Randamenele factoriale şi randamentele de scară

Randamentele sunt de două feluri: randamente factoriale şi randamente de scară.

Randamente factoriale au la bază ipoteza care vizează esenţa analizei funcţiei de producţie .In legătură cu aceasta,ştiinţa economică a formulat principiul sau legea devenită celebră a descreşterii randamentelor factoriale.Principiul a fost evidenţiat la ȋnceput de către A.R.Turgot,D Ricardo şi alţi economişti,sub denumirea de “legea fertilităţii descrescȃnde”,cu referire la producţia agricolă pentru a explica,ȋn principal,formarea rentei funciare.Ipoteza descreşterii randamentelor a fost generalizată apoi de către marginalişti la toţi factorii de producţie,fiind ȋntȃlnită ȋn present sub diferite denumiri( legea randamentelor neproporţionale sau legea proporţiilor variabile,legea randamentelor descrescătoare sau legea productivităţii marginale descrescȃnde),fapt ce poate crea confuzii.In esentă,este vorba de una şi aceeaşi problemă,cea a randamentelor factoriale ȋn care unul din factori este variabil iar ceilalţi factori sunt constanţi;ea nu trebuie confundată cu ipoteza randamentelor de scară( ȋn care variază toţi factorii) . Analiza combinării şi substituirii factorilor de producţie pe termen lung ne conduce la luarea ȋn considerare nu doar a randamentelor factoriale ,ci şi a randamentelor de scară ca urmare a modificării dimensiunii ȋntreprinderii ,a echipamentelor şi tehnologiilor de fabricaţie.

Randamente de scară pot fi : constante,crescătoare ,descrescătoare. Randamentele de scară crescătoare si descrescătoare se explica prin fenomenele interne ale scării – economii şi pierderii interne ale scării. Randamentele de scară sunt constante atunci cȃnd modificarea dimensiunii factorilor de producţie determinnă o modificare ȋn aceeaşi proporţie a volumului producţiei;ȋn această situaţie , o dublare a volumului producţiei necesită o dublare şi a cantităţii factorilor utilizaţi.Randamentele de scară sunt crescătoare dacă creşterea factorilor de producţie determină o creştere ȋntr-o proporţie superioară a volumului producţiei;ȋn acest caz,dublarea nivelului producţiei necesită creşterea ȋntr-o proporţie mai redusă a factorilor de producţie.Invers,ȋn cazult randamentelor descrescătoare,volumul producţiei creşte ȋntr-o proporţie mai redusă decȃt creşterea factorilor utilizaţi;de exemplu,o dublare a volumului producţiei implică o creştere mai mare( mai mult decȃt dublu) a canitiăţii factorilor de producţie.De reţinut faptul că ,randamentele de scară descrescătoare reprezintă o problemă diferită de ipoteza randamentelor marginale descrescȃnde pe termen scurt.După cum se cunoaste ,legea randamentelor descrescătoare arată ca sporurile

de producţie ale intrărilor din factorul variabilse vor diminua ȋn cele din urmă.Pe termen lung,cȃnd toţi factorii de producţie sunt variabili,este posibil ca randamentele ȋn scădere să nu se producă atȃta timp cȃt firma poate ajusta intrările din toţi factorii utilizaţi.In consecinţă, randamentele de scară reprezintă o problemă distinctă de ipoteza randamentelor marginale descrescȃnde .Cheia ȋnţelegerii lor se referă la distincţia ȋntre termenul scurt şi termenul lung ȋn analiza comportamentului producătorului. Legea randamentelor de scară se refera la scara de activitate sau dimensiunea firmei si relevă efectele creşterii simultane a factorilor producţiei.Importanţa ei constă ȋn faptul că,ȋn cazul randamentelor crescătoare se produc economii de scară.