoaşterii şi al gestionării unitare pe ansamblul ţării a resurselor

de apă de suprafaţă şi subterane.

Patrimoniul A.N. „Apele Române” este compus din domeniul public al statului dat în

administrare, şi din patrimoniul propriu constituit prin preluarea patrimoniului CN „Apele

Române”-S.A. şi care va fi completat cu valoarea patrimoniului public aferent activităţilor de

hidrologie, hidrogeologie şi de gospodărire a apelor, preluat de la CN „Institutul Naţional de

Meteorologie, Hidrologie şi Gospodărire a Apelor”-S.A.

Principalele atribuţii ale A.N. „Apele Române” sunt:

- gospodărirea unitară a resurselor de apă de suprafaţă şi subterane şi protecţia acestora

împotriva epuizării şi degradării;

- administrarea, exploatarea, întreţinerea, repararea şi modernizarea Sistemului naţional de

gospodărire a apelor aflat în administrarea sa (SNGA);

- valorificarea complexă a apelor ca resursă economică, cu potenţialele şi uzufructul acestora,

realizarea serviciilor specifice şi comune de gospodărire a apelor şi executarea acestora pe bază de

contracte economice încheiate cu beneficiarii;

- propunerea de tarife pentru serviciile de gospodărire a apelor şi de actualizare a acestora

conform legislaţiei în vigoare;

- valorificarea potenţialului hidromecanic şi hidroenergetic din administrarea proprie şi a

nămolului din lacurile naturale şi asigurarea potenţialului turistic şi de agrement al Dunării,

râurilor, lacurilor, al mării teritoriale, al plajelor apelor de suprafaţă şi al plajei Mării Negre;

De asemenea, este explicat mecanismul economic specific în domeniul gospodăririi cantitative

şi calitative a apelor ce include sistemul de plăţi, bonificaţii şi penalităţi, ca parte a modului de

finanţare pe principii economice a Administraţiei Naţionale „Apele Române”, sistem ce se aplică

pentru cele 3 tipuri de servicii oferite (A, B, C).

Sistemul se bazează pe principiul „ beneficiarul plăteşte”, în funcţie de serviciile prestate, pe bază

de contracte economice încheiate cu utilizatorii.

Administraţia Naţională „Apele Române” este singura în drept să aplice sistemul de plăţi pentru serviciile de

gospodărire a apelor tuturor utilizatorilor, indiferent de deţinătorul cu orice titlu al amenajării, precum şi din

sursele subterane, cu excepţia apelor geotermale;

230 NECONFIDENŢIAL

Tarifele pentru serviciile specifice de gospodărire a apelor sunt diferenţiate pe categorii de surse

(apă din râuri interioare, din Dunăre sau din subteran), ca urmare a condiţiilor diferite de

asigurare a apei şi pe utilizatori (din industrie, energie hidro, energie termo, irigaţii, gospodării

comunale), pentru stimularea economică a utilizării durabile a apelor. Pentru serviciile comune de

gospodărire a apelor, tarifele se stabilesc de direcţiile bazinale ale A.N. Apele Române.

IV. Legea nr. 404 din 7 octombrie 2003 pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă

nr. 107/2002 privind înfiinţarea Administraţie Naţionale „Apele Române”- aduce odată

cu aprobarea O.U.G. nr. 107/2002 şi următoarele modificări:

_ scoate din patrimoniul gestionat de A.N. Apele Române o serie de lacuri, diguri de apărare

împotriva inundaţiilor ce nu se constituie într-o linie continuă, consolidări şi apărări de maluri

care nu sunt declarate de interes public. Acestea trec în administrarea beneficiarilor care se

folosesc de aceste bunuri.

defineşte A.N. Apele Române ca operator unic pentru apa de suprafaţă şi subterană şi serviciile specifice

de gospodărire a apelor

_ regrupează utilizatorii de apă , apare o grupă separată pentru cei ce produc energie electrică şi

termică prin termocentrale, cu tarif diferit funcţie de sursă (din râuri sau din Dunăre);

_ dacă există divergenţe la încheierea contractelor între direcţiile bazinale sau unităţile

subordonate AN „Apele Române” şi agenţii economici, în calitate de beneficiar, se

negociază ca etapă finală a concilierii, la nivelul central al AN „Apele Române”, în prezenţa

utorităţii competente, după caz.”

V. O.U.G. nr. 73 din 29 iunie 2005 pentru modificarea şi completarea O.U.G. nr. 107/2002

privind înfiinţarea Administraţiei Naţionale „Apele Române” prevede o nouă transformare

instituţională: A.N. Apele Române care a funcţionat ca regie autonomă se transformă în instituţie

publică, păstrându-şi denumirea.

Administraţia Naţională Apele Române devine instituţie publică de interes naţional, având ca scop cunoaşterea, protecţia, punerea în valoare şi utilizarea durabilă a resurselor de apă-monopol natural de interes strategic, precum şi administrarea infrastructurii Sistemului naţional de gospodărire a apelor. Instituţia funcţionează în continuare pe bază de gestiune şi autonomie economică, în coordonarea autorităţii publice centrale din domeniul apelor - MMGA. A.N. „Apele Române” este operator unic pentru resursele de apă de suprafaţă naturale sau amenajate,

indiferent de deţinătorul cu orice titlu al amenajării, şi pentru resursele de apă subterană, indiferent de natura lor şi

a instalaţiilor aferente, scop în care alocă dreptul de utilizare a resurselor de apă cu potenţialele lor naturale, în

condiţiiel legii, cu excepţia celor prevăzute expres în reglementările specifice în vigoare.

Între atribuţiile principale se menţionează:

_ alocarea dreptului de utilizare a resurselor de apă de suprafaţă şi subterane, în toate formele sale de utilizare, cu potenţialele lor naturale, cu excepţia resurselor acvatice vii, pe bază de abonamente, conform prevederilor L107/1996, cu modificările şi completările ulterioare, şi a serviciilor comune pe bază de contracte economice încheiate cu utilizatorii de apă şi cu alţi beneficiari;

_ gospodărirea durabilă a resurselor de apă, aplicarea strategiei şi a politicii naţionale şi urmărirea respectării reglementărilor în domeniu, precum şi a programului naţional de implementare a prevederilor legislaţiei armonizate cu directivele UE;

_ administrarea şi exploatarea , întreţinerea şi repararea infrastructurii Sistemului naţional de gospodărire a apelor, aflată în administrarea sa ;

231 NECONFIDENŢIAL

În acest act normativ este pentru prima dată folosit termenul de „contribuţie”,deşi nu este dată o

definiţie clară a acestuia. AN „Apele Române” aplică sistemul de contribuţii, plăţi,

bonificaţii, tarife şi penalităţi specifice de gospodărire a resurselor de apă tuturor utilizatorilor

de apă, indiferent de deţinătorii cu orice titlu ai amenajărilor şi instalaţiilor; cuantumul acestor

contribuţii se reactualizează periodic prin hotărâre de guvern, la propunerea autorităţii publice

centrale din domeniul apelor-Ministerul Mediului.

A.N. Apele Române îşi acoperă cheltuielile de funcţionare din venituri proprii, rezultate

din aplicarea mecanismului economic specific în domeniul gospodăririi resurselor de apă. Se

aplică penalităţi acelor utilizatori de apă la care se constată abateri, atât pentru depăşirea

cantităţilor de apă utilizate, cât şi pentru concentraţiile de substanţe impurificatoare evacuate în

resursele de apă. Lucrările de gospodărire a apelor din domeniul public al statului, care se află în

administrarea ANAR şi care au rol de apărare împotriva inundaţiilor sau care sunt afectate de

calamităţi naturale, sunt refăcute, reparate şi repuse în funcţiune cu surse de la bugetul de stat; tot

de la bugetul de stat se finanţează activităţile de hidrologie operativă, prognoză hidrologică şi

cunoaşterea resurselor de apă.

Se află în administrarea exclusivă a Administraţiei Naţionale „Apele Române, apele cu potenţialul

lor valorificabil, cu excepţia resurselor acvatice vii şi cele ce pot fi folosite în interes public, cu

albiile lor minore, maluriule şi cuvetele lacurilor, cu bogăţiile lor naturale, plajele şi marea

teritorială, precum şi alte bunuri aparţinând patrimoniului public de interes naţional352,

Mecanismul economic specific domeniului gospodăririi durabile a resurselor de apă include sistemul de

contribuţii, plăţi, bonificaţii, tarife şi penalităţi.

Sistemul de contribuţii, plăţi, tarife şi penalităţi se bazează pe pe principiile recuperării costurilor

pentru cunoaşterea şi gestionarea resurselor de apă, „utilizatorul plăteşte” şi „poluatorul

plăteşte”.

AN „Apele Române” este singura în drept să aplice sistemul de contribuţii, plăţi, bonificaţii,

tarife şi penalităţi specifice gospodăririi apelor, tuturor utilizatorilor de apă, indiferent de

deţinătorul cu orice titlu al amenajării.

Contribuţiile specifice de gospodărire a apelor sunt diferenţiate, pe categorii de surse şi grupe de

utilizatori şi pe substanţele poluante din apele uzate evacuate în resursele de apă.

Dreptul de a utiliza resursele gestionate de AN „Apele Române se obţine în baza

abonamentului de utilizare/exploatare încheiat cu operatorul unic şi în baza plăţii

contribuţiilor prevăzute în documentul analizat.

AN „Apele Române” va negocia şi va încheia abonament de utilizare/exploatare cu

utilizatorii de apă, conform solicitării acestora, în limitele prevederilor din actele de

reglementare a folosinţei din punct devedere al gospodăririi apelor. Calitatea apei brute asigurată

în sursă este clasificată pe categorii, conform normelor în vigoare.

Utilizatorii de apă au obligaţia încheierii, lunar, sau trimestrial, cu operatorul unic, a unui

proces verbal de reglare şi confirmare certă a debitelor restante, care constituie şi înştiinţare

de plată, de la data înmânării sau comunicării acestuia. Acest proces verbal încheiat între

semnatarii abonamentuluide utilizare/exploatare şi /sau contractului constituie titlu executoriu

în condiţiile legii iar executarea silită se efectuează de către AN „Apele Române”. În

352 Sunt nominalizate în H.G. nr. 2.060/2004 pentru aprobarea inventarelor bunurilor din domeniul public al statului, Anexa 13, p. 136-396.

232 NECONFIDENŢIAL

cazul neplăţii contribuţiei timp de 6 luni, se suspendă dreptul de utilizare/exploatare a resurselor

de apă.

Bonificaţiile se acordă utilizatorilor de apă care demonstrează constant o grijă deosebită pentru

folosirea raţională şi protecţia calităţii apelor, evacuând în apele uzate epurate substanţe

impurificatoare in concentraţii mai mici decât cele înscrise în autorizaţia de gospodărire a apelor.

Aceste bonificaţii pot ajunge la 10% din valoarea anuală a contribuţiilor decontate, pe baza

metodologiei stabilite prin ordin al conducătorului autorităţii publice centrale din domeniul

apelor, în termen de 6 luni de la data intrării în vigoare a OUG. AN „Apele Române”este singura

în drept să constate şi să propună cazurile în care se acordă bonificaţii.

Tarifele pentru serviciile comune de gospodărire a apelor prestate de către AN „Apele Române”, se stabilesc prin negociere directă între unităţile din subordinea AN „Apele Române” şi utilizatori, pe bază de contracte încheiate cu aceştia. VI. H.G. nr. 1.176 din 29 septembrie 2005 aprivind aprobarea „Statutului de organizare şi

funcţionare a Administraţiei Naţionale „Apele Române”- face precizări referitoare la

caracterul de instituţie publică de interes naţional, (fără a defini acest concept), care răspunde de

modul de folosire a resurselor de apă şi de exploatarea lucrărilor de gospodărire a apelor.

ANAR administrează resursele de apă din domeniul public al statului şi infrastructura Sistemului

naţional de gospodărire a apelor precum şi infrastructura sistemelor naţionale de veghe

hidrologică, hidrogeologică şi de monitoprizare a calităţii resurselor de apă. ANAR are funcţia de

operator unic pentru resursele de apă, naturale sau amenajate, indiferent de deţinătorul cu orice

titlu al amenajării iar printre atribuţii se regăsesc:

_ alocarea dreptului de utilizare a resurselor de apă de suprafaţă şi subterane, pe bază de

abonamente;

_ avizarea şi autorizarea dpdv al gospodăririi apelor a lucrărilor şi ctivităţilor ce se execută pe

ape sau au legătură cu apele;

Acestea se regăsesc în activităţile curente ce se finanţează din veniturile proprii constituite cu

ajutorul sistemului de contribuţii, plăţi, tarife şi penalităţi.

Se finanţează de la bugetul de stat lucrările de gospodărire a apelor cu rol de apărare împotriva

inundaţiilor , care se află în domeniul public al statului şi în administrarea ANAR şi pentru care

sunt necesare reparaţii, repunere în funcţiune după calamităţi naturale sau alte evenimente

deosebite.

VII. Legea nr. 400 din 27 decembrie 2005 privind aprobarea O.U.G. nr. 73/2005 pentru

modificarea şi completarea OUG 107/2002 privind înfiinţarea Administraţiei Naţionale

„Apele Române” aduce în completare prevederea că veniturile proprii neconsumate în cursul

exerciţiului financiar se reportează în exerciţiul financiar următor.

VIII. O.U.G. nr. 106 din 2 decembrie 2010 pentru modificarea anexei nr. 4 la O.U.G.

nr. 107/2002 privind înfiinţarea Administraţiei Naţionale „Apele Române” aduce

o modificare prin regruparea surselor de apă pentru care sunt stabilite contribuţii.

233 NECONFIDENŢIAL

Acestea se clasifică acum în surse de apă de suprafaţă (râuri interioare, Dunărea, Marea Neagră,

lacuri naturale şi lacuri de acumulare amenajate) indiferent de deţinător, şi în surse de apă din

subteran.

IX. O.U.G. nr. 82 din 289 septembrie 2011 privind unele măsuri de organizare a activităţii

de îmbunătăţiri funciare prevede ca Administraţia Naţională Apele Române să preia de la

Agenţia Naţională de Îmbunătăţiri Funciare, lucrările de apărare împotriva inundaţiilor de pe

râurile interioare şi a celor de pe Dunăre, compuse din diguri şi baraje cu rol de apărare împotriva

inundaţiilor, împreună cu instalaţiile şi terenurile aferente, stocurile de materiale pentru apărarea

împotriva inundaţiilor; predarea se va face în 10 zile de la data publicării actului normativ.

234 NECONFIDENŢIAL

Anexa 5. Sistemul de contribuţii pentru utilizarea resursei de apă

Noţiunea de contribuţie a fost introdusă în legislaţie odată cu intrarea în vigoare a Legii nr. 310/2004, care stabileşte că până în anul 2010 se va promova o politică de recuperare a costurilor în domeniul apei care să stimuleze folosinţele şi să utilizeze în mod eficient resursele de apă. Această politică va stabili, pe baza analizei economice, o contribuţie corespunzătoare a diferitelor utilizări ale apei clasificate în: industrie, gospodării individuale şi agricultură, pentru recuperarea cheltuielilor din serviciile de apă. Este prima dată când este folosit termenul „contribuţie” dar care nu este explicat în anexa de definiţii a termenilor tehnici. Termenul este preluat din textul Directivei nr. 60/2000 care, la art. 9, indică statelor membre ca

până în 2010 „să asigure politici de preţuri ale apei care să motiveze folosirea eficientă a acesteia şi...

o contribuţie corespunzătoare pe diferite folosinţe de apă (industrie, agricultură, populaţie) pentru recuperarea

cheltuielilor din serviciile de apă, bazate pe o analiză economică”.

Acelaşi articol 9 permite evitarea acestei impuneri dacă folosinţa de apă nu compromite

scopurile şi realizarea obiectivelor Directivei şi dacă motivele acestei decizii sunt explicate de

către statul membru în Planurile de gospodărire la nivel de bazin.

Odată cu intrarea în vigoare a O.U.G. nr. 73/2005, precum şi a actelor normative ce au completat-o (Legea nr. 400/2005, H.G. nr. 803/2008, H.G. nr. 522/2009, H.G. nr. 1202/2010) se foloseşte termenul de contribuţie specifică de gospodărire a resurselor de apă, ca obligaţie de plată a utilizatorilor pentru serviciul efectuat de ANAR de a permite accesul acestora la resursa de apă. Exprimarea este făcută tot sub forma unui preţ (lei/unitatea de volum) şi sunt prevăzute următoarele categorii: 5. contribuţii pentru utilizarea resurselor de apă pe categorii de resurse şi utilizatori: râuri,

lacuri naturale şi de acumulare, Dunăre, subteran, (lei/ 1000 mc); 6. contribuţii pentru primirea apelor uzate în resursele de apă (lei/1000 kg, lei/nr.bacterii,

lei/m3xC,); 7. contribuţii pentru potenţialul asigurat în scop hidroenergetic prin barajele lacurilor de

acumulare din administarera ANAR (lei/m. cădere/ore funcţionare/lună); 8. contribuţii pentru exploatarea nisipurilor şi pietrişurilor din albiile, malurile şi cuvetele

lacurilor (lei/m.c.).

Contribuţiile specifice de gospodărire a apelor sunt de tipul:

e) contribuţie pentru utilizarea resurselor de apă pe categorii de resurse şi utilizatori; f) contribuţie pentru primirea apelor uzate în resursele de apă; g) contribuţie pentru potenţialul hidroenergetic asigurat prin barajele lacurilor de acumulare din

administrarea ANAR; h) contribuţia pentru exploatarea nisipurilor şi pietrişurilor din albiile şi malurile cursurilor de

apă şi, alături de plăţi, bonificaţii şi penalităţi fac parte din sursele de finanţare a funcţionării Administraţiei Naţionale Apele Române. Aceste contribuţii se aplică tuturor utilizatorilor de apă şi se reactualizează periodic prin hotărâre a Guvernului, la propunerea autorităţii publice centrale în domeniul apelor. Ele constituie venituri proprii ale Administraţiei Naţionale Apele Române şi funcţionează astfel:

- contribuţia specifică de gospodărire a apelor-este plătită lunar de către toţi utilizatorii resurselor de apă pe bază de abonament încheiat în acest sens,

235 NECONFIDENŢIAL

- plăţile-sunt pentru serviciile comune de gospodărire a apelor (captarea, tratarea, pomparea, distribuţia apei, alte activităţi)

- tarifele-se percep pentru avizele, autorizaţiile, notificările pe care le emite ANAR, - penalităţile-se aplică atât pentru depăşirea cantităţii de apă utilizată cât şi a concentraţiilor

şi cantităţilor de substanţe impurificatoare evacuate în resursele de apă, peste limita acceptată legal.

În afara de acestea, ANAR poate aplica instrumente stimulative-bonificaţii- în scopul asigurării unui consum raţional şi a unei gestionări durabile a resursei de apă şi a reducerii emisiilor de poluanţi în resursa de apă. Sistemul de contribuţii pentru utilizarea resursei de apă are o componentă cantitativă ce are la bază principiul „recuperării costurilor” şi una calitativă, ce are la bază principiul „poluatorul plăteşte”. Componenta cantitativă a contribuţiei pentru gestionarea resursei de apă are la bază:

e) principiul recuperării costurilor,

f) principiul beneficiarul plăteşte,

g) principiul accesului egal la resursele de apă,

h) principiul privind folosirea raţională a resurselor de apă.

Prin urmare, modul de stabilire a contribuţiei, din perspectiva gestionării cantitative a apei:

este diferenţiat pe tip de resursă (suprafaţă/subteran) şi pe tip de utilizator (unităţi de

gospodărie comunală, industrie, irigaţii, acvacultură, producere de energie, navigaţie prin

ecluze), are un caracter naţional unic în baza principiului solidarităţii bazinale;

este unic la nivel naţional dpdv al cuantumului contribuţiilor diferenţiate per tip de resursă

şi utilizator. Cerinţa de unicitate a nivelului contribuţiilor la nivel naţional este datorată

echipării hidrologice diferite la nivelul bazinelor/spaţiilor hidrografice, precum şi din

necesitatea asigurării redistribuirii şi împărţirii riscurilor, realizând astfel o echitate relativ

stabilă în ceea ce priveşte gradul de înzestrare a diferitelor spaţii/bazine hidrografice.

nu ţine cont de puterea financiară a utilizatorilor, astfel că la stabilirea cuantumului

contribuţiilor pentru activităţile specifice de gospodărire a apelor nu se poate vorbi de o

subvenţie încrucişată.

Componenta calitativă a contribuţiei pentru gestionarea resursei de apă are la bază:

f) principiul precauţiei şi prevenţiei - stabilind că decizia trebuie luată întotdeauna pe baza

argumentelor ştiinţifice, iar greşelile pot fi evitate manifestând precauţie în cazul în care

există dubii sau nu există suficiente informaţii; prevenirea poluării este necesară pentru a

evita costurile combaterii şi remedierii daunelor produse asupra resurselor de apă;

g) principiul recuperării costurilor - utilizatorul care supune corpul de apă unui risc calitativ va

suporta costurile necesare susţinerii activităţii de cunoaştere a calităţii resurselor de apă

(monitorizarea calităţii apelor);

h) principiul poluatorul plăteşte - poluatorul sau utilizatorul care supune corpul de apă unui risc

calitativ va suporta costurile activităţilor aferente prevenirii deteriorării cauzate de activitatea

prestată, care pot fi definite prin costurile aferente primiri poluanţilor în resursele de apă (în

limitele legale), dar şi costurile necesare susţinerii activităţii de cunoaştere a calităţii

resurselor de apă (monitorizarea calităţii apelor);

i) cunoaşterea calitativă a resurselor de apă - se realizează la nivelul bazinelor hidrografice, prin

Sistemul Naţional de Monitoring al Calităţii Apelor cu scopul furnizării elementelor

236 NECONFIDENŢIAL

fundamentale pentru apreciarea stadiului şi evoluţiei elementelor calitative ale resurselor de

apă şi pentru elaborarea deciziilor în domeniul gestionării resurselor de apă;

j) un nivel ridicat de protecţie având în vedere protecţia sănătăţii umane, resurselor de apă şi a

ecosistemelor acvatice; pentru zonele protejate (zonele de captare, zonele sensibile, zonele

vulnerabile, zonele de îmbăiere, ariile protejate priovind speciile şi habitatele) este necesară

asigurarea unei protecţii speciale adecvate.

Prin urmare, modul de stabilire a contribuţiei, din perspectiva gestionării calitative a resursei de apă,

este unic la nivel naţional, diferenţiat pe tip de substanţă poluatoare, ca urmare a efectului diferit al acestora asupra resurselor de apă;

se exprimă în lei/tonă poluant;

se aplică pentru un număr de 27 de indicatori, grupaţi după cum urmează:

_ indicatori chimici generali;

_ indicatori chimici specifici;

_ indicatori chimic toxici şi foarte toxici;

_ indicatori bacteriologici;

_ indicatori fizici. Recuperarea costurilor se realizează prin aplicarea contribuţiilor pentru primirea de ape

uzate în resursele de apă în limita maximă admisă de lege iar cuantumul acestor contribuţii se face pe baza:

- Ordinului Ministrului Mediului şi Gospodăririi Apelor nr.798/2005 privind aprobarea abonamentului cadru de utilizare/exploatare;

- Ordinului MMGA nr.1028/2009 pentru modificarea şi completarea Anexelor nr.1-5 la abonamentul cadru de utilizare/exploatare, respective;

- Ordinului MMGA nr.1725/2010 pentru modificarea şi completarea Anexelor 1-5 la abonamentul cadru de utilizare/exploatare.

Pentru abateri de la normele de utilizare/exploatare a resursei de apă, se aplică penalităţi pentru:

- depăşirea debitelor sau volumelor de apă prelevate, prevăzute în actele de reglementare sau abonament;

- depăşirea în perioada de restricţii a debitelor sau volumelor prelevate, prevăzute în planurile de restricţii;

- utilizarea/exploatarea resursei fără abonament de utilizare/exploatare; - folosirea apei în alt scop decât cel prevăzut în actele de reglementare în vigoare; - depăşirea concentraţiilor maxime admise ale poluanţilor din apele uzate evacuate, iar stabilirea şi cuantumul penalităţilor pentru depăşirea concentraţiilor de poluant admise se face pe baza actelor menţionate mai sus. Contractele - abonament de utilizare a apei

Dreptul de a utiliza resursa de apă este gestionat de ANAR şi se obţine în baza abonamentului de utilizare/exploatare încheiat de beneficiari cu operatorul unic şi în baza plăţii contribuţiilor. Abonamentul cadru de utilizare/exploatare se aprobă prin ordin al conducătorului autorităţii publice centrale din domeniul gospodăririi apelor şi se publică în MO; Forma şi conţinutul standard al acestui document se regăsesc în Ordinul MMGA nr. 798 din 31 august 2005 care prevede două tipuri de contracte/ abonament:

un abonament de utilizare/exploatare a resurselor de apă sau a potenţialului hidroenergetic;

237 NECONFIDENŢIAL

un abonament de utilizare/exploatare a nisipurilor şi pietrişurilor. În cadrul abonamentului de utilizare/exploatare a resurselor de apă sunt înscrise cantităţile de apă solicitate ce pot fi ajustate numai în limitele prevăzute în actul de reglementare.

Contribuţiile specifice de gospodărire a apelor sunt însuşite şi datorate în mod obligatoriu

de către beneficiar odată cu încheierea abonamentului. Valoarea totală a abonamentului de

utilizare este suma valorilor anuale precizate în anexe şi calculate corespunzător contribuţiilor

legale la data emiterii abonamentului, la care se asaugă TVA. Graficul de punere la dispoziţia

beneficiarului a resurselor de apă se stabileşte anual, în baza necesarului solicitat de acesta, în

limitele prevăzute de actul de reglementare. Facturarea se face la nivelul cantităţilor de apă

utilizate lunar, recunoscute de părţi prin proces verbal semnat. Facturile emise în condiţiile

prevăzute sunt acceptate şi recunoscute de beneficiar iar procesul verbal şi factura întocmită în

baza lui fac dovada faptului că datoria este certă, lichidă şi exigibilă. Beneficiarul are obligaţia să

încheie cu operatorul, trimestrial, un proces verbal de reglare şi confirmare certă a debitelor

restante, care constituie şi înştiinţare de plată de la data înmânării sau comunicării acestuia.

Penalităţile aplicate pentru abateri de la normele de utilizare/exploatare a resurselor de apă

cât şi pentru depăşirea concentraţiilor maxim admisibile de poluanţi sunt aplicate de către

Administraţiile Bazinale de Ape. Orice modificări legale ale contribuţiilor specifice vor fi aduse la

cunoştinţa beneficiarului de către ANAR în 5 zile de la modificare; notificarea, împreună cu

confirmarea de primire ţin loc de act adiţional la abonamentul în curs şi fac dovada acceptării

noii contribuţii specifice de către beneficiar.

Beneficiarul se obligă să accepte aplicarea contribuţiei legale modificate de la data fixată în

actul normativ de modificare a acesteia şi să achite contravaloarea facturilor la termenul scadent.

Cu toate că se prevede că ANAR va negocia şi încheia acest abonament de

utilizare/exploatare cu utilizatorii de apă, conform solicitării acestora, în limitele prevederilor din

actele de reglementare a folosinţei din punct de vedere al gospodăririi apelor, el este în fapt un

act de adeziune la un pachet de condiţii. Nu există negociere sau măcar posibilitatea adaptării

textului la condiţiile sau tehnologia specifică fiecărui utilizator. În cuprinsul abonamentului cadru

nu există vreo referire la calitatea apei pusă la dispoziţia utilizatorului şi nici nu le e permis

beneficiarilor să introducă menţiuni referitoare la acest fapt. Atât Hidroelectrica cât şi proprietarii

de microhidrocentrale au ridicat problema cheltuielilor foarte mari pe care le au cu ecologizarea

apelor (eliberarea de plutitori), serviciu care, în accepţiunea lor, ar trebui efectuat de ANAR.

Analiza economică necesară pentru fundamentarea contribuţiei

În Anexa 4 a Legii nr. 310/2004 se precizează că aceasta trebuie să conţină informaţii suficiente şi detaliate (ţinând seama de cheltuielile asociate cu colectarea datelor relevante) pentru:

a face calcule relevante luând în considerare principiul recuperării cheltuielilor serviciilor de apă, ţinând seama dacă este necesar:

e) estimările volumului, preţurilor şi cheltuielilor asociate cu serviciile de apă; f) estimările investiţiilor importante inclusiv prognozele referitoare la realizarea unor

asemenea investiţii;

238 NECONFIDENŢIAL

a decide asupra celei mai bune combinaţii de măsuri din punct de vedere al eficienţei costurilor în domeniul folosinţelor de apă ce trebuie incluse în programele de măsuri, (...) pe baza estimărilor costurilor potenţiale de realizarea acestor măsuri.

În O.U.G. nr. 73/2005 se fac referiri mai ales la mecanismul economic specific gestionării resurselor de apă şi la modul de funcţionare a acestuia, pe bază de abonament cadru.

În O.U.G. nr. 3/2010 se aduc precizări mai clare despre analiza economică ce trebuie să stea la baza modificării cuantumului contribuţiei pentru utilizarea resursei de apă. În Anexa nr. 4 a O.U.G. nr. 3/2010 se descrie în detaliu modul cum ar trebui întocmită analiza economică a gestionării şi utilizării apei şi cum se aplică mecanismul recuperării costurilor.

Procedeul trebuie aplicat la nivelul fiecărui bazin hidrografic, face parte din planul de management bazinal şi are 2 componente: a) o analiză din punct de vedere al gestionării şi utilizării durabile a apei şi b) o analiză în contextul planului de măsuri, reprezentând o secţiune cheie a planului de mamagement al bazinului hidrografic. a) analiza economică a gestionării şi utilizării durabile a apei va conţine înformaţii detaliate despre:

importanţa economică a activităţii de gestionare şi utilizare durabilă a apei;

tendinţele privind evoluţia cerinţei de apă şi a volumelor de apă prelevate la nivelul bazinului/spaţiului hidrografic, precum şi a indicatorilor macroeconomici pe termen mediu şi lung;

mecanismul recuperării costurilor pentru gestionarea durabilă a resurselor de apă, care generează contribuţia pentru utilizarea resursei de apă;

mecanismul recuperării costurilor pentru serviciile comunitare de utilităţi publice în domeniul apei-captare, tratare, distribuţie apă potabilă pentru populaţie, industrie, unităţi agrozootehnice;

mecanismul recuperării costurilor pentru protecţia mediului, ce cuprinde servicii de colectare şi epurare a apelor uzate.

În cadrul mecanismului de recuperare a costurilor, analiza economică va conţine structura cheltuielilor specifice de gospodărire a apelor, ale serviciilor comune, precum şi a altor activităţi aflate în atribuţiile autorităţilor de administrare bazinală, gradul lor de acoperire, propunerea de indici anuali de reactualizare a cuantumului contribuţiilor aferente serviciilor specifice, în corelarea acestuia cu cheltuielile aferente activităţii de gospodărire

a apelor şi cu volumul de apă brută livrat353.

Mecanismul recuperării costurilor pentru gestionarea durabilă a resurselor de apă, respectând principiile „poluatorul plăteşte” şi „utilizatorul plăteşte”, constituie principalul mijloc prin care se stabilesc contribuţiile pe categorii de surse şi utilizatori, luând în calcul cheltuielile corespunzătoare serviciilor de:

administrare, exploatare şi întreţinere a infrastructurii Sistemului Naţional de Gospodărire a Apelor, întreţinerii cursurilor de apă, lucrărilor de apărare împotriva inundaţiilor;

administrare, exploatare şi întreţinere a albiilor minore a apelor, a cuvetelor lacurilor şi bălţilor, în starea lor naturală sau amenajată, a falezei şi plajei mării, a zonelor umede şi a celor protejate, aflate în patrimoniu;

administrare, exploatare şi întreţinere a infrastructurii Sistemului Naţional de Veghe Hidrologică şi Hidrogeologică;

353 Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 3 din 5 februarie 2010 pentru modificarea şi completarea Legii apelor nr. 107/1996, art. I, pct. 104.

239 NECONFIDENŢIAL

administrare, exploatare şi întreţinere a Sistemului Naţional de Supraveghere a Calităţii resurselor de apă de suprafaţă şi subterane, de prevenire şi avertizare în caz de poluări accidentale, precum şi de supraveghere cantitativă a resurselor de apă;

administrare, exploatare şi întreţinere a reţelei naţionale de observaţii şi măsurători hidrologice şi hidrogeologice;

protecţie, restaurare şi valorificare a resurselor de apă, constituirea şi gestionarea fondului naţional de date hidrologice, hidrogeologice şi de gospodărire a apelor;

altor servicii conforme susţinerii bugetului de venituri şi cheltuieli al Administraţiei Naţionale „Apele Române” şi al autorităţilor de administrare bazinală a resurselor de apă din subordinea acesteia.

b) analiza economică în contextul programului de măsuri va conţine informaţii detaliate privind:

- estimările investiţiilor legate de lucrările, construcţiile de gospodărire a apelor, costul şi impactul acestora în procesul de recuperare a costurilor, rezultate ca urmare a necesităţii efectuării cheltuielilor aferente întreţinerii şi administrării acestora;

- identificarea celei mai bune combinaţii de măsuri incluse în programele de măsuri din punctul de vedere al raportului cost-eficienţă pentru atingerea obiectivelor de mediu pentru corpurile de apă de suprafaţă şi subterane, ca parte componentă a programelor de măsuri din planurile de management pe bazine hidrografice;

- justificarea derogărilor în atingerea obiectivelor de mediu pentru corpurile de apă de suprafaţă şi subterane prin prelungirea termenului limită de atingere a obiectivelor (2021, 2027),sau propunerea de obiective mai puţin severe din cauza costurilor disproporţionate;

- procesul de desemnare a corpurilor de apă puternic modificate. În concret, pe baza schemelor de cheltuieli de mai sus este de presupus că ANAR, în baza normativelor proprii, a evaluat costurile aferente activităţilor de gestionare cantitativă a resurselor de apă, incluzând aici toate lucrările aferente menţinerii în siguranţă a infrastructurii Sistemului Naţional de Gospodărire a Apelor (SNGA).

Aceste calcule, conform legii, trebuiau făcute la nivelul fiecărei administraţii bazinale şi la

fiecare corectare a nivelului contribuţiilor percepute pentru gestionarea apei.

În realitate, alocarea costurilor pentru utilizatorii resursei de apă a avut la bază

cerinţa de apă a acestora.

În documentele puse la dispoziţie de ANAR, costurile alocate operării, întreţinerii şi reparaţiilor lucrărilor de infrastructură aferente SNGA sunt acoperite doar în proporţie de 52% faţă de necesarul normat. ANAR asigură din surse proprii şi, în completare de la bugetul de stat, realizarea sarcinilor rezultate din aplicarea convenţiilor şi acordurilor internaţionale din domeniul apelor precum şi implementarea directivelor UE în domeniul apelor.

Întreţinerea şi repararea lucrărilor de gospodărire a apelor din domeniul public al statului, cu rol de apărare împotriva inundaţiilor precum şi activităţile operative de apărare împotriva inundaţiilor se vor finanţa de la bugetul de stat; de la bugetele locale se vor asigura cheltuilelile pentru activităţile operative de apărare împotriva inundaţiilor şi pentru întreţinerea, repararea, punerea în siguranţă a lucrărilor de gospodărire a apelor din domeniul public de interes local. Până la intrarea în vigoare a Legii nr. 310/2004 aceste activităţi erau finanţate din Fondul apelor şi Fondul de dezvoltare al ANAR. Rolul acestor contribuţii este de a acoperi cheltuielile efectuate de ANAR cu asigurarea acestor servicii. Ele constituie o parte importantă a veniturilor instituţiei.

240 NECONFIDENŢIAL

În calitate de operator unic atât al resurselor de apă de suprafaţă, naturale sau amenajate, indiferent de deţinătorul cu orice titlu al amenajării, cât şi al resurselor de apă subterane, ANAR îşi constituie veniturile proprii din:

o contribuţie specifică de gospodărire a apelor plătită lunar de către toţi utilizatorii resurselor de apă pe baza facturii fiscale emise, conform abonamentului de utilizare/exploatare încheiat în acest sens, care constituie titlu executoriu,

plăţile pentru serviciile comune de gospodărire a apelor,

penalităţi specifice activităţii de gospodărire a apelor

tarife pentru avizele, autorizaţiile, notificările pe care le poate emite sau pe care este împuternicită să le emită, precum şi din

majorările de întârziere aplicate în conformitate cu prevederile legale în materie”.

creanţele ce se execută prin organe de executare proprii.

Tabelul nr. A.5.1. Preţurile* pentru apa brută din surse de suprafaţă (lei/1.000 m.c.)

prevăzute în actele normative emise după anul 2000

O.U.G. 107/ 2002

Lege 404/ 2003

O.U.G. 73/2005

Lege 400/ 2005

H.G. 803/ 2008

H.G. 522/ 2009

H.G. 328/ 2010

H.G. 1.202/ 2010

Alti agenti economici 23,8 23,8 2,835 35 40,73 43,84 44,74 50

Termocentrale-apă din râuri interioare/c.închis - c.deschis

23,8 23,8

35

35 40,73 43,84 44,74 24

0,16 - - - -

Termocentrale-apă din Dunăre- c.închis

- c.deschis

2,8 2,8

0,16

-

-

-

-

0,16 0,2 0,23 0,25 0,26 -

Hidrocentrale 0,1 0,1 0,155 0,2 0,23 0,25 0,26 1,1

Centrale nucleare 2,8 0,1 3,5 3,5 4,07 4,38 4,47 24

Irigatii 1,8 1,8 3 3 3,49 3,76 3,84 3

Acvacultură 1,8 1,8 2,4 2,4 2,79 3 3,06 0,5

*S-au făcut transformările în echivalent RON.

Dacă H.G. nr. 803/2008, H.G. nr. 522/2009, H.G. nr. 328/2010 au adus corecţii preţurilor prin majorarea cu indicele de inflaţie, O.U.G. nr. 107/2002, O.U.G. nr. 73/2005 şi mai ales H.G. nr. 1202/2010 prevăd reaşezări de costuri şi niveluri mult mai mari ale contribuţiei decât cele generate doar de inflaţie.

Pentru majorările din 2005 şi din 2010 ar fi fost necesară depunerea odată cu nota de fundamentare, a unei analize economice detaliate aşa acum este cerut în legislaţie.

Din analiza documentelor puse la dispoziţie de ANAR echipa de investigaţie a constatat că nu a existat analiză economică sau vreun alt tip de analiză care să însoţească cu argumente economice propunerile legislative. Se menţionează în toate notele de fundamentare ale actelor normative menţionate în tabelul nr.5.1 că toate elementele mecanismului specific funcţionează, inclusiv acordarea de bonificaţii. „Bonificaţiile se acordă utilizatorilor de apă ce demonstrează constant o grijă deosebită pentru folosirea raţională şi pentru protecţia calităţii apelor”. În realitate această componentă a mecanismului nu a funcţionat niciodată. şi nu au fost acordate vreodată bonificaţii celor ce au avut rezultate în păstrarea şi îmbunătăţirea calităţii apei şi nici nu există vreo procedură de punere în practică a acestui mecanism.

241 NECONFIDENŢIAL

Analizând datele din Tabelul nr. 5.1. observăm:

- diferenţă mare între preţul plătit de către o termocentrală ce utilizează apă din râuri şi una ce utilizează apă din Dunăre;

- diferenţă foarte mare între preţul plătit pentru apa din aceeaşi sursă (Dunăre) dar utilizată de doi producători diferiţi (Hidroelectrica şi Nuclearelectrica).

- termocentralele ce au utilizat apă din Dunăre, pentru completare flux şi pentru răcire, au plătit un preţ de 177 ori mai mic decât cele care au utilizat, pentru acelaşi scop, apa din râuri.

Pentru aceste preţuri era necesară analiza economică conform legii.

Graficul nr. A.5.1. Evoluţia contribuţiilor specifice de gospodărire a resurselor de apă aplicate sectorului energetic şi sectorului irigaţii

Efecte ale aplicării H.G. nr. 1.202/2010 în plan economic şi juridic

Hotărârea Guvernului nr. 1202 din 2 decembrie 2010 a impus cele mai mari creşteri la preţul

apei utilizată pentru producerea energiei electrice. În Nota de fundamentare354 a acestui act

normativ se argumentează ca justificată această majorare a preţurilor deoarece:

- actualul cuantum al contribuţiilor stabilit prin noul mecanism economic în domeniul apelor

asigură venituri ce permit realizarea programului de menţinere în siguranţă a lucrărilor de

gospodărire a apelor din administrare, doar la nivel de avarie;

- cea mai importantă sarcină a ANAR este menţinerea în siguranţă a SNGA355 inclusiv

infrastructura lucrărilor de apărare împotriva inundaţiilor;

- costurile aferente anului 2008 pentru lucrările de întreţinere şi reparaţii necesare SNGA şi

SNVHH356 au fost de 841 milioane lei din care au fost asiguraţi doar 38%;

354 Nota de fundamentare a Hotărârii Guvernului nr. 1.202/2010 privind actualizarea cuantumului contribuţiilor specifice de gospodărire a resurselor de apă, Actul nr. 1.202 din 2 decembrie 2010, Monitorul Oficial al României, Partea întâi, nr. 826/10.12.2016. 355 Sistemul Naţional de Gospodărire a Apelor. 356 Sistemul Naţional de Veghe Hidrologică şi Hidrogeologică.

242 NECONFIDENŢIAL

- veniturile ANAR se obţin prin aplicarea sistemului de contribuţii tuturor utilizatorilor de

apă;

- prin redimensionarea cunatumului contribuţiilor specifice se propune respectarea

principiului de recuperarea integrală a costurilor necesare menţinerii în siguranţă a SNGA,

principiu prevăzut în Directiva 60/2000 a apelor;

- toţi utilizatorii de apă trebuie să plătească; în situaţia în care nu se acoperă întegral de către

utilizatori costurile specifice de gospodărire a apelor, fenomenul intră în sfera de

subvenţionare mascată din partea statului, a tuturor utilizatorilor de apă;

- cheltuielile necesare pentru apărarea împotriva inundaţiilor ce nu sunt acoperite prin

venituri din contribuţii, vor constitui obiectul unor noi acte normative de reglementare;

Prin propunerea de act normativ, emitentul (ANAR) se aşteaptă la următoarele îmbunătăţiri:

- se va ţine cont de practica europeană, nu va mai fi diferenţă între operatorii economici ce

prelevează apă din râuri şi cei ce prelevează apă din mări şi fluvii, diferenţierea făcându-se

doar în funcţie de tipul operatorului; ca rezultat, vor fi aceleaşi valori ale contribuţiilor

pentru apele de suprafaţă (râuri, acumulări, Dunăre, Marea Neagră);

- dispar diferenţele dintre contribuţiile aplicate utilizatorilor funcţie de tipul resursei, Dunăre

sau Marea Neagră, situaţie ce poate fi considerată subvenţie mascată;

- utilizatorii de apă pentru agricultură sau acvacultură vor fi trataţi în mod egal;

- se va redimensiona cuantumul contribuţiilor conform directivelor europene ce au la bază

principiul recuperării integrale a costurilor;

Pentru dimensionarea cuantumului contribuţiilor se vor lua în calcul următoarele:

- veniturile asigurate de actualul mecanism economic permit asigurarea programului de

menţinere în siguranţă a lucrărilor de gospodărire a apelor doar la nivel de 38%, existând

un deficit de acoperit de 517 milioane lei (62%);

- modificarea cuantumului contribuţiilor se va face în aşa fel încât acestea să asigure minim

65% din necesarul normat al ANAR;

- recuperarea costurilor trebuie să se facă de la utilizatorii de apă funcţie de volumele utilizate

(principiul beneficiarul plăteşte); faţă de situaţia actuală, ponderea primilor 2 mari

consumatori de apă va creşte de la 52% la 70% din totalul veniturilor încasate de

Administraţia Naţională Apele Române.

- aplicarea de contribuţii egale pentru toţi operatorii economici ce desfăşoară aceeaşi

activitate în vederea eliminării subvenţiilor încrucişate sau mascate;

- noile dimensiuni ale contribuţiilor ce vor fi suportate de către utilizatori sunt stabilite în

funcţie de volumele de apă utilizate, în condiţiile recuperării la nivel de 65% a costurilor cu

întreţinerea şi exploatarea SNGA;

- justificarea noilor valori este dată de faptul că vor permite menţinerea în siguranţă a SNGA

şi a SNVHH, ceea ce duce la reducerea riscurilor în situaţii excepţionale: inundaţii, secte,

poluări accidentale, etc.;

- utilizatorii din agriucultură sau acvacultură vor fi trataţi în mod egal, aceasta fiind un plus

de echitate adus mediului de afaceri;

- pentru producătorii de energie hidro, contribuţia creşte de la 0,26 lei/1000 mc la

1,1lei/1000 mc

243 NECONFIDENŢIAL

- pentru producătorii de energie electrică prin termocentrale, contribuţia va scădea de la

44,74 lei/1000 mc la 24 lei/1000 mc;

- ponderea cheltuielilor cu apa brută în preţul final al energiei electrice livrate în SEN creşte de la 0,58 % până la 1,65% din preţul energiei, impactul la populaţie fiind doar de 1,07%.

- la apa pentru irigaţii şi agricultură contribuţia scade cu 22%, ceea ce duce la sprijinirea acestor ramuri economice.

H.G. nr. 206 din 7 mai 1993 privind unele măsuri pentru continuarea liberalizării preţurilor şi tarifelor, prevede la art. 1 următoarele: preţurile şi tarifele se stabilesc şi se adaptează de către agenţii economici, indiferent de forma de organizare şi de titularul dreptului de proprietate, prin negociere cu beneficiarii; la produsele şi serviciile prevăzute în anexa la prezenta hotărâre, negocierea preţurilor şi tarifelor se face sub supravegherea Ministerului Finanţelor-Departamentul de evoluţie a preţurilor şi protecţia concurenţei. În anexa menţionată mai sus, la poziţia 22 este înscrisă: apa, canal, salubritate. la art. 3 din acelaşi act normativ se menţionează că „intenţia de majorare a preţurilor şi tarifelor va fi notificată beneficiarilor cu cel puţin 30 zile înainte de aplicare”.

Aspecte de ordin juridic referitoare la aplicarea H.G. nr. 1.202/2010

După intrarea în vigoare a actului normativ prin care a fost majorat nivelul contribuţiilor pentru apa uzinată folosită în producţia de energie electrică au apărut următoarele reacţii:

- Interpelarea nr. 722B/22.10.2013 de la Camera Deputaţilor adresată ministrului delegat

pentru Ape, Păduri şi Piscicultură referitor la Efectul HG 1202/la ponderea costului cu apa

uzinată în preţul de cost al energiei electrice obţinute în cadrul SC Hidroelectrica SA

a. Hidroelectrica poate să stabilească volumele lunare de apă de care are nevoie în fiecare centrală pentru

anul ce urmează. În caz că ANAR “livrează” un volum lunar (afluent) suplimentar nevoilor

Hidroelectrica, acesta nu se taxează (în condiţii de excedent, Hidroelectrica vinde energia sub preţul

apei, iar dacă nu o poate livra o deversează, evacuarea prin deversări ducând la cheltuieli suplimentare;

b. în caz că ANAR nu “livrează” volumul lunar (afluent) de apă necesar, aduce pagube financiare

majore Hidroelectrica deoarece Hidroelectrica trebuie să achiziţioneze energia la preţ de 400-450

lei/MWh şi să o livreze la un preţ de 120-170 lei/MWh, caz în care ANAR nu plăteşte penalităţi

pentru neachitarea “de sarcini”.

- urmare creşterii “abuzive” a preţului apei uzinate toate centralele din Hidroelectrica care au căderi de

calcul sub 12-15 m şi care asigură cca 30% din producţia anuală a Hidroelectrica şi de asemenea toate

microhidrocentralele pentru care se plătesc certificate verzi şi care sunt o prioritate în politica energetică

europeană ar trebui desfiinţate. Toate aceste amenajări de cădere mică sunt din start nerentabile deoarece

costul cu “materia primă” apa depăşeşte 50% din preţul de cost al KWh;

- situaţia este nemaiîntâlnită în lume unde o mare parte a hidroagregatelor instalate sunt de mică cădere

(Bulb sau Kaplan) care funcţionează la aceste căderi şi care în situaţia exstenţei unor reglementări similare

în alte state, practic nui s-ar mai fabrica fiindcă sunt ineficiente (nerentabile comercial);

- funcţie de preţul cu care Hidroelectrica vinde energia produsă (preţul reglementat fiind de cca 27

euro/MWH) dar în situaţia în care sunt debite mari (şi deci căderi mici pentru centralel pe firul apei care

funcţionează la aceste căderi), preţul energiei electrice poate scădea sub 20 euro/MWh în timp ce raportul

între preţul de vânzare şi cel al apei turbinate este şi de 600% ducând la situaţia în care se preferă

deversarea unei părţi a energiei productibile în vederea diminuării pierderilor financiare ale Hidroelectrica.

- conform Convenţiei de exploatare din 1998 (Legea nr. 14/1999) încheiată cu partea sârbă, debitul total

RO+SRB de servitute este de 2350 mc/s la debite afluente mai mari decât acesta şi este egal cu debitul

afluent la debite afluente m,ai mici de 2350 mc/s. Întrucât acest debit este obligatoriu să fie asigurat (prin

244 NECONFIDENŢIAL

turbinare şi/sau deversare) , ar trebui scos de la decontarea volumului de apă uzinată (se reduce ½ Q

servitute).

Răspunsul la interpelarea M.M.D.C. nr. 13.549/26.11.2013

- mecanismul de contribuţii aprobat pentru A.N.A.R. asigură numai recuperarea costurilor ce

se efectuează în acest domeniu;

- Legea 400/2005 pentru aprobarea O.U.G. nr. 73/2005 pentru modificarea O.U.G. nr.

107/2002 defineşte faptul că ANAR este instituţie publică ce administrează domeniul

public al statului şi aplică principiul recuperării costurilor înglobate în resursa de apă pentru

activităţile desfăşurate în legătură cu această resursă. Prin contribuţiile aplicate utilizatorilor

pentru folosirea resursei de apă, ANAR nu realizează un sistem concurenţial deoarece

gestionează o resursă monopol de stat şi nici nu obţine profit.

- noile contribuţii au avut în vedere :

- producătorii de energie sunt cei mai mari utilizatori ai resurselor de apă şi cu impact major

asupra acestora;

- asigurarea în egală măsură a resurselor de apă tuturor producătorilor de energie, deşi

aceasta presupune costuri diferite;

- contribuţiile sunt unice la nivel de ţară pentru fiecare tip de resursă de apă pentru a nu

influenţa costul de aproducţie al energiei electrice;

- în centralele producătoare de energie electrică, apa brută nu are acelaşi regim de utilizare:

pentru hidrocentrale apa este un element principal de producţie-materie primă, în timp ce

pentru centralele termo şi nucleare, apa este element auxiliar al procesului de producţie-

agent de răcire.

Interpelarea nr. 1.148B/11.2.2014 a revenit, cerând precizări despre:

- cum se reflectă în cheltuielile ANAR elementele ce trebuie recuperate prin costurile aplicate prod de energie;

- apărările de mal, îndiguirile, gestionarea debitrelor în lacurile de acumulare precum şi lucrările de decolmatare, asigurarea debitelor în şenalul navigabil, monitorizarea debitelor precum, şi nivelurile în lacurile de acumulare la viitură, secetă, îngheţ, acumulare de sloiuri, sunt cheltuieli făcute de ANAR sau elemente de formare a preţului de cost la producătorii de energie electrică din hidro, termo sau nuclear

- care sunt cheltuielile ANAR cu decontaminarea apelor de suprafaţă, eliminarea deşeurilor plutitoare ajunse în zona grătarelor prizelor de apă de la producătorii hidro şi a casei sitelor de la prizele de apă pentru producătorii termo şi nuclear.

- nu este supus analizei modul de gestionare a resurseilor financiare create prin impunerea contribuţiilor căter utilizatorii de apă şi, în special, către producătorii de energie care sunt cei mai mari utilizatori ai resurselor de apă;

- ANAR trebuie să-şi limiteze cheltuielile făcute din încasările obţinute de la întreprinderi productive şi care trebuie să facă faţă concurenţei în piaţa liberă de energie, naţională şi regională şi din 2020 europeanăm pentru ca acestea să rămână competitive şi plătitoare de taxe şi impozite la stat.

Proiectul de Hotărâre de Guvern pentru modificarea Anexei la H.G. nr. 1.202/2010 privind actualizarea cuantumului contribuţiilor specifice de gospodărire a resurselor de apă în 2011

- se propune ca pentru operatorii economici producători de energie electrică prin hidrocentrale, să existe două categorii:

245 NECONFIDENŢIAL

operatori hidro cu putere instalată mai mare de 4MW, în regim de uzinare (cădere brută mai mare de 18mca), preţul de 0,75 lei/1000 m.c.;

operatorii hidro, cu puterea instalată mai mare de 4MW, în regim de uzinare (cădere brută mai mică sau egală cu 18 m), preţul de 0,26 lei/1.000 m.c..

- prevede scutirea de la plata contribuţiei pentru apa turbinată a centralelor de mică putere (pi mai mică sau egală de 4MW)

Nota de fundamentare a motivat următoarele:

- costul de producţie total pentru circa 30% din producţia de energie a Hidroelectrica depăşeşte pragul de referinţă din piaţa de energie electrică, făcându-le ineficiente;

- în perioada de ape mari, datorită diminuării căderii, creşte consumul specific, costul cu apa uzinată depăşeşte, pentru centralele hidro cu cădere mică, val de 120 LEI/mwH;

- Hidroelectrica livrează pe piaţa reglementată cca 30% din totalul producţiei sale. - HG1202/2010 a fost publicată în MO în data de 10 decembrie 2010, dată la care tarifele d

energie electrică pe sectorul reglementat fuseseră deja stabilite de ANRE şi totodată, pe sectorul concurenţial, Hidroelectrica îşi contractase deja cea mai amre parte din restul cantităţii disponibile pe 2011, după acoperirea necesarului pe piaţa reglementată.

- preţul cu care a vândut în 2011-2012 nu avea cum sa ia în calcul această majorare de 400% a preţului apei ceea ce a condus pentru 2011-2012 la pierdere şi la probleme majore de siguranţă în exploatare a capacităţilor de producţie şi a siguranţeo SEN.

- majorările din HG1202 nu au la bază o justificare economică obiectivă, fiind făcute în mod aleatoriu. chiar dacă e vb de o actualizare a acestor tarife, nu este normal ca aceste contribuţii să sufere majorări atât de mari fărăa explica de ce, şi fără a ţine cont de posibilitatea celor obligaţi la plata lor de a le suporta.

Răspunsuri la Proiectul de modificare a H.G. nr. 1202/2010:

- Ministerul Economiei Comerţului şi Mediului de Afaceri, prin adresa nr. 22.442/7.6.2011 a dat un aviz negativ proiectului pe considerentul că nu are competenţe pe această activitate-gestionarea cantitativă şi calitativă a resurselor de apă, şi de argumente nejustificate.

- M.M.P., prin adresa nr. 3.942/LB/11.8.2011 a avizat negativ propunerea deoarece: - H.G. nr. 1.202/2010 a avut în vedere proporţionalitatea utilizării apeide către diferite

folosinţe şi a încercat să realizeze un echilibru între costurile şi beneficiile ce le au diferite folosinţe din utilizarea resurselor de apă;

- energia hidro este cea mai ieftină de produs şi cea mai scumpă de pe piaţă în condiţiile în care aceasta asigură vârfurile de sarcină;

- consideră că intenţia Hidroelectrica este aceea de a menţine subvenţia mascată a statului, ceea ce duce la încălcarea principiului solidarităţii umane şi interesului comun pentru realizarea maximului de profit social, conform art. 6 alin. (2) din Legea apelor.

- recuperarea costurilor trebuie să se facă de la utilizatori funcţie de volumele utilizate, indiferent de deţinătorul, cu orice titlu al amenajării;

- nivelul contribuţiilor aşa cum este în H.G. nr. 1.202/2010 aplicat celor 3 domenii energetice, duce la o pondere a costului apei în preţul energiei liuvrate în SEN de la 0,589% la 1,65%, impactul la populaţie fiind nesemnificativ (sau chiar zero), întrucât această creştere are ca efect reducerea profitului, iar nu creşterea preţului de cost al energiei.

- statele membre trebuie să aplice la toate activităţile ce utilizează resursa de apă prinicpiul recuperării costurilor în domeniul apelor; solicitarea sectrorului energetic de a utiliza resursa de apă la valori sub celor reale, prin derogare de la prevedrile Legii 107, se consideră o solicitare de folosire a apei pentru producerea energiei electrice cu titlu de subvenţie.

246 NECONFIDENŢIAL

Jurisprudenţa relevantă

I. Hotărârea din 11 septembrie 2014 a Curţii Europene de Justiţie pronunţată în Dosarul nr. C-525/12 (Comisia Europeană/ Republica Federală Germania)

În cursul lunii august 2006, Comisia Europeană a primit o plângere referitoare la interpretarea restrictivă de către Germania a art. 2 pct. 38 şi a art. 9 din Directiva-cadru privind apa (par. 9 din Hotărâre)357.

Un an mai târziu, pe 7 noiembrie 2007, Comisia Europeană a adresat Germaniei o scrisoare de punere în întârziere, prin care a semnalat faptul că legislaţia germană nu este conformă cu unele prevederi ale Directivei-cadru privind apa (par. 11 din Hotărâre); Germania a răspuns Comisiei Europene pe 6 martie 2008 şi pe 24 septembrie 2009 (par. 12 din Hotărâre).

Ulterior, Comisia a adresat Germaniei o nouă scrisoare de punere în întârziere pe 30 septembrie 2010, la care Germania a răspuns pe 18 noiembrie 2010, iar pe 27 iulie 2011 a transmis Comisiei un Regulament privind protecţia apelor de suprafaţă care a transpus art. 5 din Directiva-cadru privind apa (par. 13 din Hotărâre).

Pe 30 septembrie 2011, Comisia a trimis Germaniei un aviz motivat, la care Germania a replicat pe 31 ianuarie 2012, informând Comisia privind transpunerea în legislaţia germană a art. 2 pct. 38-39 şi a art. 9 din Directiva-cadru privind apa (par. 14-15 din Hotărâre).

Cu toate acestea, Comisia Europeană a considerat că Germania interpretează şi aplică în mod lacunar prevederile art. 9 din Directiva-cadru privind apa, motiv pentru care a promovat acţiunea care a format obiectul Dosarului nr. C-525/12 (par. 16 din Hotărâre).

Pe 19 noiembrie 2012 Comisia Europeană a formulat o acţiune împotriva Germaniei la Curtea Europeană de Justiţie358.

Temeiul acţiunii promovate: Comisia Europeană a reclamat pretinsa neîndeplinire a

obligaţiilor care îi reveneau Germaniei potrivit dispoziţiilor Directivei nr. 2000/60/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 23 octombrie 2000 de stabilire a unui cadru de politică comunitară în domeniul apei (Directiva-cadru privind apa) şi în special în temeiul art. 2 pct. 38 şi al art. 9, datorită excluderii anumitor servicii din sfera de aplicare a noţiunii de „servicii legate de utilizarea apei”359, inclusiv serviciile legate de utilizarea apei folosite pentru producerea de curent electric360.

Intervenţia unor State-terţe în favoarea Germaniei: în perioada 2-15 aprilie 2013 Curtea Europeană de Justiţie a admis cererile intervenţie în favoarea pârâtei (Germania) formulate de: Austria, Suedia, Finlanda, Ungaria, Marea Britanie şi Danemarca (par. 17 din Hotărâre).

Poziţia Avocatului general Niilo Jääskinen: pe 22 mai 2014 au fost date publicităţii Concluziile Avocatului general Niilo Jääskinen privind cauza supusă judecăţii Curţii în Dosarul nr. C-525/12361, poziţia exprimată de magistratul comunitar fiind în sensul că acţiunea formulată de către Comisia Europeană nu este fondată (par. 98 din Concluzii)362, fiind totodată propuse: respingerea acţiunii ca inadmisibilă sau nefondatăşi obligarea reclamantei la plata cheltuielilor de judecată (par. 99 din Concluzii).

357 Hotărârea Curţii Europene de Justiţie (Camera a doua) din 11 septembrie 2014 pronunţată în Dosarul nr. C-525/12 (Comisia Europeană/ Republica Federală Germania); versiunea în limba română a acestui document oficial se găseşte pe site-ul instanţei comunitare, la adresa: http://curia.europa.eu/juris/document/document.jsf?text=&docid=157518&pageIndex=0&doclang=RO&mode=lst&dir=&occ=first&part=1&cid=676912 (accesată pe 18 august 2016). 358 A se vedea, în acest sens, Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, nr. C 26/26.1.2013, p. 35. 359 A se vedea, în acest sens, Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, nr. C 26/26.1.2013, p. 35. 360 A se vedea, în acest sens, Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, nr. C 26/26.1.2013, p. 36. 361 Prof. Erik GAWEL, Cost recovery for water services in the E.U. [(Intereconomics. Review of European Economic Policy, vol. 50, nr. 1/2015, p. 40-45), p. 41, nota de subsol nr. 10]. 362 Versiunea în limba română a acestui document oficial se găseşte pe site-ul Curţii Europene de Justiţie, la adresa: http://curia.europa.eu/juris/document/document.jsf?docid=152659&mode=lst&pageIndex=1&dir=&occ=first&part=1&text=&doclang=RO&cid=676912 (accesată pe 18 august 2016).

247 NECONFIDENŢIAL

Soluţia pronunţată de instanţa comunitară: pe 11 septembrie 2014, Camera a doua a Curţii Europene de Justiţie a respins acţiunea Comisiei Europene, obligând reclamanta la plata cheltuielilor de judecată, această din urmă măsură fiind impusă inclusiv Statelor interveniente pentru susţinerea pârâtei: Danemarca, Ungaria, Austria, Finlanda, Suedia şi Marea Britanie.

Relevanţa Hotărârii din 11 septembrie 2014 a Curţii Europene de Justiţie în domeniul tarifării apei uzinate pentru producţia de energie electrică şi pentru irigaţii în România: analizând Hotărârea din 11 septembrie 2014 a Curţii Europene de Justiţie observăm că instanţa comunitară nu a dispus în mod explicit sau implicit excluderea apei uzinate pentru producţia de energie electrică şi pentru irigaţii din lista bunurilor taxabile de către Statele-membre ale Uniunii Europene. De asemenea, legislaţia Uniunii Europene actualmente în vigoare, jurisprudenţa instanţelor comunitare şi practica Comisiei Europene nu interzic în vreun fel tarifarea apei uzinate.

În concluzie, pretinsa incompatibilitate a reglementărilor interne ale României privind tarifarea apei uzinate pentru producţia de energie electrică şi pentru irigaţii cu normele Uniunii Europene este nefundamentată din punct de vedere juridic.

II. Dosarul nr. 1.103/59/25.7.2014 al Curţii de Apel Timişoara

Pe 25 iulie 2014, S.C. SSM PREST S.R.L. din Timişoara, deţinătoare a unei microhidrocentrale (aflate în construcţie) cu căderea proiectată de 3-5 metri, a solicitat Curţii de Apel Timişoara anularea Hotărârii Guvernului nr. 1202/2010 ca act administrativ cu caracter normativ363. Procedura precontencioasă: sesizarea Curţii de Apel Timişoara cu judecarea dosarului de mai sus a fost precedată de două sesizări formulate de către reclamantă şi anume:

Sesizarea Consiliului Concurenţei: înainte de a formula respectiva acţiune în justiţie, S.C.

SSM PREST S.R.L. a sesizat în prelabil Consiliul Concurenței, de la care a primit adresele nr. 5.572/RG/3.5.2011 şi nr. 886/RG/5.3.2014, pe care ulterior le-a depus în dosarul menţionat

mai sus. La rândul său, Consiliul Concurenței a comunicat reclamantei că în urma primirii

mai multor semnale din piață a decis declanșarea unei investigații sectoriale, al cărei obiect este analiza aprofundată a problemei semnalate.

Sesizarea Comisiei Europene: înainte de a învesti Curtea de Apel Timişoara cu judecarea

acţiunii sale, S.C. SSM PREST S.R.L. a sesizat și Comisia Europeană, de la care a primit adresa nr. TAXUD C3 D (2014)/15.5.2014, pe care a depus-o la dosarul instanţei române.

Motivarea acţiunii: în motivarea acţiunii sale, reclamanta a invocat printre altele încălcarea art. 2 alin. (1) lit. b) şi a art. 9 lit. b) din Legea concurenţei, datorită instituirii prin H.G. nr. 1.202/2010 a unei discriminări între producătorii de hidroenergie.

Dovedirea pretenţiilor formulate: pentru a proba justeţea acţiunii sale, reclamanta a arătat că utilizarea formulei de calcul pentru energia obţinută din uzinarea apei (volum x densitate x g x randament/3,6 MJ/kWh) conduce la tarifarea mai mică a deţinătorilor de hidrocentrale cu cădere mai mare de apă faţă de posesorii hidrocentralelor cu cădere mai mică de apă, la acelaşi volum de apă uzinată, ceea ce implică plata unei contribuţii pecuniare mai mari de către cei aflaţi în a doua categorie faţă de concurenţii care se găsesc în primul grup, acest rezultat fiind impus de către pevederile H.G. nr. 1.202/2010.

363 Fişa dosarului se găseşte la adresa: http://portal.just.ro/59/SitePages/Dosar.aspx?id_dosar=5900000000053146&id_inst=59 (accesată pe 19 august 2016), iar textul integral al Sentinţei se găseşte la adresa: http://legeaz.net/spete-contencios-curtea-de-apel-timisoara-2014/actiuni-impotriva-ordonantelor-guvernului-sentinta-10-12-2014-8l0 (accesată pe 19 august 2016).

248 NECONFIDENŢIAL

Constatările instanţei privind existenţa unei discriminări în înţelesul Legii nr. 21/1996

În Sentința civilă nr. 353 din 10 decembrie 2014, Secția de contencios administrativ și

fiscal a Curţii de Apel Timişoara a constatat că „susținerile reclamantei referitoare la posibilitatea ca

dispozițiile menționate din actul administrativ normativ atacat să aibă ca efect generarea unor costuri de producție

supradimensionate, care să excludă posibilitatea obținerii de profit de către producătorii de energie electrică prin

hidrocentrale cu cădere mică de apă, se verifică în speță.”

De asemenea, instanța a constatat că „prevederile [H.G. nr. 1202/2010] au un caracter indirect

discriminatoriu și sunt de natură să influențeze în mod indirect concurența pe piața de profil, în sensul art. 2 alin. 1 lit. b din Legea nr. 21/1996.”

În sfârşit, instanța a reținut „susținerile reclamantei potrivit cărora dispozițiile atacate din H.G. r.

1202/2010 sunt de natură să stabilească în mod indirect condiții discriminatorii pentru activitatea agenților

economici pe piața de profil, contravenind astfel Legii concurenței nr. 21/1996.”

Apărarea: în apărarea sa, Guvernul României a invocat faptul că a adoptat Hotărârea nr. 1.202/2010 pentru punerea în aplicare a dispoziţiilor Legii apelor nr. 107/1996, coroborate cu prevederile Directivei-cadru privind apa din 2000, şi mai ales pentru a da curs obligaţiei de a

asigura recuperarea costurilor efectuate de către Administrația Națională „Apele Române” (ANAR) cu ocazia prestării serviciilor sale.

Insuficienta dovedire a acţiunii reclamantei: pentru a putea ajunge la soluţia

respingerii acţiunii reclamantei S.C. SSM PREST S.R.L., Curtea de Apel Timişoara a considerat că prevederile discriminatorii ale H.G. nr. 1.202/2010 intră sub imperiul art. 2 din Legea concurenţei, care permite Guvernului ca, în situaţia în care trebuie să ocrotească un interes public major, poate să ia anumite măsuri care contravin mediului concurenţial normal.

De asemenea, Curtea de Apel Timişoara a arătat că „nu pot fi reținute în speță suficiente

elemente pentru a se conchide că măsura de actualizare prin HG nr. 1202/2010 a cuantumului contribuției specifice de gospodărire a resurselor de apă pentru producătorii de energie electrică în hidrocentrale ar fi nelegală, în

sensul că ar fi excesivă, disproporționată, inutilă ori posibil de evitat prin adoptarea unor măsuri echivalente care

însă să nu introducă o distorsiune în cadrul concurenței dintre agenții economici care operează pe piața de profil.”

Soluţia pronunţată de instanţă: prin Sentința civilă nr. 353 din 10 decembrie 2014,

Secția de contencios administrativ și fiscal a Curţii de Apel Timişoara a respins ca nefondată acţiunea formulată de S.C. SSM PREST S.R.L. din Timişoara pentru anularea Hotărârii Guvernului nr. 1202 din 2 decembrie 2010364; soluţia pronunţată de Curtea de Apel Timişoara a rămas definitivă şi irevocabilă.

Relevanţa Sentinţei civile nr. 353 din 10 decembrie 2014 pentru domeniul

concurenţei: din punct de vedere juridic, Sentința civilă nr. 353 din 10 decembrie 2014 are autoritatede lucru judecat exclusiv pentru părţile din litigiul descris mai sus, ceea ce înseamnă că un dosar cu acelaşi obiect şi aceleaşi părţi nu mai poate fi supus judecăţii unei instanţe româneşti.

În pofida erorilor comise atât de către reclamantă, cât şi de către pârât, sentința civilă indicată mai sus este criticabilă pe fond, datorită netragerii tuturor concluziilor de către instanţa legal învestită de pe urma constatărilor privind discriminarea indirectă a producătorilor de hidroenergie care exploatează agregate aflate pe firul apei faţă de întreprinderile care deţin hidrocentrale cu cădere mai mare de apă, iar respectivele constatări sunt relevante pentru analiza

364 Textul integral al Sentinţei se găseşte la adresa: http://legeaz.net/spete-contencios-curtea-de-apel-timisoara-2014/actiuni-impotriva-ordonantelor-guvernului-sentinta-10-12-2014-8l0 (accesată pe 19 august 2016).

249 NECONFIDENŢIAL

modului de tarifare a apei uzinate, putând fi utilizate ca argumente pentru susţinerea propunerii referitoare la schimbarea formulei de calcul al contribuţiei datorate de utilizatorii de apă, cu atât mai mult cu cât Curtea de Apel Timişoara a subliniat faptul că simpla invocare a principiului recuperării costurilor nu este suficientă pentru justificarea apărării unui interes public major, care ar putea implica majorarea contribuţiei pentru apa uzinată. III. Decizia Î.C.C.J. nr. 7.394 din 21 noiembrie 2013

Prin această hotărâre judecătorească s-a stabilit că <<… avizul la care se referă O.U.G. nr. 36/2001 priveşte “preţuri şi tarife reglementate”, după cum se indică în chiar titlul actului normativ, iar nu “contribuţii”.>>

Această decizie a fost generată de confuzia creată de denumirea de contribuţie, care nu

este explicată, ca termen economic sau juridic în niciunul din actele normative ce fac referire la

aceasta. O.U.G. nr. 36/2001 prevede în continuare că preţul aplicat la apa brută face obiectul

analizei Direcţiei de preţuri reglementate din cadrul M.F.P., care a preluat această activitate

specifică odată cu fuziunea Oficiului Concurenţei cu Consiliul Concurenţei.

Efecte în plan economic ale aplicării prevederilor H.G. nr. 1202/2010

În „Planul Naţional de management aferent porţiunii din bazinul hidrografic internaţional al fluviului

Dunărea care este cuprinsă în teritoriul României” elaborat de Administraţia Naţională „Apele

Române” sunt prezentate prelevările de apă din resurse de suprafaţă pentru producerea de

energie (hidro, termo şi nucleară).

Ponderea activităţilor de gestionare a resurselor de apă brută în cadrul tarifelor pentru

irigaţii variază, conform acestui Raport, între minim 0,31% pentru un tarif de 949,55 lei/1000mc

şi maxim, 81,96% pentru un tarif de 3,66 lei/1000mc.

Referitor la industrie (exceptând producerea de energie electrică), datorită diminuării

activităţilor industriale care utilizează apa în procente semnificative (siderurgie, metalurgie,

industrie chimică, etc), precum şi a aplicării de „cele mai bune tehnologii” în procesele

tehnologice în relaţie cu economisirea apei, ponderea activităţii de gestionare a resurselor de apă

din punct devedere al valorii economice a resursei este de asemenea nesemnificativ (0,036% în

2013).

Referitor la producerea de energie prin centrale hidroelectrice, valoarea contribuţiei pentru

utilizarea resursei de apă pentru producerea de energie prin hidrocentrale, este de circa 5% la

nivel naţional. După intrarea în vigoare a H.G. nr. 1202/2010 am identificat, urmărind volumele

de apă utilizată şi costurile generate de plata acestora, următoarele schimbări:

1. Prin aplicarea prevederilor H.G. nr. 1.202/2010, ANAR a obţinut, faţă de nivelul înregistrat în

2010, o majorare a veniturilor totale cu 58,4% în 2011, cu 46,2% în 2012, cu 54,9% în 2013, cu

68,8% în 2014 şi cu 62,9% în 2015.

2. Începând cu 2011, ponderea în veniturile ANAR a sumelor încasate de la producătorii de

energie hidro aproape că s-a dublat faţă de 2010;

250 NECONFIDENŢIAL

Tabelul nr. A.5.2. Structura veniturilor realizate de Administraţia Naţională Apele Române

din contribuţii, plăţi şi tarife (%)

activitate 2009 2010 2011 2012 2013 2014 2015

% % % % % % %

consum urban 12.39 9.19 8.98 9.54 8.11 6.75 7.19

termo şi nuclear 13.30 10.68 12.90 13.20 12.34 11.01 11.55

energie hidro 21.56 27.13 44.36 41.76 47.99 52.43 48.55

irigaţii 0.13 0.20 0.14 0.17 0.15 0.09 0.15

acvacultură 0.00 0.21 0.05 0.05 0.05 0.05 0.06

ape din subteran 8.61 6.35 4.99 5.27 4.79 4.19 4.64

primirea apelor uzate 16.82 13.44 11.60 10.83 10.35 9.59 10.22

contribuţie potenţial baraje 0.28 0.47 0.28 0.28 0.18 0.19 0.18

exploatare agregate minerale 13.22 7.78 6.03 5.76 4.03 3.53 4.04

servicii specifice de gospodărire a apei 5.69 3.02 2.70 3.07 3.02 2.66 2.84

alte activităţi (notificări, avize, autorizaţii, penalităţi) 8.00 21.53 7.97 10.06 8.98 9.51 10.59

100 100 100 100 100 100 100 Sursa: date A.N.A.R., calcule C.C..

3. începând cu 2011, producătorii de energie acoperă prin plata contribuţiilor pentru apa uzinată,

peste 60% din veniturile totale realizate de ANAR;

251 NECONFIDENŢIAL

Graficul nr. A.5.2. Structura veniturilor Administraţiei Naţionale „Apele Române” în perioada 2009-2015 (mii lei)

252 NECONFIDENŢIAL

Tabelul nr. A.5.1. Evoluţia contribuţiilor pentru gestionarea resursei de apă de suprafaţă

aplicate utilizatorilor din industria energetică, irigaţii şi acvacultură

O.U.G. nr. 107/

2002

Legea nr. 404/2003

O.U.G. nr. 73/2005

Legea nr. 400/

2005

H.G. nr. 803/ 2008

H.G. nr. 522/ 2009

H.G. nr.

328/ 2010

H.G. nr. 1.202/ 2010

Alţi agenţi economici 23,8 23,8 2,835 35 40,73 43,84 44,74 50

Termocentrale-apă din râuri interioare/c.închis - c.deschis

23,8 23,8

35

35 40,73 43,84 44,74 24

0,16 - - - -

Termocentrale-apă din Dunăre- c.închis

- c.deschis

2,8 2,8

0,16

-

-

-

-

0,16 0,2 0,23 0,25 0,26 -

Hidrocentrale 0,1 0,1 0,155 0,2 0,23 0,25 0,26 1,1

Centrale nucleare 2,8 0,1 3,5 3,5 4,07 4,38 4,47 24

Irigaţii 1,8 1,8 3 3 3,49 3,76 3,84 3

Acvacultură 1,8 1,8 2,4 2.4 2,79 3 3,06 0.5

ACVACULTURA apă din SUBTERAN 18 18 45 45 52,36 56,36 57,72 11

IRIGATII apă din SUBTERAN 18 18 45 45 52,36 56,36 57,72 57,72

Exprimarea este în RON pentru toate preţurile.

4. O.U.G. nr. 1.202/2010 a operat creşteri drastice doar pentru utilizatorii de apă din energie,

celelalte categorii de utilizatori nu au suferit niciun fel de corecţie, practic nivelul celorlalte

contribuţii a rămas pe lor pe seama creşteri contribuţiilor pentru sectorul energetic;

5. pentru utilizarea apei din aceeaşi sursă- fluviul Dunărea, pentru producerea de energie

electrică, se aplică un preţ de 1,1 lei/1.000 m.c. la Porţile de Fier – plătit de Hidroelectrica şi un

altul de 24 lei/1.000 m.c. la Cernavodă- plătit de Nuclearelectrica;

6. nu a fost aplicat principiul „poluatorul plăteşte” care stă la baza construirii „contribuţiei”

pentru gestionarea resursei de apă; nici contribuţia pentru preluarea apelor uzate în apele de

suprafaţă şi nici penalităţile pentru depăşirea concentraţiilor maxim admise nu au suferit vreo

corecţie.

7. mai mult decât atât, acvacultura primeşte ca bonus o reducere a contribuţiei de peste 6 ori, de

la nivelul de 3,06 lei/1.000 m.c. la 0,5 lei/1.000 m.c., ceea ce în costurile unei astfel de activităţi

însemnă o reducere a costurilor cu apa între 10-12%; În acest caz, considerăm că:

- se acordă un avantaj direct unei categorii de utilizatori de apă, prin intermediul resurselor

de stat; în cazul de faţă, ANAR, care este o instituţie publică ce se autofinanţează din

contribuţiile pentru utilizarea apei, micşorează contribuţia pentru o anumită categorie de

întreprinderi şi prin aceasă măsură enunţă la o parte din încasările ce i se cuveneau şi care

îi asigurau funcţionarea;

253 NECONFIDENŢIAL

- această micşorare (apa din surse de suprafaţă a fost mai ieftină de 6,1 ori iar cea din

subteran de peste 5,2 ori) a unei contribuţii aplicate direct de către a instituţie publică

poate fi interpretat ca un transfer de resurse de stat;

- se creează un avantaj, întreprinderile din segmentul respectiv (acvacultura) obţin un

beneficiu economic pe care nu l-ar fi putut obţine în condiţii normale de piaţă, şi anume în

absenţa intervenţiei instituţiei publice cu rol de administrator al resursei;

- măsura este selectivă, deoarece se aplică numai unui anumit grup de întreprinderi ce

desfăşoară o anume activitate; de menţionat că până la emiterea H.G. nr. 1202/2010, cele

două activităţi (irigaţiile şi acvacultura) erau tratate împreună; din 2010 acestea au fost

tratate separat şi doar una din ele (mai puţin importantă economic) a primit acest avantaj.

254 NECONFIDENŢIAL

Anexa 6. Efectele aplicării H.G. nr. 1202/2010 asupra costurilor de producţie ale

microhidrocentralelor private

La data prezentei analize primeau certificate verzi pentru producţia de energie un număr

de 324 de capacităţi de producţie cu o putere instalată totală de 343,568 MW. Aceste centrale de

mică capacitate se aflau în proprietatea a 118 operatori economici. Dintre aceste 324 de centrale

mici, 121 au fost cumpărate de la Hidroelectrica iar restul sunt amenajări noi.

Am construit baza de date privind microhidrocentralele exploatate în regim privat

plecând de la datele publicate de Transelectrica la care am completat date referitoare la volumele

de apă uzinată, sumele facturate pentru acestea şi pentru chiria albiei minore sau pentru căderi de

apă.

Din prelucrarea datelor obţinute pentru diferite tipuri de amenajări au rezultat

următoarele :

I. Amenajare cu un număr mare de microhidrocentrale

- pentru un operator ce deţine 26 de centrale mici, amplasate pe râuri diferite, pentru fiecare

MWh energie se uzinează, în medie, între 22 şi 27 mii mc. apă;

- costul cu apa uzinată (include contribuţia pentru apa turbinată, nu se plăteşte chirie pentru

albia minoră şi nu sunt înregistrate cheltuieli de ecologizare) ajunge la 30 lei/MWh;

- suma obţinută din vânzarea certificatelor verzi, raportată la producţie (lei/MWh) este

aproape dublă faţă de preţul mediu obţinut pe piaţa de echilibrare.

Tabelul nr. A.6.1. Costurile apei uzinate ale unei amenajări cu 26 microhidrocentrale

2015 2014 2013 2012 2011 2010 2009

nr.total centrale 26 26 26 23 22 20 20

ch apa, mii lei /mwh 0,030 0,029 0,027 0,025 0,025 0,017 0,013

consum apa mii mc/mwh 27,430 25,997 24,831 22,738 22,382 15,876 11,926

Preţ mediu piaţa reg, mii lei /mwh 0,189 0,200 0,203

Preţ mediu piaţa liberă, mii lei /mwh 0,162 0,158 0,157 0,220

Preţ mediu piaţa echil, mii lei /mwh 0,013 0,030 0,039 0,048

CV, mii lei/mwh producţie 0,260 0,281 0,376 0,389 0,040 0,012

- acelaşi operator, dar într-o exploatare cu doar doar 2 microhidrocentrale, înregistrează

costuri cu apa per MWh între 20 şi 38 lei/MWh;

- din vânzarea certificatelor verzi, pentru fiecare MWh produs se obţine o sumă de 1,92 ori

mai mare (date aferente 2015).

II. amenajare cu o singură microhidrocentrală:

255 NECONFIDENŢIAL

Tabelul nr. A.6.2. Costurile apei uzinate ale unei amenajări cu o microhidrocentrală

2015 2014 2013 2012

nr.total centrale 1 1 1 1

consum apa ,mii mc/ mwh 88,0285 86,9670 86,4621 90,5784

ch apa/mwh 0,2184 0,1870 0,1788 0,1893

Preţ mediu piaţa reg 0,1649 0,1901 0,2000

Preţ mediu piaţa liberă liber 0,1222

Preţ mediu piaţa echilibrare 0., 601 0,0797 0,0706 93,5424

CV, mii lei /mwh producţie 0,4845 0,1187 0,5112 0,7273

III. amenajare cu mai multe microhidrocentrale, în cascadă

Tabelul nr. A.6.3. Costurile apei uzinate pentru microhidrocentralele amplasate în cascadă

2015 2014 2013 2012 2011* 2010 2009 2008 2006 2003

nr.total centrale 5 5 5 4 4 4 4 4 4 4

puterea instalată total (MW) 15,678 15,678 15,678 6,490 6,490 6,490 6,490 5,740 4,130 4,130

ch prod total, mii lei /mwh 0,007 0,009 0,012 0,014 0,007 0,002 0,002 0,001

consum apa mii mc/mwh 4,340 4,713 2,185 6,340 6,217 0,002 0,002 6,376

mii lei apa/mwh prod 0,007 0,009 0,012 0,014 0,007 0,002 0,002 0,001

Preţ mediu piaţa regl 0,132 0,132 0,161 0,136

Preţ mediu piaţa liberă 0,116 0,137 0,172 0,181

Preţ mediu piaţa echilibrare

CV,mii lei /mwh producţie 0,254 0,276 0,343 0,550 0,282 0,220 0,206 0,143

IV. amenajare cu microhidrocentralele cu cădere, captarea apei este mai sus

Tabelul nr. A.6.4. Costurile apei uzinate pentru microhidrocentralele cu captare şi

cădere de apă

2015 2014 2013 2012 2011

nr.total centrale 5 5 4 2 1

puterea instalată 6,53 6,53 4,25 1,64 0,45

consum apa mii mc/mwh 3,0366 3,0897 3,8715 4,5687 0,0086

ch apa mii lei .mwh 0,0052 0,0064 0,0084 3,7749

Preţ mediu piaţa regl. 0,1800

Preţ mediu piaţa liberă 0,2279 0,2050 0,2050 0,1931 0,1700

Preţ mediu piaţa echil. 0,0561

CV, mii lei /mwh 0,0226 0,2341 0,5367 0,6514

- se observă consumul mult mai mic de apă uzinată şi aceeaşi proporţie (2:1) între suma

recuperată din vânzarea de certificate verzi şi preţul cu care a fost vândută energia.

Prin comparaţie, Hidroelectrica obţine din vânzarea CV-urilor în medie 0,8 lei/MWh,

ajungând la un maxim de 1,07 lei/MWh.

Producătorii de energie regenerabilă primesc gratuit certificate verzi, pe care le vând pe o piaţă specializată, pentru un câştig suplimentar faţă de energia propriu-zisă. Aceste certificate verzi sunt plătite de toţi consumatorii din România, inclusiv de populaţie, prin factura finală de energie.

256 NECONFIDENŢIAL

Pentru anul 2016, potrivit prevederilor Hotărârii de Guvern nr. 1015/2015365, cota obligatorie de energie electrică produsă din surse regenerabile de energie, care beneficiază de sistemul de promovare prin certificate verzi, este de 12,15% din consumul final brut de energie electrică. Cota pentru 2016 este mai mare decât cea pentru 2015, care a fost stabilită la nivelul de 11,0%.

Impactul contribuţiei pentru apa uzinată asupra preţului energiei electrice în cazul Hidroelectrica

Pentru întreaga activitate de producţie energie desfăşurată de Hidroelectrica au fost analizate, pe baza datelor anuale, costurile de producţie, pe categorii, urmărind impactul costurilor cu apa uzinată în costurile totale, înainte şi după intrarea în vigoare a actelor normative prin care s-au operat modificări ale contribuţiilor pentru apa uzinată, inclusiv a HG1202/2010.

Graficul nr. A.6.1. Producţia Hidroelectrica în perioada 2002-2015

În acest capitol s-a analizat ponderea costurilor generate

de consumul de apă uzinată în preţul mediu anual

obţinut de Hidroelectrica pe piaţa reglementată, pe piaţa

liberă şi pe piaţa de echilibrare. Calculele au la bază

înregistrările de producţie puse la dispoziţie de

Hidroelectrica iar analiza a fost făcută pentru fiecare

sucursală a Hidroelectrica, separat pentru centrale

hidroelectrice şi pentru microhidrocentrale.

Am ales ca repere anii 2006, 2009, 2010 şi următorii

pentru a putea vedea ce efect a avut majorarea

contribuţiei pentru gestionarea resursei de apă asupra

preţului cu care energia electrică a vost vândută pe piaţa reglementată, pe piaţa liberă şi pe piaţa

de echilibrare.

Am utilizat pentru calcule producţia de energie electrică, volumul de apă uzinată şi suma plătită

pentru aceasta- date pentru fiecare amenajare energetică.

365 Hotărârea nr. 1.015 din 30 decembrie 2015 pentru aprobarea cotei anuale obligatorii de energie electrică produsă din surse regenerabile de energie, care beneficiază de sistemul de promovare prin certificate verzi, pentru anul 2016.

257 NECONFIDENŢIAL

Am calculat costul cu apa uzinată pentru obţinerea unui MWh de către fiecare centrală electrică

iar prin raportarea acestui cost mediu anual la preţul mediu anual obţinut de Hidroelectrica prin

vânzarea energiei pe fiecare din cele trei pieţe, a rezultat ponderea pe care costul cu apa uzinată o

are în preţul mediu anual obţinut pe piaţa reglementată, în preţul mediu anual obţinut pe piaţa

liberă şi în cel obţinut pe piaţa de echilibrare.

SH Porţile de Fier

Graficul nr. A.6.2. Ponderea costului apei uzinate în preţul energiei electrice

obţinute în centralelele hidroelectrice din cadrul SH Porţile de Fier

Amenajarea de la Porţile de Fier produce 44% din totalul energiei electrice produse de

Hidroelectrica. Creşterea de preţ pentru apa uzinată impusă de HG1202/2010 s-a regăsit în

preţul obţinut pe piaţa reglementată în proporţie de 28,5% în 2011 şi de 34,1% în 2012 iar în

preţul obţinut pe piaţa liberă între 18,3 în anul 2011 şi 15,5 % în anul 2012. În anii ce au

urmat, costul cu apa uzinată s-a situat în jurul valorii de 21% din preţul energiei pe piaţa

reglementată şi în jur de 14% din preţul mediu anul obţinut pe piaţa liberă.

SH BISTRIŢA

- are în dotare 21 de centrale hidroelectrice, 14 sunt cu acumulare şi 7 sunt amplasate pe firul

apei şi toate acoperă 9,7% din producţia de energie a Hidroelctrica;

-creşterea contribuţiei pentru apa uzinată a mărit ponderea costului cu apa uzinată de la 7,6%

în anul 2010 la 26,7% (în anul 2011) şi la 34,2% (în anul 2012) din preţul obţinut pe piaţa

reglementată;

- costul cu apa uzinată a reprezentat, în anul 2011, un procent de 17,2% din preţul mediu

anual obţinut pe piaţa liberă, această pondere a atins 15,5% în anul 2012.

258 NECONFIDENŢIAL

Centrale Hidroelectrice Bistriţa

Graficul nr. A.6.3. Ponderea costului apei uzinate în preţul energiei electrice produse în

centralele hidroelectrice din cadrul SH Bistriţa

3

.8%

4.9

%

7.6

%

26

.7%

34

.2%

18

.7%

20

.0%

19

.8%

96.2

%

95.1

%

92.4

%

73.3

%

65.8

%

81.3

%

80.0

%

80.2

%

3.7

%

3.6

%

5.2

%

17

.2%

15

.5%

12

.5%

14

.7%

14

.3%

96.3

%

96.4

%

94.8

%

82.8

%

84.5

%

87.5

%

85.3

%

85.7

%

1.7

%

2.1

%

3.3

%

6.6

%

7.3

%

8.9

%

10

.3%

9.2

%

98.3

%

97.9

%

96.7

%

93.4

%

92.7

%

91.1

%

89.7

%

90.3

%

0

0.2

0.4

0.6

0.8

1

1.2

0%

20%

40%

60%

80%

100%

2006 2009 2010 2011 2012 2013 2014 2015

RO

N/1

00

0M

C

% costuri cu apa în preţul de pe piaţa reglementată Alte costuri% costuri cu apa în preţul de pe piaţa liberă Alte costuri% costuri cu apa în preţul de pe piaţa de echilibrare Alte costuriTarif apa (axa din dreapta)

Microhidrocentrale Bistriţa Graficul nr.A.6.4 Ponderea costului apei uzinate în preţul energiei electrice produsă în

microhidrocentralele din SH Bistriţa

3.4

%

9.0

%

9.2

%

31

.3%

36

.4%

22

.3%

22

.8%

27

.9%

96

.6%

91

.0%

90

.8%

68

.7%

63.6

%

77

.7%

77

.2%

72

.1%

3.3

%

6.7

%

6.3

%

20

.1%

16

.5%

14

.9%

16

.7%

20

.1%

96

.7%

93

.3%

93

.7%

79

.9%

83

.5%

85

.1%

83

.3%

79

.9%

1.6

%

3.9

%

4.1

%

7.8

%

7.7

%

10

.6%

11

.7%

13

.0%

98

.4%

96

.1%

95

.9%

92

.2%

92.3

%

89

.4%

88

.3%

87

.0%

0

0.5

1

1.5

0%

50%

100%

2006 2009 2010 2011 2012 2013 2014 2015

RO

N/1

00

0M

C

% costuri cu apa în preţul de pe piaţa reglementată Alte costuri

% costuri cu apa în preţul de pe piaţa liberă Alte costuri

% costuri cu apa în preţul de pe piaţa de echilibrare Alte costuri

Tarif apa (axa din dreapta)

-sunt în funcţiune 13 microhidrocentrale, costul cu apa a reprezentat peste 30% din preţul reglementat atât în anul 2011 cât şi în anul 2012. Faţă de preţul pe piaţa liberă, costul cu apa uzinată a reprezentat 20,1% în anul 2011, în următorii

ani ponderea a fost între 14% şi 16%.

259 NECONFIDENŢIAL

SH CLUJ

- are în 7 centrale, 4 cu acumulare şi 3 amplasate pe firul apei; acoperă 5,4% din producţia

Hidroelectrica iar creşterea preţului pentru apa brută a condus la o pondere a costurilor cu

apa de 2,5% în preţul energiei pe piaţa reglementată şi de 1,6% în preţul energiei pe piaţa

liberă.

Centrale Hidroelectrice Cluj

Graficul nr. A.6.5. Ponderea costului apei uzinate în preţul energiei electrice produse în

centralele hidroelectrice din SH Cluj

Microhidrocentrale Cluj Graficul nr. A.6.6. Ponderea costului apei uzinate în preţul energiei electrice produse în microhidrocentralele din SH Cluj - sunt 6 capacităţi de producţie, costul cu apa brută a reprezentat în anul 2011 peste 30% din

preţul reglementat iar în anul 2012 a fost peste 45% din preţul reglementat.

260 NECONFIDENŢIAL

UHE ORADEA face parte din SH Cluj, are 6 centrale hidroelectrice, 4 cu acumulare şi două

amplasate pe firul apei; ponderea costului cu apa uzinată în preţul reglementat a fost în 2011 de

9,8% iar în 2012 de 12,5%.

Centrale Hidroelectrice Oradea

Graficul nr. A.6.7. Ponderea costului apei uzinate în preţul energiei electrice produse de

centralele hidroelectrice din cadrul UHE Oradea

Microhidrocentrale Oradea

Graficul nr. A.6.8. Ponderea costului apei uzinate în preţul energiei electrice produse de

microhidrocentralele aparţinând UHE Oradea

-sunt 6 capacităţi de producţie, ponderea costului cu apa uzinată în preţul energiei electrice pe

piaţa reglementată a fost de 18,4% în 2011 şi de 22,8% în 2012.

261 NECONFIDENŢIAL

SH CURTEA de ARGEŞ: acoperă 8,1% din producţia Hidroelectrica şi re în funcţiune 28

de centrale din care 20 sunt cu acumulare iar celelalte 8 sunt amplasate pe firul apei.

Costul cu apa uzinată a reprezentat 9% din preţul pe piaţa reglementată, în anul 2011 şi 10,1% în

anul 2012.

Centrale Hidroelectrice Curtea de Argeş

Graficul nr. A.6.9. Ponderea costului apei uzinate în preţul energiei electrice produse în

centralele hidroelectrice din SH Curtea de Argeş

0.6

%

0.8%

2.0

%

9.0

%

10.1

%

5.8

%

4.4

%

6.1%

99

.4%

99

.2%

98

.0%

91

.0%

89

.9%

94

.2%

95

.6%

93

.9%

0.6%

0.8

%

1.4

%

5.8%

4.6

%

3.8

%

3.3%

4.4

%

99

.4%

99

.2%

98

.6%

94

.2%

95

.4%

96

.2%

96

.7%

65

.6%

0.3

%

0.3

%

0.9%

2.2

%

2.1

%

2.7%

2.3

%

2.9

%

99

.7%

99

.7%

99

.1%

97

.8%

97

.9%

97

.3%

97

.7%

97

.1%

0

0.2

0.4

0.6

0.8

1

1.2

0%

20%

40%

60%

80%

100%

2006 2009 2010 2011 2012 2013 2014 2015

RO

N/1000M

C

% costuri cu apa în preţul de pe piaţa reglementată Alte costuri% costuri cu apa în preţul de pe piaţa liberă Alte costuri% costuri cu apa în preţul de pe piaţa de echilibrare Alte costuriTarif apa (axa din dreapta)

Microhidrocentrale Curtea de Argeş

Graficul nr. A.6.10. Ponderea costului apei uzinate în preţul energiei electrice produse

de microhidrocentralele din SH Curtea de Argeş

-sunt în funcţiune 8 centrale, ponderea costului cu apa în preţul pe piaţa reglementată a

reprezentat 9,5% în 2011 şi 17,8% în 2012.

262 NECONFIDENŢIAL

UHE BUZĂU: face parte din SH Curtea de Argeş şi are în funcţiune 10 centrale

hidroelectrice, 3 sunt cu acumulare şi 7 sunt amplasate pe firul apei. Ponderea costului cu apa în

preţul energiei electrice tranzacţionată pe piaţa reglementată a fost de 10,1% în anul 2011 şi de

11,2% în anul 2012.

Centrale Hidroelectrice Buzău

Graficul nr. A.6.11. Ponderea costului apei uzinate în preţul energiei electrice obţinute în

centralele hidroelectrice din cadrul UHE Buzău

0.6

%

1.2

%

2.5

%

10

.1%

11

.2%

6.1

%

6.4

%

7.2

%

99.4

%

98.8

%

97.5

%

89.9

%

88.8

%

93.9

%

93.9

%

92.8

%

0.6

%

0.9

%

1.7

%

6.5

%

5.1

%

4.0

%

4.7

%

5.2

%

99.4

%

99.1

%

98.3

%

93.5

%

94.9

%

96.0

%

95.3

%

94.8

%

0.3

%

0.5

%

1.1

%

2.5

%

2.4

%

2.9

%

3.3

%

3.4

%

99.7

%

99.5

%

98.9

%

97.5

%

97.6

%

97.1

%

96.7

%

96.6

%

0

0.2

0.4

0.6

0.8

1

1.2

0%

20%

40%

60%

80%

100%

2006 2009 2010 2011 2012 2013 2014 2015

RO

N/1

00

0MC

% costuri cu apa în preţul de pe piaţa reglementată Alte costuri% costuri cu apa în preţul de pe piaţa liberă Alte costuri% costuri cu apa în preţul de pe piaţa de echilibrare Alte costuriTarif apa (axa din dreapta)

Microhidrocentrale Buzău

Graficul nr. A.6.12. Ponderea costului apei uzinate în preţul energiei electrice obţinute în

microhidrocentralele aparţinând UHE Buzău

0.7

%

2.8

%

17

.3%

19

.3%

10

.7%

10

.4%

24

.6%

99.3

%

97.2

%

82.7

%

80.7

%

89.3

%

89.6

%

75.4

%

0.5

%

1.9

%

11

.1%

8.8

%

7.2

%

7.6

%

17

.7%

99.5

%

98.1

%

88.9

%

91.2

%

92.8

%

92.4

%

82.3

%

0.3

%

1.2

%

4.3

%

4.1

%

5.1

%

5.3

%

11

.5%

99.7

%

98.8

%

95.7

%

91.2

%

94.9

%

94.7

%

88.5

%

0

0.2

0.4

0.6

0.8

1

1.2

0%

20%

40%

60%

80%

100%

2006 2009 2010 2011 2012 2013 2014 2015

RO

N/1

00

0M

C

% costuri cu apa în preţul de pe piaţa reglementată Alte costuri

% costuri cu apa în preţul de pe piaţa liberă Alte costuri

% costuri cu apa în preţul de pe piaţa de echilibrare Alte costuri

Tarif apa (axa din dreapta)

-sunt 8 capacităţi de producţie, ponderea costului cu apa uzinată în preţul energiei pe piaţa

reglementată a fost în anul 2011 de 17,3% iar în anul 2012 de 19,3%.

263 NECONFIDENŢIAL

SH HAŢEG: are în exploatare 13 centrale dintre care 5 sunt cu acumulare şi 8 amplasate pe

firul apei; acoperă 5,7% din producţia de energie a Hidroelectrica; ponderea costurilor cu apa

uzinată în preţul energiei vândută pe piaţa reglementată a fost de 11,4% în anul 2011 şi de 16,6%

în anul 2012.

Centrale Hidroelectrice Haţeg

Graficul nr. A.6.13. Ponderea costului apei uzinate în preţul energiei electrice obţinute în

centralele hidroelectrice din SH Haţeg

Microhidrocentrale Haţeg

Graficul nr. A.6.14. Ponderea costului apei uzinate în preţul energiei electrice

obţinute în microhidrocentralele din cadrul SH Haţeg

- sunt 10 microhidrocentrale în exploatare, costul cu apa uzinată a reprezentat 7,1% din preţul

mediu obţinut pe piaţa reglementată în anul 2011 şi în anul 2012.

264 NECONFIDENŢIAL

UHE CARANSEBEŞ: face parte din SH Haţeg, are în exploatare 3 centrale hidroelectrice,

toate fiind amplasate pe firul apei.

Centrale Hidroelectrice Caransebeş

Graficul nr. A.6.15. Ponderea costului apei uzinate în preţul energiei electrice obţinute în

centralele hidroelectrice din UHE Caransebeş

Microhidrocentrale Caransebeş

Graficul nr. A.6.16. Ponderea costului apei uzinate în preţul energiei electrice obţinute în

microhidrocentralele din UHE Caransebeş

- sunt 6 microhidrocentrale în exploatare în această sucursală, ponderea costului cu apa brută

în preţul energiei vândute pe piaţa reglementată a fost de 21,3% în 2011 şi de 19% în 2012.

265 NECONFIDENŢIAL

UHE Târgu-Jiu: face parte din SH Porţile de Fier şi are în exploatare 5 centrale

hidroelectrice, 3 cu acumulare şi 2 amplasate pe firul apei. Ponderea costului cu apa uzinată în

preţul mediu obţinut pe piaţa reglementată a fost de 6,7% în anul 2011 şi de 8,4% în anul 2012.

Centrale hidroelectrice Târgu-Jiu

Graficul nr. A.6.17. Ponderea costului apei uzinate în preţul energiei electrice obţinute în

centralele hidroelectrice din cadrul UHE Târgu-Jiu

Microhidrocentrale Târgu-Jiu

Graficul nr. A.6.18. Ponderea costului apei uzinate în preţul energiei electrice obţinute în

microhidrocentralele din cadrul UHE Târgu-Jiu

4.3

%

9.0

%

11

.5%

38

.9%

45

.3%

25

.9%

30

.3%

30

.1%

95

.7%

91

.0%

88

.5%

61

.1%

54

.7%

74

.1%

60

.7%

69

.9%

4.2

%

6.8

%

7.8

%

25

.0%

20

.6%

17

.3%

22

.2%

21

.7%

98

.8%

93

.2%

92

.2%

75

.0%

79

.4%

82

.7%

77

.8%

78

.3%

2.0

%

3.9

%

5.1

%

9.7

%

9.6

%

12

.3%

15

.5%

14

.0%

98

.0%

96

.1%

94

.9%

90

.3%

90

.4%

87

.7%

84

.5%

86

.0%

0

0.5

1

1.5

0%

20%

40%

60%

80%

100%

2006 2009 2010 2011 2012 2013 2014 2015

RO

N/1

00

0M

C

% costuri cu apa în preţul de pe piaţa reglementată Alte costuri% costuri cu apa în preţul de pe piaţa liberă Alte costuri% costuri cu apa în preţul de pe piaţa de echilibrare Alte costuri

– sunt în exploatare 3 microhidrocentrale, costul cu apa uzinată a reprezentat în anul 2011,

38,9% din preţul mediu obţinut pe piaţa reglementată iar în anul 2012 ponderea costului cu apa

uzinată a fost de 45,3%.

266 NECONFIDENŢIAL

SH RÂMNICU-VÂLCEA: are în exploatare 15 centrale hidroelectrice dintre care 3sunt cu

acumulare şi 12 amplasate pe firul apei; acoperă 22,1% din producţia de energie a Hidroelectrica.

Ponderea costului cu apa în preţul energiei vândute pe piaţa reglementată a fost de 22,3% în anul

2011 şi de 33,3% în anul 2012.

Centrale Hidroelectrice Râmnicu-Vâlcea

Graficul nr. A.6.19. Ponderea costului apei uzinate în preţul energiei electrice

obţinute în centralele hidroelectrice din cadrul SH Râmnicu-Vâlcea

Microhidrocentrale Râmnicu-Vâlcea

Graficul nr. A.6.20. Ponderea costului apei uzinate în preţul energiei electrice obţinute în

microhidrocentralele din cadrul SH Râmnicu-Vâlcea

2.2%

1.4

%

8.3

%

5.4%

3.3

%

3.2

%

3.3%

97

.8%

98

.6%

91

.7%

94

.6%

96

.7%

96

.8%

96

.7%

2.1

%

1.0

%

5.3%

2.4

%

2.2

%

2.4%

2.4

%

97

.9%

99

.0%

94

.7%

97

.6%

97

.8%

97

.6%

97

.6%

1.0

%

0.6%

2.1

%

1.1

%

1.6%

1.6

%

1.6

%

99

.0%

99

.4%

97

.9%

98

.9%

98

.4%

98

.4%

98

.4%

0

0.5

1

1.5

0%

20%

40%

60%

80%

100%

2006 2010 2011 2012 2013 2014 2015

RO

N/1000M

C

% costuri cu apa în preţul de pe piaţa reglementată Alte costuri% costuri cu apa în preţul de pe piaţa liberă Alte costuri% costuri cu apa în preţul de pe piaţa de echilibrare Alte costuriTarif apa (axa din dreapta)

SH Râmnicu-Vâlcea are în exploatare 3 microhidrocentrale, costul cu apa a reprezentat 8,3%

din preţul mediu obţinut pe piaţa reglementată în anul 2011.

267 NECONFIDENŢIAL

UHE Slatina: face parte din SH Râmnicu Vâlceaşi are în exploatare 8 centrale hidroelectrice

din care 3 cu acumulare şi 20 amplasate pe firul apei; ponderea costului cu apa în preţul energiei

pe piaţa reglementată a fost de 39,5% în anul 2011 şi de 46,2% în anul 2012.

Centrale Hidroelectrice Slatina

Graficul nr. A.6.21. Ponderea costului apei uzinate în preţul energiei electrice obţinute în

centralele hidroelectrice din cadrul UHE Slatina

SH SEBEŞ: acoperă 4,9% din producţia de energie a Hidroelectrica, are în exploatare 4

centrale hidroelectrice dintre care 3 sunt cu acumulare şi una amplasată pe firul apei.

Centrale hidroelectrice Sebeş

Graficul nr. A.6.22. Ponderea costului apei uzinate în preţul energiei electrice obţinute în

centralele hidroelectrice din cadrul SH Sebeş

0.5

%

0.6

%

0.7

%

2.5

%

3.1

%

1.7

%

1.9

%

1.9

%

99

.5%

99

.4%

99

.3%

97

.5%

96

.9%

98

.3%

98

.1%

98

.1%

0.5

%

0.4

%

0.5

%

1.6

%

1.4

%

1.2

%

1.4

%

1.4

%

99

.5%

99

.6%

99

.5%

98

.4%

98

.6%

98

.8%

98

.6%

98

.6%

0.2

%

0.3

%

30

.0%

0.6

%

0.7

%

0.8

%

1.0

%

0.9

%

99

.8%

99

.7%

99

.7%

99

.4%

99

.3%

99

.2%

99

.0%

99

.1%

0

0.2

0.4

0.6

0.8

1

1.2

0%

20%

40%

60%

80%

100%

2006 2009 2010 2011 2012 2013 2014 2015

RO

N/1

00

0M

C

% costuri cu apa în preţul de pe piaţa reglementată Alte costuri

% costuri cu apa în preţul de pe piaţa liberă Alte costuri

% costuri cu apa în preţul de pe piaţa de echilibrare Alte costuri

268 NECONFIDENŢIAL

UHE SIBIU: face parte din sucursala Sebeş, are în exploatare 7 centrale hidroelectrice,

una cu acumulare şi 6 amplasate pe firul apei; ponderea costului cu apa brută în preţul mediu

al energiei pe piaţa reglementată a fost de 39,7% în anul 2011 şi de 43,2% în anul 2012.

Centrale Hidroelectrice Sibiu

Graficul nr. A.6.23. Ponderea costului apei uzinate în preţul energiei electrice

obţinute în centralele hidroelectrice din cadrul SH Sibiu

6.9%

8.0%

11.1

%

39

.7%

43

.2%

23

.2%

26

.9%

34

.7%

93

.1%

92

.0%

88

.9%

60

.3%

56

.8%

76

.8%

73

.1%

65

.3%

6.7

%

6.0

%

7.6

%

25

.6%

19.6

%

15.5

%

19

.8%

25

.0%

93

.3%

94

.0%

92

.4%

74

.4%

80

.4%

84

.5%

80

.2%

75

.0%

3.2

%

3.5

%

4.9

%

9.9

%

9.2

%

11

.0%

13

.8%

16.2

%

96

.8%

96

.5%

95

.1%

90

.1%

90

.8%

89

.0%

86

.2%

83

.8%

0

0.2

0.4

0.6

0.8

1

1.2

0%

20%

40%

60%

80%

100%

2006 2009 2010 2011 2012 2013 2014 2015

RO

N/1

00

0M

C

% costuri cu apa în preţul de pe piaţa reglementată Alte costuri% costuri cu apa în preţul de pe piaţa liberă Alte costuri% costuri cu apa în preţul de pe piaţa de echilibrare Alte costuriTarif apa (axa din dreapta)

Microhidrocentrale Sibiu Graficul nr. A.6.24. Ponderea costului apei uzinate în preţul energiei electrice

obţinute în centralele hidroelectrice din cadrul UHE Sibiu

-are în exploatare 19 microhidrocentrale, ponderea costurilor cu apa brută în preţul mediu

obţinut pe piaţa reglementată a fost de 16,4% în anul 2011 şi de 8,6% în anul 2012.

269 NECONFIDENŢIAL

Cu toate că în nota de fundamentare a HG1202/2010 (act normativ prin care au fost majorate

contribuţiile pentru apa uzinată) s-a menţionat că ” ponderea totală finală a costului apei în preţul

energiei electrice livrate în SEN creşte de la 0,58% până la 1,65% din preţul energiei, impactul la populaţie fiind

doar de 1,07%”, după cum se observă din grafice, ponderea costului au apa uzinată în preţul de

vânzare a energioei electrice a fost mult mai mare şi diferită de la o amenajare la alta, iar aceast

impact major s-a menţinut în anii 2011, 2012, 2013.

Presupunând că s-au făcut calcule la momentul elaborării Notei de fundamentare, daca acestea ar

fi fost reluate măcar la un an de la intrarea în vigoare a HG 1202, s-ar fi observat uşor că

rezultatele aplicării noilor contribuţii pentru apa uzinată erau foarte departe de reperele ce au stat

la baza stabilirii contribuţiei şi implicit la aprobarea actului normativ respectiv.

Impactul contribuţiei specifice de gospodărire a resurselor de apă asupra tarifelor

aplicate la irigaţiile pentru agricultură

Până în anul 2016, pentru serviciile de irigaţii, s-a aplicat un tarif anual, un tarif de livrare şi un

tarif sezonier care cuprind în structura lor toate cheltuielile necesare prestării acestor servicii după

cum urmează:

a) tariful anual include cheltuielile estimate pentru un sezon de irigaţii pentru: - paza şi protecţia infrastructurii de irigaţii; - consumul de energie electrică tehnologică; - efectuarea epuismentelor pe bază de deviz; - întreţinerea şi reparaţiile infrastructurii principale de irigaţii, aflate în administrarea ANIF, începând de la sursă sau priză şi până la punctele de livrare a apei pentru irigaţii. b) tariful de livrare a apei pentru irigaţii include, după caz, cheltuielile cu probele tehnologice, costul serviciului de prelevare a apei din sursă, care include şi costul apei şi costurile de transport al apei pentru irigaţii de la sursă/priză până la punctul de livrare a apei pentru irigaţii sau, după caz, până la hidrant, prin intermediul infrastructurii de irigaţii, aflată în administrarea ANIF.

c). tariful sezonier include cheltuielile prevăzute la lit. b), cheltuielile de întreţinere şi reparaţii similare celor prevăzute la lit. a), precum şi cele administrative şi orice alte cheltuieli suplimentare necesare livrării apei prin punctul de livrare a apei pentru irigaţii prevăzute în contractul sezonier. Tarifele pentru serviciile de irigaţii au următoarea structură generală: i) cheltuielile directe ale ANIF; ii) cheltuielile indirecte, compuse din cheltuieli de regie ale unităţilor de administrare, ale filialelor judeţene şi ale sediului central al ANIF; iii) cheltuielile de executare a lucrărilor de exploatare a infrastructurii din amenajarea interioară de irigaţii, precum şi a lucrărilor de întreţinere şi reparaţii contractate cu terţii furnizori. Începând cu anul 2016, se aplică doar un singur tarif, denumit tarif de livrare. Acest tarif unic a apei pentru irigaţii va acoperi costul apei, costurile de transport al apei de la sursă sau de la priză la punctul de livrare a apei pentru irigaţii, prin intermediul infrastructurii de irigaţii din domeniul public şi domeniul privat al statului, aflată în administrarea Agenţiei. Costurile de transport includ cheltuielile cu energia electrică şi termică pentru pomparea apei. Tariful de livrare a apei

270 NECONFIDENŢIAL

pentru irigaţii nu cuprinde costurile de întreţinere şi reparaţii, care se acoperă din abonamentul pentru irigaţii şi/sau din fonduri ale Agenţiei”. În Tabelul nr. A.6.6. sunt centralizate datele referitoare la tariful mediu de livrare a apei , valori pentru anii 2005-2016, aşa cum a fost stabilit pentru fiecare amenajare de îmbunătăţiri funciare. Pentru fiecare tarif aferent fiecărei amenajări am calculat ponderea costului cu apa în tariful de livrare. Se observă că în cazul amenajărilor unde apa este furnizată de Apele Române şi din barajele Hidroelectrica, costul cu apa este mult mai mare decât în amenajările unde apa provine doar de la Apele Române. În aceste situaţii, Hidroelectrica este în postura de furniozor de apă din barajele pe care le are în exploatare, dar preţul aplicat este de câteva ori mai mare decât cel stabilit prin Hotărârea de guvern. Situaţia se regăseşte în filialele teritoriale Olt-Dunăre, Moldova Sud, Buzău-Moldova Sud, Prahova. Tabelul nr. A.6.5. Utilizarea apei pentru irigaţii în perioada 2005-2015

2015 2014 2013 2012 2011 2010 2009 2008 2005 nr beneficiari ( contracte) dc: 525 484 466 433 463 544 692 631 897

Organizaţii de udători 163 161 198 185 248 263 313 274 131

SUPRAFAŢA CONTRACTATĂ totală dc ha 313000.8 306205.4 352811.7 278525.8 360398.9 432987.5 605752.6 536464.6 266346.4

de către organizaţii ha

confidential

suprafeţe cu udări cumulate, total, dc ha

confidential

organizaţii ha confiden

tial

volum apă livrat, total dc mii mc

de la ANAR mii mc

de la Hidroelectrica mii mc confidential

de la alţii mii mc

sume plătite pentru apă, dc mii lei

către ANAR mii lei confidential

către Hidroelectrica/alţii mii lei

Contribuţie apă pt irigaţii

confidential

pret mediu ( lei/1000 mc)

- către ANAR confiden

tial

- către Hidroelectrica/alţii

confidential

Volum apă de la ANAR % 97.725 97.785 99.143 92.682 93.330 96.703 94.311 91.698 91.304

Volum apă de la Hidroelectrica % 1.934 2.071 0.490 6.508 6.191 2.370 3.404 4.715 1.366

Volum apă de la altii % 0.341 0.144 0.367 0.809 0.478 0.928 2.286 3.587 7.329

Din datele din tabelul de mai sus observăm că din volumul total de apă utilizată pentru irigaţii,

peste 91% -până la 99% a fost furnizată de Administraţia Naţională Apele Române, la preţul

mediu de 3 lei/1000 mc, conform legislaţiei în vigoare. Hidroelectrica a furnizat între 1% şi 6,5%

din volumul solicitat dar la preţuri 2 ori până la 7 ori mai mari. Acest fapt dezavantajează

utilizatorii din amenajarea respectivă comparativ cu cei din altă unitate teritorială.

271 NECONFIDENŢIAL

Tabelul nr. A.6.6. Ponderea costului apei brute în tariful de livrare la irigaţii pentru agricultură (confidenţial)

Nr. Furnizor de apă 2016 2015 2014 2013 2012 2011 2010 2009 2008 2005

crt.

FILIALĂ TERITORIALĂ

ANAR/

tarif livrare mediu

% cost apa în tarif

livrare

tarif livrare mediu

% cost apa în tarif

livrare tarif livrare mediu

% cost apa în tarif

livrare tarif livrare mediu

% cost apa în tarif

livrare tarif livrare mediu

% cost apa în tarif

livrare tarif livrare mediu

% cost apa în tarif

livrare tarif livrare mediu

% cost apa în tarif livrare

tarif livrare mediu

% cost apa în tarif

livrare tarif livrare mediu

% cost apa în tarif

livrare tarif livrare mediu

% cost apa în tarif

livrare

Denumire Amenajare Hidroelec trica

(lei/ 1.000mc

)

(lei/1.000mc) (lei/1.00

0mc) (lei/1.00

0mc) (lei/1.00

0mc) (lei/1.00

0mc) (lei/1.000mc)

(lei/1.000mc)

(lei/1.000mc)

(lei/1.000mc)

3

Timiş Mureş Inferior

Semlac Pereg ANAR

Fantânele Sagu ANAR

5 Mureş Oltul Superior

Câmpu Frumos ANAR

6 Dunăre - Jiu

Sadova Corabia ANAR

Bistreţ Nedeia Jiu ANAR

Nedeia Măceşu ANAR

Cornu Caraula ANAR

Calafat Băileşti ANAR

Cetate Galicea ANAR

7 Olt - Dunăre

Terasa Corabia ANAR

Terasa Caracal

ANAR şi Hidroelectrica

Stoieneşti Vişina

ANAR şi Hidroelectrica

Drăgăneşti - Priza Drăgăneşti

ANAR şi Hidroelectrica

Drăgăneşti - Priza Pestra

ANAR şi Hidroelectrica

Bucşani Cioroiu - Priza Strejeşti

ANAR şi Hidroelectrica

Bucşani Cioroiu - Priza Arceşti

ANAR şi Hidroelectrica

Dabuleni Potelu Corabia ANAR

8 Teleorman - Neajlov

272 NECONFIDENŢIAL

Viişoara ANAR

Viişoara I ANAR

Olt Călmăţui ANAR

Terasa Zimnicea ANAR

Giurgiu Răzmireşti, zona B ANAR

Gostinu Greaca Argeş ANAR

Argeş Km 23 ANAR

Ştefăneşti Leordeni ANAR

10

Ialomiţa - Călmăţui

Terasa Ialomiţa Călmăţui ANAR

Slobozia Dunăre ANAR

Orezărie Făcăieni Vlădeni ANAR

Orezărie Luciu Giurgeni ANAR

Terasa Borduşani ANAR

Pietroiu Stefan cel Mare ANAR

Borcea de Jos ANAR

Jegălia ANAR

Terasa Călăraşi ANAR

Gălăţui Călăraşi ANAR

Gostinu Greaca Argeş ANAR

Pietroiu Stefan cel Mare ANAR

Boianu Sticleanu ANAR

Borcea de Sus ANAR

11

Dunărea - Inferioară

Terasa Brăilei ANAR

Namoloasa Maxineni ANAR

Latinu Vadeni ANAR

Brăila Dunăre Siret ANAR

Lunca Râu Buzău ANAR

273 NECONFIDENŢIAL

Noianu Chiscani ANAR

Ciorăşti Măicăneşti ANAR

Amenajarea I.M.B. ANAR

Terasa Ialomiţa Călmăţui ANAR

Terasa Viziru ANAR

Călmăţui Gropeni Chişcani ANAR

Grădiştea Făurei Jirlău ANAR

Bazin Hidro. Călmăţui ANAR

Ianca Surdila Greci ANAR

12

Dobrogea

Carasu Galeşu ANAR / CNACN

Carasu Basarabi ANAR / CNACN

Carasu Poarta Albă ANAR / CNACN

Carasu CDMN ANAR / CNACN

Carasu Valea Seacă ANAR / CNACN

Orezărie Hârşova ANAR

Mihail Kogălniceanu ANAR / CNACN

Cochirleni ANAR

Nicolae Bălcescu ANAR / CNACN

Sinoe ANAR

Dăieni Ostrov Peceneaga ANAR

Babadag ANAR

Sarichioi ANAR

Sarichioi 2 ANAR

Măcin 23 August ANAR

Isaccea ANAR

Sud Razelm ANAR

Beibugeac Sarinasuf ANAR

Dunavăţ ANAR

274 NECONFIDENŢIAL

Macin Carcaliu ANAR

13

Moldova Sud

Câmpia Covurlui ANAR

Brateşul de Sus ANAR

Terasa Nicoreşti ANAR

Sascut

ANAR şi Hidroelectrica

Letea

ANAR şi Hidroelectrica

Damieneşti ANAR

Albiţa Fălciu - 368 ANAR

Albiţa Fălciu - 368 - 2 ANAR

Albiţa Fălciu - 368 - 3 ANAR

Albiţa Fălciu - 368 - 4 ANAR

Manjesti ANAR

14

Moldova Nord

Tabăra Trifeşti Sculeni - SPA Soloneţ ANAR

Tabăra Trifeşti Sculeni - SPA Tabăra ANAR

Tabăra Trifeşti Sculeni - SPA Lunca ANAR

Movileni Havârna ANAR

Amenajarea Curteşti ANAR

15

Buzău - Moldova Sud

Ciorăşti Măicăneşti ANAR

Putna - gravitaţional ANAR

Bilieşti Slobozia Ciorăşti ANAR

Adjud - Homocea ANAR

AHC Campia Buzăului - 309-2.1 Administratia

Bazinala de Apa Buzau-Ialomita/Hidroelectrica S.A.

AHC Campia Buzăului - 309-2.2

AHC Campia Buzăului - 309-2.5

16 Prahova

Leaota ANAR

275 NECONFIDENŢIAL

Iazul Morilor Prahova ANAR

Iazul Morilor Teleajen ANAR

276 NECONFIDENŢIAL

Anexa 7. Modelul economic

Analiza juridică, economică şi concurenţială a sistemului de tarifare a apei uzinate

7.1. Caracteristicile juridice ale apelor Potrivit Legii apelor nr. 107/1996 (modificate) apele au următoarele trăsături: i) sunt o resursă naturală, regenerabilă, vulnerabilă şi limitată, ii) element indispensabil pentru viaţă şi pentru societate, iii) materie primă pentru activităţi productive, iv) sursă de energie, v) cale de transport, vi) factor determinant în menţinerea echilibrului ecologic, vii) nu sunt un produs comercial oarecare, viii) sunt un patrimoniu natural care trebuie protejat, tratat şi apărat ca atare, ix) fac parte din domeniul public al statului (art. 1) şi x) sunt monopol natural de interes strategic (art. 4). 7.2. Apa = produs comercial atipic + bun public + monopol + facilitate esenţială? Dintre cele zece trăsături ale apelor enumerate mai sus o importanţă aparte revine celei de-a şaptea (i.e. caracterul de produs comercial atipic), care este compatibilă cu a zecea (i.e. monopol natural), dar în acelaşi timp o contrazice flagrant pe cea de-a noua(i.e. bun care aparţine domeniului public), deoarece prin natura lor bunurile care sunt în proprietate publică nu se pot nici vinde şi nici cumpăra, fiind inalienabile, potrivit art. 136 alin. (3) din Constituţia României din 1991 (revizuită în 2003). Prin încadrarea apei în categoria bunurilor comerciale atipice, legiuitorul român face imperios necesară trecerea în revistă a unor concepte de bază din ştiinţele Economiei şi Dreptului, în lipsa cărora analiza tarifelor apei uzinate nu ar putea fi făcută în mod corect. 7.3. Ce este un produs comercial atipic?

Plecând de la premisa că noţiunea de „produs comercial atipic” este întrucâtva sinonimă cu aceea de „bun economic”, reţinem definiţia consacrată a „bunului economic” drept „orice mijloc rar, adică disponibil în cantitate limitată, şi util, adică apt să satisfacă o nevoie.”366. 7.4. Ce este ştiinţa economiei?

Conform unui reputat autor britanic, „Economia este ştiinţa care studiază comportamentul uman ca relaţie între scopuri şi mijloace rare care au utilizări alternative”367, iar conform unui doctrinar contemporan, „Economia este disciplina care studiază producţia, distribuţia şi consumul de bunuri.”368. 7.5. Ce este comerţul? Unii doctrinari străini au definit comerţul drept „activitate şi operaţiune de vânzare a unei mărfi sau cumpărarea unui produs urmată de revânzarea lui, cu sau fără transformarea sa prealabilă.”369.

366 Prof. Ahmed SILEM (dir.), Lexique d’économie [(ediţia a-11-a, Dalloz, Paris, 2010, 856p.), p. 106]. 367 Acad. Lionel ROBBINS, An essay on the nature and significance of economic science [(ediţia a doua revăzută şi îmbogăţită, tirajul al patrulea, Macmillan, Londra, 1945, XVIII+160p.), p. 16 şi nota de subsol nr. 1]. 368 Prof. Arif S. MALIK, Economics for a sustainable planet {în: Prof. Wei-Yin CHEN, Dr. Toshio SUZUKI, Prof. Maximilian LACKNER (eds.), Handbook of climate change mitigation and adaptation [(ediţia a doua, I-IV, Springer, Cham, 2016, XXIX+3.331p.), vol. 1, p. 223-255], p. 224}. 369 A. SILEM, op. cit., p. 178.

277 NECONFIDENŢIAL

7.6. Ce este o marfă? O definiţie concisă a mărfii este: „orice obiect mobiliar destinat vânzării.”370. 7.7. Ce este un bun public? Potrivit unor autori consacraţi, „bunul public” este prin definiţie „produs de către o instituţie publică” şi se distinge de bunurile private371. 7.8. Ce este un serviciu? În literatura de specialitate este cunoscut faptul ca un serviciu este „un bun economic imaterial, ale cărui producţie şi consum sunt simultane, orice prestare a unui serviciu implicând consumul în acelaşi timp al respectivului serviciu.”372. 7.9. Ce este un serviciu public? Unii autori francezi au semnalat faptul ca serviciul public este „o activitate indispensabilă din punct de vedere social desfăşurată de către o instituţie publică”, fiind sinonim cu „administraţia publică”373, aceasta din urmă prestând servicii necomerciale (dintre care unele nu sunt individualizabile) şi efectuînd operaţiuni de redistribuire a unor resurse procurate în principal pe calea impunerilor obligatorii (e.g. impozite)374. 7.10. Ce este tarifarea serviciilor publice ?

În doctrina străină, tarifarea serviciilor publice este înţeleasă drept acea „metodă de stabilire

a preţului de utilizare a unui serviciu public.”375.

7.11. Ce sunt resursele naturale ?

În literatura de specialitate, resursele naturale sunt definite drept „factori de producţie originali, obiect al

muncii umane şi care cuprind spaţiul, materiile prime şi energia.”376. 7.12. Ce sunt materiile prime?

Potrivit unor autori reputaţi, materiile prime sunt: „obiecte, materii sau provizii rezultate în urma muncii umane şi obţinute de o întreprindere în vederea încorporării lor în produse, după transformarea prin forţa de muncă.”377. În lumina definiţiei de mai sus observăm că din punct de vedere ştiinţific, a treia caracteristică a apelor enumerată la art. 1 din Legea nr. 107/1996 („materie primă”) este inclusă în mod organic în primul element constitutiv al noţiunii generice „apă” ca „resursă naturală”, ceea ce înseamnă că definiţia reţinută de legiuitorul român în art. 1 din Legea apelor este parţial redundantă. 7.13. Ce sunt factorii de producţie ?

În doctrina străină, factorii de producţie sunt „resurse constituite din elemente originale (natură, muncă) sau derivate (capital) a căror combinaţie permite producţia. Contribuţia fiecărui factor justifică o contrapartidă în termeni de

370 A. SILEM, op. cit., p. 529. 371 A. SILEM, op. cit., p. 108. 372 A. SILEM, op. cit., p. 755. 373 A. SILEM, op. cit., p. 756. 374 A. SILEM, op. cit., p. 24-25. 375 A. SILEM, op. cit., p. 790. 376 A. SILEM, op. cit., p. 729. 377 A. SILEM, op. cit., p. 541.

278 NECONFIDENŢIAL

remuneraţie : renta, salariul, dobânda. Existenţa unei a patra forme de venit, profitul, face necesară introducerea unui al patrulea factor : antreprenoriatul.”378.

7.14. Tripla funcţie a apei uzinate – resursă naturală, componentă a capitalului natural al României şi factor de producţie Având în vedere definiţiile economice ale resurselor naturale şi ale factorilor de producţie calificăm

apa uzinată utilizată la producţia de energie electrică şi în irigaţii drept resursă natural şi factor de producţie.

În literatura de specialitate a fost susţinută ideea potrivit căreia resursele de apă ale unei ţări fac parte din capitalul natural al acelui Stat, alături de alte resurse, precum petrolul, gazele naturale, terenurile agricole şi pădurile, la rândul său capitalul natural fiind o componenă a activului patrimonial al oricărei naţiuni, alături de capitalul uman şi de capitalul fizic379. 7.15. Apele – componentă a domeniului public Pentru perioada 1 iulie 1865 – 1 octombrie 2011, art. 476 din Codul civil din 26 noiembrie 1864380 a prevăzut că „fluviile navigabile şi plutitoare” sunt parte a domeniului public. 7.16. Includerea apelor cu potenţial energetic în domeniul public

Prin Legea asupra regimului apelor din 8 aprilie 1898 principalele cursuri de apă din România au fost enumerate printre activele care fac parte din domeniul public381, iar prin Legea nr. 153/1924 legiuitorul român a inclus pe lista bunurilor publice toate apele care pot produce forţă motrice382. 7.17. Evoluţia reglementărilor constituţionale referitoare la statutul juridic al resurselor de apă

Din perspectiva Dreptului constituţional este cunoscut faptul că în ultimul secol şi jumătate

(1866-2016) ţara noastră a avut nu mai puţin de şapte legi fundamentale şi anume: Constituţia Principatelor Române din 30 iunie 1866383, Constituţia Regatului României din 29 martie 1923384, Constituţia Regatului României din 24 februarie 1938385, Constituţia Republicii Populare Române din 13 aprilie 1948386, Constituţia Republicii Populare Române din 24 septembrie 1952387, Constituţia Republicii Socialiste România din 21 august 1965388 şi Constituţia României din 21 noiembrie 1991389.

Examinând textele acestor legi fundamentale, inclusiv ale modificărilor survenite de la intrarea şi

până la ieşirea lor din vigoare, constatăm următoarele:

a) Primele trei Constituţii nu conţineau vreo reglementare specifică privind statutul juridic al apelor. b) Cea dintâi codificare la nivel constituţional a apelor ca bunuri aflate în domeniul public datează din 1948, art. 6 al primei Legi fundamentale postbelice de la noi precizând că apele, alături de bogăţiile subsolului şi căile de comunicaţii, se găsesc în categoria „bunurilor comune ale poporului” aflate în proprietatea Statului.

378 A. SILEM, op. cit., p. 396. 379 Prof. Rick van der PLOEG, Guidelines for exploiting natural resource wealth [(Oxford Review of Economic Policy, vol. 30, nr. 1/2014, p. 145-169), p. 146]; pentru unele dezvoltări, a se vedea: Prof. Eli P. FENICHEL, Prof. Joshua K. ABBOTT, Natural capital: from metaphor to measurement (Journal of the Association of Environmental and Resource Economists, vol. 1, nr. 1-2/2014, p. 1-27). 380 Art. 1-347 ale acestui act normativ au fost publicate în Monitorul Oficial al Principatelor Române din 271 din 4 decembrie 1864, iar art. 348-1.914 au fost publicate în Monitoarele Oficiale ale Principatelor Române nr. 7, 8, 9, 11 şi 13 din 1865. 381 Administraţia Naţională „Apele Române”, Cum a apărut şi s-a dezvoltat gospodărirea apelor? (http://www.rowater.ro/Lists/Istoric/AllItems.aspx) 382 Prof. Mircea DUŢU, Dreptul mediului. Tratat. Vol. 1. Introducere în Dreptul mediului. Dreptul românesc al mediului [(Editura Economică, Bucureşti, 1998, 408p.), p. 244]. 383 A fost publicată în Monitorul Oficial al Principatelor Române din 13 iulie 1866. 384 A fost publicată în Monitorul Oficial al Regatului României nr. 282 din 29 martie 1923. 385 A fost publicată în Monitorul Oficial al Regatului României nr. 48 din 27 februarie 1938. 386 A fost publicată în Monitorul Oficial al Republicii Populare Române nr. 87 bis din 13 aprilie 1948. 387 A fost publicată în Buletinul Oficial al Republicii Populare Române nr. 180 din 27 septembrie 1952. 388 A fost publicată în Buletinul Oficial al Republicii Socialiste România nr. 1 din 21 august 1965. 389 A fost publicată în Monitorul Oficial al României nr. 233 din 21 noiembrie 1991.

279 NECONFIDENŢIAL

c) Includerea domeniului acvatic în patrimoniul Statului a continuat în Constituţia din 1952, art. 7 al acestei Legi fundamentale fiind foarte asemănător cu art. 6 al Constituţiei precedente, apele fiind „proprietate a Statului şi bun comun al poporului.” d) Art. 7 al Constituţiei din 1965 este la rândul său similar cu art. 7 al precedentei Legi fundamentale, prevăzând apele pe lista bunurilor care „aparţin întregului popor şi sunt proprietate de stat.” e) În sfârşit, Constituţia din 1991 a inclus şi ea apele cu potenţial energetic valorificabil şi cele care pot fi folosite în interes public pe lista bunurilor care fac obiectul exclusiv al proprietăţii publice [art. 135 alin. (4)], ceea ce înseamnă că ele nu pot fi înstrăinate, ci doar date în administrarea regiilor autonome sau instituţiilor publice ori pot fi concesionate sau închiriate [art. 135 alin. (5)]. Forma iniţială a Legii fundamentale din 1991 a fost revizuită în 2003390, actualul art. 136 alin. (3) preluînd textul aflat anterior la art. 135 alin. (4) al versiunii din 1991, noutatea adusă de revizuire fiind posibilitatea de dare a bunurilor publice în folosinţa gratuită a instituţiilor de utilitate publică [art. 136 alin. (4)]. 7.18. Caracteristicile juridice ale bunurilor aflate în proprietatea publică În perioada 1998-2011, Legea nr. 213 din 17 noiembrie 1998 privind proprietatea publică şi regimul juridic al acesteia391 a prevăzut că bunurile aflate în proprietatea publică au trei trăsături esenţiale şi anume: i) sunt inalienabile, adică nu pot fi înstrăinate, ci doar date în administrare, concesionate sau închiriate [art. 12 alin. (1) lit. a)], ii) sunt insesizabile, adică nu pot fi supuse executării silite, iar asupra lor nu pot fi constituite garanţii reale [art. 12 alin. (1) lit. b)] şi iii) sunt imprescriptibile, adică nu pot fi dobândite prin uzucapiune sau prin efectul posesiei de bună-credinţă asupra bunurilor mobile [art. 12 alin. (1) lit. c)]. În cazul actelor juridice prin care se încălcau prevederile art. 12 alin. (1) din Legea nr. 213/1998 legiuitorul a stabilit sancţiunea nulităţii absolute [art. 12 alin. (2)], ceea ce înseamnă lipsa efectelor juridice a unor asemenea acte. Începând din 1 octombrie 2011, când a intrat în vigoare noul Cod civil (i.e. Legea nr. 287 din 17 iulie 2009392), potrivit art. 220-221 din Legea nr. 71 din 3 iunie 2011393, prevederile art. 12 ale Legii nr. 213/1998 au fost preluate integral de art. 861 din noul Cod civil, bunurile aflat în proprietate publică fiind în continuare inalienabile, imprescriptibile şi insesizabile. 7.19. Definiţia economică a bunurilor publice În literatura de specialitate, bunurile publice (public goods) sunt considerate a fi acele „bunuri al căror consum de către o persoană nu scade disponibilitatea acelor bunuri pentru toţi ceilalţi consumatori.”394. Totodată, bunurile publice sunt denumite „non-rivale în consum” (non-rival in consumption), ceea ce înseamnă că este imposibilă sau extrem de costisitoare excluderea unor persoane de la consumul respectivelor bunuri, în cazul bunurilor publice pure cantitatea consumată fiind aceeaşi pentru fiecare consumator395.

390 A fost republicată în Monitorul Oficial al României nr. 767 din 31 octombrie 2003. 391 Acest act normativ a fost publicat în Monitorul Oficial al României, Partea întâi, nr. 448 din 24 noiembrie 1998. 392 Acest act normativ a fost publicat în Monitorul Oficial al României, Partea întâi, nr. 511 din 24 iulie 2009. 393 Acest act normativ a fost publicat în Monitorul Oficial al României, Partea întâi, nr. 409 din 10 iunie 2011. 394 Dr. Anil MARKANDYA, Prof. Renat PERELET, Dr. Pamela MASON, Dr. Tim TAYLOR,Dictionary of environmental economics [(Earthscan, Londra, 2002, XII+196p.), p. 156]. 395 A. MARKANDYA, R. PERELET, P. MASON, T. TAYLOR, op. cit, p. 156.

280 NECONFIDENŢIAL

7.20. Tipologia bunurilor publice În doctrina străină, în categoria bunurilor publice sunt incluse: aerul curat, păstrarea biodiversităţii, serviciul de ordine publică, apărarea naţională396, dar şi justiţia397. 7.21. Cauzele preeminenţei Statului faţă de piaţa liberă în domeniul gestiunii unui bun public Unii specialişti reputaţi au observat faptul că, din moment ce bunurile publice pot fi consumate de către orice persoană (dar fără să plătească), investitorii privaţi nu au niciun stimulent care să-i determine să finanţeze oferta de bunuri publice398.

Prin urmare, dacă bunurile publice ar fi gestionate potrivit regulilor economiei de piaţă, cantităţile de bunuri publice oferite ar fi inferioare nivelului eficient din punct de vedere social (socially efficient level), acest fenomen fiind considerat o externalitate pozitivă (positive externality) şi totodată un eşec al pieţei (market failure), care la rândul său face necesară intervenţia autorităţilor Statului, a căror sarcină este să ofere volumul eficient din punct de vedere social de bunuri publice399.

7.22. Care este volumul optim de bunuri publice?

În literatura de specialitate, răspunsul la această întrebare a fost dat în sensul că volumul optim al unui bun public este atins atunci când disponibilitatea societăţii de a plăti (willingness to pay) pentru ultima unitate produsă este egală cu costul marginal al bunului în cauză400. 7.23. Legătura finanţelor publice cu sectorul apei uzinate

Potrivit unor reputate autoare, furnizarea de bunuri publice (public goods) reprezintă o arie important a domeniului finanţelor publice (public finance)401, iar apa uzinată, fiind un bun care face parte din domeniul public, înseamnă că analiza modului de tarifare a apei uzinate nu poate ocoli fiscalitatea României. 7.24. Principiul echilibrului bugetar al întreprinderilor publice

Potrivit doctrinei economice, principiul echilibrului bugetar al întreprinderilor publice asigură

autonomia şi gestiunea raţională a întreprinderilor publice, care nu mai au nevoie să facă apel la subvenţii

de Stat şi nici nu mai cauzează turbulenţe în piaţa financiară datorită unor împrumuturi masive402.

7.25. Managementul resurselor de apă – monopol natural de interes strategic (2002-2004)

Iniţial, gestionarea resurselor de apă nu a fost inclusă pe lista ramurilor strategice ale economiei naţionale enumerate la art. 1, lit. A din Hotărârea Guvernului nr. 266 din 10 iunie 1993 privind ramurile şi domeniile în care funcţionează regiile autonome de interes naţional403 {acolo unde pe primul loc figura „producţia şi distribuţia de energie electrică şi termică” [art. 1, lit. A, alin. (1)]}, ci doar pe lista altor ramuri ale economiei naţionale, enumerate la art. 1, lit. B din H.G. nr. 266/1993.

Mai târziu, gestionarea durabilă a resurselor de apă a devenit „monopol natural de interes strategic” prin

art. 2 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 107 din 5 septembrie 2002 privind înfiinţarea Administraţiei Naţionale „Apele Române”.

396 A. MARKANDYA, R. PERELET, P. MASON, T. TAYLOR, op. cit, p. 156. 397 A. SILEM, op. cit., p. 109. 398 A. MARKANDYA, R. PERELET, P. MASON, T. TAYLOR, op. cit, p. 156. 399 A. MARKANDYA, R. PERELET, P. MASON, T. TAYLOR, op. cit, p. 156. 400 Prof. Floriana CERNIGLIA, Dr. Riccarda LONGARETTI, Static and dynamic (in)efficiency in public goods provision [(Economics Letters, vol. 135/2015, p. 104-107), p. 104]. 401 F. CERNIGLIA, R. LONGARETTI, op. cit., p. 104. 402 A. SILEM, op. cit., p. 790. 403 Acest act normativ a fost publicat în Monitorul Oficial al României, Partea întâi, nr. 156 din 9 iulie 1993.

281 NECONFIDENŢIAL

7.26. Resursele de apă - monopol natural de interes strategic

Doi ani mai târziu, caracterul managementului apelor de monopol natural a fost înlăturat prin art. I, pct. 8 din Legea nr. 310 din 28 iunie 2004 pentru modificarea şi completarea Legii apelor nr. 107/1996, care a stabilit că „Resursele de apă, de suprafaţă şi subterane sunt monopol natural de interes strategic”.

Exact acelaşi regim juridic al apelor a fost repetat în art. 1, pct. I al Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 73 din 29 iunie 2005 pentru modificarea şi completarea O.U.G. nr. 107/2002, prin care s-a stabilit că resursele de apă sunt un monopol natural de interes strategic, ambele reglementări fiind în vigoare şi în prezent. 7.27. Ce este monopolul?

În doctrina străină a fost punctat faptul că, dacă oferta unui bun sau serviciu lipsit de substitute

aparţine unei singure firme, ne aflăm în prezenţa unui monopol404.

7.28. Etimologia termenului „monopol”

Unii autori reputaţi au observat faptul că termenul „monopol” provine prin filieră latină (monopolium)

din greaca veche, substantivul “μονοπώλιον” [monopṓlion (drept exclusiv de a vinde)] fiind format

din termenii: “μόνος” [mónos (unic)] şi “πωλέω” [pōléō (eu tranzacţionez, vând)]405. 7.29. Definiţia economică a monopolului

În literatura de specialitate monopolul este definit ca „situaţia unei pieţe sau ramuri de activitate

în care un singur ofertant (vânzător) se găseşte în faţa unui număr mare de purtători ai cererii (potenţiali cumpărători).”406.

7.30. Definiţia juridică a monopolului

În doctrina juridică, prin monopol se înţelege acel regim de drept (monopol legal sau situaţie de fapt (monopol de fapt) care are ca obiect sau ca rezultat sustragerea de sub imperiul concurenţei de pe o anume piaţă a unei întreprinderi private ori a unui organ sau instituţii publice407. 7.31. Definiţia juridică a monopolului comercial Potrivit unor autori consacraţi, monopolul comercial este un drept exclusiv care provine dintr-un act de drept public prin care unei persoane juridice de drept public sau privat i se permite să controleze operaţiunile de schimb ale unui produs408. 7.32. Noţiunea de monopol natural

În situaţia în care întreaga ofertă poate fi satisfăcută la cel mai mic cost doar de către o singură firmă, iar nu de către două sau mai multe întreprinderi, suntem în prezenţa unui monopol natural409. 7.33. Definiţia economică a monopolului natural

Într-adevăr, în doctrina economică s-a stabilit că „monopolul natural este monopolul care provine din caracteristicile tehnice ale anumitor activităţi economice ale căror costuri fixe de instalare sunt foarte mari, aşa încât producţia

404 Prof. Richard Allen POSNER, Natural monopoly and its regulation [(Stanford Law Review, vol. 21, nr. 3/1969, p. 548-643), p. 548]. 405 Prof. Gérard CORNU (dir.), Vocabulaire juridique [(ediţia a opta actualizată, tirajul al doilea, Presses Universitaires de France, Paris, 2008, XXI+986p.), p. 598]. 406 A. SILEM, op. cit., p. 565. 407 G. CORNU, op. cit., p. 598. 408 G. CORNU, op. cit., p. 598. 409 R. A. POSNER, art. cit., p. 548.

282 NECONFIDENŢIAL

implică costuri marginale descrescătoare, care constituie astfel o barieră la intrarea (pe piaţă) pentru concurenţii potenţiali.”410. 7.34. Definiţia economică a monopolului discriminant

În literatura de specialitate, monopolul discriminant desemnează acea „structură de piaţă în care

ofertantul este în măsură să practice diferite preţuri pentru acelaşi tip de produs sau de serviciu pentru a ţine cont de

capacităţile de plată ale cumpărătorilor. În acest caz, diferitele capacităţi pot fi identificate drept segmente de piaţă.”411.

7.35. Irelevanţa concurenţei în cazul unui monopol natural

Unii autori reputaţi din străinătate s-au exprimat mai demult în sensul că în cazul unui monopol natural, concurenţa nu reprezintă un mecanism viabil de reglementare a pieţei412. 7.36. Ce este concurenţa ?

Termenul „concurenţă” este derivat din verbul latinesc: “concurro, concurre, concurri, concursum”413, al cărui prim înţeles414 este: „a alerga simultan [către o ţintă comună415]”, alte sensuri fiind: „a se ciocni” şi “a se lupta”416.

7.37. Definiţia economică a concurenţei

În doctrina economică, fenomenul concurenţial este definit drept actul unei firme de a urmări obţinerea unui câştig în acelaşi timp cu demersul similar al altei firme de a încerca să încaseze acelaşi surplus417. 7.38. Definiţia juridică a concurenţei

Definiţia instituţiei juridice a concurenţei este: „competiţie economică; oferta, de către mai multe întreprinderi distincte şi rivale, de produse şi de servicii care tind să satisfacă nevoi echivalente, în prezenţa unei şanse pentru comercianţi de a câştiga favoarea clientelei, respectiv a unui risc de a pierde clienţi.”418. 7.39. Relevanţa liberei concurenţe pentru viaţa economică Potrivit unor renumiţi doctrinari francezi, concurenţa este principiul de organizare a vieţii economice419, iar absenţa sa este specifică unei economii planificate420. 7.40. Definiţia economiei de piaţă În doctrina străină, prin economie de piaţă se înţelege „sistemul sau regimul economic în care alocarea resurselor este realizată pe baza preţurilor stabilite pe pieţe, unde se întâlnesc liber şi într-un mod descentralizat vânzătorii şi cumpărătorii de bunuri şi de servicii.”421.

410 A. SILEM, op. cit., p. 566. 411 A. SILEM, op. cit., p. 565-566. 412 R. A. POSNER, art. cit., p. 548. 413 G. CORNU, op. cit., p. 200. 414 Rodica OCHEŞANU, Liliana MACARIE, Sorin STATI, N. ŞTEFĂNESCU, Dicţionar latin-romîn [(Editura Ştiinţifică, Bucureşti, 1962, 959p.), p. 153]. 415 G. CORNU, op. cit., p. 200. 416 R. OCHEŞANU et alii, op. cit., p. 154. 417 Prof. Jack HIGH, Competition {în: Dr. David R. HENDERSON (ed.), The Fortune Encyclopedia of Economics [(Warner Brooks, New York, 1993, XX+876p.), p. 622-625], p. 622}. 418 G. CORNU, op. cit., p. 200. 419 Prof. Alain SUPIOT, Homo juridicus. Essai sur la fonction anthropologique du Droit [(Seuil, Paris, 2005, 334p.), p. 52-53]. 420 Prof. Martine LOMBARD, Concurrence [în: Prof. Denis ALLAND, Prof. Stéphane RIALS (dir.), Dictionnaire de la culture juridique (tirajul al doilea, Presses Universitaires de France, Paris, 2007, XXV+1.649p.), p. 220]. 421 A. SILEM, op. cit., p. 315.

283 NECONFIDENŢIAL

7.41. Funcţiile normelor de concurenţă într-o economie de piaţă Uneori, regulile antitrust sunt considerate a forma cadrul legal de referinţă pentru un întreg sistem economic, putând fi utilizate pentru stimularea creşterii cererii de bunuri sau servicii şi menţinerea unor preţuri scăzute pe termen scurt sau pentru încurajarea creşterii ofertei şi la maximizarea eficienţei alocative nete422. 7.42. Relaţiile de interdependenţă dintre economia naţională şi sistemul judiciar

Dacă ideea că o economie performantă creează prosperitate (pe care fiecare membru al societăţii este în drept să o urmărească423) este uşor de înţeles, nu mai puţin adevărat este că, la rândul ei, economia unei ţări depinde în mod direct de buna funcţionare a sistemului judiciar424.

7.43. Relevanţa teoriei economice pentru politica de concurenţă

Unii autori au remarcat recent faptul că fiecare dosar de concurenţă de la Comisia Europeană este abordat şi din perspectiva teoriei economice425, în condiţiile în care însăşi politica europeană în domeniul antitrust este fondată pe criterii economice426, una dintre dogmele fundamentale ale ştiinţei economiei fiind chiar concurenţa427. 7.44. Este posibilă analiza concurenţială în absenţa doctrinei economice? Foarte recent, un cunoscut autor s-a exprimat în sensul că însăşi înţelegerea reglementărilor antitrust nu este posibilă fără un cadru teoretic aparţinând ştiinţei economice428. 7.45. Componenta economică a Dreptului concurenţei

Pură formă fără fond în absenţa raţiunii economice, Dreptul român al concurenţei are la temelia sa unul dintre principiile fundamentale ale teoriei economice neoclasice şi anume echilibrul cererii şi ofertei de bunuri şi servicii într-o piaţă cu întreprinderi şi consumatori conectaţi prin sistemul preţurilor429, acest standard de aur al ştiinţei Economiei fiind convertit de legiuitorul român în normă juridică obligatorie în art. 4 alin. (1) ipoteza întâi din Legea nr. 21/1996430.

În doctrina economică, acest principiu de căpătâi este denumit „legea cererii şi a ofertei şi postulează

ideea că presiunile de semn contrar ale cererii şi ale ofertei conduc preţul unui bun sau tariful unui serviciu către nivelul său de echilibru, preţ la care cantităţile oferite şi cumpărate sunt egale, însă în practică unele pieţe se abat de la acest „normativ” economic, datorită existenţei unor surplusuri sau apariţiei unei penurii de bunuri sau servicii, care pot dura mai mult timp431.

422 Dzmitry BARTALEVICH, The influence of the Chicago School on the Commission’s guidelines, notices and block exemption regulations in EU competition policy [(Journal of Common Market Studies, vol. 54, nr. 2/2016, p. 267-283), p. 267]. 423 Stephen BREYER, Economic reasoning and judicial review [(The Economic Journal, vol. 119, nr. 535/2009,p. F123-F135), p. F123]. 424 S. BREYER, art. cit., p. F123. 425 Prof. Simon BISHOP, Prof. Mike WALKER, The economics of EC Competition Law: concepts, application and measurement (ediţia a treia, Sweet & Maxwell, Londra, 2010, XXXVI+793p.), apud: Prof. Jesper Fredborg HURIĆ-LARSEN, Dr. Angela MÜNCH, Competition and environmental policy in the EU: old foes, new friends? [(Journal of Industry, Competition and Trade, vol. 16, nr. 2/2016, p. 137-153), p. 141]. 426 J. F. HURIĆ-LARSEN, A. MÜNCH, art. cit., p. 141. 427 Prof. Nina SHAPIRO, Competition {în: Acad. John Edward KING (ed.), The Elgar companion to post Keynesian economics [(ediţia a doua, Edward Elgar, Cheltenham, 2012, XVII+624p.), p. 92-95], p. 92}. 428 D. BARTALEVICH, art. cit., p. 268. 429 Prof. Margot E. SALOMON, Colin ARNOTT, Better development decision-making: applying International Human Rights Law to neoclassical economics [(Nordic Journal of Human Rights, vol. 32, nr. 1/2014, p. 44-74), p. 46 şi nota de final nr. 4 (aflată la pagina 69)]. 430 „Preţurile produselor şi tarifele serviciilor se determină în mod liber prin concurenţă, pe baza cererii şi ofertei.” 431 Prof. William Jack BAUMOL, Prof. Alan Stuart BLINDER, Macroeconomics. Principles and policy [(ediţia a-11-a, South-Western Cengage Learning, Mason, 2008, XXI+420p.), p. 66].

284 NECONFIDENŢIAL

7.46. Care este instrumentul analitic cel mai performant în domeniul antitrust?

În urmă cu un deceniu şi jumătate, un reputat specialist a opinat în sensul că Analiza economică a dreptului (“Law & Economics”) ar fi cea mai avansată metodă de analiză folosită în domeniul antitrust432, însuşirea de către jurişti a aparatului analitic specific ştiinţei Economiei fiind considerată a fi o abordare orientată spre viitor, spre deosebire de perioada anterioară, în care rolul doctrinei economice era marginal chiar în Dreptul european al concurenţei433.

7.47. Obiectivele economice ale politicii de concurenţă

Încurajarea concurenţei este în general considerată a fi cel mai bun mijloc de susţinere a bunăstării consumatorilor434, protecţia, menţinerea şi stimularea concurenţei şi a unui mediu concurenţial normal nefiind altceva decât mijloace menite să servească la atingerea unui obiectiv major de natură economică şi implicit socială fixat de legiuitor în art. 1 al Legii nr. 21/1996 şi anume: promovarea intereselor consumatorilor.

Din perspectiva teoriei economice, obiectivele politicii de concurenţă pot fi considerate a fi:

eficienţa de tip Pareto (Pareto efficiency) şi maximizarea bunăstării (welfare maximization)435.

7.48. Definiţia alocării eficiente de tip Pareto a resurselor

La rândul ei, alocarea eficientă de tip Pareto a resurselor se obţine atunci când producţia de bunuri

şi factorii de producţie sunt supuşi concurenţei perfecte436.

7.49. Eficienţa ca indicator al performanţei pieţelor

În doctrina economică s-a susţinut că randamentul unei pieţe se evaluează din dubla perspectivă a

eficienţei productive (productive efficiency) şi respectiv a eficienţei alocative (allocative efficiency)437.

7.50. Eficienţa productivă

Eficienţa productivă presupune producţia unui bun la cel mai mic cost posibil de pe curba costului

mediu pe termen lung (long-run average cost curve), ceea ce duce la egalizarea preţului la nivelul costului mediu

minim (minimum average cost)]438 pe termen lung (minimum average cost in the long run)439.

7.51. Eficienţa alocativă

Eficienţa alocativă este cea care impune fiecărei firme să producă acele bunuri pe care consumatorii

le preţuiesc cel mai mult440, fapt care, atât pe termen scurt, cât şi pe termen lung determină preţul de

echilibru să fie egal cu costul marginal necesar pentru producţia ultimei unităţi de produs vândut, nici o altă

modalitate de a aloca resursele pentru creşterea suplimentară a utilităţii totale a consumatorilor nemaifiind

posibilă după atingerea acelui nivel extrem441.

432 Prof. Stephen M. BAINBRIDGE, Law and Economics: an apology {în: Prof. Michael William McCONNELL, Prof. Robert F. COCHRAN Jr., Prof. Angela C. CARMELLA (eds.), Christian perspectives on legal thought [(Yale University Press, New Haven, 2001, XXII+518p.), p. 208-223], p. 216}. 433 Dr. Élise PROVOST, Le coût dans le Droit européen de la concurrence. Essai sur la réception d’une notion économique [(teză de doctorat în Drept, Universitatea Paris Panthéon-Assas, Paris, 12 decembrie 2014, VIII+513p.+ LIV), p. 5]. 434 Prof. Maurice E. STUCKE, Is competition always good? [(Journal of Antitrust Enforcement, vol. 1, nr. 1/2013, p. 162-197), p. 162]. 435 J. F. HURIĆ-LARSEN, A. MÜNCH, art. cit., p. 141. 436 J. F. HURIĆ-LARSEN, A. MÜNCH, art. cit., p. 141. 437 Prof. William A. McEACHERN, Microeconomics. A contemporary introduction [(ediţia a-11-a, Cengage Learning, Boston, 2016, XXVI+526p.), p. 185]. 438 W. A. McEACHERN, op. cit., p. 185. 439 W. A. McEACHERN, op. cit., p. 186. 440 W. A. McEACHERN, op. cit., p. 186, p. 187. 441 W. A. McEACHERN, op. cit., p. 186.

285 NECONFIDENŢIAL

7.52. Trăsăturile pieţei cu concurenţă perfectă

Potrivit doctrinei străine, pe piaţa cu concurenţă perfectă activează un număr mare de întreprinderi

independente, care sunt la fel de trainice, furnizând bunuri identice pentru consumatori aflaţi în posesia

unor informaţii complete despre piaţă, niciuna dintre firme neavând o cotă de piaţă suficientă pentru a

putea influenţa preţul prin ajustarea producţiei, toate întreprinderile încercând să obţină profit, iar în

domeniul respectiv neexistând bariere la intrarea pe piaţă442 (această din urmă caracteristică ducând la

eliminarea pe termen lung a profiturilor excesive443), atât producătorii, cât şi consumatorii fiind lipsiţi de

putere de piaţă (market power)444.

De asemenea, concurenţa perfectă implică două fenomene similare şi anume elasticitatea ofertei

întâlnite de fiecare cumpărător este infinită şi elasticitatea cererii în întâmpinarea căreia vine fiecare furnizor

este infinită, ambele fiind generate de faptul că niciun cumpărător sau vânzător nu poate influenţa preţul

pieţei prin achiziţia sau tranzacţia pe care o efectuează445.

7.53. Legătura dintre concurenţa perfectă şi eficienţă

Recent, în literatura de specialitate s-a afirmat că pe piaţa în care funcţionează, concurenţa perfectă

garantează atingerea atât a eficienţei productive, cât şi a eficienţei alocative pe termen lung446, resursele fiind

utilizate integral, eficient şi totodată sunt alocate celor mai valoroase întrebuinţări447.

7.54. Caracterul suboptimal al concurenţei perfecte

Potrivit unor autori reputaţi, concurenţa perfectă depinde de un număr de condiţii extrem de

restrictive privind întreprinderile şi comportamentul consumatorilor, care sunt foarte greu de găsit sau de

atins pe orice fel de piaţă448, ceea ce a determinat pe unii autori să o considere a fi un model teoretic449,

ucronic450, ideal, abstract, nerealist451 şi chiar suboptimal452(deoarece duce la falimentul unor firme şi la

volatilizarea preţurilor453, cel mai slab performante pieţe fiind cele care se aproprie cel mai mult de starea

concurenţei perfecte454), fiind chiar incompatibilă cu jocul concurenţei propriu-zise, această din urmă

situaţie fiind întâlnită şi în cazul monopolului455.

De asemenea, unii autori au observat faptul că ar fi greşită calificarea pieţelor care se îndepărtează

de modelul pieţei cu concurenţă perfectă drept ineficiente456.

442 Prof. Doris HILDEBRAND, The role of economic analysis in EC competition rules [(ediţia a treia, col. “International Competition Law Series”, vol. 39, Kluwer Law International, Alphen aan den Rijn, 2009, XIV+586p.), p. 104]. 443 D. HILDEBRAND, op. cit., p. 105. 444 D. HILDEBRAND, op. cit., p. 104. 445 Prof. Eugène BUTTIGIEG, Competition Law: safeguarding the consumer interest. A comparative analysis of US Antitrust Law and EC Competition Law (col. “International Competition Law Series”, vol. 40, Kluwer Law International, Alphen aan den Rijn, 2009, XII+423p.), p. 5 şi nota de subsol nr. 18]. 446 W. A. McEACHERN, op. cit., p. 185. 447 N. SHAPIRO, op. cit., p. 93. 448 J. F. HURIĆ-LARSEN, A. MÜNCH, art. cit., p. 141. 449 D. HILDEBRAND, op. cit., p. 105. 450 Prof. Anthony Patrick O’BRIEN, The Great Merger Wave {în: Prof. Randall E. PARKER, Prof. Robert WHAPLES (eds.), Routledge handbook of major events in economic history [(Routledge, Londra, 2013, XXIII+454p.), p. 32-39], p. 34}. 451 Prof. Roger J. Van den BERGH, Dr. Peter D. CAMESASCA, European Competition Law and Economics. A comparative perspective [(Intersentia, Anvers, 2001, XVIII+598p.), p. 21]. 452 N. SHAPIRO, op. cit., p. 95. 453 N. SHAPIRO, op. cit., p. 94. 454 N. SHAPIRO, op. cit., p. 94. 455 R. J. Van den BERGH, P. D. CAMESASCA, op. cit., p. 21. 456 E. BUTTIGIEG, op. cit., p. 5 şi nota de subsol nr. 19.

286 NECONFIDENŢIAL

7.55. Irelevanţa politicii antitrust pentru încurajarea concurenţei

Unii autori respectabili au arătat recent faptul că, în pofida doctrinei consacrate potrivit căreia

politica antitrust este un instrument important utilizat la reducerea distorsiunilor existente pe diverse pieţe,

în realitate examinarea atentă a mai multor elemente de natură economică din 48 de ţări (inclusiv România)

a condus la concluzia că politica de concurenţă este într-o foarte mică măsură legată de protejarea şi

intensificarea concurenţei, respectiv reducerea dominanţei corporaţiilor457.

Din perspectiva Dreptul român al concurenţei, sursa citată mai sus indică fără putinţă de tăgadă

neîndeplinirea scopului imediat al Legii nr. 21/1996 (republicate) şi anume protecţia, menţinerea şi

stimularea concurenţei şi a unui mediu concurenţial normal (art. 1, ipoteza întâi), la rândul său acest eşec

atrăgând după sine ratarea scopului mediat al aceluiaşi act normativ, care constă în promovarea intereselor

consumatorilor (art. 1, ipoteza a doua).

În literatura de specialitate mai veche s-a exprimat opinia potrivit căreia Legea concurenţei nu ar

proteja direct consumatorii458, în ciuda faptului că bunăstarea consumatorilor ar fi influenţată decisiv de

concurenţă459, iar consumatorii înşişi ar fi beneficiarii concurenţei reale460, dar şi titulari, potrivit art. 66 din

Legea concurenţei, ai dreptului la acţiune pentru repararea prejudiciului suferit ca urmare a încălcării de

către terţii contravenienţi a prevederilor Legii nr. 21/1996 ori ale art. 101 sau ale art. 102 din Tratatul

privind funcţionarea Uniunii Europene. De altfel, inclusiv în ordinea juridică comunitară dreptul la

despăgubiri este recunoscut atât clienţilor direcţi ai întreprinderilor care au comis acte anticoncurenţiale, cât

şi consumatorilor care au de suferit ca urmare a unui preţ majorat artificial de către autorii unei fapte

anticoncurenţiale461.

O asemenea interpretare este parţial eronată, deoarece ocrotirea intereselor economice

ale consumatorilor este obiectivul fundamental al Legii nr. 21/1996462, în timp ce protecţia concurenţei este

doar un mijloc prin care se urmăreşte atingerea scopului primordial al respectivei reglementări şi nicidecum

un obiectiv de-sine-stătător463.

Practic, îndepărtarea art. 1 ipoteza a doua din Legea concurenţei ar lipsi de sens şi de conţinut

protejarea propriu-zisă a concurenţei, această din urmă sarcină legală nefiind altceva decât o condiţie care

trebuie îndeplinită pentru atingerea dezideratului primordial numit „promovarea intereselor consumatorilor”.

De altfel, în doctrina străină se menţionează că în prezent, autorităţile de concurenţă din întreaga

lume desemnează bunăstarea consumatorilor drept „motorul” principal al politicii antitrust464, surplusul

consumatorilor fiind singura preocupare a Comisiei Europene, surplusul producătorilor nefiind aşadar luat

în calcul la estimarea bunăstării sociale (social welfare), o atare poziţie fiind considerată atipică faţă de

abordarea clasică din Economia bunăstării (Welfare Economics), care include ambele componente într-o

analiză similară465.

457 Prof. Robert LAWSON, Prof. Ryan MURPHY, Does antitrust policy promote competition? [(Applied Economics Letters, vol. 23, nr. 14/2016, p. 1.034-1.036), p. 1.036]. 458 Cristina BUTACU, Legislaţia concurenţei. Comentarii şi explicaţii [(All Beck, Bucureşti, 2005, VII+278p.), p. 5]. 459 C. BUTACU, op. cit., p. 5. 460 C. BUTACU, op. cit., p. 150. 461 Prof. Giorgio MONTI, EC Competition Law [(Cambridge University Press, Cambridge, 2007, XXXVII+527p.), p. 425]. 462 Valentin MIRCEA, Legislaţia concurenţei. Comentarii şi explicaţii [(C. H. Beck, Bucureşti, 2012, XII+274p.), p. 7]. 463 V. MIRCEA, op. cit., p. 11, p. 12]; pentru o opinie similară privind acest ultim aspect, a se vedea: G. MONTI, op. cit., p. 170. 464 Prof. Laura PARRET, The multiple personalities for EU Competition Law: time for a comprehensive debate on its objectives {în: Prof. Daniel ZIMMER (ed.), The goals of Competition Law [(Edward Elgar, Cheltenham, 2012, XI+512p.), p. 61-84], p. 76 şi nota de subsol nr. 54}. 465 J. F. HURIĆ-LARSEN, A. MÜNCH, art. cit., p. 150.

287 NECONFIDENŢIAL

De asemenea, unii autori au arătat în mod convingător cât de importantă este poziţia

consumatorilor ca participanţi la viaţa economică, fiind totodată semnalată obligaţia autorităţilor de

concurenţă de a adopta măsuri şi politici care să sprijine direct consumatorii466.

În sfârşit, nu este lipsit de relevanţă faptul că Direcţia Generală Concurenţă (DG COMP)

a Comisiei Europene a înfiinţat pe 11 decembrie 2002 un post de „funcţionar de legătură cu consumatorii”

(consumer liaison officer), „a cărui misiune este de a păstra un dialog permanent cu consumatorii europeni, a căror bunăstare

este preocuparea de căpătâi a politicii de concurenţă, dar a căror voce nu este auzită suficient cu ocazia instrumentării dosarelor

sau a discutării chestiunilor de politică a concurenţei”467.

7.56. Regimul juridic al monopolului de stat Activităţile economice calificate de către legiuitorul român drept „monopol de stat"au fost reglementate prin Legea nr. 31 din 6 mai 1996468, în urma unui proiect legislativ iniţiat pe 29 ianuarie 1993 de către Guvernul României469. Ulterior, acest act normativ a fost modificat în 1997470, 1998471, 2001472 şi 2012473, fiind abrogate în perioada 1999474-2000475. 7.57. Definiţia legală a monopolului de stat În art. 1 din Legea nr. 31/1996 Parlamentul a definit „monopolul de stat” ca fiind dreptul Statului Român de a reglementa accesul agenţilor economici cu capital public şi privat, inclusiv al persoanelor fizice, la unele activităţi economice, precum şi condiţiile de exercitare a acestor activităţi, în condiţiile în care România are o economie de piaţă [art. 135 alin. (1) din Constituţie], iar libertatea comerţului este asigurată de către Stat, conform art. 135 alin. (2) lit. a) ipoteza întâi din aceeaşi Lege fundamentală a ţării. 7.58. Tipologia monopolurilor de stat

În art. 2 al Legii nr. 31/1996 legiuitorul a fixat limitativ lista activităţilor economice care constituie monopol de stat; această lista include: i) fabricarea şi comercializarea armamentului, muniţiilor şi explozibililor; ii) producerea şi comercializarea stupefiantelor şi a medicamentelor care conţin substanţe stupefiante; iii) extracţia, producerea şi prelucrarea în scopuri industriale a metalelor preţioase şi a pietrelor preţioase; iv) producerea şi emisiunea de mărci poştale şi timbre fiscale; v) fabricarea şi importul, în vederea comercializării în condiţii de calitate, a alcoolului şi a băuturilor spirtoase distilate, cu excepţia fabricării băuturilor alcoolice în gospodăriile personale pentru autoconsum;

466 În acest sens, a se vedea, spre pildă: Prof. Michael WATERSON, The role of consumers in competition and competition policy (International Journal of Industrial Organization, vol. 21, nr. 2/2003, p. 129-150). 467 G. MONTI, op. cit., p. 86 şi nota de subsol nr. 138. 468 Acest act normativ a fost publicat în Monitorul Oficial al României, Partea întâi, nr. 96 din 13 mai 1996. 469 A se vedea, în acest sens, fişa Proiectului de lege (PL) nr. L 27/1993 privind administrarea şi exploatarea monopolurilor de stat aflată pe site-ul oficial al Camerei Deputaţilor la adresa: http://www.cdep.ro/pls/proiecte/upl_pck.proiect?idp=49&cam=1 (accesată pe 1 decembrie 2016). 470 În acest sens, a se vedea: Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 3 din 26 februarie 1997 privind produsele şi serviciile regiilor autonome, ale activităţilor cu caracter de monopol natural, precum şi ale activităţilor economice supuse unui regim special pentru care preţurile şi tarifele se vor stabili cu avizul Oficiului Concurenţei; acestă ordonanţă de urgenţă a fost publicată în Monitorul Oficial al României, Partea întâi, nr. 32 din 27 februarie 1997. 471 A se vedea, în acest sens, Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 7 din 30 martie 1998 privind preţurile şi tarifele produselor şi serviciilor care se execută sau se prestează în ţară în cadrul activităţilor cu caracter de monopol natural; această ordonanţă de urgenţă a fost publicată în Monitorul Oficial al României, Partea întâi, nr. 133 din 2 aprilie 1998. 472 În acest sens, a se vedea: Legea nr. 171 din 9 aprilie 2001 pentru modificarea şi completarea unor prevederi ale Legii nr. 31/1996 privind regimul monopolului de stat; această lege a fost publicată în Monitorul Oficial al României, Partea întâi, nr. 184 din 11 aprilie 2001. 473 A se vedea, în acest sens: Legea nr. 187 din 24 octombrie 2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind Codul penal; acest act normativ a fost publicat în Monitorul Oficial al României, Partea întâi, nr. 757 din12 noiembrie 2012 şi a fost rectificat în Monitorul Oficial al României, Partea întâi, nr. 117 din 1 martie 2013. 474 A se vedea, în acest sens: Ordonaţa de urgenţă a Guvernului nr. 23 din 25 martie 1999 pentru abrogarea Legii nr. 31/1996 privind regimul monopolului de stat. Această ordonanţă de urgenţă a fost publicată în Monitorul Oficial al României, Partea întâi, nr. 177 din 26 aprilie 1999 şi a fost desfiinţată prin Legea nr. 628 din 19 noiembrie 2002 privind respingerea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 23/1999 pentru abrogarea Legii nr. 31/1996 privind monopolul de stat; această lege a fost publicată în Monitorul Oficial al României, Partea întâi, nr. 848 din 25 noiembrie 2002. 475 În acest sens, a se vedea: Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 295 din 30 decembrie 2000 pentru suspendarea aplicării sau abrogarea unor ordonanţe şi ordonanţe de urgenţă ale Guvernului; acest act normativ a fost publicat în Monitorul Oficial al României, Partea întâi, nr. 707 din 30 decembrie 2000.

288 NECONFIDENŢIAL

vi) fabricarea şi importul, în vederea comercializării în condiţii de calitate, a produselor din tutun şi a hârtiei pentru ţigarete; vii) organizarea şi exploatarea sistemelor de joc cu miză, directe sau disimulate; viii) organizarea şi exploatarea pronosticurilor sportive. 7.59. Aplicarea Legii nr. 31/1996 În practică, aplicarea Legii monopolului de stat a întâmpinat unele dificultăţi generate de existenţa unor reglementări asemănătoare în alte acte normative476, dar mai ales a absenţei unor acte administrative specifice, de organizare a modului de implementare a Legii nr. 31/1996 în cazul fiecăreia dintre cele opt activităţi relevante.

Aceste acte administrative (Hotărâri de Guvern) trebuiau adoptate în termen de trei luni de la publicarea Legii nr. 31/1996 în Monitorul Oficial al României [conform art. 16 alin. (2) din Legea monopolului de stat], însă Executivul a omis să îndeplinească acea sarcină impusă de către puterea legiuitoare, timp de mai mulţi ani Direcţia de administrare a monopolului de stat (DMAS) din cadrul Ministerul Finanţelor Publice nereuşind să redacteze normele de aplicare a Legii privind monopolul de stat477.

Mai mult decât atât, inactivitatea Guvernului a fost dublată de abrogarea temporară a Legii

monopolului, prin Ordonanţa de urgenţă nr. 23/1999, în perioada 26 aprilie 1999 – 30 decembrie 2000.

În aceste condiţii, din punct de vedere juridic se constată faptul că Legea nr. 31/1996 a fost aplicabilă începând din 13 noiembrie 1996 [conform art. 17 alin. (1)] şi până în prezent, cu excepţia anilor 1999-2000, fără, însă, a fi urmată de normele de aplicare indispensabile implementării sale. 7.60. Mecanismul de autorizare şi control al activităţilor de monopol de stat Autorizarea unui agent economic – de drept public sau privat – să desfăşoare o activitate monopol de stat se face de către Ministerul de Finanţe, printr-o licenţă nominală, temporară, teritorială şi netransmisibilă, în schimbul unei sume de bani (tariful de licenţă) [art. 4].

Controlul respectării Legii monopolului a fost dintru început atribuţia exclusivă a Ministerului de Finanţe (art. 11), iar încălcarea respectivului act normativ a atras angajarea răspunderii penale, administrative sau contravenţionale (art. 12-14). 7.61. Titularii legali ai unor licenţe pentru exploatarea unor monopoluri de stat

Potrivit art. 6 alin. (21)-(22), Compania Naţională „Loteria Română” S.A. şi Comitetul Olimpic Român sunt beneficiarii licenţelor pentru exploatarea unor activităţi care constituie monopol de stat şi anume: organizarea şi exploatarea sistemelor de joc cu miză, directe sau disimulate, respectiv organizarea şi exploatarea pronosticurilor sportive. 7.62. Preţurile produselor monopol de stat Prin derogare de la principiul libertăţii preţurilor şi tarifelor, consacrat în art. 4 alin. (1) din Legea concurenţei nr. 21/1996, Legea privind regimul monopolului de stat a prevăzut iniţial în art. 10 alin. (1) faptul că preţurile şi tarifele maximale ale produselor şi serviciilor monopol de stat sunt supravegheate de Guvern, cu avizul Oficiului Concurenţei, iar preţurile produselor din categoriile

476 A se vedea, în acest sens, cazul Legii nr. 17 din 2 aprilie 1996 privind regimul armelor şi muniţiilor; această lege a fost publicată în Monitorul Oficial al României, Partea întâi, nr. 74 din 11 aprilie 1996. 477 X, Legea monopolului nu a fost abrogată, dar nici aplicată (Capital, 29 aprilie 1999).

289 NECONFIDENŢIAL

„armament”, „stupefiante” şi „medicamente care conţin stupefiante” se stabileau cu avizul aceluiaşi Oficiu al Concurenţei [art. 10 alin. (2)]. 7.63. Este apa uzinată o facilitate esenţială?

Pornind de la tipologia facilităţilor esenţiale, care include: infrastructuri, echipamente, produse, servicii478 şi chiar materii prime479 şi luînd în considerare caracterul de materie primă al apelor menţionat de art. 1 din Legea nr. 107/1996, precum şi aşa-zisul profil de „monopol natural de interes strategic” indicat de legiuitor la art. 4 al aceleiaşi Legi a apelor din 1996, o posibilă problemă gravă de concurenţă ar putea apărea în situaţia în care apa uzinată la producţia de energie electric şi în irigaţii ar îmbrăca forma unei facilităţi esenţiale. 7.64. Ce este facilitatea esenţială?

Teoria facilităţilor esenţiale (TFE), denumită şi „teoria infrastructurilor esenţiale”480 sau „teoria instalaţiilor esenţiale”481 este o sintagmă creată în urmă cu aproape jumătate de secol de către britanicul Alan Derrett Neale (1918-1995) în volumul său “The Antitrust Laws of the United States of America. A study of competition enforced by law” (ediţia a doua, Cambridge University Press, Cambridge, 1970, XIV+529p.)482.

Teoria facilităţilor esenţiale este considerată a fi echivalentul juridic al conceptului economic de

„monopol natural”483, făcând posibilă sancţionarea abuzului de poziţie dominantă al unei întreprinderi care deţine un monopol asupra unei infrastructuri esenţiale484.

7.65. Poziţia Comisiei Europene referitoare la facilităţile esenţiale

În accepţiunea Comisiei Europene, infrastructura esenţială este „o facilitate sau o infrastructură care este esenţială pentru a obţine clienţi şi/sau pentru a permite concurenţilor să-şi desfăşoare activitatea şi care nu poate fi duplicată prin mijloace rezonabile.”485. 7.66. Practica administrativă a Consiliului Concurenţei în materia facilităţilor esenţiale În ţara noastră nu există o reglementare generală privind teoria facilităţilor esenţiale ci doar o abordare de natură administrativă într-un domeniu specializat şi anume comunicaţiile electronice.

Astfel, Consiliul Concurenţei a abordat pentru prima oară TFE în Instrucţiunile privind modul de aplicare a regulilor de concurenţă acordurilor de acces din sectorul de comunicaţii electronice din 26 martie 2004486 (par. 69-80), în prezent TFE fiind descrisă în detaliu în Instrucţiunile din 4 martie 2011 privind modul de aplicare a regulilor de concurenţă acordurilor de acces din sectorul de comunicaţii electronice487 (par. 67-78).

478 Prof. Michel GLAIS, Facilités essentielles: de l’analyse économique au Droit de la concurrence {în: Conseil d’État, Rapport public 2002. Jurisprudence et avis 2001. Collectivités publiques et concurrence [(col. “Études et documents”, nr. 53, La Documentation française, Paris, 2002, 465p.), p. 403-423], p. 404}. Referitor la calificarea unei organizaţii nonprofit cu statut special şi anume “The Internet Corporation for Assigned Names and Numbers” (ICANN) drept „facilitate esenţială”, a se vedea: Dr. Ulrich HÖPFNER, Der Zugang zur Legacy Root. Zur Anwendung der Essential Facilities Doktrin auf ICANN (teză de doctorat în Ştiinţe economice şi sociale, Universitatea din Hamburg, Hamburg, 2009, XXVI+181p.). 479 Prof. Thomas EILMANSBERGER, Article 82 {în: Prof. Günther HIRSCH, Dr. Frank MONTAG, Prof. Franz Jürgen SÄCKER (ed.), Competition Law : European Community practice and procedure. Article-by-article commentary [(Sweet & Maxwell, Londra, 2008, XXX+2.845p.), p. 1.056-1.240], p. 1.164}; L. LAZĂR, op. cit., p. 224 şi nota de subsol nr. 2]. 480 Dr. Guillaume BEAUDOIN, Pratiques anticoncurrentielles et droit d'auteur [(teză de doctorat în Drept,Universitatea Paris-10, Paris, 2012, 545p.), p. 346 şi nota de subsol nr. 920]. 481 Dr. Virginie PEUREUX, Théorie des facilités essentielles {în: Prof. Daniel MANGUY (dir.), Dictionnaire de droit du marché. Concurrence, distribution, consommation [(Ellipses, Paris, 2008, 342p.), p. 175-177], p. 175}. 482 Prof. Spencer Weber WALLER, Areeda, epithets and essential facilities [(Wisconsin Law Review, nr. 2/2008, p. 359-386), p. 361 şi nota de subsol nr. 13]. 483 Dr. Abbott B. LIPSKY Jr., Dr. J. Gregory SIDAK, Essential facilities [(Stanford Law Review, vol. 51, nr. 5/1999, p. 1.187-1.248), p. 1.187]. 484 V. PEUREUX, op. cit., p. 175. Relativ recent, unii economişti au constatat faptul că atunci când duplicarea infrastructurii esenţiale este foarte costisitoare pentru concurenţi, proprietarul facilităţii esenţiale este titularul unui monopol de fapt: Prof. Alexandre de STREEL, Prof. Axel GAUTIER, Prof. Xavier WAUTHY, La regulation des industries de réseau en Belgique [(Reflets et perspectives de la vie économique, vol. 50, nr. 3/2011, p. 73-92), p. 76 şi nota de subsol nr. 6]. 485 Carles ESTEVA MOSSO, Stephen A. RYAN, Svend ALBAEK, María Luisa TIERNO CENTELLA, Article 82 {în: Jonathan FAULL, Ali NIKPAY (eds.), The EC Law of Competition [(ediţia a doua, Oxford University Press, Oxford, 2007, CLXXI+1.844p.), p. 313-419], p. 357 si nota de subsol nr. 185}. 486 Acest act administrativ a fost publicat în Monitorul Oficial al României, Partea întâi, nr. 288 din 1 aprilie 2004. 487 Acest act administrativ a fost publicat în Monitorul Oficial al României, Partea întâi, nr. 197 din 22 martie 2011.

290 NECONFIDENŢIAL

În cazul ţării noastre, teoria facilităţilor esenţiale şi-a găsit aplicarea în unele dosare soluţionate de-a lungul timpului de Consiliul Concurenţei şi anume: „Poşta Română”488, „Canalul Navigabil Dunăre-Marea Neagră”489 şi „Compania Naţională pentru Transportul de Marfă”490.

Mai recent, în Decizia nr. 31 din 22 iunie din 2012 emisă în dosarul „Arcelor Mittal Galaţi S.A.”,

autoritatea română de concurenţă a stabilit faptul că refuzul de a permite accesul la o infrastructură esenţială intră în categoria formelor de abuz de poziţie dominantă interzise de art. 6 alin. (1) lit. a) din Legea concurenţei nr. 21/1996 (modificată) [par. 7.3, p. 12]491. 7.67. Cum poate fi identificată o facilitate esenţială? În urmă cu aproape un deceniu, doi reputaţi autori italieni au creat un test (pe care îl denumim după patronimele autorilor – “Castaldo-Nicita”) destinat identificării unei facilităţi esenţiale492 (FE), test care presupune verificarea în mod ierarhic şi cumulativ a cinci factori şi anume: i) poziţia dominantă pe piaţa din aval (downstream market) a întreprinderii deţinătoare a infrastructurii esenţiale; ii) refuzul efectiv şi nejustificat493 de a încheia o tranzacţie (refusal to deal) exprimat de firma de la pct. i); iii) fezabilitatea partajării accesului la facilitatea esenţială deţinută de agentul economic de la pct. i); iv) caracterul esenţial al infrastructurii analizate şi v) neduplicabilitatea facilităţii esenţiale supuse analizei494. Utilizarea testului menţionat mai sus trebuie făcută conform indicaţiilor oferite de către autorii testului în graficul alăturat495:

488 Este vorba de Decizia autorităţii române de concurenţă nr. 52 din 16 decembrie 2010. 489 Este vorba de Decizia autorităţii române de concurenţă nr. 99 din 26 aprilie 2006, al cărei text se găseşte pe site-ul oficial al Consiliului Concurenţei, la adresa: http://www.consiliulconcurentei.ro/uploads/docs/items/id2351/decizii_2006_99.pdf (accesată pe 15 decembrie 2016). 490 Dr. Anca Daniela CHIRIŢĂ, Accesul la facilităţi esenţiale: o perspectivă comparativă a Dreptului concurenţei comerciale referitoare la folosirea comună şi cazuri recente privind preţurile forfetare [(Concurenţa. Studii, cercetări şi analize privind protecţia concurenţei economice, nr. 1/2011, p. 38-47), p. 41]. 491 Acest act administrativ se găseşte pe site-ul oficial al Consiliului Concurenţei la adresa: http://www.consiliulconcurentei.ro/uploads/docs/items/id7506/dec_31_de_publicat.pdf (accesată pe 15 decembrie 2016). 492 Prof. Angelo CASTALDO, Prof. Antonio NICITA, Essential facility access in Europe: building a test for antitrust policy (Review of Law and Politics, vol. 3, nr. 1/2007, p. 83-110). 493 În doctrina juridică a fost avansată ideea potrivit căreia refuzul de a acorda terţilor accesul la o infrastructură esenţială ar putea fi în mod obiectiv justificat în situaţia in care proprietarul facilităţii esenţiale ar avea nevoie de un interval suficient de mare de timp pentru a-şi putea recupera investiţia iniţială sau în ipoteza în care ar urma să utilizeze infrastructura în cauză pentru a lansa pe piaţă un nou produs sau serviciu: Dr. Anca Daniela CHIRIŢĂ, The German and Romanian abuse of market dominance in the light of Article 102 TFEU [(col. “Schriften des Europa-Instituts der Universität des Saarlandes – Rechtwissenschaft”, vol. 82, Nomos, Baden-Baden, 2011, 395p.), p. 303 şi nota de subsol nr. 1.239]. 494 A. CASTALDO, A. NICITA, art. cit., p. 100-101. 495 A. CASTALDO, A. NICITA, art. cit., p. 105.

291 NECONFIDENŢIAL

Graficul A.7.1. Testul “Castaldo-Nicita”

7.68. Efectuarea testului “Castaldo-Nicita” şi rezultatele obţinute

În urma efectuării testului “Castaldo-Nicita” (potrivit prescripţiilor date de autorii săi) pentru sectorul apei uzinate la producţia de energie şi la irigaţii am obţinut un rezultat negativ, în condiţiile în care factorul nr. 1 [respectiv existenţa unei poziţii dominante pe piaţa din aval (downstream market) a întreprinderii deţinătoare a infrastructurii esenţiale] nu este îndeplinit, deoarece Administraţia Naţională „Apele Române” nu este o întreprindere în sensul Legii concurenţei, din moment ce are de îndeplinit exclusiv un serviciu public şi anume gestionarea resurselor de apă aflate în domeniul public şi nu prestează vreun serviciu pe o

Există o poziţie dominantă pe

piaţa relevantă?

DA

DA

DA

DA

DA

NU

NU

NU

NU

Măsuri antitrust

NU Stop

Test

Stop

Test

Stop

Test

FE ABUZ

Este activul o

FE?

Există FE?

Fezabilitate?

Esenţialitate?

Nonduplicabilitate?

Există un refuz

de a contracta?

292 NECONFIDENŢIAL

piaţă în care ar putea deţine o poziţie dominantă, din perspectiva art. 6 alin. (3) din Legea nr. 21/1996 (republicată), fapt care impune oprirea testului, potrivit instrucţiunilor specifice acestui test, ceilalţi patru factori care compun structura teoretică a testului nemaiprezentând nici o relevanţă practică în cazul de faţă.

7.69. Cauzele neaplicării principiilor economice în domeniul tarifării apei

În doctrina străină a fost observat faptul că deşi avantajele utilizării unor principii economice pentru îmbunătăţirea gestiunii cererii şi a eficienţei utilizării apei sunt evidente, mijloacele şi metodele de aplicare a acestor principii în practică sunt mai puţin dezvoltate, existând dificultăţi majore cu aplicarea teoriei în practică496.

Practic, apa nu este un bun economic obişnuit, iar „piaţa” apei nu se încadrează uşor în niciuna dintre categoriile de structuri de piaţă, probabil şi pentru că este strâns legată de chestiuni complexe de natură economică şi politică497. Literatura de specialitate a semnalat existenţa mai multor obstacole aflate în calea aplicării principiilor economice în domeniul tarifării apei şi anume: i) măsurarea;

Având în vedere faptul că preţul plătit trebuie să fie în funcţie de consumul efectiv, măsurarea cu precizie a consumului de apă este utilă nu doar ca parte a sistemului de tarifare,dar şi ca parte a managementului apei, în general, în caz contrar pierderile de apă fiind mai mult sau mai puţin dificil de identificat, chiar dacă contorizarea nu este nici simplă şi nici ieftină, fiind uneori necesară în mai multe puncte, pentru a stabili valoarea integrală a apei consumate498. ii) indicatorii;

Este posibil ca tariful apei să fie calculat pe unitate de suprafaţă (unit area) sau în funcţie de un interval de timp (time-bound basis) ori folosind consumul de energie ca indicator relevant (proxy indicator), însă debitul apei poate fi variabil. Practic, orice sistem de taxare încetează să mai ducă la eficienţă atunci când utilizatorul apei nu poate controla volumul apei consumate şi nu poate stabili câtă apă să folosească (utilizarea de volume diferite pentru culturi distincte în alte anotimpuri)499.

iii) sistemul de tarifare;

Există prea multe imperfecţiuni ale pieţei (market imperfections) pentru ca preţul apei să fie lăsat în mod normal să atingă propriul nivel de piaţă. Atunci când preţul este stabilit de către o autoritate publică există dificultăţi majore de estimare, iar abordarea „dispoziţiei de a plăti” (willingness to pay) nu este dezvoltată. De asemenea, fermierii pot afirma că tariful apei este prea mare, mai ales atunci când nu au sub control cantitatea sau intervalul de livrare a apei, dar şi când furnizarea apei nu este constantă500. iv) drepturile de proprietate;

În mod obişnuit, sursele de apă se găsesc în domeniul public, dar la un moment dat proprietatea asupra reţelelor de colectare şi de livrare a apei trece în domeniul privat al Statului sau chiar în mâinile întreprinzătorilor privaţi. Acolo unde drepturile de proprietate aparţin unităţilor administrative locale sau când nu sunt bine cunoscute există dificultăţi legate de tarifare, mai ales atunci când accesul la apă este neîngrădit pentru free-riders501 (utilizatorii neînregistraţi).

496 Dr. Robert John GRIMBLE, Economic instruments for improving water use efficiency: theory and practice [(Agricultural Water Management, vol. 40, nr. 1/1999, p. 77-82), p. 79]. 497 R. J. GRIMBLE, art. cit., p. 79. 498 R. J. GRIMBLE, art. cit., p. 80. 499 R. J. GRIMBLE, art. cit., p. 80. 500 R. J. GRIMBLE, art. cit., p. 80. 501 R. J. GRIMBLE, art. cit., p. 80.

293 NECONFIDENŢIAL

v) aspecte de ordin politic;

În general, irigaţiile sunt mult mai profitabile decât culturile alimentate cu apă pluvială, motiv pentru care sectorul tinde să atragă acţiuni de lobby şi de căutare de rente (rent-seeking behaviour) deseori asociate cu controlul resurselor rare de către Stat. Spre pildă, în Nigeria sistemele de irigaţii au atras fermieri care erau politicieni sau rudele lor, iar atunci când astfel de persoane sunt beneficiare directe ale irigaţiilor, opoziţia faţă de tarifarea apei poate fi deosebit de puternică502. vi) transportul;

Transportul apei şi costul său ridicat semnifică faptul că apa nu este uşor de tranzacţionat, mai ales în cazul uzului de valoare redusă (low-value use). În mod normal, costul transportului apei la distanţă în cantităţi suficiente pentru irigaţii nu este fezabil. Transportul apei nu este o problemă atât de serioasă în cazul apei potabile, a cărei valoare este mai mare şi care este folosită în cantităţi mici503. vii) aspecte de ordin cultural;

Tarifele apei sunt o chestiune foarte delicată, cu valenţe politice. Apa este sursă a vieţii (basis of life) şi o cauză primordială a unor situaţii conflictuale. În multe cazuri, apa este considerată a fi un drept, la care oricine are acces fără oprelişti şi fără plată. Totuşi, doar cantităţi mici de apă sunt vitale pentru existenţă, iar cererea pentru apă creşte foarte mult odată cu dezvoltarea economică şi cu nivelul veniturilor, iar o mare parte a uzului apei de acest gen nu este indispensabil pentru susţinerea vieţii504. viii) aspecte de ordin sectorial;

Gestiunea cererii apei duce la schimbări la nivelul consumului de apă, care pot afecta veniturile, locurile de muncă şi bunăstarea consumatorilor. Managementul cererii de apă poate avea grave implicaţii negative pentru irigaţii şi pentru producţia de hrană, deşi aceste chestiuni pot fi reglate pe termen lung prin ajustarea preţurilor. Mai mult, furnizarea de apă potabilă pentru un uz de valoare redusă precum răcirea costă prea mult505. ix) externalităţi;

Contaminarea surselor de apă de către industrie, agricultură sau deşeurile casnice este potenţial gravă, deoarece apa este partea unui flux sau proces ciclic, iar poluarea se poate răspândi rapid. De vreme ce apa este vitală pentru toată lumea, mecanismele non-piaţă (e.g. cotele, amenzile şi restricţiile) pot fi foarte importante506.

x) chestiuni de echitate;

Tarifarea apei potabile sau pentru alte forme de utilizare casnică este probabil să aibă consecinţe serioase pentru oamenii săraci, lipsiţi de surse alternative sau de substitute. Pe de altă parte, se poate susţine că aspectele legate de sărăcie pot fi gestionate prin impozitare şi oferirea de beneficii sociale mai mult decât prin mecanismul preţurilor507. 7.70. Factorii care determină abordarea economică a domeniului apelor

În ultimul deceniu al secolului XX a fost conştientizat faptul că la nivel global, stocurile limitate de

apă şi creşterea furnizării de apă nu pot acoperi pe termen nedefinit creşterea din ce în ce mai mare a cererii de apă, alături de degradarea prin poluare sau epuizarea unor surse de apă508.

502 R. J. GRIMBLE, art. cit., p. 79-80. 503 R. J. GRIMBLE, art. cit., p. 81. 504 R. J. GRIMBLE, art. cit., p. 81. 505 R. J. GRIMBLE, art. cit., p. 81. 506 R. J. GRIMBLE, art. cit., p. 81. 507 R. J. GRIMBLE, art. cit., p. 81. 508 R. J. GRIMBLE, art. cit., p. 78.

294 NECONFIDENŢIAL

Raritatea din ce în ce mai răspândită a apei şi costul ei din ce în mare au condus la observaţia că apa trebuie alocată şi utilizată mai eficient, iar din punct de vedere economic acest deziderat poate fi atins prin managementul cererii (demand management), precum şi prin calificarea apei drept o resursă economică509.

În aceste condiţii, instrumentele economice trebuie considerate drept o parte indispensabilă a managementului apei, din moment ce sursele de apă se îndreaptă de la abundenţă la raritate510.

Din punct de vedere economic, tarifarea apei ridică trei probleme şi anume:

i) Creşterea costurilor marginale ale operaţiunilor de furnizare a apei, în condiţiile în care cele mai simple şi ieftine modalităţi de captare şi distribuţie a apei au fost deja utilizate, iar noile lucrări costă de câteva ori mai mult per unitate de apă furnizată, în lipsa unor salturi tehnologice majore (e.g. reducerea costului desalinizării) costul furnizării apei continuînd să crească. ii) Apa nu se mai găseşte din abundenţă şi nici nu mai este un adevărat bun public, de vreme ce nu oricine poate avea acces la oricâtă apă doreşte, indiferent de scopul utilizării, apa trebuind aşadar să fie raţionalizată sau cel puţin alocată către utilizatori şi în funcţie de destinaţia ei printr-un anume mecanism. iii) Gestionarea nesustenabilă a resurselor de apă va afecta în viitor domeniul analizat, dacă se pleacă de la ipoteza că rata de creştere a cererii va fi constantă şi că infrastructura necesară pentru satisfacerea acelei creşteri va fi construită511. 7.71. Care sunt costurile apei?

Din punct de vedere economic apa are două tipuri de costuri: a) costul procurării ei, incluzând atât costurile fixe (investiţiile), cât şi costurile variabile (i.e. costurile de operare şi de întreţinere) şi b) costul de oportunitate (adică valoarea producţiei unui bun care ar putea fi o alternativă a bunului efectiv fabricat); o formă specifică a costului de oportunitate este întâlnită în cazul unei resurse neregenerabile de apă, a cărei epuizare impune un cost asupra utilizării viitoare512. 7.72. Cine suportă costurile apei?

Unii autori au semnalat faptul că respectivele costuri de procurare şi de oportunitate ale apei sunt

reale şi nu pot fi ocolite, ceea ce înseamnă că ele trebuie suportate fie de utilizatori, fie de contribuabili, fie de generaţiile viitoare513. 7.73. Factorii care influenţează negativ preţul apei

În doctrina străină a fost observat faptul că atât producţia de energie, cât şi consumul de energie exercită constrângeri asupra surselor de apă (water stress)514, acelaşi efect avându-l creşterea populaţiei şi progresul economic515, dar şi creşterea cererii de apă, precum şi schimbările climatice516. 7.74. Ponderea costului apei în cheltuielile consumatorilor şi ale întreprinderilor

În literatura de specialitate s-a exprimat mai demult opinia potrivit căreia costul apei reprezintă doar

o mică parte a cheltuielilor făcute de consumatori şi de întreprinderi517.

509 R. J. GRIMBLE, art. cit., p. 78. 510 R. J. GRIMBLE, art. cit., p. 82. 511 R. J. GRIMBLE, art. cit., p. 78. 512 R. J. GRIMBLE, art. cit., p. 79. 513 R. J. GRIMBLE, art. cit., p. 79. 514 Prof. Jack GILRON, Water-energy nexus: matching sources and uses [(Clean Technologies and Environmental Policy, vol. 16, nr. 8/2014, p. 1.471-1.479), p. 1.471]; Erratum to: Water-energy nexus: matching sources and uses (Clean Technologies and Environmental Policy, vol. 17, nr. 1/2015, p. 293); pentru o opinie similară, a se vedea: Prof. Gustav OLSSON, Water and energy nexus {în: Dr. Robert A. MEYERS (ed.), Encyclopedia of sustainability science and technology [(Springer, New York, 2012, CXXII+12.555p.), p. 11.932-11.946], p. 11.933}. 515 G. OLSSON, op. cit., p. 11.935. 516 Prof. Simon COWAN, The welfare economics of optional water metering [(The Economic Journal, vol. 120, nr. 545/2010, p. 800-815), p. 800]. 517 Prof. John Frederick SLEEMAN, The economics of water supply [(Scottish Journal of Political Economy, vol. 2, nr. 2/1955, p. 231-245), p. 231].

295 NECONFIDENŢIAL

Mai recent, un autor respectabil a susţinut că, spre deosebire de irigaţii, apa uzinată reprezintă în mod obişnuit doar o mică parte a costurilor de producţie, prin urmare consumul ei ar putea să nu fie sensibil la preţ518.

7.75. Corelaţia dintre preţurile reglementate, costurile firmelor afectate şi preţurile practicate în România

Unii autori au arătat relativ recent că în România, în sectoarele economice în care preţurile sunt

reglementate (e.g. utilităţile publice: electricitate, gaze, apă), modificarea preţurilor intervine mai rar decât pe pieţele în care preţurile variază liber, însă variaţia este mai mult amplă519.

De asemenea, în literatura de specialitate a fost observat faptul că, în afara cazului unei aprecieri a monedei naţionale, în toate celelalte cazuri întreprinderile din ţara noastră transferă integral în preţurile practicate şocul resimţit anterior la nivelul costurilor520, inclusiv când este vorba de şocuri majore şi neanticipate de natură financiară521. 7.76. Definiţia economică a tarifelor În literatura de specialitate, prin tarife se înţeleg acele „dispoziţii reglementare care fixează nivelul redevenţei plătite de un particular care utilizează un serviciu public.”522. 7.77. Funcţiile tarifului apei

Foarte recent, unii specialişti s-au exprimat în sensul că tarifarea apei (water pricing) se prezintă de obicei sub forma unei taxe pentru prelevarea apei (abstraction charge) şi este o componentă de bază a sistemului de management al apelor523, reflectând cel puţin costul integral de furnizare a accesului la resursele de apă şi fiind menită să inducă eliminarea celor mai puţin eficiente forme de utilizare a apei524.

Mai mult decât atât, tarifarea propriu-zisă a apei poate contribui la: recuperarea costurilor (cost

recovery), internalizarea externalităţilor negative specifice prelevărilor de apă, transmiterea unui semnal de preţ către utilizatori pentru a descuraja utilizarea ineficientă sau de valoare scăzută a apei525.

De asemenea, tarifarea apei ca resursă rară ar putea semnala valoarea resursei ca activ neabundent,

însă implementarea unui asemenea tarif s-a dovedit a fi dificilă526. În concret, tarifarea apei se prezintă sub forma unor taxe administrative (administrative fees), care nu

sunt întemeiate pe valoarea economică a apei prelevate527.

518 R. J. GRIMBLE, art. cit., p. 79. 519 Mihai COPACIU, Dr. Florian NEAGU, Horia BRAUN-ERDEI, Survey evidence on price-setting patterns of Romanian firms [(Managerial and Decision Economics, vol. 31, nr. 2-3/2010, p. 235-247), p. 241]. 520 M. COPACIU, F. NEAGU, H. BRAUN-ERDEI, art. cit., p. 244. 521 M. COPACIU, F. NEAGU, H. BRAUN-ERDEI, art. cit., p. 245. 522 A. SILEM, op. cit., p. 789. 523 Organisation for Economic Co-operation and Development, Water resources allocation. Sharing risks and opportunities [(OECD Publications, Paris, 13 aprilie 2015, 141p.), p. 15]. 524 Organisation for Economic Co-operation and Development, Water resources allocation. Sharing risks and opportunities [(OECD Publications, Paris, 13 aprilie 2015, 141p.), p. 36]. 525 Organisation for Economic Co-operation and Development, Water resources allocation. Sharing risks and opportunities [(OECD Publications, Paris, 13 aprilie 2015, 141p.), p. 15]. 526 Organisation for Economic Co-operation and Development, Water resources allocation. Sharing risks and opportunities [(OECD Publications, Paris, 13 aprilie 2015, 141p.), p. 15]. 527 Organisation for Economic Co-operation and Development, Water resources allocation. Sharing risks and opportunities [(OECD Publications, Paris, 13 aprilie 2015, 141p.), p. 36].

296 NECONFIDENŢIAL

7.78. Obiectivele care pot fi atinse prin tarifarea apei

Unii autori reputaţi au arătat că în domeniul resurselor de apă, preţul şi piaţa pot fi utilizate pentru a atinge următoarele obiective: i) o utilizare sustenabilă a apei, ii) o risipă minimă, iii) o alocare eficientă, iv) stimularea de a dezvolta tehnologii eficiente, v) reutilizarea şi vi) reciclarea apei528. 7.79. Principiul de bază al sistemului de tarifare a apei

În mod normal, tarifarea apei ar trebui să plece de la principiul potrivit căruia oamenii sunt agenţi economici, care răspund raţional la stimuli financiari (atât pozitivi, cât şi negativi)529.

7.80. Care sunt urmările unui tarif inferior costul apei?

Dacă preţul apei este inferior costului ei real, apa va fi risipită (e.g. prin neidentificarea pierderilor şi

nerepararea instalaţiilor defecte) sau utilizată ineficient (prin folosire extensivă sau nepotrivită)530. 7.81. Care sunt urmările unui tarif egal cu costul apei?

Dacă preţul apei reflectă costul ei real, există un stimulent economic pentru ca bunul în cauză să fie alocat în mod raţional (e.g. între utilizatorii din agricultură şi cei din industrie), dar şi pentru dezvoltarea şi utilizarea tehnologiilor eficiente, care presupun înlocuirea apei cu capitalul (e.g. sistemele de irigare cu picătura)531.

Această abordare contrastează cu situaţia actuală din multe ţări, inclusiv cele în care raritatea apei

este o problema acută, unde preţul apei este puternic subvenţionat şi unde aproape că nu există stimulente pentru economisirea apei532. Spre pildă, în Hangu (China), apa subterană este scoasă cu pompe de la adâncimi din ce în ce mai mari, cu costuri de mediu şi economice din ce în ce mai crescute, pentru a satisface cererea unei uzine chimice plasate nepotrivit, dar mare consumatoare de apă; practic, dacă preţul apei ar fi reflectat costul ei real, este probabil ca fabrica să fi fost silită din raţiuni economice să fie plasată într-un loc mai prielnic sau să fi adoptat o tehnologie mai eficientă533.

7.82. Tarifarea apei la nivelul costului său marginal pe termen lung

În doctrina străină se consideră în mod unanim că tarifele pentru irigaţii şi pentru furnizarea de apă ar trebui fundamentate pe costul marginal pe termen lung al furnizării de apă (long-run marginal cost of supply), acesta din urma putând fi înţeles drept costul cu ajustarea capacităţii la creşterea cererii, acest nivel al preţului rezultând în mod natural în urma întâlnirii cererii cu oferta în condiţii de concurenţă perfectă534.

528 R. J. GRIMBLE, art. cit., p. 78. 529 R. J. GRIMBLE, art. cit., p. 78. 530 R. J. GRIMBLE, art. cit., p. 78. 531 R. J. GRIMBLE, art. cit., p. 78. 532 R. J. GRIMBLE, art. cit., p. 78. 533 R. J. GRIMBLE, art. cit., p. 78. 534 R. J. GRIMBLE, art. cit., p. 79.

297 NECONFIDENŢIAL

7.83. Definiţia economică a costului marginal

Costul marginal nu este altceva decât „costul ultimei unităţi produse” şi se observă din „variaţia costului

variabil total datorată producţiei unei unităţi suplimentare”, putându-se exprima ca „raport între variaţia costului

sintetic total şi variaţia cantităţii”535.

7.84. Corelaţia dintre costul marginal şi profitabilitatea unei întreprinderi

Potrivit unor autori respectabili, costul marginal descrescător indică un randament crescător

al întreprinderii, iar un cost marginal crescător marchează o scădere a profitabilităţii firmei536.

7.85. Preţul Ramsey-Boiteux

În literatura de specialitate, preţul Ramsey-Boiteux (procedura lui Ramsey) este definit ca „metodă de

tarifare la nivelul costului marginal al cărei obiect este să impună consumatorilor acoperirea costului bunului sau serviciului

produs de colectivitate şi pe care ei îl consumă.”537.

7.86. Aplicarea în practică a tarifului la nivelul costului marginal

În doctrina străină este cunoscut faptul că procedura lui Ramsey se aplică atunci când sectorul

public produce mai multe bunuri ale căror elasticităţi ale cererii sunt diferite, caz în care creşterea costurilor

se reflectă în preţuri doar în situaţia unei elasticităţi slabe a cererii, dar nu este transferată în preţurile

celorlalte bunuri (ale căror elasticităţi ale cererii sunt mari) pentru a nu genera o scădere a vânzărilor, care ar

genera deficite publice, la rândul lor acestea din urmă necesitând impunerea de impozite, care reduc

bunăstarea socială538.

În viaţa reală, tarifarea la nivelul costului marginal (tarification au coût marginal) a fost adoptată de

societatea Électricité de France (EDF) şi, în condiţiile unui randament crescător, duce la vânzarea bunului sau

serviciului la un preţ avantajos pentru utilizator, dar totodată şi la pierderi pentru întreprindere539.

Utilizând regula lui Ramsey (zisă şi preţ Ramsey-Boiteux), în cazul unei cereri scăzute întreprinderea care

furnizează un serviciu public este asigurată că orice deficit eventual de gestiune va fi preluat de către

autoritatea publică tutelară, când tariful practicat este egal cu costul marginal540.

În cazul unei cereri crescătoare, costurile mărite se repercutează asupra tarifului perceput541.

Atunci când întreprinderea nu are capacităţi excedentare, tarifarea la nivelul costului marginal în

cazul unei cereri accelerate permite obţinerea de beneficii şi incită la dispersarea în timp a utilizatorilor542.

7.87. Când a început tarifarea serviciilor de apă în România?

În legislaţia contemporană a României, tarifarea serviciilor prestate de instituţiile Statului în domeniul administrării apelor a început în urmă cu patru decenii şi jumătate, art. 87 alin. (1) din Legea nr. 5 din 20 aprilie 1972 privind gospodărirea apelor prevăzând expres această competenţă, care ulterior a fost păstrată prin art. 54 alin. (1) al Legii nr. 8/29 martie 1974.

535 A. SILEM, op. cit., p. 241. 536 A. SILEM, op. cit., p. 241. 537 A. SILEM, op. cit., p. 671. 538 A. SILEM, op. cit., p. 671. 539 A. SILEM, op. cit., p. 790. 540 A. SILEM, op. cit., p. 790. 541 A. SILEM, op. cit., p. 790. 542 A. SILEM, op. cit., p. 790.

298 NECONFIDENŢIAL

7.88. Cine aproba tarifele percepute pentru prestarea serviciilor de apă? Potrivit aceleiaşi Legi nr. 5/1972, tarifele pentru serviciile de apă erau aprobate prin hotărâre a Consiliului de Miniştri [art. 87 alin. (1)]. 7.89. Când au fost introduse taxele pentru utilizarea apei? Prin aceeaşi Lege nr. 5/1972 s-a instituit dreptul organelor de gestionare a apelor de a încasa taxe pentru folosirea apei [art. 87 alin. (2)], acesta fiind totodată prima aplicare în plan legislativ a principiului „beneficiarul plăteşte”, păstrat mai târziu prin art. 54 alin. (2) al Legii nr. 8/1974. 7.90. Care era obiectul taxării? Art. 87 alin. (2) prevedea că taxele vor fi percepute pentru folosirea apei, precum şi pentru evacuarea apelor uzate. 7.91. Cine reglementa taxele pentru utilizarea apei? Potrivit Legii nr. 5/1972, Consiliul de Miniştri stabilea: categoriile de utilizatori care erau taxate, nivelul taxelor, modul de folosire a sumelor încasate pentru lucările de managementul apelor şi formele de stimulare a utilizatorilor [art. 87 alin. (3)]. 7.92. Sub ce formă pecuniară era sancţionată degradarea apelor? Art. 87 alin. (4) din Legea nr. 5/1972 prevedea aplicarea, pe baza unei legi separate, de penalităţi pentru cazurile de degradare a resurselor de apă, ceea ce înseamnă că prin acea reglementare a fost introdus în Dreptul românesc principiul „poluatorul plăteşte.” 7.93. Evoluţia legislaţiei interne privind managementul apelor

De-a lungul anilor, managementul apelor a fost reglementat în România printr-o serie de acte normative şi anume: i) Legea asupra regimului apelor din 8 aprilie 1898, ii) Legea nr. 153 asupra regimului apelor din 27 iunie 1924543, iii) Decretul nr. 143/1953 privind folosirea raţională, amenajarea şi protecţia apelor544, iv) Legea nr. 5 din 20 aprilie 1972 privind gospodărirea apelor în Republica Socialistă România545, v) Legea apelor nr. 8 din 29 martie 1974546, vi) Legea nr. 1 din 22 aprilie 1976 privind Programul naţional de perspectivă pentru amenajarea bazinelor hidrografice547, vii) Legea nr. 5 din 29 iunie 1989 privind gospodărirea raţională, protecţia şi asigurarea calităţii apelor548, viii) Decretul-lege nr. 47 din 4 februarie 1990 cu privire la abrogarea Legii nr. 1/1976 pentru adoptarea „Programului naţional de perspectivă pentru amenajarea bazinelor hidrografice”549 şi ix) Legea apelor nr. 107 din 25 septembrie 1996550.

543 Acest act normativ a fost publicat în Monitorul Oficial al României nr. 137 din 27 iunie 1924. 544 Acest act normativ a fost publicat în Buletinul Oficial al României nr. 10 din 4 aprilie 1953. 545 Acest act normativ a fost publicat în Buletinul Oficial al României nr. 42 din 24 aprilie 1972. 546 Acest act normativ a fost publicat în Buletinul Oficial al României nr. 52 din 4 aprilie 1974. 547 Acest act normativ a fost publicat în Buletinul Oficial al României nr. 34 din 22 aprilie 1976. 548 Acest act normativ a fost publicat în Buletinul Oficial al României nr. 24 din 5 iulie 1989. 549 Acest act normativ a fost publicat în Monitorul Oficial al României nr. 19 din 5 februarie 1990. 550 Acest act normativ a fost publicat în Monitorul Oficial al României nr. 244 din 8 octombrie 1996.

299 NECONFIDENŢIAL

7.94. Instituţii însărcinate cu serviciul de gestionare a apelor

De-a lungul anilor au fost create o serie de instituţii însărcinate cu gestionarea apelor: Departamentul apelor din cadrul Ministerului Agriculturii şi Domeniilor (1913)551, Direcţia apelor în cadrul Ministerului Lucrărilor Publice (1924)552, Consiliul Superior al Apelor (1925), Comitetul de Stat al Apelor (1956)553, Consiliul Naţional al Apelor (1971)554, Regia Autonomă „Apele Române” (1991)555, Compania Naţională „Apele Române” (1998)556, Administraţia Naţională „Apele Române” (2002)557, Consiliul interministerial al apelor (2004)558 etc.. 7.95. Administrarea apelor la nivelul bazinelor hidrografice

În ţara noastră, administrarea apelor se face la nivelul bazinelor hidrografice de peste nouă decenii, începând din 1925559.

Ulterior, prin Legea nr. 5/1972 Consiliul Naţional al Apelor a fost însărcinat cu redactarea Planului general de amenajare a apelor, precum şi a Planurilor de amenajare a bazinelor hidrografice, care urmau să fie supuse aprobării Consiliului de Miniştri (art. 4), gestionarea apelor la nivelul bazinelor hidrografice fiind de asemenea o atribuţie a aceluiaşi organ din cadrul Ministerului Agriculturii, Industriei Alimentare şi Apelor: Consiliul Naţional al Apelor (art. 79).

După aceea, prin Legea apelor nr. 8 din 29 martie 1974 s-a stabilit ca obiective precum satisfacerea

cerinţelor de apă ale populaţiei şi economiei să fie realizate în mod unitar, pe bazine hidrografice. De asemenea prin acelaşi act normativ au fost instituite structuri specifice de administrare a apelor:

unităţile de gospodărire a apelor pe bazine hidrografice (art. 15, art. 46), în afară de unităţile judeţene de gospodărire a apelor [art. 44 alin. (1) lit. c)] poziţionate la nivel local, precum şi de Consiliul Naţional al Apelor, desemnat ca organ central al administraţiei de stat [art. 44 alin. (1) lit. a)].

Tot la nivelul fiecărui bazin hidrografic a fost stabilită apărarea împotriva inundaţiilor, la nivel local

fiind create Comisiile de apărare împotriva inundaţiilor, iar la nivel central fiind înfiinţată Comisia centrală de apărare împotriva inundaţiilor (art. 25).

Prin Legea nr. 8/1974 s-a mai stabilit ca fiecare bazin hidrografic să fie amenajat potrivit unei

scheme-cadru (art. 30) întocmite de Consiliul Naţional al Apelor [art. 44 lit. b)] în condiţiile fixate la art. 30 din acelaşi act normativ.

Ulterior, prin Decretul-lege nr. 47/1990 au fost dispuse trei măsuri extrem de importante şi anume: a) stoparea aplicării Programului naţional de perspectivă pentru amenajarea bazinelor hidrografice adoptat prin Legea nr. 1/1976 (art. 1), b) însărcinarea Ministerul Apelor, Pădurilor şi Mediului Înconjurător ca până la 31 decembrie 1990 să elaboreze un nou Program de amenajare a bazinelor hidrografice, la rândul său acesta urmând să fie aprobat de către Guvern (art. 2) şi c) redactarea, de către acelaşi Minister al Apelor, a unei scheme-cadru de amenajare pentru fiecare bazin hidrografic, pe care urma să o actualizeze la intervale de cinci ani (art. 3).

551 Cristina STANCU, Administraţia Bazinală de Apă Argeş-Vedea a sărbătorit un secol de la înfiinţarea primului Departament de ape din România (Adevărul, 14 noiembrie 2013). 552 M. DUŢU, op. cit., p. 244. 553 Această instituţie a activat până în 1967, când a fost desfiinţată. 554 Această instituţie a activat până în 1990, când a fost desfiinţată. 555 Această instituţie a fost creată prin Hotărârea Guvernului nr. 196 din 22 martie 1991. 556 Această instituţie a fost creată prin Hotărârea Guvernului nr. 981 din 29 decembrie 1998. 557 Această instituţie a fost creată prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 107 din 5 septembrie 2002. 558 Această instituţie a fost creată prin Legea nr. 310 din 28 iunie 2004. 559 Administraţia Naţională „Apele Române”, Cum a apărut şi s-a dezvoltat gospodărirea apelor? (http://www.rowater.ro/Lists/Istoric/AllItems.aspx).

300 NECONFIDENŢIAL

În consecinţă, cel mai târziu pe 31 decembrie 1990 Ministerul Apelor trebuia să întocmească un nou Program de amenajare a bazinelor hidrografice, tot până la aceeaşi dată fiind obligatorie redactarea unei scheme-cadru pentru amenajarea fiecărui bazin hidrografic, la rândul ei cel din urmă act urmând să fie ajustat până în prezent de cinci ori în anii: 1995, 2000, 2005, 2010 şi 2015. 7.96. Evoluţia reglementărilor privind preţurile şi tarifele specifice sectorului apei brute (1990-2010)

În perioada postdecembristă, serviciile de gospodărire a apelor au fost iniţial tarifate potrivit dispoziţiilor Hotărârii Guvernului nr. 1.001 din 4 septembrie 1990560 (intrate în vigoare pe 1 ianuarie 1991, conform art. 22), care ulterior au fost modificate succesiv prin: a) Hotărârea Guvernului nr. 354 din 20 mai 1991561, b) Hotărârea Guvernului nr. 694 din 4 octombrie 1991562, c) Hotărârea Guvernului nr. 160 din 2 aprilie 1992563, d) Hotărârea Guvernului nr. 861 din 31 decembrie 1992564, e) Hotărârea Guvernului nr. 206 din 7 mai 1993565 şi f) Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 3 din 26 februarie 1997566, fiind abrogată prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 107 din 5 septembrie 2002567.

Practic, prin O.U.G. nr. 3/1997, care a modificat art. 10 din Legea nr. 31/1996, s-a stabilit ca preţul apei brute să fie ajustat lunar, în funcţie de Indicele preţurilor de consum,cu avizul Oficiului Concurenţei. După aceea, Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 7 din 30 martie 1998568, deşi a abrogat O.U.G. nr. 3/1997, a păstrat principiul ajustării lunare a preţului apei brute, în funcţie de Indicele preţurilor de consum, cu avizul Oficiului Concurenţei. Mai târziu, Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 36 din 26 februarie 2001 a abrogat la rândul ei O.U.G. nr. 7/1998, însă a conservat sistemul de avizare de către Oficiul Concurenţei, în funcţie de Indicele preţurilor de consum, a preţului apei brute. Ulterior, O.U.G. nr. 36/2001 a fost modificată prin: i) O.U.G. nr. 107/2002, care a stabilit tarife (fără T.V.A.) pentru serviciile specifice de gospodărire a apelor prestate de către Administraţia Naţională „Apele Române”, acele tarife urmând să fie ajustate periodic, cu avizul Oficiului Concurenţei, potrivit dispoziţiilor O.U.G. nr. 36/2001 [art. 4 alin. (5) din O.U.G. nr. 107/2002] şi prin ii) art. III, alin. (3) al Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 121 din 4 decembrie 2003569, care a stabilit că Ministerul Finanţelor Publice (M.F.P.) înlocuieşte Oficiul Concurenţei în toate reglementările care se referă la domeniile prevăzute de art. III alin. (1) din acelaşi act normativ, totodată fiind înfiinţată o direcţie generală de specialitate al cărei obiect de activitate a devenit aplicarea dispoziţiilor legale în domeniul preţurilor, pentru care legea abilita M.F.P.-ul [art. III, alin. (1) lit. b)], alături de urmărirea evoluţiei preţurilor în economie [art. III, alin. (1) lit. c)]. În consecinţă, începând cu data de 13 decembrie 2003 (când a intrat în vigoare art. III al O.U.G. nr. 121/2003) Ministerul Finanţelor Publice a devenit instituţia competentă să avizeze tarifele specifice activităţii de gospodărire a apelor.

560 Acest act administrativ a fost publicat în Monitorul Oficial al României, Partea întâi, nr. 106 din 15 septembrie 1990. 561 Acest act administrativ a fost publicat în Monitorul Oficial al României, Partea întâi, nr. 123 din 6 iunie 1992. 562 Acest act administrativ a fost publicat în Monitorul Oficial al României, Partea întâi, nr. 213 din 21 octombrie 1991. 563 Acest act administrativ a fost publicat în Monitorul Oficial al României, Partea întâi, nr. 77 din 29 aprilie 1992. 564 Acest act administrativ a fost publicat în Monitorul Oficial al României, Partea întâi, nr. 6 din 18 ianuarie 1993. 565 Acest act administrativ a fost publicat în Monitorul Oficial al României, Partea întâi, nr. 136 din 28 iunie 1993. 566 Acest act normativ a fost publicat în Monitorul Oficial al României, Partea întâi, nr. 32 din 27 februarie 1997. 567 Acest act normativ a fost publicat în Monitorul Oficial al României, Partea întâi, nr. 691 din 20 septembrie 2002. 568 Acest act normativ a fost publicat în Monitorul Oficial al României, Partea întâi, nr. 133 din 2 aprilie 1998. 569 Acest act normativ a fost publicat în Monitorul Oficial al României, Partea întâi, nr. 875 din 10 decembrie 2003.

301 NECONFIDENŢIAL

Tarifele relevante instituite prin O.U.G. nr. 107/2002 erau următoarele: a) un leu/m.c. pentru apa uzinată de hidrocentrale din râuri interioare, lacuri naturale şi lacuri de acumulare (i.e.0,1 RON/1000 m.c.), b) 1,3 lei/m.c. pentru apa uzinată de hidrocentrale din lacuri de acumulare amenajate din administrarea unităţilor de gospodărire a apelor (i.e. 0,13 RON/1000 m.c.), c) 18 lei/m.c. pentru apa utilizată la irigaţii (i.e. 1,8 RON/1000 m.c.), d) 28 de lei/m.c. pentru apa uzinată din Dunăre de termocentrale şi de centralele nucleare (i.e. 2,8 RON/1000 m.c.) şi e) 238 de lei/m.c. pentru apa uzinată de termocentrale din râuri interioare, lacuri naturale şi lacuri de acumulare (i.e. 23,8 RON/1000 m.c.). Prin acelaşi O.U.G. nr. 107/2002 s-a mai instituit un tarif lunar pentru fiecare metru de cădere medie a apei uzinate de hidrocentralele care exploatau barajele lacurilor de acumulare şi anume: i) 1.300.055 de lei vechi (i.e.130 RON) pentru hidrocentralele cu putere instalată mai mică de 4 MW; ii) 1.747.510 de lei vechi (i.e.174,75 RON) pentru hidrocentralele cu putere instalată între 4 şi 8 MW; iii) 2.154.114 de lei vechi (i.e.215,41 RON) pentru hidrocentralele cu putere instalată mai mare de 8 MW. Ulterior, O.U.G. nr. 107/2002 a fost modificată prin Legea nr. 404 din 7 octombrie 2003570, care a ajustat tarifele percepute pentru serviciile prestate de către A.N.A.R., scăzând la 1 leu vechi/m.c. (i.e. 0,1 RON/1000 m.c.) pentru apa uzinată de termocentrale şi de centralele nucleare din Dunăre şi majorând la 240 de lei vechi/m.c. (i.e. 24 RON/1000 m.c.) pentru apa uzinată de termocentrale din lacurile de acumulare amenajate din administrarea unităţilor de gospodărire a apelor, restul tarifelor rămânând la nivelul fixat în 2002. În acelaşi timp, prin Legea nr. 404/2003 s-au menţinut la acelaşi nivel fixat anterior doar contribuţiile stabilite prin O.U.G. nr. 107/2002 pentru hidrocentralele care exploatau barajele lacurilor de acumulare administrate de către A.N.A.R.. Mai târziu, art. I, pct. 91 din Legea nr. 310 din 28 iunie 2004571 a prevăzut că nivelul tarifelor specifice activităţii de gospodărire a apelor se actualizează periodic, prin hotărâre a Guvernului, la propunerea autorităţii publice centrale în domeniul apelor (A.N.A.R.). După aceea, Legea nr. 404/2003 a fost modificată prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 73 din 29 iunie 2005572, care a modificat la rândul ei tarifele stabilite anterior, noile tarife având următoarele valori: a) 0,16 RON/1.000 m.c. pentru apa uzinată din râuri, lacuri naturale şi lacuri de acumulare amenajate, de către termocentralele cu regim de circuit deschis, suplimentar faţă de regimul de recirculare maxim tehnic realizabil sau în situaţii de avarie; b) 0,16 RON/1.000 m.c. pentru apa uzinată de hidrocentrale (indiferent de sursa prelevării); c) 3 RON/1.000 m.c. pentru apa utilizată la irigaţii; d) 3,5 RON/1.000 m.c. pentru apa din Dunăre uzinată de centralele nucleare; e) 35 RON/1.000 m.c. pentru apa uzinată de termocentralele cu regim de recirculare maxim tehnic realizabil.

Totodată, prin O.U.G. nr. 73/2005 au fost modificate contribuţiile hidrocentralelor care exploatau barajele lacurilor de acumulare administrate de către A.N.A.R. şi anume: i) 180 RON/metru de cădere a apei/lună înmulţiţi cu numărul orelor de funcţionare pentru hidrocentralele cu putere instalată mai mică de 4 MW; ii) 230 RON/metru de cădere a apei/lună înmulţiţi cu numărul orelor de funcţionare pentru hidrocentralele cu putere instalată între 4 şi 8 MW;

570 Acest act normativ a fost publicat în Monitorul Oficial al României, Partea întâi, nr. 713 din 13 octombrie 2003. 571 Acest act normativ a fost publicat în Monitorul Oficial al României, Partea întâi, nr. 584 din 30 iunie 2004. 572 Acest act normativ a fost publicat în Monitorul Oficial al României, Partea întâi, nr. 607 din 13 iulie 2005.

302 NECONFIDENŢIAL

iii) 290 RON/metru de cădere a apei/lună înmulţiţi cu numărul orelor de funcţionare pentru hidrocentralele cu putere instalată mai mare de 8 MW. La rândul ei, O.U.G. nr. 73/2005 a fost modificată prin Legea nr. 400 din 27 decembrie 2005573, care a ajustat tarifele pentru serviciile specifice de gospodărire a apelor prestate de către A.N.A.R. şi anume: i) 0,2 RON/1.000 m.c. pentru apa uzinată de hidrocentrale (indiferent de sursa prelevării); ii) 0,2 RON/1.000 m.c. pentru apa uzinată de termocentralele cu regim deschis care utilizează apa din Dunăre; iii) 3RON/1.000 m.c. pentru apa utilizată la irigaţii; iv) 3,5 RON/1.000 m.c. pentru apa din Dunăre uzinată de centralele nucleare; v) 35 RON/1.000 m.c. pentru apa uzinată de termocentralele care exploatează apa din râuri, lacuri naturale şi lacuri de acumulare amenajate. În acelaşi timp, Legea nr. 400/2005 a păstrat la acelaşi nivel contribuţiile stabilite prin O.U.G. nr. 73/2005 penttru hidrocentralele care exploatau barajele lacurilor de acumulare administrate de către A.N.A.R.. Ulterior, prin Hotărârea Guvernului nr. 803 din 31 iulie 2008574 nivelul anterior al contribuţiilor specifice de gospodărire a resurselor de apă stabilite prin O.U.G. nr. 107/2002 (modificată) a fost majorat cu indicele de inflaţie aferent perioadei 1 august 2005 – 1 ianuarie 2008 (stabilit de către Institutul Naţional de Statistică), având următoarele valori: a) 0,23 lei /1.000 m.c. pentru apa uzinată de către hidrocentralele care utilizează apa din râuri, lacuri naturale, lacuri de acumulare amenajate şi Dunăre; b) 0,23 lei /1.000 m.c. pentru apa uzinată de către termocentrale care utilizează apa din Dunăre; c) 3,49 lei /1.000 m.c. pentru apa utilizată la irigaţii; d) 4,07 lei /1.000 m.c. pentru apa uzinată de centralele nucleare; e) 40,73 lei/1.000 m.c. pentru apa uzinată de către termocentralele care utilizează apa din râuri, lacuri naturale şi lacuri de acumulare amenajate.

Totodată, prin H.G. nr. 803/2008 a fost mărit nivelul contribuţiilor hidrocentralelor care exploatau barajele lacurilor de acumulare administrate de către A.N.A.R. şi anume: i) 209,45 lei/metru de cădere a apei/lună înmulţiţi cu numărul orelor de funcţionare pentru hidrocentralele cu putere instalată mai mică de 4 MW; ii) 267,63 de lei/metru de cădere a apei/lună înmulţiţi cu numărul orelor de funcţionare pentru hidrocentralele cu putere instalată între 4 şi 8 MW; iii) 337,44 de lei/metru de cădere a apei/lună înmulţiţi cu numărul orelor de funcţionare pentru hidrocentralele cu putere instalată mai mare de 8 MW. Mai târziu, prin Hotărârea Guvernului nr. 328 din 31 martie 2010575 a fost majorat cuantumul contribuţiilor specifice de gospodărire a apelor cu indicele de inflaţie aferent perioadei 1 martie – 31 decembrie 2009 şi anume: i) 0,26 de lei/1.000 m.c. pentru apa uzinată de către hidrocentralele care utilizează apa din râuri, lacuri naturale, lacuri de acumulare amenajate şi Dunăre; ii) 0,26 de lei/1.000 m.c. pentru apa uzinată de către termocentrale care utilizează apa din Dunăre; iii) 3,84 lei/1.000 m.c. pentru apa utilizată la irigaţii; iv) 4,47 lei /1.000 m.c. pentru apa uzinată de centralele nucleare; v) 44,74 de lei/1.000 m.c. pentru apa uzinată de către termocentralele care utilizează apa din râuri, lacuri naturale şi lacuri de acumulare amenajate.

În acelaşi timp, prin H.G. nr. 328/2010 a fost mărit nivelul contribuţiilor hidrocentralelor care exploatau barajele lacurilor de acumulare administrate de către A.N.A.R. şi anume:

573 Acest act normativ a fost publicat în Monitorul Oficial al României, Partea întâi, nr. 19 din 10 ianuarie 2006. 574 Acest act administrativ a fost publicat în Monitorul Oficial al României, Partea întâi, nr. 596 din 11 august 2008. 575 Acest act administrativ a fost publicat în Monitorul Oficial al României, Partea întâi, nr. 279 din 29 aprilie 2010.

303 NECONFIDENŢIAL

a) 230,07 lei/metru de cădere a apei/lună înmulţiţi cu numărul orelor de funcţionare pentru hidrocentralele cu putere instalată mai mică de 4 MW; b) 293,99 de lei/metru de cădere a apei/lună înmulţiţi cu numărul orelor de funcţionare pentru hidrocentralele cu putere instalată între 4 şi 8 MW; c) 370,67 de lei/metru de cădere a apei/lună înmulţiţi cu numărul orelor de funcţionare pentru hidrocentralele cu putere instalată mai mare de 8 MW. În sfârşit, ultima dată nivelul contribuţiilor specifice de gospodărire a apelor a fost actualizat prin Hotărârea Guvernului nr. 1.202 din 2 decembrie 2010576 (dar fără a fi invocată existenţa indicelui de inflaţie aferent perioadei 1 ianuarie 2010 - 1 decembrie 2010, calculat de către Institutul Naţional de Statistică la 6,1% pentru anul 2010577, iar de Banca Naţională a României la 7,96% tot pentru anul 2010578), la următoarele valori: i) 1,1 lei /1.000 m.c. pentru apa uzinată de către hidrocentralele care utilizează apa din râuri, lacuri naturale, lacuri de acumulare amenajate şi Dunăre; ii) 3 lei /1.000 m.c. pentru apa utilizată la irigaţii; iii) 24 de lei/1.000 m.c. pentru apa uzinată de centralele nucleare şi de termocentrale.

Totodată, prin H.G. nr. 1.202/2010 a fost mărit nivelul contribuţiilor hidrocentralelor care exploatau barajele lacurilor de acumulare administrate de către A.N.A.R. şi anume: a) 230,07 lei /metru de cădere a apei/lună înmulţiţi cu numărul orelor de funcţionare pentru hidrocentralele cu putere instalată mai mică de 4 MW; b) 293,99 de lei/metru de cădere a apei/lună înmulţiţi cu numărul orelor de funcţionare pentru hidrocentralele cu putere instalată între 4 şi 8 MW; c) 370,67 de lei/metru de cădere a apei/lună înmulţiţi cu numărul orelor de funcţionare pentru hidrocentralele cu putere instalată mai mare de 8 MW. 7.97. Definiţia principiului recuperării integrale a costurilor Potrivit literaturii de specialitate, principiul recuperării integrale a costurilor (PRIC) provine din teoria economică neoclasică, potrivit căreia serviciile publice precum furnizarea de apă, tratarea apelor uzate şi electricitatea ar trebui să ducă la încasarea de venituri suficiente de la utilizatori, care să acopere toate costurile de furnizare579. 7.98. Aplicarea principiului recuperării integrale a costurilor în cazurilor tarifelor apei uzinate din România

Principiul recuperării costurilor serviciilor de apă, inclusiv costurile de mediu, alături de principiul „poluatorul plăteşte” a fost codificat de legiuitorul român la art. I, pct. 88-98 din Legea nr. 310/2004, făcând parte integrantă din mecanismul economic din domeniul apelor fixat la art. 80-853 din Legea nr. 107/1996.

576 Acest act administrativ a fost publicat în Monitorul Oficial al României, Partea întâi, nr. 826 din 10 decembrie 2010. 577 Institutul Naţional de Statistică, Indicii preţurilor de consum (IPC) – serii de date (http://www.insse.ro/cms/ro/content/ipc-serii-de-date). 578 Banca Naţională a României, Raport asupra inflaţiei, februarie 2011 [(Bucureşti, 3 februarie 2011, 69p.), p. 7, p. 12, p. 63]. 579 Prof. Trevor BIRKENHOLTZ, ‘Full-cost recovery’: producing differentiated water collection practices and responses to centralized water networks in Jaipur, India [(Environment and Planning A, vol. 42, nr. 9/2010, p. 2.238-2.253), p. 2.238].

304 NECONFIDENŢIAL

7.99. Concluzii

În urma analizei aspectelor juridice, economice şi concurenţiale ale sistemului de tarifare a apei uzinate pentru producţia de energie electrică şi la irigaţii prezentate mai sus se desprind patru concluzii majore şi anume: i) Unele trăsături juridice ale apei prevăzute de art. 1 al Legii apelor nr. 107/1996 (modificate) sunt invalidate de către anumite elemente de bază ale ştiinţei Economiei. Astfel, caracterele apei de „produs comercial oarecare” şi de „monopol natural de interes strategic” sunt neutralizate complet de calitatea economică de „bun public” a apei, primele două fiind incorecte şi urmând să fie înlăturate din textul legii menţionate anterior, deoarece din punct de vedere economic un bun public nu poate fi monopolizat fără a fi fost transformat în prealabil într-un bun privat, supus operaţiunilor comerciale de vânzare-cumpărare. ii) Unele caracteristici juridice ale apei enumerate în Legea nr. 107/1996 (i.e. „produs comercial oarecare” şi „monopol natural de interes strategic” sunt incompatibile cu art. 136 alin. (3) din actuala Constituţie a României, deoarece nesocotesc trăsătura apei de bun care aparţine exclusiv domeniului public, urmând ca ambele să fie abrogate expres de către legiuitor. iii) Ipoteza potrivit căreia apa uzinată ar fi o facilitate esenţială a fost infirmată în urma efectuării testului “Castaldo-Nicita”. iv) Tarifele fixate pe cale administrativă (prin hotărâri de Guvern) ale apei utilizate (ca bun public) numai pentru recuperarea costurilor suportate de către Administraţia Naţională „Apele Române”, instituţie de stat însărcinată cu prestarea serviciului public de gospodărire a apelor, se află în afara imperiului Legii concurenţei, care acoperă exclusiv categoria bunurilor şi serviciilor aflate în circuitul comercial, art. 2 alin. (1) al Legii nr. 21/1996 (republicate) referindu-se explicit la întreprinderile văzute ca „[...] entităţi economice angajate într-o activitate care constă în oferirea de bunuri sau de servicii pe o piaţă dată [...]”.

305 NECONFIDENŢIAL

Anexa 8. Tarifarea apei utilizate în producţia de energie electrică şi irigaţii (alte ţări)

Pentru a înţelege mai bine situaţia tarifelor apei uzinate din România este utilă examinarea tarifării

apei uzinate la producţia de energie electrică şi irigaţii în alte ţări, respective în Uniunea Europeană (8.1.), precum şi în afara Uniunii Europene (8.2.). 8.1. Tarifarea apei uzinate la producţia de energie electrică şi irigaţii în Uniunea Europeană

Pe 2 august 2016 Consiliul Concurenţei a adresat prin intermediul Reţelei Europene de Concurenţă

(European Competition Network) o cerere de informaţii către toate autorităţile de concurenţă din Uniunea Europeană privind tarifarea apei uzinate pentru producţia de energie electrică şi în irigaţii, termenul-limită fixat pentru transmiterea răspunsurilor fiind 22 august 2016580. Dintre cele 27 de autorităţi de concurenţă contactate 12 nu au trasmis niciun fel de informaţie referitoare la tarifarea apei uzinate pentru producţia de energie electrică şi în irigaţii în următoarele ţări: Bulgaria, Danemarca, Estonia, Franţa, Germania, Grecia, Lituania, Luxemburg, Malta, Portugalia, Slovenia şi Marea Britanie.

Pentru completarea datelor primite de la omologii din Reţeaua Europeană de Concurenţă,

Autoritatea română de concurenţă a recurs la informaţii oficiale publicate de două cunoscute organizaţii internaţionale şi anume: Organizaţia pentru Cooperare şi Dezvoltare Economică şi Organizaţia Naţiunilor Unite. 8.1.1. Austria Pe 28 septembrie 2016, (), reprezentantul autorităţii austriece de concurenţă, a comunicat Consiliului Concurenţei faptul că în instituţia sa nu deţine informaţii detaliate privind tarifarea apei uzinate în Austria, în condiţiile în care: i) taxele pentru folosirea apei sunt stabilite la nivelul municipalităţilor (în număr de 1.725), ii) nivelul maxim al tarifelor este plafonat la dublul costurilor de operare şi de mententanţă ale infrastructurii de furnizare a apelor adunate cu dobânzile datorate pentru creditele contractate pentru construirea de reţele de distribuţie, acest mecanism permiţând crearea de fonduri necesare pentru investiţii581. 8.1.2. Belgia

Pe 23 august 2016, (), reprezentata autorităţii belgiene de concurenţă, a comunicat Consiliului Concurenţei faptul că instituţia sa nu deţine informaţii relevante despre tarifarea apei uzinate în Belgia582.

Potrivit unor date publicate la începutul anului 2014 de către Uniunea Industriei Electrice EURELECTRIC din Bruxelles, producătorii de energie electrică din Belgia plătesc la nivel regional o taxă pentru apa prelevată (water abstraction tax) din pânza freatică (groundwater) în următoarele condiţii: a) în regiunea Valonia: - prelevările de apă inferioare pragului de 3.000 m.c. sunt scutite de taxe; - între 3.000 m.c. şi 20.000 m.c.: taxa este de 0,0248 euro/m.c.; - între 20.001 m.c. şi 100.000 m.c.: taxa este de 0,0496 euro/m.c.; - peste 100.000 m.c.: taxa este de 0,0744 euro/m.c..

580 A se vedea, în acest sens, e-mailul din 2 august 2016, ora 11:08, de la () către reprezentanţii autorităţilor de concurenţă din celelalte 27 de State-membre ale Uniunii Europene: Austria, Belgia, Bulgaria, Croaţia, Cipru, Cehia, Danemarca, Estonia, Finlanda, Franţa, Germania, Grecia, Ungaria, Irlanda, Italia, Lituania, Letonia, Luxemburg, Malta, Olanda, Polonia, Portugalia, Slovacia, Slovenia, Spania, Suedia şi Marea Britanie. 581 A se vedea, în acest sens, e-mailul din 28 septembrie 2016, ora 18:33, de la () către (). 582 A se vedea, în acest sens, e-mailul din 23 august 2016, ora 15:50, de la () către ().

306 NECONFIDENŢIAL

b) în regiunea Flandra: - prelevările de apă inferioare pragului de 999.999 m.c.: taxa este de 0,043381 euro/m.c.; - între 999.999 şi 9.999.999 m.c.: taxa este de 0,025161 euro/m.c.; - între 9.999.999 şi 99.999.999 m.c.: taxa este de 0,013283 euro.m.c.; - peste 99.999.999 m.c.: taxa este de 0,002624 euro/m.c.583. 8.1.3. Bulgaria

Potrivit datelor publicate recent de către Organizaţia pentru Cooperare şi Dezvoltare Economică, în Bulgaria nivelul taxelor pe apa uzinată se prezintă astfel: i) 0,0005 euro/m.c. pentru hidrocentrale, ii) între 0,00005 şi 0,0004 euro/m.c. pentru apa de răcire, iii) între 0,0003 şi 0,002 euro/m.c. pentru irigaţii584. 8.1.4. Cehia Pe 17 august 2016, (), reprezentanta autorităţii cehe de concurenţă, a comunicat Consiliului Concurenţei unele date relevante despre tarifarea apei uzinate în Cehia şi anume: i) anumite tipuri de consum al apei sunt taxate; ii) nivelul tarifului apei uzinate este stabilit la nivel local, de către fiecare administraţie bazinală în parte; iii) tariful pentru prelevarea de apă de suprafaţă uzinată este în jur de 4 coroane/m.c.585.

Potrivit datelor făcute publice de către Organizaţia pentru Cooperare şi Dezvoltare Economică, în Cehia taxa pe apa de suprafaţă utilizată în industrie era în 2008 de 0,03 dolari S.U.A./m.c.586.

8.1.5. Cipru

Pe 3 august 2016, (), reprezentata autorităţii cipriote de concurenţă, a comunicat Consiliului Concurenţei faptul că instituţia sa nu are date relevante despre tarifarea apei uzinate în Cipru587.

Ulterior, pe 12 august 2016, (), un alt reprezentat al autorităţii cipriote de concurenţă, a comunicat Consiliului Concurenţei următoarele informaţii relevante despre tarifarea apei uzinate în Cipru: 0,17 euro/m.c. este tariful apei uzinate pentru irigaţii (spre deosebire de 0,77 euro/m.c., cât este tariful apei pentru uz casnic)588. 8.1.6. Croaţia Pe 17 august 2016, (), reprezentata autorităţii croate de concurenţă, a comunicat Consiliului Concurenţei faptul că instituţia sa nu are date relevante despre tarifarea apei uzinate în Croaţia, transmiţând, totodată, două documente care au fost socotite utile pentru analiza efectuată de noi şi anume: a) o traducere provizorie a Legii croate din 2009 privind finanţarea serviciilor de management al apelor şi b) un studiu semnat de: Željko OSTOJIC, Mojca LUKŠIC, Water pricing in Croatia, current policies and trends (Zagreb, 2001, 42p.), însă examinarea ambelor texte nu a putut conduce la identificarea unor detalii concrete privind tariful apei uzinate în Croaţia589.

583 The Union of the Electricity Industry - EURELECTRIC, Taxes and levies on electricity in 2012 [(Bruxelles, 14 ianuarie 2014, 102p.)p.12-13]; sursa se găseşte la adresa: http://www.eurelectric.org/media/115887/taxes_and_levies_on_electricity_2012_final-2014-030-0027-01-e.pdf (accesată pe 8 noiembrie 2016). 584 The Organisation for Economic Co-operation and Development, The OECD database on policy instruments for the environment (Paris, 2016); sursa se găseşte la adresa: http://www2.oecd.org/ecoinst/queries/QueryResult_4.aspx?Key=841395be-719a-4021-820a-0b37dd3e8141&QryCtx=3&QryFlag=3 (accesată pe 3 noiembrie 2016). 585 A se vedea, în acest sens, e-mailul din 17 august 2016, ora 13:41, de la () către (). 586 The Organisation for Economic Co-operation and Development, Pricing water resources and water and sanitation services [(OECD, Paris, 15 martie 2010, 103p.), p. 37]. 587 A se vedea, în acest sens, e-mailul din 3 august 2016, ora 11:34, de la () către (). 588 A se vedea, în acest sens, e-mailul din 12 august 2016, ora 12:41, de la () către (). 589 A se vedea, în acest sens, e-mailul din 17 august 2016, ora 16:29, de la () către ().

307 NECONFIDENŢIAL

Totuşi, potrivit datelor publicate recent de către Organizaţia pentru Cooperare şi Dezvoltare Economică, în Croaţia nivelul taxelor pe apa uzinată se prezintă astfel: i) 7,5% din preţul mediu al unui kWh produs, ii) 1% din costul de producţie a unui kWh (concesiune), iii) 15% din valoarea estimată a capturii anuale de peşte (concesiune), iv) 10% din taxa apei utilizate pentru irigaţii (concesiune)590.

8.1.7. Finlanda Pe 19 august 2016, (), reprezentatul autorităţii finlandeze de concurenţă, a comunicat Consiliului Concurenţei faptul că în Finlanda apa uzinată pentru producţia de energie electrică şi în irigaţii nu este tarifată591.

8.1.8. Franţa

Potrivit datelor publicate recent de către Organizaţia pentru Cooperare şi Dezvoltare Economică, în Franţa există unele taxe impuse producătorilor de energie electrică şi anume: i) 3 euro pentru fiecare kW de capacitate instalată la hidrocentrale, ii) 7,21 euro pentru fiecare kW de capacitate instalată la centralele eoliene şi solare fotovoltaice, iii) 3.003 euro pentru fiecare MW de capacitate instalată la centralele nucleare şi la termocentrale592.

În doctrina mai veche s-a susţinut că în Franţa, tarifarea apei uzinate este indirectă, fiind vorba de

un impozit anual de 6.175 de dolari S.U.A. (echivalent în moneda aflată în circulaţie) pentru fiecare MWh de capacitate instalată, ceea ce conduce la un cost anual de 6 milioane de dolari S.U.A. în cazul unei centrale electrice cu capacitate instalată de 200 MW, care funcţionează la 43% din capacitatea de producţie593. 8.1.9. Germania

Potrivit datelor publicate recent de către Organizaţia pentru Cooperare şi Dezvoltare Economică, în Germania nivelul taxelor pe apa uzinată se prezintă astfel: i) 0,0050 de euro/m.c. pentru apa de răcire (în landul Brandenburg), ii) 0,0102 euro/m.c. pentru apa de răcire (în landul Saxonia Inferioară), iii) 0,0051 de euro/m.c. pentru apa de irigaţii prin stropire (în landul Saxonia Inferioară), iv) 0,0050 de euro/m.c. pentru apa de răcire (în landul Saxonia), v) 0,0050 de euro/m.c. pentru apa consumată la irigaţii (în landul Saxonia)594. În concret, taxa pe apa uzinată la producţia de energie electrică ar fi de 8,13 dolari S.U.A./MWh produs, ceea ce duce la un cost anual de 6,1 milioane de dolari S.U.A. în cazul unei centrale electrice cu capacitate de 200 MW şi care operează la 43% din capacitatea instalată595. De asemenea, în landul Bavaria nivelul impozitului anual în cazul producţiei de energie electrică era la un moment dat de 14.797 de dolari S.U.A. (echivalent în moneda aflată în circulaţie), ceea ce a condus la un cost anual de 3 milioane de dolari S.U.A. în cazul unei centrale electrice cu capacitate de 200 MW şi care operează la 43% din capacitatea instalată596.

590 The Organisation for Economic Co-operation and Development, The OECD database on policy instruments for the environment (Paris, 2016). 591 A se vedea, în acest sens, e-mailul din 19 august 2016, ora 12:52, de la ()către (). 592 The Organisation for Economic Co-operation and Development, The OECD database on policy instruments for the environment (Paris, 2016). 593 Dr. Lado KURDGELASHVILI, Designing effective power sector reform: a road map for the Republic of Georgia{[(teză de doctorat în Politica energiei şi a mediului (Energy and environmental policy), Universitatea din Delaware, Newark, 2008, XII+317p.], p. 171}. 594 The Organisation for Economic Co-operation and Development, The OECD database on policy instruments for the environment (Paris, 2016). 595 L. KURDGELASHVILI, op. cit., p. 171. 596 L. KURDGELASHVILI, op. cit., p. 171.

308 NECONFIDENŢIAL

8.1.10. Irlanda Pe 2 august 2016, (), reprezentanta autorităţii irlandeze de concurenţă, a comunicat Consiliului Concurenţei faptul că instituţia sa nu deţine informaţii detaliate despre modul în care sunt fixate taxele pe apa uzinată la producţia de energie şi pentru irigaţii597.

8.1.11. Italia Pe 18 august 2016, (), reprezentanta autorităţii italiene de concurenţă, a comunicat Consiliului Concurenţei faptul că nu va putea transmite datele solicitate înainte de sfârşitul lunii septembrie 2016598, însă ulterior nu au mai fost primite informaţii de la omologii italieni.

Unii autori au semnalat faptul că în Italia, impozitarea activităţii de producţie a hidroenergiei este la nivelul a 16.374 de dolari/MW instalat (echivalent în moneda aflată în circulaţie), fapt care generează un cost anual de 3,3 milioane de dolari S.U.A. în cazul unei centrale electrice cu capacitate de 200 MW şi care operează la 43% din capacitatea instalată599.

8.1.12. Letonia Pe 17 august 2016, (), reprezentanta autorităţii letone de concurenţă, a comunicat Consiliului Concurenţei versiunea în limba engleză a Hotărârii Guvernului leton nr. 404/19.6.2007 (modificată) privind procedurile referitoare la calculul şi plata taxei pe resurse naturale, eliberarea de permise pentru utilizarea resurselor naturale şi auditul sistemelor de management (22p.), act administrativ care prezintă o deosebită importanţă, deoarece prevede: i) tarifarea apei uzinate la producţia de hidroelectricitate în funcţie de volumul apei utilizate, calculat în funcţie de energia produsă, precum şi de coeficientul de eficienţă a centralei (art. 1.19); ii) formula de calcul al apei utilizate la producţia de energie într-o hidrocentrală: WHES = EHES/0,002725xHHESxηHES, unde: WHES = volumul apei utilizate pentru producţia de energie într-o hidrocentrală (exprimat în metri cubi), EHES = cantitate de electricitate produsă (exprimată în kWh), HHES = căderea de apă (exprimată în metri), ηHES = coeficientul de referinţă a randamentului (include coeficienţii randamentului turbinei, capului şi generatorului), 0,002725 = coeficientul care caracterizează consumul mediu de apă necesar pentru producţia unui kWh de electricitate (kWh/m3 x m) [art. 211]; iii) formula de calcul al tarifului pentru taxa pe resurse naturale: ΣDRN=WHESx0,01x0,00853(art. 212)600. 8.1.13. Lituania

Potrivit datelor publicate recent de către Organizaţia pentru Cooperare şi Dezvoltare Economică, în Lituania nivelul taxelor pe apa uzinată se prezintă astfel: i) 0,0001 euro/m.c. pentru apa uzinată de termocentrale, ii) 0,0001 euro/m.c. pentru piscicultură, iii) 0,0003 euro/m.c. pentru centrala nucleară, iv) zero pentru hidrocentralele din Kaunas şi Kruonis601.

597 A se vedea, în acest sens, e-mailul din 2 august 2016, ora 12:52, de la()către (). 598 A se vedea, în acest sens, e-mailul din 18 august 2016, ora 13:14, de la ()către (). 599 L. KURDGELASHVILI, op. cit., p. 171. 600 A se vedea, în acest sens, e-mailul din 17 august 2016, ora 11:32, de la ()către (). 601 The Organisation for Economic Co-operation and Development, The OECD database on policy instrument for the environment (Paris, 2016).

309 NECONFIDENŢIAL

8.1.14. Luxemburg

Potrivit datelor publicate recent de către Organizaţia pentru Cooperare şi Dezvoltare Economică,

în Luxemburg nivelul taxei pe apa prelevată este de 0,10 euro/m.c.602.

8.1.15. Marea Britanie

Potrivit unor date publicate relativ recent de către Organizaţia pentru Cooperare şi Dezvoltare Economică, în Marea Britanie prelevările de apă uzinată sunt tarifate volumetric în medie cu 0,005 euro/m.c.603 (echivalent în moneda naţională). 8.1.16. Olanda Pe 10 august 2016, (), reprezentatul autorităţii olandeze de concurenţă, a comunicat Consiliului Concurenţei faptul că instituţia sa nu este implicată în reglementarea tarifelor apei uzinate în Olanda, transmiţând, totodată, un studiu publicat de Organizaţia pentru Cooperare şi Dezvoltare Economică, Water governance in the Netherlands: fit for the future? (OECD Publishing, Paris, 16 martie 2014, 294p.), a cărui consultare nu a condus la identificarea unor detalii precise privind existenţa în Olanda a unui tarif al apei uzinate pentru producţia de energie şi pentru irigaţii604. 8.1.17. Polonia

Pe 22 august 2016, (), reprezentata autorităţii poloneze de concurenţă, a comunicat Consiliului Concurenţei faptul că instituţia sa va transmite ulterior unele date despre tarifarea apei uzinate în Polonia605.

Pe 6 septembrie 2016, aceeaşi reprezentată a autorităţii poloneze de concurenţă a transmis unele detalii relevante şi anume: i) în Polonia, prelevarea apelor de suprafaţă este taxată; ii) sectoarele producţiei de termoelectricitate, hidroelectricitate şi al irigaţiilor sunt scutite de tariful apei uzinate; iii) în prezent este în curs o reformă a Legii apelor din 18 iulie 2001, una dintre propunerile de modificare vizând taxarea apei uzinate folosite la producţia de termoelectricitate şi hidroelectricitate, precum şi în irigaţii606. De asemenea, potrivit datelor publicate recent de către Organizaţia pentru Cooperare şi Dezvoltare Economică, în Polonia, nivelul tarifului apei de suprafaţă uzinate variază între 0,009 şi 0,0128 euro/m.c., în funcţie de tipul de exploatare a resursei hidrice607.

8.1.18. Portugalia

Potrivit unor date publicate la începutul anului 2014 de către Uniunea Industriei Electrice EURELECTRIC din Bruxelles, producătorii de energie electrică din Portugalia plătesc trei taxe distincte pentru apa uzinată şi anume: i) 0,00002 euro/m.c. în cazul uzinelor hidraulice şi 0,0027 de euro/m.c. în cazul întrepriderilor producătoare de energie electrică pentru utilizarea apei, ii) 0,002 euro/m.p. pentru ocuparea cursurilor de apă şi

602 The Organisation for Economic Co-operation and Development, The OECD database on policy instruments for the environment (Paris, 2016). 603 The Organisation for Economic Co-operation and Development, Making water reform happen in Mexico [(OECD, Paris, 8 ianuarie 2013, 288p.), p. 197]. 604 A se vedea, în acest sens, e-mailul din 10 august 2016, ora 14:54, de la () către() . 605 A se vedea, în acest sens, e-mailul din 22 august 2016, ora 13:46, de la () către (). 606 A se vedea, în acest sens, e-mailul din 6 septembrie 2016, ora 13:54, de la () către () . 607 The Organisation for Economic Co-operation and Development, Making water reform happen in Mexico [(OECD, Paris, 8 ianuarie 2013, 288p.), p. 197].

310 NECONFIDENŢIAL

iii) 0,000004 euro/m.c. în cazul uzinelor hidraulice şi 0,00053 euro/m.c. în cazul întrepriderilor producătoare de energie electrică pentru utilizarea apelor gestionate de către instituţii publice608. 8.1.19. România Potrivit datelor publicate recent de către Organizaţia pentru Cooperare şi Dezvoltare Economică în România nivelul taxelor pe apa uzinată se prezintă astfel: i) 0,6490 de euro/1.000 m.c. pentru acvacultură, ii) 0,0541 de euro/1.000 m.c. pentru hidrocentrale şi termocentrale, iii) 0,8112 euro/1.000 m.c. pentru irigaţii, iv) 0,9464 de euro/1.000 m.c. pentru centrala nucleară609.

8.1.20. Slovacia Pe 4 august 2016, (), reprezentata autorităţii slovace de concurenţă,a comunicat Consiliului Concurenţei faptul că în Slovacia, apa uzinată pentru producţia de hidroelectricitate este tarifată diferenţiat610 de către Oficiul pentru Reglementarea Industriilor de Reţea (Úrad pre reguláciu sieťových odvetví) din Bratislava, iar potrivit datelor publicate de către Întreprinderea de Stat pentru Managementul Apelor din Slovacia (Slovenský Vodohospodársky Podnik, štátny podnik) tarifele au evoluat astfel: 1) în anul 2011 cuantumul lor a fost stabilit la următoarele nivele: i) 4,53 euro/MWh pentru centralele cu capacitate instalată între 100 kW şi 1.000 kW, ii) 7,55 euro/MWh pentru centralele cu capacitate instalată între 1.001 kW şi 10.000 kW şi iii) 15,40 euro/MWh pentru centralele cu peste 10.000 kW putere instalată611; 2) în anul 2012 cuantumul lor a fost stabilit la următoarele nivele: i) 4,61 euro/MWh pentru centralele cu capacitate instalată între 100 kW şi 1.000 kW, ii) 7,68 euro/MWh pentru centralele cu capacitate instalată între 1.001 kW şi 10.000 kW şi iii) 15,68 euro/MWh pentru centralele cu peste 10.000 kW putere instalată612; 3) în anul 2013 cuantumul lor a fost stabilit la următoarele nivele: i) 4,72 euro/MWh pentru centralele cu capacitate instalată între 100 kW şi 1.000 kW, ii) 7,87 euro/MWh pentru centralele cu capacitate instalată între 1.001 kW şi 10.000 kW şi iii) 16,07 euro/MWh pentru centralele cu peste 10.000 kW putere instalată613; 4) în anul 2014 cuantumul lor a fost stabilit la următoarele nivele: i) 4,72 euro/MWh pentru centralele cu capacitate instalată între 100 kW şi 1.000 kW, ii) 7,87 euro/MWh pentru centralele cu capacitate instalată între 1.001 kW şi 10.000 kW şi iii) 16,07 euro/MWh pentru centralele cu peste 10.000 kW putere instalată614;

608 The Union of the Electricity Industry - EURELECTRIC, Taxes and levies on electricity in 2012 [(Bruxelles, 14 ianuarie 2014, 102p.), p. 67]; sursa se găseşte la adresa: http://www.eurelectric.org/media/115887/taxes_and_levies_on_electricity_2012_final-2014-030-0027-01-e.pdf (accesată pe 8 noiembrie 2016). 609 The Organisation for Economic Co-operation and Development, The OECD database on policy instruments for the environment (Paris, 2016). 610 A se vedea, în acest sens, e-mailul din 4 august 2016, ora 10:18, de la ()către (). 611 A se vedea, în acest sens, Decizia din 28 octombrie 2010 a Oficiului pentru Reglementarea Industriilor de Reţea (3p.), al cărei text este disponibil în format electronic pe site-ul oficial al Întreprinderii de Stat pentru Managementul Apelor din Slovacia: http://www.svp.sk/svp/media/pdf/ZZPRVS.pdf (accesată pe 12 decembrie 2016). 612 A se vedea, în acest sens, Decizia din 28 septembrie 2011 a Oficiului pentru Reglementarea Industriilor de Reţea (2p.), al cărei text este disponibil în format electronic pe site-ul oficial al Întreprinderii de Stat pentru Managementul Apelor din Slovacia: http://www.svp.sk/svp/media/pdf/Ceny%20za%20poskytovanie%20regulovan%C3%BDch%20vodohospod%C3%A1rskych%20slu%C5%BEieb%202011-2012.pdf (accesată pe 12 decembrie 2016). 613 A se vedea, în acest sens, Decizia din 5 noiembrie 2012 a Oficiului pentru Reglementarea Industriilor de Reţea (3p.), al cărei text este disponibil în format electronic pe site-ul oficial al Întreprinderii de Stat pentru Managementul Apelor din Slovacia: http://www.svp.sk/svp/media/pdf/Ceny%20za%20poskytovanie%20regulovanych%20vodohospodarskych%20sluzieb%202013.pdf (accesată pe 12 decembrie 2016). 614 A se vedea, în acest sens, Decizia din 13 septembrie 2013 a Oficiului pentru Reglementarea Industriilor de Reţea (2p.), al cărei text este disponibil în format electronic pe site-ul oficial al Întreprinderii de Stat pentru Managementul Apelor din Slovacia: http://www.svp.sk/svp/media/pdf/Ceny%20za%20poskytovanie%20regulovan%C3%BDch%20vodohospod%C3%A1rskych%20slu%C5%BEieb%202014.pdf (accesată pe 12 decembrie 2016).

311 NECONFIDENŢIAL

5) în perioada 1 mai – 31 decembrie 2016 cuantumul lor a fost stabilit la următoarele nivele: i) 4,25 euro/MWh pentru centralele cu capacitate instalată între 100 kW şi 1.000 kW, ii) 7,08 euro/MWh pentru centralele cu capacitate instalată între 1.001 kW şi 10.000 kW şi iii) 14,45 euro/MWh pentru centralele cu peste 10.000 kW putere instalată615; 6) în anul 2017 cuantumul lor a fost stabilit la următoarele nivele: i) 4,16 euro/MWh pentru centralele cu capacitate instalată între 100 kW şi 1.000 kW, ii) 6,93 euro/MWh pentru centralele cu capacitate instalată între 1.001 kW şi 10.000 kW şi iii) 14,15 euro/MWh pentru centralele cu peste 10.000 kW putere instalată616. 8.1.21. Slovenia

Potrivit datelor publicate recent de către Organizaţia pentru Cooperare şi Dezvoltare Economică, în Slovenia nivelul taxelor pe apa uzinată se prezintă astfel: i) 1,5 euro/MWh pentru hidrocentralele de peste 10 MW (putere instalată), ii) 0,1863 euro/MWh pentru hidrocentralele de sub 10 MW (putere instalată), iii) 0,0008 euro/m.c. pentru apa de la irigaţiile suprafeţelor agricole, iv) 0,0555 euro/m.c. pentru apa de la irigaţiile suprafeţelor neagricole, v) 0,0041 euro/m.c. pentru termocentrale617. 8.1.22. Spania Pe 5 august 2016, (), reprezentata autorităţii spaniole de concurenţă,a comunicat Consiliului Concurenţei unele precizări referitoare la tarifarea apei uzinate în Spania şi anume: i) resursele spaniole de apă sunt considerate a fi un bun public, exploatarea lor fiind supusă unui regim de aprobare administrativă; ii) costul serviciilor de apă include costurile de mediu şi costurile resursei; iii) taxa pe apa uzinată la producţia de energie electrică se calculează în funcţie de valoarea economică a hidroelectricităţii produse; iv) nivelul taxei apei uzinate pentru irigaţii depinde de factori sociali, de mediu şi economici, precum condiţiile meteo şi poziţionarea geografică a fiecărei regiuni618.

Astfel, potrivit datelor publicate recent de către Organizaţia pentru Cooperare şi Dezvoltare

Economică, în Spania există o taxă de 22% din valoarea economică a energiei electrice produse de hidrocentrale619.

8.1.23. Suedia Pe 11 august 2016, (), reprezentatul autorităţii suedeze de concurenţă, a comunicat Consiliului Concurenţei faptul nu deţine informaţii detaliate despre tarifarea apei uzinate în Suedia, formulând sugestia de a contacta autorităţile specializate în managementul apelor620.

Unii autori au arătat că în Suedia, taxa pe apa uzinată utilizată la producţia de energie electrică variază între 2,24 şi 4,48 dolari/MWh (echivalent în moneda naţională), fapt care generează un cost anual

615 A se vedea, în acest sens, Decizia din 13 aprilie 2016 a Oficiului pentru Reglementarea Industriilor de Reţea (5p.), al cărei text este disponibil în format electronic pe site-ul oficial al Întreprinderii de Stat pentru Managementul Apelor din Slovacia: http://www.svp.sk/svp/media/pdf/SKMBT_C22416042114530.pdf (accesată pe 12 decembrie 2016). 616 A se vedea, în acest sens, Decizia din 23 septembrie 2016 a Oficiului pentru Reglementarea Industriilor de Reţea (2p.), al cărei text este disponibil în format electronic pe site-ul oficial al Întreprinderii de Stat pentru Managementul Apelor din Slovacia: http://www.svp.sk/svp/media/pdf/SKM_C30816100407450.pdf (accesată pe 12 decembrie 2016). 617 The Organisation for Economic Co-operation and Development, The OECD database on policy instruments for the environment (Paris, 2016). 618 A se vedea, în acest sens, e-mailul din 5 august 2016, ora 13:53, de la () către (). 619 The Organisation for Economic Co-operation and Development, The OECD database on policy instruments for the environment (Paris, 2016). 620 A se vedea, în acest sens, e-mailul din 11 august 2016, ora 15:05, de la () către ().

312 NECONFIDENŢIAL

de la 1,7 până la 3,4 milioane de dolari S.U.A. în cazul unei centrale electrice cu capacitate de 200 MW şi care operează la 43% din capacitatea instalată621. 8.1.24. Ungaria Pe 9 septembrie 2016, (), reprezentata autorităţii ungare de concurenţă, a comunicat Consiliului Concurenţei unele precizări referitoare la tarifarea apei uzinate în Ungaria şi anume: i) toate sursele ungare de apă sunt proprietatea statului maghiar; ii) orice formă de exploatare economică a apelor este tarifată de către autorităţile competente; iii) formula de calcul al tarifului a fost stabilită în 1999 printr-un decret al ministrului Transporturilor, Informaţiilor şi Apelor; iv) tariful apei uzinate poate îmbrăca două forme: una de bază (fixată la nivelul de 0,01 euro/m.c. şi care reprezintă costul autorizaţiei de exploatare a apei, depăşirea volumului autorizat ducând la obligarea utilizatorului la plata unui tarif de 0,02 euro/m.c. pentru surplusul consumat, iar utilizarea neautorizată fiind tarifată cu 0,09 euro/m.c.) şi alta destinată marilor consumatori, care utilizează peste 10.000 m.c./oraş, tariful iniţial în cazul acestora fiind de 0,045 euro/m.c., iar formula de calcul pentru marii consumatori fiind compusă din tariful de bază, multiplicat cu 2 (dacă volumul apei utilizate nu este măsurat) şi cu 1 (dacă apa consumată este contorizată), aceste valori fiind la rândul lor multiplicate cu un număr cuprins între 0,001 şi 10 (în funcţie de tipul de consum); v) tariful este aplicat unitar la nivel naţional, fiind colectat de către autorităţile regionale de management al apelor622. 8.2. Tarifarea apei uzinate la producţia de energie electrică şi irigaţii în afara Uniunii Europene 8.2.1. Australia

În cursul anului 1998 Organizaţia pentru Cooperare şi Dezvoltare Economică (OECD) a publicat

un raport privind starea mediului din Australia623, care nu conţine date concrete despre tarifarea apei uzinate de către producătorii de energie electrică sau în sectorul irigaţiilor.

Zece ani mai târziu, OECD a publicat un nou raport referitor la gestiunea mediului în Australia624, care include unele informaţii despre tarifarea apei.

Astfel, în 2004 a fost lansată Iniţiativa naţională în domeniul apei (National Water Initiative), care are opt componente, al treilea dintre acestea constând în cele mai bune practici în materia tarifării apei (best practice water pricing)625.

Practic, autorităţile australiene s-au angajat să implementeze la nivel naţional politici coerente privind tarifarea tuturor serviciilor legate de furnizarea apei (water services)626, intenţia fiind de a se ajunge la recuperarea tututor costurilor (full-cost pricing), care acoperă costurile operaţionale, de mentenanţă şi administrative, externalităţi, taxe sau echivalentul lor, dobânda creanţei (interest on debt), dividendele (dacă există) şi provizioane pentru ulterioara renovare sau înlocuire a activelor627.

621 L. KURDGELASHVILI, op. cit., p. 171. 622 A se vedea, în acest sens, e-mailul din 9 septembrie 2016, ora 11:58, de la ()către (). 623 Organisation for Economic Co-operation and Development, Environmental performance reviews. Australia (OECD Publications, Paris, 27 martie 1998, 211p.). 624 Organisation for Economic Co-operation and Development, OECD Environmental performance reviews. Australia (OECD Publications, Paris, 19 martie 2008, 303p.). 625 Organisation for Economic Co-operation and Development, OECD Environmental performance reviews. Australia [(OECD Publications, Paris, 19 martie 2008, 303p.), p. 37]. 626 Organisation for Economic Co-operation and Development, OECD Environmental performance reviews. Australia [(OECD Publications, Paris, 19 martie 2008, 303p.), p. 58 şi nota de final nr. 32 (aflată la pagina 65)]. 627 Organisation for Economic Co-operation and Development, OECD Environmental performance reviews. Australia [(OECD Publications, Paris, 19 martie 2008, 303p.), p. 58-60].

313 NECONFIDENŢIAL

În ceea ce priveşte volumul apei utilizate de hidrocentralele din Australia, în 2004-2005 au fost prelevate aproximativ 60 de miliarde de metric cubi628, fără a fi indicat tariful apei uzinate.

În 2003-2004, irigaţiile în Australia a acoperit doar 0,5% din suprafaţa agricolă, adică 2,4 milioane de hectare, încasările fermelor irigate fiind de 9,6 miliarde de dolari australieni (reprezentând 23% din producţia agricolă şi 51% din profitul total al sectorului agricol)629.

Tarifele apei utilizate pentru irigaţii au crescut în ultimii ani630, variind între 10 şi 400 de dolari

australieni/1.000 m.c., depinzând de locaţia beneficiarului şi acoperind de obicei doar costurile de operare şi nicidecum dobânda pentru capital sau provizionul pentru reînnoirea infrastructurii631.

8.2.2. Bosnia-Herţegovina Potrivit datelor publicate recent de către Organizaţia pentru Cooperare şi Dezvoltare Economică, în Bosnia şi Herţegovina taxele pe apa uzinată se află la următoarele nivele: i) 2% din preţul mediu al kWh produs în hidrocentrale, ii) 1% din preţul mediu al kWh produs în termocentrale, iii) 0,0031 de euro/m.c. pentru apa utilizată la irigaţii632. 8.2.3. Canada

Potrivit datelor publicate recent de către Organizaţia pentru Cooperare şi Dezvoltare Economică, în Canada nivelul taxelor pe apa uzinată se prezintă astfel: i) 224,9 euro/picior cubic/s pentru spălarea cărbunelui (în provincia Columbia Britanică), ii) 1,16 euro/cal-putere de capacitate hidraulică (horsepower of rated hydraulic capacity) [în provincia Noua Scoţie]: licenţă, iii) 362,9 euro/an pentru aprobarea prelevării de apă pentru producţia de hidroenergie (în provincia Noua Scoţie)633.

De asemenea, un autor reputat s-a exprimat în sensul că în provincia Ontario tariful apei uzinate pentru producţia de energie electrică este de 1,15 dolari S.U.A./MWh (echivalent în moneda naţională), ceea ce corespunde unui impozit de 12.732 de dolari S.U.A./MWh de putere instalată şi care duce la un cost anual de 3,5 milioane de dolari S.U.A. în cazul unei central de 200 MW care operează doar cu 43% din puterea instalată (aceasta fiind media la nivel global a capacităţii de producţie utilizate în cazul hidrocentralelor)634.

În acelaşi timp, în provincia Columbia Britanică tariful apei uzinate ar reprezenta, potrivit aceluiaşi autor invocat mai sus, exact 3,99 de dolari S.U.A./MWh produs, ceea ce echivalează cu un impozit de 2.850 de dolari S.U.A./MW instalat şi generează un cost anual de 5,6 milioane de dolari S.U.A. pentru o centrală electrică de 200 MW care operează cu 43% din puterea instalată635.

628 Organisation for Economic Co-operation and Development, OECD Environmental performance reviews. Australia [(OECD Publications, Paris, 19 martie 2008, 303p.), p. 48]. 629 Organisation for Economic Co-operation and Development, OECD Environmental performance reviews. Australia [(OECD Publications, Paris, 19 martie 2008, 303p.), p. 47]. 630 Organisation for Economic Co-operation and Development, OECD Environmental performance reviews. Australia [(OECD Publications, Paris, 19 martie 2008, 303p.), p. 184]. 631 Organisation for Economic Co-operation and Development, OECD Environmental performance reviews. Australia [(OECD Publications, Paris, 19 martie 2008, 303p.), p. 60, p. 184]; pentru o analiză amănunţită, a se vedea: Prof. Lin CRASE, Prof. Sue O’KEEFE, Governmental discrimination between sectors: the case of Australian water policy [în: Dr. Stefan MANN (ed.), Sectors matter! Exploring mesoeconomics (Springer, Berlin, 2011, 252p.), p. 239-249]. 632 The Organisation for Economic Co-operation and Development, The OECD database on policy instruments for the environment (Paris, 2016). 633 The Organisation for Economic Co-operation and Development, The OECD database on policy instruments for the environment (Paris, 2016). 634 L. KURDGELASHVILI, op. cit., p. 171. 635 L. KURDGELASHVILI, op. cit., p. 171.

314 NECONFIDENŢIAL

8.2.4. China În China, taxa pe apa uzinată variază între 2,5 şi 3,75 dolari S.U.A./MWh (echivalent în moneda naţională), fapt care duce la un cost anual între 1,9 şi 2,8 milioane de dolari S.U.A. pentru o centrală electrică de 200 MW care operează cu 43% din puterea instalată636. 8.2.5. Elveţia În literatura de specialitate s-a afirmat faptul că în Elveţia, tarifarea apei uzinate este indirectă, fiind vorba de un impozit anual de 48.168 de dolari S.U.A. pentru fiecare MWh de capacitate instalată, ceea ce conduce la un cost anual de 9,6 milioane de dolari S.U.A.(echivalent în monedă naţională) în cazul unei centrale electrice cu capacitate instalată de 200 MW, care funcţionează la 43% din capacitatea de producţie637. 8.2.6. Macedonia

Potrivit datelor publicate recent de către Organizaţia pentru Cooperare şi Dezvoltare Economică, în Macedonia nivelul taxelor pe apa uzinată se prezintă astfel: i) 3% din preţul de vânzare a peştelui, ii) 1% din costul de producţie a unui kWh pentru hidrocentrale, iii) 0,5% din costul de producţie a unui kWh pentru hidrocentrale638. 8.2.7. Mexic

În Mexic, taxarea apei uzinate a început în 1982 şi variază în funcţie de tipul de utilizare a apei, precum şi de localizarea beneficiarului (în acest fel fiind luată în considerare raritatea sau abundenţa resurselor hidrice) şi este ajustată anual de către Parlament, în funcţie de rata inflaţiei639. Astfel, depăşirea volumului licenţiat de apă uzinată pentru agricultură în prima din cele 9 zone hidrografice ale Mexicului duce la tarifarea cu 0,1295 peso mexicane/m.c.640 (i.e. 0,0268 de lei, la un curs de 0,2071 de lei/peso), în condiţiile în care agricultura prelevează 77% din apa utilizată la nivelul întregii ţări641, iar sectorul irigaţiilor (care cuprinde 6,3 milioane de hectare, adică a şaptea cea mai mare suprafaţă irigată din lume642) este subvenţionat prin intermediul unor tarife reduse la energia utilizată la pomparea apei uzinate cu peste 60%643, în 2011 nivelul acestor subvenţii atingând pragul de 8,07 miliarde de peso mexicane644 (i.e. 1,672 miliarde de lei, la un curs de 0,2071 de lei/peso). În privinţa distribuţiei subvenţiilor, Mexicul este puternic polarizat, în pofida faptului că 21% din populaţia ţării este ocupată în agricultură (sector care contribuie doar cu 4,1% din Produsul intern brut645): cea mai săracă 20% parte a populaţiei primeşte doar 11% din subvenţiile pentru consumul casnic de energie electrică şi mai puţin de 8% din subsidiile pentru combustibilul destinat transportului, în vreme ce 90% din schema de suport al preţurilor produselor agricole şi 80% din subvenţiile pentru energia utilizată la

636 L. KURDGELASHVILI, op. cit., p. 171. 637 L. KURDGELASHVILI, op. cit., p. 171. 638 The Organisation for Economic Co-operation and Development, The OECD database on policy instruments for the environment (Paris, 2016). 639 The Organisation for Economic Co-operation and Development, Making water reform happen in Mexico [(OECD, Paris, 8 ianuarie 2013, 288p.), p. 164]. 640 The Organisation for Economic Co-operation and Development, Making water reform happen in Mexico [(OECD, Paris, 8 ianuarie 2013, 288p.), p. 165]. 641 The Organisation for Economic Co-operation and Development, OECD environmental performance reviews: Mexico, 2013 [(OECD, Paris, 15 ianuarie 2013, 288p.), p. 28]. 642 The Organisation for Economic Co-operation and Development, OECD environmental performance reviews: Mexico [(OECD, Paris, 4 noiembrie 2003, 241p.), p. 69]. 643 The Organisation for Economic Co-operation and Development, OECD environmental performance reviews: Mexico, 2013 [(OECD, Paris, 15 ianuarie 2013, 288p.), p. 71]. 644 The Organisation for Economic Co-operation and Development, OECD environmental performance reviews: Mexico, 2013 [(OECD, Paris, 15 ianuarie 2013, 288p.), p. 70]. 645 The Organisation for Economic Co-operation and Development, OECD environmental performance reviews: Mexico [(OECD, Paris, 4 noiembrie 2003, 241p.), p. 69].

315 NECONFIDENŢIAL

pomparea apei la irigaţii sunt culese de cei mai bogaţi 10% dintre fermieri646 [în cel din urmă caz sumele primite anual de agricultorii săraci variind între 28 şi 72 de dolari S.U.A. (echivalent în moneda naţională), în vreme ce agricultorii bogaţi primesc peste 330.000 de dolari S.U.A.647 (exprimaţi în moneda naţională)], acest caracter regresiv al subvenţiilor indicate mai sus conducând la alternativa transferurilor monetare către beneficiari, indiferent de prelevările de apă, astfel cum s-a procedat în anumite programe-pilot648. Apa uzinată pentru producţia de energie electrică este tarifată în zona 1 hidrografică din Mexic cu 0.0038446 de peseta mexicane/m.c.649 (i.e. 0,0008 lei, la un curs de 0,2071 de lei/peso).

Încasările totale obţinute în Mexic din tarifarea apei uzinate se situează la nivelul sumei de 8 miliarde de peso mexicane pe an650 (i.e. 1.656.800.000 de lei, la un curs de 0,2071 de lei/peso şi respectiv 368.177.777 de euro, la un curs de 0,0460 de euro/peso), în 2010 aceasta reprezentând mai puţin de 0,1% din Produsul intern brut651. 8.2.8. Muntenegru

Potrivit datelor publicate recent de către Organizaţia pentru Cooperare şi Dezvoltare Economică, în

Muntenegru nivelul taxei pe apa uzinată la producţia de energie electrică este de 0,22% din preţul mediu al unui kWh produs652. 8.2.9. Norvegia

În Norvegia, impozitarea activităţii de producţie a hidroenergiei variază între 304 şi 9.130 de dolari/MW instalat (echivalent în moneda naţională), fapt care generează un cost anual de la 3,1 până la 4,8 milioane de dolari S.U.A. în cazul unei centrale electrice cu capacitate de 200 MW şi care operează la 43% din capacitatea instalată653. 8.2.10. Serbia

Potrivit datelor oficiale publicate de Organizaţia Naţiunilor Unite654,

în perioada 1997-2014 Serbia a tarifat apa uzinată de producătorii de energie electrică sub forma unui procent din preţul unui kWh produs astfel: 1,25% (în cazul termocentralelor) şi respectiv 2,3% (în cazul hidrocentralelor).

Practic, tariful apei uzinate a fost direct influenţat în Serbia doar de costul total de producţie al

energiei electrice, nivelul concret al tarifelor fiind prezentat în tabelul de mai jos:

646 The Organisation for Economic Co-operation and Development, OECD environmental performance reviews: Mexico, 2013 [(OECD, Paris, 15 ianuarie 2013, 288p.), p. 59]. 647 The Organisation for Economic Co-operation and Development, OECD environmental performance reviews: Mexico, 2013 [(OECD, Paris, 15 ianuarie 2013, 288p.), p. 71]. 648 The Organisation for Economic Co-operation and Development, OECD economic surveys: Mexico, May 2013 [(OECD, Paris, 16 mai 2013, 131p.), p. 76]. 649 The Organisation for Economic Co-operation and Development, Making water reform happen in Mexico [(OECD, Paris, 8 ianuarie 2013, 288p.), p. 165]. 650 The Organisation for Economic Co-operation and Development, Making water reform happen in Mexico [(OECD, Paris, 8 ianuarie 2013, 288p.), p. 165]. 651 The Organisation for Economic Co-operation and Development, OECD environmental performance reviews: Mexico, 2013 [(OECD, Paris, 15 ianuarie 2013, 288p.), p. 66]. 652 The Organisation for Economic Co-operation and Development, The OECD database on policy instruments for the environment (Paris, 2016). 653 L. KURDGELASHVILI, op. cit., p. 171. 654 United Nations, Economic Commission for Europe, Committee on Environmental Policy, Environmental performance review. Yugoslavia [(col. ”Environmental Performance Reviews Series”, vol. 15, New York, 2003, XIX+259p.), p. 29]; United Nations, Economic Commission for Europe, Committee on Environmental Policy, Environmental performance review. Republic of Serbia. Second review [(col. ”Environmental Performance Reviews Series”, vol. 26, New York, 2007, XX+169p.), p, XX, p. 64, p. 66]; United Nations Economic Commission for Europe, Environmental performance review. Serbia. Third review [(United Nations, col. ”Environmental Performance Reviews Series”, vol. 42, New York, 2015, XXIX+214p.), p. XXI, p. 62, p. 134].

316 NECONFIDENŢIAL

Anul Valoarea de referinţă: preţul de bază al unui kWh produs

Termocentrale Hidrocentrale

1997 1,25% 2,3%

2003 0,018 dinari/kWh, [0,00026 €/kWh]

0,034 dinari/ kWh; [0,00049 €/kWh]

2004 0,023 dinari/ kWh; [0,00029 €/kWh]

0,043 dinari/ kWh; [0,00054 €/kWh]

2005 0,024 dinari/ kWh; [0,00028 €/kWh]

0,044 dinari/ kWh; [0,00051 €/kWh]

2006 2,11 dinari/kWh 1,3% 2,3%

0,026 dinari/ kWh; [0,00032 €/kWh]

0,049 dinari/kwh; [0,00062 €/kWh]

2007 0,03 dinari/ kWh; [0,00037 €/kWh]

0,05 dinari/ kWh; [0,00063 €/kWh]

2014 3,54 dinari/kWh 1,25% 2,3%

3,1 eurocenţi/kWh 0,04 dinari 0,08 eurocenţi

Astfel, din datele prezentate se poate observa că de-a lungul anilor, tariful apei uzinate plătit de

termocentralele din Serbia a variat într-o creştere relativ lentă şi anume: - în 2004 faţă de 2003 tariful a crescut cu 27,7%, - în 2005 faţă de 2004 tariful a crescut cu 4,34%, - în 2006 faţă de 2005 tariful a crescut cu 8,33%, - în 2007 faţă de 2006 tariful a crescut cu 15,38%, - în 2014 faţă de 2007 tariful a crescut cu 33,33% şi - în 2014 faţă de 2003 tariful a crescut cu 122,22%.

În cazul hidrocentralelor din Serbia, tariful apei uzinate a evoluat astfel: - în 2004 faţă de 2003 tariful s-a mărit cu 26,47%, - în 2005 faţă de 2004 tariful s-a mărit cu 2,3%, - în 2006 faţă de 2005 tariful s-a mărit cu 11,36%, - în 2007 faţă de 2006 tariful s-a mărit cu 2,04%, - în 2014 faţă de 2007 tariful s-a mărit cu 60% şi - în 2014 faţă de 2003 tariful s-a mărit cu 135,29%.

Privind comparativ situaţia tarifelor percepute în Serbia de la termocentrale şi hidrocentrale se observă o diferenţă foarte mare în favoarea termocentralelor, tariful apei uzinate de hidrocentrale fiind cu mult mai mare decât cel achitat de termocentralele sârbeşti şi anume: - în 2003, diferenţa a fost de 188,88%, - în 2004, diferenţa a fost de 186,95%, - în 2005, diferenţa a fost de 183,33%, - în 2006, diferenţa a fost de 188,46%, - în 2007, diferenţa a fost de 166,66% şi - în 2014, diferenţa a fost de 200%.

Din perspectiva tarifului mediu al apei uzinate aplicat producătorilor de energie electrică din Serbia, datele de mai sus indică o evoluţie care se prezintă astfel: - în 2004 faţă de 2003 tariful mediu a crescut cu 26,92%, - în 2005 faţă de 2004 tariful mediu a crescut cu 3,03%, - în 2006 faţă de 2005 tariful mediu a crescut cu 10,29%, - în 2007 faţă de 2006 tariful mediu a crescut cu 6,66%, - în 2014 faţă de 2007 tariful mediu a crescut cu 50% şi - în 2014 faţă de 2003 tariful mediu a crescut cu 230,76%.

317 NECONFIDENŢIAL

8.2.11. Statele Unite ale Americii Potrivit datelor publicate recent de către Organizaţia pentru Cooperare şi Dezvoltare Economică, în

Statele Unite ale Americii nivelul taxelor pe apa uzinată se prezintă astfel: i) 0,0002 euro/kWh pentru cooperativele care produc energie de mai puţin de 5 ani în statul Alaska, ii) 0,0003 dolari S.U.A./kWh produs şi vândut în statul Alabama, iii) 0,0004 euro/kWh în statul Idaho, iv) 0,0004 euro/kWh în statul Carolina de Sud, v) 0,0004 euro/kWh pentru cooperativele care produc energie de peste 5 ani în statul Alaska, vi) 0,3015 euro/kWh în statul Vermont655.

De asemenea, în doctrina economică mai veche s-a menţionat faptul că în cazul centralei electrice Salt River Project din statul Arizona, taxa pe apa uzinată era de 16,11 dolari S.U.A./MWh, ceea ce însemna un cost anual de 16,11 milioane de dolari S.U.A./an, în condiţiile în catre centrala avea o capacitate instalată de 200 MW şi opera la 43% din capacitatea de producţie656, practic fiind vorba de o producţie totală de 16,11 TWh, maximul enegiei electrice care putea fi produsă fiind de 37,36 TWh (care s-ar fi putut obţine dacă centrala ar fi funcţionat în continuu la capacitate maximă).

8.3. Interpretarea datelor referitoare la tarifarea apei uzinate pentru irigaţii Din examinarea datelor referitoare la tarifarea apei uzinate pentru irigaţii existente

în Reţeaua Europeană de Concurenţă, la Organizaţia pentru Cooperare şi Dezvoltare Economică şi la Organizaţia Naţiunilor Unite rezultă următoarele:

i) Tarifarea unitară este practicată în unele ţări (Bosnia-Herţegovina, Cipru, România), în timp ce tarifarea diferenţiată este întâlnită în alte ţări (Australia, Bulgaria şi Germania). ii) Cel mai mic nivel al tarifului apei uzinate pentru irigaţii este practicat în Bulgaria: 0,3 euro/1.000 m.c.. iii) Cel mai mare tarif al apei uzinate pentru irigaţii este practicat de Australia: 274 de euro/1.000 m.c.. iv) Tariful unitar existent în România este de 2,7 ori mai mare decât pragul minim al tarifului apei uzinate pentru irigaţii întâlnit în Bulgaria, dar este de 2,5 ori mai mic decât plafonul maxim al tarifului apei uzinate pentru irigaţii practicat în Bulgaria, fiind în acelaşi timp: de aproape 4 ori mai mic decât tariful corespondent din Bosnia-Herţegovina, de peste 6 ori mai mic decât tariful similar din Germania, de peste 8 ori mai mic decât plafonul minim al tarifului din Australia, de peste 209 ori mai mic decât tariful din Cipru şi de peste 338 de ori mai mic decât pragul maxim al tarifului similar din Australia.

655 The Organisation for Economic Co-operation and Development, The OECD database on policy instruments for the environment (Paris, 2016). 656 L. KURDGELASHVILI, op. cit., p. 171.

318 NECONFIDENŢIAL

Anexa 9. Acte normative

Act referitoare la legea cadru

Acte referitoare la instituţie

Acte referitoare la sistem de plăţi

M.O. Nr.pg. Preţul apei

Pena lităţi

Tarife serv.

Garan ţii

1 29 martie 1974

Legea apelor nr. 8/29.3.1974

14 nu nu nu

2 H.G. 1001

4-Sep-90 Hotărâre nr.1.001 din 4 sept.1990 privind stabilirea unui sistem unitar de plăţi pentru produsele şi serviciile de gospodărire a apelor

MO 106/ 15.9. 1990

5 da da da

3 H 196 22 martie 1991

H.G. nr. 196 din 22.3.1991 privind înfiinţarea Regiei autonome a apelor "Apele române" R.A.

MO 77/ 13.4. 1991

5 nu nu nu

4 H 196 22 martie 1991

Hotărâre nr.196 din 22 martie 1991 privind înfiinţarea Regiei autonome a apelor "Apele române" -R.A.- Republicare

MO 36/ 19.2. 1993

8 nu nu nu

5 HG 354 20 mai 1991

HG 354 din 20 mai 1991 privind modificarea anexelor HG 1001 din 4 sept.1990

MO123 din 6 iunie 1992

4 da da da

6 HG 694

4-Oct-91 HG 694 din 4 oct 1991 pentru modificarea HG 1001/1990 privind stabilirea unui sistem unitar de plăţi pentru produsele şi serviciile de gospodărire a apelor

MO 213 din 21.oct. 1991

4 da da da

7 HG 160 2 aprilie 1992

HG 160 din 2 aprilie 1992 pentru modificarea HG 1001/1990 privind stabilirea unui sistem unitar de plăţi pentru produsele şi serviciile de gospodărire a apelor

MO 77 din 29 april 1992

4 da da da

8 HG 861 31 dec.1992

HG 861 din 31 decembrie 1992 pentru modificarea HG 1001/1990 privind stabilirea unui sistem unitar de plăţi pentru produsele şi serviciile de gospodărire a apelor

MO 861 din 31 dec 1992

4 da da da

9 HG 206 7 mai 1993

HG 206 din 7 mai 1993 privind unele măsuri pentru continuarea liberalizării preţurilor şi tarifelor

MO 136 din 28 iunie 1993

4

319 NECONFIDENŢIAL

10 Legea 107

25 sept.1996

LEGEA APELOR nr.107 din 25 septembrie 1996- varianta iniţială

MO 244 din 8 oct. 1996

32 nu nu nu

11 OUG 3 26 februarie 1997

OUG 3 din 26 februarie 1997 privind produsele şi serviciile regiilor autonome, ale activităţilor cu caracter de monopol natural, precum şi ale activităţilor economice supuse unui regim special pentru care preţurile şi tarifele se vor stabili cu avizul Oficiului Concurenţei

MO 32 din 27 febr. 1997

2 x x x x

12 OUG 7 30 martie 1998

OUG 7 din30 martie 1998 privind preţurile şi tarifele produselor şi serviciilor care se execută sau se prestează în ţată în cadrul activităţilor cu caracter de monopol natural, al celor supuse prin lege unui regim special sau al regiilor autonome, care se stabilesc cu avizul Oficiului Concurenţei

MO nr.133 din 2 aprilie 1009

3 x x x x

13 HG 981 29 dec.1998

HG 981 din 29 decembrie 1998 privind înfiinţarea Companiei Naţionale "Apele Române "-S.A.

MO 530 din 31 dec. 1998

21 nu nu nu

14 HG 472 9 iunie 2000

Hotărâre nr.472 din 9 iunie 2000 privind unele măsuri de protecţie a calităţii resurselor de apă

MO nr.272 din 15 iunie 2000

5 nu da da

15 OUG 36 26 febr 2001

OUG 36 din 26 februarie 2001 privind regimul preţurilor şi tarifelor reglementate, care se stabilesc cu avizul Oficiului Concurenţei

MO nr. x x x x

16 DIRECTIVA 60

23 oct.2000

DIRECTIVA PARLAMENTULUI şi a CONSILIULUI EUROPEAN 60/2000/EC privind stabilirea unui cadru de acţiune comunitar în domeniul politicii apei

38

17 OUG 107

5 sept.2002

OUG nr.107 din 5 septembrie 2002 privind înfiinţarea Administraţiei Naţionale "Apele Române"

MO 691 din 20 sept 2002

23 da da da

320 NECONFIDENŢIAL

18 Lege nr.404

7 oct. 2003

Lege nr.404 din 7 octombrie 2003 pentru aprobarea OUG nr.107/2002 privind înfiinţarea Administraţiei Naţionale "Apele Române"

MO 713 din 13 oct. 2003

6 da da nu

19 Lege 310

28 iunie 2004

Legea 310 din 28 iunie 2004 pentru modificarea şi completarea Legii apelor nr.107/1996

MO 584 din 30 iunie 2004

60 nu nu nu

20 OUG 73 29 iunie 2005

OUG nr.73 din 29 iunie 2005 pentru modificarea şi completarea OUG nr.107/2002 privind înfiinţarea Administraţiei Naţionale "Apele Române"

MO6078 din 13 iulie 2005

21 da da da

21 HG1179/2005

29 sept.2005

Hotărâre nr.1176 din 29 septembrie 2005 privind aprobarea Statutului de organizare şi funcţionare a Administraţiei Naţionale" Apele Române"

MO 937 din 20 oct 2005

12 nu nu nu

22 Ordin MMGA 798/2005

Ordinul Ministrului MediuluişiI Gospodăririi Apelor nr.798/2005 privind aprobarea abonamentului cadru de utilizare/exploatare, cu modificările şi compeltăriel ulterioare

23 Legea 400

27 dec. 2005

Lege nr.400 din 27 decembrie 2005 privind aprobarea OUG nr.73/2005 pentru modificarea şi completarea OUG nr.107/2002 privind înfiinţarea Administraţiei Naţionale "Apele Române"

MO 400 din 27 decembrie 2005

17 da da da

24 Lege 112 4 mai 2006

LEGE nr.112 din 4 mai 2006 pentru modificarea si completarea Legii apelor nr.107/1996

MO 413 din 12 mai 2006

8 nu nu nu

25 HG 632/2007

HG nr.632 din 20 iunie 2007 privind aprobarea închirierii unor bunuri, proprietate publică a statului, aflate în administrarea ANAR, cu modificările şi completările ulterioare

321 NECONFIDENŢIAL

26 Ordin MMDD 1222/2008

Ordinul Ministrului Mediului şi Dezvoltării Durabile nr.1222/2008 privind aprobarea Instrucţiunilor pentru organizarea şi desfăşurarea licitaţiilor publice pentru atribuirea contractelor de închiriere a unor bunuri imobile, proprietate publică a statului, aflate în administarrea ANAR, a Contractului cadru de închiriere a bunurilor imobile aflate în proprietatea publică a statului şi în administrarea ANAR, precum şi a Listei cuprinzând bunurile imobile propuse spre închiriere şi durata închirierii, cu modiificările ulterioare

27 HG 803 31 iulie 2008

Hotărâre nr.803 din 31 iulie 2008 privind reactualizarea cuantumului contribuţiilor specifice de gospodărire a resurselor de apă, a tarifelor şi a penalităţilor

MO nr.596 din 11 aug. 2008

7 da da da

28 HG 522 28 apr. 2009

Hotărâre nr.522 din 28 aprilie 2009 privind reactualizarea cuantumului contribuţiilor specifice de gospodărire a resurselor de apă, a tarifelor şi penalităţilor

Mo nr.440 din 26 iunie 2009

7 da da da

29 OUG 3 5 februarie 2010

Ordonanţa de urgenţă nr.3 din 5 februarie 2010 pentru modificarea şi completarea Legii apelor nr.107 /1996

MO 114 din 19 februarie 2010

34 nu nu nu

30 HG 328 31 mar. 2010

Hotărâre nr.328 din 31 martie 2010 privind reactualizarea cuantumului contribuţiilor specifice de gospodărire a resurselor de apă, a tarifelor şi a penalităţilor cu indicele de inflaţie

MO 279 din 29 aprilie 2010

7 da da da

31 Lege 146 12 iulie 2010

Lege nr.146 din 12 iulie 2010 privind aprobarea OUG nr.3/2010 pentru modificarea şi completarea Legii apelor nr.107/1996

MO 497 din 19 iulie 2010

1 nu nu nu da

322 NECONFIDENŢIAL

32 OUG 106

2 dec. 2010

OUG nr.106 din 2 decembrie 2010 pentru modificarea anexei nr.4 la OUG 107/2002 privind înfiinţarea Administraţiei Naţionale "Apele Române"

MO 825 din 9 decembrie 2010

3 nu nu nu

28 HG 1202 2 dec. 2010

Hotărâre nr.1202 din 2 decembrie 2010 privind actualizarea cuantumului contribuţiilor specifice de gospodărire a resurselor de apă

MO 826 din 10 decembrie 2010

3 da nu nu

33 Ordin 980

28 febr. 2011

Instrucţiuni Tehnice din 28 februarie 2011 privind reglementarea modului de constituire şi executare a garanţiei financiare pentru blocarea amplasamentului de către viitoarele investiţii de tip microhidrocentrale

MO 163 din 7 martie 2011

4 nu nu nu da

34 OUG 69 26 iunie 2013

Ordonanţă de urgenţă nr.69 din 26 iunie 2013 pentru modificarea şi completarea Legii apelor nr.107 /1996

MO 386 din 28 iunie 2013

2 nu nu nu

35 Lege 153 3 dec. 2014

Lege nr.153 din 3 decembrie 2014 pentru completarea art.50 din Legea apelor nr.107/1996

MO 881 din 4 dec. 2014

1 nu nu nu

36 Lege 196 9 iulie 2015

Lege 196 din 9 iulie 2015 pentru modificarea şi completarea Legii apelor nr.107/1996

MO 522 din 14 iulie 2015

3 nu nu nu

37 Lege107 25 sept.1996

Legea Apelor nr.107 din 25 septembrie 1996 - update

95 nu nu nu

38 Lege 138

20 apr. 2004

Lege nr.138 din 20 aprilie 2004 a îmbunătăţirilor funciare-republicare

MO 88 din 13 februarie 2009

137

323 NECONFIDENŢIAL

39 ORDIN nr. 120

25 mai 2011

ORDIN nr.120 din 25 mai 2011 pentru aprobarea Normelor metodologice privind calculul şi plata tarifelor pentru serviciile de îmbunătăţiri funciare

MO 542 din 2 aug. 2011

34

40 OUG 82 29-Sep-11

Ordonanţa de Urgenţă nr.82 din 29 septembrie 2011 privind unele măsuri de organizare a activităţii de îmbunătăţiri funciare

MO 694 din 30 sept. 2011

13

41 OUG 79 26 iunie2013

Ordonanţă de Urgenţă nr.79 din 26 iunie 2013 privind modificarea şi completarea Legii îmbunătăţirilor funciare nr.138 /2004, pentru modificare şi completarea OUG 82/2011 privind unele măsuri de organizare a activităţii de îmbunătăţiri funciare, precum şi pentru modificarea lit.e)(6)al art.3 din L220/2008 pentru stabilirea sistemului de promovare a producerii energiei din surse regenerabile de energie

390/29.6. 2013

6

42 OUG 4 25 mar. 2015

OUG 4 din 25 martie 2015 pentru modificarea şi completarea OUG nr.82/2011 privind unele măsuri de organizare a activităţii de îmbunătăţiri funciare, precum şi pentru modificarea şi completarea Legii îmb. Funciare nr.138/2004

224/ 2.4. 2015

6

324 NECONFIDENŢIAL

43 Lege 269

6 nov. 2015

Lege nr.269 din 6 noiembrie 2015 privind aprobarea OUG nr.4/2015 pentru modificarea OUG nr.82/2011 privind unele măsuri de organizare a activităţii de îmbunătăţiri funciare

834/ 12.11. 2015

6

44 Lege nr.158

19 iulie 2016

Lege nr.1458 din 19 iulie 2016 pentru aprobarea OUG nr.79/2013 pentru modificarea şi completarea L138/2004 ( a îmbunătăţirilor funciare), pentru completarea OUG 82/2011 privind unele măsuri de organizarte a activităţii de îmbunătăţiri funciare, precum şi pentru modificarea lit.e)(6) a art.3 din Legea 220/2008 pentru stabilirea sistemului de promovare a producerii energiei electrice din surse regenerabile de energie

556/ 22.7. 2016

3

695

325 NECONFIDENŢIAL

Anexa 10. Lista documentelor depuse la Consiliul Concurenţei

[1] Plângerea nr. 366/2.5.2013 a Fondului Proprietatea împotriva Hotărârilor Guvernului de impunere a

contribuţiilor specifice de gospodărire a resurselor de apă (O.U.G. 107/2002, H. G. nr. 1.202/2010)

[10p.].

[2] Hotărârea A.N.A.R. nr. 1.119/20.11.2012 privind aprobarea bugetului de venituri şi cheltuieli pe anul

2012 pentru A.N.A.R. [16p.].

[3] Hotărârea A.N.A.R. nr. 337/13.6.2013 privind aprobarea bugetului de venituri şi cheltuieli pe anul

2012 pentru A.N.A.R..

[4] Răspunsul S.C. Fondul Proprietatea S.A. nr. 12.940/ 31.10.2013 la solicitarea de informaţii nr.

11.941/3.10.2013 prin care C.C. a solicitat date legate de ponderea contribuţiilor Hidroelectrica în totalul

veniturilor ANAR şi relaţia comercială ANAR-Hidroelectrica [3p.].

[5] Nota preliminară ANAR de fundamentare privind creşterea nivelului contribuţiei din domeniul

gospodăririi apelor nr. 8.130/VP/7.8.2009 [21p.].

[6] Punctul de vedere al A.N.A.R. nr. 17.724/CC/ 5.11.2013 depus la dosarul nr. 6.372/2/2011,

referitor la cauza privind contestarea legalităţii H.G. nr. 1202/2010 privind actualizarea cuantumului

contribuţiilor specifice de gospodărire a resurselor de apă [6p.].

[7] Răspuns ANAR nr. 18.527/CC/4.12.2013 la adresa S.G.G. nr. 17.220/2013 referitor la adresa

C.C.R. nr. 12.682/2013 [11p.].

[8] Răspunsul S.C. Fondul Proprietatea S.A. nr. 528/26.6.2013 la solicitarea de informaţii nr.

CC/DIE/7021/28.5.2013, ca urmare a plângerii Fondului Proprietatea nr. CC/RG/6089/7.5.2013

[39p.].

[9] Răspunsul ANAR nr. 11.231/DD/22.7.2013 la adresa C.C.R. nr. 8.985/9.7.2013 prin care s-a

solicitat clarificarea unor probleme privind plângerea depusă de Fondul Proprietatea la C.C.R. privind

posibila încălcare a prevederilor art. 9 din Legea nr. 21/1996 de către Guvernul României prin emiterea

H.G. nr. 1.202/2010 privind actualizarea cuantumului contribuţiilor specifice de gospodărire a resurselor de apă [17p.].

[10] Răspunsul ANAR nr. 669/DD/24.1.2011 referitor la Plângerea prealabilă a Filialei Hidroelectrica

Hidrosind împotriva H.G. nr. 1.202/2010 privind actualizarea cuantumului contribuţiilor specifice

de gospodărire a resurselor de apă către Guvernul României.

[11] Răspunsul Ministerului Economiei - Departamentul pentru Energie nr. 18.2959/3.6.2013 la adresa C.C. nr. 6.920/24.5.2013 referitoare la plângerea împotriva Guvernului României depusă de Fondul Proprietatea cu RS/19/7.5.2013 [2p.]. [12] Memoriul S.C. Romenergo Hidro S.R.L. nr. 5.682/CCR/26.5.2014 depus la C.C.R. de Alexandru Pârvescu, administrator, prin care reia textul adresei transmise la ANRE sub nr. 13.895/5.3.2014. [13] Sesizarea lui Sorin Săftescu din 20.1.2014 referitoare la contribuţia pentru apă prevăzută de H.G. nr. 1.202/2010, care scoate din plaja de rentabilitate un număr foarte mare de centrale hidroelectrice [3p.].

326 NECONFIDENŢIAL

Bibliografia citată [1] Alireza BAHADORI, Scott T. SMITH, Dictionary of environmental engineering and wastewater treatment (Springer, Heidelberg, 2016, IX+507p.). [2] Stephen M. BAINBRIDGE, Law and Economics: an apology [în: Michael William McCONNELL, Robert F. COCHRAN Jr., Angela C. CARMELLA (eds.), Christian perspectives on legal thought (Yale University Press, New Haven, 2001, XXII+518p.), p. 208-223]. [3] Banca Mondială, World development indicators 2016 (International Bank for Reconstruction and Development/ The World Bank, Washington, 20 aprilie 2016, XV+156p.). [4] Jean-Philippe BARDE, Olivier GODARD, Economic principles of environmental fiscal reform [în: Janet E. MILNE, Mikael Skou ANDERSEN (eds.), Handbook of research on environmental taxation (Edward Elgar, Cheltenham, 2012, XII+510p.), p. 33-58]. [5] Dzmitry BARTALEVICH, The influence of the Chicago School on the Commission’s guidelines, notices and block exemption regulations in EU competition policy (Journal of Common Market Studies, vol. 54, nr. 2/2016, p. 267-283). [6] William Jack BAUMOL, Alan Stuart BLINDER, Macroeconomics. Principles and policy (ediţia a-11-a, South-Western Cengage Learning, Mason, 2008, XXI+420p.). [7] Guillaume BEAUDOIN, Pratiques anticoncurrentielles et droit d'auteur (teză de doctorat în Drept, Universitatea Paris-10, Paris, 2012, 545p.). [8] Trevor BIRKENHOLTZ, ‘Full-cost recovery’: producing differentiated water collection practices and responses to centralized water networks in Jaipur, India (Environment and Planning A, vol. 42, nr. 9/2010, p. 2.238-2.253). [9] María M. BORREGO-MARÍN, Carlos GUTIÉRREZ-MARTÍN, Julio BERBEL, Estimation of cost recovery ratio for water services based on the System of Environmental-Economic Accounting for Water (Water Resources Management, vol. 30, nr. 2/2016, p. 767-783). [10] Stephen BREYER, Economic reasoning and judicial review (The Economic Journal, vol. 119, nr. 535/2009, p. F123-F135). [11] Cristina BUTACU, Legislaţia concurenţei. Comentarii şi explicaţii (All Beck, Bucureşti, 2005, VII+278p.). [12] Eugène BUTTIGIEG, Competition Law: safeguarding the consumer interest. A comparative analysis of US Antitrust Law and EC Competition Law (col. “International Competition Law Series”, vol. 40, Kluwer Law International, Alphen aan den Rijn, 2009, XII+423p.). [13] Angelo CASTALDO, Antonio NICITA, Essential facility access in Europe: building a test for antitrust policy (Review of Law and Politics, vol. 3, nr. 1/2007, p. 83-110). [14] Floriana CERNIGLIA, Riccarda LONGARETTI, Static and dynamic (in)efficiency in public goods provision (Economics Letters, vol. 135/2015, p. 104-107).

327 NECONFIDENŢIAL

[15] Anca Daniela CHIRIŢĂ, The German and Romanian abuse of market dominance in the light of Article 102 TFEU (col. “Schriften des Europa-Instituts der Universität des Saarlandes – Rechtwissenschaft”, vol. 82, Nomos, Baden-Baden, 2011, 395p.). [16] Anca Daniela CHIRIŢĂ, Accesul la facilităţi esenţiale: o perspectivă comparativă a Dreptului concurenţei comerciale referitoare la folosirea comună şi cazuri recente privind preţurile forfetare (Concurenţa. Studii, cercetări şi analize privind protecţia concurenţei economice, nr. 1/2011, p. 38-47). [17] Mihai COPACIU, Florian NEAGU, Horia BRAUN-ERDEI, Survey evidence on price-setting patterns of Romanian firms (Managerial and Decision Economics, vol. 31, nr. 2-3/2010, p. 235-247). [18] Gérard CORNU (dir.), Vocabulaire juridique (ediţia a opta actualizată, tirajul al doilea, Presses Universitaires de France, Paris, 2008, XXI+986p.). [19] Agnes da COSTA, Sustainable dam development in Brazil: the roles of environmentalism, participation and planning [în: Waltina SCHEUMANN, Oliver HENSENGERTH (eds.), Evolution of dam policies: evidence from the big hydropower states (Springer, Berlin, 2014, XXI+352p.), p. 13-53]. [20] Simon COWAN, The welfare economics of optional water metering (The Economic Journal, vol. 120, nr. 545/2010, p. 800-815). [21] Lin CRASE, Sue O’KEEFE, Governmental discrimination between sectors: the case of Australian water policy [în: Stefan MANN (ed.), Sectors matter! Exploring mesoeconomics (Springer, Berlin, 2011, 252p.), p. 239-249]. [22] Mircea DUŢU, Dreptul mediului. Tratat. Vol. 1. Introducere în Dreptul mediului. Dreptul românesc al mediului (Editura Economică, Bucureşti, 1998, 408p.). [23] Thomas EILMANSBERGER, Article 82 [în: Günther HIRSCH, Frank MONTAG, Franz Jürgen SÄCKER (eds.), Competition Law : European Community practice and procedure. Article-by-article commentary (Sweet & Maxwell, Londra, 2008, XXX+2.845p.), p. 1.056-1.240]. [24] Carles ESTEVA MOSSO, Stephen A. RYAN, Svend ALBAEK, María Luisa TIERNO CENTELLA, Article 82 [în: Jonathan FAULL, Ali NIKPAY (eds.), The EC Law of Competition (ediţia a doua, Oxford University Press, Oxford, 2007, CLXXI+1.844p.), p. 313-419]. [25] European Environment Agency, Environmental taxes. Implementation and environmental effectiveness (col. “Environmental issues series”, vol. 1, Copenhaga, 1996, 64p.). [26] Eli P. FENICHEL, Joshua K. ABBOTT, Natural capital: from metaphor to measurement (Journal of the Association of Environmental and Resource Economists, vol. 1, nr. 1-2/2014, p. 1-27). [27] Erik GAWEL, Cost recovery for water services in the E.U. (Intereconomics. Review of European Economic Policy, vol. 50, nr. 1/2015, p. 40-45). [28] Jack GILRON, Water-energy nexus: matching sources and uses (Clean Technologies and Environmental Policy, vol. 16, nr. 8/2014, p. 1.471-1.479); Erratum to: Water-energy nexus: matching sources and uses (Clean Technologies and Environmental Policy, vol. 17, nr. 1/2015, p. 293).

328 NECONFIDENŢIAL

[29] Michel GLAIS, Facilités essentielles: de l’analyse économique au Droit de la concurrence [în: Conseil d’État, Rapport public 2002. Jurisprudence et avis 2001. Collectivités publiques et concurrence (col. “Études et documents”, nr. 53, La Documentation française, Paris, 2002, 465p.), p. 403-423]. [30] Robert John GRIMBLE, Economic instruments for improving water use efficiency: theory and practice (Agricultural Water Management, vol. 40, nr. 1/1999, p. 77-82). [31] Chris HEAD, Financing of private hydropower projects (World Bank Discussion Paper no. 420, The World Bank, Washington, 31 iulie 2000, XV+116p.). [32] Oliver HENSENGERTH, Hydropower planning in informal institutional settings: Chinese institutions and the failure of environmental and social regulation in Cambodia [în: Waltina SCHEUMANN, Oliver HENSENGERTH (eds.), Evolution of dam policies: evidence from the big hydropower states (Springer, Berlin, 2014, XXI+352p.), p. 273-306). [33] Jack HIGH, Competition [în: Dr. David R. HENDERSON (ed.), The Fortune Encyclopedia of Economics (Warner Brooks, New York, 1993, XX+876p.), p. 622-625]. [34] Doris HILDEBRAND, The role of economic analysis in EC competition rules (ediţia a treia, col. “International Competition Law Series”, vol. 39, Kluwer Law International, Alphen aan den Rijn, 2009, XIV+586p.). [35] José Antonio HONDA, Energy law in Peru (Kluwer Law International, Alphen aan den Rijn, 2010, 348p.). [36] Lado KURDGELASHVILI, Designing effective power sector reform: a road map for the Republic of Georgia [teză de doctorat în Politica energiei şi a mediului (Energy and environmental policy), Universitatea din Delaware, Newark, 2008, XII+317p.]. [37] Jesper Fredborg HURIĆ-LARSEN, Angela MÜNCH, Competition and environmental policy in the EU: old foes, new friends? (Journal of Industry, Competition and Trade, vol. 16, nr. 2/2016, p. 137-153). [38] Robert LAWSON, Ryan MURPHY, Does antitrust policy promote competition? (Applied Economics Letters, vol. 23, nr. 14/2016, p. 1.034-1.036). [39] Abbott B. LIPSKY Jr., J. Gregory SIDAK, Essential facilities (Stanford Law Review, vol. 51, nr. 5/1999, p. 1.187-1.248). [40] Martine LOMBARD, Concurrence [în: Denis ALLAND, Stéphane RIALS (dir.), Dictionnaire de la culture juridique (tirajul al doilea, Presses Universitaires de France, Paris, 2007, XXV+1.649p.), p. 220]. [41] Arif S. MALIK, Economics for a sustainable planet [în: Wei-Yin CHEN, Toshio SUZUKI, Maximilian LACKNER (eds.), Handbook of climate change mitigation and adaptation (ediţia a doua, I-IV, Springer, Cham, 2016, XXIX+3.331p.), vol. 1, p. 223-255]. [42] Anil MARKANDYA, Renat PERELET, Pamela MASON, Tim TAYLOR, Dictionary of environmental economics (Earthscan, Londra, 2002, XII+196p.). [43] Verena MATTHEIß, Subsidies for ecologically friendly hydropower plants through favourable electricity remuneration in Germany [în: Manuel LAGO, Jaroslav MYSIAK, Carlos M. GÓMEZ, Gonzalo

329 NECONFIDENŢIAL

DELACÁMARA, Alexandros MAZIOTIS (eds.), Use of economic instruments in water policy. Insights from international experience (col. “Global issues in water policy”, vol. 14, Springer, Heidelberg, 2015, XIV+423p.), p. 185-199]. [44] William A. McEACHERN, Microeconomics. A contemporary introduction (ediţia a-11-a, Cengage Learning, Boston, 2016, XXVI+526p.). [45] Valentin MIRCEA, Legislaţia concurenţei. Comentarii şi explicaţii (C. H. Beck, Bucureşti, 2012, XII+274p.). [46] Giorgio MONTI, EC Competition Law (Cambridge University Press, Cambridge, 2007, XXXVII+527p.). [47] Jorge MORALES PEDRAZA, Electrical energy generation in Europe. The current situation and perspectives in the use of renewable energy sources and nuclear power for regional electricity generation (Springer, Heidelberg, 2015, XXXI+640p.). [48] Anthony Patrick O’BRIEN, The Great Merger Wave [în: Randall E. PARKER, Robert WHAPLES (eds.), Routledge handbook of major events in economic history (Routledge, Londra, 2013, XXIII+454p.), p. 32-39]. [49] Rodica OCHEŞANU, Liliana MACARIE, Sorin STATI, N. ŞTEFĂNESCU, Dicţionar latin-romîn (Editura Ştiinţifică, Bucureşti, 1962, 959p.). [50] Gustav OLSSON, Water and energy nexus [în: Robert A. MEYERS (ed.), Encyclopedia of sustainability science and technology (Springer, New York, 2012, CXXII+12.555p.), p. 11.932-11.946]. [51] The Organisation for Economic Co-operation and Development, OECD economic surveys: Mexico, May 2013 (OECD Publications, Paris, 16 mai 2013, 131p.). [52] The Organisation for Economic Co-operation and Development, Making water reform happen in Mexico (OECD Publications, Paris, 8 ianuarie 2013, 288p.). [53] The Organisation for Economic Co-operation and Development, Environmental performance reviews. Australia (OECD Publications, Paris, 27 martie 1998, 211p.). [54] The Organisation for Economic Co-operation and Development, OECD Environmental performance reviews. Australia (OECD Publications, Paris, 19 martie 2008, 303p.). [55] The Organisation for Economic Co-operation and Development, OECD environmental performance reviews: Mexico (OECD Publications, Paris, 4 noiembrie 2003, 241p.). [56] The Organisation for Economic Co-operation and Development, OECD environmental performance reviews: Mexico, 2013 (OECD Publications, Paris, 15 ianuarie 2013, 288p.). [57] The Organisation for Economic Co-operation and Development, Water resources allocation. Sharing risks and opportunities (OECD Publications, Paris, 13 aprilie 2015, 141p.). [58] Laura PARRET, The multiple personalities for EU Competition Law: time for a comprehensive debate on its objectives [în: Daniel ZIMMER (ed.), The goals of Competition Law (Edward Elgar, Cheltenham, 2012, XI+512p.), p. 61-84].

330 NECONFIDENŢIAL

[59] Virginie PEUREUX, Théorie des facilités essentielles [în: Daniel MANGUY (dir.), Dictionnaire de droit du marché. Concurrence, distribution, consommation (Ellipses, Paris, 2008, 342p.), p. 175-177]. [60] Rick van der PLOEG, Guidelines for exploiting natural resource wealth (Oxford Review of Economic Policy, vol. 30, nr. 1/2014, p. 145-169). [61] Richard Allen POSNER, Natural monopoly and its regulation (Stanford Law Review, vol. 21, nr. 3/1969, p. 548-643). [62] Michael PRIETO, Carl BAUER, Hydroelectric power generation in Chile: an institutional critique of the neutrality of market mechanisms (Water International, vol. 37, nr. 2/2012, p. 131-146). [63] Élise PROVOST, Le coût dans le Droit européen de la concurrence. Essai sur la réception d’une notion économique (teză de doctorat în Drept, Universitatea Paris Panthéon-Assas, Paris, 12 decembrie 2014, VIII+513p.+ LIV). [64] Lionel ROBBINS, An essay on the nature and significance of economic science (ediţia a doua revăzută şi îmbogăţită, tirajul al patrulea, Macmillan, Londra, 1945, XVIII+160p.). [65] Margot E. SALOMON, Colin ARNOTT, Better development decision-making: applying International Human Rights Law to neoclassical economics (Nordic Journal of Human Rights, vol. 32, nr. 1/2014, p. 44-74). [66] Hubertus Henricus Gerardus SAVENIJE, Why water is not an ordinary economic good or why the girl is special (Physics and Chemistry of the Earth, Parts A/B/C/, vol. 27, nr. 11-22/2002, p. 741-744). [67] Nina SHAPIRO, Competition [în: John Edward KING (ed.), The Elgar companion to post Keynesian economics (ediţia a doua, Edward Elgar, Cheltenham, 2012, XVII+624p.), p. 92-95]. [68] Ahmed SILEM (dir.), Lexique d’économie (ediţia a-11-a, Dalloz, Paris, 2010, 856p.). [69] John Frederick SLEEMAN, The economics of water supply (Scottish Journal of Political Economy, vol. 2, nr. 2/1955, p. 231-245). [70] Alexandre de STREEL, Axel GAUTIER, Xavier WAUTHY, La régulation des industries de réseau en Belgique (Reflets et perspectives de la vie économique, vol. 50, nr. 3/2011, p. 73-92).

[71] Maurice E. STUCKE, Is competition always good? (Journal of Antitrust Enforcement, vol. 1, nr. 1/2013, p. 162-197).

[72] Alain SUPIOT, Homo juridicus. Essai sur la fonction anthropologique du Droit (Seuil, Paris, 2005, 334p.).

[73] The Union of the Electricity Industry - EURELECTRIC, Taxes and levies on electricity in 2012 (Bruxelles, 14 ianuarie 2014, 102p.).

[74] United Nations Department of Economic and Social Affairs, Statistics Division, International recommendations for water statistics (Statistical papers, series M, no. 91, United Nations, New York, 2012, XIII+197p.).

331 NECONFIDENŢIAL

[75] United Nations Department of Economic and Social Affairs, Statistics Division, SEEA-Water. System of Environmental-Economic Accounting for Water (Statistical papers, series F, no. 100, United Nations, New York, 2012, XIII+197p.).

[76] United Nations, Economic Commission for Europe, Committee on Environmental Policy, Environmental performance review. Yugoslavia (col. ”Environmental Performance Reviews Series”, vol. 15, New York, 2003, XIX+259p.).

[77] United Nations, Economic Commission for Europe, Committee on Environmental Policy, Environmental performance review. Republic of Serbia. Second review (col. ”Environmental Performance Reviews Series”, vol. 26, New York, 2007, XX+169p.).

[78] United Nations Economic Commission for Europe, Environmental performance review. Serbia. Third review (United Nations, col. ”Environmental Performance Reviews Series”, vol. 42, New York, 2015, XXIX+214p.).

[79] Roger J. Van den BERGH, Peter D. CAMESASCA, European Competition Law and Economics. A comparative perspective (Intersentia, Anvers, 2001, XVIII+598p.).

[80] Stefan VOIGT, Robust political economy: the case of antitrust (The Review of Austrian Economics, vol. 19, nr. 2/2006, p. 203-215).

[81] Spencer Weber WALLER, Areeda, epithets and essential facilities (Wisconsin Law Review, nr. 2/2008, p. 359-386).

[82] Michael WATERSON, The role of consumers in competition and competition policy (International Journal of Industrial Organization, vol. 21, nr. 2/2003, p. 129-150). [83] Jadwiga R. ZIOLKOWSKA, Bozydar ZIOLKOWSKI, Effectiveness of water management in Europe in the 21st century (Water Resources Management, vol. 30, nr. 7/2016, p. 2.261-2.274).