Ralurile pulmonare: clasificare după origine       I.BRONHII MARI:             1.Ronflante                      A.Timbru de sforăit, intensitate mare şi tonalitate joasă                      B.Raluri uscate (uscat=caracter continuu al vibraţiilor)                      C.Sunt legate de hipersecreţia de mucus                      D.Sunt caracteristice bronşitei acute şi cronice                       E.Sunt prezente în expir şi inspir                       F.Au posibilitatea modificării numărului sau localizării după tuse, dacă acesta poate

mobiliza secreţiile.    II.CĂILE RESPIRATORII MIJLOCII, MICI, UNEORI ÎN DILATAŢIILE

ACESTORA   +/-   ALVEOLE              1.Subcrepitante                      A.Rezultă din conflictul aer-secreţii de la nivelul căilor respiratorii mijlocii, mici, uneori

în dilataţiile acestora.                      B.În unele situaţii se leagă de secreţii atât în căile respiratorii mici, mijlocii, cât şi în

alveole: staza pulmonară (edem pulmonar acut).                      C.Sunt comparate cu spargerea bulelor de gaz din apa carbogazoasă sau produse prin

suflarea cu paiul în apă (raluri buloase = subcrepitante mari).                      D.Sunt zgomote numeroase, cu intensitate mai mare, inegale între ele, au timbru umed

(umed=caracter disparat al vibraţiilor)                       E.Sunt inspiratorii şi expiratorii, cele medii sunt mai ales inspiratorii.                       F.Tusea poate să nu le influenţeze, să le reducă, să le schimbe localizarea dacă

mobilizează sau nu secreţiile.                      G.Pot avea caractere unilaterale sau bilaterale, întinderi diferite în funcţie de condiţiile

etiopatologice.                     H.În particular pot avea timbru deosebit=>Clasificare:                                 a.Ralurile subcrepitante medii: edem pulmonar acut. Apar iniţial la baza plămânului,

urcă spre vârf şi o dată cu încetarea crizei se retrag la bază şi dispar în ore...zile (maree). Se însoţesc de expectoraţie patognomonică, asfixie, cianoză.

                                 b.Raluri subcrepitante de stază: la baza plămânului, bilateral. Apar în insuficienţa cardiacă stângă cronică. Sunt medii, bilaterale, asociate cu alte semne de insuficienţă cardiacă stângă sau de stenoză mitrală.

                                 c.Bronşiectazii: raluri mari (buloase), în număr mai mic decât cele fine, cu aspect de inegalitate şi timbru umed (clipocit). Sunt de regulă unilaterale, localizate în bază plămânului. Se asociază cu alte elemente: tuse posturală, expectoraţie patognomonică sero-muco-purulentă stratificată.

                                 d.Raluri cavernoase, cavitare: zgomotul are timbru cavernos, asociat cu suflu cavitar: garguilment.

                                 e.Crepitaţia în TBC: cracment. Are legătură cu necroza cazeoasă tuberculoasă a parenkimului:

                                          1.număr foarte mic (ar putea fi numeroase)

                                          2.apar uneori exclusiv după tuse (post-tusiv)                                          3.timbru uscat, scârţâit (ruperea unei crengi verzi) III.BRONHII MICI ŞI BRONHIOLE             1.Sibilante                      A.Timbru de fluierat, şuierat, intensitate mare, tonalitate înaltă                      B.Caracter uscat (uscat=caracter continuu al vibraţiilor)                      C.Apar pe bronhiile mici şi bronhiole, ca urmare a trecerii aerului prin tuburi îngustate

datorită edemului, hipersecreţiei de mucus şi spasmului muscular, fiind prezente în inspir şi expir, mai pronunţat în expir.

                     D.Sunt neinfluenţate de tuse.                       E.Pot fi difuze (bronşită sau astm bronşic) sau localizate (corp străin, neoplasm bronşic). IV.ALVEOLE             1.Crepitante                      A.Se produc în alveole, legat de distensia zgomotoasă a alveolelor inflamate, cu secreţie

fibrinoasă, care se pot rupe în momentul destinderii.                      B.Cauze:                                 a.Pneumonii acute bacteriene                                 b.Fibroze pulmonare difuze: inflamaţii alveolare şi interstiţiale, ce pot genera acest

zgomot.                      C.Caractere:                                 a.Zgomot rezultat din foarte multe zgomote, relativ egale                                 b.Timbru relativ uscat (sare pusă pe plita încinsă, zăpadă proaspătă, păr frecat în

dreptul urechii).                                 c.Se aud în ultima parte a inspirului şi lipsesc în expir.                                 d.Sunt mai numeroase în primele respiraţii după tuse.                                 e.Se asociază de regulă cu alte semne de condensare pulmonară: vibraţii vocale

crescute, suflu tubar.                                  f.Senzaţia că se produc foarte aproape.                                 g.În pneumonie există o relaţie în timp şi topografică între ralurile crepitante şi suflul

tubar:                                 h.Iniţial la periferia zonei cu suflu (coroană)                                          1.Apoi invadează toată zona. Suferă acum modificări:                                                      i.mai puţin egale                                                     ii.mai puţin fine                                                   iii.mai puţin uscate                                   i.rămân strict inspiratorii, spre deosebire de subcrepitante. Se numesc crepitante de

întoarcere.                                   j.Raluri asemănătoare crepitantelor pot apare în hipoventilaţie prelungită în zonele

postero-bazale, în primele respiraţii: raluri atelectazice.   V.PLEURA

             1.Frecături pleurale                      A.Apar datorită asperităţilor create de pe suprafaţa pleurei de procese inflamatorii

însoţite de acumulări de fibrină. Suprafaţa devine neregulată, se pot rupe punţi de fibrină.

                      B.Zgomotele sunt prezente în inspir şi expir, nemodificate de tuse. Au timbru uscat scârţâit, intensităţi net diferite, dar relativ egale, tonalitate relativ înaltă. Dau senzaţia că se produc aproape, sunt mai bine audibile când se apasă stetoscopul mai intens. Dispar în apnee (spre deosebire de frecăturile pericardice).

                      C.Sunt caracteristice în inflamaţia pleurei: pleurită (când e lichid puţin) sau pleurezie – la marginea superioară a lichidului. Se asociază cu alte semne de afectare: durere de tip junghi pleural.

                      D.Auscultaţia pulmonară mai utilizează vocea şi tusea. VI.VOCEA             1.Se receptează un zgomot neclar în timpul vorbirii (în şoaptă - mai nimic).Transmiterea

vocii normale sau şoptite se poate face uneori mai bine:             2.Bronhofonie: vocea normală se transmite cu intensitate mai mare şi cu grad de

recunoaştere a vorbelor, neprecis însă. Se leagă de o transmitere mai bună a zgomotelor (v. freamăt).

             3.Pectorilocvie afonă: într-o transmitere mai bună, şoapta se transmite foarte clar, cu înţelegerea cuvintelor şi silabelor. Apare la bolnavii cu condensare pulmonară cu bronhie liberă, asociată eventual cu lichid, în anumite zone.

  Clasic??? ActualUscate (uscat=caracter continuu al vibraţiilor)

Rhonchi

Ronflante Sonore Rhonchi: bronhii

Sibilante Sibilante Wheezes: bronhii

Umede(uscat=caracter discontinuu al vibraţiilor)

Raluri Crackles: alveole

Crepitante Fine FineSubcrepitante Medii Medii

Mari Mari