MINISTERUL EDUCAIEI AL REPUBLICII MOLDOVA

MINISTERUL EDUCAIEI AL REPUBLICII MOLDOVA

UNIVERSITATEA LIBER INTERNAIONAL DIN MOLDOVA

CATEDRA PSIHOLOGIE

Unde este cu rou punei fiecare datele voastre ale pacienilor votri i

luai informaie de pe site-ul scr.mdRAPORT DE PRACTICA

Spitalul Clinic Republican

Coordonator practica: Calancea Veronica,

MA psihologie

A elaborat :__________________,

student a. ____specialitatea Psihologie

Chiinu 2013Cuprins

1. Introducere

2. Prezentarea institutiei unde s-a efectuat practica: Spitalul Clinic Republican Serviciul de asistenta consultativa profil Psihologie3. Practica de specialitate in cadrul Spitalului Clinic RepublicaN

3.1. Organizarea practicii

3.2. Descrierea metodologiei de lucru 4. Descrierea planului de activitati, a modului in care a decurs, precum si rezultatelOR Obtinute

5. Concluzii6. BibliografieIntroducere

Procesul de pregtire profesional a viitorului specialist psiholog, presupune obinerea cunotinelor teoretice, pe de o parte i a abilitilor practice pe de alt parte. n acest context practicapsihologic constituie o verig important a procesului de pregtire profesional a psihologului , de formare a concepiei lui psihologice, de contientizare a necesitii studierii profunde i sistematice ,de aplicare a cunotinelor n raport cu individualitatea subiectului. Practica psihologic se consider a fi o form multidimensional de activitate profesional, aceasta reieind din activitatea complex a serviciului psihologic, ndeplinind funci instructive, diagnostice, consiliere dar i terapeutice, profilactice. Pregtirea psihologic profesional presupune actualizarea i aplicarea cunotinelor teoretice,obinerea abilitilor necesare viitorului specialist prin utilizarea metodelor variate de psihodiagnoz, analiz i organizare a rezultatelor, formulare de concluzii i recomandri obinute n urma testrilor. ndeplinind funciile instructive, dezvoltative, diagnostice, terapeutice, practica psihologic constituie o verig esenial n formarea profesional a studenilor.

Spitalul Clinic Republican, Serviciul de asistenta consultativa profil PsihologieInformatii generale Spitalul Clinic Republican iniial, a avut statutul de spital municipal, fiind prima instituie medical din Basarabia. A nceput s funcioneze la sfritul anului 1817. Prima cldire a spitalului municipal era un bloc cu 1,5 etaje, n care funcionau 5 saloane cu 36 de paturi pentru bolnavi cu patologii terapeutice, chirurgicale i ginecologice. Personalul acorda de asemenea asisten ambulatorie. Actualmente, Spitalul Clinic Republican dispune de 795 de paturi, n cadrul lui funcioneaz 20 secii spitaliceti. Este baz clinic are 12 catedre i cursuri de perfecionare ale USMF "Nicolae Testemianu" i, n colaborare cu profesorii universitari, poate acorda servicii de cel mai nalt nivel al medicinii moderne.

Structura organizatorica a Spitalului Clinic Republican

Secia endocrinologie i desfoar activitatea pe 60 paturi. Acord asisten medical specializat att populaiei Republicii Moldova, ct i celei de peste hotare. n cadrul Spitalului Clinic Republican se efectueaz un spectru larg de investigaii:

analize-biochimice, imunologice, bacteriologice;

investigaii - ultrasonore, scintigrafice, radiologice, examen prin RMN, termografie etc. fapt ce permite stabilirea corect a celor mai complicate diagnosticuri i selectarea tratamentului corespunztor.

Pentru bolnavii cu diabet zaharat n Clinica de Endocrinologie funcioneaz coala diabetului. Conlucrarea prodigioas cu Catedra de Endocrinologie, acord asisten consultativ de cea mai nalt calitate pacienilor internai.

Sectia artrologie ofer servicii practico-tiinifice n tratamentul patologiilor profesionale i al celor generale. n cadrul ei snt implementate metode contemporane de investigaii i tratament pentru:

pacieni cu patologii asociate, deseori spitalizai n regim de urgen cu diagnostic incert;

cazurile de cardiopatii ischemice, pneumonii, maladii degenerative articulare

in secie se efectueaz i expertiza preventiv a maladiilor profesionale.

Sectia reumatologie ofer consultaii pentru stabilirea diagnosticului i a conduitei terapeutice n:

afeciuni ale esutului conjunctiv (LES, sclerodermia sistemic, boal mixt a esutului conjunctiv, sindromul Sjgren, dermatomiozit, etc.);

afeciuni reumatismale inflamatorii (poliartrit reumatoid, spondilartropatii seronegative etc.);

afeciuni reumatismale degenerative (artroz etc.);

afeciuni reumatismale abarticulare (tenosinovite, bursite);

afeciuni ale esutului osos (osteoporoz, osteomalacie, boala Paget, etc.).

Secia alergologie este unica secie specializat de acest gen din Republica Moldova. Maladiile alergice n Republic au fost i rmn o enigm care, pn n prezent, atrage atenia att medicilor alergologi, ct i a altor specialiti. Frecvena bolilor alergice este legat de localizarea geografic a Republicii Moldova: predominarea timpului cald cu o perioad lung de polenizare, flora i fauna bogat, cultivarea masiv a tutunului, chimizarea fr control a gospodriei rurale, dezvoltarea industriei medicamentoase.

Sectia gastroenterologie. Pentru creterea exactitii diagnosticrii i evalurii stadiului de boal, consultul gastroenterologic este completat cu explorri:

funcionale digestive (sondaj gastric cu aprecierea pH-lui sucului gastric cu utilizarea testului atropinic i H2-blocani);

endoscopice (endoscopie digestiv superioar cu biopsie, cercetare histomorfologic a bioptatului i determinarea H. pylori, colonoscopie);

imagistice (ecografie abdominal, tranzit baritat) etc.

Seciei urologie const n acordarea asistenei medicale specializate de calitate nalt pacienilor cu patologii urologice. Principalele funcii ale activitii Seciei snt urmtoarele: a).asigurarea procesului diagnostico-consultativ de ctre colaboratorii seciei; b). acordarea tratamentului specializat n Secia urologie.SERVICIUL ASISTENTA CONSULTATIVA PROFIL Psihologie. Sarcini de baza.

1.Consultatia psihologica desemneaza intalnirea cu caracter stiintific intre client si psiholog , intre acestea stabilindu-se o relatie biunivoca, in care primul, clientul solicita, iar al doilea, psihologul, ofera un act stiintific, reprezentat prin doi parametrii esentiali:

psihodiagnosticul,

tratament psihologic.

Consultatia psihologica implica investigatie psihologica, procedura tehnica ce se interpune intre psiholog si subiect, reunind astfel efectul psihoterapeutic al diagnosticului cu avantajele oferite de tehnica, atat ca aport stiintific medical cat si ca efect de psihoterapie indirecta.

La finalul protocolului de consultant psihologica, clientul va reusi :

sa inteleaga rolul consultatiei psihologice in evolutia sa personala;

sa recunoasca faptul ca mai mult de cat un instrument, consultanta este necesara in diferite moment ale vietii;

sa aprofundeze semnificatia desprinsa in timpul protocolului de consultant, conferind semnificatie pentru dezvoltarea sa spiritual;

va avea ocazia sa se descopere;

va devein atent la semnele naturii, umane si inconjuratoare;

2.Consilierea psihologica este o interventie psihologica in scopul optimizarii, autocunoasterii si dezvoltarii personale sau in scopul preventiei si remiterii problemelor emotionale, cognitive si de comportament. Aceasta este indicata persoanelor care se confrunta cu diverse problem interpersonal ce pot fi rezolvate prin luarea unor decizii in concordanta cu nevoile si motivele personale. Scopul consilierei consta in folosirea mai eficienta a resurselor personale ale celui care solicita asistenta psihologica si in ameliorarea problemelor psihoemotionale si de comportament. In urma procesului de consiliere psihologica , indivizii invata sa isi dezvolte noi strategii de rezolvare a problemelor cu care se confrunta , prin activitatea propriilor resurse blocate. Consilierea psihologica necesita de regula 6-10 sedinte, si poate avea trei tipuri de beneficiari: indivizi, cupluri si familii, grupuri.

3. Interventii psihoterapeutice si masuri de reabilitare psihosociala a pacientilor la nivelul psihologiei medicale/clinice. Psihoterapia este un domeniu interdisciplinar, situate la granite dintre medicina si psihologie. Este o modalitate de tratament corespunzator, deliberat si planificat, prin mijloace si metodologii stiintifice , avand un cadru clinic si teoretic, centrata pe reducerea sau eliminarea unor simptome, tulburari mentale sau stari de suferinta psihosociale si sau psihosomatice si comportamentale disfunctionale. Se pot evidential cateva etape in procesul terapeutic, care se presupune ca ar avea o contributie la promovarea sanatatii mintale si la diminuarea/inlaturarea manifestarilor clinice :

contactul cu pacientul si stabilirea, de comun accord, a termenilor relatiei de sprijin psihologic;

evaluarea clinica si psihodiagnosticul;

conceptualizarea clinica;

aplicarea tehnicilor de interventie psihoterapeutica (inclusive urmarirea evolutiei pacientului si rezultatele demersului terapeutic);

sevrajul-sprijinirea pacientului pentru a avea o viata independenta , pentru a se desprinde de terapeut , pentru a iesi, netraumatic si conservandu-si noul echilibru, din relatia psihoterapeutica.

Responsabilitati.

1. Elaborarea programelor individuale de psihocorectie, reesind din factorii individuali, sex, varsta;2. Implimentarea in practica de lucru a metodelor modern de psihodiagnostic, psihocorectie, consiliere si psihoterapie;3. Efectuarea calitativa si in termini stabilit a examinarii bolnavilor, precizarea si motivarea rezultatului examinarii psihologice;4. Informarea in mod explicit a pacientilor despre drepturile lor, modul si volumul; investigatiei psihologice, respectarea confidentialitatii, normelor etice si deontologice.Practica in cadrul Spitalului Clinic Republican

In perioada 2 februarie 26 aprilie 2013 am efectuat practica de specialitate in cadrul Spitalului Clinic Republican, Serviciul de asistenta consultativa profil PsihologiePe toata perioada practicii obiectivelel vizate au fost: Obiective gnosiologice :

1. cunoasterea unor desing-uri de cercetare utilizate in psihologia clinica si in domeniul serviciilor de sanatate psihosomatica si mental;

2. folosirea corecta a metodelor implicate intr-un studiu meta-analitic.

3. analiza critica din punct de vedere statistic a unor cercetari reale sau ipotetice prezentate (incidenta datelor etc.).

Competentele praxiologice :

1. efectuarea unor activitati practice specific studiilor meta- analitice;

2. redactarea unui desing tipic pentru studii longitudinal sau pentru studii clinice controlate.

Competente de cercetare :

1. promovarea unui spirit etic in colectarea si analiza datelor;

2. manifestarea unei atitudini pozitive fata de cercetarea psihoclinica.

Organizarea practicii. Desfurarea practicii sa nceput cu o edin introductiv, n cadrul creia am facut cunotin cordonatorul practicii si cu programulde lucru, cu institutia unde urmeaz s se petreaca practica (individual) i cu sarcinile documentate ce urmeaz s le realizez i s le prezint la sfrit de practic.

La prima ntlnire cu psihologul din cadrul institutiei am luat cunotin cu necesitile, regulamentul instituiei date, cerinele i sarcinile pe care le soluioneazpsihologul. De asemeni familiarizarea cu necesitile i cerinele studenilor.

La sfritul practicii am facut totalurile, prezentand darea de seam despre activitatea realizat prin prezentarea raportului pentru practic (portofoliu).

Scopul generalal practicii : cunoaterea, exersarea, formarea de competene i capaciti, psihodiagnostice, metodologice, consultative, psihoprofilactice, ca direciiprincipale de activitate a psihologului clinician.

Descrierea metodologiei de lucru folosite

Instrumentele psihologice utilizate n procesul de evaluare clinic:A.Metoda psihometrica: Vizeaza masurarea capacitatilor psihologice ale unei persoane in vederea stabilirii profilului de personalitate.Se folosesc baterii care sunt alcatuite din:

a. teste de personalitateb.teste comportamentale s.aPrin testele de personalitate sunt evaluate aspecte privind echilibrul temperamental si emotional, gradul de maturitate psihica (responsabilitate, seriozitate comportamentala, spirit dedisciplina, autocontrol si stapanire de sine, s.a).Prin testele de comportamentsunt vizate aspecte privind: activismul, dinamismul, rezistentala oboseala, toleranta la frustratie si stres, reactiile in situatii de eroare sau conflict. Prin testele atitudinale sunt vizate aspecte privind : mentalitatea si atitudinea fata de sine si de ceilalti oameni.Prin testele de personalitate sunt vizate aspecte privind: echilibrul si maturitatea psihica,capacitatea de comunicare si relationare, capacitatea de coordonare si organizare a unei activitati.Prin testele comportamentale sunt vizate caracteristicile exprimate mai sus.B.Metoda observatiei : Consta in culegere, selectare, analizare si organizare de informatie in scopul intelegerii, clasificarii si clarificarii comportamentului persoanei examinate.Pentru atingerea acestui scop, protocolul observatiei trebuie sa cuprinda:a.datele personale : nume, sex, varsta, nivel de pregatire;b.date privind situatia concreta;c.lista aspectelor simptomaticii stabile si dinamice: tipul costitutional, aspecte fizionomice(inaltime, greutate, semne particulare - ochelari, amputari, usoare dischinezii sau parestezii), tipul temperamental, pantomimica (tinuta, gestica, mers) mimica, modificari vegetative;d.lista conduitelor expresive si verbale e.lista conduitei reflexive: aspecte perceptive, aspecte mnezice, aspecte intellective, aspecte volitionale, aspecte atitudinale, calitatea miscarilor motorii, conduita afectiv emotionala.

Fazele observaiei Observaia psihologic este o activitate discursiv care se realizeaz n mai multe faze succesive,precum: pregtirea observaiei, observarea propriu-zis i prelucrarea datelor observaiei.

Pregtirea observaiei

I. n primul rnd se precizeaz scopul concret alobservaiei. Acesta devine principiu organizator al desfurrii activitii. De exemplu, ca scop al observaiei poate servi:

surprinderea dominantei temperamentale a persoanei;

identificarea manifestrilor emoionale tipice persoanei n situaii critice;

surprinderea unor caliti senzori-motorii;

identificarea motivaiei;

depistarea relaiilor interpersonale;

surprinderea abilitilor de comunicare i manifestrii iniiativei;

depistarea gradului de concentrare a ateniei

II. Se decide exact ce se va observa. n orice activitate persoanele manifest att de multe comportamente nct nu pot fi observate toate. Dinacest motiv este necesar limitarea la un numr redus de categorii de comportamente. Se face o list de segmente de comportament observabile care se numesc uniti de comportament,adic faptele supuse observrii: manifestri motorii, manifestri fiziologice, tendine de apropiere/distanare de ceilali, frecvena/intensitatea/tipul manifestrilor verbale, dominant atitudinilor de aprobare/contestare/negare a unor valori etc. Aceast list se numete gril de observare, n cadrul creia se fac nregistrrile n timpul realizrii observaiei.

Exemplu de gril de observaie:

Fapte de conduit sau uniti de comportamentIndicaii pentru interpretare

1.Abandoneaz nejustificat activitatea

2.Realizeaz sarcinile cu entuziasm

3.Se decide greu pentru aciune

4.Execut activitatea n tcere

5.Gesturile i cuvintele sunt aproape absente

6.La fiecare succes exclam de bucurie, bate dinpalme

7.Se sustrage la orice excitant

8.Pune multe ntrebri

9.Are tendin de a supraestima sarcina de lucru

III.Se delimiteaz cmpul observaiei i numrul deobservaii, n funcie de posibilitile reale ale circumstanei i n funcie de capacitile, de percepie a observatorului.

C.Metoda anamnezei Consta in sondarea longitudina a evenimentelor importante din biografia subiectului. Etapele anamnezei:a. etapa premergatoare: intretinere libera asupra unor probleme neutre: scopul examenului,motivatia, starea de confort psiho-somatica, date privind implicarea anterioara in evaluari psihologice, opinii privind scopul si necesitatea examenului psihologic, etc.b. etapa de culegere de informatii personale si biografice: varsta, situatia civila, pregatirea scolara si profesionala, profesia actuala, mediul familial de formare si familia prezenta, nivelul sanatatii si principalele boli, evenimente importante din viata personala: probleme familiale,probleme sociale si profesionale. Forma de desfasurare recomandata: convorbire semi-dirijata: sunt stabilite obiectivele urmarite (ghid de discutie) fara sa se urmareasca strict un plan de desfasurare a interviului. Conditii de desfasurare:

1. stabilirea unei relatii de incredere intre psiholog persoana examinata;

2. adoptarea de catre psiholog a unei atitudini de neutralitate obiectiva dar binevoitoare;3.evitarea intrebarilor de tip curriculum vitae, a celor care duc la raspunsuri dihotonice( da/nu)sau a celor care solicita explicarea unei situatii ( de ce? );

4.punerea in discutie de probleme care sa solicite persoana sa faca descrieri de sine detaliate,sa-si exprime opiniile fata de situatiile respective, atitudinile, motivatiile Strategia de evaluare si avizare psihologica consta in analiza inter-relationala a informatiilor cantitative si calitative obtinute prin folosirea metodelor de investigatie psihologica. Avand in vedere impactul pe care il are rezultatul unui examen psihologic atat asupra persoanei examinate este necesar sa se reduca cat mai mult cauzele care pot influenta atat de semnificativ realizarea unui psihodiagnostic obiectiv si corect. Pentru aceasta se impune ca examenul psihologic sa aiba la baza o viziune corecta.

4. Descrierea planului de activitati la care am participat, a modului in care a decurs precum si rezultatelor obtinute.

Componentele psihologice evaluate clinic au inclus aspecte afective; aspecte cognitive; aspecte comportamentale; aspecte psihofiziologice; aspecte de personalitate; aspect relaionale. Activitile specifice de psihodiagnostic i evaluare clinic, bazate pe evaluarea componentelor descrise mai sus, se refer la: investigarea i psihodiagnosticul tulburrilor psihice i a altor condiii de patologie care implic n etio-patogenez mecanisme psihologice, n limitele competenei psihologului; evaluarea psihologic a strii de sntate psihic pentru desfurarea unor activiti care presupune examinare; evaluarecognitiv; evaluare comportamental; evaluare bio-fiziologic (ex.prin proceduri de bio-feedback); evaluare subiectiv-emoional; evaluarea personalitii i a mecanismelor de coping/adaptare/defensive; Am obtinut astfel informatii despre cum sa facem analiza sistemului psihic uman, care sunt caracteristicile ce le posede in dependenta de diagnoza , cum sa observam si sa interactionam cu un subiect, care sunt metodele de analiza folosite si care sunt criteriile de care trebuie sa tinem cont in analiza unui subiect. Studiu de caz I. diabet zaharat tip II . Diabetes mellitus (diabetul zaharat) este o tulburare cronic a ntregului metabolism i se caracterizeaz prin efectul insulinei insuficiente. Dei sunt implicate metabolismul lipidelor i al proteinelor, ca i cel al hidrocarbonatelor, termenul mellitus se refer la variaiile nivelului de glucoz n snge. Diabetul poate fi clasificat n diaber primar i diabet secundar. Diabetul primar se refer la faptul c nu este prezent nici o alt boal asociat. Cuprinde: diabetul zaharat insulino-dependent (IDDM, tip I); diabet zaharat non-insulino-dependent (NIDDM, tip 2) Peste 80% dintre diabetici aparin grupului de tipul II. Nu au fost descoperite cauzele precise i originea diferitelor forme de diabet. Se consider, n general, ca sigur existena unui factor ereditar, dar la ea se adaug i ali factori. Instalarea diabetului de tip I se explic probabil printr-o anumit predispoziie a sistemului imunologic. Infeciile virale anterioare pot declana maladia. Diabetul de tip II poate avea ca factori implicai obezitatea, tulburrile metabolismului lipidelor i lipsa de exerciiu, dar i corticoizii, catecolaminele i hormonul tiroidian (hormonul antiinsulin). n acest tip de diabet, este foarte important reglarea supraponderii.

Stresul emoional poate duce la creterea nivelului zahrului n snge i a glicozuriei, prin creterea stimulrii simpatoadrenale. Hiperglicemia, n mod normal compensat rapid, nu poate fi compensat la diabetici.

Diabetul zaharat este o stare anormal a organismului uman, caracterizat prin creterea glicemiei peste valorile sale normale, cuprinse ntre 70-110mg% pe nemncate i maximum 150 mg% la 1-2 ore dup mncare

Factorul determinant n apariia bolii este tulburarea insulinei, un hormon produs de ctre celulele beta ale pancreasului. Aceast insulin fie c este absent sau este secretat n cantiti foarte mici (n DID, tip I), fie c, dei exist, nu-i mai ndeplinete datoria de a scdea glicemia (n DNID, tip II).

Printre simptomele cele mai importante ale diabetului zaharat, se numr poliuria (eliminarea unei cantiti de urin de peste 2 litri n 24 ore), polidipsia (denzaia de sete deosebit de intens), polifagia (foamea exagerat), scderea n greutate (slbire), oboseala inexplicabil permanent, manifestri ale complicaiilor ca: tulburri de vedere (cataract sau retinopatie diabetic), dureri n picioare i gambe (arteriopatie nfundarea arterelor de deasupra punctului de durere, dac apare doar la mers i dispar n repaus sau neuropatie diabetic durerea este mai intens noaptea i se reduce la micare, datorndu-se mbolnvirii nervilor membrelor inferioare), mbolnvirea organelor genitale, cderea dinilor, ncetinirea vindecrii rnilor. De asemenea, poate aprea coma diabetic inaugural (cea care inaugureaz boala la un pacient neidentificat anterior). Profilul personalitiiCei mai muli diabetici tiu c, cel puin ntr-un sector, homeostazia lor nu e bine reglat. Ei ncearc sentimente de insecuritate. Cronicitatea bolii poate exercita influene negative asupra ntregii lor strategii de via, ei ajungnd s-i organizeze viaa n jurul bolii.

Anumite trsturi ale personalitii, pacienii deosebindu-se dup momentul de instalare a diabetului (la maturitate sau juvenil). Primii nu manifest o anxietate deosebit, dar prezint depresie mascat, ntr-o anumit msur. Sunt personaliti deschise, cu tendina de a manifesta reacii depresive sub tensiune. Diabeticii cu debut juvenil, totui, pot prezenta trsturi ale personalitii la limita caracteristicilor schizoide. Sub tensiune, aceti pacieni au tendina de a se distana de probleme sau de a le nega.

Conceptele psihosomatice expuse n legtur cu diabetul:

1. conflicte i nevoi non-orale satisfcute prin mncat. Poft de mncare excesiv i obezitate, ca rezultat, ducnd la hiperglicemie permanent;

2. ca efect al identificrii hranei cu dragostea, retragerea afeciunii produce experiena emoional a foamei, de aici generndu-se, independent de consumul de alimente, un metabolism al foamei, care ar corespunde metabolismului pacientului cu diabet.

3. spaimele incontiente de o via duc la o reacie permanent de lupt fug nsoit de hiperglicemie. Deoarece nu are loc niciodat vreo descrcare a tensiunii psihice, diabetul se produce pe baza hiperglicemiei cronice astfel provocate.

Ceea ce se constat frecvent la aceti pacieni este prezena sentimentului de neglijare i lips de securitate. Dorinele puternic receptive de a fi protejai i atitudinile ce favorizeaz dependena. Bolnavii au o sensibilitate deosebit n privina frustrrii de aceste impulsuri care sunt, analitic vorbind, de natur oral.

Diabeticii au tendine ambivalente n viaa lor emoional ntre nelinite, grab, anxietate, pe de o parte, dorin de linite i securitate, pe de alt parte.

Diabetul se asociaz adesea cu tulburri cum sunt depresia sau anxietatea, care se pot asocia cu originea diabetului sau cu evoluia acestuia. Factorii emoionali au un rol mai important n tratament dect educaia.

Tratamentul. n cursul tratamentului de lung durat, bolnavilor li se poate ntmpla s-i piard autonomia i s le creasc dependena. Apar stri de neajutorare, disperare, care n cazuri extreme duc la depresie sever cu risc mare de sinucidere (Reindell i Colab). Potrivit lui Benedeck, riscul de ketoacidoz poate fi mrit prin forarea pacientului s urmeze o diet, ntruct aceasta poate genera anxietate, conflicte i sentimente de vinovie. O relaie pozitiv doctor-pacient formeaz de aceea o baz esenial pentru recomandarea unui regim alimentar, daca vrem ca tratamentul s reueasc. Stabilizarea strii emoionale a pacientului face de asemenea posibil atingerea echilibrului somatic. Dac, dimpotriv, doctorul evoc o stare de anxietate i suprare, aceasta poate duce la agravarea diabetului prin creterea stimulrii simpatoadrenale. Pe lng tratamentul strict medical al diabeticilor, este avantajos s lum n considerare anumite aspecte psihosomatice. Este adevrat c tehnicile psihoterapeutice speciale sunt utilizate rar; cade n sarcina medicului care trateaz cazul s sprijine pacientul, s-1 ncurajeze ca s reueasc s-i conduc viaa i s-i dezvolte un nou potenial creator, n ciuda perspectivelor limitate pe care le sugereaz boala. Totui, n cazul dezechilibrului metabolic prelungit, de mare utilitate poate fi o form bine gndit de psihoterapie. Integrarea acestor pacieni ntr-o form de terapie de grup, axat pe boala lor, sau admiterea lor ntr-o unitate spitaliceasc de psihoterapie, de unde tratamentul poate fi continuat ulterior ambulatoriu, s-a dovedit de mare valoare. Terapia n familie este de departe cea mai bun pentru copiii diabetici. Minuchin i Colab arat c astfel de familii au dificulti serioase pentru a face fa bolii i c lipsa de comunicare dintre prini este adesea situaia care precede cu puin timp declanarea ketoacidozei la copilul diabetic.

In timpul activitatii practice au fost aplicate urmatoarele teste:

1. Chestionar

Scopul testrii:

Concluzie: 2. Test .

Scopul testarii : Concluzie: 3. Test Scopul testarii : Concluzie: Studiu de caz II. artrita reumatoida Artrita reumatoid este o boal inflamatorie general care poate persista ani de zile i s lase leziuni permanente ale ncheieturilor: Femeile ntre 30 i 50 de ani sunt afectate cu o frecven mai mare dect media. Aceast boal este cea mai important dintre bolile reumatice inflamatorii. n ceea ce privete cauzele i evoluia ei, sunt implicate fenomene imunologice. Este probabil o predispoziie genetic, dar declararea efectiv a bolii este adesea strns legat de situaiile de criz att de natur emoional ct i fizic. Dei nici cauza i nici patogeneza nu au fost pn acum explicate concludent, se admite c artrita reumatoid este o boal autonom n cadrul general al unui proces imunopatologic.Profilul personalitii

Pacientele dau dovad de mult ndurare i nelegere de abia n fazele avansate ale bolii, spre deosebire de tendina amputailor de a manifesta resentimente i a paraliticilor de a prezenta agresivitate. nainte de boal, multe bolnave cu artrit reumatoid sunt cunoscute pentru calmul i natura lor discret, eficient i sritoare. Atitudinea lor altruist ieit din comun, mpreun cu energia i hrnicia de care dau dovad, fac din ele mame deosebite i asistente medicale neobosite. Aceste persoane care sufer mai trziu de artrit reumatoid nu dau atenia propriei lor bunstri i nu pun accent pe persoana lor. Atitudinea lor rbdtoare, modest, contrasteaz cu suferina lor, care este incontestabil; ndurarea de care dau dovad corespunde probabil unei inhibiii interioare a unei agresiuni care totui exist.

n stadiile iniiale ale bolii, pacientele sunt mai ncpnate i mai greu de tratat, deoarece nu se pot obinui emoional cu ideea cronicitii. Acest lucru se exprim prin frecventa schimbare a medicului. Natura intermitent a maladiei le tulbur nespus n aceste stadii timpurii.

n stadiile ulterioare, ele se resemneaz n faa afeciunii de care sufer. Femeile aflate ntr-un stadiu naintat al artritei reumatoide se aseamn foarte mult. Nu exist pacieni mai buni i mai rbdtori. Nu se plng, nu reproeaz dac nu se poate face nimic pentru ele. Ele nu-i pierd credina nici un moment, l salut ntotdeauna pe doctor cu acelai zmbet panic i par fericite cnd i admir lucrul executat cu minile lor patetic deformate. Fr a cuta s scad din admiraia fa de aceast buntate, amabilitate linitit i ndurare, trebuie spus c mictoarea comportare a acestor paciente provine dintr-o tulburare a afectivitii, din vidul i rigiditatea ce constituie elementele procesului patologic.

Istoria familiei i psihodinamica

Investigaiile lui Cobb despre influenele intrafamiliale asupra pacientelor cu artrit reumatoid pot fi rezumate n cele ce urmeaz. Biografia unei femei ce sufer de reumatism dezvluie adesea un tat slab, dominat de o mam autoritar, rece, exigent, care creeaz stri de anxietate i dependen la pacient, ncepnd din copilrie. Aceste sentimente sunt nsoite de impulsuri de rebeliune suprimate prin for. Fiind obinuit de la vrste fragede s-i controleze sentimentele, pacienta tinde s-i tiranizeze pe cei din jur, ncepnd cu soul ei, pe care-1 alege slab i supus, pn la copii, cu care este strict i exigent. Caracteristicile brbatului reumatic corespund cu cele descrise mai sus pentru femei.

Potrivit lui Alexander (1951), constatarea central n aceste cazuri este starea cronic, inhibat, de revolt ostil. Iniial, pacienii ncearc s in agresiunea n ah, exercitnd autocontrolul i deviind sentimentele lor de ur spre canale acceptabile. Nevoia de activiti fizice i gsete expresia n intensificarea muncii n gospodrie i n grdin i, de asemenea, n activiti sportive. De abia n a doua etap se sublimeaz agresivitatea n forma unei comportri utile i nu distructive. Succesul acestui comportament este iluzoriu; mici incidente pot s rstoarne cu uurin delicatul echilibru. ndeosebi devine din ce n ce mai greu de gsit un debueu pentru impulsiile agresive. Astfel c, n urma constrngerii sufleteti, sistemul locomotor al pacientei se rigidizeaz treptat i este purtat ca o cma de for.

In timpul activitatii practice au fost aplicate urmatoarele teste :

1. Test Scopul testarii :

Concluzie :

2. Chestionar

Scopul testarii: Concluzie : 3. Testul Scopul aplicarii testului: Concluzie: 4. Chestionar Scopul testarii :

Concluzie :

5. Chestionar Scopul testarii:

Concluzie: Studiu de caz III. insuficienta renala cronica.

Probleme psihologice ale bolnavilor hemodializati.

Litiaza urinara, cunoscuta mai frecvent sub numele de pietre la rinichi este o afectiune cunoscuta inca din Antichitate, operatia de extragere a pietrelor fiind cea mea veche interventie chirurgicala consemnata in scrierile antice. Explicatia pentru care acest tip de patologie a fost descoperita si tratata atat de rapid este simpla: durerea care insoteste litiaza renala (colica renala) este intr-atat de mare incat un tratament care sa o indeparteze era absolut necesar ;

Calculii urinari sunt ca si frecventa a treia cea mai intalnita boala a tractului urinar dupa infectiile urinare si bolile prostatei. Cauzele formarii acestora in sistemul urinar sunt diferite pentru cei care se formeaza in rinichi (aparatul urinar superior) fata de calculii care se formeaza in vezica (aparatul urinar inferior).

Litiaza aparatului urinar superior apare in conditiile de suprasaturatie cristalina a urinii si de existenta a unui nucleu de cristalizare. Calculii vezicali sunt aproape intotdeauna expresia unei patologii preexistente cel mai frecvent a unei suferinte prostatice (apar ca o complicatie a adenomului prostatei) sau a unei stricturi uretrale.

Simptomatologia este variata si depinde de marimea calculilor, de localizarea lor si de rasunetul pe care il au in tractul urinar. Cel mai frecvent intalnita si poate cea mai cunoscuta manifestare este colica renala. Aceasta este consecinta obstructiei ureterale unilaterale data de cele mai multe ori de migrarea unui calcul mic pe ureter inspre vezica. Calculii renali mari sunt de obicei silentiosi cu simptome putine si nespecifice iar calculii vezicali sunt asociati cu hematuria (urinarea cu sange), disuria (urinarea cu dificultate) precum si cu urinarea intrerupta.

Tratamentul litiazei urinare este complex si multimodal, pornind de la tratamentul medicamentos si cura de diureza pentru calculii mici si eliminabili, trecand prin litotritia (spargerea pietrelor) extracorporeala cu unde de soc (ESWL), litotritia percutanata (NLP) si sfarsind cu chirurgia deschisa.

Energia pe care laserul Holmium Versapulse PowerSuite o livreaza poate fragmenta orice tip de piatra din aparatul urinar cu conditia de a ajunge la ea. Calculii vezicali sunt fragmentati cu usurinta iar pentru calculii din aparatul urinar superior folosim ureteroscopul dispozabil (de unica folosinta) Polyscope. In masura in care acesta poate fi introdus pe ureter fragmentarea calculilor cu fibra laser de 365nm devine o formalitate.

Pcientii din sectia de hemodializa. Insuficienta renala cronica rezulta din scaderea capacitatii functionale a rinichilor , datorita leziunilor organice ireversibile. Exista trei tipuri de tratament care pot fi acordate : hemodializa, dializa peritoniala si transplantul renal.

Unele dintre problemele maore cu care se confrunta bolnavul hemodializat este pierderea rolului, social, cu toatr implicatiile pe care le presupune aceasta. Alterarea capacitatii de munca are implicatii atat asupra vietii sufletesti a bolnavului, cat si asupra situatiei sale economice.

In ceea ce priveste componenta psihologica , consecintele acestei invaliditati vizeaza sentimente de devalorizare, identificare cu boala ca urmare a tratamentului de hemodializa care-i jaloneaza timpul, inhibarea oricarei initiative.

Boala determina o autodezvoltare subtila a persoanei, ea expunand omul unui proces care pare ai rapi demnitatea si capacitatea de reafirmare.Maaladia isi are centrul de greutate chiar in Eul pacientului. Este resimtita ca o pierdere a prestigiului, ca o deposedare. Atentia psihologilor, psihoterapeutilor si asistentilor sociali a fost indreptata asupra notiunii de calitate a vietii bolnavului hemolizat . Extrem de importanta pentru aprecierea drept calitate buna a vietii este restabilirea capacitatii de munca.

Bolnavii cu insuficienta renala sunt expusi la o gama larga de stresuri, cu repercusiuni asupra starii lor psihice:

amenintarea privind autorespectul si integritatea .

anxietate fata de separare

frica de a pierde dragostea si acceptarea familiei si prietenilor

frica de a pierde controlul asupra functiilor fizice sau mentale

frica de afectare a unor parti corporale

frica de persoane necunoscute

frica de neacceptare in societate

frica de durere.

De multe ori bolnavul renal cronic , reintors in spital, este pus in fata realitatii ca performanta sa este scazuta , iar mecanismul de defensa care i-a servit cand era spitalizat nu mai este adecvat , impiedicandui adaptarea . Acesti bolnavi care isi neaga boala sau care nu-si recunosc limitele si care depun eforturi pentru mentinerea unei aparente de buna stare in conditiile starii lor fizice precare , isi construiesc un stres cronic.

Pe langa aceasta , bolnavul cu insuficienta renala cronica mai este expus si la alte surse de stres : restritii dietice si de miscare, dependenta de familie si de echipa nefrologica, iar dominanta peste acestea toate este frica de moarte. Au sentiment de pierdere a autorespectului, la care se adauga lipsa vitalitatii si energiei, lipsa de speranta, sentimentul de neajutorare, complexe de inferioritate. In componenta afectiva , insa se produce sentimentul de neajutorare, anxietate, apatie, depresie

Apar irascibilitatea, insomnie, tremur, modificari senzoriale, apatie,astenie, diminuare a concentrarii atentiei, sentiment de vinovatie, dorinte de moarte si intentie de suicid.

Perspective terapeutice.

In cazul insuficientei renale cronice nu se pune problema vindecarii bolii cronivce printr-o psihoterapie, dar prin interventii psihologice poate fi atenuat impasul psihologic inerent bolii. Sa putut constata faptul ca la bolnavii aflati sub o puternica stare de stres in timpul zilei de hemodializa se inregistreaza rezultate riscante si agravantedin punct de vedere medical.

Psihoterapia suportiva este suficienta , adecvata si recomandata persoanelor bolnave, vulnerabile la anxietate, depresie si la consecintele acestora, si ale caror resurse de rezistenta sunt diminuate in tot acest context.

Psihoterapia suportiva ofera persoanei un spatiu securizant si odihnitor , in cadrul careia persoana poate sa exploreze aspectele acestor conflicte, sa testeze posibilitati de solutionaresau luarea deciziilor potrivite pentru rezolvarea conflictelor.

Boala opereaza schimbari ale statutului social , si de aceea pacientii pot uneori sa experimenteze rejectie sociala. Psihoterapia suportiva ajuta persoana bolnava in a exploara realitatile acestor realitati dificile , ca si semnificatiile sau interpretarile pe care le da acestora.

De aceea, psihoterapia nu vizeaza doar tratarea sindroamelor psihopatologice (depresie,anxietate,dependenta) ci si ameliorarea calitatii vietii . Are in vedere forme variate de psiho-socio-terapie, avand ca obiect ameliorarea disfunctionalitatii mentionate

Programe de terapie psihologica pentru mentinerea sanatatii psihice echilibrate au in vedere discutarea in echipa a problemelor si cazurilor, Aceste discutii care se desfasoara de mai multe ori pe saptaman , se realizeaza dupa modelul grupurilor Balint si al psihoterapiei de grup. Centrat pe discutarea cazurilor si a reactiilor la problemele acestora , este larg utilizat in serviciile clinice.

Programul de terapie pentru dializati are in vedere : cresterea independentei si initiativei, combaterea pasivitatii si depresiei, controlul agresivitatii.

Pe de alta parte pacientul poate fi initiat in tehnici de relaxare psihocorporala (de exemplu antrenamentul Schultz). Tot o data trebuie stimulata atitudinea activa, atat in ceea ce priveste interesele , preocuparile atat in ceea ce priveste exercitiile fizice, subiectul trebuie sa fie convins ca poate realiza performante psihofizice .

Terapii le psihologice in contextul dializei sunt ghidate pe urmatoarele directii:

implicarea psihoterapiei de legatura , adica a interventiei unei echipe psihiatrice (psihoterapeut, psiholog, asistent social), care activeaza in mare masura prin intermediari, prin membrii echipei terapeutice nefrologice si a familiei .

interventii psihoterapeutice asupra pacientilor (in grup si individuale) pentru ameliorarea trairii schemei corporale, cresterea increderii in sine, si a autorespectului, combaterea regresiei, negarii, depresiei, anxietatii si a necompliantei si cresterea autonomiei personale

vizarea psihoterapeutica a familiei, a relatiilor in cuplu, a mentinerii pe cat posibila relatiilor sexuale si a pastrarii unei calitati acceptabile a vietii.

In timpul activitatii practice au fost aplicate urmatoarele teste:

1. Test - Scopul testarii:

Concluzie: 2. Test

Scopul testarii :

Concluzie:

3. Testul

Sopul testarii :

Concluzie : 5. ConcluziiReflectii cu privire la formarea deprinderilor ca specialist in domeniul psihologicFormarea profesionala are doua mari componente: intelegerea si acumularea cunostintelor teoretice pe care se bazeaza actiunea profesionala;

dezvoltarea abilitatilor de practicare a profesiei respective si de aplicare a cunostintelorteoretice. Cele doua componente presupun in mod obligatoriu legarea studiului teoretic cu disponibilitatea pentru aplicarea cunostintelor in practica.

Un bun profesionist va incerca permanent sa-si dezvolte cunostintele teoretice si practice. Astfel, va incerca sa dobandeasca acces la informatii privind cele mai valide conceptii teoretice din domeniul sau si sa participe la cercetari in aria sa de activitate. Totodata, va incerca sa deruleze noi activitati, sa-si asume noi responsabilitati, sa experimenteze metode si strategii noi de lucru, cuscopul de a face lucrurile mai bine si mai eficient.

Practica fixeaza cunostintele studentilor si permite dobandirea deprinderilor care sa ii ajute sase confrunte cu greutatile profesiei. Pot apare situatii in care absolventi bine pregatiti la nivelteoretic sufera un adevarat soc in momentul in care se angajeaza in domeniu si nu stiu cum sastabileasca legaturi cu mediul profesional, cum sa aplice cunostintele pe care le detin, sau cum saabordeze beneficiarii serviciilor pe care le presteaza. De aceea este indicat ca studentii sa profite lamaxim de oportunitatea pe care stagiul practic o ofera pentru a intra in contact cu aspectele practiceale profesiei pe care si-au ales-o Concluzie 1: Comprimand cele de mai sus, rezulta ca psihologul evalueaza, testeaza si eventual efectuaza psihodiagnosticul diagnostic (daca ajunge la concluzia ca exista suspiciune de probleme psihice sau boala mintala) starea de sanatate mintala a unei persoane. Modul in care face acest lucru depinde de scopul testarii/evaluarii (exista metode si teste diferite pentru toate tipurile de evaluari prezentate mai sus). Este de subliniat ca psihologul poate face diferenta intre o persoana sanatoasa din punct de vedere medical (psihic) si o persoana bolnava. Spre deosebire de medicul psihiatru, care pune un diagnostic restrans, psihologul ofera mai multe detalii asupra functionarii persoanei in interiorul acestui diagnostic, oferind o vedere mult mai complexa asupra functionalitatii acestei persoane. Psihologul poate oferi un profil de personalitate, un diagnostic, un pronostic sau o evaluare a diverselor aptitudini/aspecte functionale ale unei persoane la un moment dat. Concluzie 2: Psihologul poate oferi informatii necesare unei persoane pentru ca aceasta sa se poate inteleaga mai bine si astfel sa-si poata schimba comportamentul nepotrivit. Prin educatie si consiliere psihologul poate imbunatati gradul de functionalitate sau autocunoastere al persoanei. Exista exercitii si tehnici ce pot imbunatati starea de relaxare, de confort psihic a persoanei cat si atitudinea ei in diverse momente.

Concluzie finala: Datorita specificului activitatii, spre deosebire de alte specialitati/specialisti, psihologul clinician observa cel mai bine limitele de functionare ale unei persoane, respectiv starea acesteia de sanatate sau boala. De aici rezulta si beneficiul experientei mele in acest domeniu, al evaluarii corecte a starii psihice a persoanei. Din punct de vedere al interventiei directe insa, in sensul modificarii starii persoanei ce se prezinta la cabinet, respectiv al reinstalarii starii de sanatate/functionalitate a persoanei, posibilitatile psihologului clinician sunt reduse. Din dorinta de a face mai mult pentru persoanele cu probleme de natura psihica este necesara specializarea ca psihoterapeut. 6. Bibliografie 1. ATHANASIU, A. Tratat de psihologie medical. Bucureti: Oscar Print, 1998. 201 p.

2. BLNESCU, A. Poliartrita reumatoid de la patogenie la clinic. Bucureti: Amaltea, 2007, 191 p.3. COSMAN, D. Psihologie medical. Iai: Polirom, 2010. 464 p.

4. DORON, R.; Parot, F. dicionar de psihologie. Bucureti: Humanitas, 1999. 886 p.

5. ENCHESCU, C. Neuropsihologie. Bucureti: Victor, 1996. 159 p.

6. ENCHESCU, C. Tratat de igien mintal. Iai: Polirom, 2004. 408 p.

7. IONESCU R. Esenialul n reumatologie. Bucureti: Amaltea, 2007. 680 p.8. LUBAN-PLOZZA, B.; Iamandescu, I.B. Dimensiunea psihosocial a practicii medicale ediia a II-a. Bucureti: Medica, 2003. 408 p.

9. LUBAN-PLOZZA, B.; Pldinger, W. Boli psihosomatice n practica medical. Bucureti: InfoMedica, 2000. 234 p.

10. LGERON, P. Cum s te aperi de stres. Bucureti: Trei, 2003. 342 p.

11. OPREA, N.; REVENCO, M. Psihologia general i medical. Partea a I-a. Chiinu: tiina, 1993. 140 p.

12. OPREA, N.; REVENCO, M. Psihologia general i medical. Partea a III-a. Chiinu: tiina, 1993. 216 p.

13. POPESCU, S. Elemente de psihopatologie i psihologie clinic. Trgu-Mure: Dmitrie Cantemir, 2003. 335 p.

14. PLATON, C. Psihodiagnostic clinic. Suport de curs. Chiinu: CEPUSM, 2010. 249 p.

15. RIGA, S.; RIGA, D. Stresologie, adaptologie i sntate mintal. Bucureti: Cartea Universitar, 2008. 266 p.

16. SCHIDU, L. Arsuri la stomac, Artit, Astm. Bucureti: Jurnalul Naional & Readers Digest, 2011. 143 p.

17. SILLAMY, N. Dicionar de psihologie Larousse. Bucureti: Univers Enciclopedic, 2000. 348 p.

18. TUDOSE, F. Fundamente n psihologia medical. Psihologie clinic i medical n practica psihologului ediia a III-a. Bucureti: Fundaia Romnia de Mine, 2007. 280 p.

19. , . . : , 2004. 333 c.20. , . . : , 1982. 588 .

21. , . . . : , 1962. 1247 c.22. , . : ! : , 2004. 336 p.23. , .., , .. - . : , 1989. 200 . 24. C, . .; , . . I. : , 2000. 416 c.25. , .. . : , 2000. 704 .

26. , .. . . : -, 2004. 336 c.