ceață

ceațăclădiri care fugbreaking news

zeul cere zilnic ofrandeîn stație un alpinist a ratat startul

spre nepalorașprivire spartăcopil pus la colțcovrig mâncat pe jumătateorașcap de statuie sfărâmat mandală

ceață

hai gândește-te

hai gândește-te de câte orinu ți s-a urat pe azio zi bunăși de câte ori nu ai stat pentru astacu mâna întinsădar ignoriîn continuarezâmbetul copiluluice trăiește pe stradă

drugstore

un câmp de sunătoarezâmbește larg sub soareîn vitrina farmacieicurge verde fluorescentultima reducere la chimicale

iar mielina mea purta muselină albastră

și dacă n-am inteligența artificialăcu sistem de operare tip androidcare procesează nșpe mii de nume într-o nanomiime de secundă,

dacă nici acum nu rețin fețelepersoanelor cu care fac cunoștință pentru prima datăsau nu-mi plac formalitățile de genul ce bine-mi pare să te cunosc,ce mare ai crescut,ce drăguță te-ai făcut, mai ierierai mică și proastă, dar chiar dacă ai crescuteu te-am făcut, și la șaizeci de anitot copil vei fi, tot vei zice mulțumesc mamy și taty

dacă și acum totu’ mi se pare o mare varzădar am grijă să mănânc zilnic nuci decojite de la supermarketca să-mi protejez creieru sau ce-a mai rămas din atotcuprinzătoarea lui capacitatede memorare și fabulație pe care o aveam în copilărie,

deci, dakă înkă înkăpățânatămintea mea se-veșmântează-n continuareîn falduri de mielină albastră,dar nu toate-cele-de-mai-sus,

asta mă face-n prezentmai puțino conștiință?

groapa marianelor

groapa se cască în susvulcan ce a uitat modul de a erupe

groapă în care s-au cufundat toți canoniciidoar cameron la propriu

altfel joyce și haneke faulkner și von trier

groapa nu e o încercare metaforicăde a-ți inciza fricileea a perforat deja destinul multoramarianele nu-s niște eroine de tragedie greacă

ASTRA / 1-2, 2016http://www.revista-astra.ro/literatura/

Debut

65

RALUCA ANA PRAHOVEANU

deși în fiecare îndrăgostită se joacă aceeași piesăîn fiecare marie e îngropată câte o magdalenă

în biserică sf. anton te privește cu îngăduință

vrei să sari groapa în care ești în care te complaci

și când te gândești că tații și mamele noastre vor ajunge în aceleașigropi în care sunt tații și mamele lordupă ce o viață au tot vrut să le sarăaceleași în carene va aranja și pe noi ca pe un platouacelași neobosit regizor

obelisc

obelisc ridicat în tăcerea albastrăzgomotele străzii neadâncesc neliniștile matinaleziua devine un idol cu cap de buddhace se înfruptă din talia îngroșată afemeilorseara ne lăsăm pantofii la intraresă nu ne murdărim cu ei rugileiertăm greșiților noștridar nu ne putem ierta pe noi înșineneliniștea noastră creștegreșim iar și iarpână ce ninge cu soare peste aluviunipână când să ne mai molfăim

neputințele până cândobelisc tăiat în două cuvântspulberat

seva zilelor

seva zilelor e de mult secătuităde când oazele s-au hotărât

să devină deșertși doar cămilele să ne mai astâmpere seteaadevărații cărăuși suntem noiîn fiecare din noi cândne așezăm tristețilepe corturile prăfuite ale nopțilorși ne văităm soareluide cinci ori pe zi

dumnezemo

stă neclintit pe un tron simplu de lemndupă ce și-a crestat cu setepe antebrațMAKE LOVE NOT WARși fiecare cuvânt de-al nostru lăsat nerostitfiecare emoție reprimatăsau fiecare întindere a mâinii în gol către cinevaîi sporesc singurătatea înmiitsingurătatecare presupune atâtacuraj

film: dramă

uneori duminicadomnul se mută pe un fotoliu mai confortabilși se uită la noi în josca la un televizor full hdși comentează îmbufnat când vede căa rămas fără floricele și colaatunci se ridică și se plimbă neliniștit prin camerăca și cum ne-ar lua la toțimăsurile pentru ultima casăși el suferă de ADHD și nu se tratează

din când în când ne privește în lumina zileiaurele portocaliiși ne-aruncă în aer așteptărileși râde când vede cu ce tristețe primim glumele lui

cât de tare trebuie să fi greșit cândvaîn fața luide ne-a surghiunit aici ne vom reîntâlni cândvom fi rostit toate cuvinteleiară ele nu vor mai avea puterea să ne vindecedoar pentru că le-am zis

samael

oamenii-s cu adevărat vii doar când acționează spontanm. houellebecq

oameni de cretăoameni cu fețele pudratestau în fiecare zi în vitrina pe lângă care trecem în drum spre serviciuși mai întoarcem din când în când fața spre ei

ASTRA / 1-2, 2016http://www.revista-astra.ro/literatura/

66

Debut

un detaliu fizionomic o dâră de salivă

ne mai rețin atenția

nu suntem vii decât atunci cândrostim toate cuvintele

comitem toate greșelilene exfoliem toate vinile

urlăm în mulțime toate acuzeleși ne spălăm da în public

și așa unul inertși așa autoimunizat

vino să te cuprind porumbițosă-ți frâng oscioarelealături de noi au să-ți meargă toți fulgiio să te închidem în colivii aurite până o să ne mănânci din palmăși o să repeți ca un papagaltoate ordinele noastre

și atunci noe o să uite că i-ai adusprima ramură de măslin în ciocși o să te servească împănatăcu mirodenii orientale și sos tartar

brainshelling

moshe rug nemistuit nimb printre vreascuri duh sfântgabriel ține o flacărăfocul lăuntric

frica neînțelegereafocul care îngheață

ataraxiahimenul credinței

un zid între oamenivrăjitor ce se închină la chipul cioplitpacea care te războiește lăuntricrăzboiul dus în tăcere și oamenii care mor în eapoeții exilați în propria lor limbăfemeile care nasc îngerifemei văl negru care acoperăo rană încă deschisă tăiată cu lamacredința oamenilor este o burquaa nedreptăților lumiiadevărul nu trebuie căutat în afarăși ce dacă oamenii beau whiskey în biserică

fluid care arde intestinele ca rugul inchiziției din trecutchurch-puburile sunt locuri de purificaresemne

hierofanii dezamorsatesinguri măslinii de pe munte prin foșnetul lorîți aprind pe buze focul din inimă

sigur copiii care mor în atentateîși iau mai apoi cu grijă părinții de mânăși îi conduc spre cer zâmbind –printre firicelele lungi și adânci de carne viese înalță uneori o lumină etericăîn liniștea de după fiecare dispozitiv detonatcare nu ține de efectul pirotehnic

oameni cu privirea vânătăoameni cu chipul de sângeoameni cu sufletul albastrudumnezeu apare pe fiecare teren minatînvăluit într-o haină arsă de soare

ASTRA / 1-2, 2016http://www.revista-astra.ro/literatura/

67

Debut

Chip

3