raport al comisiei al 31-lea raport anual · pdf fileraport al comisiei ... la dreptul ue pe...

18
RO RO COMISIA EUROPEANĂ Bruxelles, 1.10.2014 COM(2014) 612 final RAPORT AL COMISIEI AL 31-LEA RAPORT ANUAL PRIVIND MONITORIZAREA APLICĂRII DREPTULUI UE (2013)

Upload: nguyenque

Post on 06-Feb-2018

223 views

Category:

Documents


3 download

TRANSCRIPT

RO RO

COMISIA EUROPEANĂ

Bruxelles, 1.10.2014 COM(2014) 612 final

RAPORT AL COMISIEI

AL 31-LEA RAPORT ANUAL PRIVIND MONITORIZAREA APLICĂRII DREPTULUI UE (2013)

2

INTRODUCERE Comisia monitorizează măsura în care statele membre respectă obligațiile prevăzute de dreptul UE, și anume dacă acestea transpun în mod complet și corect directivele UE și aplică în mod adecvat întregul acquis al UE. În acest scop, Comisia poate să conteste în mod oficial punerea în aplicare de către statele membre a dreptului Uniunii, din proprie inițiativă, dar poate să acționeze, de asemenea, pe baza petițiilor primite de la Parlamentul European (PE) și a plângerilor primite de la cetățeni, întreprinderi, ONG-uri și alte părți interesate care evidențiază posibile încălcări ale dreptului UE, de exemplu, transpunerea incorectă sau aplicarea defectuoasă a acestuia. Înainte de a recurge la acțiuni juridice formale, Comisia urmărește să remedieze problemele și să asigure punerea în aplicare corectă a dreptului Uniunii prin intermediul unui dialog structurat cu statele membre în cadrul EU Pilot. În cazul în care acesta nu are succes, Comisia inițiază procedura formală (o scrisoare de punere în întârziere adresată statului membru în temeiul articolului 258 din TFUE)1. În cazul în care un stat membru nu își aliniază legislația sau practicile la dreptul UE pe parcursul procedurii formale de constatare a neîndeplinirii obligațiilor, Comisia poate sesiza Curtea de Justiție în temeiul articolului 258 din TFUE, cu posibilitatea de a solicita sancțiuni financiare [în temeiul articolului 260 alineatul (2) sau al articolului 260 alineatul (3) din TFUE]. Al 31-lea raport anual privind monitorizarea aplicării dreptului UE analizează rezultatele obținute în privința unor aspecte esențiale ale aplicării dreptului UE și evidențiază o serie de elemente strategice2.

1 Trebuie remarcat faptul că procedurile de constatare a neîndeplinirii obligațiilor pot fi inițiate, de asemenea, în temeiul altor dispoziții ale dreptului UE, de exemplu, articolul 106 din TFUE, coroborat cu articolele 101 și 102 din TFUE. 2 Informații detaliate pentru fiecare stat membru și pentru fiecare domeniu de politică sunt furnizate într-un document de lucru al serviciilor Comisiei care va fi publicat în format electronic pe site-ul dedicat al Comisiei.

3

1. TRANSPUNEREA DIRECTIVELOR 1.1. TRANSPUNEREA TARDIVĂ Transpunerea tardivă a directivelor constituie în continuare o problemă persistentă, care împiedică furnizarea de beneficii concrete pentru cetățeni.

71111 131

56 74

531

855

1185

447478

2009 2010 2011 2012 2013

Directive și proceduri de constatare a neîndeplinirii obligațiilor din cauza transpunerii tardive

Numărul directivelor al căror termen de transpunere expiră în anul în cauză

Proceduri noi de constatare a neîndeplinirii obligațiilor din cauza transpunerii tardive

Reducerea numărului de cazuri de transpunere tardivă reprezintă de multă vreme o prioritate a politicii Comisiei: „Prioritatea trebuie acordată acelor cazuri de neîndeplinire a obligațiilor care prezintă riscul cel mai ridicat, care au un impact semnificativ asupra cetățenilor și întreprinderilor [...] Aceste categorii includ: necomunicarea măsurilor naționale de transpunere a directivelor sau neîndeplinirea altor obligații de notificare; …”3 Numărul de directive care trebuiau transpuse în 2013 a fost mai mare în comparație cu anul precedent (și anume, 74 de directive, față de 56 în 2012), dar mai mic în comparație cu 2011 (131). Cu toate acestea, în 2013 s-a înregistrat doar o ușoară creștere a numărului de proceduri noi de constatare a neîndeplinirii obligațiilor din cauza transpunerii tardive comparativ cu anul precedent (478 de proceduri noi de constatare a neîndeplinirii obligațiilor din cauza transpunerii tardive au fost lansate în 2013, față de 447 în 2012; în 2011 au fost 1 185, iar în 2010, 855). La sfârșitul anului 2013, erau în curs 390 de cazuri de transpunere tardivă, ceea ce reprezintă o scădere de 6,7 %, comparativ cu cele 418 cazuri înregistrate la sfârșitul anului 2012. În 2012 și 2013, numărul procedurilor de constatare a neîndeplinirii obligațiilor din cauza transpunerii tardive care au fost închise de Comisie a fost mai mare decât numărul celor pe care 3 Comunicarea Comisiei intitulată „Către o Europă a rezultatelor – aplicarea legislației comunitare”, COM(2007) 502 final, p. 9.

4

aceasta le-a inițiat, ceea ce a făcut ca, la sfârșitul lui 2013, numărul procedurilor în curs de acest tip să atingă nivelul cel mai scăzut din ultimii 5 ani. Graficul următor prezintă cifrele-cheie4 privind procedurile de constatare a neîndeplinirii obligațiilor din cauza transpunerii tardive (late transposition infringements - LTI) inițiate de Comisie în cursul anului 2013: 418

LTI în curs

478LTI noi

506LTI închise

390LTI în curs

600

300

0

300

600Proceduri de constatare a încălcării obligațiilor din cauza transpunerii tardive

(LTI) în 2013

Sfârșitul anului 2012 Cursul anului 2013 Sfârșitul anului 2013

Cursul anului 2013

Tabelul următor prezintă situația procedurilor de constatare a neîndeplinirii obligațiilor din cauza transpunerii tardive pentru fiecare stat membru:5

4 Din suma dintre numărul de proceduri de constatare a neîndeplinirii obligațiilor din cauza transpunerii tardive care erau în curs în 2012 și numărul de proceduri noi de acest tip inițiate în 2013 (418+478=896) se scade numărul de proceduri închise (896-506=390). 5 Tabelul de mai jos indică numărul de proceduri de constatare a neîndeplinirii obligațiilor din cauza transpunerii tardive care erau în curs la 31 decembrie 2013, indiferent de anul în care a fost inițiată procedura respectivă. În schimb, în secțiunea „Transpunerea directivelor” de la paginile privind statele membre din partea I a documentului de lucru al serviciilor Comisiei se indică numărul de proceduri noi de constatare a neîndeplinirii obligațiilor din cauza transpunerii tardive care au fost inițiate împotriva statelor membre în cursul anului 2013.

5

2

7 7 7 78

910

11 11 1112 12 12

13 1314 14

1617

1819

20 20

2324

2627

0

5

10

15

20

25

30

HR MT CZ SE EL LV DK NL SK BG DE LU IE PT FR ES EE LT HU FI UK AT RO PL BE IT SI CY

Transpunere tardivă a directivelor în UE-28(31 decembrie 2013)

În 2013, cele patru domenii de politică care au făcut obiectul celui mai mare număr de proceduri noi de constatare a neîndeplinirii obligațiilor din cauza transpunerii tardive au fost mediul (168 de proceduri), sănătatea și consumatorii (58), piața internă și serviciile (47) și transporturile (36). Au fost inițiate proceduri de constatare a neîndeplinirii obligațiilor din cauza transpunerii tardive împotriva a 20 de state membre pentru transpunerea tardivă a Directivei privind emisiile industriale6 și a Directivei de introducere a unor norme noi pentru produse falsificate în Codul comunitar cu privire la medicamentele de uz uman7. De asemenea, 19 state membre au făcut obiectul procedurilor de constatare a neîndeplinirii obligațiilor din cauza transpunerii tardive a Directivei de adaptare a anumitor norme în domeniul dreptului la liberă stabilire și în cel al libertății de a presta servicii, având în vedere aderarea Republicii Croația8. 17 proceduri au fost inițiate în legătură cu Directiva privind obligația statelor membre de a menține un nivel minim de rezerve de țiței și/sau de produse petroliere9. 16 state membre nu au reușit să transpună și/sau să notifice în termenul stabilit normele de aplicare în temeiul Directivei privind 6 Directiva 2010/75/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 24 noiembrie 2010 privind emisiile industriale (prevenirea și controlul integrat al poluării). 7 Directiva 2011/62/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 8 iunie 2011 de modificare a Directivei 2001/83/CE de instituire a unui cod comunitar cu privire la medicamentele de uz uman în ceea ce privește prevenirea pătrunderii medicamentelor falsificate în lanțul legal de aprovizionare. 8 Directiva 2013/25/UE a Consiliului din 13 mai 2013 de adaptare a anumitor directive în domeniul dreptului la liberă stabilire și în cel al libertății de a presta servicii, având în vedere aderarea Republicii Croația. 9 Directiva 2009/119/CE a Consiliului din 14 septembrie 2009 privind obligația statelor membre de a menține un nivel minim de rezerve de țiței și/sau de produse petroliere.

6

administratorii fondurilor de investiții alternative10 și al Directivei privind dreptul la interpretare și traducere în cadrul procedurilor penale11. 15 state membre au primit o scrisoare de punere în întârziere din cauza transpunerii tardive a Directivei privind restricțiile de utilizare a anumitor substanțe periculoase în echipamentele electronice12. 1.2. SESIZAREA CURțII ÎN TEMEIUL ARTICOLULUI 258 SAU AL ARTICOLULUI 260 ALINEATUL (3) DIN TFUE În temeiul articolului 260 alineatul (3) din TFUE, în cazul în care sesizează Curtea de Justiție în conformitate cu articolul 258 din TFUE cu privire la o procedură de constatare a neîndeplinirii obligațiilor din cauza transpunerii tardive, Comisia poate propune sancțiuni financiare fără a trebui să aștepte o primă hotărâre a Curții. Obiectivul acestei inovații din Tratatul de la Lisabona este de a motiva într-o mai mare măsură statele membre să transpună directivele în termenele stabilite de legiuitor. Comisia stabilește sumele propuse ale amenzilor conform comunicării sale13 privind punerea în aplicare a articolului 260 alineatul (3) din TFUE. În 2013, Comisia a continuat să sesizeze Curtea de Justiție cu privire la o serie de cazuri de constatare a neîndeplinirii obligațiilor din cauza transpunerii tardive, solicitând penalități zilnice cu titlu cominatoriu în temeiul articolului 260 alineatul (3) din TFUE. În 2013, 14 astfel de hotărâri au vizat nouă state membre: Belgia, Bulgaria, Estonia, România, Regatul Unit (două cazuri fiecare) și Austria, Cipru, Polonia și Portugalia (câte un caz fiecare). Cuantumul penalităților zilnice cu titlu cominatoriu propuse a variat între 4 224 EUR și 148 177,92 EUR. Cele mai multe propuneri de sancționare pentru transpunerea tardivă a directivelor s-au înregistrat în domeniul energiei. Comisia încă nu a propus Curții să aplice plata unor sume forfetare14. În cursul anului 2013, statele membre și-au sporit eforturile pentru a realiza transpunerea completă înainte de pronunțarea hotărârii Curții de Justiție. Cu toate acestea, luate împreună cu celelalte cazuri în temeiul articolului 258 și al articolului 260 alineatul (3) din TFUE care au fost inițiate în anii anteriori, au rămas în total douăsprezece cazuri de neîndeplinire a obligațiilor din cauza transpunerii tardive aflate în curs, cu o decizie de sesizare a Curții de Justiție15 prin care se 10 Directiva 2011/61/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 8 iunie 2011 privind administratorii fondurilor de investiții alternative și de modificare a Directivelor 2003/41/CE și 2009/65/CE și a Regulamentelor (CE) nr. 1060/2009 și (UE) nr. 1095/2010. 11 Directiva 2010/64/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 20 octombrie 2010 privind dreptul la interpretare și traducere în cadrul procedurilor penale. 12 Directiva 2011/65/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 8 iunie 2011 privind restricțiile de utilizare a anumitor substanțe periculoase în echipamentele electrice și electronice. 13 Comunicarea Comisiei – Punerea în aplicare a articolului 260 alineatul (3) din tratat, JO C 12 din 15 ianuarie 2011. 14 Comunicarea Comisiei – Punerea în aplicare a articolului 260 alineatul (3) din tratat, JO C 12 din 15 ianuarie 2011, punctul 21. 15 O parte dintre cele douăsprezece cazuri sunt deja pendinte în fața Curții de Justiție. În ceea ce privește celelalte cazuri, documentația este în curs de finalizare în vederea înaintării acesteia către Curtea de Justiție.

7

propun penalități zilnice cu titlu cominatoriu: câte două cazuri împotriva Estoniei, României și Sloveniei și câte un caz împotriva Austriei, Belgiei, Ciprului, Germaniei, Poloniei și Portugaliei16. 2. ETAPA PREALABILĂ INIțIERII PROCEDURII DE CONSTATARE A NEÎNDEPLINIRII OBLIGAțIILOR Problemele de transpunere și/sau de aplicare a dreptului UE sunt examinate de către Comisie din proprie inițiativă sau în cazul în care îi sunt raportate deficiențe. Într-adevăr, plângerile formulate de cetățeni, întreprinderi și organizații interesate contribuie în mod semnificativ la monitorizarea respectării obligațiilor prevăzute de dreptul UE, prin raportarea deficiențelor la nivelul autorităților statelor membre. Odată ce problemele sunt detectate, urmează un dialog structurat între Comisie și statul membru în cauză prin intermediul EU Pilot, în vederea remedierii acestora. 2.1. DETECTAREA PROBLEMELOR 2.1.1. PLÂNGERI șI PETIțII Cetățenii, întreprinderile, ONG-urile și alte organizații înaintează în mod frecvent plângeri Comisiei. Aceasta a stabilit normele în materie de tratare a plângerilor în cadrul unei comunicări emise în 2002 și le-a actualizat în 2012. 17 În 2013, cetățenii, întreprinderile și organizațiile au fost în continuare foarte active în raportarea posibilelor încălcări ale dreptului UE. Comisia a primit mai multe plângeri noi (3 505) decât în oricare dintre cei trei ani precedenți (3 141 de plângeri au fost depuse în 2012, 3 115 în 2011 și 3 349 în 2010). Prin urmare, numărul total de plângeri în curs a crescut cu aproximativ 19 % în anul 2013. Graficul de mai jos prezintă principalele date18 privind plângerile:

16 A se vedea documentul de lucru al serviciilor Comisiei pentru informații detaliate cu privire la directivele care nu au fost transpuse de către statul membru și propunerile aferente privind penalitățile. 17 Comunicare a Comisiei către Consiliu și Parlamentul European – Actualizarea gestionării relațiilor cu petiționarii în ceea ce privește aplicarea dreptului Uniunii, COM(2012) 154 final. 18 Din suma dintre numărul de plângeri care erau în curs în 2012 și numărul de plângeri noi din 2013 (2516+3505=6021), se scade numărul de plângeri tratate (6021-3029=2992).

8

2516 plângeri în curs

3505 plângeri noi

3029 plângeri tratate

2992 plângeri în curs

4000

3000

2000

1000

0

1000

2000

3000

4000

Plângeri înaintate şi tratate (2013)

Sfârşitul anului 2012 Cursul anului 2013 Sfârşitul anului 2013

Cursul anului 2013

Plângeri noi – Cele trei state membre împotriva cărora au fost înaintate cele mai multe plângeri au fost:

• Italia: 472 de plângeri, majoritatea legate de ocuparea forței de muncă (120 de plângeri), piața internă și servicii (81) și mediu (64); • Spania: 439 de plângeri, în special în legătură cu ocuparea forței de muncă (100 de plângeri), justiție și mediu (65 de plângeri fiecare); și • Germania: 297 de plângeri, în principal legate de justiție (64 de plângeri), piața internă și servicii (57) și mediu (53). 72 % din plângerile noi au vizat, în principal, următoarele cinci domenii de politică: justiția (590), mediul (520), piața internă și serviciile (494), ocuparea forței de muncă (470) și impozitarea și uniunea vamală (452).

Plângeri tratate – În urma unei evaluări inițiale a peste 3 000 de plângeri în 2013, Comisia a inițiat discuții bilaterale cu statele membre în legătură cu 487 de plângeri pentru a se clarifica dacă normele UE au fost sau nu încălcate19. Plângerile care au condus la discuții bilaterale s-au 19 Restul plângerilor depuse nu au fost tratate ulterior, fie deoarece legislația UE nu a fost încălcată, fie deoarece Comisia nu avea competența necesară sau deoarece corespondența nu îndeplinea condițiile pentru a putea fi considerată drept plângere. Se observă, de asemenea, faptul că, în cazuri urgente și excepționale, Comisia poate decide să trimită statului membru o scrisoare de punere în întârziere (articolul 258 din TFUE) fără nicio discuție bilaterală prealabilă.

9

referit, cel mai adesea, la domeniul mediului, al impozitării și uniunii vamale și al pieței interne și serviciilor (82, 78 și, respectiv, 70 de dosare în curs în cadrul EU Pilot) și au vizat în particular următoarele state membre: • Italia: 57 de dosare noi deschise în cadrul EU Pilot, cele mai multe fiind legate de plângeri privind piața internă și serviciile (14 dosare EU Pilot noi), mediul (11) și impozitarea și uniunea vamală (6); • Franța: 50 de dosare noi deschise în cadrul EU Pilot, în principal legate de domenii precum impozitare și uniune vamală (13), ocuparea forței de muncă (7) și întreprinderi și industrie (7); și • Spania: 42 de dosare noi deschise în cadrul EU Pilot, în special în legătură cu plângeri vizând domenii precum ocuparea forței de muncă, întreprinderi și industrie și mediu (9, 8 și, respectiv, 8 dosare noi EU Pilot). Parlamentul European a atras atenția Comisiei cu privire la deficiențele legate de modul în care statele membre transpun și aplică dreptul UE în următoarele domenii, prin intermediul unor petiții și întrebări: • Mediu:

o proceduri formale de constatare a neîndeplinirii obligațiilor au fost deja inițiate împotriva Italiei, având în vedere presupusa nerespectare de către aceasta a normelor UE privind emisiile industriale, precum și a principiului „poluatorul plătește” în cazul combinatului siderurgic ILVA (situat în Taranto)20 și transpunerea potențial incorectă a anumitor norme din Directiva privind evaluarea impactului asupra mediului21; și o au fost inițiate investigații în cadrul EU Pilot ca urmare a altor posibile încălcări ale normelor referitoare la gestionarea deșeurilor, gestionarea resurselor de apă și protecția naturii în alte șase state membre;

• Afaceri interne: timpii de așteptare la frontiera Spaniei cu Gibraltar22, semnalați de către Parlamentul European, precum și în numeroase plângeri ale cetățenilor, au determinat efectuarea unei vizite a Comisiei la fața locului și au făcut obiectul unor recomandări ulterioare adresate autorităților spaniole și britanice23; • Justiție: Comisia a deschis o anchetă privind discriminarea pe motive de religie și a continuat, printr-o scrisoare suplimentară de punere în întârziere, o procedură de constatare a neîndeplinirii obligațiilor inițiată anterior împotriva Belgiei ca urmare a 20 IP/13/866.

21 Directiva 2011/92/UE privind evaluarea efectelor anumitor proiecte publice și private asupra mediului. 22 Jurnalul Oficial 2013/C 246/07. 23 Jurnalul Oficial 2013/C 357/04.

10

punerii în aplicare necorespunzătoare a Regulamentului privind titlul executoriu european24; • Transport: Comisia a trimis Austriei o scrisoare de punere în întârziere referitoare la posibila încălcare a principiului nediscriminării la stabilirea taxelor de trecere pentru tunelul Felbertauern; • Sănătate: Comisia a deschis șase investigații cu privire la presupusa încălcare a normelor UE referitoare la siguranța produselor alimentare, la produsele cosmetice și la bunăstarea animalelor; • Impozitare: inițiativele Parlamentului European au determinat Comisia să exprime preocupări cu privire la normele fiscale aplicabile lucrătorilor mobili; și • Agricultură și dezvoltare rurală: Comisia a demarat o investigație pe baza unei întrebări a Parlamentului European, care invocă încălcarea unor norme în materie de agricultură ecologică.

2.1.2. CAZURI DE AUTOSESIZARE A COMISIEI Pe lângă acțiunile bazate pe plângeri, Comisia examinează din proprie inițiativă aplicarea corectă a dreptului Uniunii. În cursul anului 2013, au fost inițiate 1 023 de anchete (în 2012, au fost demarate 791 de anchete). Transportul, mediul și justiția au fost cele trei domenii de politică în cadrul cărora s-au identificat cele mai multe posibile cazuri de neîndeplinire a obligațiilor (256, 199 și, respectiv, 144 de noi dosare EU Pilot). Statele membre vizate în principal au fost Italia, Grecia și Spania (67, 61 și, respectiv, 58 de noi dosare EU Pilot). 2.2. SOLUțIONAREA PROBLEMELOR Scopul politicii Comisiei în materie de proceduri de constatare a neîndeplinirii obligațiilor este de a promova aplicarea corectă a dreptului UE cât mai repede posibil. EU Pilot este o inițiativă a Comisiei care vizează să soluționeze problemele legate de aplicarea dreptului UE în conformitate cu legislația UE și să găsească răspunsuri la întrebări. Utilizând o bază de date on-line și un instrument de comunicare, EU Pilot oferă posibilitatea de a soluționa problemele rapid, întrucât, în principiu, procesul ar trebui să fie finalizat în termen de 20 de săptămâni. Dialogul din cadrul EU Pilot facilitează asigurarea conformității cu obligațiile prevăzute de dreptul UE prin soluționarea rapidă a problemelor, în beneficiul cetățenilor și al întreprinderilor. Numărul de dosare EU Pilot noi a crescut treptat în ultimii trei ani (1 201 dosare noi au fost deschise în 2011 și 1 405 în 2012). Prin urmare, deși Comisia a soluționat cu 16 % mai multe dosare EU Pilot în 2013 (1366 față de 1175), numărul de dosare în curs este cu 10 % mai mare 24 Regulamentul (CE) nr. 805/2004 privind crearea unui Titlu Executoriu European pentru creanțele necontestate.

11

decât în anul precedent. Graficul următor conține principalele cifre aferente anului 2013 privind proiectul EU Pilot25: 1326

dosare EU Pilot în curs

1502dosare EU Pilot noi

1366dosare EU Pilot tratate

1462dosare EU Pilot în curs

2000

1500

1000

500

0

500

1000

1500

2000

Dosare EU Pilot noi și tratate (2013)

Sfârșitul anului 2012 Cursul anului 2013 Sfârșitul anului 2013

Cursul anului 2013

1 502 dosare noi în cursul anului 2013 – Această cifră cuprinde 479 de dosare deschise în urma unor reclamații și 1023 de dosare de autosesizare noi. 1 366 de dosare clasate în cursul anului 2013 – Dintre cele 1 330 de dosare EU Pilot din 2013, Comisia a clasat 934 de dosare, întrucât statul membru a furnizat un răspuns satisfăcător. Aceasta echivalează cu o rată de soluționare a cazurilor de 70,22 % pentru statele membre, într-o ușoară creștere față de rata din 2012 (68,34 %)26. În 2013, 396 de dosare EU Pilot au fost urmate de proceduri formale de constatare a neîndeplinirii obligațiilor (în 2012 erau în curs 334 de astfel de dosare). Dintre acestea, 79 de cazuri sunt în domeniul transportului, 71 în domeniul mediului și 50 în domeniul impozitării și al uniunii vamale. Spania, Italia și Franța au făcut obiectul celui mai mare număr de astfel de dosare în cadrul EU Pilot în care s-a recurs la procedura de constatare a neîndeplinirii obligațiilor (34, 33 și, respectiv, 32 de dosare). 1 462 de dosare EU Pilot pendinte – La sfârșitul anului 2013, majoritatea dosarelor în curs din cadrul EU Pilot vizau Italia (147), urmată de Franța (112) și Spania (107). În ceea ce privește 25 Din suma dintre numărul de dosare EU Pilot aflate în curs în 2012 și numărul de dosare noi EU Pilot din 2013 (1326+1502=2828) se scade numărul de dosare tratate (2828-1366=1462). 26 Raport al Comisiei – Al 30-lea raport anual privind monitorizarea aplicării dreptului UE (2012), COM(2013) 726 final, p. 7.

12

domeniile de politică, pe primul loc a rămas mediul, cu 396 de dosare în curs, urmat de justiție (210) și transporturi (200). 3. PROCEDURI DE CONSTATARE A NEÎNDEPLINIRII OBLIGAțIILOR În cazul în care un stat membru nu rezolvă presupusa încălcare a dreptului UE și în cazul în care Comisia consideră că există o încălcare a obligațiilor prevăzute de dreptul UE, Comisia poate iniția proceduri de constatare a neîndeplinirii obligațiilor în temeiul articolului 258 din TFUE27 și poate, în cele din urmă, să înainteze litigiul spre soluționare Curții de Justiție. În 2013, Comisia a lansat 761 de proceduri noi de constatare a neîndeplinirii obligațiilor. Italia a primit cele mai multe scrisori de punere în întârziere din partea Comisiei (58), urmată de Franța (44) și de Spania (41). În ceea ce privește domeniile de politică, cele mai multe proceduri noi au vizat aspecte legate de mediu, transport și sănătate (223, 94 și, respectiv, 69 de scrisori de punere în întârziere). De asemenea, Comisia a trimis 217 avize motivate către statele membre în cursul anului 2013. Italia, România și Belgia au primit cele mai multe avize (20, 15 și, respectiv, 14 avize motivate). Mediul, energia și impozitarea și uniunea vamală au fost domeniile de politică în care Comisia a adresat statelor membre majoritatea avizelor motivate (52, 38 și, respectiv, 29). La sfârșitul anului trecut, 1 300 de cazuri de neîndeplinire a obligațiilor au rămas în curs28. Numărul cazurilor de neîndeplinire a obligațiilor aflate în curs a continuat să scadă, de la aproximativ 2 100 de cazuri în 2010 la 1 775 de cazuri în 2011 și la 1 343 de cazuri în 2012. Graficele următoare prezintă numărul total de cazuri de neîndeplinire a obligațiilor aflate în curs, defalcat între cazurile de neîndeplinire a obligațiilor din cauza transpunerii tardive și cazurile de transpunere incorectă/punere în aplicare defectuoasă, în funcție de statul membru și de domeniile de politică:

27 Sau în temeiul altor dispoziții din TFUE, a se vedea nota de subsol 2 de mai sus. 28 Numărul include toate procedurile în care statul membru a primit cel puțin o scrisoare de punere în întârziere din partea Comisiei în temeiul articolului 258 din TFUE.

13

28 7 14 14 9 7 12 7 16 12 11 17 10 11 27 20 26 19 12 18 11 20 23 13 7 13 24

20 2125 25

30 31 32 3337 38 38 39 40

42 4447 47 49 51

53

63

68

7577

79

90

104

0

20

40

60

80

100

120

HR LV MT EE LT DK CZ LU SE HU IE SK FI NL BG CY RO SI AT PT UK DE PL BE FR EL ES IT

Numărul de cazuri de neîndeplinire a obligațiilor în UE-28(31 decembrie 2013)

Partea albastră a barelor: neîndeplinirea obligațiilor din cauza transpunerii tardive Partea roșie a barelor: neîndeplinirea obligațiilor din cauza transpunerii incorecte și/sau a aplicării defectuoase a legislației UE Cifrele negre: numărul total de cazuri de neîndeplinire a obligațiilor aflate în curs împotriva statului membru

Mediu; 334

Impozitare; 174

Transporturi; 165

Piața internă; 140

Energie; 95

Justiție; 67

Ocuparea forței de muncă; 60Sănătate; 60Întreprinderi și industrie; 52

Afaceri interne; 44Agricultură; 29

Rețele de comunicații; 20Schimbări climatice; 19Restul politicilor; 41

Domenii de politică în care s-au înregistrat cazuri de neîndeplinire aobligațiilor în 2013

14

Discuțiile dintre statul membru și Comisie continuă pe parcursul procedurii formale, în vederea promovării respectării dreptului UE cât mai repede posibil. Statisticile confirmă faptul că statele membre depun eforturi considerabile în vederea soluționării cazurilor de neîndeplinire a obligațiilor care le vizează înainte de pronunțarea hotărârii Curții de Justiție29. În cursul anului 2013: • Comisia a închis 484 de cazuri de constatare a neîndeplinirii obligațiilor după trimiterea scrisorii de punere în întârziere; • 200 de cazuri au fost soluționate după trimiterea unor avize motivate statului membru în cauză și • 47 de cazuri de constatare a neîndeplinirii obligațiilor au fost închise (sau au fost retrase de la Curte) după ce Comisia a luat hotărârea de a înainta cazul Curții de Justiție. În total, 731 de cazuri de constatare a neîndeplinirii obligațiilor au fost închise înainte de pronunțarea hotărârii Curții de Justiție în temeiul articolului 258 din TFUE, întrucât statele membre în cauză au demonstrat că respectă dreptul UE. În 2013, Curtea de Justiție a pronunțat 52 de hotărâri în temeiul articolului 258 din TFUE, dintre care 31 (59,6 %) au fost în favoarea Comisiei. Curtea de Justiție a pronunțat cele mai multe hotărâri cu privire la Franța (8, dintre care 2 au fost în favoarea statului membru), Polonia (6/2), Spania (5/0), Italia, Irlanda și Țările de Jos (4/1, 4/1 și, respectiv, 4/2). Impozitarea (24), transporturile (11) și mediul (7) au fost cele trei domenii de politică cel mai frecvent vizate de hotărârile pronunțate de Curtea de Justiție în cursul anului 2013. Statele membre iau adesea măsurile necesare pentru a se conforma cu hotărârea Curții de Justiție în termenele prevăzute. Cu toate acestea, la sfârșitul anului 2013, Comisia a considerat că 113 hotărâri în temeiul articolului 258 din TFUE nu au fost pe deplin respectate de către statele membre în cauză. Majoritatea cazurilor vizau Spania (14), Grecia (13) și Italia (12) și aveau legătură cu mediul (40), transporturile (18) și impozitarea și uniunea vamală (17). Dintre cele 113 cazuri, 9 fuseseră deja înaintate Curții de Justiție pentru a doua oară în temeiul articolului 260 alineatul (2) din TFUE. În principiu, o hotărâre a Curții în temeiul articolului 260 alineatul (2) din TFUE poate să impună statului membru care nu și-a îndeplinit obligațiile plata unei sume forfetare și/sau a unei alte penalități cu titlu cominatoriu (zilnice sau periodice). Statul membru în cauză trebuie să achite imediat suma forfetară și, în același timp, să plătească penalitățile periodice cu titlu cominatoriu până la data la care se conformează pe deplin primei și celei de a doua hotărâri a Curții. În 2013, au fost pronunțate cinci hotărâri ale Curții în temeiul articolului 260 alineatul (2) din TFUE. Curtea de Justiție a impus penalități cu titlu cominatoriu

29 Cifrele de mai jos au fost calculate pentru toate cazurile de neîndeplinire a obligațiilor, indiferent de tipul acestora (și anume, plângere, autosesizare a Comisiei sau transpunere tardivă a directivelor de către statele membre).

15

împotriva Belgiei30, Republicii Cehe31, Luxemburgului32 și Suediei33, dar a respins cererea Comisiei împotriva Germaniei34. 4. EVOLUțII ÎN MATERIE DE POLITICĂ Transpunerea și aplicarea corectă și la timp a dreptului UE este un element al agendei mai ample a Comisiei pentru o reglementare inteligentă. 4.1. ADECVAREA REGLEMENTĂRILOR UE În continuarea comunicării sale din 2012 privind adecvarea reglementărilor35, Comisia a pus în aplicare în 2013 Programul privind o reglementare adecvată și funcțională (Regulatory Fitness and Performance Programme – REFIT). REFIT presupune inventarierea și examinarea acquis-ului, pentru a se asigura că legislația este „adecvată scopului” și că birocrația și sarcinile inutile sunt eliminate, menținând totodată beneficiile legislației UE. REFIT identifică domeniile în care Comisia va face propuneri de simplificare a legislației și de reducere a sarcinilor de reglementare, în care nu va întreprinde nicio acțiune, în care va retrage sau va abroga propuneri și în care va efectua o analiză pentru a identifica situațiile în care obligațiile administrative pot fi reduse. Primele rezultate au fost publicate sub forma unui document de lucru al serviciilor Comisiei36, urmat de o comunicare37 în care au fost identificate acțiuni specifice de modificare legislativă, de abrogare, de retragere și de evaluare. Comunicarea a confirmat faptul că problemele recurente în aplicarea legii ar trebui, de asemenea, să facă obiectul unor măsuri de urmărire în cadrul REFIT. 4.2. PLANURI DE PUNERE ÎN APLICARE Pentru a sprijini autoritățile naționale competente în ceea ce privește asigurarea transpunerii și aplicării corecte a normelor UE, Comisia a colaborat din ce în ce mai mult cu statele membre cu 30 Comisia/Belgia, C-533/11 (suma forfetară impusă: 10 000 000 EUR; penalitate cu titlu cominatoriu: 859 404 EUR pentru fiecare perioadă de șase luni de nerespectare a hotărârii în temeiul articolului 258 din TFUE). 31 Comisia/Republica Cehă, C-241/11 (suma forfetară impusă: 250 000 EUR; fără penalități zilnice cu titlu cominatoriu). 32 Comisia/Luxemburg, C-576/11 (suma forfetară impusă: 2 000 000 EUR; penalitate cu titlu cominatoriu: 2 800 EUR pentru fiecare zi de nerespectare a hotărârii în temeiul articolului 258 din TFUE). 33 Comisia/Suedia, C-270/11 (suma forfetară impusă: 3 000 000 EUR; fără penalități zilnice cu titlu cominatoriu). 34 Comisia/Germania, C-95/12 (fără penalități). 35 Comunicare a Comisiei privind adecvarea reglementărilor UE [COM(2012) 746 final]. Aceasta a fost urmată de o altă comunicare privind rezultatele REFIT și etapele ulterioare [COM(2013) 685 final]. 36 REFIT: inventarierea acquis-ului, primele rezultate – SWD(2013) 401 final. 37 Comunicare a Comisiei către Parlamentul European, Consiliu, Comitetul Economic și Social European și Comitetul Regiunilor – Programul privind o reglementare adecvată și funcțională (REFIT): rezultate și etapele ulterioare, COM(2013) 685 final.

16

privire la planurile de punere în aplicare. Aceste planuri de punere în aplicare identifică principalele riscuri pentru punerea în aplicare corectă și la timp a actelor legislative ale UE noi (sau modificate) și sugerează autorităților naționale o serie de acțiuni pentru a atenua riscurile respective. Planurile de punere în aplicare au însoțit propunerile Comisiei privind, printre altele: • - reducerea emisiilor naționale de anumiți poluanți atmosferici38; • - modificarea directivei39 de instituire a unui cadru comunitar pentru securitatea nucleară a instalațiilor nucleare40; • - reglementarea serviciilor de plată în cadrul pieței interne41; • - consolidarea prezumției de nevinovăție și a dreptului de a fi prezent la proces în cadrul procedurilor penale42; • - garanțiile procedurale în favoarea copiilor suspectați sau acuzați în cadrul procedurilor penale43; • - asistența judiciară provizorie pentru persoanele suspectate sau acuzate care sunt private de libertate și asistența judiciară în cadrul procedurilor aferente mandatului european de arestare44; • - pachetele de servicii de călătorie și formulele de călătorie asistate45 și • - anumite norme care guvernează acțiunile în despăgubire în temeiul dreptului național în cazul încălcărilor dispozițiilor dreptului concurenței46. 4.3. DOCUMENTE EXPLICATIVE În timp ce statele membre sunt responsabile de transpunerea directivelor în mod adecvat și la timp, Comisia este cea care, în calitate de gardian al tratatelor, are rolul de a verifica dacă acest lucru se întâmplă cu adevărat. În acest scop, informațiile pe care statele membre le transmit 38 COM(2013) 920.

39 Directiva 2009/71/EURATOM de instituire a unui cadru comunitar pentru securitatea nucleară a instalațiilor nucleare. 40 COM(2013) 343. 41 COM(2013) 547. 42 COM(2013) 821 și SWD(2013) 500. 43 COM(2013) 822 și SWD(2013) 492. 44 COM(2013) 824 și SWD(2013) 499. 45 COM(2013) 512 și SWD(2013) 266. 46 COM(2013) 404.

17

Comisiei trebuie să fie clare și precise. În 2011, instituțiile europene și statele membre au stabilit un nou cadru în care statele membre să furnizeze informații justificative cu privire la modul în care au transpus directivele în legislația națională. S-a convenit că aceste informații justificative („documente explicative”) vor fi prezentate în cazuri justificate, împreună cu măsurile de transpunere a directivelor. În noiembrie 2013, Comisia a prezentat un raport privind punerea în aplicare a noului cadru47, care a arătat că, de la 1 noiembrie 2011, 29 de documente explicative au fost solicitate la momentul prezentării unei propuneri. Alte 19 cereri au fost formulate cu privire la propunerile în curs de adoptare de către colegiuitori la 1 noiembrie 2011. O evaluare completă a noului cadru nu a fost posibilă în 2013 deoarece prima directivă, adoptată în decembrie 2011, trebuia să fie transpusă de către statele membre abia până la sfârșitul anului 201348. Așadar, o evaluare mai detaliată va fi posibilă numai după ce Comisia va fi primit documente explicative pentru un număr mai reprezentativ de directive. Comisia va raporta Parlamentului European și Consiliului cu privire la evoluțiile înregistrate în viitoarele rapoarte anuale. 4.4. TRANSPARENțĂ – ACCESUL LA DOCUMENTE LEGATE DE NERESPECTAREA OBLIGAțIILOR Curtea s-a pronunțat într-o cauză care a implicat o solicitare a unei organizații de a avea acces la documentele Comisiei referitoare la o anchetă având ca obiect o posibilă încălcare a dreptului UE de către un stat membru49. Curtea a confirmat că, din punct de vedere al accesului public la documente, Comisia ar putea să trateze întregul conținut al dosarului său administrativ ca aparținând unei singure categorii de documente în cursul fazei de anchetă din cadrul procedurii de constatare a neîndeplinirii obligațiilor (inclusiv programul EU Pilot). Comisia are dreptul să aplice o prezumție generală potrivit căreia divulgarea oricărui document în faza respectivă ar aduce atingere protecției obiectivului activităților de anchetă, și anume de a oferi statului membru ocazia de a se conforma obligațiilor sale și de a-și exercita dreptul de a se apăra. În consecință, Comisia nu a încălcat Regulamentul privind accesul public la documentele deținute de instituțiile UE50 atunci când a refuzat să acorde accesul la întreaga documentație în cursul perioadei de anchetă. De asemenea, Curtea a confirmat jurisprudența sa anterioară51 cu privire la dreptul discreționar al Comisiei în ceea ce privește procedurile de constatare a neîndeplinirii obligațiilor în temeiul 47 COM(2013) 788 final. 48 Directiva 2011/98/UE. 49 Cauzele conexate C-514/11 P și C-605/11 P. 50 Regulamentul (CE) nr. 1049/2001 privind accesul public la documentele Parlamentului European, ale Consiliului și ale Comisiei. 51 Star Fruit/Comisia, C-247/87 (punctul 11); Sonito și alții/Comisia, C-87/89 (punctul 6) și P Ruipérez Aguirre și ATC Petition/Comisia, C-111/11 (ordinul din 14 iulie 2011, punctele 11 și 12).

18

articolului 258 din TFUE. Mai exact, reclamantul nu are dreptul, în contextul unei astfel de proceduri, să solicite Comisiei să adopte o anumită poziție sau să introducă o acțiune împotriva statului membru. De asemenea, este de competența Comisiei să evalueze oportunitatea de a acționa împotriva statului membru, să identifice normele UE încălcate și să stabilească calendarul etapelor sale procedurale. 5. CONCLUZII Numărul tot mai mare de plângeri indică faptul că cetățenii sunt din ce în ce mai conștienți de avantajele care decurg din aplicarea completă și corectă a normelor UE. În același timp, această situație indică faptul că cetățenii se așteaptă ca punerea în aplicare a dreptului UE să implice depunerea de eforturi sporite din partea statelor membre și monitorizarea permanentă din partea Comisiei. Transpunerea la timp a directivelor este în continuare o prioritate de vârf în cadrul politicii Comisiei privind dreptul UE, iar termenele-limită de transpunere vor fi aplicate în mod riguros. Deși transpunerea la timp a directivelor continuă să fie o provocare pentru multe state membre, în ultimii trei ani, Danemarca, Letonia și Malta au făcut în mod constant obiectul unui număr foarte redus de cazuri de neîndeplinire a obligațiilor din cauza transpunerii tardive. În cursul aceleiași perioade, Grecia și Republica Cehă au înregistrat progrese semnificative în reducerea cazurilor de neîndeplinire a obligațiilor din cauza transpunerii tardive. Reducerea generală a procedurilor formale de constatare a neîndeplinirii obligațiilor în ultimii cinci ani (de la aproximativ 2 900 la 1 300) reflectă în parte faptul că problemele au fost soluționate cu ajutorul EU Pilot. Dialogul structurat prin intermediul EU Pilot și-a dovedit eficacitatea în soluționarea timpurie a posibilelor neîndepliniri ale obligațiilor, în beneficiul cetățenilor și al întreprinderilor deopotrivă. Situația variază de la un stat membru la altul. Republica Cehă și Portugalia au reușit să-și reducă la jumătate numărul de cazuri de neîndeplinire a obligațiilor în această perioadă, iar Țările de Jos și Luxemburg și-au îmbunătățit în mod semnificativ rezultatele. În Slovenia, Cipru și România, numărul cazurilor de neîndeplinire a obligațiilor a crescut în ultimii cinci ani, deși totalul cazurilor corespunzătoare acestor țări se situează la un nivel mediu. Comisia își va continua monitorizarea activă a aplicării dreptului UE. Aceasta include acordarea de asistență proactivă statelor membre și, dacă este necesar, inițierea unor proceduri formale de constatare a neîndeplinirii obligațiilor, cu scopul de a asigura respectarea deplină a obligațiilor prevăzute de dreptul UE în întreaga Uniune.