R A D U A N T O N R O M A N

Z I L E D E P E S C U I T

Redactor: Eugenia Petre

ISBN 978-973-596-594-5

© Editura Paideia, 2002reprint 2010

020942 Bucure¿ti, RomâniaStr. Tudor Arghezi nr. 15, sector 2

tel.: (+4021) 316.82.08fax: (+4021) 316.82.08

e-mail: office@paideia.ro

Commentaires:„Le Delta du Danube est un lieu fabuleux ou la terre et l’eau

se melangent dans une symphonie de couleurs que seules la neige etles glaces effacent pendant les trop longs hivers...

Les sept recits de Radu Anton Roman sont autant des facettesd’une magnifique epopée ou la nature et les hommes ne cessent des’affronter, et qui devoile les mysteres de ces iles flottantes, repairesde pecheurs et de contrebandiers, mais aussi ancien goulag oucroupissait les adversaires du tyran. C’est l’echo des complaintesd’un Panait Istrati, l’autre bard du Danube, qui parvient au lecteurde ces proses fascinantes et etranges.“

Edgar Edgar Edgar Edgar Edgar Reichman, „Le Monde“, 1998Reichman, „Le Monde“, 1998Reichman, „Le Monde“, 1998Reichman, „Le Monde“, 1998Reichman, „Le Monde“, 1998

„Des pages pleines de fureur et de silence, un style baroque,une histoire qui nous plonge dans l’univers peu connu du Delta duDanube. Les poissons sur le sable de Radu Anton Roman est unouvrage etrange et captivant....

Une ecriture vive, riche, incisive qui colle a ce pays commepose hors du temps et de l’espace. Une terre insaissisable entre leciel et l’eau ou vivent les elus de Dieu.“

MariMariMariMariMarie-Jeanne Dufour, „Le Progres du Lyon“, 1998e-Jeanne Dufour, „Le Progres du Lyon“, 1998e-Jeanne Dufour, „Le Progres du Lyon“, 1998e-Jeanne Dufour, „Le Progres du Lyon“, 1998e-Jeanne Dufour, „Le Progres du Lyon“, 1998

„J’ai pu lire Des poissons sur le sable. Ma curiosité de lectures’est vite transformé en plaisir, en voyage dans le temps et dans celieu dur et à la fois magique.

Et desormais mon desir est de visiter votre Delta. Merci!“CostCostCostCostCosta Gavras, correspondance, 2001a Gavras, correspondance, 2001a Gavras, correspondance, 2001a Gavras, correspondance, 2001a Gavras, correspondance, 2001

„R.A.R. a urcat cu Zile de pescuit pe treapta valoricå cea maiînaltå, situându-se azi în plutonul de avangardå al prozei române¿ti.“

Zaharia Carlugea, „Luceafãrul“, 1985Zaharia Carlugea, „Luceafãrul“, 1985Zaharia Carlugea, „Luceafãrul“, 1985Zaharia Carlugea, „Luceafãrul“, 1985Zaharia Carlugea, „Luceafãrul“, 1985

„Zile de pescuit e una din apari¡iile senza¡ionale ale acestorultime decenii de prozå româneascå, anun¡ând un mare scriitor ¿io mare voca¡ie.“

GheorGheorGheorGheorGheorghe Tomozei, „Flacåra“, 1985ghe Tomozei, „Flacåra“, 1985ghe Tomozei, „Flacåra“, 1985ghe Tomozei, „Flacåra“, 1985ghe Tomozei, „Flacåra“, 1985

R a d u A n t o n R o m a n

Z I L E D E P E S C U I T

Edi¡ia a III-a, revåzutå

PA IDE IA

Le Delta renferme en son sein une formidable diversité. Letexte fleuri de Radu Anton Roman foisonne d’images de pêcheurs,d’eaux, d’odeurs de poissons, de vols majestueux d’oiseaux,d’alcools forts, ...Mais toutes ces lumières braquées sur les richessesmerveilleuses de cette partie du Danube n’occultent pas les zonesd’ombre-pollutions, difficultés de la vie, mélancolie, ... qui nousrappellent la dure réalité.

Le 9 août 1993

de l’Académie Française

„Delta închide la sânu-i o formidabilå diversitate. Textul

înflorat al lui Radu Anton Roman freamåtå de imagini de

pescari, de ape, de mirosuri de pe¿te, de zboruri majestuoase

de påsåri, de alcooluri tari... Dar toate aceste lumini

focalizate pe bogå¡iile miraculoase ale acestei pår¡i de

Dunåre nu ascund zonele de umbrå – poluåri, greutå¡ile

vie¡ii, melancolie... – ce ne amintesc o durå realitate.“

(fragmente din prefa¡a la edi¡ia francezå – „Des poissons surle sable“– de Jacques Yves COUSTEAU, membru al AcademieiFranceze)

9

GLOSAR SENTIMENTAL

Delta, personajul nostru principal, vorbe¿te pe limba ei. Dacå nu¿tii ce înseamnå cuvintele de mai jos, nu te în¡elegi cu nimeni. (oricum,înså, în Deltå, în insula singuråtå¡ii, tot nu te în¡elegi cu nimeni!)

arsurå = fostå perdea de stuf uscat, arså pânå la rådåcini, spre regenerare, iarna ¿i primåvara

avå, prostovol, = plase de pescuitsetcå, talian, ieder,låpta¿, teahulcå,vintir, mati¡åblinele, blineciki = clåtitecaracalinå = ¿tiucå foarte mareceatal = locul în care fluviul se desparte în douå sau mai multe bra¡echibeicå = bi¿ni¡å, comer¡ ilegal, trafic, nego¡ liberchila = partea exterioarå, cea mai de jos, a bårciicocioc = movilå, fost plaur, de obicei scufundatcrivace = coaste de barcå, armåturåcujbe = funioare cu care se leagå vâsla de strapazandop = prag, baraj natural, loc înnåmolit pe canalghiol = lacghionder = pråjinå lungå ¿i sub¡ire cu ajutorul cåreia se

împinge barca în apå micåguleai = petrecerehahol = nume vechi, dat cândva în batjocurå cazacilor

ucraineni, påstrat în uz fårå inten¡ia imprecativå

10

iaprac, iarma, panå = somni mari, ce-¿i schimbå numele în func¡ie de dimensiuniispol = fåra¿, cåuc pentru scos apa din barcåîntinsurå = zone de lac cu apå micå, de-o palmå-douåjap¿å = lac mai mic, ascuns în stuf sau între sålciilijancå = cuptor ¡årånesc, enorm, cu ramifica¡ii interioare complicate ce încolåcesc întreaga casålotcå = barcå de Deltåmahunå = barcå mare, pentru 10-20 vâsla¿imalasolcå = pe¿te sårat, fiert cu cartofi ¿i mujdei de usturoima¿cat = mare, enormmati¡å = parte a nåvodului în care se adunå pe¿telemârli¡å = ¿tiucå micå, cinci sute de grame„pasager“ = vapor fluvialpicancå = pe¿te cu sos picant de vin, ro¿ii ¿i ardei iuteprival = canalproboi = piro¿ti din placentå de sturion cu ro¿ii ¿i

condimentesajoc = juvelnic, sac de plaså pentru pe¿tesandolia = ostie, suli¡å tridentå de prins pe¿tesarmuzac = cremå de usturoi frecat cu sare ¿i untdelemnsatelit = spirt medicinalsaulå = funioarå sub¡iresidelcå = scândurå pe care se stå în barcåstorceag = ciorbå din cubule¡e de carne de morun, dreaså

cu smântânå ¿i mårarstrapazan = furchet, bå¡ de care se leagå vâsla (rama, babaica) în barcå; ¿alåu mic, de trei-cinci sute de grame¿tepi = stuf scufundat ¿i retezattarpan = secerå cu coadå lungå pentru cosit stufulteche-meghe = vagabond, marginal, stråin de Deltå ¿i fårå cåpåtâivarenciki = col¡una¿i, piro¿tia prinde o „vidrå“ = a cådea în apå, a face baie nevoit, îmbråcat

11

¥ntinderea netedå de ghea¡å – un ghiol emailat – se încovoaie subgâfâitul apåsåtor al vântului. E un ¿uvoi de aer greu ¿i cald, ca

suflarea vitelor, ce începe så curgå peste toatå Delta odatå cu zorii.Primul semn al primåverii, definitiv ¿i cople¿itor. Cråpåturile ascunsesub cristale mari de omåt ¿i chiciurå – o sudoare degeratå, ruginå albåcariind o scândurå groaså de sticlå – încep så se macine lin, fårå zgomot.

Bubuiturile cumplite când, sub ger, ghea¡a cråpa într-o singuråsecundå pe zece kilometri, o dârå neagrå ¿erpuind fulgeråtor, nebune¿te,s-au stins. Se aude doar fårâmi¡area micå a razelor moi de soare. Ghea¡aputreze¿te, roaså de col¡ii catifela¡i, pofticio¿i, ai unor viru¿i nevåzu¡i,cåldura. E miez de martie ¿i a venit vântul de primåvarå. Adie, ud,îngreunat de razele cålâi ca o hainå jilavå, uitatå lângå sobå.

¥ntr-o singurå diminea¡å, zåpada se tope¿te în toatå Delta. Se surpåîntâi, înmuiatå la rådåcinå, apoi påle¿te brusc, aiuritor, decolorându-se.Sticlirea albå se stinge, bål¡i din ce în ce mai late acoperå ghea¡a, ca oigrasie. Se ¿i vede mi¿carea marginilor negre ale topiturii, umbre alergândpeste zåpadå, unindu-se ca într-o inunda¡ie de câmpie.

Leteormånenii, ca-n fiecare an, a¿teaptå priponi¡i în stuf spargereasloiurilor. Tolåni¡i în bårci, rostogoli¡i pe nåvoade, îndeaså fum albåstruide Na¡ionale în aburii uleio¿i de peste baltå.

– ¥n douå ore, gata, dåm în icre, fratelo, mârâie Andrei, mirosit deo razå sub¡ire.

Dormiteazå, printre pleoapele låsate simte umbra stolurilor de gâ¿tecare ¡es aerul.

– La gâscå, orice ai spune, tot po¿tele sunt cele mai bune, alicamicå e un moft de-al vostru, de la ora¿, decreteazå el prin somn.

12

Sile nu-l aude. Aplecat peste copastie, så simtå soarele-ntre umeri,studiazå susurul unui pârâia¿ de topiturå. Smiorcåie, ridicându-¿igulerul ¿ubei.

– Cald, cald, da’te ia. Asta-i vremea cea mai strâmbå, domnu’ Sile.Nici nu mai ¿tii cum så te îmbraci.

– Eu m-a¿ îmbråca c-o sticlå din vinul tåu åla alb, Timo¿ca. Cesånåtos m-a¿ face eu atunci!

– Ehe, de când am stors noi doi butoiul, ai uitat mata?– Aia-i, cå n-am uitat!Danilo ¿i Marco ¡es un vintir.– ªi dacå întoarce vântul sloi peste voi?– ¥ntoarce.– ªi nu rupe?– Rupe.– Pescari ei, domnu’ Sile.¥ntre stuf ¿i ghea¡å apa ¿i-a fåcut loc larg, aproape trei lungimi de

lotcå. Se aude de peste tot un fo¿net u¿or, ca un ron¡åit, ca ¿i cum oimenså armatå de veveri¡e ling cu limbu¡e fierbin¡i nåme¡ii gârbovi,fle¿cåi¡i, tocând în sute de mii de fålci micu¡e ghe¡urile sticloase.E singurul sunet, glasul cåldurii ce mårun¡e¿te sloiurile, scurmå ¿inåclåie¿te banchizele groase, adâncind în grabå cråpåturile dese ca opânzå de påianjen.

Zåpada s-a ¿i topit. Un strat de apå de-o palmå spalå ghea¡a de peîntregul ghiol, sub¡iind-o. Umbre verzi de algå fâlfâie pe sub apå.

– Te-ai încumeta, domnu’ Sile? întreabå alene, peste trestii, Colea,poposit în ¿epticå cu Petro ¿i cu fra¡ii Moisencu.

– Numai cu helicopteru’. Dacå scuipi, o spargi.– Zi bogdaproste cå nu trebuie. Cå dacå trebuie, treci ¿i pe dedesubt.

Nu pe sub ghea¡å, pe sub påmânt treci.– Via¡å de pescar.Un mistre¡ tânår, corcit, un izvon, iese din stuf, se aruncå în apå ¿i

încearcå så se suie pe sloi. Ghea¡a se rupe ¿i-l afundå, acoperindu-l caun capac. ºâ¿ne¿te pe mal, gui¡ând înfrico¿at.

13

– Acesta-i un nepot de-ai lui Onisie, hohotesc pescarii. Cre¿temistre¡i ¿i-i trimite-n cercetare.

– ¥ntr-o orå-i gata.Soarele se-nte¡e¿te. Se apropie prânzul. Ies la vedere tecile colorate

ale såråturii de ¿tiucå. Se umple balta de pârâit de pergament. O sticlåde vin de mat se târâie anemic pe mal, din gurå-n gurå, u¿urându-se caarså de flacårå. Ghiolul s-a acoperit de påsåret. Li¿i¡e ¿i ra¡e dorm peapa micå, cåldu¡å, ce unge ¿i macinå ghea¡a ca un acid sulfuric.De undeva, de departe, din fundul înce¡o¿at al lacului se aud parcå båtåide clopot ¿i o lebådå albå trece, plutind, peste stuf, între cea¡å ¿i cer,dând din aripile mari.

14

I

Cu buletinele în mânå, învelite toate, îngrijit, ca un nevinovatcaiet de ¿coalå, în plastic ro¿u sau verde – dar parcå cu atât

mai soioase – înfå¿ura¡i måtåhålos în ¿ube marinåre¿ti, vreo patru duzinide haholi a¿teaptå îmbarcarea. Femeile ¿i-au te¿it broboadele pe frunte,ochii alba¿tri de-abia li se mai våd, o pâlpâire rece care se stinge. Un digzgomotos de cåciuli ¿i lâneturi negre, împletit pe scara cheiului,clåtinându-se ¿i bolborosind sub presiunea unor izvoare ascunse.

E foarte frig, soarele înghea¡å. Nu råzbe¿te prin cea¡a cenu¿ie nicicât un bec chior stropit de mu¿te, dintr-o baracå spartå. Dunårea,albåstruie, încre¡itå de crivå¡, despicå gerul ca pe un munte. E singurulfapt mare al zilei: apa. ¥n rest totul e mic. Mic¿orat. Mårun¡it.

Albåstrui ¿i mili¡ienii. Chipie, båltoace rotunde, ocolind cu mârâielicumin¡i digul de pescari. Oamenii abia mi¿cå. ¥ncolåcesc ¿i feresc cârceipe sub adåpost de haine îndelung zidit. Animale mici, gesturile nu ies desub cåpi¡ele ¿ubelor.

ºâ¿nesc înså vocile, ca o compensa¡ie. Strigåte, chiuituri. Zgomot¡årånesc. Pescåru¿ii dorm pe fluviu, scurgându-se, bucå¡i albe depolistiren, cåtre mare. Vânt uscat, råu. Zarea e o cådere în gol. De aiciîncepe apa ¿i nisipul. ªi stuful.

Pâine, câte zece-douåzeci de „intermediare“ în saci de plastic, pecare scrie, negru ¿i gros, azotat de nu ¿tiu ce. Nu tocmai la vedere. Darnici dosi¡i. O pulpanå de hainå mai lungå, o privire furi¿atå. Ho¡ie pejumåtate. Mili¡ienii adulmecå, dar nu se bagå. Sunt acolo. Pedeapså pejumåtate.

Pâinea luce¿te prin nailon, în lumina amiezii de iarnå. Nici un coltucnu e rupt. Copiii ron¡åie dulciuri. Rahat prost ¿i vechi. Gumå de mestecat

15

orientalå, inventatå lângå un minaret. Napolitane ¿i eugenii mucegåite,biscui¡i ieftini. Din sumanele de fabricå, „haine de protec¡ie“, ies gâturide sticle. ºuicå. „Douå pe o cracå“, sau „Doi ochi alba¿tri“, sau „SurorileCheslår“ sau „Alen Delon“, sau „Ochii lui Dobrin“. Tot aia. Ajunge såridici douå degete în sus ca orice barcå sau ¿alupå cinstitå så opreascå ¿iså te ia încotro ai treabå. Ståpâna Deltei, eticheta cu cele douå prune emai deaså decât papura.

Pe schela dinspre vas – Ce merge azi, „Banatul“ sau „Vrancea“? –urcå doi vaporeni. Fra¡i? Cincizeci de ani. Mâini mari, råbdåtoare,însingurate în îndemânare, cuprind parâmele ca ¿i cum ar fi adevåratebalustrade. Dezechilibrat, restul fiin¡ei tråie¿te nesigur. Se bålångåne pepuntea råscolitå de valuri. Haholii bulucesc spre pasarelå. Marinarii –chipie noi, sclipitoare, uniforme ponosite – le ¡in piept.

Digul de cåciuli se opre¿te la gura „pasagerului“, lini¿tit dar maiînchegat. De nepåtruns.

– Cât ai stat la coadå pe pita asta, Hnat?– A stat destul pescarul, domn’ Romi.– O zi drumul, patru pân-o mânci, ai påcålit ¿i såptåmâna asta! Da’

umblå zvonul cå iar n-o så mai fie voie så iei pitå de la ora¿... He! He!Vå rad å¿tia!

– Ghea¡å este, multå este, domn’ Romi. Mai merge vapor?Romi se apleacå cåtre urechea-i clåpåugå, înro¿itå de ger. Haholii

a¿teaptå. Nici o neråbdare. Doar o mi¿care u¿oarå, dar continuå, aproapeinvizibilå, trupurile se strâng tot mai mult unul într-altul, se tescuiesc.Lumina iernii, în prânz, e mierie, limpede ¿i micå. Murdåritå de un felde zoaie, cea¡a de la combinat, un vålåtuc gros ¿i negru de cenu¿å. Ningecenu¿å peste Deltå. O vede ¿i Hnat.

– Am dat un sfert de icre pe lada de såpun.– Negre sau de ¿tiucå?– Negre.– Proclet!Sose¿te un cårucior cu un frigider. Zångåne peste bolovanii digului.

I se face loc, så urce la bord. Car alegoric. Proprietarul stå aplecat deparcå i s-ar ruga. E legat de punte. Alb. O statuie la provå. Prea frigpentru un frigider.

16

Pe vapor nåvålesc, ca la un semnal, un strigåt de ajutor, lucrurile.Paporni¡e, taburete, radiatoare, co¿uri de nuiele, sobe, damigene, legåturide haine, butelii, saco¿e... De la Tulcea spre baltå, pe „pasager“, obiectelese pråbu¿esc, amestecate, în pierzanie. Se båjenesc. Opt in¿i târâie întâio lotcå. Ilustratå de vacan¡å. Fibrå de sticlå, cin¿pe crivace. Merge laMaliuc. ¥ncap ¿apte turi¿ti ¿i un om. ªapte ori cincizeci, trei sute cincizecide lei un råsårit pe Furtuna. Pe un sezon treizeci, patruzeci de mii.Mili¡ianul ia cinci mii, primarul zece. Nu-i mult. Cå dacå då Dumnezeu¿i pe „stråinache“ cu „verzi¿ori“... Aur, ghiolul.

Cårucioare de copii. Covoare. Un fotoliu. Merge la Caraorman. Unnecioplit se a¿azå în plin, ca o baligå. Scandal. Proprietara urlå. Necioplitulîntreabå cå „dacå fotoliul de stat, atunci unde gre¿ealå este?“

Saci, purcei vii, cei mor¡i au fost prefåcu¡i în salam stricat de soia ¿ili s-a dublat pre¡ul. Colete. U¿i de caså, u¿i metalice, de curte, cherestea,re¿ouri cu petrol. Carpete „oceanice“ cu „Råpirea din serai“, o ¡igancåmov cu ¡â¡ele albastre. Dima scoate din buzunar un furou roz cu dantelåriide plastic ¿i îl prive¿te. ¥i place ce vede – „Da’ så vezi ce are så fiededesubt?!“ – ¿i plescåie mul¡umit o înjuråturå pustie cåtre nevastå-sa,¿i graså ¿i båtrânå. Canistre, butoaie, colaci de covrigi ¿i sângerete ieftin,baloturi, o teribilå scurgere de refugiu, mânatå spre mare printr-un de¿ertde nisip ¿i stuf. O babå î¿i cautå cu disperare un loc. ºopåie pe scåri ¿iprin saloane, ochind zadarnic un scaun neocupat.

– Hnat, ¡ine minte, te scap toatå iarna de grija zahårului ¿i uleiului!– Scapå-må, batiu¿ca, cå o jumåtate de litru nu ¡ine nici o såptåmânå!

Nebuni ¿efi! ªi dacå numa’ te ungi pe buze ¿i tot se duce-ntr-o såptåmânåtot! Ce, ¿efi månâncå numa o juma’ de litru?

– La ¿tabi, cu butoiul! La noi, cu lacrima, så nu betegim fica¡ii!Douå negre, ¿ase ro¿ii.

– Ce prind, la dumneavoastrå este, domn’ Romi. Chibeicå faci?– Nu, drågu¡ule, doamne feri! Trimit acaså, la Turda, cå n-au ce

mânca såracii...¥mbarcarea. Mili¡ie. O femeie ofteazå. „Des mai sco¡i buletinul în

lumea asta! Parcå nu mai ¿tim noi cine suntem...“ „Las’ cå ¿tiu ei!“„Se ¡in ca câinii de curul nostru!“ Urcå ¿i un preot tânår, rumeior, înanteriu catifelat, cu gåitane, legånând douå lansete sub¡ioarå. Un rucsacdoldora. Un pelican cu gu¿e pe ceafå. Bårbu¡a îi freamåtå în vânt ca un

17

roi de albine. Apoi, mai trece unul, alunecînd, plutind ca o umbrå.Un corb uscat ¿i-ntunecat. Pelicanul cel negru cu cioc ro¿u e mai atrågåtor.ªi mai vizibil...

– Popa Mihai...– Vine de la doamna profesoarå...– E, s-au dus banii de pe pepeni!...– O så vinå poate ¿i la bisericå... Cå nu l-am våzut de o lunå...– Romi, mola parâme prova! – se aude în portavoce. Afeti¡ei, pupa!Un turist – cizme verzi, hanorac, rucsac ro¿u pe schelet de aluminiu,

lansete, haine colorate de camuflaj, totul ca din revistå – fuge pe schelåprintre mili¡ienii degera¡i ¿i sare greoi peste copastia vasului ce se ¿idepårtase vreun metru. Afeti¡ei îl înjurå. To¡i îl privesc mira¡i. Turistacum? Apoi îl „uitå“. Din spate, înså, îl måsoarå. „Turist în februarie?“

Sile nu conteazå. E invizibil. Are pufoaicå. Nu mai conteazå. Celålalte tânår. E singur. „E la chibeicå?“ „La ce altceva!“ „Las’ cå spune elmai târziu. Tot la noi vine el...“ „Dupå ce vine? Dupå icre? Sau dupåpe¿te? Sau dupå vin?“

– ªti¡i cå e carantinå ¿i n-ave¡i voie în Deltå dacå nu ave¡i delega¡ie?Buletinul, vå rog!

Apare o sutå de lei. Afeti¡ei cite¿te acest act. ¥i ajunge.– Nea Romi, hai bre la o tablå, cå ¿apte ore de-acum altå bucurie

nu-i. Domnu’, pofti¡i, a¿eza¡i-vå unde dori¡i!... De aici încolo, gata cumili¡ia, gata cu buletinul, începe balta!...

„Pasagerul“ a fåcut volta, a mugit gros, ¿i-a luat vânt ¿i acum curgepe lângå portul pescåresc. Dana e închiså. Ghea¡å pe canale ¿i pe ghioluri.Vaporenii vin la condicå, zac, beau. Trece vasul printre înjuråturi ¿i pumniridica¡i. Veselie ¿i pe mal ¿i pe apå. Acela¿i dialog zilnic, mototolit devânt ca o cârpå veche.

¥n saloane nu e nimeni. Doar turistul ¿i un ofi¡er, la a-ntâia. Un popåe pe punte, slabul. Grasul bea la bar. Fum. Vuiet, gålågie popularå.Råcnete inutile, aici, în încåperea strâmtå. Zgomotul, reazemul spa¡iilormari, al caselor depårtate, al întâlnirilor pe ghioluri fårå mal, concentratîn tigva asta plutitoare. Pe barman scrie Melaniu Picusteri. Machedon.Nu då „Douå pe-o cracå“ fårå senvi¿ cu salam de Sibiu fåcut la Bacåu.La o comandå ciupe¿te doi lei treizeci. Se adunå.

– Iote bå, ce-a låsat stråinache la lipoveni! Senvi¿ de zece lei. ¥l dau¿i fårå ¡uicå, cå-s filotim!

18

– Nu suntem lipoveni, îl corecteazå moale un båtrân ras la sânge,cu fa¡a albastrå, cu mâinile gålbejite ¿i cråpate, uria¿ele mâini pescåre¿ti,lå¡ite pe tejghea ca douå capote de camion. Haholi suntem noi, cazaci,ucraineni... Români de-ai no¿tri...

– Tot un drac, mo¿ule, tot un drac, ia scoate bi¿tarii cå må strigåmu¿teriii...

Pescarii ridicå din umeri. Au venit to¡i la tejghea. Turuiala slugii seînte¡e¿te. Bea whisky în magazie cu cineva, un duh. Iese gâlgâind dintr-osticlå – „Iote, sapå, cum se bea vischiul!“ – dar curând vorbåria tuturore doar duduitul ma¿inilor, un zgomot cald în gerul din jur. Femeile beau.Se prefac cå nu le place ¿i beau. ¥¿i astupå ochii cu palma, un viscol ro¿upe broboada neagrå ¿i, parcå în silå, ling un pahar dintr-o datå. Se înro¿esc¿i ochii. Privesc la bårba¡i pe furi¿. Micola face un semn cumplit, gros,dar limpede.

– Asta ceva bun este, Meronico scumpå, ¿opte¿te visåtoare ohazeaicå fiicå-sii. Foarte bun.

ªi o pufne¿te râsul. Trage cu coada ochiului la ståpân, un blond înalt.– Nu bei, Danilo, te rog, nu bei, ¿opte¿te ¿i mai suge un pahar.¥n fa¡å are o sticlå de jumåtate. ¥¿i toarnå iar, scurgând ultima picåturå.Cea¡a a råmas pe ora¿, undeva în spate. Aerul s-a limpezit. ¥n jur

sålcii, ghea¡å ¿i stuf, urmând altor sålcii, altor sloiuri, altui stuf. Cât vezi cuochii. Spintecate de frig. ¥ncremenite în aerul mort ¿i frumos. O pråpastie.

– Ce culori, exclamå turistul, mai frumoase ¿i mai decise decâtvara... ªi ce pustietate! Nu mi-a¿ fi închipuit. N-a¿ fi putut så-mi închipui!Un paradis degerat în ochii lui Dumnezeu.

I-a ie¿it! Arde-i dragule, poetule! Bea ¿i el. Din ce ¿i-a adus. Vodcåruseascå. Nu ¡ine la tåvålealå. De-acum e moale ¿i vorbåre¡. N-are cucine. Frigul ¿i tåria îl mole¿esc repede. Ofi¡erul doarme de când s-a a¿ezatîn fotoliu. Somn militåresc, dulåu cråcit ¿i cu labele atârnând. Sforåitcazon. Vom învinge!

Trec de ceatal. Romi iese pe punte. Digul. O ¿ubå marinåreascåfluturå o mânecå.

– Cât ai pierdut?! råcne¿te malul.– Pai¿pe leu¡i! råspunde apa. Dar tu?– ªaijdoi! Zarurile hoa¡e!

19

Crivå¡ul, cåzut o vreme, se ridicå iar. Bate îngust, ca prin conducte.Punct ochit, punct lovit. Lui Romi îi degerå o ureche. ¥l vede pe popacorb a¿ezat pe puntea din prova. Nu are månu¿i, iar potcapul nu-i acoperåurechile. Lacrimi i-au înghe¡at pe obraji.

– Doamne fere¿te, pårinte, da’ ce face¡i afarå?– Privesc, fiule.Are o voce micå, u¿or gângavå. Nu mai e corb, e ibis.– Da’ ce privi¡i, cå-i iarnå ¿i n-a¡i fi turist, påcatele mele! Pofti¡i în

salon!...– Mai târziu, dragul meu. Så må bucur încå de împårå¡ia celui de sus.Romi, cu vorbele înfundate-n gât de vânt, îndopat de frig, nu poate

în¡elege.– Ce så vede¡i pårinte, stuf ¿i apå? ªi nisip? Cå nici o caså nu po¡i

ridica... Nu-i vede¡i!? Å¿tia ¿i când merg parcå plutesc! Ei, pårinte, dacånu eram copii mul¡i la curte såracå, ajungeam eu aici? Da’ când a¡i urcat,cå nu v-am våzut?

– Am venit târziu, nici n-am avut timp så iau bilet... Am urcat lamila dumitale ¿i a Domnului.

– Da’ ce, v-am întrebat eu de bilet?Pårintele nu råspunde, se apleacå doar, deschide un sac ¿i scoate o

sticlå.Romi se lumineazå. ¥n sfâr¿it! A¿a da! E ceva cunoscut. Nu-i ibis

popa, e om ca to¡i oamenii. Ceva ce bea, adicå.– Gustå din rodul mânåstirii Sâmbåta. E numai din pere, fårå spirt,

fårå zahår.¥l bate pe popå pe umeri, prietene¿te, aerul s-a limpezit.– Cine bea nu-i porc, pårinte. E om.ªi bea.– Sunte¡i din Ardeal, va så zicå?– Da.– ªi ce face¡i aici?– La datorie, surâde lini¿tit, frecându-¿i încheieturile mâinii.– Preot ortodox, român transilvan, la Leteorman? La capåtul lumii?

Doamne feri! ªi grasul? Cu el ce face? ¥l rade?– Nu ¿tiu. Eu primesc numai de ale gurii. Totul råmâne domniei

sale.

20

– Ce osânzå prinde åsta aici!Bea iar. Aerul se înmiresmeazå. Cåpitanul de la timonå, din cabinå,

îl amenin¡å cu pumnul.Romi îl trage pe preot mai la adåpost. ¥l întreabå câte ceva. Nu

a¿teaptå råspuns. ¥i bea înså rachiul. Un discurs magnific.– Se cam furå aici, pårinte. Cå locu-i bogat! Din noiembrie, de

când då frigul, ¿i pânå în martie, nu mai vine nimeni.Mai bea o gurå, mestecând rachiul ca pe pâine.– Ce så ne facem, bie¡ii de noi? Din ce amar så tråim altfel? Dupå

asta cuno¿ti un om cumsecade... Cå furå ¿i se laså furat... Ce så-i faci?...Aici cine nu face chibeicå, piere...

Se opre¿te, mai ia un gât. Scuturå sticla. O prive¿te lung. Rânje¿te,parc-ar vedea ceva în limpezimea ei.

– Da’ nu piere nimeni, pomu¡u’ batardoului måmicilor lor! Cå-sto¡i boga¡i! A¿a-s de boga¡i, de le putreze¿te banu-n CEC! Pe¿te, au pe¿te!Cine are pe¿te are tot.

¥n bar, de fum ¿i de lume s-a încropit caterincå. Vocile au mai crescut,ca un vânt gros de toamnå. Zgomot ¿i miros de chef.

– Ihor, vini så-¡i aråt u¿i ce am cumpårat!Procop poartå în bar, ca pe o geantå, sub¡ioarå, o u¿å galbenå de

lemn prost. Cum o fi ales-o din muntele de lucruri? Se-nvârte beat cu ea.Câine cåutându-¿i coada. Se feresc pahare, se pleacå capete. Afeti¡eiîncearcå så-l tragå afarå. Tot atât de beat ca ¿i haholul. Un val de laremorcher îi råstoarnå pe amândoi. Procop trage lemnul ca pe o plapumå,pânå la gât. U¿a se deschide. Ies prin ea. Adicå se ridicå. Intrå. Cad,adicå. Gag de film mut. Râd ca pro¿tii. Danilo le toarnå în risipå „AlainDelon“. Beau din pumni, lipåind.

Rotofeiul pårinte se adapå ho¡e¿te dintr-o sticlå de coniac, pe careMelaniu i-a adus-o în pas de joc, cu icnete muzicale, ca la nuntå. Babatot n-are loc. Se-nvârte, un titirez strâmb, pândind un abandon imposibil.

Nimeni nu se uitå la nimeni. Zece mese, zece chefuri. Sile bea cuAndrei, cu frate-såu Pavlo ¿i cu cumnatu-såu Petro. Vorbesc ca toatålumea, de femei, de vânåtoare, de pescuit, de lipsuri.

– Te opre¿ti la Doncole, la Maliuc?– Nu. Iar s-a certat cu nevastå-sa.

21

Se laså seara. ¥ncet, ca o momâie care cre¿te. Culorile, toate culorilelumii, din toate revistele turistice, se intensificå ¿i mai tare. ¥ncepeapoi så domine albastrul. Un albastru pestri¡, întâi, apoi definitiv. Ochiulnu se împiedicå de nimic, peste stuf ¿i ghea¡å, decât de culori. De unalbastru sigur. O pråbu¿ire monotonå. Cerul se usucå ¿i se strânge ca ofânea¡å în frig.

– Numai de nu s-ar ridica cea¡a. Dacå se ridicå cea¡a, aici fundarisimancora, iubite pårinte, mormåie Romi. Aici înnoptåm.

E fle¿cåit de ger. ªi-a schimbat chipiul cu o cåciulå urecheatå. ªubamarinåreascå îl înghite ca un pântec de maicå.

– O mierlim pe frigul åsta! Ce så cau¡i dumneata aici, ce po¡idumneata face aici?

ªi iar bea. ªi-a revenit, l-a trezit båutura. Popa stå cuminte, slåbu¡,acum e el sub umårul marinarului. Ochii coji¡i de ger au o culoarealbicioaså, ca la påsåri.

– Nici nu bei, nevastå n-ai... Of, Doamne! Te simt eu, popo, cå n-aivenit la chibeicå... Cine ar crede? ªi e¿ti ¿i blegu¡... Påi åsta-i loc de lupi!

A apårut o armonicå ¿i o tobå. S-a încins joc. Barmanul, cu ochiiro¿ii, se ¡ine de perete. Prive¿te batjocoritor, înjurå printre din¡i ¿i lingewhisky. Danilo, Procop ¿i încå vreo doi îl înva¡å pe Afeti¡ei un danshahol. Trudnic råu, munce¿ti pe vine pânå cazi. Totul e så nu cazi. Såmori, dar så nu cazi.

Armonica repetå aceea¿i melodie fårå oprire. Disc stricat. Mi¿cårilargi, lente... Ivanca, tî, Ivanca... Opriri ¿i råsuciri complicate, fårå gra¡ie...Ruba¿ca ve¿evanca... Târâit voinicesc, izbe care plutesc având numaiacoperi¿ul afarå. Trunchiuri strâmbe de sålcii în rotire. E dans ucrainean,foarte vechi... Aproape tribal.

¥ncep så cânte. Pe douå voci. Intrå ¿i femeile. Tot „pe vechi“. Cântecede acum trei veacuri. Sunt ¿i cântece noi. Cântece din råzboi, cå doarcâ¡iva din bunicii lor au luptat ¿i pentru Stalin. Ori cântecul ¿i dansulucrainean... „Bra¿oveanca“! ¥n total vreo douåzeci de cântece ¿i vreopatru jocuri. O amestecåturå. Lumi întâlnindu-se. O culturå care se stingefårå geamåt.

– Bå, eu am plan la ¡uicå într-o lunå cât are toatå Tulcea într-un an,råcne¿te Melaniu cuiva din magazie.

22

O escalå. Scurtå. Iarna nu se mi¿cå mai nimeni. Urcå o fatå. Singurå.Vrea så ia bilet. Afeti¡ei îi ¿opte¿te ceva ¿i o împinge de fese, pre¡åluindu-le,cåtre cabinå. Baba se ia dupå el, mirosind urmå de scaun ori de pat.Afeti¡ei îi trânte¿te rânjind u¿a-n nas. Fata ¿i-a scos deja fusta groaså.

Se laså noaptea. Ferestrele prind flori de ghea¡å. Chiar ¿i la clasaîntâi. Turistul se treze¿te. E greu dupå be¡ie. Se învele¿te într-o huså defotoliu. ¥l prive¿te pe ofi¡erul adormit, apoi se ridicå brusc. Coboarå labar. Intrå în chef ca într-o pådure înce¡o¿atå. Melaniu îi surâde complice.E un „domn“.

– Peste o orå sunt orbi de be¡i. Da’ så-i vezi cum coboarå schela,zici cå-s maimu¡e.

Turistul îl måsoarå rece. Aude ¿i înjuråtura mitocåneascå care vaveni dupå ce se va îndepårta. Cumpårå o sticlå de ¡uicå. Se a¿azå la masadin pupa, lângå doi pescari mai în vârstå, ce privesc retra¿i vânzolealatinerilor. Tace o vreme, apoi î¿i ia vânt ¿i-i då drumul. Voce spartå,emo¡ionatå.

– Seara bunå! Må cheamå Constant Såndulescu. Sunt student. Laistorie. Voi fi, sper, arheolog. Am venit så våd Delta iarna. Vara nu mi-aplåcut. Era prea multå lume. Vreau, visez så fac såpåturi la Leteorman,så descopår Peuce. Sunt prieten cu barba Voinea de pe „Maricica“. ªi cuAdrian. Be¡i o ¡uicå cu mine?

Pescarii îl måsoarå. A¿ezat. Ca pe vite. A¿tep¡i så-i deschidå pieptul,ca la cai gura... Så-i vadå sufletul...

– Ce zici cå bei mata?– ºuicå.– ºuicå så bem.Fata iese din cabinå. ¥¿i neteze¿te pårul. Se scuturå pe fustå. ¥i curge

sânge din buzå. Blestemå. Se uitå prin bar.Are ochi alungi¡i, pome¡i rotunzi. Petro o cunoa¿te. Cine n-o

cunoa¿te? E Zumbile. „Vara la Saliut, må duc så må fut, iarna-nLeteorman, dorm pentru un an“. Tot n-a plecat din sat? De când a luatcoliba lui mo¿ Ghionca, îmbåtrânesc femeile de gelozie.

¥l oche¿te pe Constant. Vine direct, se a¿azå la maså pe locul råmasliber. Nu-i vede pe pescari.

– Domnu’ doctor, tu ba¡i femeile?

23

Såndulescu scoate batista perfectå din gin¿ii cam dåråpåna¡i ¿i-itamponeazå buza.

– N-am mai båtut de mult o femeie. De când a crescut sorå-mea.Dar nu sunt doctor...

– Dar de båut, ce bei?– ºuicå.– „Doi ochi alba¿tri“? Aur. Ai mai fost în sat?– Nu.– ªi atunci?– Nea Voinea, de pe „Maricica“ mi-a vorbit într-o zi de Leteorman.

De ce vedenii are el acolo iarna. Mi-am zis cå cråp dacå nu fac Cråciunulacolo.

– ªi uite c-ai ajuns ¿i deci n-o så cråpi, se alintå ea, vorbind sub¡ire.Pescarii au ie¿it din joc. Zumbile e ceva ce nu în¡eleg. Deci, clasic

¡åråne¿te, acel ceva nu existå, dar tråie¿te netulburat pe lângå ei. Se poate¿i a¿a.

– Te-a-nnebunit ¿i pe tine bo¿orogul cu biserica aia scufundatå,a¿a-i? Aoleu, mo¿ Voineo, cum bagi tu oamenii-n cåcat! Nu-i nimic, oså stai la mine. Cât stai? Vreo zece zile, nu? Cå mai mult nu rezi¿ti. Treisute: caså, maså, ¿i Zumbile, de câte ori ai chef. Turcoaica dracului. Numå satur niciodatå. Ai venit så ¿i cumperi ceva? Icre, pe¿te, ce vrei?

– Nimic.– Bine, pui¿or. ¥mi zici tu mâine. Hai så bem.Scoate o muzicu¡å. Se alåturå armonicii. Cântå îngrozitor. To¡i o

aplaudå. E o vietate cu care împart aerul, a¿a cum îl împart ¿i cu påianjenii,¿i cu ¿erpii, ¿i cu pescåru¿ii pitici.

Sile destupå o damigeanå de horincå de Baia Mare. ¥ncepe så toarneîn paharele întinse.

– Må îmbåt. ªtiam eu c-a¿a o så se întâmple, roste¿te el discursulinaugural.

Haholii a¿teptau de la urcare clipa asta. Limbile le explodeazå.– Domnu’ Sile, am vândut bizami anu’ acest de cincizeci mii lei.

Nici cu icre nu faci atâ¡ia bani ca cu bizami ¿i eno¡i.Andrei îl roagå så nu mai bea.– Sile, tu ¿tii cå nu prime¿ti. Ai så te-mbe¡i. ªi ¿tii ce faci când e¿ti

beat.

24

¥ncearcå så-i goneascå pe cei ce vin så-i îngåleze la ureche. Nimicnu-i reu¿e¿te. Atunci ia damigeana ¿i începe el dania. Dupå socotelilelui. Då la cine îi trebuie.

– Cui dracu’ tot vinde¡i putinile voastre de icre? Sutele astea dekilograme de icre? Cui, Vania?

¥i aratå cu degetul o maså mare, dosnicå. Vreo cinci in¿i ¿ter¿i,îmbråca¡i modest, dar vådit din altå parte. Un fel de mutre tuciurii, ¡iganide pe strada Kent, ceva mai råu, mai „popular“ îmbråca¡i. Au urcat laGala¡i, unde nu e control. Numai acolo nu e.

– Ei o sutå chile cumpårå, cu patru sute chil, ¿i duce.– E clar, Vania, am în¡eles. „Duce“ la Bucure¿ti unde „vinde“ cu

opt sute chila. ªi mai „vine“ o datå. ªi mai „ia“ ei o sutå de chile. ªi a¿aan de an. Tråiascå chibeica universalå!

Horinca a terminat ultimele amintiri din trezie. De¿i nu aratå (mamaDonca, plângând când vii beat, legat între cai, ca oi¿tea, ¡ipând bucuroasåa doua zi: „Vai ce drågåla¿ a¡i fost asearå!“) sunt to¡i termina¡i. Nu maivåd, privirea lor oarbå aleargå nebune¿te prin lumina u¿oarå. Vorbescto¡i odatå. A început valsul. Danseazå femei cu femei, bårba¡i cu bårba¡i.Sile danseazå cu Petro. ¥l mu¿cå de ureche. „M-ar trage a¡a spre Zumbile“îi ¿opte¿te pofticios båtrânul, „dar turcoaica m-a servit mai demult,la Maliuc, încå înainte de pensionare. Ståteam la Doncole Merhei. Mamå,ce vremuri! Påcat, gagica nu rencålze¿te ciorbele“. „N-ai tu douå¿cincide lei?“

Colea îi råcne¿te în ureche cå mâine pune o setcå în Perivolovca caså fie bani de Cråciun. Ce departe e Cråciunul! I se rupe filmul. Oare înce loc? Turbeazå. Råstoarnå, ¡opåie, înjurå. Sare la båtaie. Petro îlpotole¿te c-o palmå. „Sile musafir! Ce så-i faci lui?“ då Andrei din umeri.Båtrânul urlå. Apoi adoarme, ca råpus. Viscolul moare. Andrei adunåiute bagajele, închide robinetul la horincå, râde. Baba se a¿azå pe scåri,în frig. S-a învelit cu broboada, un ou negru, legånându-se så adoarmå.

Trec prin frig ca prin geam. Dacå ¡i-ai înmuia fa¡a într-un mu¿uroide furnici ro¿ii, ai în¡elege ce e gerul, aici ¿i acum. Nu se då cåldurå niciîn saloane, darmite în bar. Haholii doborâ¡i de båuturå încep så adoarmå,ghemuindu-se pe lângå neveste. Se ascund în somn, e mai cald. Maisunt vreo douå ceasuri. Bi¿ni¡arii joacå pocher. Cu ei bea Melaniu whiskyîn bar. Acolo îi ascunsese. ¥njurå, mahala mare, se vaitå ¡igåne¿te:

25

– Så-mi moarå mama ¿i copila¿ii mei!...Dar nu sunt bi¿ni¡ari de anvergurå, e prea greu, e prea departe så vii

în baltå în februarie. Lumpen bi¿ni¡ari. Nici ¿ase mii pe lunå!Gemete. Voci rågu¿ite. Armonica cârâie. ¥n tobå bate aiurea cineva,

ca într-o poartå vântul. Studentul s-a îmbåtat la loc ¿i doarme cu capulpe muzicu¡a domni¿oarei Zumbile. Domni¿oara îl mângâie cu un sân peobraz, sorbind visåtoare ultimele resturi de „Douå pe-o cracå“. Câ¡ivaeroi urlå despre pescuit, vânåtoare, lipsuri ¿i femei. Ce altceva mai poatefi poveste aici? Douå-trei mese bete-treze. Se sforåie îngrozitor, nu semai aud nici crivå¡ul nici motoarele.

S-au scos cizme ¿i pantofi ¿i aerul s-a împu¡it. O mla¿tinå cu abur greusub care doarme un sat de pescari, un student, o ¿toarfå, un båtrân pensionar¿i un popå tânår ¿i gras care, de prea multå horincå, a borât pe haine.

Påmântul e uns cu apå acum. Au dispårut ¿i sålciile. E malul mårii.O mare înghe¡atå lângå care mor de foame milioane de li¿i¡e. Vin în caså¿i cer¿esc mâncare. Le gåse¿ti în mormane pe stufuri. Nici porcii nu lemånâncå. Piele uscatå pe oase.

Pe punte, Romi a terminat rachiul popii din Sâmbåta ¿i nu mai are lace foc se-ncålzi.

– Da’ chiar, pe bune, când ai urcat, sfin¡ia ta, de nu te-am våzut?Nu ¿tiu cum te-ai urcat, da’ te-i fi urcat cumva, cå n-oi fi picat din ceruri.

– ºi-am spus c-am urcat la voia Domnului. N-am avut timp de bilet.– Dumitale nu-¡i trebe bilet. Mata ai bilet plåtit pânå-n rai.¥l în¿facå pe plåpândul popå, cu desagå cu tot, îl plimbå pe punte la

salonul de clasa întâi, ¿i-l instaleazå pe o canapea. Când popa mi¿cå îlizbe¿te de speteazå.

– Så dormi, pårin¡ele, så te-ncålze¿ti, cå frig vei îndura destul...Urcå la timonå. Afeti¡ei ¿i cåpitanul joacå table. Cârma o ¡ine un

tinerel cu chipiu de licean. Ei ¿i? Cine så fie pe bra¡ la ora asta? Joc cugesturi profesionale. Pumni ridica¡i, zgâl¡âi¡i diavole¿te, ¿oapte bizare,descântece. Afeti¡ei pierde.

– Romi, la aparat! Afeti¡ei, într-o orå ajungem. Ia vezi ce-i pe jos!Pe jos, în barcå, dorm copiii. Blonzi, lumino¿i, pui de mesteceni. ¥n

magazie Melaniu a înghesuit o nevastå. I-a astupat cu cârpe gura ¿i, submaldårul de sticle goale, lângå co¿urile de oase de pe¿te ¿i hârtii mototolite,i-a ridicat fustele în cap. Femeii îi place ¿i-l înfå¿oarå cu picioarele eialbe ¿i grase, påroase ca un låståri¿.

26

Pocherul s-a terminat. Sforåie ¿i bi¿ni¡arii. Numai cei doi pescari dela masa lui Constant stau ¿i privesc, cu ¡uicile în fa¡å, påmântul dispårând.ªi Zumbile e treazå. Suflå a jale în muzicu¡å.

Apare în u¿a barului, slab ¿i negru, preotul ibis. Trece peste tejghea,parcå în zbor, på¿e¿te peste Melaniu care n-are cum så-l vadå, în sfor¡åri¿i icnete, ¿i ia din raft un pachet de biscui¡i såra¡i. ¥l deschide, mu¿cådintr-unul, îl pune la loc. Se întoarce spre încåpere, prive¿te somnulmul¡imii pråvålite printre mese. Cei doi pescari båtrâni se ridicå ¿i seînchinå pânå la påmânt. Face semnul crucii peste ei. Se uitå în jos, lapicioarele lui, vede vânzoleala cårnii. ¥¿i ridicå privirea, zâmbe¿te, chipuli se lumineazå pu¡in. Zumbile îi trimite moale o bezea.

Ridicå o mânå ca o aripå ce îmbrå¡i¿eazå somnul tuturor. Iese,pâlpâind u¿or, o umbrå, o candelå.

¥¿i revin. Au în creier sârmå ghimpatå unså cu gråsime râncedå decâine. Sau mai råu. Oare ce-au fåcut? Ce-au mai fåcut?!

Se simte portul. Trupurile încep så se mi¿te, be¡ia se apropie de ¡årm.– Sile, luåm una micå? – ¿opte¿te rågu¿it Petricå. Så ne dregem.– Acum?– Nu. La bufet.– Luåm. Cå atâta bucurie mai avem ¿i noi.Andrei înjurå. Pavlo râde. ¥ncepe iar. Zgomotul cre¿te. Pescarii s-au

trezit. O hazeaicå hale¿te o palmå. E Pasasca. Melaniu s-a ascuns. Procopî¿i propte¿te u¿a. Parcå n-ar fi båut în via¡a lui. Ihor î¿i adunå copiii. ¥iîn¿irå ca la armatå. Nu mi¿cå unul de groazå. Baba s-a trezit, î¿i scâr¡âieoasele înghe¡ate. Fuge la capåtul scårii, aplecându-se peste balustradå,ca la tribunå, spre mul¡imea îngråmåditå la u¿i. Ridicå amândouå mâinileîn sus. Gålågia înceteazå. To¡i o privesc, înmårmuri¡i. Discurs final ¿iconcluzie.

– Åsta vapor? Åsta cåcat!Fluieråturi. Huiduieli.Acostare. Bejenia de lucruri se revarså. Trec, plutind în lumina lunii,

barca, cårucioarele, frigiderul, sacii, fotoliul, carpetele, co¿urile, ningecu lucruri peste tot, ca la facerea lumii. Nisipul înghe¡at luce¿te apåsatde ger. Kilometrul pânå la sat seamånå cu o migra¡ie. Un ¿ir nesfîr¿it decåru¡e, încårcate cu pachete ¿i saci ¿i maldåre de baloturi ¿i, uria¿,frigiderul acela alb ¿i lucios, în picioare, lângå loitre, luminând caleaspre a¿ezare.

27

Romi î¿i ia råmas bun de la popå.– Så ¿ti¡i cå n-am bani de amendå. Eu nu primesc bani de la nimeni.– Ce amendå, pårin¡ele?– A venit cineva ¿i m-a amendat cå nu am bilet ¿i cå stau la clasa

întâi.Romi încremene¿te. Apoi se umflå ca o explozie.– Afeti¡ei, Cristosul ¿i Dumnezeul må-tii de porc! Prefacerea ¿i

saula care ¡i-a fost buric!!Izbucnire mare. Extrem de violentå. Romi îl târâie de gât pe Afeti¡ei

pânå la schelå.– De ce l-ai amendat pe pårin¡el? Eu l-am dus acolo!– N-a spus nimic. Nici vamå n-a dat. Mi-a dat numai actele ¿i l-am

amendat. Ce vroiai, bre, så fac?– Rupe imediat procesul, câine de om, tu n-ai våzut cå eu l-am dus

acolo?!– Nu pot så-l rup, nea Romi, ¿tii bine cå nu pot så-l rup, doar e

înregistrat...– Bå! ¥l rupi!! ¥l rupi imediat! Tu nu pricepi cå nu-i ca noi?!– Da’ cum e? Cum e, ca så-i rup eu procesul? Cum e?– Vagabonzii dracului de moldoveni ¿i olteni, cå nu v-adunå nimeni!

Biserica sorå-tii!Se opre¿te o clipå, cåutând ceva. Gåse¿te:– E om cult, må!Popa pleacå încet, urmând procesiunea de oameni ¿i lucruri în refugiu

de iarnå. ¥n fa¡a lui, în prima cåru¡å, preotul cel tânår se spovede¿te singur,råcnindu-¿i påcatele.

Pescarii glumesc, împingând carele prin nisip cu caii împreunå.Lumina albå ¿i rece îngroapå orice zgomot. Cålare pe Bålan, Sile atârnåca în leagån. Mo¿ Hnat îl duce cåtre caså. Andrei, scåpat de griji, beahorincå.

– Ce-am fåcut, Andrei?– Nimic. Nimic n-ai fåcut. Te-ai fåcut de cåcat, ca de obicei, nu må

mai înnebuni!– Ai înjurat partidu, domnu’ Sile. Pu¿cåria te månâncå.– Månâncå un cåcat.– Adevårat spus, râde haholul.

28

Pe „pasager“ Romi îl ia la båtaie pe Afeti¡ei. A gåsit un cablu pepunte ¿i îl tråsne¿te cu el peste fa¡å. Plin de sânge, Afeti¡ei sare în apå.Aplecat peste copastie, Romi blestemå cu spume la gurå. Zgomotul e iarînåbu¿it de valuri. ¥ncepe vântul. Dinspre mare se adunå nori. ¥ntr-o orå,viscolul îneacå totul într-un nåmete uria¿.

¥n colibå, sub zåpadå, Zumbile a aprins douå maldåre de stuf. Facedragoste cu Constant pe lijanca fierbinte.

– Frumosule, îi murmurå, m-am ars cu tine! Te plac! Te plac demor! Ar trebui så nu-¡i iau bani. Dar tot o så-¡i iau! ¥n¡elegi, nu se poateså nu-¡i iau! ªi o så plâng, ¿i o så mor de dorul tåu când o så pleci.

Adus acaså de Bålan, dupå pupåturi ¿i daruri – carpeta chinezeascåcu fete verzi cu fuste galbene care fac baie într-o apå ro¿ie a fost pre¡uitåla justa-i valoare – Sile încearcå så doarmå. E prea lini¿te. E preaîntuneric. Boris latrå la viscol. Sare din pat. Nu mai poate. Se duce în„centru“, så se dreagå cu una micå. Iar începe! Bårba¡ii s-au oprit to¡i labufet ¿i rad „Douå pe-o cracå“. Milian cântå. Pe burduful armonicii ¿ipe bra¡u-i gros sunt desenate artistic câte o inimå stråpunså de o sågeatå¿i o corabie.

¥n bisericå, chiar lângå cârciumå, noul popå î¿i a¿terne pe podeauarece un anteriu murdar. ¥nvelit în pu¡inele ve¿minte, mic ¿i ghemuit subprivirea sfin¡ilor de lemn, înfå¿ura¡i în litere de la-nceputul lumii, ascultåcheful bårba¡ilor. Surâde, învelind bol¡ile-n pu¡inå luminå aurie. Vântulbate în clopote de nea, cu limbi de nea, ce råsunå într-un aer de nea.(CONTROLORII DE BILETE)

29

O scândurå neagrå, împietritå de apå, apare încet din culcu¿ulde ghea¡å ca botul unui animal ce iese så respire. O privesc în

tåcere. Eliberatå de sloi, bucata de lemn plute¿te o clipå, se aude ungeamåt stins, apoi se scufundå lin în unda întunecatå, mai limpede caaerul jilav, cåptu¿it cu ce¡uri calde.

– Multe ¿tie lemnu’ acesta... Multe a aflat el.– O så afli ¿i tu. Tot o så afli.– Ce-mi trebuie mie? Pentru mine ajunge ce ¿tiu. Prea ajunge.

30

II

Nu sunt niciodatå la¿! se ridicå tremurând, be¡ie abia începutå,ai fi zis, dar cine te pune så te gråbe¿ti? Be¡ia lui, ehe, ruginå

veche, scorojitå! O be¡ie musculoaså încå, dar båtrânå, cu poalele mucede,parcå nåpådite de licheni. Oricât torni, doaga rezistå, oricât ape¿i, nuîndoaie genunchii.

Trebuie înså mult, mult mai mult decât curaj ca så te duci pânå latejgheaua unsuroaså, de cârciumå dosnicå. Chiar dacå scrie „Bar“deasupra ¿i e învelitå în plastic negru ¿i lucios, jilav. Muzicå greceascå,o pozå din „Cinema“ cu capul lui Virgil Ogå¿anu ¿i, sub umerii îngu¿tiai actorului, sânii cât douå aerostate tuflite, „signorina Lucia“, singurulfragment inocent dintr-o revistå buruienoaså pentru marinari de cursålungå. Plus câteva sticle inutile cu båuturi bizare, pe care numai liceeniile mai încearcå, convin¿i cå înfåptuiesc experien¡e capitale. Prin gurileumede ¿i amare, båuturile exotice trec ca ni¿te cuvinte dintr-o moartålimbå stråinå.

Po¡i så te apleci fårå te clatini prea tare, så spui åluia cu mutrå descapet (Cine castreazå barmani în portul liber?)

– Permite¡i så dansez cu doamna?Chelnerul mic, sub¡ire, cu ochii råtåci¡i, ¡årånu¿ såråcu¡ tare, de la

¿es, care a vrut så facå måcar o claså de studii medii ¿i n-a reu¿it, så tacå,uluit. Doamna så se uite la amant, la celålalt, la blondul înalt ¿i bronzat,venit de pe litoral så se adåposteascå pânå trece sezonul rece. Acum înprag de iarnå, sigisbeul, cu cåma¿a descheiatå pânå sub buric, cotrobåiela casetofon. E „machidonul“ localului, adevåratul negustor ¿i ståpân.Så încaseze din priviri douå perechi de palme grele ca scândura – ebåiatul cel frumos ¿i dur – så accepte reveren¡a lui Voinea.

31

Så danseze. Vaporeanul, pipernicit pe lângå uria¿a negricioaså, så-ipândeascå, ridicat pe vârfuri, smocul pufos de negrea¡å de deasupra gurii,musta¡å groaså. Bårbia så-i umbreascå cochet sânii abia înfå¿ura¡i în¿or¡ul de cauciuc. Vântul råsuflårii ei så-i batå fruntea, un ¿uvoi încins ¿ijilav între ochii amor¡i¡i. Mâinile unsuroase de ceapå ¿i chilcå pe umeri...

Dar mirosul de seu ¿i baligå ¿i uruitul furtunii acoperå filigranulstraniu, dureros, al neputin¡ei acestei întâmplåri.

Iar vântul smulge pânzele coråbiei în derivå.Så ¿tie cå nu acesta e curajul la care se gândea, ¿i pe care l-ar fi

aplaudat, icnind înfrico¿a¡i, cei din cârciumå, ci doar începutul lui,adevåratul lui sens urmând abia acum, învålmå¿it, inaccesibil. Piedica,dalele reci ale cârciumii în noiembrie, – an fårå lemne, sårac, ¡arå pusåpe economii mårunte – ciorapii gro¿i, vine¡ii, de lânå nevopsitå,genunchii, fusta de diftinå, chilo¡ii cu picior, roz, scor¡o¿i ca pufoaica,mu¿uroiul zburlit ¿i moale al sexului. Un sac, ce mai, un sac cu cârpeprin care så alergi ca un ¿oarece... Ce departe, ce greu se aude prinfurtunå vuietul acestui vis...

A¿a cå Voinea, învins, mai cere douå beri.– Vezi så nu fie prea reci! se råste¿te la furia iute a blondului.

Ai våzut? Tot scapetul toarnå, tot el!Bea cu Sempron, råscolit. Sempron, da, Sempron ¿tie ce voluptate

înlocuie¿te po¿irca asta bor¿itå ¿i acrå de Gala¡i.– Berea asta parcå au pi¿at-o al¡ii! mai face båtrânul marinar pu¡inå

gålågie masculå, o înjuråturå, merge ¿i un scrâ¿net cutremuråtor de din¡i(ce folos, nu po¡i înlocui un vis!)

– Voinea, papu, laså muierile ¿i hai så strângem caii aceia! Vinoamenii så-i ia ¿i noi frecåm manganu’!

Vaporeanul numårå fise de aluminiu de cinci lei – bani buni,române¿ti, merg ¿i în comer¡!

– Urât tatå ai mai avut, Sempron. ªi dacå nu ninge la noapte, nu-istrângem degeaba?

Dar s-a terminat, a pierdut, ofteazå.– Nu sunt niciodatå la¿!Se scarpinå sub cåciulå, mînia i s-a frînt.– ªi må doare-n fund de toate boarfele! Acolo må doare! mârâie,

cerând parcå iertare.

32

Ies împreunå pe u¿å, negri ¿i înal¡i ca douå ciori de câmp. Numai înprag, umflat de vânt – un fluviu înghe¡at ¿i fårå maluri – Voinea maiîncearcå vag så lupte, mai cer¿e¿te o clipå de amânare, istovit, ¿tergându-¿ifa¡a de o rafalå amestecatå cu miros greu de vitå.

– Åsta-i baros, nu vânt. Futu-¡i nordul marginii må-tii! Chiar trebuieneapårat så mergem pânå la Ro¿u?

– Ai promis mata. ºine minte c-ai promis.¥mpåcat ¿i lini¿tit, fusese fåcutå ¿i ultima încercare, Voinea î¿i îndeaså

cåciula ruseascå, clåpåugå, mai pe urechi, î¿i ridicå gulerul de la ¿ubå ¿ipleacå spre ¿alupå, ocolind cu grijå baligile cât ro¡ile de tractor.

Vinul, ¿i berea, ¿i coniacul, ¿i lichiorul, ¿i frec¡ia Diana, ¿i spirtulalb din el se duc încet prin ¿omoioagele de vânt, ca ni¿te aburi. Deseneanimate. Po¡i vedea colacii de fum ai båuturii torcându-se în cer. Cândajunge la „Maricica“ e limpezit.

Pentru împlinirea tuturor lucrurilor, reflex de pilangiu, udå bogatcatargul cu „Portul liber“. Se dichise¿te necåjit, råtåcit prin haine preagroase ¿i prea numeroase, o cåpi¡å de ¡oale ¿i izmene ¿i brâie, îndelungatåconstruc¡ie, adunatå treptat, o datå cu vârsta. Ce, la douåzeci de ani purtael „indispizdabili“? Acum, la cincizeci, Doamne, ce risipå, ce monument!De, haina face pe om.

Salutå respectuos tricolorul. ¥ncepe så râdå. „Ce så facå haina peom? Cå n-are ce. Omul da, are ce face pe hainå“. O clipå be¡ia-i revine,i se face lehamite, se reazemå de stâlpul ud. Doarme o secundå, visând.Ce altceva po¡i visa decât tufi¿ul fierbinte ¿i încâlcit al armencei, arzândca stuful, mirosul viu al pântecelui ei? ¥¿i umeze¿te buzele prin somn –e doar ¿uvoiul cårnos al crivå¡ului trecut prin vlaga miilor de vite...

Tot crivå¡ul îl ¿i treze¿te. De-acum, gata, e bun de treabå, mâna-igroaså ¿i båtutå ca o potcoavå poate împleti ¿i nåvoade fårå så tremure.

– Adrian!– Aud! bubuie vocea.– Ie¿i, nepoate, la parâme, cå ne mânå bucuria de-a munci pânå la

Ro¿u! Promit cå dup-aia mergem la Leteorman, så-l luåm pe Constant!Cå plânge må-sa dupå el!

– Pe vântul åsta? iese o datå cu întrebarea un båiat din filme –umeri la¡i, privire scânteietoare – costumat corect, cu pulovår negru, pegât, lup de mare neînfricat în gin¿i ¿i cizme, pipå-i mai trebuie, te doarelipsa ei, ca o madonå ciuntitå.

33

– Pe åsta, pe åsta... ¿opte¿te sie¿i, coborând la caldarinå, Voinea...Cå altu’ n-avem. N-a bågat la alimentara, ¿i chiar dacå bagå, la vânturiîncå nu se face coadå. Dacå mai ai dupå ce face vânturi...

Trebåluie¿te bombånind. E prea înalt pentru vågåuna încinså carepute a motorinå ¿i a ulei ars.

„Maricica“ joacå mocåne¿te pe valuri, desprinså din parâme.– Gata, Adrian, pompe! Då-i bice, Semproane, cå ne prinde bezna,

carasuhatu’ mamii ei de beznå!Cu claxon scurt, rågu¿it, de coco¿ båtrân, cuterul se desprinde de

cauciucurile danei, bandeazå u¿or sub o rafalå – nordul bate de sus înjos, se înfige în val – cåutând adâncul cu voltå greoaie, ¿i, afundat ca oli¿i¡å moartå, iese în larg.

Ocole¿te cum poate printre ¿irurile de vite.Iarna a venit dintr-o datå, pe nea¿teptate, vacile ¿i porcii ies încå din

stufuri, din grinduri, din întinsurå, venind spre a¿ezare, laolaltå cu mistre¡ii¿i vulpile. Rebegite de frig, cu copitele zgâriate de ghe¡uri, cu picioarelesângerând prin trestiile dintr-o datå bå¡oase ¿i tåioase, animalele încearcåså-¿i croiascå drum prin desime, spre canal ¿i apoi spre caså.

S-au adunat de prin smârcurile mai ieri seci, stufoase, cu iarba cåzândvålåtuci de grea ¿i înaltå. Dintr-o datå, crestele de nåmol împietrite deuscåciune au devenit moi, au supt din frig jilåveli groase, turbele au început,într-o singurå noapte, så musteascå de ape reci ca ghea¡a. Vacile s-au strânsîn torente, curg spre fluviu, prostite de untura ce le îngålbene¿te ochii.

Nenumårate vite unsuroase, cu coarne lucii de seu, îndobitocite debine ¿i de cåldurå, îngrå¿ate molcom pe iarba plaurului de toamnå, otoamnå lungå ¿i uscatå, neobi¿nuit de caldå, desfåcute brusc de frig dinînveli¿ul de slånini, dupå ce au hålåduit o varå întreagå în sålbåticie, auînvå¡at din nou cå sunt domestice. S-a trezit în ele o fiarå ciudatå, mirosinddepårtårile ¿i desenând astfel hår¡i uria¿e dupå care merg sigur ¿i drept,dar nu spre pustietatea bål¡ii, ci spre grajdul ce pårea uitat. Porcii floco¿i,înnoroia¡i ¿i sålbåtici¡i, cu râturi tåbåcite, de mistre¡ – jumåtate dingodacii de prin cur¡ile deltei sunt vårga¡i la na¿tere – ¿i-au adus amintede mama lor scroafa ¿i trec înot mla¿tini ¿i ghioluri, pentru a se adåpostila cåldura cocinii. Numai oile, necåutate, nestingherite de om, se pierdîn stufuri ¿i se îneacå. Iar caii, sminti¡i de ninsoare, turbeazå.

34

Aproape de Dunåre, firicelele, sub¡iri la început, ale turmelor, seîngroa¿å în cirezi ce trec apa. Gråsimea le ¡ine la suprafa¡å, iar îndelungatavia¡å de baltå le-a învå¡at så înoate. Marile cargouri ancoreazå la vedereaviermuielii dintre maluri, dacå mai au timp. Dacå nu, taie adânc dârå desânge, iar haholii prind bucåtoaiele de carne a¿a cum se prindeau maidemult somnii båtrâni de sute de chile, nenvå¡a¡i cu motoarele, netemåtori,måcina¡i de elicea ¿alupelor.

Dar nu toate cuteazå så se arunce în undå. Multe se sucesc pe malurizile întregi în cerc, råtåcind. Apele cresc ¿i plaurii, cu burta pletoaså ¿iråmuroaså, cåruntå ca bidineaua ¡igåncilor båtrâne, se desprind de fund,de mâlul ghiolului ¿i încep så pluteascå alene, legånând copacii ¿i vitelede pe ele, întorcându-le cum le mânå vântul. Moarte de spaimå ¿i frig,vacile fatå direct în mâl, înecându-¿i vi¡eii. Se aud mugete stinse ¿imursecate de vânt, semn cå un buhai måtåhålos a cålcat ¿i a gåuritsub¡irimea plaurului – ce înseamnå o påturå de rådåcini groaså de nici ojumåtate de metru pentru o stâncå de cårnuri ¿i gråsimi ¿ofrane? – ¿irizomii de stuf, de pipirig ¿i de papurå l-au încolåcit.

Va muri prin decembrie, dacå nu-l gåsesc lupii ¿i eno¡ii pânå atunci,¿i va îngro¿a plaurul în primåvarå, la dezghe¡, ca o bucatå imenså de unttopindu-se încet pe o måmåligå de stuf.

Sempron a luat timona, „Maricica“ ocole¿te u¿or un tauralb-albåstrui, care, sim¡ind malul, då mai puturos din copite, deloc gråbitså se întoarcå la cocenii înghe¡a¡i ai iernii, la paiele uscate ¿i seci.

Adrian îi arde una cu cizma, aplecat periculos peste copastie.Animalul muge¿te u¿or, dar nu-¿i gråbe¿te drumul, stângaci ¿i molatic.

– Adi, facem o tablå?– N-am chef.Canalul. O punte de apå între ghioluri ¿i Dunåre. Vântul nåvåle¿te

ca o locomotivå prin stuful spart. Trecåtoare îngustå, chei ¿erpuite printrestâncile aurii ¿i tremuråtoare ale desi¿ului de trestii. Vreo doi kilometricurentul e mai puternic ca un râu de munte. Lotca cea mai micå ¿i maiu¿oarå, un pui de nouå crivace, nu se poate strecura, la mila ¿ase, dinîntinsurå spre fluviu. Bårcile cu motor, chiar ¿i ele, trag ¿i gâfâie de parcåperforeazå apa.

Stufurile moi, fragile, aplecându-se la cea mai micå adiere cu fo¿netcutremuråtor, strâng apa în cle¿te ca o conductå de o¡el. „Maricica“

35

¡â¿ne¿te pe ¡eava tunului clåtinându-se, izbindu-se de maluri, zångånindca o rablå. Sempron î¿i face cruce. Mic cum e, parcå se aga¡å de timonåså nu fie smuls de vânt.

– ¥mbracå bre, timona aia, cå am luat-o pe ulei! se aude vocea rea alui Voinea.

Adrian îl prive¿te mirat pe unchi-su, ochii i se strepezesc de furie.– Da’ ce, cu Sempron faci talente d-astea?!– Sictir!Coboarå în cabinå. Voinea ofteazå. Se ridicå, strânge tablele deja

întinse ¿i îl urmeazå. Aprinde un ochi la aragaz. Vrea så-l aprindå ¿i pecelålalt. Chibritul arde spre cotor. Se frige. Sudalmå marinåreascå tåvålitåprin zeama cârciumii ¿i a mårii. Se-nvesele¿te.

– Eeee, nenicå Adriene, azi iar facem economie!... Am auzit cå aicinu se umple butilia un an de zile... ªtiu, puiule, ¿tiu, n-ai avut timp såtråie¿ti, så ai plåcere, så glume¿ti! Ai umblat dupå carpete ¿i dupå chenturi,så faci chibeicå, så te umpli de bani! Cå ¿i când fåceai polo la Gala¡i, totdupå chibeicå umblai... Da’ parcå nu mai ¿tii nicicum de glumå?! Parcåte-a prins viscol de bani ¿i te întoarce cum vrea el... Tu n-ai via¡å detråit? Numai de bi¿ni¡årit?

– ªi ce-ai fi vrut, dacå n-aveam nici bani de petice la pantaloni!?Så stau så râd ca prostul? Ce så fac? Cå må ¡ineai cu douå sute de leipe lunå!

– Da, da-¡i plåteam ¿i caså ¿i maså!– Laså-må dom’le, cå mi-e ¿i silå så aud iar chestia asta! Caså ¿i

maså! ªtii, nene Voineo, cât cheltuiau la un chef båie¡ii de machidoni?Am våzut ¿i o mie de lei pu¿i în vioara lui Gu¡å Ceapå pentru „Nu ti du¡ila izveoru featå armânå“. ªi strigau „¥¡i mai dau ze¡e, cioarå!“

– Au oi, copile. Au mii de oi. ªi cârciumile. ªi cine are cârciumileîn Tulcea, are tot târgul în mânå. Da’ laså, måi copile, cå ¿i tu te-aidescurcat.

Se înnegre¿te. Urlå.– Da, m-am descurcat! Mi-am vândut cartelele ¿i lemnele de foc,

lunå de lunå! Al dracului m-am descurcat. Am fåcut polo ca så am cemânca, nu cå-mi plåcea la bazin. Sunt såtul de apå ca de iarnå. Iar începem?!

ªi-a bågat capul în co¿ul pieptului. Pozå romanticå, unchi dezamågit.

36

– Da, da, dar nici chiar a¿a... Ai våzut? Nici pe ocean nu te-au mailuat...

– Ce, nici chiar a¿a? Dumnezeule, parcå e¿ti surd! Surd ¿i orb! ªtiicine mi-a scos din¡ii? Gicå cu ginitorii lui taicå-su! Bine cå nu m-a bågatîn pu¿cårie.

– De ce så te bage în pu¿cårie? Pe ce motiv? Da’ ce, legi nu maisunt în ¡ara asta?

– Sunt! Oho, ce de mai sunt! ªtabul ¿i legea! Telefonul ¿i legea!Faci talente cu mine sau chiar nu ¿tii pe ce lume tråie¿ti?

Fuge pe punte. Femeiu¿cå ultragiatå, pi¿catå de ¡â¡e. Voineaboscorode¿te mai departe.

– Nici chiar a¿a... Suntem lupi de mare. De Dunåre. Un lupi¿teande ocean ca tine nu face chibeicå... Cu cine? Cu neferici¡ii å¿tia? ªi ce levinzi? Cururi pictate? ªi ce dacå ¡i-au rupt securi¿tii din¡ii? Cinstea så nu¡i-o rupå...

Pune o tigaie pe foc, toarnå dintr-un borcan ulei înnegrit ¿i a¿terne,ca ni¿te covoare mici, colorate, bibani. Se frige iar, burlac båtrânneîndemânatic, lucru rar.

¥njurå printre din¡i. Pune capacul. Mic¿oreazå focul. Apoi începe såurle. Ia tigaia de mâner ¿i o izbe¿te de tavanul jos ¿i posomorât. Uleiul serisipe¿te pe pere¡ii jego¿i, în picuri mici, arzåtori. Pe¿tii par vii, zburând,såge¡i de foc prin semiîntuneric. Un hohot scurt, sec, de plâns. Suspinfinal. Strânge, måturå. Vrea ordine. Inutil. Mâzga de pe cabinå epietrificatå. Au ¿i apårut carcalacii. Ling uleiul cu antenele lor sub¡iri ¿imoi. Urcå la timonå.

– Cum merge? Ai vânt ca-n Maghelan!– Så ne-ntoarcem, bre! Asta nu vânt, asta iad! roste¿te blând

Sempron, fårå nici un pic de îngrijorare în glas.Adrian prive¿te întunecat canalul din ce în ce mai îngust ¿i mai

rapid. Valurile încalecå trestiile ca o seceråtoare.– Dai înapoi, ai?! izbucne¿te Voinea a ciondånealå. Dupå ce m-ai

scos din caså, de la pieptul celei mai frumoase femei din ora¿?Adrian pufne¿te în râs. De când vaporeanul umblå dupå armeanca

graså ¿i muståcioaså, mai înaltå cu un cap decât el, a ajuns mi¿toulîntregului port.

37

Båtrânul zâmbe¿te fericit, a nimerit. Joacå faza mai departe. ¥n sfâr¿ita mers, i-a ie¿it!

– Må sco¡i în sluta asta de iarnå ¿i de ghiol dupå opt cai ¿chiopi, ¿iacum dai înapoi!? Nu spuneai tu cå aici caii sunt aur, sunt pâineahaholilor!?

Surâde molcom Sempron.– Ce ¿tii tu, Voineo? Vii cu vaporul, bei, pleci. Asta u¿or este.Apa perie bordurile, cenu¿ie ¿i rece. Un bâtlan ¡opåie pe mal a zbor,

dar vasul îl depå¿e¿te.– Laså, bre, cå pe voi nimeni nu vå ¿tie, niciodatå. Nu ¿tie nimeni

ce-i în mintea voastrå. Så vezi, Adi¡å, cum e så stai cinci în barcå, såmergi, så vorbe¿ti, så bei, iar ei nici så nu se uite la tine! Så nu-¡i råspundå!Da’ când te a¿tep¡i mai pu¡in, så facå cu totul altceva decât credeai tu cåvor så facå.

– Ce prostii spui tu acolo, ghiuj be¡iv? îl întreabå moale haholul.–Când ¡i-e ¡ie mai fricå, ei parcå-s mai siguri ca oricând pe val,

¿i când tu e¿ti mai lini¿tit, atunci se întorc ei de pe ghiol ¿i te laså cutreaba neterminatå. Tot timpul parcå se gândesc în altå parte... La altceva...Se uitå la tine, dar nu te våd... De ce nu må vezi, Semproane, bre?!De ce? Cå ¡i-s cåpitan de opt ani!

– Te våd, cum så nu te våd, îngânå râzând înceti¿or båtrânul, dar nuîntoarce capul de la canal.

Prive¿te drept. Nici apa nu-¿i apleacå pleoapele, dar nici Sempron.O datå cu prima sub¡ire cortinå a serii – ¿tim bine, se vor trage pe

rând câteva zeci – se vede ¿i hula ghiolului, un nåmete gros, fråmântat,prin care curge, murdarå, apa.

– ¥mpu¡itå apå! – mârâie Voinea. Då-mi mie timona! Ia så vedemce ¿tii, „Maricico“!

ºâ¿nesc pe Lumina, au undeva în dreapta Bejanul ¿i Cruhlicul. Voinease simte bine cu mâinile pe cârmå, picioarele i se leagå de podea ¿i parcådau putere vasului. Vântul din pupa ¿i tribord îi apleacå pu¡in ¿i-i poartå¿i mai iute cåtre Fiu. Taie valurile dese fårå tangaj. Prova se împroa¿cå,se înfundå, dar iese de fiecare datå la suprafa¡å, ¿iroind... Strålucitoare,înså cenu¿ie în crivå¡. Imagine optimistå, furtunå la telejurnal.

– Ce zici, Adrian?! Aud?! Semproane, te fac ucenic... ¥¡i dau ore denaviga¡ie. Gåse¿ti tu prin port o cåråmidå de Kent så må plåte¿ti! A¿a,„Maricica“ scumpå, a¿a!

38

¥naintea ghiolului, ¿alupa începe så valseze; conduså de Voinea caun papuc zburåtor, „Maricica“ face douå piruete largi, greoaie, låsându-¿iudate nu numai bordurile ci ¿i puntea. Apa nisipoaså påtrunde pe geamulspart ¿i-i strope¿te, rece ¿i vesel.

– A¿ bea ceva, Semproane, ar merge o „douå pe-o cracå“, cazacbåtrân, un „ochii lui Dobrin“! M-ai speriat degeaba. Nici tu nu te-aiprins, Andrei, cå mo¿ul m-a speriat. Ziceam c-am rupt-o în fericire.

Mugetele bucuroase ale vaporeanului se amestecå cu vuietul vântului¿i al motorului. Zgomote stråine, nefire¿ti ce nu se potrivesc cu nimic.La intrarea în Fiu cad ultimele cortine întunecate ¿i, o datå cu ele, fulgiimårun¡i, grei, zboarå, laolaltå cu vântul, peste apa neagrå ¿i fårå maluri.

– Ce zici, Adi? La cinci metri de ¿alupå poate fi orice. O stâncå, unora¿ plutitor, o haitå de rechini! Un plaur, o bisericå degeratå, orice!

– Iar începi cu biserica aia båltårea¡å?! Nu-¡i ajunge cå l-ai înnebunitpe Constant?

Nebunia viscolului ¿i a întunericului ¿i a ghiolului Fiu, fårå margini¿i fårå fund. Pe peretele din stânga al cabinei, båtutå în pioneze, e chiarcartea po¿talå care se trimite vara, în vacan¡å, cu apusul de soare peoglinda ghiolului lini¿tit, zågåzuit de sålcii...

– Acum începe! Acum... ¿opte¿te Sempron.Fiu e adânc. De douå ori cât Lumina. Valurile sunt pe måsurå, repezite

¿i înalte. Legate, prea aproape unul de celålalt, cad pe punte câte douåodatå, cu duruit metalic, o rupere de stânci grele ¿i col¡uroase deasupraunui sat adormit.

Adrian se lipe¿te de peretele cabinei dinspre pupa, cåutând cu mânaparcå vinovatå, ho¡eascå, centura de salvare.

„Maricica“ geme greu, violatå în urå. Tåblåria bubuie, tråsnitå dintoate pår¡ile. Pare cå apa trece direct prin vas, prin cabinå, pe sub punte,în cåutarea lor. Timona plute¿te ca o råmå¿i¡å a unui naufragiu.

Dar asta e doar spaima. Spaima lui Adrian. Spaima lui Voinea eelicea, cârpitå ¿i råscârpitå, care iese acum la vedere din cauza tangajului.Trage prea greu prin vânt ¿i se poate rupe oricând. A lui Sempron enecunoscutå. Sempron prive¿te apa råscolitå, lumina ghilotinatå de viscola farurilor.

Dar „Maricica“ rezistå. Se împletice¿te, înghite ¿i vomitå apå, urlåde fricå ¿i de durere, dar rezistå.

39

– A dracului, troaca båtrânå! A dracului troacå! o bate Voineaprietene¿te pe timonå, desfåcându-se încet, încet din încordare ¿i spaimå,descle¿tându-¿i mu¿chii pu¡in câte pu¡in, întorcându-se parcå de undeva,de departe, în cabina rece ¿i întunecoaså.

– Frig e, dom’le, observå el brusc. Ai mai våzut vreodatå,Semproane, o nenorocire ca asta? Ai mai våzut?

– De pe mal, papu, din caså, de pe lijancå! De pe hazeaicå! ¡ine unlung discurs, u¿urat, ¿i Sempron.

– Crivå¡u’ mamii lor de cai ¿i de barcå! geme gros, rågu¿it, dinspate, Adrian. Så må ia dracul ¿i ¿tima ålei mai negre bål¡i de mai urc euvreodatå pe copaia asta! Asta mi-e crucea, Doamne, scapå-må ¿i må ducîn fabricå, Doamne...

Sempron râde moale, chipul îi e o gurå zbârcitå fremåtând, a spus ¿iel rugåciuni din astea, cine nu spune asta pe ghiol, pe Fiu ori pe Ro¿u?...

– Pe ghiol o så mori, bre Adrian! ªi dacå nu mori pe apå, morimâncat de reumatisme ca de leprå! Asta ¡i-e via¡a, måi copile, ¿i nimic,nici bole¿ni¡å, nici nevastå nu te scapå de apå... Hai, „Maricico“,pupa-¡i-a¿ pupa! ¡ipå ¿i Voinea.

Alunecând pe urma unor lacrimi, Adrian se întinde pe podea,hohotind. Viforni¡a ¿i întunericul îl acoperå. ªuba neagrå îl face så semenecu o momâie, un morman convulsiv ¿i diform, o vietate decapitatå carese zbate.

– Asta ocean al nostru, Adrian. Pentru „Maricica“ ¿i pentru noi,Ro¿u mai mare ca ocean!

Un val trece iar bordul ¿i smulge plasticul ce ¡ine loc de geam. Apaintrå acum prin cabina de comandå ca prin conductå. ªubele marinåre¿tise îmbibå. Lumina farurilor se face ¿i mai tulbure, venind direct prinvânt. ¥i învåluie ciudat, fosforescent, ca un nor înmul¡indu-se în aburiigro¿i ce ies din haine ¿i de pe pielea fierbinte, mu¿cate de frig.¥ntorcându-se spre o ro¿ea¡å de bolnav, lumina asta groaså rezistå maibine decât orice întunericului, un bulgåre luminiscent de cauciuc alergândpe ghiol. Adrian se ridicå, de pe podelele fle¿cåite apa se scurge ¿iroaiepe punte, roiuri de gângånii iu¡i, fårå sânge, ascunzându-se prin gåuri...

– Curvå de via¡å...Voinea îl bate pe spate cum båtuse ¿i timona mai devreme. ¥ncepe

så cânte. Are vocea prea grea, murdarå. Cântå ¿i Sempron, tot rågu¿it,

40

cald, cu glasul acoperit de båtrâne¡e. Cântå ¿i Adrian, se curå¡å zguragroaså de pe gâtlejurile coclite.

– Pa Dunai, pa Dunai...Ies pe punte, îmbåta¡i deodatå, låsând ¿alupa în voia vântului. Voinea

¿i Adrian joacå sârba, ¡opåind dråce¿te pe tabla ¿iroind ¿i lucind ca unfund de râu. Sempron rote¿te tålpile în cazacioc, cade, se ridicå, agå¡atde pulpana ¿ubei båiatului. ¥l na¿te un berbece de val sau o spumå,mitologie de gata. ¥i împroa¿cå talaz dupå talaz. Ei ¡ipå, gurile deschisemu¿cå lupe¿te ninsoarea, din¡ii se înfig în apå ¿i în viscol ¿i sângelezåpezii curge.

– Am så må pierd! Am så fug cu ea la capåtul lumii, la Turnu-Mågurele! urlå Voinea.

Totul se clatinå, se zguduie, „Maricica“ se înclinå, ia apå, motorulurlå ¿i tu¿e¿te, zvârlindu-i ca un armåsar cu toane. Ninge prin luminauleioaså ¿i strâmtå, un roi de viespi în goanå furioaså.

– Cu cine, unchiule? urlå ¿i Adrian, nevinovat.– Cu ea, cu ea! N-o cuno¿ti, e o femeie minunatå.Râs. Cådere în rânjet. Joc stråin. Au obosit, se întorc, brusc ¿chiopi,

nesiguri, în cabinå. Sempron preia cârma. Vaporenii se descal¡å, gâfâie,î¿i storc ciorapii. ¥¿i atârnå ¿ubele în careu, jos, lângå caldarinå, undeapa nu a påtruns încå. Vor så-l dezbrace ¿i pe hahol, dar båtrânul îi gone¿tecu o mi¿care de umeri.

– Carne tåbåcitå! Åsta poate så doarmå ¿i în izmene de ghea¡å!Eee, de-acum trebuie så ajungem la grind.

Fa¡a nu-i mai e luminatå de far dar tot pare iradiatå din cauzapicåturilor ce se scurg din cåciuli. Råsuflå greu, s-a îmblânzit.

– Ceri suflet, Voineo, ziua asta, ghiolul åsta. Marche, Marche, beirachiu mic fårå mine, bre...

Lânceda razå a farurilor poate så-l facå zårit pe vaporean fåcându-¿io cruce mare. Adrian se plesne¿te pe spinarea latå cu pålmi repezi.A astupat fereastra la loc. ¥¿i pune un tricou ¿i o izmanå uscatå.

– Pe grind e cabana lui Colea, da? zâmbe¿te larg, cu din¡ii lucind.O så fac un foc din toate paturile alea. ªi o så må culc în jar ¿i o så beautincturå de iod ¿i sânge, ¿i lapte de iapå tåtårascå. Må mut în Leteorman!Mai sunt fete, nea’ Semproane? Fete mari?

– Iei tu mai coaptå, râde båtrânul. Bogåtanå iei.

41

¥nalt, în stânga apare pâlc de trestii.– Tribord! Ia tribord, Semproane!! urlå disperat Voinea, dar e prea

târziu.Vasul s-a ¿i înfipt cu chila în nåmol, de-a latul valurilor. Nu mai

plute¿te. Din douå talazuri se råstoarnå. To¡i trei sunt arunca¡i în cåderepe u¿å ¿i ies printre trestii. „Maricica“ a dispårut, culcatå pe o parte înnåmolul gros.

– Largul, lua¡i largul! ¡ipå Voinea, înotând u¿or, numai în izmene ¿itricou, ca ¿i Adrian.

Sempron, cu ¿uba pe el, cu cizme, då de câteva ori din mâini.Se zbate, dispare ¿i apare. Izbe¿te furios în mâna întinså a lui Voinea, caîntr-un copil care a fåcut o poznå, ¿i se cufundå, o piatrå ciudatå, înjurând.

Apa e caldå pentru noiembrie. Frigul, viscolul au venit brusc, dupåo zi parcå de plajå ¿i baie.

Iau largul, afunda¡i cât mai mult, la cåldurå, ¿i-l a¿teaptå acolo pebåtrân.

Sempron se încolåce¿te aproape duios pe un ¿omoiog de trestii –spade cu vârf înflorit, cu o gardå de ghea¡å deasupra unui larg mânerbåtut de valuri calde – încercând så-l urce, dar are atârnatå de picioaregreutate, mu¿cåtura unui animal prea puternic. Se laså moale în undacålâie. Se scufundå imediat. ¥i råmâne afarå pulpana ¿ubei. O fluturåvalurile. Viscolul îi face în câteva clipe poale de chiciurå. Reapare cucåciula cåzutå ¿trengåre¿te peste frunte. Ochii i se închid, cautå cu mânasprijin de stuf. Se ¡ine zdravån, î¿i ¿terge fa¡a. Strânge hotårât floreta detrestii care crapå ¿i gem. E un cavaler cu genele îngålbenite de ghea¡å,primind în fa¡å grele lovituri de talaz.

O vreme se ridicå ¿i coboarå cu valul. Apoi, o vietate i se împletice¿teprintre picioare – trestii, ce altceva! – îi cuprinde ¿i mijlocul. S-a-ncurcat,s-a înecat într-un clåbuc galben ¿i tåios. Zace pânå la gât în mâl de stufca-n nisipul plajei la care n-a fost niciodatå. Pe chip i se a¿tern ritmicmå¿ti de apå ¿i må¿ti de viscol, må¿ti tulburi, moi, cleioase ¿i calde, ¿imå¿ti ¡epoase, pârâind pe piele – gloan¡ele albe ale unei mitraliere.

¥ncearcå så se desprindå, se zvârcole¿te, dar se înåbu¿å ¿i mai multîn ¿ubå ¿i cizme. S-a zidit într-o piramidå de ¡oale.

Voinea ¿i Adrian se întorc în stuf, dibuie dupå båtrân printre trestii– strâng apa în pumni ca pe un bulgåre pufos în care e ascunså o lamåde ras.

42

Nu-l gåsesc. Tufele groase, tulpinile galbene, lemn gåurit ¿i o¡elit,colaci ¿i låståri¿ de fier beton pecetluiesc intrårile spre tainicul trup alhaholului. Degetele pipåie apa caldå ca pe un mu¿chi lunecos ¿i nu potdesface ghemul cu pere¡i moi, cråpa¡i pe alocuri, în care e înve¿mântatSempron.

Gura lacomå a trestiilor începe så-i lingå ¿i pe ei. Adrian simte cuspaimå din¡ii ascu¡i¡i pe unul din genunchi, se zbate, valurile îl împing îngroapa deaså cu pere¡i vegetali, flexibili, de netrecut.

– ¥nceti¿or, båiat, înceti¿or! spumegå un val tatuat exact pe mijloccu chipul lui Sempron.

Se aude un bolborosit murdar, apoi alt val, la fel împodobit, horcåie.– Te duci în larg. Pleci tu...– Trage-te afarå, mo¿ule, hai, încet! Ia-må de mânå!– Dragul båiat...Voinea zgâl¡âie disperat cu¿ca de stuf. Urlå. Viscolul îl acoperå.

Nu se aude nimic. Doar ¿oapta lui Sempron råsunå, ca un clopot prin¿uvoaiele de zåpadå ce fulgerå aproape paralel cu apa.

– ¥no¡i pe sub apå, båiat, nu la¿i så loveascå pe tine în cap.Adrian scapå din ghilotina de tulpini, se afundå lacom în apa liberå,

bate spre larg un craul în vitezå, o vidrå salvatå. Sempron nu se mai aude¿i nici nu se mai vede. Voinea simte cum, din maldårul de trestii ¿i haine,haholul s-a scurs, cåpi¡a s-a muiat ¿i s-a fle¿cåit pierzându-¿i miezuldåtåtor de via¡å. ªuba goalå a ie¿it singurå de pe trupul sub¡ire ¿i båtrân.Trestiile rupte ¿i despletite plutesc ca un mormânt gol, un cenotaf, va såzicå. Sempron se rostogole¿te pe fund în curentul slab, foarte moale, cetrece spre mare. Se întoarce cu fa¡a în mâlul negru, o mascå nouå îimistuie chipul, apoi se råstoarnå lin ¿i ghiolul îl spalå din nou, îl curå¡å ¿iiar îl måsluie¿te cu unde tulburi ¿i tremuråtoare.

Voinea spintecå balta, o broascå cu lovituri veninoase. Adrian îla¿teaptå. Plânge.

– Ai våzut? Ai våzut? Ce rost are porcåria asta de via¡å, ce rost?Vocea îi pleacå prin viscol ¿i se pierde spre sud, prin întuneric, dupå

ce schimbå drumul câtorva fulgi.Noaptea, puternicå ¿i zgomotoaså, plute¿te pânå-ntr-atât încât Voinea

poate så se îmbibe, sub apå, cu semnul de lini¿te al inimii båiatului – unzvâcnet rar ¿i scurt. Urgia, deasupra, o disperare a naturii, de neîn¡eles,

43

pe care în chip ciudat nu ¿i-o aminte¿te ¿i nu ¿i-o poate cu nici un chipreprezenta. Dar iese ¿i respirå, nårile i se înfig în viscol – focå la margineacopcii såpate în aer. ªi viscolul îl love¿te ¿i îl doboarå, ceva cumplit deadevårat ¿i de durabil.

– Nu se poate! Semproane! Nu se poate!Urletul lui zboarå, o ra¡å cenu¿ie, alicitå nea¿teptat într-o aripå, care

se rostogole¿te prin aer înghe¡at, depårtat de împu¿cåturå, refuzând ¿itotodatå primind moartea în cea mai îngrozitoare dintre uimiri...

Valurile îi lovesc întâi pe Adrian ¿i pe Voinea, pe fa¡a lor ¿ovåie¿iroaie ca pe geam, apoi trec peste Sempron ¿i se gâtuie în sfâr¿it undevaîn marea de trestii negre ¿i singure.

– Så luåm largul ca lumea, ¿opte¿te båiatul.Sunt umår la umår, Voinea înoatå greu, parcå acum înva¡å.

Broscåie¿te, î¿i cru¡å for¡ele. Trec pe sub val, îneca¡i ca o provå de ¿alupå,¿i ies tot a¿a, cu capul pâraie.

– Nu-i de for¡å, nepoate, încet ia-o...Tu¿e¿te, o rafalå nea¿teptatå i-a umplut gura cu apå. Adrian îl

depå¿e¿te, speriat ¿i stângaci.– Parcå suntem pe fundul unei gropi... gâfâie el din coamå de val.– Ce?Se apropie dintr-o zvâcniturå de bra¡e.– Stai, nu te întoarce, nu te obosi degeaba! Båiatul tatii...– Parcå suntem într-o groapå fårå fund, într-un ghioc mare, ¿i numai

aici... pa¿tele må-sii, scuipå, î¿i ¿terge fa¡a de sus în jos cu toatå palma,numai aici e un pic de luminå.

– Laså, cå-mi zici la mal... Mergi încet, se ¿terge ¿i el, apa-i acoperåmereu, nu-i nici o grabå.

¥noatå lent, se târâie, butoaie prea încete în furtuna repezitå. Li sevede capul, o clipå umerii, în valea dintre valuri, apoi dispar.

Trec creasta, se ¿terg de pânza de påianjen a apei, vântul a råscolitnisipul. ¥¿i ra¿cheteazå obrajii ¿i fruntea, fårå så ¿tie ¿i så simtå. Dârenegre de sânge se spalå la fiecare izbiturå de val.

– ¥ncep så-mi vin în fire – roste¿te aproape vioi Adrian, dupå carehorcåie podidit de talaz – credeam c-am dat în primire... Bietul mo¿...

Voinea încremene¿te, î¿i pirone¿te ochii pe el, fa¡a i s-a strâns deteamå, se scufundå, iese tu¿ind, coama valului îl råstoarnå, calcå apa,vorbe¿te foarte încet, sugrumat.

44

– ¥ncet, Andriu¿a, încet, båiete, nu te gråbi...– Mi-e frig... Fir-ar ei ai dracului de cai, uite ce påtimim noi pentru

zece gloabe!... Ce-i ¿i cu haholii å¿tia, cine må-sa i-a gonit pe ei aici?ªi noi nebuni, så umblåm dupå curul lor!

¥noatå lent, douå reptile båtrâne, umår la umår.– Cin¿pe grade întorci contra vântului, Adrian, acolo trebuie så fie

canalul...– Ne duce vântul, ie¿im pe mal ¿i în douå ore suntem în sat... Direct

la cârciumå må duc! Mamå, ce må îmbåt!... Cristo¿ii mamii lor demachidoni, cå fårå ei n-ajungeam eu aici!

Voinea îl prive¿te, întoarce capul spre sud, dupå vânt, ia o gurå deaer înzåpezit, apoi, de sus în jos, plesne¿te apa cu fruntea, ca la mardealå.Geme încet.

– Ce ai, dom’le, ai cåpiat? Vezi cå te îneci dracului...– Nu mai înjura, Adrian, gâfâie vaporeanul, nu-i bine så înjuri pe

ghiol.Dintr-un zvâcnet superb, båiatul se înal¡å deasupra apei, pânå la

brâu. Si-a scos tricoul, chiar ¿i în noaptea apåsåtoare ¿i cotropitå deîntuneric trupul i se vede alb, la fel de alb ¿i de puternic ca ninsoarea.

– Cât o så mai înduråm porcåria asta ¿i pe porcii å¿tia?!Cade, cu plescåit uria¿, pe un berbece înspumat, face piruete pe sub

apå, înoatå ca delfinii ¿i ca fluturii, pålmile late potopesc apa care seculcå domesticitå ¿i cuminte sub carnea dezlån¡uitå.

– ªi ce, unchiule!? ªi ce dacå nu nimerim canalul? ªi ce dacå neducem dracului!?

Se scufundå dintr-o singurå mi¿care, ca o li¿i¡å, picioarele-i sfârtecåapa, elice. Iese într-o clipå, zece metri mai încolo, din douå lopåtåri largide bra¡ e iar lângå Voinea.

– De ce så må ¡in de scroafa asta de via¡å? De ce?Calcå apa cu u¿urin¡å, valul îl cuprinde pânå la brâu, apoi råmâne

parcå în picioare pe valea dintre talazuri ¿i parcå aleargå în voia lui pepåmântul åsta ciudat, moale, pe care ninge ¿i viscole¿te.

– Ca så car iarå pumni pentru Coli? Ca så må târâi? Nu sunt uncarcalac! Nu m-am nåscut ca så fiu cârpa lui Gicå, cu to¡i securi¿tii lui!

Råcne¿te de acoperå vântul. Urgia a crescut, ninsoarea e acum caun fluviu de såge¡i înghe¡ate.

45

– Eu sunt Adrian! Må-n¡elegi? Adrian! Atât sunt eu! E tot ce ¿tiueu despre mine! ªi nici n-o så aflu mai mult vreodatå... Dar nu sunt uncarcalac!

Se laså så cadå în apå. Gâfâie. Valul îi umple gura ¿i ochii.– Stai în undå, Adi, e caldå, îl sprijinå Voinea, primind pe ¡eastå

lovitura fiecårui berbece, e bunå.Se întorc pe spate, så ¿i-l încålzeascå. Iau aer cum pot, valul trece ca

o plapumå groaså peste ei, înåbu¿itor, aproape fierbinte.Nu prea pot så ia aer.– Må tem cå o så råcesc, suspinå båtrânul, bolborosind în apa care-i

îneacå nasul ¿i gura în fiecare clipå. Trebuie neapårat så beau mâine unuischi la Saro. Oare o så am vreodatå curajul så o invit la dans?

– Mai vezi tu, pe dracu, Sulina!– Cât de departe e cel mai aproape om de aici? continuå vaporeanul.S-au întors pe burtå ¿i înoatå din nou, încet, aproape fårå så înainteze,

pe sub vântul ¡epos, scufundându-se cât mai mult. Råmân doar ¡estele,exact douå broa¿te ¡estoase påroase. Ninge fårå istov.

– Sempron e singurul! strigå Adrian ¿tergându-¿i fa¡a de apå, apoilåsându-se lovit în voie de val. Dumnezeule! Vai, Doamne, Dumnezeule!

Voinea se întoarce, l-a durut vocea båiatului.– Hai, Adrian, hai, bre, cå se lumineazå ¿i vine Timo¿ca cu bårcu¡a...– Laså-må, dom’le, cu Timo¿ca! Nu vezi ce furtunå e!?Ia un val în plin, o plesniturå grea, se curå¡å nåuc de apå. Deschide

bra¡ele ¿i începe o goanå furioaså låsând siaj ca de vapor. Suflå greu,întors lângå unchi-su.

– Ce... Timo¿ca... îhî... poate... îhî... la primåvarå!Voinea încearcå så-l zåreascå prin întuneric ¿i viscol. O umbrå.

O undå de apå rece, mai rece ca viscolul îi mu¿cå pântecul.– Vine curentul! Vine Dunårea! Iaa! Iaa! Adriane, s-a råcit apa!Se rostogolesc ca mu¿ca¡i de ¿arpe, unul spre celålalt, alunecând pe

uleiul înghe¡at al apei. Se iau în bra¡e urlând nebune¿te, zbåtându-se demoarte, pe¿ti pe o plitå încinså... Voinea e primul care se scuturå totu¿ide spaimå.

– De-acum gata cu prostiile! ¥n trei, patru ceasuri e luminå! ºine-tede mine!

– Pe noi... cine o så... ne ierte...?

46

¥noatå încet, în apå e ger, încearcå så salte peste val, så scape desecurea înghe¡atå a talazului. Mâinile se înmoaie, picioarele se stârcesc,pielea se buburo¿eazå ¿i se strânge ca puså pe foc. Trag aer adânc, deparcå ar vrea så-l umple pe tot de cåldura dinåuntru. Nu înoatå, plutesc,suci¡i dupå voie de hulå. Se sus¡in unul pe celålalt.

– Haide, båiete... Hai cå o trecem ¿i pe asta. Nici nu-i a¿a frig.Adrian nu vede ¿i nu aude nimic. Totul îi e beznå ¿i vuiet ¿i frig.– O så vinå... o så vinå... dupå cai... Haholii iubesc caii... haholii...

nu-¿i laså caii...¥noatå. Dau de trestii.– Am trecut Fiu... Ne întoarcem... Adrian! Ne întoarcem!Båiatul nu în¡elege. Se laså pe båtrân cu toatå greutatea. ªopte¿te.– Unde?– ¥n larg. Aici murim ca Sempron... Ne leagå stuful picioarele...Fårå putere, Adrian întoarce spatele pâlcului de trestii. Se laså dus

de vânt înapoi spre larg.– ªi canalul?... întreabå el fårå sunet. Nu-i aici canalul pe care...

hîîî... o så vinå Timo¿ca... Unchiule! Unchiule! Må laså puterile!Unchiule! Må înec!

Vaporeanul plânge. Apåsarea båiatului e tot mai grea. ¥nghit apåamândoi. Tot mai des. Valurile îl acoperå. Adrian îi strânge gâtul.E cald, e mai cald. Dacå nu ar fi strânsoarea...

– Nu vreau! Unchiule!... Te rog!Aproape s-a sufocat. Se hotårå¿te. Se desprinde cu brutalitate.

Din douå mi¿cåri s-a-ndepårtat.– Nu te mai pot, Adrian. Atât te-am putut, nepoate! Atât!Fuge, intrå în viscol, adânc. Mai aude propriul suspin ¿i pe båiat.– Eu îl a¿tept pe Timo¿ca... Hîîî... Acolo... la trestii...¥noatå mai departe. Nu-i mai e frig. Nu-l simte! Se gânde¿te la Saro,

la musta¡a ei uria¿å, la mirosul bun ¿i cald, de bucåtårie. Poate cå odatå¿i odatå va avea curajul s-o invite. „Nu sunt niciodatå la¿“.

A¿a îl gåse¿te Timo¿ca, în larg, înotând. Viscolul s-a mai domolit.Nu-l poate urca în bårcu¡a de trei¿pe crivaci. ¥l amareazå la pupa ¿i-ltârå¿te pânå la cherhana.

„Proclet puturos!“ De acolo se întoarce cu ¿alupa pescåriei, înjurând,så caute caii pe care nu-i adunase echipajul de pe „Maricica“. (INVITAºIE

LA DANS)

47

– M-am încålzit, hotårå¿te Dima cel mic ¿i-¿i smulge ¿i ¿uba ¿i surtucul îmblånit.

– Gata, pregåti¡i bårcu¡e! Domnu’ Sile, så pui mata vesta de plutå,cå nu se ¿tie ce-are så fie între sloiuri!

– De unde ¿tii, Marcole, cå s-au spart?!– N-ai våzut tu cå s-a dezbråcat Dima? îl zore¿te Andrei.Se aude un trosnet lung, ca un clocot înåbu¿it de pietre. Din apå

¡â¿nesc aripi albe strålucitoare de rechin, sloiurile. Zvârcolirea apei,måcelåritå de ghe¡urile tåioase, sfâr¿e¿te repede. ¥ntinderea ghiolului,pânå atunci neagrå, a albit din nou, ca ninså cu mari oglinzi plutitoare.Dima urcå în lotcå, porne¿te în zbor peste ghiol, spre lumina depårtatå.

48

III

Ramele cad, ca ¿i cum s-ar topi ¿i ar curge. Mâinile curg ¿i ele,deodatå moi, pe lângå genunchi, cu fâlfâit înåbu¿it de vatå.

Barca în¡epene¿te. Apoi, prinså de vânt, se-ntoarce pe lat. Fuge tremurând,împinså pe apå de parcå ar avea pânze. Se våd prin sticla limpede aundei frunze verzi alergând sub chilå, pavajul lat al unei ¿osele întunecate.

– ...Nu mai pot! Nu mai pot ¿i gata! Marcole! Du-te dracului deprost båtrân! O så-¡i facå monument! O så-¡i facå monument în fa¡acârciumii, lângå felinar, så se pi¿e pe tine be¡ivii ¿i så te salute ca pe unbinefåcåtor! Marele pescar ¿i navigator al Leteormanului! Cel mai mare!Am mai våzut fraieri ca tine! Spete¿te-te cât vrei, da’ pe mine laså-må-nnecazu’ meu! Cå nu m-au câ¿tigat å¿tia la belciuge! ªi nici n-am omorâtpe mama så întind duminica nåvoade pe tot ghiolul Fiu cu eroul munciisocialiste!

Apucå iar ramele. Iar le aruncå, bâ¡âind din cap, ca mu¿cat de ogânganie veninoaså. Vântul îi întoarce pe loc, înfå¿urând pupa în nåvoduljumåtate întins. Cu prova ridicatå, cu plutele urmând-o, barca mare deopt¿pe crivaci pare un pe¿te negru låsându-¿i icrele rare så pluteascå înurmå-i, fårå sfâr¿it. O coadå de ouå albe ¿i rotunde. Iau apå. Marco sare.Se târå¿te prin barcå, se împiedicå, lovindu-se la un genunchi. Apucåvâslele.

– Injiner! Injiner! Acuma când pu¡in mai este obose¿ti mata?!Om tânår!

¥ndreaptå lotca, descurcând-o din nåvod. Trage la rame scurt, sec,aplecându-se mult în fa¡å. Fruntea i se încre¡e¿te de efort ¿i pe gurå îi¡â¿ne¿te un ¿uvoi de abur. Valurile-i ridicå ¿i coboarå, adunându-se dintoate pår¡ile, un ciubår zgâl¡âit bezmetic de sålbåticiuni tulburi.

49

Inginerul se rostogole¿te sub sidelcå, izbindu-se de cåpi¡a nåvoadelor,udå. ¥ncearcå så se ridice, dar hainele-l strâng, îngråmådite, ¿i-l cetluiesc.Hula-l bålångåne ¿i-l demonteazå, un co¿ de nuiele desfåcut din legåturi.

Se apucå de copastie. Mâna-i alunecå pe ghea¡a sub¡ire, gelatinoaså,abia încropitå. Cade iar, se love¿te de un crivac. ¥njurå. Ochii i s-auînro¿it de furie. ¥mpinge plasele cu amândouå mâinile, încercând så leråstoarne în apå, dar nu poate clinti movila de funii jilave.

– Ce caut eu aici? Ce caut eu aici?Partea înecatå de nåvod s-a întins la loc. Marco nu mai vâsle¿te, ¡ine

numai cârma, tåind vântul.– Hai, injiner, arunci mata pu¡in ochi de nåvod.– Du-te-n må-ta cu nåvodul tåu cu tot! N-auzi? Du-te-n må-ta cu

tot pe¿tele ¿i cu toatå balta ta! Scoate-må la mal! Scoate-må la mal cåpun toporul pe toate nåvoadele... V-a¡i mâncat bafta iarna asta! Ce te ui¡ia¿a? Ce, crezi cå må duci?! Po¡i så te ui¡i a¿a pânå mâine! La mal!Du-må dracului la mal! Azi, acu’ må car acaså! Cu deta¿area lor cu tot!Fac eu pe¿te ¿i la deal, nu numa-n baltå! Cå nu-i numai balta pe lumeaasta... Degeaba te ui¡i a¿a! Nu-s sclavul lor, auzi!

¥¿i ¿terge mucii. Se lini¿te¿te, încet, furia-i scade, pu¡in câte pu¡in,un vas care se gole¿te într-un fel de neîn¡eles prin fundul cråpat în locnevåzut. Se a¿azå pe nåvod. ¥¿i ia capul în palme. Se leagånå.

– Cine m-a pus så må-ncurc azi cu tine? Tu, cu vinul tåu coclit ¿ipove¿tile tale de adormit copiii... Nu mi-era mie bine la Frosea? O såmor aici, ¿i nu ¿tiu de ce. Nici måcar nu ¿tiu de ce...

– Da’ de ce vorbi¡i a¿a, injiner? Nu-i påcat?– Nu-i, fir-ar dracului de påcat, cå n-am påcate, ¿i de am, aici le

ispå¿esc. Åsta-i capåtul lumii. Då-mi så beau!Scormone îndelung sub sidelcå, scoate cam în silå o sticlå. Inginerul

î¿i ¿terge musta¡a de promoroacå. Varså în pâlnia gâtului mai mult dejumåtate de litru de båuturå.

– Rachiu de la soacra lui Mu¿ea Constantinescu? De la Sile? Ori dela popa?

– De la popa...– Unde-o fi ascunzând sfântulicå åsta alambicu’? ªi de unde-i tot

vin lui pere de are zeamå pentru tot satu’?

50

Mai bea o por¡ie, de nunta¿. Se ¿terge cu mâneca, pe toatå fa¡a.– Må, la voi nici apa nu e cum e ea peste tot. Nu e netedå. E påroaså.

Dai cu apå pe fa¡å ¿i te zgârii. ¥n douå luni de zile mi-am fåcut muianulcalcio vechio. Ce te ui¡i a¿a la mine? Ce tot vrei?

Ridicå sticla în vânt, o face så ¿uiere.– Auzi¡i, bå? Suntem aici, ce mama dracului!Gâtul umed al sticlei fluierå gros, îngânând rafalele. Se scoalå în

picioare. ¥nal¡å mâinile, împreunate pe pântecul golit al butelcii.Se rostogole¿te pe loc, joc urât, fårå så-i pese de bålångåneala bårcii.Brusc, trupul sub¡ire, pierdut în postavuri negre, s-a altoit de lemnulîntunecat, un soi de centaur zgâl¡âit de vânt.

– Auzi¡i-må, båå! Aici, båå! Chiar aici! Marco Husarencu ¿i inginerCarmen Sthoferciu, cu th! Båiat de ora¿ cu stråmo¿i haholi! Deta¿at de lacercetåri pe tot sezonul de iarnå în Leteorman! Deta¿at acaså!La mormântul stråbunicii lui! Bååi, suntem aici! håule¿te el prelung.Satelitu’ mamii voastre de flåmânzi... ¿opte¿te numai pentru sine. Loculunde tråie¿te popa cu dracul... Jungla, båå!

Gole¿te ¿i restul sticlei. O aruncå peste umår, râzând.– Ce te holbezi, Marcole tatå? Nu asta ai vrut så auzi?... Måi „piscar,

piscar“, noi murim aici¿a ¿i ei...Cascå. Ochii i s-au tulburat. Privirea îi alunecå peste barcå ¿i peste

apa fråmântatå de crivå¡, fårå så se poatå opri, oarbå ¿i ro¿ie. ¥ncepe såarunce nåvodul, ochi cu ochi. Gesturi slabe, poticnite în båuturå. Månu¿ileîl încurcå, le leapådå pe ghea¡a de pe fundul lotcii.

– E¿ti tu... sigur, roste¿te îngålat, cå ai gåsit... groapå de iernat?Eu... de zece ani... ¿i nici directorul...

– ¥nchidem noi ¿i-apoi vezi. N-ai spus mata junglå? Cine ¿tie ce înjunglå este?

Ocolesc încet gura canalului îngust, într-o mi¿care rigidå, ancoratåde nåvod. Crivå¡ul carå de pe plaur fulgi mici de ghea¡å, cåpu¿e reci,mu¿când adânc orice loc descoperit. Sloiuri sub¡iri, transparente, seîncalecå, foi de sticlå pârâind pe valurile în clocot.

– Proastå vreme, Marcole... Viscol cu... ghea¡å... ¿opte¿te visåtor,privirea, încleiatå pe un strapazan rupt cine ¿tie când, s-a îmbunat.Tot Fiu... pråpådit de ghea¡å... Proastå vreme... Ce-ar fi... så må mut... înLeteorman?... Så zicå åia c-am murit...

51

Mâinile ro¿ii ¿i umflate, cocârjate de frig, desprind pe pipåite frunzelemari de ghea¡å de pe nåvod. Plutele curg, una câte una, pe apå, mingialbe tropåind pe crestele tåioase ale berbecilor.

– N-ajunge.– Ce n-ajunge?– N-ajunge nåvodul så închidem noi canal. Prea vânture¿te.

Mai trebuie plaså.– Multå?– ¥ncå nåvod mai trebuie.– De unde?Haholul då din umeri. Propte¿te barca în ghionder. Råstoarnå un

par gros, un trunchi de plop, îl înfige în nåmol. ¥l bate cu barosul delemn. Se întoarce deodatå spre inginer, trântind cu bubuit înfundat sculade fundul bårcii.

– De câte ori am spus, injiner, iei nåvod, aduci scule, dai vintir?De câte ori?

– Oi fi spus tu! ªi ce dacå ai spus?Vocea-i, numai ea, se rupe din be¡ie. ªi de undeva, din locul acela,

pe care-l cunosc prea bine bårba¡ii, locul care råmâne treaz, oricât aibea, ¡â¿ne¿te un monolog, ca o obsesie. Recitå spre strapazanul negru depe care nu-¿i poate rupe privirea.

– Ce, eu n-am zis destule? Am zis cå-n patru luni, cât o så stau aici,pun totul pe roate! ªi motorinå, ¿i benzinå, ¿i plase, ¿i bårci noi, ¿i cizme,¿i sfoarå, ¿i haine de protec¡ie, ¿i ghea¡å, tot ce lipse¿te. Cå tot lipse¿te,de parcå ar fi påråsitå cherhanaua! M-am rugat, am strigat, am dat boabepeste tot. Ei ¿i?! Cå n-avem, cå ¿ti¡i, nu se gåse¿te, cå în toatå Delta eproblemå. Cå poate la anul! ªi ei ce så facå, cu ce så pescuiascå? E, vådescurca¡i dumneavoastrå. Azi toatå lumea se descurcå. ªi dacå nu vådåm nimic, tot vå descurca¡i. Auzi tâmpenie! Auzi cum gândesc ei!Må descurc, uite cum må descurc, poftim! Spune-le ¿i tu cum må descurc!Så må descurc! Adicå ce så fac? Så cârpesc, så fur?! De la cine så fur?De la cine?! Socialismu’ må-tii!

Haholul då a lehamite din mânå. Se laså pe sidelcå, î¿i aprinde o¡igarå, ascunzând chibritul ca pe o pasåre în pumnii gro¿i. Trage primulfum, adânc. ¥l aruncå afarå, stors de putere. Oftat sec, tåios. Pe buzeleînvine¡ite i s-au lipit fårâmi¡e de tutun. Furnici pe o gurå fårå suflare.

52

– Mare påcat este. Mare... Norocos ghiol Fiu...– Cât pe¿te pierdem?– Cine så ¿tie? Mult, injiner, tare mult. Pe¿te båtrân, ma¿cat este el...Barca fuge spre mal, zburând pe deasupra brusturilor îneca¡i. Foi

late cât ro¡ile de tractor fâlfâie prin apa verde de limpede. Pielea verde,solzoaså a unui animal fårå margini, pe care alunecå stingher un gândacnegru. Valurile se sparg în borduri, vårsându-se peste copastie. Potrive¿te,fårå så se uite, pupa în vânt. Aruncå ceva apå, douå-trei ispoluri.

¥¿i scoate cu¿ma, î¿i ¿terge fruntea. Pårul alb, rårit, e nåclåit desudoare. Dâra ro¿ie a pielii strivitå de cåciula prea strâmtå. Palma vânåtå,enormå, cu unghii negre întårite ca ni¿te gheare, zåbovind sfâ¿ietor peochii închi¿i.

– Numai o datå, dupå råzboi, secetå era, am mai gåsit loc de iernat.Cu Sempron vaporean am fost atunci. Am întins teahulcå, vintir ¿i iederam întins. Am aruncat grenadå. Adevåratå grenadå, de la nem¡i. A ie¿itcrap ¿i a rupt tot, ¿i mati¡a de nåvod ¿i ieder. Numai ce-a murit la explozie¿i a fost ¿ase bårci. Crap de zece ori treizeci kilograme. Când a fugit crappe Ro¿u, o zi întreagå s-a våzut ¿uvoi tulbure, ca când treci torpila!Mii de crapi a fugit ca stoluri tot ghiol, ¿apte kilometri. Canal negru afåcut prin Ro¿u, ca armåsari care fuge peste nisip... Ai så vezi, injiner.Am tåiat plaur ¿i a¿a am gåsit pe ei.

¥ntoarce iar prova în vânt, dintr-o singurå mi¿care scurtå. Vântul i-apurtat departe. Parul nåvodului abia se mai vede, cioc negru, sub¡ire, alpåsårii apå. Lopåteazå din încheietura pumnilor, fårå så se aplece, abiaînmuind vâslele. Rafalele crivå¡ului, aproape solide, apåsând barca,împingând-o ca greabånul unei vite.

Inginerul ridicå palma, încercând så prindå în pumn puterea rece,catifelatå. Prin ¡esåtura moale a aerului, prime¿te apåsarea unui ¿uvoi¡â¿nit dintre sloiuri, loviturile mici, arzåtoare, ale fulgilor de ghea¡å.

– Ce are så fie?– O så pierdem iarå...– Nu-i a¿a, injiner? mânze¿te înveselit. Se duce la dracu... Jungla

este, bine zice ei...– Totul se duce dracului. Marcole, totul... Din ce în ce mai repede...– Nu-i a¿a? râde cu toatå gura, lingând un dinte de aur. Nu-i a¿a,

injiner?! ºi-aduci aminte mata ce de pe¿te era în Delta? Of, bunica

53

matale... Ce fimeie... Potop de pe¿te. ªi ¿tii ce-a fost pe Dunåre, trecutan, de pe¿te mort? Covor alb, a¿a a fost toatå Dunårea... Cât pe¿te amurit atunci?... Aduci tu aminte? De la Bråila, la Sulina, cât pe¿te amurit atunci? ¥¡i dai tu seama, injiner nepot? Covor alb a fost... covor petoatå Dunårea... Covora¿ albura¿...

Râde ¿i Sthoferciu. Hohotesc amândoi, båtându-se peste genunchi.Båtrânul gâfâie ¿i se îneacå, ¡inându-se de burtå.

– ªti¡i cum spunea, iehehe... bunica de la bunica mata... la bunicumeu... la ¡åran rob fugar?! Såpåtor de hri¿cå!... A¿a spunea! Ei råzboifåcea la toatå lumea!... Cazaci... Batjocorea ei pe ¡årani, care muncea capro¿ti pentru pu¡in câ¿tig, pentru al¡ii... ªefi aceia... boieri... A slujit peei, robi fugi¡i ce au fost ei...

¥¿i ¿terge ochii înlåcrima¡i, icnind din când în când, nu se poateopri, roatå care se învârte încå, scâr¡âind. Apoi porne¿te din nou, ambalatla maximum, hohotele îl sufocå. ¥¿i suge nasturii cåmå¿ii, ca nebun.

– Praf are så se facå totul, nisip are så fie... geme el întretåiat.– ªi noi cålare pe moviloi..., cu lozincile în mânå... îngåimå ¿i

inginerul, pråbu¿it pe spate, sub sidelcå, fâlfâind din cizme, râzând ascu¡it,batjocorind ¿i râsul.

Be¡ia i s-a scurs din ochi ¿i din mâini, i s-a risipit în carne, s-a diluat.I-a råmas doar o flegmå ro¿ie sub pleoape.

Se izbesc de plaurul moale, o cocå abia întåritå. Trestiile pârâie,tåvålugite. Se ridicå un stârc, oråcåind de spaimå. Acoperå o clipå barcacu o umbrå cenu¿ie. Pocnetul aripilor îi treze¿te. Stau din hohotit.Mai sughi¡å, fårå temei, surâs inert, o ranå. ¥¿i ¿terg iar dârele înghe¡ateale lacrimilor. Barca plesnitå de valuri se freacå cu scrâ¿net strident detrestiile rupte, urcând ¿i coborând pe buza påmântului plutitor.

– Mergem noi, pregåtim sajoci!– Chiar crezi cå n-ajunge barca?Nu råspunde. Trânte¿te capacele de la prova, întinde sacii mari, de

plaså. A¿azå minciogul la îndemânå, ca pe o armå. Scuipå în palme.– Motor! strigå, frecându-¿i mâinile cu o lucire veselå în ochi. Ai så

vezi mata, injiner, ce este groapå de iernat. Gropi¡a este, undå-undi¡a!Hai! Mâine are så fie zece bårci så care! Douåzeci! Ce-a fost a fost!S-a schimbat!

– Ajutå-må cu ghionderul!

54

– Ajut eu, ajut, de ce så-n-ajut, cântå pescarul, împingând vârfulbårcii în larg, prelungind mi¿carea pânå aude påcånitul violent almotorului izbucnind în vâjâitul crivå¡ului, un protest singuratic.

Stol de stârci ¿i cormorani se ridicå, zburând în toate pår¡ile,înspåimânta¡i de zgomot.

– Pe canal duci, pe lângå nåvod. ¥ncet, nu este grabå.Mo¿monde¿te la o sticlå de lapte de-un litru, turnând bucå¡ele mici

de piatrå albå într-o pungu¡å.– Ce dracu faci acolo?– Bombå fac. Carbid. Altfel nu clinte¿ti pe ei.– Må vâri în pu¿cårie, Marcole!– Pu¡in, pu¿cårie la mata! Spânzuråtoare!– Marcole!– Puiet nu este acolo, numai crap ma¿cat este! Lini¿te¿ti mata.

La stânca nu pui artific? Acolo pe¿te adunat ca stânca!– Så-i zgândårim cu ghionderele...– Cu sula zgândårim! Asta nu-i bombå, injiner, asta stimulent

special. Critica constructivå, de sus în jos.– De ce vorbe¿ti în douå feluri?¥l prive¿te lung, mirat, gata så se supere.– Vorbim ¿i noi... Da’ eu cinstit sunt.– Må refer la accent. Când pronun¡i fårå pic de accent de baltå,

când zici cå n-ai ie¿it niciodatå din grind... Parcå ai fi doi oameni...– Am stat eu la ora¿. ªi la råzboi ceva, copil am stat.Toarnå pu¡inå apå în sticlå. De douå degete. Strecoarå punga micå

pe gâtul larg. O laså så atârne la jumåtate, bålångånindu-se, o limbå preascurtå care cautå însetatå apa. Vârå pânå la rådåcinå dopul gros de cauciuc,apoi îl leagå cu sârmå. Ridicå grenada de caså, admirând-o.

– ªampanie, injiner! Nu omoarå ea, învesele¿te! Bei ¿i mata o gurå?Alunecå pe canal, cu vântul în spate. Carmen se uitå întrebåtor la

pescar.– Mergi, mergi! Pânå se închide. Este încå un kilometru.¥¿i aprinde o ¡igarå, strângând sticla între genunchi, pradå vie,

imobilizatå.– Ai våzut ce-a fåcut ei? A intrat pe sub plaur în canal vechi închis,

ce nimeni nu a mai pescuit. Dar canal adânc, cu apå bunå, ca jap¿a!

55

– ªi cum ¡i-ai dat seama cå sunt aici?– Am urcat pe plaur, så våd urme de mistre¡ ce-a fost. ªi-am auzit

pe ei sorbind! Am tåiat drum.Råcne¿te rårind cuvintele, acoperå crivå¡ul ¿i pârâitul strident al

motorului. Ia aer la fiecare pauzå, ca ¿i cum ¡ipåtul l-ar sufoca.¥n jurul lor s-au înål¡at pere¡ii galbeni ai stufului. Aplecate sub vânt,

trestiile tremurå din spicele secate, o apå de ¿ofran care fierbe. Plaurii,lipi¡i de fund, apå scåzutå, se închid în fa¡å într-un fel de golf, un ochimai larg, cât så încapå trei bårci.

Båtrânul coboarå încet palma latå, pregåtind lini¿tea. ªi lini¿tea vine.Inginerul opre¿te motorul ridicând sârma de pe o bujie. Se curenteazå.¥njurå, î¿i suge degetul ars.

Lotca alunecå încet, rezemându-se cu botul de plaur. ªuierul vântuluiocupå din nou toate pozi¡iile. Se suce¿te uscat prin stuf, împro¿cându-lcu alice de ghea¡å. Sunt feri¡i, crivå¡ul urcå parape¡ii trestiilor, zburândpeste ei, peste fundul de ou galben ¿i fo¿nitor în care s-au ascuns. Undetotul e încremenit, chiar ¿i aerul. Ca ¿i cum ar fi coborât într-o piatrå.

Apa totu¿i freamåtå. Parcå ¿i-ar fråmânta mu¿chii. Nu fierbe,ci vålure¿te încet. Pulseazå lent ca måruntaiele unei fåpturi, måruntaielelucrând ale ghiolului Fiu.

Mu¿uroaie moi se ridicå ¿i se netezesc peste tot, rar. Se umflå ¿idezumflå, o carne neagrå, lucioaså, sub care fo¿gåie melci. Bulbuci sesparg pretutindeni, sfârâind. Se aude, prin viscol, un fo¿net u¿or, o frecaredulce de piei, de omizi.

Din apå se ridicå o cåldurå ¿i un zgomot cuminte, din¡ii unor pisicipe bo¡ul înghe¡at de ma¡e. Inginerul î¿i a¿azå neîncrezåtor palma peridicåtura undei, pe câmpul moale råscolit de cârti¡e lunecoase ¿i lene¿e.Mâna i se leagånå în sus ¿i în jos, scarpinå un vi¡el care se gudurå.

Prive¿te zâmbind, u¿or înfrico¿at spre båtrân, apoi afundå bra¡ul, cumânecå cu tot, pânå la umår. Ridicå lin, culcat pe lat, un crap ruginit,o tavå de aramå uria¿å. ¥¿i trage mâna încet, pe¿tele råmâne så doarmåplutind. Ochii orbi, larg deschi¿i, îl a¡intesc nelini¿titor. Se afundå, cåzându¿or în întunericul apei. Carmen mângâie un solz aråmiu, i s-a agå¡at deunghiile negre, netåiate de o lunå. Se zgribule¿te, mâneca-i udå picurå,întårindu-se pu¡in, prinzând ghea¡å. ºur¡urii cleio¿i, abia încropi¡i peîncheietura labei par o brå¡arå strålucitoare, prea încårcatå. Vântul, ruginit,un capac peste oala forfotind de melci enormi.

56

Crapul mai iese o datå, tot pe lat, împins de mi¿carea blândå dededesubt. O lucire ciudatå, ochiul lui ro¿u, rotund. Ar putea fi vârfulunei pânze uria¿e, întinse deasupra jap¿ei. ¥n el se sting ¿i se închid toate,aerul alburos, stuful, crivå¡ul.

– Ce spune el! Ce vede el?– Pe noi, injiner. Pe noi vede ¿i spune.Cu o mi¿care linå, pe¿tele båtrân se îndreaptå, parcå s-ar trezi.

Då alene din coadå, ame¡it. Curge încet, o frunzå alåmitå de brustur,în forfota adâncului.

– Rar, via¡a treci, pânå auzi...– Nu se poate fårå bombå? Cu vâsla?– N-ajunge. E iarnå. Multe bat pe acoperi¿. Nu se mi¿cå ei dacå nu

strigi în casa lui.– Tu îi strigi în burtå, nu în caså...¥¿i stoarce mâneca cum poate, cu o singurå mânå. Pe pårul negru,

pe sprâncene s-au cusut promoroace. ¥¿i trece palma udå peste fa¡å, semic¿oreazå, slåbe¿te în hainele înghe¡ate. Un copil neîmplinit, o negrea¡åuscatå, lângå båtrânul spåtos, cu pår de lup smucind de sub cåciulå, pesteochii alba¿tri.

– Mi-e foame, papu! Mi-e tot atât de foame câtå scârbå am så månâncråcituri pe gerul åsta!

Leagå la gâtul sticlei un bo¡ de fier de la vreun tractor. Se ridicå înpicioare, greu, capu-i påtrunde-n crivå¡ ca-ntr-o apå. Urechile cåciuliifâlfâie ¿i ochii i se umplu de vânt, tulburându-se. Mâinile zbârcite tremuråpu¡in, înål¡ându-se ca de rugåciune. O stâncå neagrå, plutind pe o jap¿åascunså în Fiu, cu creasta înecatå în aburul nevåzut al vijeliei.

– Vpiriood! Smert fascistîîî!! urlå brusc, din råsputeri, aruncând cuboltå grenada înjghebatå pe lângå caså, mai mult în cer decât în apå.

O urmåre¿te atent cum zboarå, cum se ridicå, cum plute¿te o clipå,cum se sparge. Bucata de fier izbe¿te sticla în aer ¿i o fårâmå. Se batevesel pe spate, de frig. Carbidul fâ¿âie dansând pe oglinda jap¿ei cercurinebune.

– ºine cu ei. Nu-i nimic, injiner nepot, facem alta. Råzbunåm noipe Sempron... Foame-¡i este? ¥n sac cau¡i tu ¿tiucå ¿i pâine. ªi vin este.

Scotoce¿te la pupa. Scoate altå sticlå. Me¿tere¿te repede. Potrive¿tepunga de carbid. ¥ndemânare sigurå, roboteala micå, neintimidatå de

57

dispropor¡ie, a unui farmacist fråmântând pilule homeopatice cu degetecât o limbå de bou fiecare. Veselia unui vinårar în jurul sticlei pândindho¡e¿te, încå goalå.

Carmen smulge fâ¿ii lungi ¿i sub¡iri de carne de pe pielea ¿tiuciizångånind uscatå. O foaie vânåtå, strâmbå, un pergament pârâindasurzitor. Mestecå îndelung, clefåind, înmuind cu vin sforile cleioase ¿isårate din gurå.

– Slåninå de Leteorman! abia molfåie cuvintele, înecat de båuturå.¥nghite cu efort, ghiogâl¡, toarnå iar vin pe gât, urmåre¿te cu mâna

drumul poticnit al dumicatului pânå-n stomac, ochii îi ies din cap dedurere, gogoloiul de ¿tiucå prea mare îl sfâ¿ie pe dinåuntru. Gata!Se mângâie pe burtå ¿i iar apucå lacom o curea de cânepå albå, scåmo¿atå.

Zgrun¡uri de sare cad rar, ca o zåpadå, du¿i de vânt, amestecându-secu ghe¡u¿ca viscolului.

– Auzi?! De fier suntem! De fier! Neam al dracului.– Acum så mi¿cåm pe ei. Så vezi jucårie ce-am fåcut! Joci tu cu ea,

injiner nepot?Då din cap cât poate cå nu, nu vrea så se joace. Obrajii umfla¡i de

povara pâinii ¿i cårnii, cucuie cumplite zvârcolindu-se pe fa¡a osoaså.Marco se îndoaie din genunchi, se întinde fandând feminin, împinge

prin aer ¿urubul gros. Un ¿obolan negru påtat de ruginå care zboarå cu osticlå atârnatå de coadå. Pleosc mare, întâi ¿urubul, apoi, imediat, sticla,sec, obositå de greutatea fierului.

Lini¿tea analiticå a vijeliei. Stuful, tålåzuind, un zid de cauciuc galbentremurând, vuind sub rafale. ¥ncremenirea planatå a unui cormoranînfruntând zadarnic ¿uvoiul înghe¡at de aer, o bucå¡icå de umpluturåneagrå a vântului gros ca o piftie.

Se a¿azå încet pe sidelcå. Mâinile pe genunchi, înstråinate, douåbucå¡i de fag bun, negeluite. ¥¿i ¿terge promoroaca de pe sprâncene.Urechile cåciulii, damblagite de frig ¿i vifor, atârnå blege pe obraji, caciorapii deasupra unei sobe într-o caså. ªi caså e jap¿a måruntå, dacåvântul numai se aude, fårå så-i scurme, fårå så-i batå, tunând pe deasuprastufului ca peste un acoperi¿.

Sthoferciu a terminat de râcâit carnea asprå, lemnoaså, a smulsultimele ¿uvi¡e a¡oase, a dat de piele. O linge, scormonind-o cu din¡ii.ªi-a vârât fa¡a în ea, pielea l-a învelit. Fâ¿âie scorojit, o tablå rigidå ¿i

58

sonorå. Prin rupturi, când ¿i când, ca din noapte, lucesc ochii negri, ieseprovocator un vârf de limbå roz, de pudel, din¡ii albi mu¿cå iu¡i. Solziidesprinzându-se, picurând. Pârâitul murdar ¿i alintat al scoar¡ei de ¿tiucå.Pe pantaloni, pe poala ¿ubei a nins sare ¿i solzi.

Brusc î¿i lipe¿te pielea de fa¡å, ochii negri se råstignesc pe rupturilestrâmbe. Prive¿te înmårmurit cum din jap¿å se ridicå lent o cåpi¡å, unmoviloi zdren¡uit de apå ¿i pe¿ti. Explozia råsunå ca un gâfâit, osmiorcåialå stridentå zgâriind ¿i stricând înål¡area ordonatå a oului deapå. Un sughi¡ înfundat. Mormanul se ridicå încet, umflat pe o ¡eavå dededesubt, o bå¿icå enormå. Convulsiile violente ale crapilor, un alt felde mi¿care, din afara exploziei, zgâriind ¿i stricând înål¡area ordonatå aoului de apå. Un ghe¡ar rotund, abia nåscându-se, încå moale. Fierbândrece în mica jap¿å.

Marco se prinde cu amândouå mâinile de copastie. Se apleacå,î¿i vârå capul între genunchi, închinându-se parcå mu¿uroiului enorm depe¿te ¿iroind.

„Doamne, Dumnezeule!“, se aude ¿oapta lui Carmen, amplificatåde scoar¡a ve¿tedå. Vibra¡ie rågu¿itå, asurzitorare a pergamentului,¿i oul se desface, un nufår uria¿, împro¿când pe¿tii ca pe semin¡e vii,coapte. Un val înalt cât stuful cautå malurile, forfotind de crapi. Barca seînclinå pânå ia apå, purcoi de pe¿ti se varså peste copastie. Carmen seråstoarnå de pe sidelcå, masca îi cade din mânå cu solzii în jos, aråtându-¿io clipå dosul alb. Apoi talazul de noroi îi îneacå.

Lotca se înfundå, duså de puhoi, între stufuri. Talazul trece vuind,ducîndu-l cu el pe inginer. Palmele au apucat de-au prins cotor de trestie.Sângereazå, strângând tulpinile tåioase. O funie agå¡atå de nimic, caretrosne¿te ¿i se rupe în mânå când încearcå så se mai ca¡ere de un deget.

Apoi puhoiul se întoarce în jap¿å, învelindu-i iar, o clipå, zgomotos,în mâl, semånând pe¿ti. Marco råsturnat ¿i el sub sidelcå, îndurå ¿iroireavalului retrågându-se pe lângå barcå. Cåciula i-a cåzut cu coperta de fâ¿în sus. Se tope¿te în apa învolburatå.

– Prea tare. Prost ciorbar, ¿opte¿te pentru sine.Mi¿cå, e cadrul cu rånitul råmas singur în linia întâi, dupå ce katiu¿ele

au tåcut. ¥ntâi o mânå. ¥i cade încet, parcå plutind, de pe trestiile frânte,unse cu sânge. Abia ridicå capul tåvålit în noroaie. ¥l vede pe Marco,lângå el, zgâl¡âindu-l de sub¡iori, îl vede muncind så-l disloce din mla¿tina

59

spartå care a împu¡it aerul, dar ce vede e un film despre oameni stråini ¿idepårta¡i. Obrazul i se culcå la loc în noroi, lacrimi mari îi curg pe pieleamurdarå.

– E întuneric, taicå... E prea întuneric...¥l ridicå, plaurul se leagånå cu ei mai tare ca barca. ¥l smulge dintre

rådåcinile mâloase. ¥n genunchi, cu capul vârât sub umår, îl târâie, cuzvâcnete greoaie, pânå la apå. ¥l spalå pe fa¡å, Carmen plânge potolit.Hainele înmuiate de val îi înghea¡å pe loc, vini¿oare sub¡iri strålucesc pestofa ¿ubei. Spalå ¿i lotca, gråbit, råmâne zai gros, de tinå, printre crivace.

¥n jur, grohåitul unei turme mari. Crapii båtrâni se zvârcolesc,tåvålindu-se în nåmolul negru de plaur. O namilå, lângå barcå, se izbe¿tecu capul de mâl, împro¿când stropi gro¿i. Noroiul îl bålo¿eazå în dâregroase. Numai ochii ro¿ii råmân cura¡i, privind înghe¡at ¿i rece o lumeegalå cu moartea.

– Dezbraci tu, schimb eu pe tine! îi porunce¿te lini¿tit, începândså-i desfacå, poticnindu-se în cheutorile strâmte, nasturii cusu¡i cu sârmåai ¿ubei. Carmen nu-l ajutå, låsându-se moale, parcå le¿inat. Deodatåpeste pleoscåitul pe¿tilor, se aude un fâ¿âit lin, un vål trecut peste apå,care cre¿te.

– Te ui¡i acum, nepoate! Ce vezi, nu mai vezi niciodatå.Jap¿a, înlemnitå dupå explozie, cu apa ca moartå, se umflå încet, se

aude bolboroseala unui lapte negru ce då în foc. Bulbuci gro¿i se spargcu zgomot sub¡ire, de roi. Cre¿te, respira¡ia u¿oarå a unui animalapropiindu-se.

Apa se înfoaie, fâ¿âitul devine un vâjâit gros, mai puternic ca viscolul.Exact pe mijloc, în linie cu canalul, unda crapå, ca o fructå prea coaptå,¿i o creastå de pe¿ti mari, mai înaltå ca stuful, se ridicå abrupt.

Se desprind atât de net din apå, încât între albul solzilor ¿i neagracatifea a jap¿ei nu mai poate fi nici o legåturå. Sar unul peste celålalt, seîncalecå înotând pe loc. Adulmecå viscolul cu gurile cåscate. ªi se audeun ¡ipåt îngrozitor, ascu¡it. Vine dinspre ¿uvoiul gros, de vietå¡i, asurzitor¿i sålbatic.

– Auzi! Vorbesc cu noi! Ghiol al meu! Uiuu!! ¥njurå ei pe mine!Så fie de suflet al tåu, Sempron! Bine cå n-am murit! Ce frumos cå n-ammurit eu mai înainte!

60

Se pornesc, parcå la un semnal. Pleacå, un convoi uria¿, despicândcu vuiet valurile. O albå navå, un submarin cu bordurile vii clocotind.Desprinzând în goanå rådåcina plaurilor. Lårgind jap¿a ¿i canalul. O coadåde cara¿i mårun¡i ca un stol sub¡ire urmeazå tåvålugul alb de crapi ce serostogole¿te peste ghiol, cu siaj înspumat, råscolind mâlul.

Apa jap¿ei se desumflå, balon fle¿cåit, pråbu¿it între stufuri. Coamaalbå se depårteazå låsând în urmå semnele trecerii unei vijelii nåpraznice.Nici nu i se mai våd pere¡ii sfâ¿ia¡i, gâlgâind de pe¿tii såltând în roatå,lipindu-se unul de celålalt de parcå s-ar pregåti så izbeascå ziduri, ca unberbece, fugind cåtre mare.

Tåvålugul viu intrå în nåvoade. Se nåruie câteva clipe. ºâ¿ne¿te iar,vertical, tot ca un submarin strålucitor, înaintând fulgeråtor pe partealiberå a ghiolului.

ºipåtul abia se mai aude. Se pierde ¿i el, o datå cu puhoiul de crapi,în întinderea viscolului fårå margini. S-a risipit o cenu¿å de sunete pesteplauri, abia clinti¡i de vânt, peste celelalte jap¿e ¿i ghioluri, peste mareade stuf ¿i de lacuri aproape înghe¡ate, o ploaie, cea¡a finå a unui ¡ipåtsmuls de spaimå ¿i furie din pieptul tuturor crapilor båtrâni de pe Fiu.

Din stufåriile biciuite de viscol se ridicå mii de påsåri înspåimântate.Pescåru¿i, ciori, cormorani, ulii, stârci, cârâind ¿i ¡ipând ascu¡it. Câtevalebede alunecå pe sania vântului, fråmântându-¿i greoi aripile. ºâ¿nescdin papurile uscate li¿i¡e, împrå¿tiindu-se pe lac într-o rostogolirebezmeticå. Ra¡ele ¿i gâ¿tele de iarnå se pierd în zbor iute spre Fiule¡¿i Lumina, måcåind ¿i gâgâind isteric. E o vânzolealå ¿i un viuet enorm,ca de varå.

– S-au speriat ele.– Au auzit moartea, ¿opte¿te Carmen. Ca mine...Cautå la pupa, scoate din sacul de plastic izmene uscate, peticite în

toate culorile, ¿i o fustå largå, cenu¿ie, de molton. Adunå ¿i-un tricou¿i-un pulovår, amândouå de lânå, albastre. Sunt rupte ca o sitå, darpåstreazå, încå mare, pe piept, monograma firmei „Balzer“.

– De la turi¿ti... Mai laså ei haine rele, de pescuit. Dezbraci de toate.¥l urcå în barcå. ¥l despoaie, smulge ¡oalå dupå ¡oalå, ca pe solzi.

Inginerul îndurå viscolul, în pielea goalå, de parcå nici nu l-ar sim¡i.Geme pu¡in, legånându-¿i capul cåzut. ¥l freacå cu un sajoc uscat, pânå-iînro¿e¿te pielea. Dâre sângerii apar pe piept, urmele unei båtåi cu nuiele.

61

¥l îmbracå repede ¿i sigur, cu îndemânare nebårbåteascå, o blânde¡e cutotul stråinå de violen¡a cu care-i smulsese hainele ude. ¥i înfå¿oarå obieleuscate. ¥i curå¡å ¿i usucå cizmele pe dinåuntru cu un ¿omoiog de papurå.Apoi î¿i scoate ¿uba ¿i-l înfå¿oarå, culcându-l pe sidelca de la prova.

Carmen î¿i ridicå pleoapele, i se vede doar albul ochilor. Adoarmepornind brusc un sforåit gros, de tractor. Mai pune o påturå peste el, opåturå neagrå, de pu¿cårie, scor¡oaså, cu pete mari de motorinå ¿i sânge.

– Asta noroc de la inimå de fugar ce are så vinå ¡ie.Trage barca pe apå. Vântul îi de¿irå în voie ¿uvi¡ele albe. A¿a cum

trebåluie, numai în surtuc, pare nu pe plaur, ci în curtea casei.Ancoreazå ¿i leagå prova de mal. Ia un sajoc ¿i porne¿te så adune,

ca pe ciuperci negre, de nåmol, crapii lepåda¡i de val pe mla¿tinå. Nu seînfundå decât rar, calcând dibaci pe movili¡ele de stuf. Când piciorul îiscapå pânå peste genunchi, gata, gata så prindå „vidrå“, se smulge înultima clipå, agå¡ându-se de trestii. Atunci se opre¿te, ¿tergându-¿i fruntea¿i cre¿tetul gola¿ de o sudoare imaginarå.

Sajocul se îngreuneazå repede. ¥l târå¿te pânå la barcå. Vârå vârfulcizmei sub gråmada de pe¿te. Cu o mi¿care de genunchi o råstoarnå înapå, ¡inând firul sajocului înfå¿urat pe palma stângå. Zgâl¡âie de douå,trei ori, apoi, cu un icnet adânc, scoate plasa cu pe¿tele spålat pe papurauscatå a malului.

Då så-l råstoarne în lotcå, dar sacul e brusc prea greu, nu-l maiclinte¿te de pe cotoarele de papurå. Crapii ¿i-au revenit, s-au trezit, sezbat, se izbesc unii de al¡ii cu plesnet mare.

¥l prive¿te pe tânårul adormit. Då din mânå, ofteazå. Råstoarnå laloc în apå sajocul umflat ¿i-l leagå de copastie. Ia alt sajoc ¿i-¿i continuåculesul de iarnå. ¥nconjoarå toatå jap¿a. varså pe¿tele adunat tot în sajoculînecat, pânå-l umple.

Umple curând ¿i al doilea sajoc. Apoi al treilea. Al patrulea... Optsaci mari atârnå de bordurile bårcii, opt burdufuri umflate, fremåtând.Lotca, o albinå neagrå legånându-¿i pe apå sacii albi cu polen.

– Am crezut cå s-a terminat cu mine. Doamne ce spaimå! îlîntâmpinå Carmen dârdâind. Cred cå am înghi¡it o barcå de apå din Fiu.

– Injiner, numai ce-am gåsit pe mal este peste douå mii de kilogram.– A¿ vrea så mergem acaså, nea Marcole. Mi-e foarte råu ¿i dacå nu

må bag repede în pat, o så må ia dracu. Te rog mult. Marcole, hai såmergem acaså! O så vinå båie¡ii cu bårcile så scoatå pe¿tele.

62

– Peste cincizeci mii chile este la nåvod. Poate så fie ¿i o sutå demii! Peste!

– Ne-ai umplut de bani... Planul meu pe toatå deta¿area... O fi ie¿it¿i ceva ¿tiucå?

– Ceva ceva a ie¿it ¿i ¿tiucå. Cå a stat ¿i ea så se încålzeascå la burtacrapului.

– Marcole, toate boabele din toate ¿tiucile ce s-au prins aici sunt aletale. Prima mea pentru tine. Da’ hai acaså!

– Nu trebui, injiner. Vorbe¿te lumea.– Nu-mi paså ce ¡i-ai luat tu pânå acum! ªtii cå nu vå controlez.

Po¡i så ai în pivni¡å ¿i o tonå de boabe. Astea, înså, peste banii ce-o så-iiei, sunt darul meu pentru tine. Dar de nepot, dacå vrei. Dar acum, terog, hai så mergem, mi-a intrat frigul în oase ¿i-mi trebuie pat, ¿i caså, ¿ifemeia Frosea så må dreg.

Sare iar pe mal. ¥nconjoarå încå o datå jap¿a, desfåcând de ici colodin mâl câte un pe¿te înnåmolit. Carmen då påtura deoparte, vrând så seridice în picioare. Barca se apleacå, soarbe apå. Unda e foarte aproapede copastie.

Vede sforile sajocilor agå¡ate de strapazane. Fluierå încet a mirare.Se întoarce spre prova ¿i, cu mi¿cåri cumpånite, se ca¡årå spre vârfullotcii. Când se laså pe mânå, sprijinindu-se în lemnul negru, cåtrånit,¡ipå u¿or.

¥¿i prive¿te palma nedumerit. Are carnea håcuitå de stuf. Då dinumeri. Se pleacå încet peste apå, sprijinindu-se pe dosul pumnului,închegat strâns peste tåieturi. Vomitå îndelung, cu horcåituri, apå mâloaså,amestecatå cu vin ¿i firicele de pe¿te uscat.

– Da’ crapii unde? N-ai înghi¡it tu pe ei?Se întoarce zâmbind pe scândura cu pernå båtutå-n cuie. Ia sticla cu

vin. Se clåte¿te. Scuipå. Respirå adânc. Capul i se înal¡å la loc pe umeri,îi cade parcå o povarå de pe întreg trupul. ¥¿i vede vesel fusta. Se apleacå,privindu-¿i turul izmenelor colorate ca la circ.

– Ce-i, bre?! M-ai bågat sub fustele babei Pasasca? ªi ce-i cu¿pilhozenii å¿tia? Asta zic ¿i eu sorcovå! Numai cå bå¡u-i cam degerat.ªi-i mårun¡el, cå-i iarna grea. Noroc, nea Marcole!

– Noroc, injiner nepot, strigå vesel båtrânul de pe mal îndreptându-sede ¿ale. Ai înviat? Ai înviat mata, dacå-ai dat de motorinå! Era så te uzipu¡in pe picioare iar, a¿a-i?

63

– Auzi, nene, må tem c-o så te pomeneascå-n toate ziarele!– Så pomeneascå, mormåie ¿i se întoarce la cules de pe¿ti prin mâl.

Ei cu ei, noi cu noi.Vântul cade pe nea¿teptate, ca oprit de un baraj.– Ai våzut? M-a auzit el pe mine.Un råpåit u¿or, fulgii de ghea¡å cad peste stuf, o grindinå lini¿titå.

Apoi se laså pulbere de zåpadå purtatå de viscol, o cea¡å zgrun¡uroaså.Se risipe¿te, ninge ¿i ea, cenu¿ie ¿i rece, un tifon sub¡ire, rårit, lepådatpeste ghiol ¿i plaur.

Din negurå, din crivå¡, apare brusc soarele. Se fårâmi¡eazå luminåalbå. Un bulgåre gros ¿i moale de vatå luminoaså intrå cople¿itor întretrestii, între aripile stârcilor, plute¿te pe apa jap¿ei negre, murdarå, cumâlul råscolit. Umple canalul, îngust, un uria¿ ¿lep alb cu margini moiinundând malurile.

Se vede ghiolul pânå departe. Valul de pe¿ti l-a scurmat adânc. Spumaalbå, ca siajul unui cuter marin, ¿i o dârå nåmoloaså, latå, se pierd înlarg, în orizont, aråtând trecerea torentului de crapi.

– Am adunat ¿tiuci cu icre, injiner, îi aratå un sac cu caracalineatârnat de un bra¡ de trestii. Cincizeci kilogram.

Tânårul nu-l aude. Cântå încet. Parcå boce¿te.– Ce ai mata, injiner?O clipå nu în¡elege. Parcå se treze¿te din somn. Prive¿te in jur, abia

rotind capul de frica bårcii prea încårcate.– Nimic n-am. Nimic... Am ie¿it din moarte ¿i-mi vine så bat din

gurå. Så aud cå sunt viu. Da, viu, viu! ¥n¡elegi, Marcole? Viu, din totsufletul meu. Cå destul îndur ¿i mor! Tac ¿i mor!

Stuful se îndreaptå cu pocnete u¿oare, un zumzet de insecte. Luminarece aduce lini¿te. ºipå adicå, råsunåtor, stârcii ¿i cormoranii. Li¿i¡eleies pe apå, råsturnându-se de pe plauri, o lavå de globuri negre, gåmåliilenegre ale unor trupuri mult mai mari care på¿esc lene¿ pe sub apå.

– Aju¡i mata, injiner.Se trudesc. Aga¡å împreunå sajocii de pâlcuri groase de trestii.

Carmen reu¿e¿te så nu calce decât rar în ¡esåtura de apå a plaurului.ºopåie voinice¿te pe mu¿uroaiele înalte de papurå, trågând de plaselegrele. Le potrivesc pe sub rådåcini, îngroapå sforile în papura uscatå.

64

Nici måcar crivå¡ul n-ar putea dezveli ascunzåtorile pescarilor Deltei.Se ¿i pierd, câteodatå, pitite la be¡ie ¿i uitate. Unde så cau¡i, zeci dekilometri de plaur? Pe¿tele tråie¿te o såptåmânå, douå, câteva luni chiar,apoi moare de foame, târât de plaur peste ghiol.

Se uitå-n soare, dezmierdându-¿i fa¡a zgâriatå de cotoarele de stuf.– Tot mai e frig. Soare cu måsele. Oare ce se mai pregåte¿te?– Crivå¡. Tot crivå¡. Ce-ai vrea så se pregåteascå?Pojghi¡ele de ghea¡å adunate de vânt în straturi groase se desfac,

curg una de pe alta alunecând cu un crån¡ånit ud, care umple aerul.Se aude cum înghea¡å apa, trosnind sub¡ire.

– Cât luåm noi?– Patru sajoci... rânje¿te Marcu råu. Ca så facem lor probå. ªi ¿tiuci

luåm... Apoi golim mâine. Of, Fiu, Fiu... Cai mi-a luat, da’ iute mi-a datel înapoi...

– Ce, ai avut ¿i tu caii aici când cu „Maricica“? Laså, î¡i sco¡ipârleala, toate ¿tiucile sunt ale tale. Eu råspund. Tot ce e ¿tiucå în nåvodulåsta tu numeri.

– Nu trebuie mie...– E ordin, tov’ pescar. Gråmada asta de crapi poate cå aduce ceva.

Ceva, ceva...– A¿a så fie?– Hai så vedem ¿i nåvoadele alea, så strângem mati¡ele! ªi så

mergem dracului acaså, cå se face cea¡å ¿i noapte ¿i mi-e silå, silå defrig, în¡elegi?!

Varså cei patru sajoci în lotcå, unul câte unul, cu trudå mare,afundându-se cu mâinile pânå la umeri în apå. Carmen se a¿azå cu grijåla cârmå. Calcå grijuliu ca pe ouå. Lumina l-a ro¿it în obraji. Se uitå-njur, a¿teptând semnalul de plecare al pescarului. ºiuie påsåret mårunt.Au ie¿it pe luciul apei, ra¡e ¿i lebede. Corcodei aleargå pe tot lacul,scotocind dupå pescu¡ii ie¿i¡i din mâl så respire. Zboarå stârci greoi,cåtre Ro¿u. Lumina asprå a-nviorat totul.

Apoi, tot atât de repede, un nor cenu¿iu, foarte jos, un vålåtucîntunecat se rostogole¿te peste ghiol. Viscolul învele¿te în vuiet ¿i întunericbalta. Ninge bogat, zåpadå deaså, în rafale biciuitoare. Se porne¿te ma¿inabubuitoare a valurilor.

65

– Ai våzut?! M-a auzit ¿i pe mine, al dracului! urlå Carmen prinbezna de nea, pompând benzinå în motorul care nu vrea så porneascå.

Au råmas amândoi fårå cåciuli. Marco taie påtura în douå, î¿i punbucå¡ile în cap, ca pe douå foi de cort groase. Motorul o ia în sfâr¿it.Pornesc prin clåbucii gro¿i ai viscolului, printre pere¡ii canalului cu stufulaproape culcat la påmânt.

¥¿i pleacå ¿i ei capetele, ferindu-¿i ochii de ascu¡i¿urile fulgilor,primind råpåiala asprå pe cre¿tet. Sthoferciu întoarce capul, încercândså cuprindå prin negurå rotundul jap¿ei. Nu mai deslu¿e¿te nimic. ¥nurmå, la douåzeci de metri, nu mai e decât perdeaua urâtå a viforni¡ei.

Merg încet, så nu taie nåvoadele cu elicea. „Ridicå!...“ strigå pescarulvåzând la prova pluta albå dansând pe talazuri. Carmen apleacå bruscmotorul, sco¡ând elicea din apå. Decupleazå, pârâitul se opre¿te. Se audeiar doar plescåitul violent al valurilor ¿i ¿uieratul crivå¡ului peste lac.

Apucând plutele, båtrânul târâie barca pe parâma nåvodului pânå lalocul unde începe mati¡a. Carmen ¡ine råu cârma, chinuindu-se cu osingurå mânå. Cu cealaltå aruncå apa afarå, muncind gåleata. Talaz dupåtalaz îi plezne¿te de-a latul, se revarså peste copastie, trezind crapii nåuci¡ide aer.

– Apuci!Trag amândoi de saulele mati¡ei. Gura uria¿ului sac se închide pu¡in

câte pu¡in. Se vede prin apa limpede încå, între crestele berbecilor, cârnatulalb, enorm, îndesat de pe¿te, mi¿cându-se încet în adâncuri.

– Doamne! Ce durere! ªi ce porcårie! urlå furios inginerul trågândbariera mati¡ei.

De sub månu¿i curge pe mâneca ¿ubei sângele proaspåt, råscolitdin råni.

– Ce face, te gâdilå!? icne¿te pescarul încordat.– Ca o fatå, la sub¡iori!Plasa s-a strâns. Leapådå gråbit, ca pe o gânganie scârboaså, nodul

gros, fåcut så se desfacå la o singurå smuciturå. Golesc barca de apå.¥ntorc spre celålalt nåvod. Apoi spre cel de-al treilea.

Când terminå ei li se terminå ¿i benzina trupurilor greu încercate.Abia råsuflå. Cocârja¡i, cu mâinile sângerânde, gâfâie epuiza¡i. S-aupråbu¿it pe sidelci, sunt uzi de parcå iar ar fi cåzut în apå.

66

– Hai, injiner, hai mergem! Urcåm acaså pe lijancå, cruce marefacem ¿i dormim mor¡i. Suntem noi mor¡i, a¿a-i?

– Cine... ne mai iartå... pe noi? îngaimå sfâr¿it.Nu-i vine så se mi¿te. Se simte parcå ie¿it din strânsoarea îndelungatå

a unei ma¿inårii de zdrobit sthoferci.– Dormim, dormim... pânå ne scoalå... så ne ducå la pescuit... ¿i

dupå ce murim noi... îi aduce pe copiii no¿tri... Planul... lui îi facem noicruce... la el ne-nchinåm noi... la fåcut planul... ¿i el cre¿te, ¿i cre¿te... camoartea...

Bâiguie beat, adunându-se cu greu de pe bancheta îngustå, deasupramotorului råcit. Pe¿tii zvâcnesc în barcå, împro¿cându-i cu apå groasåca mierea, plinå de noroi, muci ¿i de sânge. Cu un geamåt ascu¡it, Carmentrage din toate puterile de sfoara de pornire. Motorul sufocat porne¿tedintr-o bucatå.

– Så scåpåm ¿i de plaur, mormåie båtrânul, ¿i are så fie bine.Vântul a gonit orice urmå de ghea¡å, ghiolul e liber. Inginerul apucå

cârma sub¡ioarå, ferindu-¿i pålmile, ghemuindu-le pe burtå, sub ¿ubå.Nu le poate feri de arsura durerii. Geme înåbu¿it. Marco î¿i face de lucruprin lotcå. Aruncå apa, repede, cu mi¿cåri precise. Acoperå pe¿tii ce sezvârcolesc cu o prelatå groaså. Se întoarce spre prova. ¥¿i aprinde o ¡igaråfle¿cåitå. ¥¿i încålze¿te pumnii la cåldura ei måruntå. Dupå un timp aratådreapta ¿i barca intrå pe canal, printre setcile înghe¡ate.

*

Doarme de douå zile. ªi de douå nop¡i! A¿a de obosit a venit de lachef, cå nici acum, aproape de sâmbåtå, nu l-au putut trezi. Toatåcherhanaua l-a cinstit! Fiecare a vrut så bea cu el una mare. De douå zilese sfaroge¿te pe lijancå. La cinci ore, dupå ceas, se ridicå, iese dormindpânå-n curte, se u¿ureazå. Tori¡a a fåcut cald, a umplut lijanca cu stuf.A pus în prizå ¿i radiatorul. Doarme cråcånat, numai în izmene ¿i tricou,cu pilota zvârlitå de pe el. Sforåie gros, l-a prins diminea¡a cu fa¡a în sus.

Deschide ochii. ¥i opre¿te pe pânza de påianjen pråfuitå de pe tavan.Mai horcåie treaz, de douå ori, apoi pufåie a mirare. Se întinde. Se scarpinåîndelung, cåldura i-a zgândårit urme de la o râie veche.

67

Se mai întinde o datå, zdravån. Se ridicå, se love¿te cu capul detavan. „A sunat de¿teptåtorul!“ Se pråvale cu a¿ternut cu tot de pe lijancaînaltå, a¡ipind o clipå ¿i pe podea, la gura vetrei. „Salcia ¿i secåricamamei!“ descoperå el cå ¿i-a uitat cizmele pe cuptor. Se ridicå pe vârfuri,pipåie dupå încål¡åri, nu le gåse¿te. Suduie, se urcå iar pe lijanca cât ocaså. Coboarå cu cizmele în din¡i, îngânând „Ivanca tî Ivanca“.

Se råstoarnå lângå vatrå. Se apleacå spre ochiurile mici ale u¿i¡ei detablå ¿i fluierå dupå focul viu, înte¡it de aer ca dupå câine. „Hai noroc,Vaniu¿a! Frumos am båut eu, Vaniu¿a!“ ¥¿i råsuce¿te obielele, fixându-lecu o pereche de ciorapi gro¿i de lânå. Restul curge pe el ca apa. Pulovårulde lânå. Haina de salopetå. Surtucul îmblånit. O cåciulå nouå, la fel cucea veche, luatå de valuri, tot de fâ¿, tot îmblånitå.

Iese în curte, nåucit de aerul rece. Coboarå încet treptele înzåpezite.„O fi-nghe¡at. Azi noapte o fi înghe¡at.“ Pipåie cu talpa, din mers,zgrun¡urii gro¿i de ghea¡å de sub nea. ¥¿i då capul pe spate, deschidegura, fulgii curg ca-ntr-o pivni¡å caldå.

„Doamne Dumnezeule, iertatå-mi fie pomenirea numelui tåu, da’zåu sunt o sutå ¿aptezeci de mii! O sutå ¿aptezeci de mii!!“ strigå cât îl¡ine gura. Se freacå pe ochi cu ninsoare, îndelung, de parcå ar vrea så setrezeascå ¿i nu poate, visul e prea puternic, prea asemånåtor cu realitatea,amånun¡it ¿i intens ca ¿i ea. „A fost acolo un milion. Mai mul¡i au fost ei.Ai våzut, injiner?! Ai auzit ce-au spus ei mie?“ Se spalå cu zåpadå ¿i peceafå ¿i pe chelie, pânå le-nro¿e¿te. Mestecå o gurå de ghea¡å de pecercevelele ferestrei.

Deodatå tresare. Pe chip îi apare o expresie de groazå. Se întoarcespre caså, nåvåle¿te-n cåmarå. Destupå butoiul cu vin. Scoate o canå,zguduind ma¡ul de cauciuc îngust prin care båutura se scurge prea încet.O a¿azå tremurând pe masa din bucåtårie.

Taie o bucatå de afumåturå. O curå¡å de solzi dintr-o singurå mi¿care.„Tori¡o! Tori¡oo!!“ ¥¿i toarnå un pahar. „Hai noroc, mo¿ule“, îl då pe gât.

Se ridicå brusc. Aleargå în curte, la gard. Se apleacå peste împletiturade stuf måsurând strada pustie. Se uitå la ceas. „A închis procle¡i“,bodogåne „au fugit la tarpan“.

Fuge înapoi în caså, mai frige un pahar. Suge ¿i un os din costi¡acrapului. Iese iar la porti¡å, „Da’ unde umblå ghibor¡elul acela de Jar?“

68

se-ntoarce cåtre curte. „Tori¡o!“ Ninsoarea ¿i zåpada înåbu¿å zgomotul,zbieretul lui se înfundå în vata unui cålu¿.

– Ce vrei tu, Marcole?! se aude ascu¡it, oho, ce urlet, sfârtecândninsoarea ca pe o pânzå putredå.

– Scapå-må tu. Cautå pe Sile ¿i pe Jar.Tori¡a leagånå pe treptele bucåtåriei båtrâne¿ti o gåleatå plinå,

murdårind zåpada cu pete de apå negre, ca de ulei.– N-ai tu cu cine bea?! Nu ¡i-a ajuns ¡ie cât ai båut!? Vrei acuma

tovarå¿ ¡ie!Glasul ei vesel, furios, umple strada ¿i cur¡ile din jur, o inunda¡ie

irepresibilå, nåucitoare. Câinii încep så latre, smulgând de lan¡uri. Strigåîncontinuu, o sirenå, împingându-¿i burta mare spre Marco, ca pe o armå.

– Ai, ai, tu Marcole, Marcole! Nu te saturi! Da’ cât ai så bei tu? Ce,echipaj de la vapor e¿ti tu?! Bei un butoi ¿i mai ceri unul?! A¿a penemâncate vrei tu så bei? Ai, ai! Ce fel de om e¿ti tu! De unde så-¡i aduceu tovarå¿ ¡ie?! Taie stuf cu tarpan tovarå¿ii tåi! N-au ei timp de-ntorsstacana cu puturos ca tine! A venit iarna!

Intrå în bucåtårie dupå el. Marco încearcå så se ascundå în cåmarå.¥l urmåre¿te ¿i acolo. ¥i ia gåleata din mânå, bea con¿tiincios. A¿azå apape scåunel.

¥¿i ¿terge mâinile de ¿or¡. Vede masa a¿ternutå. ¥¿i împreuneazåmâinile peste pieptul uria¿. „Ai, ai, ai!“ Bea ¿i ea un pahar.

– Ce-¡i mai trebuie ¡ie tovarå¿? Ai båut tu ¿i fårå tovarå¿!Då så iaså. Strea¿ina de omåt moale, afânat, adunatå peste noaptea,

cade pe lângå fa¡a ro¿ie ¿i pistruiatå. Suvi¡ele de pår blond ce-i ies de subbroboada vi¿inie îi albesc pentru o clipå. ¥¿i fere¿te capul, speriatå, apoipufne¿te în râs. I s-a ridicat troian la picioare.

– Ai våzut? Te bate Cel de sus.– Cutezi, buboi cu vin ce e¿ti tu?! De ce nu bei tu cu mine? De ce

nu spui ¿i tu o datå, hai nevastå så bem noi?! Så bem ¿i så jucåm, så temai învesele¿ti ¿i tu! Tot cu teche meghe!

– Sile nu-i teche meghe!– Dar ce este el?! Gospodar?!ºipå fårå nici un efort, zâmbind. Nu poate så nu ¡ipe. Orice ¿oaptå a

ei e un råcnet violent, råscolind aerul ¿i înfiorând ninsoarea.– Nu se cade, se-nfundå el în salopetå, cu ochii înfip¡i în zåpadå.

69

– Ce nu se cade?! Ce nu se cade, tu be¡ivane!? Så-¡i cinste¿tinevasta?! Cu Sile ¿i cu Carmen te muste¿ti pânå lua¡i voi pe ulei! Pânådå pe voi afarå de la bufet! Ai, ai, ai! Mult prime¿ti tu, Marcole! Maimult ca Balu mili¡ianul! Nu gânde¿ti cå tu e¿ti båtrân?

Trece încet pe lângå ea. ¥l urmåre¿te mândrå cum intrå iar înbucåtårie, cum rade un pahar de vin ca pe-o lingurå de ciorbå, cum î¿ipotrive¿te scaunul sub¡ire de parcå ¿i-ar a¿eza un vreasc sub trupulmåtåhålos. O prive¿te ¿i el, prin geamul înghe¡at, pe sub cozorocul pleo¿tital cåciulii, cum då din mâini, afurisindu-l, o ghice¿te meli¡ând din gurå,neobositå, ¿i tot mândrie simte. Femeia graså ¿i guralivå e întocmai ce¿i-a dorit.

– Hahlu¿ca.Linge doar vinul vânåt. ¥¿i toarnå mereu, umplând pânå la buzå

paharul, dar suge numai câte o gurå, fårå poftå. ¥¿i pune încet amândouåmâinile pe maså, în jurul cånii pântecoase, de faian¡å.

Singura luminå în cåmåru¡a întunecoaså ¿i rece e cea care se adunåîn sticla proastå a paharului. ¥l ridicå în dreptul ochilor, råsucindu-l,prinzând în desenul tulbure al sticlei culorile tari ale hainelor femeii ¿i ofårâmå de ninsoare despletitå-n curcubeu. Då så bea. ¥¿i înmoaie doarbuzele. Pune paharul la loc pe mu¿amaua umedå.

Ridicå mâna, o prive¿te de dedesubt, ca ¿i cum ar vrea så vadå celegåturå a råmas între plasticul påtat ¿i ars de ¡igåri ¿i palma lui. Vinulumple mu¿amaua ca o gråsime neagrå, de vânat.

Iese iar la gard. Nimeni. Se-ntoarce-n caså. Se a¿azå. Ia o coajå depâine. ¥mpinge farfuria deoparte. S-a råsturnat. ¥nvârte paharul cu vin,ochii i se închid ¿i lui, cåldura îl frânge încet.

S-a fåcut noapte. Dereticå pe pervaz. Gåse¿te o lumânare scurtå,strâmbå, de cearå galbenå. O pune într-un ¡oi cråpat. Deschide u¿acuptorului. „Noroc, Vaniu¿a. Te stingi? Mare ticålos.“ Ia, dintr-unmånunchi de stuf care pâlpâie încå, un fir. Suflå. Flåcåruia se ridicå.

Aprinde fitilul sub¡ire. O luminå mierie fâlfâie în încåperea micå,invadatå de lijancå. Umbre joacå pe pere¡i, rotunde ¿i negre. Zåpada depe geam rugine¿te, arså de razele slabe, devine o perdea învechitå dedantelå.

¥ncå un ¿uvoi de vânt umflå u¿a, strecurând fulgi ¿i nisip pe subprag.

70

Se laså lini¿tea. Pare nåscutå din umbletul mic al luminii pe pere¡iiînnegri¡i de fum. Carpetele încep så se mi¿te, ¡igåncile ¿i cålåre¡ii cu turbanetremurå ¿i învie. Mirosul de cearå se afundå în col¡urile întunecoase alecamerei, ascunzându-se la cåldurå ca o blândå albinå råtåcitå.

Afarå, viscolul cre¿te, cu vuiet, o datå cu noaptea. Tori¡a prive¿te peferestruica cât un cap de copil a casei vechi tremurul umbrelor iernii.Trec ultimii stârci peste sat. ºipåtul lor îngrozit e dus de vânt spre Ro¿u,unde crapii izgoni¡i de Marco råtåcesc pe sub plauri, cåutând alt culcu¿de iernat.

– Frig este.N-are cine så-i råspundå. Båtrânii dorm, e iarnå ¿i dorm adânc.

¥¿i ¿terge o lacrimå. Pleoapele îi tremurå de somn. Tresare. Pe uli¡aînnoptatå se prelinge încet, netezind zåpada cu anteriul, cålugårul celslab, pripå¿it pe lângå sat. Viscolul îl face så meargå aplecat, cu mâiniledepårtate, parcå zboarå. Trece pe lângå un pâlc de cormoraniîmbulzindu-se unul-ntr-altul înfruntând urgia. O rafalå de vânt îi înfoaieve¿mântul, ridicându-l, o aripå neagrå, amenin¡åtoare. Sub ochii femeiiînspåimântate, ridicå mâinile, o pasåre de pradå.

Simte privirea. ¥i zâmbe¿te blând. Se scarpinå stingherit în cap,înål¡ându-¿i cåciula ¡åråneascå. Murmurå ceva, pe buzele cråpate i seopresc fulgi, mici flori albe ce se sting. Nimeni nu-l vede, nu-l aude cumo binecuvânteazå, cum se pierde în noapte, alunecând lin, întunecat, cåtreclopotni¡a unde-¿i are culcu¿. Cormoranii se mi¿cå rar, temåtor, ca ni¿te¿opârle prinse de înghe¡ pe marginea pråpastiei.

Aude trântindu-se u¿a casei.– Tori¡å! Tori¡oo!! Chemi pe domnu’ Sile. Adå ¿i pe Jar. Så vinå ¿i

pårintele Mihai. ªi student Constant! Aduci tu pe to¡i. Mâine nu ies eu,ghiol înghe¡at este. Cheamå tu ¿i pe Carmen. Så vinå. Så vinå to¡i oaspe¡iai no¿tri. Så petrecem noi.

– Aduc eu la naiba ¡ie, bombåne. Ce glume¿ti tu! Nu ajunge ¡ie?Se u¿ureazå îndelung, mul¡umit, de pe marginea treptelor înalte.

Fulgii mari ¿i grei îl rod, îl topesc, ca pe o statuie de påmânt moale.¥¿i laså capul pe spate ¿i mu¿cå iar o gurå de ninsoare. Face semn Tori¡eicu paharul de vin, alungându-i spaima vedeniei. Femeia adoarme,zâmbind, cu fruntea lipitå de ferestruica umedå, doborâtå de cåldurå ¿ifericire, ca ¿i cum semnul bårbatului ei ar fi ve¿nic, ca ¿i cum l-ar putea

71

påstra a¿a, luminos ¿i înalt, în mintea ei somnoroaså, ¿i nimic nu ar puteas-o trezeascå, så-i spulbere icoana acestui semn, care e numai al ei ¿icare numai de ea poate fi în¡eles cu adevårat.

Bubuie o tobå. Se întinde un acordeon. Sile, Milian, Constant, Andreiies de la chef cu muzicå ¿i vin cåtre Marco, så-l scoale, så petreacå.Carmen, beat, se laså târât de Constant ¿i Andrei ca un sac.

– Unchiule Marcole! Am scåpat! M-a låtrat moartea ¿i-am scåpat!Tu m-ai scåpat! Må cheamå la centralå! Tu m-ai scåpat, Marcole! Scoal’Marcole! Cå azi dormi ¿i mâine plângi dupå ziua ce-ai dormit! ªi nuse-ntoarce, Marcole! Nu se-ntoarce! Nimic nu se-ntoarce! Nu ne iartånimeni! Auuu!

Urletul lui monoton, lupesc, a¡â¡å câinii. E albit pe haine, pe fa¡å dezåpada în care se rostogole¿te tot timpul, tåvålindu-i în troiene ¿i pe ceidoi. Viscolul îi ascunde în caiere groase de fulgi înghe¡a¡i.

Tori¡a nu-i aude. Doarme mai departe, lini¿titå. Geamul ferestruiciis-a încålzit de la råsuflarea-i ¿i fulgii se topesc, scurgându-se pe sticlå-n¿iroaie ca de ploaie. Viforni¡a muge¿te, cople¿ind Delta, înecând oricezgomot, orice luminå sau mi¿care în vuietul ei neîntrerupt.

N-apucå så ajungå la Marco. ¥i trage Timo¿ca la el în curte, såse-ncerce ¿i pe vinul lui. Strada se pustie¿te din nou. Cormoranii s-auadåpostit în tinda bisericii, urmårind de peste drum, printre limbilefurioase de omåt viscolit, pâlpâirea micå a fåcliu¡ei din fereastra caseilui Marco. Un clopot sunå u¿or, ¿ters de o a¡å de vânt.

Ninsoarea cre¿te toren¡ial. Fulgii sunt cât palma. Bucå¡i mari devatå adunatå în ¿uvoaie curg ca o avalan¿å. Viforni¡a fårâmi¡eazå Delta,caså cu caså, ghiol cu ghiol, fåpturå cu fåpturå, în albe, durabilesinguråtå¡i. (OASPETELE)

72

La prova, în picioare, Marco împinge cu ghionderul sloiurileuria¿e, deschizând pârtie lotcilor. Timo¿ca, în urma lui, întinde

teahulca. Plutele se scufundå, råmânând între ape, plasa e potrivitå dinplumbi exact cât så se târâie pe sub burta ghe¡urilor plutitoare.

Se våd umbrele pe¿tilor, întoarse-n galben de lumina dulce. Viscolescpe sub apå cu sutele. ªtiuci, verzui, bor¡oase de icre, sar pe sloiuri ¿i setåvålesc ca vitele, scårpinându-se la soare, cuprinse de be¡ia apei libere.

– Uite paltonul Ridicatei cum se zbate pe ghe¡u¿cå, se aude voceagroaså a lui Michea.

– Så-i pui tu ¿i din¡i de aur, Lanareica.– O nevastå am, râde agentul sanitar, e nevasta mea!Stropindu-l, o caracalinå de vreo opt chile îi sare de lângå barcå.

O repede-n ¡åpoaiele sandoliei, ridicând-o în luminå. Pescarii håulesc,stârnind stolul de li¿i¡e. Picurå de pretutindeni sânge ¿i pene ca o ploaieu¿uråtoare, femininå, ce face aerul så fiarbå ¿i scrie pe apå cu literenecunoscute.

73

IV

Vânt sub¡ire, descårnat. Porne¿te iar o ninsoare tåioaså, o vatåde sticlå fårâmi¡atå în cioburi mici.

¥ncå nu e Anul Nou. Dar nici mult nu mai e. Câteva ceasuri. Zece.Douåzeci. Poate treizeci? Ce conteazå? ªi cine crede? Doar ierburilesunt încå verzi sub zåpadå... Scâr¡âie ce-i drept, în frig, ca sticla.Se sparg, sub pas, în zeci de cioburi, o pulbere verde.

A fost prea multå vreme cald. Se deschiseserå în decembrie nuferii.¥ncå nu s-au întors toate vitele de pe plauri.

– Acum le ame¡e¿te vântul, le învârte în stuf pânå le îneacå...Bodogånind, Andrei î¿i pune ¿oldarele, semn cå pleacå dupå vacå.

Sunt sparte la cusåturå pânå-n jos de genunchi.– Tot prind o „vidrå“, douå, cât nu e înghe¡at plaurul, zice, dar

måcar se încålze¿te ciorba-n cizme.– Andrei! Iar pleci?! Abia te-am scos din spital!– ªi cine vrei så se ducå? Sile?¥¿i încinge încå un brâu lat de trei pålmi, un ¿al ro¿u foc, pufos, lung

de vreo zece metri, lânå de pe o turmå de oi, så-¿i apere ¿ira spinårii,bolnavå. Abia a scåpat de opera¡ie. Haiticul de måcelari cu bisturie îladulmecå ¿i acum. Multå carne de pe baltå au sfârtecat ei! ªi-or så maisfârtece... Dori¡a se înfurie de-a binelea. ºâ¿ne¿te din ligheanul în carefråmântå o salatå de boeuf din carne de mistre¡. ¥n jurul ei zac, goale, patrusticle de ulei.

– Unde pleci iar ¿i må la¿i? ªtii cå sunt bolnavå! Vrei så cad iar lapat? De nimeni nu-¡i paså ¡ie? Noi suntem mor¡i pentru tine? ªi cine-mitaie mie lemne ¿i-mi aduce apå? Ce te tot mânå? Tu vrei så må omoripe mine?

74

Mai adaugå ceva pe hahole¿te, nu s-au auzit femei råcnind mai tare¿i mai ascu¡it ¿i nu s-au våzut bårba¡i mai surzi ca în Leteorman.

– Sile are så taie, råspunde molfåit Andrei, fårå så catadicseascåså-i arunce vreo privire ¿i iese încet pe poartå, încoto¿månat ca la pol, cuurechile cåciulii fluturând ca douå foi de varzå zdren¡uite.

Boris ¿i Poho se iau dupå el, cåutând miros de pu¿cå, dar simt imediatpåcåleala ¿i renun¡å. Va face numai la dreapta, va intra la Pavel ¿i va cereuna micå... Poate cå-ntr-un târziu se va duce ¿i dupå vacå.

Dori¡a izbucne¿te în plâns, sughi¡ând, cu fa¡a ro¿ie. Se vârå înapoiîn lighean ¿i ia salata la fråmântat. Nu se ¿tie cine e mai blond, ea sauuria¿a maionezå. Se uitå la båtrân cu milå ¿i cu neîncredere.

– Domnu’ Sile, duce¡i-vå så mânca¡i, a fåcut mama picancå ¿i pâine,¿i veni¡i så-mi ajuta¡i, cå e de lucru... Må nenoroce¿te Andrei åsta... Numaila pahar ¿i la vânåtoare îi e gândul... Parcå-i sålbatic...

Smiorcåie, de-acum împåcatå, ca ¿i cum cuvintele ar prelua o partedin greutate, din vina lui Andrei.

Så se scoale de pe lijancå? E încå fierbinte... I se simte cåldura prinsaltea. ªi e de tåiat un ¿opron de lemne. ªi de adus o cisternå de apå.Asta la prima vedere. E, asta-i situa¡ia! Ia o sticlå de horincå, scoate ocanå de vin ¿i se duce la bucåtårie. Nisipul e înghe¡at, calci ca pe beton.Mama Donca toarce pe lijancå. ¥n jurul ei se ridicå aburi, a bågat pe focdouå maldåre de stuf deodatå.

– Bunå diminea¡a, domnu’ Sile! Da’ de ce v-a¡i sculat a¿a divreme?Glasul ei curge prin aer, fâlfâind moale, aripå de pâslå.– Såru’ mâna, mamå Donca... Nu-i devreme. E nouå.Adunå, de prin rafturile pråfuite, acoperite de ziare îngålbenite,

încårcate de sticle sparte ¿i jegoase, pungi vechi ¿i felinare stricate, douåpahare. Le umple. Tåria ¡ine mårgeaua.

– Eu nu beau. Duc dincolo la Hnat, el bårbat, face bine la el.Se ridicå greoi, î¿i leagå broboada, se duce dincolo, târ¿âit. Bea,

ascunså dupå u¿å. Vine înapoi. Mi¿cårile ei încetinite se a¿teaptå una pecealaltå fårå nici o grabå.

Mo¿ Hnat e demult cu caii la pådure.– Hnat a adus pe¿te. ªi ¿tiuculi¡å, ¿i somotei, ¿i caracudå. Eu spus la

Dori¡a: Dacå pe¿te este toatå lumea mul¡umitå... ªi porcii, ¿i domnu’ Sile...

75

Se îneacå în stacana cu rachiu. Dragostele mamei Donca! ªi-a umplutplåmânii cu horincå. Tu¿e¿te nebune¿te. Mama Donca se întoarce pelângå plitå, a¿azå chinuit tigaia cu pe¿te pe maså. Descoperå blândmåmåliga. Scoate ciu¿cå din borcanul de douåzeci de chile.

– Mai lua¡i una micå, domnu’ Sile, î¿i împinge ea u¿or paharul gol.I-l umple.– Duc dincolo, la Hnat.Se urne¿te spre cåmarå, dar nu mai intrå. Bea din u¿å, cu înghi¡ituri

mici, lente. Abia-¿i ridicå mâinile umflate. ¥i tremurå ¿i paharul, îi zångåneu¿or pe proteza îngålbenitå.

– Mamå Donca, e prea mult. Asta nu-i tigaie, asta-i capac de butoi,roatå de camion, e nebunie curatå... E risipå, mamå Donca. Dacå ar aveaåia de la ora¿ pe¿tele åsta...

– Månânci, månânci, e¿ti încå tânår mata.Månâncå. Picanca îi arde gura, pe¿tele înoatå în sos de ardei ro¿u,

îndesit cu morcovi ¿i bulion. Så mai mu¿te ¿i din ciu¿cå? Mu¿cå!Nu simte nimic. Stinge arsura cu horincå. Mama Donca toarnå pentruamândoi. ¥ntoarce o privire spre u¿å, dar nu se mai scoalå så se îndreptespre „Hnat“.

– Hai, frige-l mata! îl îndeamnå moale.Bea. ¥l frige ¿i ea pe-al ei, tot cu ochii la u¿å.– Gata, nu mai pot!– Po¡i mata, po¡i!¥i råstoarnå încet douå bucå¡oaie zdravene, a bågat deja în el vreo

douå chile de somn ¿i caracudå. ¥i îndeaså farfuria cu mi¿cåri rare.– Bei vin ¿i mergi... Vrei pâine caldå...?Ar vrea, dar îi e peste mânå. Siliu e a¿a slåbu¡ iar fåina... De trei luni

ceamul de la Tulcea nu aduce decât compot ¿i ¡uicå.– Nu. E bunå måmåliga.– Nici cartofi nu vrei?Cartofi î¿i poate permite! A såpat la ei toatå vara. A¿a ¿i-a fåcut rost

de coropi¿ni¡e.– Neapårat!Se lumineazå. Se apleacå greu peste albie, scoate vreo cinci cartofi

fier¡i, coji¡i, ¿i i-i pune în fa¡å. Mai iau din arsurå.

76

Sticla s-a golit pe trei sferturi. ¥n bucåtåria micå lumina abia påtrunde,se våd pâlpâirile stufului din vatrå. Oftând, mama Donca îngenuncheazå,cotrobåie prin sobå... Focul se-nte¡e¿te.

Adoarme acolo, istovitå de cåldurå, ghemuitå ca un melc. O ¿uvi¡åalbå i-a ie¿it de sub broboadå. Mâinile i se bâlbâie u¿or, împreunate înpoalå. I-a albit ¿i pårul de pe bra¡e. Respirå încet, abia auzit.

¥ncepe cåratul. Pu¡ul e în fundul grådinii. Calcå greu, cu noduri,peste cuiburi de cartofi såpate ¿i cioturi de porumb. Apa sare din gåle¡i ¿iînghea¡å pe cizme ca un fard sub¡ire ¿i lucios. Vântul izbe¿te cu gloan¡ede ghea¡å.

Din casele rare se vede câte o lumini¡å, învelitå în transparen¡åcenu¿ie, ca în hârtie proastå de ambalaj. Pânå ¿i pere¡ii verzi ¿i ro¿ii de laVania s-au tulburat ¿i s-au spålåcit. Satul e o pustie de movile cenu¿ii,cât vezi cu ochii. ¥necate în tåcere ¿i zåpadå. Vântul pleacå peste pådure.Aduce de departe, de la Cri¿an, sunet înåbu¿it de sirenå. Trece„pasagerul“ spre Tulcea? Mâine se-ntoarce? Oare mai vine cineva?Nu mai are cine. Venea pânå acum. Poate vreun control, dupå icre ori¿alåu. Cine ¿tie?...

La lemn e mai u¿or. Salcia se-mparte ca ceara. ¥l doare spinarea, numai ¡ine la tåvålealå... Apare la vreme Nicu Jar. Deci e trecut de unu.E chiar douå!

– Så tråi¡i, dom’ Sile!Råcnetul lui rågu¿it, îngrijit ca o uniformå de plutonier båtrân, nu se

recunoa¿te prin nimic în hainele zdren¡uite, îngråmådite pe trupul uscat,mic, cu dâmburi aspre. Când merge repede, bålåbånindu-se din gard îngard, ¡oalele i se adunå în urmå fâlfâind – para¿utå råu împåturitå, cåzândîn gol ca o piatrå.

– Noroc, Nicule. Ce ai, e¿ti bolnav de te scoli a¿a devreme?Gluma asta trebuie fåcutå zilnic, e mândria båtrânului.– Mi-i tare råu, domnu’ Sile... Nu vezi mata ce råu aråt?– Vrei un ceai, bag seamå!– Da’ unul dulce, se miloge¿te el, så må spovedesc, cå ieri l-am

spovedit pe popå. Pe ål gras!– Pe pårintele Mihai? Ce dracu i-ai mai fåcut? îl pufne¿te pe Sile

râsul.

77

– L-am tråsnit. ªi pe el ¿i pe un vår de-al lui. ªi încå pe cinevade-alde lor, cå umbla så må umfle cå l-am belit astå-varå la ¿tabii lor...ºi-am spus cum l-am belit?

– Doamne fere¿te, cum o så-mi spui a¿a o nenorocire?! Chiar l-aibelit? o då el pe glumå, condus de Jar cu mânå sigurå ¿i apåsatå, ca oadolescentå în acela¿i vechi dans vinovat, fårå întoarcere.

– Stai cå-¡i spun! rage el fericit.Dar nu-i e întreagå bucuria. Se duce la bucåtårie, iese cu horinca,

urmat ca de o adiere de glasul învelit de somn al mamei Donca, încålzit¿i umed. Nu-l poate opri. Aude a treizecea sau a treimia oarå povesteaasta. O spune cui îl rabdå, o datå la prânz ¿i o datå seara. ªi dacå-l ascul¡i,¿i dacå nu-l ascul¡i. E o doctorie amarå care trebuie înghi¡itå. ªi ¡i-e greuså-l flitui. Strigå dupå tine pe stradå. Cel mai bine e så te la¿i dus de val.Cu cât îl stârne¿ti mai iute, cu atât terminå el mai repede.

Scoate o canå de aluminiu din sân, o ¿terge cu poalele destråmateale hainei, o umple, o då pe gât, gâfâie. Scurge sticla. Ridicå cana spregrådina înghe¡atå, spre vålåtucii cenu¿ii ce par så tremure ¿i så destramecasele.

Un pâlc de cormorani trece ame¡it de vânt dinspre apus, dinsprecanalul „de suez“ spre mare. Se întoarce apoi nea¿teptat spre bisericå.Påsårile cad chiar acolo în grådinå, lângå clopotni¡å. Vine urgie.

– Domnu’ Sile, biserica asta eu am fåcut-o. Mo¿ Hnat a umblatprin sat, a adunat banii, a ¿påguit pe unde s-a priceput el, pe la C.E.C., pela partid, pe la cooperative – gânde¿te-te mata, om båtrân care n-a ie¿itniciodatå din sat – ¿i n-a fåcut nimic. I-au påpat åia banii ¿i n-a fåcutnimic. Ditamai cooperati¿tii! Cå aici to¡i vin så haleascå pe de-a moaca!Så mai luåm ¿pârlå! Jar månânc!

Bea. Fa¡a îi e neagrå de fum. ¥¿i astupå urechile cu basca veche.Laså cana, scoate un cu¡ita¿ ¿i un cotor de stuf. Ochii i s-au înro¿it, privireaîi alunecå frântå peste lucruri ca un picior rupt ¿i târât aiurea.

– Pentru Siliu, un fluiera¿...Bea iar, scormonind prin canå ca un ¿oarece.– ªi am venit noi, ¿antierul. Trebuia så venim o sutå, am venit douå

sute, mai suntem vreo doi¿pe. Din å¿tia care n-avem unde så ne ducem.Cam ca mata. Nu ne ¡ine nimeni în altå parte. Oameni ¿i noi, doar n-o såne omoare! Da’ din ce så tråim? Ieri am rupt cu popa o baracå, cå-i

78

zdravån popa, ¿i cade greu din pumn, ¿i am avut cu ce face focul pevreme rea. Ce câine de vreme! Jar månânc! Mie nu-mi suflå nimeni înbor¿, domnu’ Sile, nimeni! Så frigem un cârmâz!

Iar bea. ¥¿i înmoaie doar limba, ca så nu se termine dulcea zeamå.Se taie la un deget. Pune pu¡in nisip pe ranå. ¥¿i ridicå gulerul mic alhainei.

– ªi mai e ¿i nisipul, cå am ranå în ochi, ¿i-n burta mea po¡i så facimata plajå! ªi apa ¿i ¿erpii, ¿i stuful... La Pavel nu gåse¿ti decât tocanåde legume ¿i compot de prune... ¿i asta dacå te ui¡i bine. Descojite, prunele,domnu’ Sile! C-altfel tu¿e¿te bietul pescar. Nouå ne-a îngropat nisipultoate utilajele, ce-a råmas afarå a înecat apa... Aicea-i baltå, domnu’Sile, nu e câmp... Aici nu vii pe jos, vii pe apå. Dacå ai cu ce. ªi nu vii oorå, vii zece... ªi dacå-i vânt, nu vii deloc. Ori cea¡å... Ori ghea¡å... Zidurigroase astea, domnu’ Sile... Nu trece nimeni de ele.

¥ncepe så plângå. Varså, ca o ploaie. Doi, trei stropi mari la început,înghe¡ând pe barbå, apoi un ¿uvoi cu hohote groase ce inundå totul, lucindpe petele de unsoare, pe petice, pe rupturile hainei, ca o betealå. VineAnul Nou. Vine revelionul.

– N-am våzut un ¿ef de trei luni. S-au cårat ca berzele! Ne a¿teaptåacum la „pasager”, la Tulcea, cå pe acolo ie¿im to¡i, ca pe gâtul sticlei.Ne ia tot, pe¿te, icre, ce mai ciupim ¿i noi p-aici... Påi dacå nu era så facbiserica asta, ce fåceam? ¥î, ce fåceam?

– Ce-au fåcut ¿i ceilal¡i...Bea alcoolul råmas dintr-o suflare, linge fundul cånii, apoi marginile.

¥¿i strânge genunchii la piept, î¿i pleacå capul, e ca un fåt uitat în må-sa,tåvålit în fum ¿i unsoare de ma¿ini, un plod amânat, într-o burtåneprimitoare ¿i puturoaså. Doarme în vecii vecilor, surd, orb, nesim¡it,cu buricul netåiat...

– Ce-au fåcut?! Vai de cåpå¡âna lor! S-au bågat arga¡i la pescari.Slugåresc pe-o ciorbå ¿i o pråjealå. Leagånå copii, taie lemne, carå apå!Mecanici cu a cincea... Buldozeri¿ti. Macaragii. Furå, domnu’ Sile, gåini,ori prind purcei în stuf. Se târåsc noaptea, când e furtunå ¿i nu ies pescarii,cå dacå ies ¿i-i prinde, îi omoarå cu ramele. De douåzeci de ani på¡imasta, domnu’ Sile, mergem prin Delta asta unde nu trebuie ¿i facem cenu trebuie... Parcå am fi nebuni...

79

Tace iar. Se scormone dupå o ¡igarå, dezvele¿te una dintr-o batistå,îi råsuce¿te vârfurile scurtate. Mai scoate una, o nåde¿te cu astalaltå,face un ¡igåroi din care trage adânc de zici cå-i iese fum ¿i pe dos. Mâinileîi tremurå, bete. Adåposte¿te încå flacåra chibritului în cåu¿ul palmei,flama se ridicå ¿i-i frige degetele negre. Vârful ¡igårii se bålångåne.Miroase a ars. Flåcåruia se stinge pe carne. Adoarme. Se treze¿te, înaceea¿i clipå. ¥¿i cautå parcå, trupul. Aprinde din nou ¡igara.

– Duce¡i-vå så scoate¡i o canå de vin, domnu’ Sile, pânå tai eu ni¿telemne. Trebe ¿pârlå.

¥n sfâr¿it! Mult a mai îndurat pentru clipa asta. Se trage lângå butoi,în tinda casei, cu spatele rezemat de frigider, se a¿azå gospodåre¿te ¿i,din a ¿aptea încercare, reu¿e¿te så umple cana. ªi-a îndesat plåmânii dedampf verde de otravå. Nicu taie în furie, toporul i se înal¡å deasupracapului ¿i apoi cade, ca-ntr-o execu¡ie. Toatå for¡a cårnii pipernicite,måcinate de nisip ¿i de fum, se adunå în pocnetul åsta scurt, råu, allemnului ce se despicå. Taie mårunt, pânå la a¿chie. Terminå toatågråmada fårå så se uite la båtrânul a¿teptând ca la paradå, cu cana laumår. Vine apoi cu tinicheaua lui, î¿i toarnå pânå la buzå, iute, o suge, î¿imai toarnå una.

– ªi am fåcut singur biserica, ¿i m-am cå¡årat pe acoperi¿, ¿i peturlå, ¿i-am ¿i cåzut, cå må båtea vântul seara. Au avut copiii mei bani.Da’ n-am våzut pe popa Mi¿u, pe sufletul åsta vândut de popå, nicicum.Era la pepeni, avea ¿i gagicå, de...! ªi vine sfin¡irea, tocmai cåtre iarnå,domnu’ Sile, ¿i vin mahårii crucilor cu måtånii, cu cådelni¡e, ¿toc.ªi trece ei prin nisipuri, cu poalele lucioase ¿i aurite, ¿i grasu cu ei! Jarmånânc! ªi eram ciupit bine, cå era duminicå ¿i aveam un picior în ghipsde la cåzåturå, ¿i må ia ga¿ca pe mine, om båtrân, cå mi-e fricå, cå n-amcuraj, cå nu aia ¿i nu aia... Pe mine, care må respectå tot satul! ªi odatådau cu cârja de påmânt ¿i-i zic ba da, bre, eu aia ¿i aia, pe to¡i, ¿i ¿ontorogpânå-n nisipul drumului! ªi cad în genunchi ¿i strig, cât må ¡in rårunchii,stai ¿i må blagoslove¿te, sfin¡ia voastrå, cå eu am clådit biserica asta!A¿a am fåcut! ªi ¿tabul se opre¿te, vorbe¿te ceva cu cineva ¿i-mi zice,bravo fiule, ¿i-mi då så-i sårut laba cu inele. ªi i-o sårut ¿i-i mai zic, så¿tii, prea-sfinte, cå singur eu ¿i cu un båtrân de aici am fåcut ziduri ¿iturlå. ªi-am sângerat pentru Dumnezeu, cå omul lui ¿i pårintele satuluiacesta a umblat numai la borfet ¿i chibeicå ¿i nu s-a sfin¡it cåtre sfântul

80

låca¿. ªi atunci m-am închinat ¿i am plecat fruntea în nisip. ªi am auzitcå-ntreabå, pe popa al nostru, cine e tovarå¿u, auzi ce eram eu pentru el,tovarå¿u, ¿i popa nu ¿tiu ce-i spune, ¿i ¿efu’ îmi pune patrafiru în cap ¿ise apleacå peste mine cu glas mare cå ceacaram robul lui Dumnezeu,da’ când e mai aproape se spurcå, ascultå nesim¡itule ¿i cåcånarule, ziceel în ¿oaptå, te bag în pu¿cårie, criminal be¡iv, ¿i må ia de o ureche ¿imi-o råsuce¿te de-mi vine ame¡eaå, mai îmi då o datå cu crucea pestebot, så te lepezi de astea nenorocitule, satanå, îmi zice, ¿i må laså acoloplângând.

Vântul începe så sufle în rafale. Ghea¡a fulgilor e amestecatå cunisip. Dacå e cineva-n larg, azi îi tåbåce¿te pielea.

– Nu mai ai la cine så te duci, cui så te rogi. Nu te mai ascultånimeni. Gata cu pomana ¿i cu norocul... E¿ti om båtrân, ai våzut multe.Ascultå ce-¡i spune dulgheru’, nu mai ai la cine så te plângi, sunt to¡i ¿itoate ceva de care numai te izbe¿ti. Un zid.

– Da’ ai câ¿tigat pariul?– Am båut frumos atunci, nu zic nu. Au ciocnit ¿i unii pescari cu

mine! Da’ mi-era gura spartå ¿i urechea umflatå ¿i nu-mi era pipota labunåtå¡i. M-au låsat acolo singur ¿i s-au dus to¡i la cåmin la bal... Mådurea de parcå cåzusem iar de pe clopotni¡å... Parcå må aruncase deacolo...

Aici se frânge brusc povestea. I s-a terminat benzina.– Cålugåra¿u’åla... Åla!... Singur... El ce mai... Singur...Ma¿ina-i merge încå pu¡in, fårå combustibil, cu ro¡ile învârtindu-se

din ce în ce mai încet. Mai scurge o lacrimå, douå, îl mai înjurå pe popå,dupå-aia pe cei ce nu vin så vadå de ¿antier...

Ar mai avea el câte un numår, alte plåci, dar le pune numai când e înformå, mai rar, numai când î¿i aduce aminte. Acum, se stinge în be¡iaprin care se mi¿cå, ca într-un lac întins ¿i adânc, o sepie oarbå plutindîntr-un ghiol de spirt, ¿optind îngålat cå i-a spus lui un inginer cå proiectulnu-i bun, nu merge treaba, da’ ca så-l refaci înseamnå så mergi sus detot, ¿i nu se duce nimeni sus de tot så recunoascå cå a gre¿it, cå-¿i pierdescaunul ¿i scula. Se mai bâlbâie de douå, trei ori, ¥¿i ¿terge lent gura despumå. Se opre¿te definitiv în buza cånii cu vin, båutura îl terminå. Atârnåprintre lemne, salopetå murdarå ¿i veche.

81

¥i e foame, dar îi e fricå så se ducå în bucåtårie. Dacå nu månâncåcel pu¡in trei farfurii de ciorbå ¿i câteva li¿i¡e nu are pace cu mama Donca.Ar vrea så audå ¿i ceva senin, primåvåratec. S-a såturat de disperårile luiJar. ¥i e dor de sub¡irimi. Ar vrea ¿i el un ceai de lume u¿oarå, o bucå¡icåde brânzå, o glumå de camerå.

– Domnu’ Sile, vino så månânci, te duci dupå Andrei! Iei cizmelungi, se-aude vocea ascu¡itå a Dori¡ei.

Vântul tråzne¿te. Plumbi sub¡iri de nisip în cåma¿å de ghea¡å.Fericirea de a umbla pe plaur dupå Andrei ¿i-o vacå, printre sloiuri, prinzåpada ¿i apa pânå la brâu. Ia cana din mâna lui Nicu Jar. O umple.Mai umple una. ªi încå una. Så meargå li¿i¡ele. Ciorba de mistre¡ efierbinte, cu carnea movilitå ro¿cat ca ni¿te gålu¿ti. Suge patru farfurii,cu o¡et, cu ardei iute, cu måmåligå caldå. Roade ¿i trei li¿i¡e, sfårâmândcartofi în sosul gros, negru. Oala de vin, de vreo cinci litri, se terminå.Mai ia o farfurie de ciorbå, cu carne multå. Pur la bon bu¿. Mama Doncaîl îndeamnå ¿i cu ni¿te bor¿ de pe¿te. Fie. Cald ¿i åsta. Peste douåsåptåmâni, acaså, o så månânce numai ceai ¿i pâine ¿i câte ceva din ces-o mai gåsi prin târg. Cå la cozi nu stå. E un pensionar pe care nu-ltrimite nimeni la cozi. Ar putea spune cå e un pensionar inutil.

– V-am pregåtit haine. Sunt pe lijancå. Så nu vå îneca¡i cå n-arecine så vå înmormânteze... Merge¡i cu bine.

Se îmbracå încet, potrivind toate de parcå nu va fi ud leoarcå pesteo orå. Amânå ¿i el, cum poate, marea întâlnire. ¥ntâi izmenele moi, albe,mirosind a såpun ¿i a levån¡icå, abia spålate de Donca, apoi pantalonulde trening, peste brâul lat de lânå. Maieurile, tricourile, douå pulovere.Pantalonul de stofå, apoi pufoaica ¿i în sfâr¿it combinezonul de salopetå,hanoracul îmblånit. Se apleacå cu greu så-¿i tragå cizmele. Andrei punetoate astea în cinci minute. Lui îi ia un ceas.

¥¿i mai face curaj cu o canå de horincå ¿i iese. Ia ¿i vâsla. Dacå serupe plaurul, de ce se ¡ine?

¥n sat miroase dulceag a fum. Casele aburesc, învelite în crivå¡ cade o apå furioaså. Câte un gard de stuf se pråvale, låsând la vedere cuiburide ¿erpi încolåci¡i în somn lung. Lângå poarta lui Ihor s-au adåpostit treilebede. Dorm cu capul vârât în pene. Deschid câte un ochi, la trecereabåtrânului, apoi îl închid la loc. Pisici cumin¡i.

82

Boris ¿i Poho ling, lângå magazin, picioarele însângerate ale vacii.A venit singurå, putoarea, ¿i s-a rånit în ghea¡å. Vacå båtrânå, n-a stat easå-ndure. „ªtia, porcul!“ L-a låsat pe mo¿ la clacå ¿i el s-a roit la ¿pri¡uri.¥njurå cât îl ¡ine gura. ¥l aud doar vreo treizeci de vaci, ultimele venitedin plaur, ¿i numai din alea cu vi¡el în ele. ¥mpung nisipul înghe¡at al„centrului“ cu botul ca pe un uger sterp.

Una scarpinå stâlpul de baschet aproape putred. Baschet pe nisip?Cine-o fi dat sarcinå så se facå col¡ sportiv în fa¡a cârciumii?... Rezematde celålalt stâlp, cel cu vechiul felinar cu fe¿tilå, un muncitor de la ¿antiervomitå. Dacå erau sålcii, înfloreau ¿i iarna. Cel mai ud stâlp din deltå.

Toatå lumea e-n „alimentara“, la Pavlo. ¥n cârciumå la Anton e frig,n-are sobå. Azi nu se poate ie¿i în larg. Sau n-au båie¡ii chef. E voiecâteodatå så n-ai chef, adicå. Primul crivå¡. E un fel de sårbåtoare. Miliana luat de la Marusia o tigaie ¿i pråje¿te „doi ochi alba¿tri“ cu ochii pearmonicå.

Sunt to¡i în jurul sobei de tuci. E ¿i Andrei, bineîn¡eles. ¥i face semncu ochiul. L-a iertat. Anton ¡ine în mânå o pungå de zahår ¿i då „ra¡ie“la fiecare. Privesc înmårmuri¡i primii clåbuci ai ¿arjei.

– Auzi, Petro, câte case mai sunt goale? întreabå Sile.– Vreo sutå. Jumåtate din sat.– S-au învå¡at haholii la ora¿! Se-ntorc numai dupå pradå.– S-au învå¡at, ai dracului! Pâinea pâine, apa-n caså, buda-n caså,

nu stå cu buca-n ger! Tot a¿a ¿i cåldura, butilia, jos e lapte ¿i salam, ce-imai trebuie jigodiei? Ce, så stea aici în crivå¡? Så le mu¿te fålcileviscolul?!

Se opre¿te, ia aer, ofteazå de plåcere sim¡ind pruna.– Cât a stat inginer Sthoferciu? Deta¿at el? Cât? Douå såptåmâni!

Atât! ªi l-a vârât în necaz ¿i pe Marche...Pescarii îl sågeteazå nemul¡umi¡i. Nu se cade. E prea mult.– Nu iei de Carmen Sthoferciu. El om cumsecade este. Ai uitat câ¡i

bani ai luat tu?– Da, da’ cât a stat Marche în anchetå? ªi câte icre de ¿tiucå a

confiscat lui mili¡ian?– De ce seara ai oprit tu lumina la ¿ase? A¿a iute ¡i s-a fåcut sete?

întoarce Marco conversa¡ia pe mi¿to.

83

– Eu am oprit-o? Åia.– De trei zile e viscol, ¿opte¿te gânditor Constant.Bolboroseala din tigaie se-nte¡e¿te, miros mare se laså în încåpere,

miez vine¡iu de prunå. Sile merge cu grijå cåtre raft, så-¿i dea tainul,târâind picioarele ca pe schiuri. Pavlo ¿i-a lustruit cimentul cu motorinåpânå l-a fåcut negru ¿i lucios ca un parchet de caså mare. Numai putoareade cazarmå î¡i cârme¿te nasul.

Pune leii, ia chilul de ¡uicå. Semion scuturå par¿iv printre de¿tele luiAnton un pumn de zahår cenu¿iu peste bulbucii mici. Dima, celålaltagent piscicol, a¿teaptå în spatele lui, mai ferit dar înnebunit de poftå.

Soba s-a-nro¿it, e învåpåiatå în lumina ¿i a¿a pu¡inå, dositå în ¿ubelebårba¡ilor.

– Pofti¡i, domnu’ Sile!– Laså, începe Timo¿ca, cå-i necåjit!– Uite ce bolnav e!– Ia un ceai, Timo¿ca, cå arå¡i cam råu!– Timo¿ca, suflå så nu te frigi, puiule!– Bei încet, Doamne fere¿te, încet, cå ¿i mâine-i zi!– Så nu ¡i se aplece!– Pune ¿i låmâie, så nu-¡i cadå greu!– Vezi cå dacå bei clocotit, ¡i se usucå ¿i cade!– Dacå bei asta, nu ¡i se scoalå-o såptåmânå!– Råmâne Mi¡a fårå por¡ia de diminea¡å!– La trei diminea¡a. Futaiul såracului!– Da’ altfel umblå ea prin curtea!– Cum te-ai purtat azi? ºi-a dat ea por¡ia de varzå cu carne? Sau ai

mâncat såråturå, Timo¿ca?!Hohotele înceteazå. Clipa mårea¡å în care Timo¿ca apucå paharul

învelit în trei degete, douå înåuntru, unul afarå. Fostul borcan bulgårescde mu¿tar trece iute, spasmodic prin tigaie, ca o gåleatå prin Dunåre,aruncatå priceput de un matroz båtrân. ¥nha¡å zeama cenu¿ie cu sorbituråseacå, harapnic nemilos. Râsete mul¡umite, priviri încântate ¿iaprobatoare. Scânteierea sticlei, ridicatå deasupra frun¡ilor. ¥nchinå, dândsens lumii.

Lansarea pare reu¿itå. Petro aduce un pumn de zåpadå. Timo¿caråce¿te în palme båutura moale, cleioaså. Omåtul se tope¿te ¿i curge în

84

picuri mici printre degete. Apoi un icnet sfâ¿ietor cuprinde întreg bordeiul.– „Aååå!“ – ce cre¿te – „Fere¿te limbå, cå te ia ¿uvoiul!“ – ¡uica seduce, piere în gâtul pescarului, cåzând, fårå ghiogâl¡i, fierbinte ¿iparfumatå, direct în måruntaie. Råmâne un deget pe fund, a¿a cum secuvine. ¥n murmurul vesel al victoriei se trece utilajul lui Andrei.

Privesc to¡i fermeca¡i cum carnea lui Timo¿ca se albe¿te, cum prinfåptura-i aleargå repede tåria luminoaså, måcinând în fosforescen¡e caldeuria¿u-i trup. Numai în Leteorman nu se simte Sile un monstru de unmetru optzeci¿icinci ¿i de zero virgulå unu tone. Haholii sunt croi¡i pemåsura asta. Doctori¡a spune cå... Da’ cine se ia dupå ce spun doctorii?...

De la Andrei, paharul ajunge la Sile. „Hai noroc!“ Ron¡åie ¡uicabine în måsele, îi rumegå încet dulcea¡a, o mestecå de tårie ¿i o laså så seducå pe drumul ei, vlåguitå, dar încå puternicå, peste ce mai e în calå.ªi e destul! Ihor e la rând.

Câte o rafalå înghe¡atå plesne¿te geamurile magazinului,zångånindu-le u¿or ¿i strecurând ace reci sub chituri uscate. Focul pâlpâiepu¡in – soba e ca un butoi rotund, înconjurat de sculpturi ciudate înmijlocul camerei, clåtinând lumina gålbuie – un aluat sub¡ire întins pefe¡e împietrite, pe nasturii gro¿i, lacåte ale ¿ubelor, pe tavanul scorojit ¿imurdar. Dincolo de foc, de cercul neclintit de haine negre, e noapteadintâi a iernii, cenu¿ie, pâcloaså, o apå ¡epoaså ¿i tulbure.

Boris linge sticla geamului, scâncind, cu ochii pe Andrei. Se vådîntr-un col¡ douå mogâlde¡e mici, cenu¿ii cu o drojdie în fa¡å.

– ªantieri¿tii. Beau ¿i ei, såracii.– De un an a¿teptåm ziua asta, domnu’ Sile, ¿opte¿te Marco. Mata ¿tii.Råsuflårile tuturor s-au împånat de miros bun de „douå pe-o cracå“,

acoperind cu o mu¿ama curatå duhoarea de motorinå, de ¿oareci, destricat ¿i putred.

– Mata ¿tii cå ne sculåm tot anul la douå, la trei. Dormim pe plaursau în barcå. Apoi mergem la rame, în larg, domnu’ Sile, cinci ore dus,cinci întors, contra curentului ¿i asta u¿or nu este. Eu stau în apå tot anulde putrezesc ciolanele de vii! se aprinde brusc pescarul.

– Când vine viscolul, parcå vine cåldura, a¿a ne înmuiem deodatå,adaugå Ihor.

– Nu mai putem nimic. Bem ¿i tragem pe lijancå. Parc-am muri...

85

– ªi ce dacå?!... Ce dacå?! Nu vine ghea¡a, ¿i iar te-ntorci pe ghiol?!sare ¿i Timo¿ca. Ai uitat tu câte „vidre“ ai luat an ce-a trecut? Ai fost tuvreodatå uscat, Ihor? Spune-mi tu mie?!

Se-ntoarce apoi ¿i spre tåcutul, prea tåcutul Danilo.– Cå tu, Danilo, mergeai în genunchi ¿i te rugai de Afanasi så-¡i dea

drumul så mergi la fermå, la vite!? ªi erai ud ¿i înghe¡at ¿i cu spate¡eapån, ¿i nu te rugai cu gura, cå aveai gâtul mu¿cat ¿i sângerat de ghea¡å,te rugai tu cu mâinile!? ªi cu lacrimile!? Ai uitat când ai adus somniiaceia mari la cherhana, la Senia, ¿i-ai cåzut peste iei ¿i era så te-neci însomni, ca-n apå, de ame¡ealå?! ªi nu ¡i-a dat drumul!

– Avem grea via¡å, domnu’ Sile! Nu ¿tiu cum o duc al¡ii, da’ noi totce-i greu trebuie så tråim, î¿i descåtu¿eazå fålcile Danilo.

S-a fåcut cerc ¿i mai strâns în jurul sobei. ¥¿i bat umerii, îmbrå¡i¿ându-ica-ntr-o fâlfâire, cu bra¡ele întinse, plesnindu-¿i omopla¡ii cu zvâcnetscurt. Dincolo de ei ¿i de sobå se adunå ger, parcå scuturat de pe gulerele¿ubelor negre.

– Mata ¿tii, cå e¿ti de-al nostru. Numai dacå-i furtunå mare, nuie¿im. Ca azi. Altfel ie¿im ¿i umblåm ziua ¿i noaptea dupå pe¿te ¿i totmai pu¡in este el.

Marco î¿i adunå palma. O båtåturå ro¿ie ¿i cråpatå care nu se poateînchide, care pleacå din încheietura mâinii, groaså ca un bucå¡oi de aluatpietrificat, sângeriu.

– Laså, Marche, cå dac’ar fi så pleci de aici nu ¡i-ar conveni! Ce totfaci tu pe nebunu’!? Pescar te-ai nåscut, pescar ¡i-e scris så tråie¿ti, tulburåiar Petro apele. Copacu’ cum îndurå ¿i nu plânge?

Tåcere goalå. Fårå gânduri. Plimbå ochii prin magazin. Pe marginis-au a¿ezat ¿i al¡i câ¡iva båtrâni, tot la drojdie micå. E ¿i Hnat printre ei.Sunt ¿i cei doi muncitori de la ¿antier. Au mai luat o sticlå de tårie. S-autras lângå salopeta lui Onisie. O pipåie cu privirea. Sile se uita lamarangoz. ¥i face semn så lase lucrurile-n voia lor. Pavlo iese pânå înmagazie. Se întoarce spre rafturi.

– Ia zi un banc, domnu’ Sile, så nu plângi a¿a, pe burta goalå, de necazce avem noi, gråbe¿te Marco lucrurile schimbând ¿i el o privire cu Onisie.

¥¿i aduce aminte de ceva ardelenesc, buruienos tare, ¿i-i strânge pelângå el. Hohote. Gålågia se vârå în toate col¡urile, sfredelind ca lumina,amestecând lucruri ¿i fiin¡e.

86

Dupå câteva clipe, Onisie ¡â¿ne¿te înspre u¿å. Un singur pas ¿i eafarå. O pisicå la pândå. I se vede prin noapte mâna ridicatå ca un topor.Cade. Scâncet. ¥ncå o loviturå. Ies ¿i ei. Andrei då din cap a lehamite.¥n nisipul înghe¡at zace unul din cei doi ¿antieri¿ti, un pu¿ti de vreodouå¿cinci de ani, cu fa¡a roaså de o dârå de sânge închegat.

– De ce nu ceri? De ce iei? Acte am aici!Se apleacå ¿i-i mai da o palmå. Beat, tânårul nu se apårå. Gui¡å cu

ochii închi¿i.– ¥l cuno¿ti?– Da’ cum nu! Nepot al meu de la Mahmudia. Neam mai depårtat

este. A plecat la ora¿ acum cin¿pe ani ¿i uite ce-a fåcut! Ticålos! Techemeghe!

Dupå ce mai ia o lopatå peste fa¡å, palma lui Onisie s-a înnegrit desânge, scurge ¿oaptå încleiatå.

– Am vrut så-¡i duc eu acaså... Så nu pierzi.Celålalt apare ¿i el, parcå mai beat. E aruncat pe u¿å de un picior

necunoscut. Se scurge pe scåri, urmårit de Boris. Mu¿cåturå de gleznå,urlet.

Fug amândoi în patru labe.– Be¡i ei. Ho¡ia mamii lor!– Nu te cer¡i cu ai tåi de la Mahmudia?– De ce så må cert? Vai de capul lui!... Aveam aici acte grele.Se-ntorc în cârciumå. Andrei râde batjocoritor.– Pentru douå gunoaie ie¿i¡i voi? De ce nu a¡i luat voi pu¿ca?!Onisie râde.– Fårå domnu’ Sile må omorau.– Ce, io-s copac? Io-s salcie? ªi salcia plânge... î¿i aduce aminte,

zâmbind moale, Marco.– ªi ce dacå te scoli la douå ori la doå¿pe?! îl urmeazå Sinia pe

Petro. Dupå prânz e¿ti acaså. Treci pe la mine, la¿i pe¿te, iei ce-i al tåu ¿ipleci. Vara ie¿i de plåcere. Toamna-i greu ¿i iarna. ªi primåvara. E frig,e greu. Da’ î¡i convine ¡ie så mergi så te închidå în caså la ora¿?

– Ce, eu o duc mai u¿or?! reia Petro. Da’ unde så må duc? Så ajungca Jar, la milå?! Aici nu mori de foame, cå nu te laså balta. Nu mama ¿itata, balta te-a fåtat pe tine aici ¿i sângereazå pe tine så ai tu ce hali!

87

Nu vå lua¡i dupå ei, domnu’ Sile, bol¿evici! Marco numai ce-a primitvedere de la Mascva!

To¡i râd. Se mai pune de-o ¿arjå, zahårul gros, cafeniu, se cerne,o grindinå pe un acoperi¿ de tablå.

– Nu e unul så n-aibå scule! Vine båtaia crapului, crap la sandolie.Vin gagii cu chilele de pe¿te! Ce dacå-s mili¡ieni peste tot? Ei nu trebuieså tråiascå? Iau ¿i ei tain ¿i atât. Mistre¡u’ mistre¡, porcu’ porc, vacavacå, vinu’ vin, ce vå mai trebuie? Mo¡ de cåcat în bor¿?! Bo¿orogilor!Cå voi a¡i fåcut satul så se goleascå! Voi!

Trânte¿te tigaia de påmânt. Bulgårii de ¡uicå aprin¿i se rostogolescpe podele, î¿i iau zborul izbindu-se de perete ¿i spårgându-se în al¡i bulgåri.O vreme, încåperea murdarå scânteiazå în amurg, un Cråciun, un bradcare arde cu artificii zburåtåcind prin aer ca nebune.

– Nu vede¡i cå nu se mai poate a¿a?! Cå nu mai putem a¿a?Ochii bårbatului s-au înro¿it. ¥¿i simte lacrimile. Le atinge uimit.– Iacå, må pi¿ pe ochi! Gata, fra¡ilor, må cåiesc. Pavlo, douå chile,

så må ierte!Sårutå pe fiecare, ocolind toatå roata. La Dima, singurul ceva mai

tânår în afarå de Andrei ¿i de el, se opre¿te.– Ce så fac, leat? Ia spune. Ce så fac!? Am råmas singur! Pescar nu

sunt, însurat nu sunt, cå n-am cu cine! Tråiesc cu våduva Latinca! Suntexcavatorist! La å¿tia, la ¿antierul åsta de cåcat!... Parcå-s mai venetic caei, la mine acaså... Teche meghe sunt.

– Laså, Petro, cå-i mai mi¿to în baltå! Ce dacå nu-s gagici? Suntturiste vara! Nu-i a¿a, Marche? Ho, ho, ho! Ce så faci la câmp? Sau laora¿! Så bei? Bei ¿i aici, Dumnezeul ei de båuturå, da’ nu se uitå nimenila tine ca la un fund, îi suflå Andrei. Vine turistul så te roage så-i daipe¿te? Vine!

– Vine el så se milogeascå la tine-n curte, nu tu la el! Aia-i! strigåmul¡umit ¿i Ihor.

Tigaia frige din nou „douå pe-o cracå“. Ninge iar cu zahår cenu¿iu.Onisie ¿opte¿te trist: „Ce de bunåtå¡i arunci... Da’ nu påcat este?...“ Iarna,o mare putere ce a cople¿it satul cu nisip cu tot. Nimic nu mai existå, înafarå de vânt ¿i de zåpadå.

– Mâine må-nsor, Cristosu må-sii de via¡å...

88

Mai frig una. E cåtre zece. Se sparge ga¿ca. De frig. De târziu.Degeaba. Råmân vreo patru-cinci. Timo¿ca, Andrei, Sile, Pavlo, Petro,Marco. ªi mo¿ Hnat. La un timp, ¿i lui Pavlo i s-a aråtat prin geam, ca orusalcå, Harichia. O ¿terge ¿i el. A råmas Andrei amiral peste balta de¡uicå.

– Uite, ga¿ca asta-mi place mie, båi gagiule, îi ¿opte¿te triumfåtorPetro båtrânului Sile. ¥¡i place ¿i ¡ie, a¿a-i? Båie¡i buni, a¿a-i? Zi-i, tipule!

Se-ntoarce, îl bate pe spate pe Timo¿ca, e mul¡umit.– Ia zi tu, Timo¿ca, cum a fost cu mistre¡ii alba¿tri?! Zice¡i dracului

careva ceva, nu vede¡i cå murim! E iarnå, bre, ¿i murim!Stau to¡i pråvåli¡i pe tejghea, cu spatele spre becul chior ¿i spre sobå.

S-au încålzit. Un co¿ cu sticle goale a înghe¡at lângå u¿å. Coatele se reazemåpe lemnul înnegrit ¿i måcinat al tejghelei, dezordonat ¿i lene¿. Butuciråvå¿i¡i în mla¿tinå. Nu mai „frig“ nimic. Beau rece. Merge ¿i a¿a.

– Frig era ¿i atunci, la mistre¡i, ¿i n-am murit... Era ghea¡å de uncot. Numai canal ¿i plaur nu înghe¡ase. Era al treilea an de când veneadomnu’ Sile. Dupå sårbåtori. Am vrut så-l ducem la vânåtoare ca lumea,pe plaur. Ei închiseserå, cå au zis cå era ciumå la ru¿i... Au zis a¿a, deformå, så nu mai lase pe noi så-i pu¿cåm, så råmânå to¡i lor.

Ochii le sunt încleia¡i în låzile pråfuite cu sare ce mårginesc peretelesub rafturi. Balamalele de piele roaså påstreazå jegul lemnului de plopcråpat. Se aude ¡ârâit de ¿oareci.

– Aici e ceceul ¿oarecilor, scuipå Sile.Povestea e friguroaså ¿i grea. Båtåtoritå, o sculå veche pentru nevoi

mici, de lângå caså.– Ne-am bågat între Fiule¡ ¿i Fiu, pe un plaur mare, venit abia în

toamnå. Andrei våzuse turma. Nu mai aveam carne de-o lunå. Pe¿ti nucådea, treceau nåvoadele pe sub ghea¡å ca prin copaie. Am pus mânå dela mânå, am încropit cartu¿e vai de capul lor, am luat ruginile de pu¿ti ¿iam ie¿it. Eream trei, Marche, Andrei ¿i cu mine. Domnu’ Sile a-ncercat¿i el, da’ nu i-a mers, cå lângå trestii era nenghe¡at, ¿i a luat câteva „vidre“.Una dupå alta. Nu ¿tie el pune piciorul! S-a dus la Pavlo, så ia spirt, såa¿tepte când ie¿im... Noroc, domnu’ Sile, ¿i când va fi mai råu så fie caacum! Mata de mare pre¡ ai fost atunci!

Beau. Petro duce mâna la buzunar, numårå în cenu¿a nop¡ii ni¿tebani mototoli¡i care nu-i ies la socotealå, då a lehamite din mânå ¿i se

89

duce la raftul de „protocol“, la coniac. Laså banii gråmadå, ia o sticlå.Umple tigaia, toarnå deasupra ¿i o sticlå de spumos, pune iar la fiert.Zahår ca-n smochinå. Câtå zamå, atâta dulce.

– Se ia dupå noi ¿i potaia aia de Proco¿a, cå-i miroase a carne ca lacâini... Cum ne-a våzut, ne-a ¿i filat. Numai ce-am intrat noi ¿i a apårutpe dig cu cotarla de Voloh dupå el! Când ne-a våzut, a râs, „Ce, a¡icrezut cå m-a¡i dus?!“ a spus el ¿i ne-a aråtat rugina aia a lui cari trågidupå mistre¡i cu urechia tåiatå de-l blestemå femeile. L-am luat, ce eraså facem!? Så bem Petro, cå o så fie ¿i bine, nu numai råu.

– Så bem.Pe lângå u¿å se fråmântå înfrico¿atå o umbrå.– Vinå, Jar. Hai, vinå!Se uitå rugåtor în ochii lui Petro.– Då-i, Petro. E om, då-l dracului.– Bei.– ªi ¿terge-o!Båtrânul linge båutura groaså, trågând de timp din råsputeri,

împletindu-¿i degetele tremurate peste pahar ca un coviltir. ¥i cautådisperat privirea lui Sile, gata så urle câine¿te.

– Gata, ie¿i!Cu un ¿ut, Petro îl scoate pe tâmplar în noapte.– Nu trebuie så love¿ti pe el. E bun. Taie lemne, duce apå. Om ¿i el.– N-ai våzut cå-i beat ca un porc? O zi întreagå bea? Derbedeu’

dracului!– Gata, zi-i Timo¿ca mai departe, încheie Andrei.– Ce så mai zic? Ne-am desfå¿urat, Andrei ¿i cu mine, pe margini.

Proco¿a ¿i Marche la mijloc erau ei. Am dat drumul la câini. Am mersa¿a cåtre Pribancea un kilometru. Mergeam ¿i o sutå. Nu am avut carnedeloc. Ce så månânci?

Se înfurie brusc. Se apucå cu mâinile de tejghea ¿i începe s-o zgâl¡âie.– Ce så månânci? Pe ger! Ghiveci în ulei?Se întoarce la Sile ¿i îl ia de piept.– De ce? De ce au luat ei toate?! Toate a¿a, dintr-o datå, ca-ntr-o

groapå? A¿a face¡i voi?Andrei se bagå, cu silå moale.

90

– Laså-l, bre Timo¿ca, ce, el îi vinovat?– Cå¡eaua, Timo¿ca, intervine ¿i Petro, cå sunt såtul de d’astea.

Sile-i pensionar, vai de capul lui, ¿i tot nu se plânge.– Da’ când s-a plâns Sile de cineva?...Se a¿azå la loc pe tejghea, se cautå de ¡igåri, aprinde de la sobå.– ªi, înainte de înserare cu un ceas bun, iese turma. ªi vine cåtre

noi, toatå. Ce era så facem? Tragem ca la nuntå. Poc, colo! Poc, dincolo!Punem jos ¿apte porci. Douå scrofi¡e, un vier båtrân, greu de tot, ¿i patrumai tineri, da’ în putere ei, de peste sutå. Numa’ din fudulii am fåcutpungå. Ne bucuråm noi, nici nu plecasem de douå ore. ¥i tragem mai lauscåturå, era un plaur gros, båtrân, ¿i-i belim. ¥nghea¡å carnea, se fåceaalbå ¿i se spårgea pe cu¡it. Frig mare. Lipåie câinii cât lipåie la bo¡urilede sânge ¿i la ma¡e. Sângele era ca un bulgåre de zåpadå ro¿ie, puteailovi cu el. Facem sanie de stuf ¿i då-i! Greu de tot. Plaur moale,cu spårturi multe, cådea sania în apå, scoteam pe ea, târâiam. Greu, cemai! Noi uzi tot. Mai mult sub plaur decât pe el... Mergeam ca bizami,ie¿eam numai så respiråm... Domnu’ Sile, de ce nu înghea¡å apa de plaur?Cå nu vrea ea, a¿a-i? Dracu så iei pe ea! ªi am mers noi ¿i nu mai puteamde frig, greu, ce crezi tu, plaur pe ger, cu a¿a mare greutate... ªi ajungemnoi la margine, ¿i dåm så pregåtim bårcu¡ele, când din stuf, de pe uscat,ies mistre¡ii alba¿tri.

Toatå lumea râde.– Era de acum searå, continuå mul¡umit Timo¿ca, nu mai vedeam

bine, am våzut numai ni¿te umbre, cum se reped din uscat ¿i vin cåtreplaur. Ce era så facem? Carne aveam... Am strigat tare så-i speriem peiei ¿i câinele de Proco¿a a tras în aer... De ce s-a speriat el a¿a tare ¿i atras, nu ¿tiu...

Se opre¿te, se pipåie în haina scurtå de salopetå, bagå mânå sub ea,în cojoc, scoate un pachet de ¡igåri, îl tremurå în lumina gålbuie, aîmpåturit cele câteva ¡igåri råmase, ca un plic citit, un cocolo¿ verzui de„Na¡ionale“. Aprinde una în pumni, ca pe vânt. Becul se stinge lin înflacåra chibritului. N-a existat niciodatå. Timo¿ca clipe¿te cu în¡eles.„Ai våzut eu ce-am fåcut?“ „Ai fåcut pe dracu! Tot ei!“ îi råspundePetro invidios. Se aprinde o lampå cu gaz. Pâlpâie caldå, umedå,nevinovatå.

– Când au strigat mistre¡ii „¥napoi!“, au lucit ¿i tablele. Mili¡ienierau ei... Vreo zece...

91

Se opre¿te. Plimbå paharul prin tigaie låsând siaj de torpilor cudegetele lui tåbåcite ca o curea de moarå. Soarbe încet „Asta explozibil“.To¡i ¿tiu povestea, dar to¡i o a¿teaptå pentru ceva anume.

– Trecea o ¿alupå de la Sulina ¿i au auzit ei împu¿cåturi. Au våzutei limba de påmânt uscat ¿i au zis cå numai pe acolo putem ie¿i. Darn-au gåsit bårcu¡ele. Erau adânci, în stuf. Au tras ei la plaur, au aprinsproiector ¿i au strigat „Preda¡i-vå, sunte¡i înconjura¡i!“ Andrei a râs el,da’ un pic fricå tot s-a fåcut. Nu aveai unde så te duci. Nu aveai atunci ceså faci. A¿tep¡i. Da’ cum så a¿tep¡i pe frig ce este!? Uzi eram, în apåståtusem! Lor ce le paså, ei trec cu ¿alupå ¿i plimbå proiector. Såîmpu¿cåm pe ei? Bine, dar unde ascunzi, ¿i ce faci cu ¿alupå?

Mai afundå paharul în noroiul fierbinte ¿i dulce, ca pe o lamå debuldozer. Se frige, suflå direct, cu nårile ¿i o parte a gurii, fårå så seîntrerupå din båut.

Afarå s-a pornit iar crivå¡ul, rafale uscate care fac så pâlpâie lumina.– ªi am stat, ¿i am a¿teptat. Am culcat trestii, maldår, ¿i am tåiat ¿i

am fåcut colibå. Trei ore ¿i treizeci¿i¿apte de minute am a¿teptat,completeazå Andrei, pierzându-¿i råbdarea.

¥¿i aratå ceasul „Mi l-a dat la ru¿i, la un schimb de experien¡å cupiscarii de pe Marea. Mi-a dat ¿i aparat de fotografiat. Vorbeam acolo,ca aici, române¿te. E un ceas anti aia, anti aia, ¿i anti aia. Mi-a dat pe elo sutå de cartu¿e ¿i n-am vrut så-l dau.“ Apoi continuå.

– Nu mai puteam mi¿ca. Hainele înghe¡au pe noi. Ca pere¡ii, caa¿chiile la scânduri. Ei plimbau proiectorul pe deasupra, ne-njurau. Ziceaubandi¡i ¿i criminali ¿i ziceau cicå vin så ne scoatå cu tractoarele. Proco¿aera cu noi, cum så porneascå ei tractoarele, cum, cå nici el nu poate!Le freacå câte ore, ¿i, nåråva¿i ei, nu pleacå fårå o ¡uicå, douå!

Hohote. Iar se umple mixtul magazin. Apoi gålågia se retrage, valulse întoarce-n mare fårå så fi clintit måcar un fir de nisip.

– Numai ce am crezut cå am degerat, ¿i am gândit eu cå råu o så fiedacå stå ei toatå noaptea acolo, aud pe Proco¿a cå vine târâ¿ la mine„Ce ai?“ întreb eu. „Ai tu“, zice el „o bucurie la mine“ ¿i râde. Apoi taceel ¿i iar zice. „Plec, am poftå la Pasasca!“ „Nebun e¿ti“, zic eu. „Nu maipot, Andrei, mi s-a sculat, asta poftå mare este“ ¿i chiar se întoarce såplece. „Stai“ spun eu lui, „mergem to¡i“. Bågåm atunci mistre¡i sub plaur,luåm numai unul, ¿i începem så târâm a¿a, cåtre iaz.

92

– Mult a¡i avut de mers.E rândul lui Marco så preia, ca pe o canå cu båuturå, firul aproape

stins al pove¿tii.– Mult. Pânå diminea¡a la opt. Mili¡ienii au auzit ceva, da’ n-au

în¡eles ce facem noi acolo. Am tras porc a¿a, prin apå, peste plaur, toatånoaptea. Greutate mare. Greu a fost. Am trecut ¿i ghiol. N-am putut pi¿adouå zile! La iaz, domnu’ Sile, cu foc, cu båuturå. A ¿tiut el ce-o såfacem! Am uscat, am båut spirt ce era. Nu a venit încå nimeni altcineva.A pornit Proco¿a tractor. Am ascuns pu¿tile ¿i carnea. Am pornit în sat.ªalupa, acolo. Se vedea ca o pasåre, departe. ¥n sat, mili¡ieni. Cå undea¡i fost? De pazå, furå cineva pe¿te la iaz. ¥mpu¿cåturi n-a¡i auzit? Ba da,departe. Ne-au mirosit, s-au uitat în tractor, nimic. Ce ne putea face?Acaså, am le¿inat. A plecat mili¡ieni. Am luat carne... De atunci doarespatele...

– ªi Proco¿a?– S-a dus la pofta lui. Nimic, draci la el. Ca câinele. Poftå are!Alte râsete, alt val spumos umple încåperea ¿i se retrage molcom.– Al dracului, Proco¿a... ¿opte¿te Hnat.– Gata, se hotårå¿te Petro, må însor. Må duc så scol pe popå ¿i må

însor.– ¥nsoarå-te, roste¿te moale Andrei, privind în golul peretelui, udat

de pânze de luminå micå... De unde atâ¡ia mili¡ieni ¿i ¿tabi, Sile? Cine-i¡ine pe ei?

– Bre, altceva nu mai ¿tii? Tot då-i cu pe¿te, då-i cu mili¡ia, påi de’asta e¿ti tu aici? îl opre¿te Petro. Bea ¿i-nvesele¿te-te ¿i då-i dracului peto¡i...

Ochii lui Andrei s-au înro¿it ¿i strålucesc ca la sålbåticiuni. Acumvocea îi e asprå, zgârâind aerul ca un cui ruginit.

–Cine sunt ei, Sile, de unde vin ei, de se uitå-n sacii no¿tri? ªi de cene e nouå fricå de ei? De ce? Noi nu trebuie så tråim? Cine a dat lor via¡anoastrå? Cine sunt ei de stau ¿i vâneazå pe noi ca pe li¿i¡e?

– Dumnezeu, Andreica, Dumnezeu le-a fåcut pe toate ¿i le-a orânduitdupå voia ¿i în¡elepciunea lui, î¿i mi¿cå cu greutate fålcile Marco, parcåbolnav de båuturå. Nu te mai chinui tu. O så se cåiascå to¡i cei ce au ucispe noi, pentru cå n-o så mai fie cine så le dea dupå voie. Am så må rogpentru ei...

93

Se întoarce, î¿i scoate cåciula neagrå, ciobåneascå, pårul argintiusclipe¿te, transpirat. ¥ngenuncheazå spre raft. Mormåie ceva. Se închinå.

– Sårutå icoana diavolului, ¿opte¿te înfrico¿at Petro.Cu plecåciune mare, lovind cu fruntea podeaua neagrå de motorinå,

båtrânul sårutå eticheta de coniac pe col¡ul cu „108 lei plus 2 lei sticla“.¥¿i face o cruce apåsatå. Mai murmurå ceva. Se ridicå.

– Dumnezeu peste tot este pentru fii ce are. Iar tu, Petro...– Mi-e foame, sare Andrei. Må pi¿ pe mine de foame. Nu te mai

însori odatå, Petro!?– Da, cå foame mi-e ¿i mie, se treze¿te ¿i Marco. Hai la nuntå.– Hai, cå ¿tie båtrânul Timo¿ca un loc unde så fie ¿i Andrei lini¿tit.

Andrei, sânoc, ¿i domnu’ Sile aici, så crezi tu pe mine: A¿a e! O så-¡ivinå ei to¡i odatå, bine...

– Gata, la pe¡it! urlå Andrei, în¿fåcând douå sticle de coniac.– ¥ncet, încet, îl potole¿te blajin Marco. Lada iei. E nuntå.– Hai, fratelo, îl trage afarå Petro pe Sile.Izbitura ca de ciocan. ºiuie urechile de frig. Aer înghe¡at. Noaptea,

o sticlå neagrå, prin gâtul cåreia trece crivå¡ul. Parcå sunt goi. Ridicågulerul ¿ubei. ¥ncearcå så se-nfå¿oare în maldårul de haine. Tot goi sunt.Sile sare la lada cu tårie.

– A¿a te vreau, gagiule. Hai la Latinca! Latinca maia, frumoasamea, sosim!

Casele rårite de grådini pustii pândesc mi¿cårile nop¡ii, cu ferestrelestinse, ochi fårå pleoape. Câinii latrå rar ¿i rågu¿it, ame¡i¡i de ger. Douåumbre zac în drum, drepte ¿i întunecate. Statui.

– La Milian întâi! Muzicå trebuie, så jucåm!Råbdåtoare, umbrele nu se clintesc. Capete plecate, cincisprezece

metri de respect ¿i devo¡iune. Solda¡i încremeni¡i la vederea generalului,a¿teptând supus så fie observa¡i. Andrei catadicse¿te, råstit, Dori¡a faceun pas ¿ovåielnic, câine spå¿it ¿i vinovat.

– Ce vrei? Nu vezi cå-i chef? Cå sunt cu oameni ce-am båut?– Andrei, e târziu, mâine ai så mergi la sec¡ie, vine Bodru¿...

E inventar, lipse¿te pe¿te... Ave¡i de muls ¿i ni¿te ¿tiucå båtrânå, se tânguieea stins.

– Acaså! Vine revelionul! E nuntå! Treze¿te pe mama!

94

Femeia î¿i astupå gura cu broboada. Se întorc amândouå, pleacå,mânate de crivå¡, spre întuneric ¿i lini¿te.

– A cui era cealaltå?– Tori¡a mea, mormåie Marco. Vede ea mâine pe dracu!– Miliene!! urlå Petro zgâl¡âind gardul de stuf abia împletit de la

grådina tractoristului. Scoal’ bre!Umbra lui Milian, mi¿cându-se în dosul perdelelor de tifon. Cre¿te

¿i scade, ca un talaz. Se ghicesc priviri de la ferestrele gola¿e. Lini¿tea.Povârni¿urile de nisip degerat. Fâlfâie în neagra luminå o aripå sub¡ire.

U¿a se deschide în sfâr¿it, scâr¡âind în viscol, acord prelung deacordeon. Ochii lucind de bucurie ai lui Milian.

– Må månâncå pielea pe burtå. Cine o duce tractorul la fermå? Vineninsoare mare. Ce-i, bre, pleci soldat?

– Må-nsor, Miliane!¥i trece sticla de coniac de care se ancorase, så nu-l punå frigul jos.

¥nghi¡ituri prelungi, cu sorb. Aspirå, nu toarnå båutura. Sticla se usucåca linså de flåcåri.

– Iar te-nsori ? Tot cu bunicå-ta?– Cu ea!Mai bea. Gole¿te sticla. O aruncå peste gard, în curtea de påsåri.

Petro schi¡eazå o mi¿care. ¥l opre¿te cu un semn.– Laså, ¡i-o dau eu mâine înapoi.Petro sare totu¿i gardul, ia sticla goalå, o înfundå în navetå.– Bre, doi lei sunt doi lei.Milian mai desface o sticlå, bea o treime. I-a ajuns. Deschide larg

armonica, iese muzicå aidoma viscolului.– E, så fi¡i ferici¡i. Hai!Pornesc. Andrei ¿i-a fåcut coroni¡å de stuf ¿i joacå. Marco, cu etichete

de båuturå înfipte în cåciulå, învârte batiste ¿i chiuie. Timo¿ca a gåsithârtie creponatå la fereastra ¿colii ¿i ¿i-a fåcut panglicå la rever. Chiuie ostrigåturå ardeleneascå pe care o ¿tie de la vreun turist. „N-am nici bani,n-am nici chiciulå, Numa’o namilå de ...“ Milian îi astupå gura cu unråcnet de acordeon. Smulge o farfurie de aluminiu de pe gard ¿i ¿i-oleagå de cu¿må. Vântul izbe¿te în ea, se aude dangåt.

– A câta oarå anu’ åsta? îl întreabå Sile ¿optit pe Hnat, apårut casocru mare.

95

– Dumnezeu så ¿tie. ¥i apucå, domnu’ Sile. A venit iarna. Iarnå este.Trec de poarta pestri¡å a lui Vania. Pådurarul a ie¿it în uli¡å, o momâie

cuprinså cu piei de enot ¿i vulpe în care a înfipt pene de curcan.Pårul alb îi luce¿te mai tare ca blånurile. ¥¿i împodobesc ¿i ei gulerele

cu bizami ¿i bucå¡i de pre¿. Vania trage un glon¡ prin farfuria lui Milian¿i-i pune în gaurå un smoc de coji de mår ¿i de cartof. ªi un pånu¿ deporumb. Fâlfâie voinice¿te.

– Jar! Jaar! urlå Petro.– L-aduc, acum l-aduc, geme de undeva dulgherul.– Så ia ¿i cådelni¡a. ªi coroni¡ele. Ståi!Båtrânul încremene¿te.– Vin’ aici! Så nu cumva så-l treze¿ti pe grasu! Så nu cutezi, cå te

cåie¿ti!¥l în¿facå de ceafå, îi descle¿teazå din¡ii cu sticla ¿i-i varså cam

jumåtate de chil de tårie pe gât. Clipocit stins. Palma cât un capac decloset îi cuprinde capul ¿i-l suce¿te pe båtrânul fals îngrozit aruncându-lîn întuneric. Dispare.

– Asta-i numa’ juma’ de normå, se mai aude tânguind în urmå-i.S-au întins pe latul uli¡ei, din gard în gard. Armonica ¡ipå ca o fanfarå.

Milian, grav, ¡ine o sticlå în din¡i ca pe ¡igarå. Se laså din când în când pespate, cu mi¿cåri iu¡i, så-i curgå bucurie. Joc. Fluieråturi. Peste haine auapårut folii mov ¿i verzi de plastic. ªtergåtori de nailon, funde de hârtiecreponatå, zorzoane. Pene. De lebådå, de egretå, de gåinå. Se apropiecasa Latincåi. Luminå în toatå curtea. Se vede vânzolealå. Se aude vorbåde femei, måcinatå de viscol.

Dincolo de casa micå, tåvålitå în stuf, începe întunericul bål¡ii.Deplin, compact, asurzitor. Prea mare, prea încåpåtor. ¥nghite ca o pâlniefo¿netul satului.

– Afarå! urlå Timo¿ca, cu glasul podidit de vânt.Milian începe un mar¿ cam spart, încurcat de mu¿amalele cusute în

foi de varzå ¿i de papurå ce-i îmboldesc scula. Cu scaune ¿i tåvi pline iesfemei, chiuind ¿i jucând mocåit pe nisipul înghe¡at. Au suflat în låmpi,au mustå¡i de funigei.

– Vin! porunce¿te Andrei Dori¡ei.Joacå pe loc, mai bea un gât de tårie, mu¿cå vântul cu din¡ii mari

de cal.

96

– Ah, ce ne distråm!– Hai, la bårci adunarea! se aude iar Timo¿ca. Unde-i soacra mare?

¥n roabå cu Donca! E nuntå!Rotindu-se în jurul oalelor scoase în stradå, femeile nedumerite nu

se îndurå så urmeze snopul de umbre ce s-a ¿i stins în întuneric, împingândroaba în care, picotind, s-a a¿ezat lini¿titå mama Donca. Curând se pierde¿i muzica, sirena acestui vapor beat. Nu merg spre canalul mare, ci sprepådure, spre „suez“. Se hotåråsc pânå la urmå ¿i, în stol, cad pe urmapuhoiului bårbåtesc. Nuc båtrân, satul se lini¿te¿te, scuturat de fructe,golit. O zvâcnire, umbra moale ¿i sub¡ire a cålugårului plutind pestede¿ert. ªi rostogolirea chinuitå a lui Jar, îmbrå¡i¿at cu grasul de popå,strivind între ei o sticlå de tårie. ¥n sfâr¿it, în urma lor, lini¿tea beznei ¿ia viscolului.

Satul lung, ca de munte, a¿ezat pe cheagul grindului, a dispårut.Se aud ¡ipând pescåru¿i ¿i stârci. Câte o gârli¡å råtåcitå de stol. Nici ourmå omeneascå. Nimeni n-ar putea nimeri a¿ezarea în noaptea asta.Debarcat pe grind, ar cåuta pânå la ziuå în pustiul de gropi ¿i dâmburinisipoase ale Leteormanului un sat îngropat sub zåpadå, dacå viscolul,ghe¡urile vâjâind, canalele adânci nu l-ar îngenunchea ¿i îneca înainte dezori, podidit de puterea nop¡ii ¿i disperårii...

Petrecerea se mi¿cå iute, un fulger gålågios prin pustiu ¿i viscol.Aici crivå¡ul bate mai în voie, ridicând cozi de nisip ca o cea¡å zuruitoare.Intrå prin sahale, cålcând pe mu¿uroaiele de stuf ca pe mingi. Roaba epurtatå pe umeri, mama Donca îndurå råbdåtoare viscolul. O ¿uvi¡å albåi-a ie¿it de sub broboadå ¿i i se împrå¿tie în vânt precum nisipul sub¡ire.E arsurå, cioturile carbonizate de stuf miros greu. Sile alunecå întremu¿uroaie ¿i tulpini groase, ¡epu¿ele negre ascu¡ite de foc ale trestiilor îiintrå-n pulpå ¿i-n pålmi.

Se tânguie Jar, a ajuns ¿i el la vad. Un câine fricos la marginea apei.Pânå la urmå o ia de-a dreptul prin groapa mâloaså cu pete de ulei galben,târându-l pe pårintele Mihai dupå el, o remorcå uria¿å, frecându-¿izdren¡ele de movilele nåclåite de cenu¿å ale rizomilor de stuf. Popa-imurmurå pi¿icher la ureche, beat întors. Se zgârie ¿i blestemå. Nu-l audenimeni. Un dovleac ro¿u ¿i beat cu vrej negru.

Ceata se mi¿cå repede, duså de Milian dupå voie. Departe, cât maideparte de a¿ezare. Legendele lumii sunt povestite în Leteorman numai

97

de acordeonul tatuat al tractoristului Milian, urmat orbe¿te, ca vråjit, dedulgherul Jar, însângerat prin sahaua fårå sfâr¿it.

Ies din mla¿tinå. Pådurea. Vuietul vântului, primit de gorunii îneca¡iîn liane. Pâlcuri de stuf printre trunchiurile noduroase. Låstari de¿i, ¡epo¿i.Se în¿irå pe o cåråruie ¿tiutå, se pare, chiar numai de Timo¿ca. Un tunelîngust, o conductå printr-un de¿ert de trunchiuri scorburoase, ruineleunei påduri. Lianele ademenesc mâinile ¿i picioarele ca ni¿te lan¡uri moi¿i groase. Ghimpii tufelor întunecate ard.

Parcå înspåimântate, femeile încep, la comandå, „Catiu¿a“.Acordeonul se stinge o clipå, apoi, silit, intrå în mar¿ul råzboinic.Hazeaicele cântå cât le ¡ine gura, beau ¿i råcnesc. Dar, cu cât ¡ipå maitare ¿i mai prelung, cu atât e mai întunecat ¿i mai apåsåtor ¿i mai fåråsfâr¿it totul. Vântul urlå în scorburile ¿i crengile prelungi ale glådi¡elor,scuturând lianele ca pe ni¿te goliciuni vinovate.

Petro împinge la roabå. Mama Donca, obositå de cheful nebun, gemeînce¡i¿or, legånându-¿i fa¡a în palmele zbârcite.

Pe Sile îl ajunge båutura. I se taie genunchii. E gata så cadå într-unpâlc de stuf. ¥ncearcå så se sprijine de Andrei, care se scuturå moale.Nici Milian nu vrea så-l ia la remorcå. Råmâne cu coiful în mânå.ªi-l pune peste cåciulå. ¥l vede pe Constant. ¥l în¿facå de bra¡.

– Ne a¿tepta¡i aici, domnu’ Sile. Mata e¿ti båtrân, nu rezi¿ti!îi råcne¿te Marco în ureche, încercând så acopere viscolul. Noi mergemdeparte, acolo greu are så-¡i fie. Diminea¡å trecem înapoi. Dormi, teodihne¿ti mata. Sunt culcu¿uri pe aici. Så ai grijå de mo¿ Sile, domnu’Constant.

– Mo¿ pe dracu! Mai båtrân e¿ti tu! urlå ¿i el. Marcole, sunt beat,Marcole! Nu må låsa, vreau ¿i eu så vin cu voi! Unde merge¡i, Marcole?!

Pescarul e deja departe, cu ceilal¡i. Sile se aga¡å cu amândouå mâinilede o pereche de liane împletite, carnea lor rotundå, curatå ¿i rece, îi facebine pålmilor zgâriate. Muzica se pierde încet. Aprinde bricheta. Lianeleînvelesc un acoperi¿ ruinat, un perete rezemat de un plop.

– Mai e pu¡in pânå la Elenciuc. Asta trebuie så fie vatra veche asatului, vatra cu comori, cu biserica aia îngropatå, rânje¿te el spre student.Nu ¡i-au aråtat-o niciodatå, a¿a-i?

– De trei ani zice Timo¿ca cå vede pe un tâmpit de vaporean cumsapå aici dupå comoara pira¡ilor cazaci, îi råspunde aiurea Constant.

98

Da, da, pira¡i cred c-au fost, nu s-au învå¡at zaporojenii la arat ¿i pescuitcu una cu douå... Anul åsta cicå n-a mai apårut. O fi murit. O fi zåcândpe aici sau prin Elenciuc.

– Nu-i nimic, ai venit tu..., rîde Sile, îngålat.– ¥n varå se auzise cå altul târâia o ancorå de fund, så prindå sipete

de pe coråbii scufundate.– Doamne, maica mea! Cine v-o fi împuind capul, an de an, de

låsa¡i tot, caså, maså, ¿i veni¡i så såpa¡i dupå nåluci?– Pe aici trecea Dunårea acu patru sute de ani! Aici vânau pira¡ii

din Leteorman cu vaca ¿i felinarul! Bunii crescåtori de vite...Desi¿ul fo¿ne¿te, se aude zgomot de vreascuri rupte. O umezealå

caldå le scormone urechea ¿i le rupe gândurile. Dau ca dupå tåun. Silecade pe perdeaua de liane, ghimpi råsar ¿i-i clån¡åne ceafa. Constantsare så-l ajute.

– Hai, fiule, så bem!... unge popa Mihai aerul cu buze groase ¿iro¿ii, a påtruns pe nea¿teptate în poieni¡a strâmtå. Så-l sorbim pe necuratul,cå a lui e împårå¡ia bur¡ii noastre. Jar! Serve¿te-l pe domnu’!

¥i då så bea coniac, Sile suge încet, fårå voin¡å, din sticla plinå.Peste potcap, pana¿ul de cartof fâlfâie triumfal, zångånind farfuria veche.

– Mi¿cå, jigodia dracului! îl împinge Jar. Las’ cå vezi tu pe necuratul,dacå o da Petro ochii pe tine! Hai, domnu’ Sile, hai så vedem sfâr¿itullumii! Domnu’ student, ajutå-l, dom-le, cå-i mustit råu!

– Doamne apårå! î¿i face grasul semnul crucii.– ¥n Dunåre te-mping, bute nesåtulå! Umblå, japi¡a dracului!¥l urne¿te, ciupindu-l adânc de ceafa groaså, dupå ce mai bea o gurå

de coniac. Dintr-un pas dispar fårå urmå. Sile, ajutat de tânår, se ridicå îngenunchi.

E plin de sânge. Ar vrea så vomite, dar nu poate duce mâna la gurå,s-a dezvå¡at de folosin¡a trupului. Råtåcit în coniac, ar vrea så se ridice,så se lumineze cumva, dar nu merge. S-au tras perdelele. Vine, prin cea¡å,un cântecel. „Unde te duci må trenule¡!“ Chicote¿te. „Am audenii“...Cântecul devine asurzitor. „Am audenii, studen¡icå! Ba nu! Eu cânt!Chiar eu! Am înnebunit! Ura, ura!“ Cântå ¿i tropote¿te pe loc, fårå så sepoatå opri.

– Bea de aici, taicå, aude totu¿i un glas.

99

– Sunt gata, dom’le, îngaimå båtrânul speriat, am ¿i audenii ¿ivedenii.

Vedenia îi pune la gurå un gât de sticlå. Bea. Tot mai e ceva defåcut. Se cutremurå. Bea foc. Ridicå ochii, våzându-l pe cålugårul uscå¡iv,aplecat deasupra lui.

– E rachiu curat. Te curå¡å...– Pårinte, pårinte, iubite pårinte, nu må låsa aici, în iadul åsta,

în groapa asta! Te implor, pårinte, scapå-må ¿i scoate-må la o luminå,printre oameni buni, se aga¡å de hainele lui, cum dracu de nu cade,uscåtura de popå, terciuit sub a¿a namilå, gânde¿te el cu glas tare, nu målåsa, sfin¡ia ta, så mor singur ca un câine!

– Nu mai plânge, omule. Laså cå ie¿im noi de aici.¥l ¿terge pe fa¡å cu poalele anteriului. ¥i împinge sticla spre buze.

Sile mai bea o gurå de tråscåu, så se limpezeascå. I se co¿covesc pieilegurii de tårie.

– Hai, cå e frig, îl îmbie molcom. Imediat e ghiolul...– Da’ iute ai mai învå¡at sudorile locului, popo! Cine te-o fi împins

pânå aici, så te piardå?Se ridicå. S-a trezit din rachiul corbului de popå. O porne¿te încet

pe urma convoiului de petrecere, sprijinit între student ¿i cålugår.– Ce zici, Constantule? Te gândeai tu cå o så ajungi la taini¡ele

åstora? La ascunzåtorile lor? La vatra lor?– De asta am venit. Så gåsesc mânåstirile paleocre¿tine ¿i cetatea

Peuce.– De asta am venit! îl îngânå båtrânul. ¥ncrezut mai e¿ti, ¡âcå!¥nainteazå repede, pådurea s-a rårit, vine miros de baltå. Se aude iar

garmo¿ca lui Milian.– Are un dar de a merge curat cålugårul åsta, ceva de speriat!

Un ghimpe nu-l aga¡å, o creangå nu-l biciuie. Sloboade pa¿ii sub anteriu,de parcå plute¿te, zboarå! De¿i uite, må ¡in u¿or dupå el... Oi fi zburând¿i eu! Cine o så må creadå dacå o så zic cå zbura? Be¡ivanii?

– Mai ai ceva de mâncare, domnu’ Sile? îl întreabå înveselitstudentul.

– Ni¿te såråturå, douå trei scrumbioare. ªi-o bucatå de pâine.Rod încet uscåturile. Au ajuns la ghiol. Alaiul e acolo. Pescarii au

tras bårcile mari, de nåvod, ascunse din toamnå în stuf, le împing pe

100

lacul întunecat, podidit de furtunå, amareazå poveri. ¥ntâi e legatå roaba,zdravån, la prova. Donca ¿opte¿te ceva, potrivindu-¿i pufoaica. I se aduceun pahar cu tårie. ¥l bea istovitå, face semn moale, adoarme iar. Timo¿cajoacå cu Tecla, sor-sa, Harpena ¿i Dori¡a împing butoiul de vin în mahunå.

– Popo, tu vezi cå sunt numai båtrâni la cheful åsta? Ce chef e åsta,de babe ¿i mo¿i? Ce nuntå? Cu un mire de trei¿icinci de ani ¿i o mireasåde cincizeci?

Milian î¿i recupereazå coiful. ¥i då ¿i un ¿ut grasului. Sfin¡ia sase-nchinå ¿i mul¡ume¿te cu plecåciune adâncå. ¥l mai împodobe¿te cutrestii ¿i pe Sile.

– Domnu’ Sile, e¿ti a¿a frumos! Ca o pupåzå tânårå, vråje¿teîncântatå Dori¡a. Cinste¿ti masa bogatå.

Se împing bårcile în apå. Pe familii, pe în¡elegeri de pescuit. Marcovâsle¿te cu Timo¿ca, Aurel cu Andrei, Milian cu Petro. Se adunå vreocinci bårci, pe lângå mahunå, remorcând-o încet. La cârma ei uria¿å ståSile, agå¡at cu amândouå mâinile de barå. Valurile aruncå sloiuri în bord,stropi de ghea¡å ¿i nisip vâjâie-n rafalå. Mijesc ochii, munci¡i de viscol.Milian cântå, dar sunetele sunt sparte ¿i pierdute de crivå¡. Chiuiturile seaud mai rar.

Vântul gâfâie în icnet aspru de vâsle. Uscatul s-a pierdut. ¥n jur enumai apå întunecatå, spumegând cu ghe¡uri ¿i vuiet. Timo¿ca trage înfa¡å. El pare cå ¿tie unde vrea så se ducå. Sticlele zboarå din barcå înbarcå, în viscol gâtul lor prinde asurzitorul ¿uierat. E atât de întunericîncât înainteazå, du¿i de vânt, printre pere¡i ca smoala, înal¡i, o trecåtoareprin care zboarå bucå¡i de hârtie creponatå, mârâitul unei armonici,dangåtul coifului stufos. Se pare cå fac dreapta. Vreo jap¿å.

Bårcile urcå pe plaur cu scrâ¿net prelung, mestecat de rådåcini ¿istuf. Se împrå¿tie miros de apå stricatå.

– Aici gåse¿ti tu somnii, Timo¿ca?– Sile, cå¡eaua! Jar!... Jar!Spårgând ghea¡a sub¡ire a plaurului ¿i scufundându-se pânå la brâu,

Jar trece în fruntea convoiului ¿i se înhamå la parâmå, lângå Timo¿ca.Cufundându-se, tropåind în întuneric pe movili¡ele nevåzute ale papurii,doborând peretele de trestii, leteormånenii se târåsc prin plaurul mlå¿tinos.Sile s-a înhåmat lângå Petro.

– Ce zici, leat? rânje¿te ginericå.

101

Se aude de undeva, foarte stins, un sunet de sirenå. Un puhoi devânt negru aproape consistent, îl po¡i prinde ¿i sfårâma în pumni ca pe obucatå de cårbune, îl poartå de cine ¿tie unde, de pe Sulina ori Chilia.¥n spate mama Donca ofteazå iar. Un abur dureros, sfâ¿iat. Vâjâitulstufului. Plecarea lui sub vânt sau sub bårci, ca o luptå. Scânce¿te ogâscå singuraticå. Piciorul stråpunge plaurul pânå då de apå. Beau denebuni rachiul popii. Nu se mai ¿tie dacå le e frig sau le e cald. Nevesteledråcuie pe hahole¿te.

– Ce så zic?Se terminå ¿i coniacul ¿i rachiul. Andrei destupå un butoia¿ de ¡uicå

de drojdie. O putoare asprå sparge salvele de vânt.– Vesele¿te, hahlu¿ca!– Nu mai e nimic de fåcut! Må Petricå, Petri¿or, î¡i spun eu cå nu

mai e nimic de fåcut.Popa Mihai se ¡ine pe lângå mahunå cu furtunul butoiului de vin în

gurå. Pare târât de ma¡ul de cauciuc luat de la irigatorul Zumbileei. Ochiisticlesc în întuneric, înveli¡i de mâl ¿i viscol.

Plaurul se sub¡iazå. Se suie în bårci. ¥mping la ghiondere. Hazeaiceles-au strâns pe lângå butoiul de ¡uicå ca pe lângå cuptor, lipindu-¿i mâinilede el, så-i simtå cåldura. Ies pe luciul apei. Gâfâiturile se aud acum caîntr-o camerå de baie. Jap¿å feritå, învelitå de stufuri ¿i sålcii. Nici unval. Se aprind tor¡e. Ierburi vechi plutesc printre sloiuri ca pe o apå moartå.Sunt sub un acoperi¿ de vânt. Viscolul bubuie undeva deasupra,pierzându-se spre Razelm. Un iaprac sare între bårci, lovit prin somn devreo vâslå.

– Proclet, Timo¿ca!Mahuna se opre¿te. Se înfig ghiondere. Bårcile se a¿azå ca puii în

jurul lotcii mari. Se spalå în jap¿a înghe¡atå. Fa¡a tresare, obrazul vorbe¿tecu acele reci ale apei limpezi. Un cerc de tor¡e înfipt în copastii înconjoaråbårcile. Scânduri ¿i sidelci acoperå crivacele. Se întinde peste ele fa¡å demaså. Se în¿irå tåvi ¿i ceaune cu ciorbå. S-au umplut cånile de vin ¿i ¡uicå.

– Binecuvânteazå, pårinte!Mihai då så se ridice, dar Petro îi trânte¿te o palmå îngrozitoare,

sângerându-i fa¡a graså. ¥nalt, sub¡ire, cu ochii strålucind negru în luminade foc, cålugårul întinde mâinile. Sutana i-a înghe¡at pe trup, scânteiazå¿i scâr¡âie, ca de sticlå.

102

Palmelei-i u¿oare se rotesc lin, mângâind aerul înghe¡at. Apoi lacrimiîi ¡â¿nesc din ochi, în timp ce un zâmbet mic, extraordinar de blând, îicuprinde fa¡a.

– Pofti¡i de lua¡i, Petrece¡i ¿i vå bucura¡i, ¿opte¿te.Latinca-i pune Doncåi în farfurie din gåina fiartå. ¥i umple o felie de

pâine cu icre de ¿tiucå sårate. Scoate un cap de crap ¿i i-l pune cu saramuråo¡etitå.

– Hai noroc, domnu’ Sile! strigå Constant.Båtrânul ridicå paharul cât poate de sus ¿i de iute, aruncându-i zeama

jumåtate în apå. Un sentiment încet ¿i greu de fericire l-a cuprins, ca oaltå be¡ie, mult mai adevåratå.

Viscolul, trecând pe sus, ¿uierând ca o sanie. Pe apå o roatå de bårciîn flåcåri, luminând o fa¡å de maså albå. ªi fe¡ele leteormånenilor,bucurându-se de lini¿te ¿i bucate. Mama Donca a adormit mâncând.Tor¡ele-i auresc fa¡a seninå, încinså de cåldurå ca o sobå. Mi¿cå din buze,pleoapele-i zvâcnesc peste un vis lini¿tit. Sforåie molcom. E iarnå.

– Aici e bine, domnu’ Sile, ¿opte¿te Hnat.Då din cap ¿i bea drojdie cleioaså, învå¡at cu binele mai iute decât

putea gândi.– ªi nunta?Andrei surâde, ia armonica ¿i-ncepe så întindå de ea, cântând ca de

diminea¡å, la spart de chef. „Unde mergi tu pescar“, îi traduce Dori¡azeloaså, „de nu’ te-ntorci tu, în ce trestii adoarme rusalca frumoaså“,spune tristul cântec.

– Chiar crezi c-ai så gåse¿ti biserica aceea, domnu’ Constant?murmurå Timo¿ca.

Mâinile se întind ¿i apucå încet pâine ¿i icre. ¥nconjura¡i de luminaca o coroanå. Båutura se bea cu clinchet înghe¡at, de cristal. Cânteceinundate, strângând apå ¿i înecând via¡a pescarului plecat. Jar plângeîncet, mângâiat de Mihai ca un prunc.

– Petricå, î¿i aduce aminte brusc Timo¿ca, ¿tii cå acum sau mâineeste revelion?

– Timo¿ca! urlå fericit haholul, întorcându-se spre ceilal¡i. Revelioneste! Este revelion!

– Gata, mergem!– Unde? apucå så-ntrebe Sile.

103

– Mai departe, ¿tiu eu un loc lini¿tit, råspunde adunând vaseleTimo¿ca. Am ni¿te cai acolo, la loc ferit, pu¡ini ce mi-a låsat mie Fiu ¿iSempron... ªi o colibå este.

– ªi e departe?– Douå jap¿e. ¥n câteva ceasuri suntem acolo!– De cine fugi¡i? Fra¡ilor, de cine fugi¡i?– De ei to¡i, domnu’ Sile, roste¿te mo¿ Hnat lini¿tit, potrivindu-¿i

vâslele în strapazane.¥l apucå ame¡eala. Picioarele îi sunt de plumb.– Ce rost are? Mâncåm aici, petrecem!– Nu vii dacå nu vrei. Urci pe insulå, faci foc, a¿tep¡i pe noi.– Petro! se treze¿te mama Donca. ºi-aminte¿ti tu când te legånam?

ºi-aminte¿ti?– Am chef så må distrez! Måi leat, am chef de distrac¡ie!Pornesc din nou. Ies pe plaur. Viscolul ¿i nåmolul înghe¡at îi

înconjoarå ca un mucegai care fierbe de ger. Undeva vor gåsi ni¿te caidormind pe stuf uscat, într-o colibå. Vor necheza speria¡i, vor ¡â¿ni înnoapte, ¿i se vor ascunde pe plaur, la loc lini¿tit, ascultând cântecul deleagån al mamei Donca. (VÂNÅTOARE PENTRU SILE)

104

B årcile s-au risipit pe lac, amestecându-se cu lebedele. Nu se våd de pe mal, ascunse de sloiuri. Pescarii, în picioare, parcå

merg pe apå, apårându-se de izbiturile ghe¡arilor ca ni¿te cai înconjura¡ide lupi.

Trece un pelican în zbor. ¥l întâmpinå un cor de huiduieli.– Bine c-ai venit, fiarå nesåtulå, îi strigå Andrei furios, a¡intindu-l

cu ghionderul, sprijinit de umår ca o pu¿cå. Uite vara cum vine! Uitecum a venit!

Urmeazå stolul întreg, fâlfâind bubuitor ca o escadrilå. Fiecarepelican prinde în gheare un pescar, ridicându-l ¿i rotindu-se cu eldeasupra jap¿ei. Chiuiturile se ¡es prin aer, lângå ¡ipåtul enorm alpåsåretului.

105

V

Se aude întâi, ca o tânguire depårtatå, un scheunat de fiare înåbu¿itîn bârlog.

Vocea Dori¡ei, amor¡itå de somn, încercând disperatå så ¿opteascå,så aline noaptea, så nu-¿i trezeascå copiii. Dar strecurând printre ¿u¿oteli¡ipete scurte, neputincioase, un fel de zori ai råcnetelor ascu¡ite de maitârziu, de peste zi. Vocea lui Andrei, abia strecurându-se, adormitå, prinhornurile negre, înguste, ale gâtlejului îmbibat de funingine ¿i rachiu, caun veninos horcåit al bål¡ii.

Siliu singur s-a trezit cu adevårat. Se înal¡å så aprindå lumina.Rezemat de perete, ca o icoanå, a¿teaptå cu un zâmbet neomenesc defericit, ie¿it parcå din pårul alburiu, ¿i din umerii sub¡iri, så-l vadå petatå-su repezindu-se la cana cu vin, ars de sete.

ªi, ca-ntr-o hainå prea micå, cu custåturile putrede, Sile întinde câteun mu¿chi încordat ¿i înghe¡at, care doare ¿i pârâie. Nu umblå dupå luminå.¥i e destul ce trece prin perdea din camera lor. „Doamne, ce chef!“

¥l a¿teaptå pe Andrei care, mai întâi, o så încerce moale, fårå nici ocredin¡å, så-l vâre pe Siliu înapoi sub plapumå, lângå sorå-sa. Puiul mic¿i galben nu se clinte¿te de lângå zid. Prive¿te cu zâmbetul parcå tåiat întrup, cu un fel de adora¡ie, mi¿cårile bårbåte¿ti ale lui taicå-su.

Sile cloce¿te sub plapumå gândul cå pu¿tiul mo¿tene¿te singuråtateaasta, un fel de absen¡å continuå. ªi tot acolo î¿i repetå cå Siliu pare cåtråie¿te, ca orice hahol, în altå parte decât în clipa cåreia i se supune cuindiferen¡å.

Dupå ce-¿i spune toate astea se întinde, parcå ceva mai mul¡umit ¿ise treze¿te de-a binelea, ascultând cum Andrei cotrobåie o vreme prinoale, înfometat.

106

Apare în u¿a camerei mari, descul¡, cu izmenele ¿i tricoul grosfâlfâind, cu o buclå blondå atârnându-i bravå pe frunte – e desigur ceadin filmul cu armonica ¿i ruba¿ca – ¿i aprinde nemiloasa luminå, spunând,dar nu ca så audå, ci pentru sine, plictisit ca o continuare zadarnicå ami¿cårii mâinii „Scoalå Sile!“

Imediat va råcni Dori¡a, înfrico¿åtor „Siliu, ai så råce¿ti!!“ dar nimeninu va auzi acest geamåt, ca un scâr¡âit al podelelor ce nu se poate deosebide lini¿tea nop¡ii. Orbit, se va mai cuibåri o clipå în pilota caldå dinpufuri albe de lebådå ¿i gâscå, ori negre, de corcodel ¿i li¿i¡å, ce ies pe lacâte o cusåturå slåbitå, un fel de råmas bun de la o femeie somnoroaså.Apoi va dârdâi prin camerå, scotocind, numai în izmene, dupå haine,înjurând aerul înghe¡at, soba rece ¿i ¡oalele umede.

Prive¿te, ca de obicei, carpetele, så mai treacå vremea ¿i så uite depantalonii scor¡o¿i ce abia se târåsc pe carnea rece, în¡epenitå, se simte o¿opârlå båtrânå îmbråcându-¿i pielea îngustå, jilavå. Renii maro cu bej,înfå¿ura¡i în aurora borealå, cu ninsoare verde, cam scåmo¿atå, împietritåpe ghe¡ari, sticlirea albå ¿i albastrå.

Påunii ro¿ii, ¡opåind pe iarba portocalie din curtea castelului cuminarete sunt mai veseli ¿i mai cåldu¡i. Scoate limba la caii mov. Cadânagålbuie, ba¿ibuzucii negri din „råpire“ sunt ni¿te prieteni vechi, dincopilårie, care n-au ajuns prea bine, mucegåind. ¥ncet, desenele se påtrundde ceva amenin¡åtor, neclintirea lor sfârtecå, ochi fulgerând din dosulunor må¿ti prea colorate. Urmeazå baragladina, cåldarea cu pår cårbuliucu me¿e smaraldine de pe ochii ¿i sânii roz. Face semn cu ochiul ¡igåncii,o tentativå inutilå de-mpåcare.

– Pe disearå, scumpå micå, ¿opte¿te, abia recunoscându-¿i voceacrispatå în lini¿tea camerei.

ºiganca înaltå, o umbrå ie¿itå din varul pere¡ilor reci.Andrei îl vede ¿i râde, aråtându-¿i din¡ii rari, cât degetul, de fiarå

„¥¡i place?!“ Vine pânå la ea, o prive¿te mul¡umit, e tocmai ce ¿i-a dorit.– A¿a-i cå-¡i place?... N-ave¡i la ora¿ a¿a ceva... Dacå vrei, î¡i fac

rost ¿i ¡ie de una. Båiatul lui Onisie aduce carpete ¿i la douå mii. Poate ¿imai ieftin gåse¿ti...

– Mi-e foame, înlocuie¿te el råspunsul. De unde så scot eu douåmii pentru o cârpå? Unde pui cå mi-e ¿i fricå?

107

– Din icre! Tragi ¿i faci bani! Hai så månânci, fratelo, î¿i aminte¿teel, cå avem treabå.

Iese în curte, så pregåteascå ramele ¿i ghionderul, så toarne benzinåîn bidon, så mângâie câinii, så intre-n grådinå. Så-¿i ia adicå, ca-n fiecarezi, curtea în ståpânire. Venitå-i, supuså, la picioare.

Sile, îngreunat ca de armurå sub potopul de haine, îi då un bobârnaclui Siliu. Simonca doarme cu un deget al påpu¿ii în gurå ¿i cerul e gålbuiîn jurul ei. Pu¿tiul se fere¿te, râzând fårå zgomot, o sålbåticiune mutåclåtinându-¿i fålcile din¡oase, încremenind din nou, apoi, în vârful patului,la perete, privind cu ciudata-i expresie de beatitudine, via¡a lor.

– Dori¡o, eu cred cå båiatul tåu tråie¿te marea dragoste a vie¡ii lui.Mai târziu, oho, sigur cå mai târziu n-o så i se mai întâmple nimic dintoate astea!

– Lua¡i, domnu’ Sile, picote¿te plictisitå femeia intrând în bucåtårie.Månâncå îndesat. Ciorbå fierbinte, tocanå. O canå de vin. Afarå,

flencånitul cizmelor lui Andrei.– Mai lua¡i, domnu’ Sile. Doamne, ce må doare azi capul... ªi mi-e

¿i grea¡å!... S-ave¡i grijå, domnu’ Sile. Så nu vå lua¡i dupå Andrei, cå-iblestemat. Så veni¡i to¡i acaså... Så nu fi¡i lacomi, cå-i påcat ¿i cine ¿tiece se mai întâmplå...

– Nu-i bine ce facem. Så ie¿im pe vântul åsta! Sunt båtrân, Dori¡o,sunt prea båtrân!

Mai ia ni¿te tocanå de li¿i¡å, dar nu de foame, ci de frig. Vârå în elcât mai mult din cåldura din caså. Dacå ar putea, ar înmuia pâine în aerulfierbinte de deasupra lijancei, lipåind ca un câine. Andrei strigå, gros câtîl ¡ine gura, în plinå noapte, cu nepåsare ¡åråneascå.

E trei ¿i. Ia la pachet douå eugenii ¿i ni¿te slåninå cleioaså, ¡inutå-nsaramurå. De damigeana cu vin a avut grijå Andrei. Siliu, la råcnetul luitatå-su, ¿i-a pierdut brusc zâmbetul inert. S-a târât în pat, spectacolul s-aterminat, doarme de-acum, råsuflând cåldura micå din umårul Simoncåi.Dori¡a nu se mai vede nici ea, doarme în drum spre pat, geme înceti¿orcu mâna pe frunte, visând cå-i pleacå bårbatul la pescuit ¿i cå l-a pregåtitde drum.

108

*

Frigul îl înghite. Stråinå lume. O clipå se zåpåce¿te, se îneacå înaluatul de ghea¡å al nop¡ii. Scapå sacul, då ca un apucat din mâini,repezindu-se så-¿i ¿teargå de pe fa¡å påianjenii gerului care mu¿cå deunde prind.

Andrei e în fa¡å, a luat ramele ¿i bidonul de benzinå. Destul ¿i atât.Råmân ghionderul, rucsacul cu mâncare ¿i damigeana. Le apucå cu mânaîncå tremurândå. „Ce loc stråin! Ce ger!“ ¿opte¿te, înså mai mult miratdecât speriat.

E lunå plinå. Pe întinderea nisipoaså, spulberatå de vânt, casele rarese våd ca ni¿te mormane de stuf clådite unde nu te a¿tep¡i ¿i unde nutrebuie. Latrå câinii, cântå coco¿ii, ¡ipå stârcii trecând dinspre Chirilovaspre Fiule¡. Dar toate zgomotele astea seamånå-ntre ele ¿i par scoase deaceea¿i fåpturå, de acela¿i animal întunecat ¿i ascuns.

Câte o fereastrå luminatå aratå umbre, clåtinate ¿i acelea de tremurulgerului, fråmântând aerul ca un foc. A ie¿it ceva ¿tiucå prin jap¿e, acum,înainte de Anul Nou, dupå ce toatå toamna n-au gåsit-o, stârpitå de secetå.Pescarii furå ziua scurtå, ie¿ind ¿i pe viscol, så adune pe¿te cât s-o putea,cå „râvne¿te ora¿ul la icre ca o hahlu¿cå la satelit“.

¥n dreptul casei lui Marco, Andrei bate tare din picior. Nisipulînghe¡at sunå înfundat ca un burduf. Toaca pescarului, umplând noapteade dangåt. Marco iese râzând, a¿tepta semnalul la fântânå, dormind peghizd. Trupu-i mare abia încape pe porti¡å.

– Tori¡a pofte¿te pui de lebådå. Auzi baba, cum må vârå ea înpu¿cårie! Auzi! Hai noroc! Hai noroc, domnu’ Sile! Frig, a¿a-i?

Ce l-o fi înveselind pe Marco? Luna? Norocesc ¿i ei. O întind sprecentru. Crivå¡ul bate uscat, numai cu nisip. Ridicå nu praf, ci un fel depâclå zgrun¡uroaså, ce usucå gândurile, împu¡inându-le... Ce så maigânde¿ti pe ger, decât cå-i ger, cå ¡i-e frig ¿i ¡i-e carnea uimitå de durere,de nesfâr¿irea ei, de neputin¡a de a o ¿terge de pe piele, ca pe o gråsimesau o pânzå de måtasea broa¿tei, lipicioaså...

¥n centru, tropotind o cåzåceascå, a¿teaptå Timo¿ca. ªi-a coborâturechile cåciulii zdren¡uite, de fâ¿. Spartå în câteva locuri, scapå în luminalunii smocuri de blanå, fåcând din el un ¡ap uria¿.

109

– Vere, zice el în loc de noroc, ai luat bujii?– Da’ tu ce crezi?! se råste¿te din mers Andrei. Ce-s prost ca voi?– Iar e¿ti mânios? Tu dacå mori, nu te plângi, te-njuri! Hai noroc,

domnu’ Sile! Facem azi o plajå micå? Nu iei dupå el, e du¿manulpoporului!

– Facem. Da’ ¿tiucå nu scoatem, så se bronzeze ¿i ea? Cå ai så-midai un chil de boabe încå de acum un an... N-am våzut mai råu platnic catine, Timo¿ca!

– Dacå n-ai mata lansetå, nu ¿tiu ce-o så ne facem. Marcole, cucine prindem noi ¿tiucå, dacå domnu’ Sile n-are lansetå ¿i e nervos?!¥noatå el dupå ea?

– Påi, Sile ¿tie bine så înoate, sare Andrei. ºi-aminte¿ti cum a vrutel så treacå Fiu înot, dupå douå låzi de bere? ¥i dåm ostie, facem foc pemal ¿i a¿teptåm. Ne umplem de icre.

– Dar nu Sile-i campionul mondial, reia vesel Timo¿ca. Cât poateså înoate un om, Marcole?

Marco mormåie ceva, râzând înciudat. Nu gåse¿te råspuns, e prinsca-n plaså. Lovitura indirectå a venit pe nea¿teptate.

– Acuma zi, tu, Marcole, cât ai înotat tu, treaz, nu ca Sile?– Jumåtate din Ro¿u! ªi mi-am pierdut ¿i cizmele, de fricå, râde el

încurcat.– De frica la o suedezå, continuå Andrei povestea. Tu nu erai aici,

Sile. Era varå. Michea pusese la rând pe el ¿i Colea, de plimbat turi¿ti, cu¿alupa. Au socotit ei cå pu¿toaice albe, ce zdravene ele, vor så vadåfrumuse¡i din Deltå. S-au strecurat la lini¿te, pe un cånålu¿ ascuns, plinde nuferi ¿i li¿i¡e. Dar fetele, våzând pustietate, au în¡eles altceva.Ce în¡eleg fete albe de la pustietate? ªi le-a convenit ce-au în¡eles ele.Una ¿i-a scos hainele ¿i a mers pe puntea ¿alupei în curul gol legånânddin ¡â¡e u¿urel cåtre Marco. ªi pe Colea a tåbårât una, micu¡å, zicecumåtrul, da’ bunå ea, cu ¡â¡ele ca dovlecii. Altele ¿i-au a¿teptat rândulla pupa, fotografiind ele stuf. Au sårit amândoi, ¿i aici îl podide¿te unrâs înecåcios, în apå, låsând rusalce goale, singurele în stuf, ¿i-au înotatei un ceas ¿i mai bine så reclame lui Michea cå au cunoscut tentativade viol.

Se sufocå de râs, gemând ascu¡it, cu icnete, sprijinindu-se în rame.

110

– Sunt båtrân, domnu’ Sile, î¿i regåse¿te Marco triste¡ea. Ampatruzeci ¿i ¿apte de ani. Ce-am ¿tiut eu ce vor ele? Ni¿te copii! Amcrezut cå vor plimbare cu ¿alupå. ªi vezi ce-au vrut ele? Am pierdut ¿icizme stoc! ªi ei râd. Oameni råi aici, criminali.

Râd to¡i în hohote.– Spune tot tu, adaugå Timo¿ca. Spune cum Michea i-a certat în

gura mare ¿i i-a amenin¡at pe ei cå le taie tarif la cursa pentru ce au fåcutei de ru¿ine ¡ara noastrå. ªi i-a trimis pe ei înapoi la rame, într-o bårcu¡å,så-¿i facå datoria. Nu a¿a a fost, Marcole?

– Când am våzut pe ea cum vine, cântând, eu speriat am fost, domnu’Sile! ªi-am sårit în canal. Ce puteam face altceva! Pericol mare, ce crezidumneata, domnu’ Sile! smulge el cuvintele în silå, aproape în ¿oaptå,dar ¿oapta i se aude prin vânt mai bine decât urletele vesele ale lui Andrei.

Urcå digul aproape târându-se, pråbu¿i¡i în râs, prin nisipul carecurge peste cisme, mai rece ¿i mai greu ca o zåpadå.

S-au îndepårtat bini¿or de sat. Crivå¡ul e mai la largul lui. Bate învoie, rostogolindu-se pe colinele de nisip, un lup dezmierdându-se încerul cålåfåtuit cu o¡el.

– Eu zic cå era mai bine lângå Dori¡a, se då cu råcnet Timo¿ca laurechea lui Andrei. A¿a crede ¿i domnu’ Sile.

– Da, da, da, îl aprobå råutåcios Marco. Frig este nouå. Ce pårereave¡i, domnu’ Sile?

Rânje¿te båtrânul. Rânje¿te ¿i Andrei. ¥¿i mutå ghionderul de pe unumår pe altul, rotindu-i amenin¡area pe deasupra capetelor ca pe omåciucå.

Ajung la canal. Ghea¡a sub¡ire. Se sparge în cioburi tåioase. Feresccizmele, ocolind prin papurå. Se stârnesc ni¿te gâ¿te. Sunt grase, nu seridicå, aleargå numai prin rogoz ca ¿obolanii.

Timo¿ca se cautå de pu¿cå, dar gâ¿tele s-au ¿i depårtat în întuneric.Ajung la barcå. Traså pe uscat, scâr¡âie din cârmå. Zgomot de casåpåråsitå. Mai sunt câteva zeci de bårci, în¿irate pe mal, învelite în pojghi¡ade ghea¡å. Luna trece în revistå luciri aliniate. O gardå de fireturi trântitåla påmânt, ninså cu oglinzi.

Se aud voci sfârtecate de crivå¡, câte un gâfâit. Icnet. Zgomoteurmårindu-se ordonat, ca trezirea unui sat. Ghea¡a, un caimac de sticlå,plesnind. Scâr¡âitul înfundat în vânt al lemnului. Cåptu¿eala de catran

111

scâr¡âind ascu¡it, disperat, pe cioburile ghe¡ii. Fo¿netul mantalelorcauciucate trântite la provå, lângå rezervor. Paturile armelor pocnindlemnul. Apoi, bu¿onul rezervorului cârâind strident, stråin. Pompa,înecând bujiile reci. Un soi de gâfâit al unui plåmân metalic.

Tot felul de zgomote ciudate povestind despre o religie a apei, înputerea nop¡ii ce nu se poate apåra de aceastå absurdå invazie. Apårândnea¿teptat, violent în pustietatea bål¡ii ¿i întunericului. De fiecare datåsunetele se revarså în beznå mai stranii, mai nepotrivite, mai nelini¿titoaredecât cu o clipå mai devreme. Oricât s-ar repeta, mereu surprind, teînghea¡å, te înstråineazå. Nechezatul unor cai, coborând din våzduh, voceafierbinte a cålåre¡ului... Nu se amestecå cu nimic, în singuråtatea lorneobi¿nuitå.

Nisipul de lângå canal, altfel moale, pastå apoaså, a înghe¡at. Barcamare de douå¿patru de crivace e în¡epenitå într-un gåvan pietros de cusearå. O clatinå larg, de trei ori, comandându-¿i cu icnet cântat. Sedesprinde greu, pârâind. Scapå ¿i chila cu pocnet, un bivol ridicându-sedin nåmol. Se proptesc zdravån, încercând så o tragå la adânc. Apa ascåzut peste noapte, abia, abia târåsc, centimetru cu centimetru, mahunagrea.

¥n sfâr¿it, povara ia apå. ¥ncå o opintire ¿i barcazul se prelinge încanal. Se leagånå pu¡in între ghe¡uri, apoi e¿ueazå din nou, împins derafale de-a latul, cåtre mal.

– ¥mpinge, Marche! se aude vocea lui Timo¿ca.¥n tåcere, icnind, Marco ¿i Andrei se proptesc în ghiondere dar, înfiptå

din nou în nisip, barca se înclinå spre uscat. Rezemându-¿i spinårile devânt ca de un perete, pescarii mai încearcå o datå så întoarcå prova cåtreadâncime, înså nimic nu e mai greu decât så smulgi o mahuna din nisip,din zåpadå ¿i din puterea vântului.

– Jos! urlå Marco furios, coborând în apa micå.U¿uratå, barca plute¿te din nou. ¥ndreptatå din ghiondere cåtre larg,

sparge ghea¡a sub¡ire ca o unsoare netezitå pe o carne neagrå.– Hai! råcne¿te Timo¿ca, hai, domnu’ Sile, hai! Nu stai mata când

noi muncim ca pro¿tii!!Se ca¡årå la provå, aplecându-se dupå o ramå. ¥ncearcå så fixeze barca,

dar e prea slab ¿i vântul prea puternic. Vâsla înfiptå în nisip se îndoaie ¿itrosne¿te amenin¡åtor. Andrei sare în apå ¿i trage prova cåtre adânc.

112

– ¥n sfâr¿it!Mahuna în¡epene¿te. Vântul îi împinge pupa cuminte spre sat,

a¿ezând-o paralel cu malurile. Marco ¿i Timo¿ca încalecå peste copastie.Se saltå ¿i Andrei.

– Te-ai udat? întreabå naiv Timo¿ca.– Pân’ la brâu.– ªi cum vinzi „vidra“ asta? izbucne¿te hohotul de râs.– Så nu-¡i aduc aminte cât ai så-mi dai, veri¿cane! Så nu-¡i aduc

aminte!¥ncorda¡i, potrivesc ghionderele înspre vânt.– Acum! se aude prin crivå¡ Marco, care a înfå¿urat sfoara pe rotor.Cu un geamåt gros, se proptesc to¡i trei odatå. Se smulge ¿i pupa din

nisip, barca e la adânc în voia vântului. A¿teaptå înfrigura¡i zgomotulmotorului. O ia, n-o ia? „Tene“ul o ia din a treia sfoarå ¿i mahunazvâcne¿te cu motorul påcånind rar, gålågios. Trec pe lângå alte echipajecare se muncesc ¿i ele cu viscolul ¿i nisipul.

Din canal intrå pe Litcov ¿i apoi pe sub pode¡ul de la cherhana, înprivalul spre Fiule¡. Copastia freacå un stâlp, se aude un pârâit gros,curentul îi întoarce pe lat. ¥mpingând cu amândouå mâinile de pode¡,Marco scapå barca din strânsoare. Respirå u¿ura¡i.

Orå¿eanul trece la cârmå. Haholii î¿i aprind ¡igåri. Andrei înjurå,dârdâind, cu hainele ude. Crivå¡ul izbe¿te din fa¡å. Curând, pe pufoaicåapar sudori înghe¡ate. Pielea se strânge de frig. Sile ¡ine mâna pe motorulîncins. Arsura e parcå mai dulce ca vântul înghe¡at, viscolind nisipullaolaltå cu zåpada.

– De ce nu sco¡i cravata, domnu’ Sile? Nu strânge ea pe dumneatala gât? se agitå înveselit Timo¿ca.

Nu-i råspunde. Prea frig. ¥l bate atunci pe Andrei pe umeri. Andreise scuturå brutal, gata så-l loveascå. Timo¿ca se fere¿te. Cotrobåie pesub sidelcå, tropåie så se-ncålzeascå. ¥l ciupe¿te pe Marco de urechealegându-se doar cu o privire-înjuråturå. Nu-i mul¡umit.

– Cum de la noi a¿a cald este de nu a înghe¡at ghiol, iar sus, laGala¡i ¿i Ibråila a-nghe¡at ¿i Dunåre? Cum, domnu’ Sile? încearcå el altåcale.

– Nu ¿tiu, vrea ¿i orå¿anul så råmânå singur cu umbrele nop¡ii.

113

Din stråfundurile canalului se ridicå înspre lunå pânze negre, greoaie.Sunt stârci, împin¿i de crivå¡, fluturând disperat în beznå. Se ridicå târziu,de abia când mahuna e în dreptul lor. Nu zgomotul motorului îi sperie,ci fâ¿âitul apei pe lemn ¿i valurile izbindu-se de ghea¡a sub¡ire de la mal.

– Domnu’ Sile, mi-ai promis ieri cå-mi scrii cuvintele de la cânteculmatale!

Se scoalå de lângå cei doi, unde n-are spor, Andrei fumeazå absent,singur cu frigul lui, iar Marco a adormit, înfå¿urat în ¿ubå.

Vine lângå båtrân. Nu mai trebuie så ¡ipe peste o sidelcå. Tot e uncâ¿tig.

– Mai cald aici, domnu’ Sile... Hai så cântåm cântecu’ matale.De ce ei mereu a¿a serio¿i? Are så fie ce are så fie ... dacå sperii, tot nuscapi...

Vocea-i zångåne, dupå trepida¡iile motorului. Scoate o sticlå dinsân. O destupå, miroase.

– Ce bunåtate!... Bei?– Sigur cå beau.O så degere, sigur o så degere dacå nu rad ceva, la zece kilometri pe

orå, în crivå¡ul åsta. S-a curå¡at de nisip, dar acum aduce ghea¡a de pebaltå. Un fel de ghea¡å care plute¿te deasupra apei, în aer. Nu o vezi,numai fa¡a o simte. ªi, dacå sco¡i vârful limbii, sim¡i ¿i arsura såratå amårii. Nici ¿uba, nici cåciula, nici månu¿ile, nici stratul de pulovere,treninguri, flanele ¿i izmene, nici pufoaicele nu te îmbracå pe vântul ¿ifrigul åsta!

– Domnu’ Sile, au inventat la ru¿i pufoaice cu rezisten¡å electricåla baterii.

– Mai va pânå v-o da å¿tia ¿i vouå...– Pânå atunci, o så frigem noi „douå pe-o cracå“... Bunå ¿i

electricitatea asta!– Andrei!Andrei întinde mâna fårå så se oboseascå så se întoarcå. Se aude

vântul cântând gros în gâtul sticlei. Un sunet obsedant al iernii în barcå.O ¿terge cu podul palmei, suge a¿ezat. ¥mpinge ¿i spre Marco. Acestarefuzå prin somn, îmbrâncind sticla cu cotul. Tot fårå så se întoarcå,Andrei se laså pe spate. Timo¿ca preia agregatul ¿i se desfatå îndelung,potrivindu-¿i ghiogâl¡urile dupå motor.

114

– Cântåm, domnu’ Sile? Cå noi suntem oameni buni. Ei råi! Råi detot. Nu ¡i-ar da un pe¿te nici de-ai muri tu de foame. Cu mine faci oricetreabå. La mine så stai! Nu la Andrei!

Mai rade o du¿cå, e „douå pe-o cracå“ amestecatå cu drojdie tare,de caså, ma¡ele îi ard, ¿i parcå un pic de cåldurå curge ¿i-n sânge.

– Måi Ioane, io ¿i tuu! Må pretinde, io ¿i tuuu! ªohan om vide raiu! ªohan om vide raiu!Prima strofå o ¿tie. Se ia dupå stråin, încercând så-l imite. Lålåiala

ardeleneascå cu haholeasca lui dau o harababurå. Cine så-i audå ¿i så seveseleascå? ¥n nici un caz Andrei ¿i Marco.

Duc totu¿i fapta pânå la capåt, cu tenacitate. Haholul, la versul final„¿i omul mândru“, bagå o acutå de stepå de cinci minute, timp în careSile gre¿e¿te manevra ¿i izbe¿te plaurul de la intrarea în Fiule¡. Noroc cuMarco care smulge ghionderul ¿i împinge insula plutitoare din drum.

– Vezi, domnu’ Sile? De aceea nu stå nimeni cu spatele în barcå,¿opte¿te încleiat Timo¿ca.

– Ce mai faci tu, Sile?! se råste¿te Andrei cu fa¡a schimonositå defurie, parcå trezit din visul lui fårå sfâr¿it.

Valurile dese, mici – de¿i înghe¡at, vântul e razant, nu e chiar nordul,nu sapå valul, doar îl fugåre¿te – plesnesc prora. Ghiolul e întunecat,luna a apus. Se apropie un alt frig, cu ¿i mai multå umezealå, pâclacenu¿ie a zorilor. Marco bate iute în tribord cu palma, fårå så se întoarcå,semn så schimbe direc¡ia.

Mahuna încalecå ¿i plesne¿te valurile, o pasåre såltând, fårå så poatåzbura. Sile tureazå la maximum, nu mai sunt cocioace pânå la canalulspre Lumina, såpat undeva în plaurii mari din sud, la celålalt prival alFiule¡ului. Se pregåtesc armele, în arsurile fumegând cât vezi cu ochiidin ghiolurile întinse ¿i dese ale Leteormanului ierneazå sute de stoluride ra¡e ¿i gâ¿te.

Sloiuri mici, albicioase, presarå apa neagrå – apå limpede, de ¿tiucå.¥n douå-trei zile se vor uni în pod. Dacå nu va înghe¡a chiar la noapte...O såptåmânå, pânå se-ntåre¿te ghea¡a, iar s-a zis cu pescuitul. Ce guleaio så se-ntindå iar în sat!!

115

Nu se vede nimic, Sile cârme¿te dupå vânt. E pe direc¡ie dacå-lprime¿te undeva, în tâmpla stângå. Marco picote¿te în¡epenit, dar cândse abate din drum, când nu mai simte crivå¡ul unde trebuie, bate violentîn borduri, aråtându-¿i încordarea. Timo¿ca a schimbat cu Andrei, care-¿iusucå pantalonii pe motor, a¿ezându-se chinuit pe câte-o parte, pânå iesefum. Se-njurå scurt, o datå, ca biciul, cu Sile, îl stânjene¿te pe båtrânulînghe¡at tot, foindu-se pe lângå cârmå.

Albea¡a trece de pe ghea¡å pe cer. ¥ncepe så se lumineze. Zorii sevarså, chiar ca o zeamå cenu¿ie. ¥ntr-un ceas pogoarå cea¡a. Dacå îi prindepe ghiol, dârdâie în barcå pânå då soarele ca lumea.

Elicea bate în ciorbå groaså. S-a ridicat mâl. Apå micå. Au gre¿itdrumul, sunt pe întinsurå, spre Jap¿a Bejanului. Dacå e¿ueazå? Sile înjurå¿i întoarce spre sud, în unghi drept. Peste câteva minute simte apå curatå,înseamnå cå mai sunt vreo trei sute de metri ¿i dau de canal.

– Nu puteai tu de la-nceput? Cheltuie¿ti mie benzina! mârâie Andreicu urå, lumina de fier a zorilor se deschide deodatå pe ochii lui înfunda¡ide mânie ¿i a¿a aflå cå e ziuå.

La provå, Timo¿ca bea de unul singur, în picioare, scrutând întunecatbrâul de stuf pe lângå care se strecoarå. S-a-mbåtat. E mai ferit de vântaici, dar zdren¡ele cåciulii tot îi fluturå, depå¿ind cu o palmå înål¡imeaadåpostului. Sticla fluierå bezmetic, în toate felurile, ori de câte ori haholulo ridicå spre gurå, de parcå s-ar tocmi ¿i i-ar fi potrivnicå. ¥n sfâr¿itmâna-i fulgerå, lungå ca o barierå, ¿i aratå stânga.

Sile ia mult babord, reduce, câ¡iva stropi înghe¡a¡i îi ajung pe fa¡å,usturând ca ni¿te råni. Intrå încet în canal, chila în¡epene¿te pe plaurmårunt, scufundat. E un prag cunoscut.

Haholii î¿i ridicå to¡i cizmele pînå la ¿old, urcându-se pe postavulsub¡ire de påmânt plutitor. Sile råmîne în barcå, va împinge la ghionder.Mahuna se u¿ureazå. Se u¿ureazå ¿i ei, îndelung, apoi, scufundându-seîn plaur pânå dincolo de genunchi, trag barca, centimetru cu centimetru,peste dop. Se rupe un strapazan. Timo¿ca alunecå ¿i prinde o „vidrå“,suduind. E ¿i el ud pânå la brâu.

Plaurul spart laså prin gura bolborosind mâl negru, puturos, o fântânåde putreziciuni lichefiate. ¥mping to¡i în ghionder, dar fundul e mâlos ¿in-au în ce se propti.

116

– Porci sunte¡i! Porci!! Sta¡i, uita¡i, ¿i eu trag ca mågar!Timo¿ca s-a oprit. Tufle¿te cåciula pe spate. Sudoarea i-a plouat pe

frunte, împletindu-i sprâncenele în påmåtuf de ghea¡å. Apucå sticla. Beacu nådejde, de sete. Råsuflå, greu, båtrâne¿te. Mai stoarce un rest de¡uicå, ridicând mâna mult deasupra capului, vântul îi aduce cuminte¿uvoiul în gurå. Aproape fårå så se mi¿te, aruncå sticla undeva în spate,stârnind li¿i¡ele. Råmâne câteva clipe a¿a, cu capul råsturnat, privindîngândurat cerul de o¡el, uscându-¿i fa¡a în vânt. Muge¿te gros ca untaur, apucå mahuna de provå ¿i, încordându-¿i picioarele ca ni¿te stâlpi,fårå så se uite unde calcå, intrå în mâl pânå-n piept. Smulge barcazul dinstrânsurå, trågându-l încet peste dop.

Orå¿anul cade din smuciturå, se love¿te råu la cot ¿i la coaste.Se freacå o clipå, înjurând totul, pe Timo¿ca, plaurul, Delta ¿i stratulgros de haine care n-a amortizat deloc izbitura.

Se aruncå ¿i haholii în barcå. Motorul, cald, o ia din prima. Pornescfoarte încet pe canalul îngust. Marco la provå, cu fa¡a împietritå, înconjuratde aburi, împinge plaurii mårun¡i cu un arc u¿or de vintir. Pe fund s-auscurs zemurile de pe cizme. O putoare grea, un fel de gelatinå ce reziståla vânt plute¿te între ei. Cu pu¿tile despiedecate, Andrei ¿i Timo¿caa¿teaptå zbor de gâ¿te.

– Am så råcesc eu la dos, smiorcåie Timo¿ca, încå ¿iroind de apanåmoloaså.

Privalul strâmt ¿i cotit e împânzit de li¿i¡e. Se våd, prin piftia apoasåa zorilor, ca ni¿te roiuri de mu¿te care aleargå pe podelele lucii în ultimaclipå a primejdiei. Pândesc trecerea mahunei printre cotoarele rare alestufului, mi¿cându-se încet. Le po¡i atinge cu ghionderul. Sunt încå grase,penele negre sclipesc de unturå. Le-a amor¡it ¿i frica, nu mai fug în trestiiledese, se dau doar deoparte din calea bårcii, pe lângå mal, împinse detalaz, nu de spaimå.

Nu se ridicå decât stârci ¿i cormorani.– S-a-nmul¡it cormorani. Prea mul¡i ei. Så stric vreo douå cartu¿e

pe li¿i¡e?– Stricå, Timo¿ca. Sunt mai bune ca ra¡ele. ¥mi dai ¿i mie câteva, a

zis Dori¡a så-i mai duc, så punå la sare. Cå bagå Sile în el de ne morcopiii de foame!

117

– ªi tu ce-mi dai?– Douå brenecuri.– Trei. Mai ai så-mi dai unul de an ce a trecut.Oche¿te un cârd în¿irat la provå, bubuie. Vreo un¿pe påsåri se tåvålesc

pe apå, clon¡urile galbene ¿i ochii s-au înro¿it. Câte o picåturå de sângese sleie¿te moale, ca un alt animal ucis pe negrul lucios al penelor.Al doilea foc presarå ¿apte, întinzându-le pe lângå sloiurile mici. Canalulpare o fâ¿ie de grani¡å presåratå cu borne ¿i geamanduri care se rotesc peloc, împro¿când apa cu uleiuri ro¿ii. ¥ncarcå iar. Trage.

Le culege din mers, aruncându-le pe fundul bårcii. Påsårile se maizbat câteva clipe, apoi înghea¡å, o gråmadå de carne presåratå cu penenegre, cu ciocuri galbene prin care sângele a påtruns, un clåbuc frumos¿i curat, izvorât din cråpåturile unei stânci.

Apa frige de rece ce e. Nu scot decât månu¿ile groase, îmblånite,cele sub¡iri le udå seceri¿ul printre ¿irurile de li¿i¡e. ºin ¿i în apå de cald.Stoarse, scot aburi pânå ¿i prin foaia de cort îmblånitå a månu¿ilor cu unsingur deget.

Jap¿å. Intrå în Lumina. Primul golf e arat cu setcile lui Micola.E acolo, le face semn cu o cåciulå rotundå ¿i albå, far de larg. Timo¿cafuge la provå. Apaså setcile cu ghionderul, så nu le sfâ¿ie elicea. Luminae întreagå, ghiol fårå maluri. ¥n zare, poate, o dungå, albastrå. I se vede,în schimb, aproape, fundul, cu iarba de o¡el – palme verzi clåtinându-sedeasupra capetelor unor îneca¡i – ¿i o ¿tiucå mare, vreo opt chile,fråmântând apa din fundul setcii.

– A fript Micola cinci sutare!– Are ¿i icre?– Cum nu? Da’ ce, e de capul ei?! se scarpinå Marco sub cåciulå.

Domnu’ Sile, aici fiecare face ce trebuie.Se trage mai aproape, ¿optindu-i la ureche.– Numai mata faci ce nu trebuie. ªtii cå am cizme sparte? ªi cå

n-am cartu¿e?– ªtiu, Marcole. ªtiu. Dar ai datorii vechi la mine, de anul trecut.

Cå am cårat o mahunå cu nevoi de ale voastre, numai cartu¿e, de se uitaulung mili¡ienii, ar fi sårit ca lupii la perchezi¡ie! Da’ dupå ce vå vede¡ighiftui¡i vå devin stråin, du¿man, nu mai ave¡i ochi pentru mine.La Saliut, Doncole Merhei nu era a¿a. Plåteam, plåtea! Då-mi ce ai så-mi

118

dai ¿i apoi cere-mi! Cå am ¿i eu doar o pensie! ªi dacå-mi place balta, nutrebuie så må beli¡i voi! Oi fi eu un venetic, dar venetic sårac, mamamå-sii!

Se scoalå în picioare urlând, statuie mirosind a ¡uicå.– Må pune¡i så vå iau de toate, må-mprumut ¿i må dau de ceasul

mor¡ii så vå satur, da’ când e så vå plåti¡i, vå doare-n cur! M-am såturat!Nici între voi nu vå plåti¡i datoriile?! Ba da! Oho! ªi zece grame de vindacå be¡i de la vecin, i-l da¡i înapoi! Cu mine de ce nu face¡i la fel? De ce?

– Påi dacå n-ai vin?¥ncordarea se risipe¿te. Hohote de râs. Râde ¿i Sile, obosit de propria-i

ie¿ire. Andrei se întinde alene din bord în bord, låsând cizmele så-i atârnepeste copastie. Marco cere ¿i el, cu o mi¿care de mânå, udåturå. Timo¿capleacå jucând peste un sac ¿i scoate bidona¿ul de vin. Barca se leagånå,izbitå de hulå. Soarele podide¿te prin toate gurile zårii, din¡os, se vedelumina gålbuie sfâ¿iatå în vânt, o slåninå de sålbåticiune, topindu-se,sclipind în dogoarea unui rug întins.

– Ce cau¡i mata aici, domnu’ Sile? Ce?– ¥nvå¡ så mor. ¥nvå¡ så mor mai u¿or.Stufurile ard în stânga, flåcåri palide, scofâlcite sub lumina toren¡ialå,

transformate într-un aer tremuråtor, coclit. Se aude, prin crivå¡, vuietulfocului. Gui¡atul câte unei trestii ude, fierte de flamå, trosnetul unui vreascadus de stânci.

Arde cât vezi cu ochii, tot malul. Plaurii dinspre Fiule¡ sunt pojar.Påturå peste påturå. ¥ntâi foc, dedesubtul focului o pojghi¡å de påmânt,plutitoare ¿i aceea, ¿i apoi apå. ¥n dreapta, departe, nevåzut, e izvorulvântului ¿i al luminii. Nu numai cå nu se vede nimic, dar soarele, lå¡it petoatå zarea, e un întuneric alb, o beznå aurie, orbitoare, de nepåtruns,coborâtå din cer ¿i împinså de apå ¿i vânt în toate pår¡ile. Orbe¿te ¿i creierul.

Pe sub pârjol, mai puternic, mai strålucitor decât lumina unuiproiector pipåind malul, trece un pui cenu¿iu de lebådå.

– Mare este el! se minuneazå Timo¿ca. ªi nu-i la vremea lui! Mamåbunå a avut. ªapte chile are carne!

Pun iu¡it mâna pe pu¿ti. Sile propte¿te patul lângå frunte. Gesturimici, ascunse, parcå ¿i-ar stoarce un co¿. Apaså pe trågaci gråbit, cufurie, aproape fårå så ocheascå, alicele pleacå, venin ¡â¿nit din gurå, dinochi, din miezul fåpturii lui istovite.

119

Gâtul cade, sfoarå tåiatå. Un le¿ cenu¿iu, plutind în sticlirea flåcårilor.Andrei frânge arma, deodatå indiferent. Pentru el, pasårea nu a existatniciodatå.

– Ca un tânår mata, domnu’ Sile, se ofticå Timo¿ca. Asta cea maibunå carne, ¿i smulge lebådoiul din ghiol, aruncându-l în ladå, la pupa.

– Sile! se întoarce Andrei. Asta se face între patru ochi. Vâri pe to¡iîn pu¿cårie?

– Påi n-ai vrut ¿i tu så tragi?– Am tras?– Gata, hotårå¿te Marco. Data viitoare så te gråbe¿ti tu. Da’ så-mi

dai ¿i mie o aripå, så nu mai pofteascå baba.Se odihnesc, privind cerul lucios de deasupra pârjolului, vopsit pu¡in

de apa neagrå-albåstruie. Când îi obose¿te ¿i lumina aceluia, coboaråochii pe ¿ubele negreu, pe catranul murdar de uleiuri întunecate al bårcii,singurul echilibru în violen¡å al acestui aer incendiat, dureros destrålucitor.

De lângå barcå, dinspre råsårit, izbesc sclipirile solzilor apei. Nu¿tii dacå se feresc de vânt sau de tåi¿urile vii, înnebunite de furtunå, aleoglinzilor apei. Ochii se închid, sfârteca¡i.

Ocolind arsura, ies în nord, la Jap¿a Colonelului.– De ce-i spune a¿a, Timo¿ca?– S-a înecat un securist venit fårå pescar la rame, domnu’ Sile.

A fost prins de vânt potrivnic. Douå zile a încercat så se întoarcå ¿i l-aîntors pe el furtuna. Era încå ro¿u când l-au gåsit, înecat de ploaie pefundul lotcii.

Adåpostitå de vânt, sub plaurii de råsårit, s-a încropit o ghea¡å sub¡ire,ca o umbrå transparentå. Pârâie moale, sleialå de pe o mâncare preagraså, rupându-se urât, cu zgârciuri ¿i zdren¡e moi. Prova urcå pe unplaur u¿or, iute, de parcå ¿i-ar continua drumul pe uscat. Apoi încremene¿telângå un tufi¿. Råchita påstreazå încå o ramurå cu frunze ro¿ii, care zornåieîn vifor, aplecatå peste copastie ca o sorcovå.

E atâta luminå ¿i atâta limpezime pe ghiolul fårå margini, încât parseparate, nelegate de gerul aspru. Izbucnirea soarelui pe apa cristalinå,întunecatå de ierburi încå verzi, ¿i vuietul crivå¡ului, aplecarea grea,¿uieråtoare a trestiilor degerate, ¡â¿nind din zåpadå, tålångånind ¡ur¡uri

120

¿i miezuri înghe¡ate. Un film de iarnå proiectat dezordonat peste viscolulde luminå al verii.

Saltå mahuna ¿i cu pupa pe plaur. ¥ntr-un mu¿uroi de papurå, Andreiînghesuie stuf ¿i vreascuri. Scapårå chibritul, îmbråcându-l sub ¿ubå.Aprinde, ferind flåcåruia care urcå pe un fir sub¡ire ¿i galben de trestie,apoi izbucne¿te în pålålaie ca o explozie. Calcå pu¡in în jur, fåcând arie,apa muste¿te, neagrå ¿i putredå. Focul aleargå prin rogozul uscat, då decercul de udåturå ¿i se-neacå, fumegând.

Dincolo de ocolul de apå, cerc de bårba¡i rezemându-se de dogoare,cu ochii låcrimând, cu spatele-nghe¡at. Bålåbånindu-se pe cârpa plutitoare,Marco î¿i apropie fa¡a de foc pânå-i sfârâie, sub¡ire, sprâncenele.

– Bine te-am gåsit, Vaniu¿ca.Iau câte-o gurå de vin, tåcu¡i, cuibåri¡i în lini¿tea acestui foc cumin¡it

¿i singuratic. Sile î¿i aduce aminte cum vara se mai aude, rar, câte-uncuter de pe mare, sau sirena remorcherelor de pe Litcov. Un fel de geamåtdepårtat, moale ca un muget de animal încålzit, ¿uierul Deltei ca vietate.Iarna, trestiile, vântul, frigul, dar mai ales pustiul, pustiirea limpede oriviscolitå prefac depårtarea în nesfâr¿ire. Un foc domolit e o speran¡å deîntoarcere.

– Gata, la lotci! Am venit la muncå, nu la turism! sare Andrei,neråbdåtor. Hai, terminåm mai iute, ne-ntoarcem mai iute!

Intrå din nou în frig, ie¿ind din bordeiul fierbinte al focului.Un singur pas înapoi, spre gråmada de jar ¿i parcå se închide o u¿ånevåzutå a unei colibe calde.

– Am auzit, poveste¿te Sile sugând din mers o gurå de vin,spunându-i-se o mie unu, cår¡ålåu, cârmâz, pichet, zaibår, cåp¿unicå,ananas, sânge de iepure, motorinå, teraså, zama ciorii, cafea semirece,brea¿cå ¿i acid sulfuric superior organizat. Mai ¿ti¡i voi vreo poreclå?

Andrei aruncå parcå în silå un ispol de apå pe tåciuni.– Sunt scule la uscat, spune el nimånui, cu pårere de råu. Ce foc a¿

face eu!Marco desface papura ¿i trage din ascunzåtoare bårcile mici, de

trei¿pe crivace, una câte una. Cojile negre de lemn, låsate din vreme,curg pânå la apå. Frunze uscate, fâ¿âind. Vântul le lipe¿te de mal. Valurilele joacå ¿i le udå, spålând ghea¡a ¿i promoroaca nop¡ii. Sile ia o teahulcåîn bra¡e. Plasa e rigidå, înghe¡atå bocnå. O târâie. Se clatinå sub povarå.

121

Nu vede unde calcå, prinde o „vidrå“. Apa-i intrå-n cizme, un ¿uvoiînghe¡at. Durerea îl paralizeazå. ¥l scoate din gropan Andrei, înjurându-lgråbit.

De sub un tufan apar ramele ¿i ghionderele. Centurile de salvare,portocalii, murdare de catran. Crucile mari, umile, hotårâte.

¥n bårcu¡å, la larg, î¿i mai fac o datå cruce, când îi izbesc valurile ¿ipulberea înghe¡atå îi udå în råspår. Desfå¿oarå teahulcile. Fråmântå înapå nåvoadele mici, scurte, de nici douå sute de metri, så le moaie ghea¡a.O durere grea urcå în coate ¿i în gât, mâinile nu se mai încålzesc înmånu¿ile îmblånite. ¥ntind ochi cu ochi nåvodul în¡epenit, presårând apacare fierbe cu plute mici, albe. Nu pot cârmi dupå val. Vântul îi rote¿te ¿iplasa se aga¡å de strapazane, ca ni¿te mâini care ies din apå ¿i apleacålotcile înguste.

Iau apå la fiecare talaz. Se opresc s-o arunce. Cât se apleacå dupåispol, barca se pune pe lat. Teahulca trage atunci så-i råstoarne. Descurcåcu greu plasa de pe ramele ¿i strapazanele sub¡iri, vântul îi întoarce iar ¿iîi nåpuste¿te, pråbu¿indu-i, pe câte-un val ciopâr¡it de ghe¡uri. Scot apa,râcâind iute fundul lotcii, ¡inând cârma chinuit, cu o ramå, pe nevåzute.

Marco se råstoarnå. Barca îi e cu fundul în sus. Se vede plutind, unplaur mårunt, portocaliu, lângå lotca bulbucatå, cu chila båtutå-n ¿inå defier. O întoarce, apåsând-o u¿or, mi¿care veche, învå¡atå demult. Bårcu¡au¿uratå tropåie pe valuri, un câine în lan¡, înaintea vânåtorii. Se varså înea greoi, ascunzându-se în burta micå ca-ntr-un pântec de maicå.

Se a¿azå, ridicå mâna, strânge pumnul, adicå da¡i-i drumul, culegeo ramå, apoi se trage spre cealaltå. Aga¡å ¿i teahulca, o smulge în barcå.¥n ochiuri s-au prins ierburi care se pleo¿tesc la aer, murdårind catranulcu dâre verzi.

Privindu-l, Sile ia ¿i el, la un val, vreo trei cåldåri bune de apå.Apucå ispolul ¿i måturå repezit fundul lotcii. Cât poate de repede. ºinerama cu pieptul, påstrând totu¿i prova în vânt. O durere veche îl sågeteazåpe bra¡ul stâng ¿i-i cuprinde ¿i spate ¿i umår, împietrindu-l. ªtie, an dean, cå vine Cråciunul dupå paralizia asta, dupå ziua în care deschidecufårul de doctorii ¿i injec¡ii pe care ¿i le face singur, când e beat...

Ghice¿te, mai mult decât aude, urletul plin de urå al lui Andrei, îisimte ochii învenina¡i de furie. Apucå ambele rame ¿i întoarce iar lotca

122

culcatå pe val spre råsårit. Aruncå cu dreapta teahulca, mâna stângå aproapea amor¡it, un lemn legånându-se pe lângå vâsla ¿i ea biciuitå de vânt.

¥¿i strânge palma lângå sân, o pune så scormoneascå cu degetele pesub pufoaicå ¿i så scoatå o sticlu¡å platå de whisky plinå de horincå.Doctoria de urgen¡å. O bea, dintr-o suflare. E horincå de nouåzeci degrade, „picu¿ul“. Se ¡ine de teahulcå så råmânå în vânt. ¥ncheieturile dorca strânse în stâncå. ªi mu¿chii dor, infecta¡i de frig.

¥i vine un fel de întuneric în ochi ¿i o spaimå-n tot pântecul. Se audegemând, sâsâind înåbu¿it printre buzele albite de frig, apoi se pune peurlat, încercând så adune for¡å din urlet. Smulge bra¡ul din durere, a¿acum smulge råcnetul din gâtul amor¡it ¿i încenu¿at de viscol ¿i apucå iarramele amândouå. Gemând, ¿uierând, ¡ipând, se toarnå pe vâslit. Numai existå nimic, decât durerea duså de la piept în fa¡å, dupå voia ramei.O oglindire a mi¿cårii, valul cenu¿iu de spume întinzându-se stråin, pelângå vâsle, pe lângå barca îngustå.

Dreapta aruncå teahulca. O loviturå de rame, o nouå plutå de nåvod.Båutura începe så tråiascå, o simte mi¿cându-se împrejurul bur¡ii ¿i cåtre¿ale, scoborându-se blând, femeie¿te, pe pulpe ¿i în labele înghe¡ate.Urcå ¿i-n gât, ¿i în tâmple. O aude zångånind, horinca curge ca ni¿te foide tablå råsturnatå în calea unui cargou hârbuit. Numai în mâna stângånu se întâmplå nimic. Doar durerea umårului, mu¿chii zvâcnind, nerviirâcâi¡i de cioburile tåioase ale oaselor.

Privirea i-a ruginit, mintea i s-a nåmolit fårå sim¡ire în moaravâslitului care îl macinå.

– Blestemat fii, Andrei, cu låcomia ta, cu icrele tale împu¡ite, mârâie,beat, discurs nimånui, rugåciune. Jur cå dacå scap ¿i acum, nu mai calcîn via¡a mea în baltå iarna.

A mai fåcut de zeci de ori juråmântul åsta. L-a uitat.Lumea i s-a oprit acum la albastrul månu¿ilor, la drumul lor înainte

¿i-napoi ca o obsesie. Nu-l doare bra¡ul, ci mersul acesta al petei albastre,o ma¿inårie stråinå care îl tortureazå.

S-au întins nåvoadele. Bårcu¡ele s-au u¿urat. Se golesc de apå. Marco¿i Timo¿ca au aruncat ¿i colacii de frânghie ce leagå plasa de mal, seîndreaptå spre adåpost. Din câteva vâsle au ajuns sub råchitå. E u¿or fårånåvod... ¥nfig ghionderele, câte douå. Lipesc bårcile... Pun scândurå de-alatul fåcând din cele douå lotci o plutå. ¥ncep så tragå de funii.

123

Numai cu månu¿ile sub¡iri, Marco icne¿te de frig. Teahulca se strângegreu, centimentru cu centimetru. E ¿i contra vântului. Timo¿ca le-a scos¿i pe cele sub¡iri. Apucå mai bine cu mâinile goale.

Andrei î¿i pune månu¿i de plastic. Sile la fel. Se instaleazå ¿i eiîntr-un golf mic, sub vânt. Apa e stricatå ¿i, cu tot crivå¡ul, pute. O orå ¿imai bine trag de plaså, palmå cu palmå, urcând-o pe scândura latå.Sudoarea le înghea¡å pe frunte.

– N-am ¿tiut cå existå a¿a durere. ªi cå po¡i trage cu a¿a durere.– Este acaså antinevralgic. Så iei tu.¥¿i då din când în când cu apå pe frunte, så se aline. Buzele i s-au

învine¡it, fa¡a i s-a strâmbat ¿i i-a ars de ger. Nu se mai poate apleca,trage ¡eapån, numai din mâini.

– Andrei, îi ¿opte¿te, Andrei, må ia dracu cu icre cu tot. Tu nu vezicå nici tu nu mai po¡i?!

Nu-i råspunde. Nici nu se-a¿teaptå så-i råspundå.– Cum så-¡i pese ¡ie de altul dacå nu-¡i paså ¡ie de ¿alele tale?! Pânå

la urmå o så-¿i bage cu¡itu-n tine un doctor pofticios de icre, ai så vezi!ªi-o så-¡i parå råu cå ¡i-ai båtut joc de via¡a ta!

Båtrânul då så cânte, cârâie rågu¿it, dar e prea frig ca så se fi pututîmbåta ca lumea, ¿i lumea, cu durerea ei, så-l lase în pace. ¥ncepe såplângå. Nu-l ajutå nåuceala båuturii. Andrei întoarce o privire o¡etitå ¿i-lîmpu¿cå cu vorbe.

– Dacå må la¿i acum, nu mai ai ce cåuta la mine, domnu’ Sile!– Nu mai pot, Andrei.– Nici eu. Da’ mâine ghea¡å o så fie, ¿i gata cu pescåreala... ªi dacå

¿tiuca nu mai este, bani nu este, domnu’ Sile... ªi cu bani tråie¿te omul!Trage iar la nåvod. Mâinile i s-au umflat ¿i lui, i se våd nodurile prin

månu¿a de cauciuc ca ni¿te cioturi crescute pe degete ale unor oasemonstruoase, retezate în grabå. Trage încet, punând toatå for¡a, de nåvod.Teahulca vine, pu¡in câte pu¡in, centimetru cu centimetru. Douå sute demetri de plaså în care s-au îngråmådit viscolul, ierburile grase ¿i tari,sute de ¿tiuci forfotind.

I se încordeazå ¿i mu¿chii obrazului, bulbucându-se ca ni¿te saulesub¡iri ce-i leagå rotundul ochilor. Colacii de funie s-au vårsat în metrullåsat între bårci, mai laså loc pe scândurå ¿i plasei, au început så vinå

124

ochiurile teahulcåi înverzite de iarbå. A stråbåtut un påtrar de jap¿å, ascurmat ierburile ¿i a adunat ¿tiuca de pe zece hectare de ghiol.

Mâna, cuprinzând frânghia groaså chiar de lângå plutå, se încheagåpânå devine piatrå. Un timp, nåvodul pare încremenit. Apoi, pu¡in câtepu¡in, cotul se îndoaie, scâr¡âind ca un scripete, aducând, foarte încet,aproape nevåzut, greaua sculå.

ªi iar se întinde mâna, aceea¿i. Cealaltå e låsatå så se odihneascå ¿iså se încålzeascå în månu¿a groaså. Pânå intrå cârcel în mâna puså lalucru ¿i o leapådå, în¡epenitå ¿i neputincioaså. Sile a låsat stânga în voiaei de tot, trage numai cu dreapta, întârziind cât poate încordarea care-ldoare ¿i-l ame¡e¿te.

Mocåit, soarele se suce¿te cåtre sud, liniind valurile care trec acumpeste poteci albe, orbitoare. Nu se mai pot feri de luminå. Nu încålze¿tenicicum, dar ia våzul. Timo¿ca ¿i-a pus peste cåciula înfloritå o bucatåde polog, så-¿i facå umbrå.

Viitura strålucitoare îi ia de jos în sus. Tot ghiolul luce¿te ¿i nu semai pot feri cåutând întunecatul fund al bårcii, pentru cå de acoloizbucne¿te focul alb. ¥nchid ochii, îndurera¡i, ¿i pipåie lumea, ca pe onoapte. Marco pare cå doarme, e încå ud, la suprafa¡å ¡oalele au înghe¡at,scor¡oase, poleite cu o pojghi¡å lucioaså. Pe dinåuntru, abure¿te. Un fummic, abia clåtinând aerul, îi iese pe la gât.

– E ¿i o caracalinå! îl treze¿te, un vuiet, Timo¿ca. E prima din anulacesta!

– ªi ultima, aude un ecou slab.Se întoarce spre Sile, chiuie fluturându-¿i cåciula mitraliatå.– De unde ¿ti¡i, domnu’ Sile?– S-a cam terminat cu ¿tiuca în Deltå.– Unde a¡i dus ¿tiuca, domnu’ Sile?! A¡i ascuns la ora¿?Mârâitul lui Marco îl aude doar Timo¿ca.– Månâncå ei la ora¿. Ce-au ascuns...Mati¡a s-a apropiat. Se zbate ca un animal moale ¿i uria¿ cu mu¿chii

zvâcnind sålbåtici¡i. O jumåtate de tonå de vietå¡i înotând fulgerat ¿iisteric în toate pår¡ile, învelite într-un zid pe care nu-l våd ¿i nu-l pricep.

– Are vreo doi¿pe chile. E cu icre. Ma¿catå! N-am våzut de cinciani. Ai våzut, Sile, cum aduce el noroc?

125

Andrei a apropiat ¿i el partea lui de nåvod. ¥l a¿teaptå pe båtrân.– Poate cå avem ¿i un nåvod... jur ¿i împrejur... cu pere¡i de sticlå

bunå... ¿i nu ¿tim cå-i sticlå... Câte zvârcoliri ¿i blesteme înecåm noiîntre pere¡ii å¿tia... råsuflå el, parcå mai ogoit, mâna i s-a odihnit, aninatåde barcå, o fåpturå gâfâind cu ochii închi¿i, pe marginea ¿an¡ului.

– ...Te-ai îmbåtat, ¿opte¿te Andrei, pregåtind minciogul ¿i doi sajocimari, bine cå te-ai îmbåtat, domnu’ Sile, porc båtrân, ¿i scuipå, iar cheagulîngålbenit de tutun ¿i vin zboarå în vânt, fulgeråtor, ca aruncat pe fereastraunui tren.

– A murit ¿tiuca. Ora¿ a omorât-o pe ea, geme Marco. Cu fabrici.– Da’ tu câte prinzi pe an? Cu icre în ele, pline...Mati¡ele lipite de bårci au marginea ridicatå pe scândura latå. Din

oala adâncå a plasei în care fierbe ¿tiuca, minciogul smulge mârli¡eîndoindu-se ¿i zvârcolindu-se ¿i le aruncå în sajoc, unde se pierd, parcåeliberate.

– Domnu’ Sile! ¡opåie Timo¿ca bucuros, o bucurie exaltatå.Am gåsit noroc, domnu’ Sile! Noroc vechi de când am fost tânår!

– Pe¿te mare a fost la tinere¡e! Dar a fost fårå apå stricatå cu cecurge din ora¿! ªi fårå furtunå ¿i ghea¡å multå, cum acum este! Acum,pro¿ti båtrâni, noi muncim, ei ia tot! ªi mai e ¿i iarnå ¿ase luni!

– Da’ cum fårå furtunå, Marcole?! Da’ tu ui¡i cå ai venit, cu mine,prin stuf ¿i prin apå, tocmai de la Ivancea?! A spart atunci sloiuri bårcu¡a,domnu’ Sile, ¿i am înotat noi doi ¿i am mers pe ghe¡u¿cå, ¿i prin stuf, iarpe sloi pânå noaptea... Am avut furtunå! Cine n-a avut?! Altceva aveamnoi! Aveam douåzeci ani!

¥nghesui¡i sub perdelele de trestii, la zece metri unii de ceilal¡i, apåra¡ide vânt, strigå cât pot, dar vocile sunt strâmbate, izbindu-se de crivå¡ cade un perete.

Sile se gudurå pe lângå mati¡å, mirosind pe¿tele verzui.– De ce miroase a iarbå?– Odihne¿te, Sile!– Mi-e mai bine, m-a mai låsat...– O så mai dåm o toanå. Så nu må-ncurci iar. ªi så nu deie ¿i o

aprindere de plåmâni în tine cå te saturi de mirosit ¿tiuca.– Po¡i så dai tu toana cât vrei! Pe mine må sari! Ce mama dracului!

Doar n-am omorât pe tata!... Cå te por¡i cu mine ca cu o slugå, în¡eleg!

126

Oi fi supårat tu pe venetici, e felul tåu du¿månos. ªi ai ¿i caså grea...Te-ai îndârjit, asta e, nu-mi paså, m-am învå¡at cu tine. Da’ så må dai lafundul ghiolului, pentru o amårâtå de icrå, chiar cå-i nebunie...

– Iei ¿ase mii la o toanå? Iei! ªase mii!! De câte ori pensia ta? Ia zi tu!– ªi så må curå¡ pe ¿ase mii? Mai bine månânc pensioara mea,

acaså, la bloc, cu tovarå¿ii ¿i nevasta. Ce-mi trebuie mie baltå?Andrei nu råspunde. Aten¡i la ceartå, pescarii au tåcut. Au ridicat

capetele, cåciuli înål¡ate sub trestii, animale întrerupte din påscut de unzgomot neobi¿nuit. Gråbesc înså minciogul, parcå ar fi uitat ¿i Andreile-a amintit ce parale sunt în joc, ¿i câtå ¿tiucå mai trebuie pânå se netezescnevoile ¿i se umplu sajocii.

– Domnu’ Sile, råcne¿te Timo¿ca. Unde e mai greu, în fabricå oriaici?! ¿i râde råu.

S-au umplut câte doi saci cu mârli¡å, doi saci uria¿i, lega¡i de trestii.¥¿i îndreaptå spatele, î¿i bat umerii. Cad pojghi¡e de ghea¡å de pe haine.Se ¿terg pålmile de mucii ¿tiucilor. Caracalina cât un vi¡el a fost puså însajoc separat.

– Nu ¿tiu dacå-s ud ori am asudat...Mâinile atârnå pe sidelcå, câini tolåni¡i la adåpostul ståpânului.

Tåcere curatå. S-au oprit, ma¿ini råcindu-se dupå duduitul furios. Se aud,în sfâr¿it, valurile curgând pe sub barcå, dâre reci, clipocind, de fosforalb.

Amânå, cât pot, tot amânå. Scâr¡âie un strapazan, vâsla se tot duce¿i vine lene¿å, stråinå în vânt. O u¿å låsatå deschiså într-o caså pustie.Pe provå, teahulca picurå ¿i laså ¡ur¡uri, strecurând în vârtejul crivå¡uluiun sunet nou, un clinchet. Coboarå, încet, uitare ¿i lini¿te, se închidelocul ca-ntr-o încåpere în care ui¡i din ce urgie vii. Oboseala a gåsit tihnå¿i amânå...

– Când s-o mårita Penu¡a, îi fac cåciulå ¿i guler de vidrå... ªi îi iauma¿inå. Ori chitarå... Ce ¿i-o dori mai tare, viseazå Marco cercetând cuvârful cizmei o a¿chie de ghea¡å desprinså de pe nåvod.

– A mea, cea mare, lucreazå la spital, mârâie, printr-un fel de somn¿tirb, Timo¿ca.

– ªi cea micå? întreabå Sile, dormind sub prelata motorului, gåse¿teîn mirosul de ulei iz de cåldurå.

127

– La fermå, domnu’ Sile. Când n-are så mai fie pe¿te så aibå cemânca. Mulge o canå de lapte, o bea, cine-i ia urma? Mai scapå ¿i-osticlå-n sân. A¿a ¿i la ora¿, a¿a-i?

– Pe¿te are så fie. Mai pu¡in, da’ are så fie. Nu-l omoarå ei de tot.Sau îl omoarå... Cine mai ¿tie?...

Ziua e în faptul ei. Se mi¿cå parcå un fir de cåldurå, rar, o pânzå depåianjen întinså la rådåcina trestiilor unde zac ei.

– A trecut ieri o ¿alupå pe canal.– A cui?– Mili¡ia. Ori Sulina ori Tulcea.– ªi ce dac-a trecut? Ultima pe anul åsta. Intrå ¿i ei în por¡ia de

Revelion. Mâine nici cu patinele nu se mai intrå. Razelmul a-nghe¡at ieri.Un sforåit domestice¿te de tot gerul. E Andrei.– S-a frânt. E tânår. A¿a se frâng flåcåii. ªi eu când mergeam pe

munte, pe creastå, acum vreo treizeci-patruzeci de ani, dormeam pe stâncå¿i-mi pårea caldå. Mergeam câte o zi întreagå prin viscol, de la Bâlea laPodragu, to¡i mun¡ii, ori pe cea¡å ¿i ploaie, ¿i dormeam învelit în ghea¡åde obosit... Eram la påmânt, vorba aia, cå må culcam în omåt ori în iarbåudå ¿i-mi pårea dar ceresc. Dormeam ca-n pat ¿i-mi era ¿i cald...

– Domnu’ Sile, mata ¿tii cum este? Te culci tânår, în ninsoare, ¿i tescoli, båtrân, în cârje. Cu riomatizm nu glume¿ti mata. Riomatizm furtunåîn carne, în oase, este. Rupe pe mata.

– O fi, Timo¿ca, o fi. Da’ cui paså? Cui?Vine lini¿te de parcå ar fi fåpturå vie ¿i-ar fi stat lângå trestii, så-i

vinå rând. Un stârc s-a apropiat încet, pe nesim¡ite, de Marco. ¥i ciugule¿tebobii de gråsime de pe ¿ubå. Un cormoran ¡opåie între bårci, scormonindpe sub ghea¡å. Sunt semnele de netågåduit ale lini¿tii.

Vântul scade. Ninge din stufuri påsåret. Ghiolul învie. Ra¡eciolånoase, îngålbenite de frig, plutind în stoluri. Lebede. Li¿i¡e. Câte ogâscå. Zboarå stârci ¿i ciori, oprindu-se deasupra bårcilor, de parcå n-armai fi våzut om. Un uliu spåtos, cenu¿iu, se ridicå dintre trestii, cu omârli¡å în gheare. Fâlfâie gros, bubuitor, ca un motor, stârnind vaiet printreli¿i¡ele greoaie, bucå¡i de gråsime neagrå plutind rare, printre ra¡ele întinse,pestri¡e, o scoar¡å de copac.

Apa, adâncul albastru, verde, alb, limpede ca un alt aer, din alt miezal zilei, e mort. ªtiucile zac în mâl sub coviltirele ierburilor – brådi¿ul acåzut, negru ¿i murdar, resturile unei vie¡i putrezite în petrol.

128

– Cu cât e mai frumoaså ¿i mai limpezitå apa, ¿i mai dezmierdatå desoare, cu atât mai goalå pare, mai strivitå de ger, îngaimå Sile, fårå rost.

Duse u¿or de vântul împu¡inat, s-a întors, adie acum dinspre apus,bårcile s-au înfå¿urat pe dupå ghiondere ¿i s-au lipit, încet, încet, de stuf.Se leagånå împreunå cu plaurul. Câte un fir de iarbå îngålbenitå fâ¿âiemolcom pe lemn. ºipå un pescåru¿ de foame. Un clipocit tihnit de val.Cârâit de ciori. ªi lumina grea, aromitoare.

Primul care se treze¿te e Andrei. Crapå ochii, privind în gol câtevaclipe, nemi¿cat. Parcå s-ar deschide într-o movilå de haine sau într-unmaldår de cârpe doi ochi, nelini¿titor, ¿i s-ar închide apoi, dispårând fåråurmå, orbi¡i de razele aspre.

– Nu-i a bunå. Se strânge vremea.Ceilal¡i se trezesc de la primul sunet, trec din somn în cuvintele lui

Andrei de parcå nici n-ar fi dormit, ci doar ar fi clipit, scurt. Numai Silemai mo¡åie o clipå, alinându-¿i umårul stâng. Cu mâna pe rame, privescîncorda¡i cerul. Vântul se pierde undeva în sus, curå¡it de vlagå. Paresupt de un anafor.

– Cea¡a?– Nu-i cea¡a, ofteazå sec ¿i Timo¿ca. Cå e norocu tåu, Marcole!

Tot norocul tåu de-o via¡å! De când te-ai nåscut tu, blestemat ¿i alnimånui...

Andrei nu mai ascultå. Desfå¿oarå frânghiile. Smulge ghionderele.E în larg din câteva vâsle, aproape târâindu-l pe båtrânul încå nedumerit.

– Arunci?¥ntind ochi dupå ochi nåvodul ud. Hula, potolitå dupå crivå¡, nu-i

mai asupre¿te. Cu o loviturå de babaicå se îndepårteazå îndestul cateahulca så se desfå¿oare singurå. Plutele albe, flori cumin¡i, în¿irându-seîntr-un val molcom. Cercetate de li¿i¡e, ca de mu¿te. Mu¿te dintr-unco¿mar. Mi¿cåri iu¡i, sigure. Strâmbåtura de durere a lui Sile ajutându-secu mâna stângå ca de un bå¡ rupt ¿i moale. Privirea amândurora, fluturândzarea, în a¿teptarea unui semn. Marco ¿i Timo¿ca sfârtecând apa cunåvodul. L-au întins direct de la mal, îl strâng cåtre plaur, cu fa¡a spreråsårit, de unde nu-¿i iau ochii.

– Te låcome¿ti, Andrei! strigå pornind scripe¡ii Marco. Laså largul!Vinå iute în mal!

129

Ro¡ile se învârt, împreunând capetele plasei. Funiile se strâng, trasepe butucii lustrui¡i. Valurile înghit, måruntå, înjuråtura lui Andrei. Plasa,grea, smulså cu bra¡ul.

Gerul s-a mocåit, dar apa înghe¡atå mu¿cå mâinile tot pânå-n umår.Capcanå de fier, menghinå grea, masivå. Ies un fel de aburi în aer,tulburându-l. Nu de apå, limpezi, ci un fel de mâl ¿i cenu¿å plutitoare.Lumina trece printr-o ciorbå sub¡ire, nåclåindu-se. Se-ncålze¿te, un mustde cåldurå ¡istuie din toate pår¡ile.

Gemând încet, Sile apropie mati¡a. Când trage cu stânga, pune ¿idin¡ii în funia nåvodului, aplecându-se tare. Trage, înål¡ându-se din trup,apoi låsându-se pe spate. Mi¿care chinuitå. Frigul îi fuge în creier,înnebunindu-l. Dreapta i-a obosit ¿i ea, muncind cinstit. Abia clinte¿teplasa încårcatå. Din¡ii îl ajutå prea pu¡in.

– Scutur eu mati¡a. Tu fugi dupå mahunå. Iei sajoci.Lotca ¡â¿ne¿te spre mal. Uitând de durere, Sile vâsle¿te ca scåpat de

moarte. Ra¡ele zboarå din calea lui, un nor ro¿cat. Fâlfâit. Zeci de mii depåsåri. Un pocnet de tun care nu se sfâr¿e¿te.

– Iei damijon, domnu’ Sile, urlå Timo¿ca cu disperare.A ridicat de urechi încå o caracalinå. E mai mare ca prima. Vreo

cincisprezece chile. O aruncå în sajoc. Se ¿terge de muci, gânditor.– Apa adâncå a cåutat, îi spune încet lui Marco.– ªi cu plaur.– Ce poate så fie?Se gråbesc. Toarnå mârli¡a în saci direct din mati¡å, fårå så mai

chibzuiascå cele câteva ce se scurg pe lângå plaså. Andrei trude¿te singur.Se încurcå în sajocii pe care nu are cine så-i ¡inå deschi¿i. Se laså påguba¿.Adunå teahulca, funiile. Strânge ghionderele. Se pregåte¿te de drum.Numai mati¡a råmâne în apå, zvârcolindu-se.

Ajuns la mal, Sile a ¿i desprins saula mahunei de pe råchitå. Coajade ghea¡å a tufanului s-a murdårit. Gåuritå, picurå. Se aude de pe plaurun zgomot nou, înåbu¿it, ca ¿i cum sub arsurile galbene, sub încremenirileînghe¡ate, ar mi¿ca un animal, trezindu-se. E apa, e fo¿netul ei mic, risipit,împânzind pojghi¡a de rådåcini plutitoare, spålând în ghea¡å canale sub¡iri,alergând de cum a sim¡it fårâma de cåldurå bâzâind peste ghiol ca oalbinå råtåcitå.

130

Leagå bårcu¡a la remorcå de strapazanele de fier. Sauleleîmbrå¡i¿eazå pupa. Porne¿te motorul dintr-o bucatå, trågând de sfoaråcu stânga, din råsputeri, råcnind gros, ascunzând durerea sub strigåt.Barcazul mår¿åluie¿te iute spre malul celålalt al jap¿ei. Zgomotulmotorului împinge li¿i¡ele ¿i lebedele spre ghiol.

O mare gålbuie, fårå contur. Soarele fermenteazå, lumina i-aîmbåtrânit acum. Parcå i-ar fi cåzut din¡ii, mu¿cå moale, cåldu¡, dintr-ocolea¿å abia transparentå. ¥n care se ¿i pierde. Nu e negurå. Dar razelereci, loviturile puternice ale luminii s-au topit una câte una într-o pâclå¿ofranå care cloce¿te ghiolul netezit, culcat la picioarele stufului. Nu sevede decât o lå¡ime, un ochi de câ¡iva pa¿i. Apoi lumina opacå, o mierebor¿itå, lipicioaså.

Doar apa a råmas necru¡åtor de limpede. Frigul s-a ascuns, s-a adunatîn unda incoruptibilå. Umbre fugare, råsfrângeri repezi ¿i clare, perfecte,se întretaie sub aerul bolborosind, înecat de puhoiul de cåldurå.

Sile tresare ca împu¿cat sub picåturile înghe¡ate aruncate de elice.A a¿ezat to¡i sajocii sub sidelca din mijloc, Marco aga¡å ¿i cele douålotci la pupa, apoi trece på¿ind din barcå în barcå, clåtinându-se pe bolovaninesiguri, în mahunå. Convoiul se urne¿te, bårcile se în¿irå în siajul spumosca în imaginile televizate... Se aude, din stânga, vuietul de stol. Acolo eluciul mare al lacului. Trec peste bårci, în mitralii asurzitoare, ra¡e.

– Vine! Vine, Marcole! strigå Timo¿ca.Marco sare de pe sidelcå. Cu un ochi pe råsårit, încercând så spargå,

så vadå în mâzga aurie, calcå sidelcile, fuge la cârmå cu pa¿i mari.– Laså pe el, domnu’ Sile, porunce¿te încordat Timo¿ca. Så scoatem

pe Andrei, Marcole.Urletul zborului se potole¿te. Se aude înså un alt vuiet, depårtat.

¥n câteva secunde sunt lângå Andrei. Saltå ma¡i¡a, o råstoarnå direct înbarcaz, peste li¿i¡e, tåvålesc teahulca. Andrei fuge cu barca la pupa.O leagå de ultima lotcå ¿i trece ¿i el prin ¿irul de vase ¿erpuind dupåmahunå.

– A¿tep¡i, Marcole!Acoperå pe¿tii cu prelate uscate. Ancoreazå ghionderele ¿i ramele

bårcu¡elor. Timo¿ca î¿i toarnå dintr-o canå mare vin vine¡iu ¿i, cu obucatå de pâine în mânå, se a¿azå la prova. Sile då så-¿i scoatå vesta desalvare udå.

131

– Nu, nu, nu! se-ngânå Marcole.– Am degerat!– Nu, nu, nu! Mai laså mata!...– Gata, uite-o!¥n fa¡å, din tulbureala gålbejitå mirosind a mâl ¿i a apå stricatå se

desprinde, la vreo douå sute de metri, un vålåtuc înalt, negricios,învârtejind apa. Douå clipe trec. Bubuitul e asurzitor. Mâna lui Timo¿caaratå stânga. Mahuna cautå nordul. Dar tromba î¿i schimbå drumul.

– Ne cautå! Ia tribord!Intrå cu toatå viteza în ghiolul mare. Tromba påtrunde în urma lor

în jap¿å, råscolind apa ¿i aruncând-o fuior la înål¡imea norilor. Un plaurmic dispare, înghi¡it de vârtej. Cade apoi fårâmi¡at, pe ghiol. Plouå înmahunå ¿i pe lângå ea cu mâl ¿i rådåcini puturoase...

– Pu¿tile! urlå Marco, auzindu-se ca un glas pi¡igåiat, spart dedepårtare.

Ochesc la rådåcina vârtejului ce suge ghiolul spre cer ¿i, la semnullui Marco, trag cu amândouå ¡evile odatå. Tromba plute¿te mai departepeste trestii, se vede aråtura cum se lå¡e¿te în urma ei, tåind plaurii îndouå. Apoi se-ntoarce spre ghiol, vâjâind. ¥n apå cade o bucatå de metalråsucit ca o sârmå.

– Elicea de la betete! De la ieoliana!– Stânga!– Foc!Trag din nou, în plin. Tromba trece pe lângå ei. Vâjâie câteva clipe

un vânt gros, ca de påmânt, Marco geme, lovit de bara cârmei. Timo¿cas-a pråbu¿it sub sidelca. ¥ntâi ridicå cana, neatinså, apoi pu¿ca udå.Holbeazå ochii, råtåcit. Bea. ¥ncearcå pu¿ca. Iar bea. Fruntea i-a transpirat.

– Foc!Vârtejul se clatinå pu¡in. Se suce¿te o datå pe loc, tremurå. Un

¿omoiog gros de trestii îl încununeazå, revårsat în înål¡ime ca un foc debe¡e. Iar îi cautå. Cade un guler de ¿ubå. Scânduri sfârtecate. Trestii.Bucå¡i de ¿tiucå încå zvârcolindu-se. O bucatå de oglindå de baterie solarå.Trece peste bårcu¡a din urmå. O smuciturå brutalå. Mahuna încremene¿te,târâtå înapoi, motorul duduie, agå¡ându-se cu labele din fa¡å de apå, uncâine îngrozit, tras de coadå prin ¡årâna moale. Bårcu¡a a dispårut.Se ridicå ¿i pupa celei de a doua. Tromba îi trage spre plauri. Motorul

132

duduie neputincios. Se rupe saula cu pocnet uscat ¿i ¡â¿nesc spre iezerulpustiu.

– Foc!Cad scânduri måcinate. Tromba se pierde cåtre apus. Curând e doar

un fum negricios, totuna cu negurile pârjolului din stuf. Apa s-a murdårit¿i s-a tulburat. ªtiucile mari ies la suprafa¡å. Clefåie aer. Sar pe coadå, înlumânare, ca fripte de dedesubt. Se rostogolesc, clån¡åne. Ceva le înåbu¿å.Sile laså pu¿ca, tremurând ¿i-¿i face cruci mari, gråbite.

– Få, få! Acum så faci mata cruce, cå pânå acum ai hulit!– Doamne, ce nenorocire!– Få, få! Crezi mata cå faci ¿i gata, nu mai e¿ti påcåtos, piere

necuratul! Pe cine proste¿ti mata?!... Pe El?!...– Dumnezeul ¿i Cristosul cui ne-a fåcut!– ªi tu, Timo¿ca, înjurå! ¥njurå! Dacå se-ntoarce så ai de ce så te

cåie¿ti iar!– Da’ ce vrei tu, Marcole?! Åsta e norocul tåu!– Pro¿ti a¡i fost ¿i pro¿ti sunte¡i!¥nål¡ând cana, Timo¿ca îl înjurå dur. Miroase a båtaie. Andrei sare

trântind pu¿ca de sidelcå.– Mie mi-a sfårâmat barca! Mie! Ce vå certa¡i voi?!– Laså cå-¡i faci alta! Cå Hnat e marangoz båtrân. Are el scânduri

gata. O såptåmânå ¿i ai så ai bårcu¡å nouå!Pe¿tii s-au ascuns, câte o lunecare galbenå trådeazå drumul ¿tiucii

fugind spre sud. Tot lacul e tulbure, acoperit cu resturi ciudate, amestecate.Frânturi din cåsu¡ele taberei de la Fiu, trestii, pe¿ti mor¡i, lemne arse,påmânt ¿i rådåcini plutitoare, polistiren, li¿i¡e ciopâr¡ite, penele lor.¥nfrico¿at, orå¿anul stinge crucile fårå de folos vizibil ¿i închide ochii.Smiorcåindu-se, se înfå¿oarå în ¿ubå ¿i se vârå la provå, în locul luiTimo¿ca. ¥nchide ochii ¿i în¡epene¿te, încå ame¡it de fricå.

– Hai, hai, gata. Noroc! Så bem! ªi så facem planul la stat, cå uite,murim ¿i nu ducem ¿tiucå la cherhana!

– Te doare inima, a¿a-i? Proclet, Timo¿ca! se-nmoaie Marco.Da, da. Så gråbim, Andrei, cå-i råu lui domnu’ Sile, nu ¿tiu ce-a mâncatla noi la restaurant! ªi nici nu a predat pe¿ti la cuter, så ducå la Tulcea,la ¿tabii lui!

133

– Så ajungem måcar la Fiule¡, Marcole! Gråbe¿ti!– Marcole, când mai ¡ii discursuri, spune-mi, så nu mor de inimå,

cå-s båtrân ¿i nu suport ¿ocurile! se treze¿te ¿i se-mbårbåteazå Sile.Dar nu se ridicå din ciocul bårcii.Nu-l aude nimeni. Timo¿ca rote¿te ochii în jur, umplându-i de aurul

dupå-amiezii de iarnå. ¥nchinå. Se a¿azå apoi cu Andrei la câte o ramå,gråbind mar¿ul greu al barcazului.

– Drept este så plåtim to¡i bårcu¡a. To¡i am fost la necaz, în mahunå.Se laså tåcerea. Marco umblå aiurea la motorul care pârâie spart,

rågu¿it. Timo¿ca bea, înecat în canå, trågând de vâslå numai cu o mânå.Naturå moartå cu cåciulå ¿i tinichea.

– Eu dau cinci sute, consimte, în sfâr¿it Sile, cu ochii peascunzåtoarea lebedei. Din banii de pe icre. Nu înainte, cå n-am. N-am,Andrei!

– Marcole, izbucne¿te deodatå Timo¿ca, dacå nu la¿i motorul såscoatå pe noi la Fiule¡, moare o barcå de oameni!

– Da, da, da!Ambalat la maximum, „tene“-ul pânå acum cru¡at, fier cârpit, o

ruginå silitå så munceascå ¿i dupå pensie, a¿teptându-¿i clipå de clipådestråmarea, påcåne ascu¡it cålcând valurile în pas alergåtor. Trec desetcile sfâ¿iate ale lui Micola, îndepårtându-se tåcu¡i. Numai Timo¿casâsâie pe deasupra cånii. Mâna-i trage scurt, puternic, vâsla lungå.

– La sirvici ca la sirvici!...Marco då din cap nepåsåtor. Privirea îi trece tocitå peste plaurii

råscoli¡i, presåra¡i cu petece de plaså ¿i pe¿te zdren¡uit. Se apropie guracanalului. Laså ramele. Motorul se întoarce la torsul încetinit al ralantiului.

– Poate e¿ti cu noroc, domnu’ Sile.Dopul. Plauri mårun¡i, råsturna¡i, închid privalul ca ni¿te insuli¡e

poticnite într-un golf. Sunt u¿or de dislocat. Aflå intrarea pe dibuite.– ªtii, domnu’ Sile, în fiecare an moare câte o barcå cu turi¿ti. Cautå

drum printre plauri ¿i nu gåse¿te. Cine pune pe ei så iaså pe ghiol? î¿ilaudå Timo¿ca marfa.

Cu ghionderele în mânå, Andrei ¿i Sile fac loc mahunei înaintândîncet cu lunga-i remorcå. Canalul e mai curat. Tromba nu a trecut decâto datå peste legåtura îngustå dintre ghioluri. Dopul e gros, dar ciuruit cao strecuråtoare.

134

Coboarå. ¥mping din greu plaurii împleti¡i pe firul apei, târândmahuna centimetru cu centimetru pe movile elastice. Nådu¿esc, trestiileau prins cåldurå înaintea înserårii. Nu mai e urmå de zåpadå. Trec pesteultimul mu¿uroi uria¿ de rådåcini ¿i ¡årânå ce calcå canalul de-a latul.E în¡epenit în nåmol. Sile ¿i Marco prind câte o „vidrå“, påguboaså, recedestul ca så le aminteascå cå-i iarnå.

Orå¿anul geme ca o fiarå, durerea i-a prins bra¡ul din nou ¿i-l ame¡e¿tela fiecare încordare. Dupå ce împing peste plaur, ca peste o minge desârmå, ¿i ultima barcå, se laså pe trestii, fårå så-i pese cå se udå. Då dincap, ferindu-se, de parcå cineva ar voi så-i umble în gurå cu sila. ¥ncepeun vânt tåios ca un nisip sub¡ire, înghe¡at.

– Vine sorå-sa.– Da’ ce, credeai c-are så stea? îl zefleme¿te Andrei pe Timo¿ca.

Nu-¡i ajunge cå n-ai avut plaur pe Lumina?!– ªi dacå era plaur pe Lumina, ce era? întreabå Sile dârdâind.S-a urcat în mahunå, s-a înfundat din nou în prova ¿i încearcå så-¿i

înveleascå mijlocul ¿i picioarele ude cu rucsacii goli¡i. Are ochii ro¿ii,¿i-a scos cåciula. Pårul alb, rårit, se lipe¿te în ¿uvi¡e ude peste urechi.Glasul îi tremurå, ¡ipå de parcå ar vrea så se audå, så se convingå deputerea vocii, de viul sufletului ei.

– Ce era!? Era cå o luai spre Sulina, dacå nimereai, pânå se terminabenzina.

– ªi?! Ce era? Doar suntem bårba¡i în putere! Ur¿i!– Nu mai avea cine så facå planul! pufne¿te în batjocurå haholul.

Se strica pe¿te pânå vedeam noi chip de om! Nu de om, de cherhangiu!– Cum så nu fii în stare så ie¿i de pe ghiol? ªi la rame ¿i-n patru ore

e¿ti la sec¡ie!...– Ai på¡it vreodatå? îl întreabå dispre¡uitor Andrei.– De câte ori? Acum ¿apte ani am ajuns pânå-n Ro¿u... Da tu?– Cinci zile am råtåcit pe gârli¡e, ¿i peste tot era plaur gros, adus de

furtunå. ªi ruginå de motor era stricat.– Påi da, cå umbla¡i cu ele pânå se destramå ¿i fac viermi, cå nici

Dumnezeu nu ¿tie cum merg ¿i cu ce merg!... De ce n-oi fi dând zece miide lei pe unul nou, nu în¡eleg...

– De ce så dai atâ¡ia bani? La ru¿i e douå sute ruble...– La ru¿i! Da’ aici nu-s ru¿i, e Idemezeu! ªi cum ai ie¿it?

135

– Am låsat mahuna cu pe¿te de s-a-mpu¡it ¿i am trecut dopuri cubårcu¡a.

Andrei î¿i înso¡e¿te cuvintele cu mi¿cåri mari de ghionder, ajutândmotorul ticåit, nelalargul lui pe privalul îngust ¿i cotit. Gesturi absente,aproape mecanice. Marco a adormit cu capul pe motor, la cåldurå.Timo¿ca î¿i ridicå gulerul ¿ubei, så-¿i apere ceafa de vântul care începeså scurme.

Smulge apå cu ispolul ¿i bea. ¥¿i udå fa¡a îngândurat. Chip obosit,dupå model ¡årånesc.

– Noroc ce-am avut a fost cå nu a fost ger. Am tras seara bårcu¡a,am råsturnat, am fript pe¿te ¿i li¿i¡å, ¿i-am dormit în ¿ubå... continuå dusAndrei.

Se apropie Fiule¡ul. Se aude spårtura valurilor ¿i fluieratul crivå¡ului,din ce în ce mai puternic, ¡â¿nind dintre trestii.

– Ce bucurie a fost în sat... Cum m-a mângâiat ¿i m-a plâns Dori¡a...Plaurii de la ie¿irea în lac. Debarcå. Apucå strapazanele.– Dom’ Sile, nu coborâ¡i, trece¡i la pupa ¿i împinge¡i cu ghionder. Ei!!Prova barcazului se ridicå încet deasupra apei, sprijinitå pe plaurul

scufundat.– Haide, hai!!Pu¡in câte pu¡in, aproape nevåzut, chila neagrå se târâie pe movila

de rådåcini împletite. Trag, sacadat, to¡i odatå, cu picioarele înfipte înplaurii malului. Din când în când påtura sub¡ire, de påmânt ondulând odatå cu valul, se sparge ¿i piciorul scapå pânå la ¿old. Se feresc cum pot.

Proptit în ghionder, Sile î¿i adunå puterea dintr-o înjuråturå mârâitåprintre din¡ii încle¿ta¡i. Durerea îl înnebune¿te. Marco îl prive¿te supårat.

– Tot Dumnezeu! Tot el såracu’!Cu pleoscåit uria¿, mahuna se înclinå ¿i cade pe etravå, curgând

spre lac. Sunt trecute peste dop ¿i bårcile mici. Sar în barcaz, gâfâind.Timo¿ca î¿i reaprinde ¡igara stinså. Ambalat la maximum, motorul îismulge spre larg.

– Iei direc¡ie de la vad, Timo¿ca!– Nu trebuie så spui tu mie!Vântul scade din nou. Aleargå printre valurile mici, adunându-se

sub haine. Soarele e în fa¡å, ve¿tejit. Cade între macaralele de la carierå.

136

Se våd acum ca douå berze negre, depårtate. Lumina scade atât de repede,încât printre raze sclipesc deja cele douå becuri ro¿ii de semnalizare dinvârful schelelor.

Apoi îi prinde din urmå, un caier ud, cea¡a. Groaså, umplându-legura, un cålu¿ de vatå. Nu se mai vede decât primul val, cel din botullotcii. Arsura ro¿ie a ¡igårii, felinarul unui tren, pierzându-se în nori.De la prora, motorul se aude stins, zgomotul unei ma¿ini depårtate, adusde vânt.

– ºine val, Timo¿ca!– Cât este ceas?– Patru ¿i ceva.– ªi cât, domnu’ Sile, iczact!– ªi douåsprezece minute.Barca parcå stå pe loc, ziditå în cea¡å. Pere¡ii moi ai unei camere

înguste. Valurile se îndreaptå spre apus, spre grind. Vitezå egalå. Potnumåra sub mahunå acelea¿i cinci valuri pe creasta cårora motorul tropåielini¿tit. Vânt, vânt ud, întins ca o conductå elasticå parcå numai pedeasupra bårcii.

Dincolo de pere¡ii cenu¿ii sunt al¡i pere¡i cenu¿ii. Groase ¿i moiziduri cenu¿ii. Nu mai poate fi altceva. Totul, lacul rotund, trestiilefo¿nind, valurile cu pana¿, vârfurile ro¿ii ale macaralelor au fost în altålume. Acum existå doar tåcerea unei pivni¡e cenu¿ii, bârlogul celor cincivaluri ¿i al barcazului pleoscåind înfundat. Scâr¡âit de lemn, stingher.Motorul mârâie înåbu¿it dintr-o ladå de rumegu¿ jilav.

– Nu pot, nicicum nu pot så-mi amintesc cum aråta ghiolul maidevreme... Parcå mi-a golit vântul ¡easta...

– Ce trebuie, domnu’ Sile? se råste¿te morocånos Timo¿ca.– Nimic, nimic nu trebuie. Ce ciudå¡enie! Niciodatå n-a¿ fi crezut

cå pot uita a¿a un lucru...– Tacå-¡i gura! Tot ba¡i din gurå tu! împroa¿cå Andrei strigåte våtuite.– Domnu’ Sile, ¿tii cum s-a scufundat „Maricica“?– Aia pe care era mo¿ Sempron? Cum så nu ¿tiu!– Era cea¡å ¿i viscol ca acum, så ¿tii.– Noroc de vaporean!– Timo¿ca! Ai så auzi tu stuf?– Are dreptate Marche. Cât e ceas, domnu’ Sile?

137

– Patru treizeci ¿i opt.– ¥ncå pu¡in.Scoate o ¡igarå mototolitå din pachetul înfå¿urat ca o batistå. ¥ncearcå

douå trei chibrituri. Måciulia e udå ¿i sfårâmicioaså. Aruncå toatå cutiaîn cea¡å. Se scormone¿te dupå o cârpå, o înmoaie în bidonul de benzinå.O pune pe motor, lângå bujii. Cârpa se aprinde cu flacårå albastrå,luminând ma¡ele ruginite ¿i întortocheate ale „tene“-ului. Se stinge iute,sugrumatå de umezealå. Råmâne jarul ¡igårii, patå ro¿ie, pålitå de pieilece¡ii. Se întind ¿i ceilal¡i. Mi¿cåri bårbåte¿ti, tocite de-ntrebuin¡are. Dupådouå fumuri lui Sile i se stinge ¡igara, înåbu¿itå de jilåvealå. O mototole¿teîn mânå.

Marco ¿i Andrei s-au clocit în ¿ube, mic¿orându-se, scåzând parcåspre noapte ¿i spre frig. Cartofi zbârci¡i în coaja prea largå. Au mai multnoroc, ¡igårile încå le ard. Le înconjoarå în pumni, uscând aerul. Miroasea carne arså. Pålmile tåbåcite se încålzesc la jarul alesei ¡igarete Mårå¿e¿ti.

– Cât este domnu’ Sile?– Stai cå nu mai våd.Trage din ¡igarå.– Cinci fårå trei.– Acum!Reteazå motorul. Ralantiul se aude atât de våtuit încât se cufundå în

fâ¿âitul molcom al apei. Cele cinci valuri îi påråsesc pierzându-se înîntunericul din fa¡a mahunei. Vin altele. Fug ¿i acestea. Vin apoi altele.Vântul îi întrece ¿i el. Råmân singuri în cabina de cea¡å.

– Vezi de bårci.Andrei iese din gåoacea ¿ubei. Se apleacå peste pupa. Trage saulele

ude. Cele trei lotci îi urmeazå, apårând din cea¡å una câte una, ca ni¿tezåvozi nebånui¡i, tåcu¡i ¿i credincio¿i. Se întorc apoi în negurå, la fel demute.

– O mai fi existând soare? Mai e vreun loc cald pe lumea asta?– Sile! scuipå dispre¡uitor Andrei. Mai bine pregåte¿te ghionderul.– Taci! ¿opte¿te Marco, ridicat în picioare lângå Sile.– Doamne, când ai apårut aici? murmurå båtrânul, desprinzându-se

de piciorul haholului pe care se rezemase destulå vreme, fårå så ¿tie deunde vine pu¡ina cåldurå ce-o îmbrå¡i¿a.

– Gata...

138

Tac, aten¡i. Se deslu¿esc valurile, alergând spre mal. Apoi se audeclar cum se sparg izbindu-se de trestii. De ce altceva s-ar putea izbi?

– Dop!Timo¿ca opre¿te motorul ¿i în acela¿i timp barcazul se înfundå cu

chila în nåmol. Tren care se smulge de pe ¿ine, arând într-o lini¿teuluitoare, nea¿teptatå påmântul gras. Zdruncinåtura bruscå e gata så-iråstoarne. ¥nfig deodatå ghionderele. Un val înalt îi izbe¿te dintr-o parte,îi împroa¿cå cu apa înghe¡atå. Mahuna se redreseazå. ¥naintând cu pupase întorc spre apa adâncå.

Timo¿ca a ridicat elicea. O curå¡å de ierburi, pe dibuite. Au ajuns peîntinsurå. Undeva, în dreapta, poate fi canalul.

Valuri de mal, crestate, plesnesc bordul drept, ridicând ¿uvoi. Zgomotde ¡årm påråsit, podidit de epave în care valul bate-nfundat. O iau pelângå plaur, împingând în ghiondere. Sile scoate apa cu o gåleatå spartå.Mâncatå de ruginå, nu mai sunå a fier, ci a hârtie târâitå pe coasta bårcii.

Se afundå des în nåmol. Malul ¿erpuie¿te, nevåzut. Le iese în calecu pâlcuri de trestii. Se ascunde prin golfuri. ¥¿i lipe¿te plaurii, vitescårpinându-se de asprii pere¡i.

¥l pipåie. De când se tot târâie? Ore întregi. Mers de orbi care-¿icunosc ora¿ul ¿i-¿i fac drum pipåind zidurile ¿i gardurile, care recunoscfiecare burlan, fiecare ivår de poartå, grosimea ¿i netezimea fiecåruitrunchi de copac într-o a¿ezare aproape necuprinså.

– Ceas, porunce¿te Marco.O clipå de luminå micå, flacåra chibritului retezatå de vânt. Apoi

cea¡a ¿i bezna, vântul. Numai scâr¡âitul lemnului, al pråjinilor împingândîn mâl. Gâfâit. Icnet. Iar gâfâit. Iar icnet. Mahuna se smulge greu,împovåratå. Abia înainteazå.

– Aproape nouå.Gâfâit. Icnet. Mi¿cårile lungi, repezi, ghionderul iese din apå, un

pas uria¿ al unui stârc. Cade un val cu plescåit scurt. Propti¡i de pråjini,împing din toate puterile. Icnind, se proptesc cu toatå fåptura, pânå cândghionderul se înfige pânå la rådåcinå, iar barcazul mai saltå un pas.

– Plaur acesta nu a fost. Iei dreapta, Timo¿ca! Andrei, împingi la prova!Loc nou. Necunoscut. Orbii într-un ora¿ stråin. Plaur adus de vânt.

¥l ating, îl ocolesc, pu¡in câte pu¡in. îl simt nelini¿ti¡i, îl înva¡å. Sile aruncåapa orbe¿te, epuizat.

139

– Cristo¿ii må-tii! Nu vezi cå am schimbat direc¡ia?! se råste¿teAndrei, împro¿cat de apa aruncatå contra vântului.

Båtrânul geme, amor¡it. Poartå gåleata chinuit, cu o mânå,råsturnând-o neîndemânatic peste bord. Jumåtate i se varså peste cizme.Prive¿te nedumerit ¿iroaiele de apå ce lucesc, prin cea¡å, pe cauciuculnegru. Se apleacå, într-un gest inutil, så ¿i le ¿teargå, mângâind un peticdesprins la un col¡ cu palma goalå.

– E frig, ¿opte¿te. E foarte frig. Zåu dacå-mi mai amintesc. Parcå a¿fi citit într-o carte...

– Mi¿ti ca un copil! urlå crispat Andrei. ªi Siliu mai ager ca tine!Au ajuns la apå adâncå. Ghionderele se-nfundå ca scåpate ¿i pierdute.

Timo¿ca ¿i Marco iau ramele, vâslind încet contra vântului. Nu sedepårteazå de pere¡ii de stuf. ¥ncearcå så-i simtå cu coatele. Cu pana vâslei.Cu coada ochiului, privind în fa¡å, în vântul negru, îmbâcsit de cea¡å.

– E lung, roste¿te Timo¿ca, îngândurat. Ce spui, domnu’ Sile, o såplouå anu’ åsta?

– E acela mare, dinspre Litcov.– Acela?! Såracu Mihailo! A avut scule bune acolo... Vintire a avut.

Oho! Pe toate a tåvålit plaur. Bani grei...– Norocul lui.Merg din nou paralel cu valul. Cu ¡årmul. Apå adâncå. Vântul îi

împinge în plaur tot timpul.– Andrei, ajutå cu ghionder! De la prova! Hai domnu’ Sile, la drujbå,

cå înecåm. Dai mata pe stuf, så facå ¡ur¡uri acolo, nu pe Andrei.Gåleata hodoroge¿te din nou pe fundul bårcii, poticnindu-se în

crivace. Se leagånå o datå cu plaurul, sålta¡i de val. Trestiile ¿erpuiesc,în sus ¿i în jos, de parcå ar fi båtute de vânt pe dedesubt, pe sub apå.De parcå pe sub påmânt ar bate crivå¡ul, bulbucându-le. Piele neagrå,påroaså, sub care fo¿gåie spinåri de cârti¡e în roi.

Zgomotele – scâr¡âitul strapazanelor, lemnul lovit, tusea udå denicotinå a lui Timo¿ca, plescåitul valurilor de borduri, gemetele ¿i gâfâitulbåtrânesc al lui Sile – se-ngråmådesc în jurul bårcii, respinse de cea¡aînghe¡atå. De ghiolul pustiu. De våzduhul negru inflamat de vânt.Un zid fårå sfâr¿it. Sunetele sunt stinghere. Ele se întorc spre barcaz ca osinguråtate ¿i mai mare. Sunt chiar vocea singuråtå¡ii. Propriul tåu glas,

140

pe care nu po¡i, nu vrei så-l auzi. Rostogolitul unei cåni de tinichea înlada de la pupa. Un lacåt frecându-se în belciuge.

– Domnu’ Sile, reia Timo¿ca gråbit, aproape råcnind, vocea-imåcinatå, un gâjâit umed, nu acoperå nici unul din sunetele mahuneiprinså în cea¡å, gâzå bâzâind surd în pumn, mata la ora¿ ce faci seara?Mergi în centru?

Mâinile i se împleticesc. Valurile izbesc barcazul aiurea. Vântul scade¿i cre¿te fårå nici o noimå. Vine de undeva câte un talaz. Mahunase-nclinå, ramele råpåie neputincioase prin aer, inundându-i penea¿teptate. Respins de plaur, valul îi love¿te ¿i din babord.

– Spune, domnu’ Sile!– Ce så spun? Laså-må dracului în pace, crezi cå la ora¿ lumea se

strânge a¿a, searå de searå, la bufet?– Da’ ce face ea?Sile se ¿terge pe frunte, cea¡a ¿i sudoarea zemuiesc sub cåciulå.

Stânga îi atârnå moartå, purtatå cu grijå de colo-colo ca un co¿ciug scump.Se uitå prin negurå spre vocea lui Timo¿ca. ¥¿i mângâie mâna bolnavå.Vorbe¿te întunericului gros din fa¡å.

– Ce så facå? Se uitå la televizor!– ªi nu bea?Apucå gåleata din nou. Apa a ¿i crescut cu o palmå. Aruncå ce

aruncå. Un fuior de vânt nåprasnic, råtåcit de prin nord, se înfå¿oarådeasupra lotcii mari, zgâl¡âind-o puternic ¿i izbind-o de plaur.

– ¥mpingi, Andrei!Zgomotul vâslei rupte. Barcazul se zbate nebune¿te între apå ¿i malul

plutitor. Trece un val mare, stârnit de bucata de vânt ruptå din cine ¿tiece taifun. ¥i aruncå pe plaur. Pârâitul copastiei. Geamåtul stufului pecare mahuna s-a urcat, måturatå de talaz.

– Jos! Pripone¿ti bårcu¡ele, Timo¿ca!E un plaur sub¡ire. ¥nfunda¡i cu tot piciorul, ca-n mâl, calcå greoi

deasupra a trei metri de apå. O ghea¡å moale de påmânt, vålurind.O stofå groaså de douå palme, prin care på¿esc, cålcând din copcå încopcå, tåvålind stuful cu palmele ¿i cu pieptul. Târåsc barcazul înapoi înghiol, vâslind cu un ghionder în locul ramei rupte. Bårcile au dispårut.

– Saula! Ruptå este!– ¥ntoarcem!

141

– Ce-a¡i înnebunit? ¡ipå Sile. Vre¡i så ne pråpådim?! Pentru treiscânduri?!...

– Hai, hai, îl îmbrânce¿te Andrei. Ia ¿i tu ghionder ¿i ajutå. Amspus eu cå împår¡im paguba. Voi n-a¡i vrut. De ce voi n-a¡i vrut?

Se a¿azå iar la prova, ¡inând vârful bårcii la distan¡å de stuf.– ¥ncet! Andrei, la mal ele!Andrei trage de ghionder ca de vâslå, înfigându-l între trestii. Vâsla

lui Timo¿ca abia ¡ine direc¡ia celor douå ghiondere. Trosnet sec, de lemn.Au gåsit o barcå. Marco o trage lent, aproape mângâietor, pe lângåmahunå. Cal rånit alintat de ståpân.

– ¥ntreagå este. Domnu’ Sile, a matale este ea. Norocul matale,o pipåie ¿i Timo¿ca.

Trag în continuare de saulå. Lângå mahunå se aliniazå ¿i a doua barcå.– Bord rupt. Douå scânduri, anun¡å Marco. O face Dionisie ca nouå.– Se reparå. Mâine se reparå. Are ¿i drujbå...– Pânå mâine mai este, domnu’ Sile, roste¿te Timo¿ca. Mai este

destul pânå mâine...A treia barcå nu se aratå încå. Degeaba trage Marco de saulå. Rezistå

ca un somn uria¿, i se simte tremurul greu la capåtul firului, înfundat înbârlog.

– ¥ntorci în vânt, Andrei. A bågat pe ea sub plaur, geme Timo¿ca.Barcazul se îndreaptå cu botul spre larg, lent. Vântul ¿i cea¡a se

zdrobesc acum de provå, o datå cu valurile. Andrei se propte¿te înghionder. Statuie pe vârful corabiei, înfruntând furtuna, bezna ¿i cea¡aînghe¡atå. Lipsesc din scena obositå trolii.

– Motor porne¿ti!Mi¿care asprå. Motorul påcåne asurzitor. O sirenå de alarmå. Apoi

zgomotul se fråmântå cu aluatul ce¡ii ¿i se face una cu vântul din ce în cemai rece. ªi mai puternic. A început frigul nop¡ii.

Pleacå încet, întinzând saula încolåcitå pânå când se aude tremurulascu¡it în crivå¡. Smucesc scurt, pu¡in câte pu¡in. Lotca se dislocå greu.

– Vine!Numai cu prova afarå – aripå de rechin – barca iese de sub plaur.

Duså de vântul degerat, cea¡a se ridicå dintr-o datå, ca un capac de lânåalbå, ¿i luna lumineazå alburie vârful de lemn negru înaintând pe apå, unanimal necunoscut, podidit de valuri.

142

– Råstorni, Andrei! Pute ea!Curå¡itå de nåmol ¿i de rådåcinile adunate, a lucrat ca o chiuretå de

lemn râcâind mâlul påros din pântecul plaurului, bårcu¡a scâr¡âie pe lângåmahunå, råspândind încå duhoare. E îmbibatå de putreziciunile culesede sub grapa perdelei groase de fire, aspirate de bidineaua murdarå cemåtura apa. Atra¿i de carnea flocoaså, la suprafa¡å joacå pe¿ti¿ori fascina¡ide trupul uria¿ ¿i ståtut al ca¿alotului.

Timo¿ca î¿i mai vânturå o datå lotca prin unda proaspåtå. Mahuna¡opåie nåråva¿, muncitå de valuri. Vântul s-a înte¡it ¿i mai tare. O datå cuel, gerul. Pe întinsura ghiolului lumineazå brazdele lucii ale lunii, lungi,sparte de berbecii spumegând. Respinse de plauri, ridicate de rafale dintoate pår¡ile, talazurile fierb. Zångånind ¿i pârâind sub¡ire, pojghi¡a deghea¡å.

Pe botul mahunei, stropii ¿i jerbele apei se-ncleiazå. Stofa udå a¿ubelor s-a suflat ¿i ea cu polei. Sprâncenele prind promoroacå. Se acoperåtotul cu pete albe în¿elåtoare, lucind bezmetic în furtunå. Un mucegai curåsfrângeri albåstrui, neted, fulgerat de lunå.

Legate strâns, lotcile au albit. Clocotesc în spatele barcazului smucindnebune¿te. Ogari fura¡i ¿i gâtui¡i în spatele cåru¡ei de hingheri. Pe saulaîmpietritå, devenitå scor¡oaså, atârnå ¡ur¡uri.

Valurile urlå în vijelie, råsturnându-se asurzitor. Câte o trestie careiese din apå unge bårcile cu ghea¡å.

Nåvålesc berbeci din toate pår¡ile, de toate mårimile. Un fel desmintealå, de înver¿unare a apei ¿i a vântului. Se ridicå cåpi¡e din undå,nea¿teptat, o explozie, de parcå furtuna ar fi dedesubt, ar veni de subpåmânt. Erup¡ii într-o planetå pustie, abia råcitå. Vuietul crivå¡uluizbârlind apa, sfârtecând prin aer piei sub¡iri de ghea¡å. Portretscience-fiction dintr-un film de mâna a doua: pe o planetå råvå¿itå deînghe¡ate furtuni geologice, înainte de apari¡ia vie¡ii, patru stråini în navelelor sub¡iri, sub luna sinilie, în aerul limpede, îmbâcsit nevåzut de cânepavântului.

Sparg ghea¡a de pe borduri.Au înghe¡at ¿i bål¡ile murdare de ulei ¿i benzinå de lângå motor. Fac

un cerc larg, så nu-i prindå vântul de-a latul ¿i se-ntorc spre mal, sprelinia întunecatå a stufului, cåtre prival. Barcazul se zguduie, saltå, sezgâl¡âie înainte ¿i înapoi, cåsåpit de valuri ca de topoare. Vântul îl apleacå

143

nåucitor în toate pår¡ile. Aruncå to¡i patru apa care curge ¿i se varså întoren¡i peste bord, înainte så înghe¡e.

Hainele scâr¡âie ¿i trosnesc, întårite. Mai e încå un strat moale,sub¡ire, pe piele, ud ¿i acela, dar încå viu ¿i cald.

Celelalte rânduri de ¡oale au înghe¡at, cruste groase, spårgându-seca sticla, lovind carnea la fiecare mi¿care.

Lui Sile îi ¡â¿ne¿te sânge din nas. Se ¿terge cu mâneca scor¡oaså, sezgârie dureros. Cautå prin barcå dupå o lavetå. ¥¿i apucå mâna bolnavå,o ¿terge de zdrean¡a soioaså ¿i o lipe¿te de nas ¿i de gurå.

Ia din nou ispolul greu de tablå ¿i ra¿cheteazå apa de pe fundulbårcii. Timo¿ca, la cârmå, prive¿te încremenit malul ce se apropie.Se apleacå brusc, o påpu¿å stricatå, ¿i scoate apa ce curge sub motor cuo strachinå adâncå de aluminiu.

– ¥necåm, domnu’ Sile.Cu sângele ¿iroind pe sub lavetå, Sile plânge. Au înghe¡at primele

dâre, se vede în lumina argintie ro¿ul proaspåt, abia lucind, coborând,râme groase ¿i moi, pe urme uscate. Picåturi grele în mâlul de apå, sângeleînghea¡å ca ni¿te nasturi mårun¡i. Se uitå înnebunit în jur. ¥¿i astupå gura,apåsând ¿i mai vârtos cârpa soioaså, uitând de durere. Motorina ¿i apa ise scurg, cu sângele odatå, printre degete. Geme, dacå ar deschide gurai s-ar auzi urletul înfrico¿at.

Se a¿azå încet pe sidelcå. Scapå ispolul din mânå. Geme, cât poatede tare. ¥nchide ochii ¿i geme, asurzitor.

*Lui Andrei i se frânge un picior. Fårå durere. I se moaie numai,

deodatå, a¿a cum stå aplecat cu gåleata spre mormanul de ¿tiucå.Se trânte¿te în purcoiul de li¿i¡e înghe¡ate, o gråmadå de pietroaie. Marcoîl prive¿te cu coada ochiului, fårå så se opreascå. Aruncå cu mi¿cåri cese imitå, ca un ceas uria¿, o pendulå ciudatå, apa care påtrunde puhoaieîn mahunå, gåleatå dupå gåleatå.

¥n genunchi, fårå så-i pese de mu¿cåtura aproape fierbinte a zoaielorînghe¡ate – sânge de li¿i¡å, zemuri de pe¿te, motorinå, benzinå, o apåvâscoaså, apå degerând – începe din nou så târâie gåleata, aruncând-ocu du¿månie ¿i izbind-o de fundul bårcii, alt ceas, cu altå båtaie decât alui Marco.

144

– Andrei! îl strigå înfundat, Andrei, bâiguie din nou båtrânul, ce nefacem?

Se întoarce spre Sile, o momâie de ghea¡å, lucind, douå gåuri negreîl privesc înfrico¿at, rugåtor. Se ridicå clåtinându-se, crivå¡ul îl face så sesprijine de copastie. ¥nal¡å încet gåleata deasupra capului, potrivindu-¿ipiciorul paralizat, moale, o pernå lungå ¿i sub¡ire, în scobitura sidelcii.Love¿te cu grijå exact în cre¿tetul momâii argintii.

Gåleata sunå dogit. Sile se råstoarnå pe spate, între picioarele luiTimo¿ca. ¥ncepe så plângå înåbu¿it, cu sughi¡uri, îmbrå¡i¿ând cizmahaholului, mânjind-o cu sânge. Nu mai îndråzne¿te så se mi¿te dingåoacea tråsnind a pe¿te ¿i benzinå. Se înfundå, se mic¿oreazå,schelålåind.

– E iarnå, domnu’ Sile, cam nervo¿i ei, îi råspunde, zångånindgåleata pe scândurile mahunei, Marco.

Andrei se laså iar în genunchi. Aruncå apa cu mi¿cåri repezi, dedouå ori mai repezi decât ale lui Marco.

Stuful, turtit sub centuri de ghea¡å. O câmpie de sloiuri netede, înaltepânå la brâu. Valurile aruncå pe plaur groase baligi de ghea¡å. Udatemereu, mu¿uroaiele de ghe¡uri dospesc, revårsându-se în lente curgeriînapoi spre ghiol. O vale de sticlå lucind sub razele lunii. Fo¿nind ¿itrosnind asurzitor. Våluritå de vânt, o avalan¿å de aer asmute tålåzuireadementå a apei.

– ¥nchis este el.– Cât? Urci, Marche ¿i vezi tu! Tragi întâi bårcu¡e! strigå Timo¿ca,

proptit în ghionder. Domnu’ Sile, nu stai, apa arunci.Marco î¿i sparge treaptå cu vârful de fier al ghionderului. Se în¡eapå

într-un cui. Ghionderul rupt a fost peticit cu tablå. ¥¿i scoate månu¿a, î¿isuge sângele. Se sprijinå-n parul, lucios ¿i el, lins de balele ghe¡ii. Punepiciorul pe prova, apoi sare greoi pe plaur. Talpa i se prinde în gauraspartå. Urcå bårcile una câte una pe troienele lunecoase. Calcå båbe¿te.Sparge în luciul ud al ghe¡ii un fel de urme. Alunecå. Se pråbu¿e¿testângaci. Umbra îi luce¿te înråmatå, zvârcolindu-se greoi pe de¿ertulalb, stråveziu. ªuba neagrå se desprinde orbitor din sleiala de ghea¡å.Se bålångåne sub rafalele de vânt.

Sile smiorcåie, tåvålind ispolul prin mahunå. S-a mai lini¿tit.Se uitå la Timo¿ca cum furå valul din ghionder, vârând prova la båtaie,în pråbu¿irea deaså a apei.

145

Bårcile mici alunecå pe sloiuri, pârâind.– Cum a¡i ¿tiut voi unde-i canalul?... Eu nici ziua nu-l nimeresc.

Se tot mutå plaurii å¿tia.Se-ntoarce Marco.– ªase-¿apte pa¿i. Dai topor ¿i fieråstråu.– Nu duce vântul plaur în tåieturå?– Nu. Val este.Sparge întâi cårare în carapacea de ghea¡å. Sile-¿i face cruce pe

furi¿, mototolind o rugåciune între buze.– Timo¿ca, ¿opte¿te, fulgerând înfrico¿at, cu col¡ii ochilor spre

Andrei, ¿i dacå totu¿i închide vântul tåietura?– Nu închide, Marche ¿tie el.– Dacå totu¿i se închide? Trecem bårcu¡ele peste dop ¿i mergem

acaså! A¿a-i? Prive¿te înspåimântat tåcerea haholului. Så aducemajutoare! mai încearcå, ¡ipând, apoi se sperie ¿i-¿i trage capul între umeri,a¿teptând.

Sub ghea¡å plaurul e zemos. Aburind, o groapå de gunoi de grajddezvelitå din zåpadå. Mustind de vietå¡i umede, grase, fårå cer. Potrive¿tefieråstråul lung cât o pråjinå ¿i începe så taie, cu mi¿cåri lungi ca ¿i cumar pompa, felia de rådåcini plutitoare, scândurå de turbå. Valurile påtrundîn tåieturå, îngråmådind pene moi, plauri mårun¡i, lårgind-o. Duhori ude¡â¿nesc în aerul înghe¡at, lå¡indu-se sub crivå¡.

– Ai våzut, domnu’ Sile?Hârâit moale. Fier sfâ¿âind o pastå. Andrei picote¿te, învelit în ¿ubå.

Un berbece îl ¿iroie¿te, puturos. Tresare. Trage cu gåleata prin mahunå,reia mi¿carea de la jumåtate ca ¿i cum nu ar fi a¡ipit nici o clipå.

– Târziu este, Sile... spune cåscând în toatå voia, ¿i zâmbe¿te, blând,lucindu-¿i din¡ii prin cerneala sub¡ire a nop¡ii. Moncu doarme cu Silviu.De mult nu am stat noi a¿a târziu.

Limbile ceasului sclipesc sub lunå. Aerul cristalin. Stråveziurialbastre. ºårile pustii ale ghe¡ii. Umbre albe aleargå pe valuri de ghea¡å,cu luciri ciudate. Talazurile spumegânde. Barca neagrå în derivå. Siluetelenegre aplecate sub furtunå. Marinå de serie, naturå fardatå cu naufragiu.Sub crivå¡, sub ger ¿i putoare.

Taie ¿i a doua cårare. Crivå¡ul se-nmoaie. Se pierde undeva spreapus. Ultimele lui dâre umede prin aer. Ghiolul mai fierbe o vreme, apoi

146

valurile se poticnesc, ¿ovåind. Råmâne o a¡å de vânt ud morfolindghe¡urile, spoindu-le cu apå, zgâl¡âind pu¡in luciul larg al lacului. Alunecåiar, se love¿te. Geamåt surd, prelungit, înlocuind înjuråtura.

– Vine iar cea¡å, suspinå Sile.– Ce-ai vrea så facå? Så prindå ra¡e cu perucå? îi aruncå Andrei

mu¿cåtor.– Asta înseamnå cå nu mai înghea¡å... ofteazå Sile.Adierea tot mai groaså, mustind de cåldurå. Pe lac picurå. Un tropot

rar, lini¿tit. ºipå câte o gâscå ori un pescåru¿. Fâ¿âit sub¡ire, abia auzit,de vietate trezindu-se, tresårind prin somn. Pe ghe¡uri ies båltoace. Totghe¡arul de pe plaur e jilav. Un clei sub¡ire, o peliculå finå de apå îlînvele¿te, un ulei alunecos. Scurgându-se cu fo¿net moale, lini¿tit. Zgomotde primåvarå. Mârâitul cald al ghe¡arilor topindu-se. Se aude un scâr¡âit.

– Asta-i de la Ro¿u... O u¿å... O fi deschis-o vântul...– Cum, Timo¿ca, o u¿å?– A¿a! O u¿å.¥mplântå ghionderul în mâl. Leagå mahuna. Se tåvåle¿te pe motorul

cu urme de cåldurå. Se suce¿te, greoi, ¿i-¿i lipe¿te obrazul de carcasaîncropitå, tråsnind a benzinå. Ies aburi, firicele scurte de fum. Curå¡å pededesubt, scoate damigeana, mulge ultimul rest de vin.

– Domnu’ Sile, eu cred cå mata n-ai tragere de inimå så vii la servici!Te prime¿te Andrei, face deranj, da’ mata tragi la lijancå... Cu cine såmeargå el? Siliu încå copil este!

– Sunt båtrân, Timo¿ca...– Cu mo¿ Hnat?! Cu pårintele Mihail så meargå el? Cu cine?Se-nvesele¿te. Glasu-i parcå joacå, îngålat de båuturå.– Al¡i oameni, cu ale lor! Treaba lor.– Timo¿ca, sare Andrei, dacå pui ¿i tu ¿i Marco câte trei chile, eu ¿i

Sile punem rest. ªi fac bårcu¡a. ¥mpreunå am fost.Se întinde. Se ridicå. Se ridicå ¿i Andrei. Parcå copil pe lângå namila

care-¿i aprinde o ¡igarå privind ¡intå stuful.– Mai e¿ti, Marche!?– Da, da, da!– Ce så-i faci tu, Andrei. ªtii doar...Curå¡å ¿i ultima picåturå de apå. Pojghi¡ele de ghea¡å ¿i sânge de pe

fund s-au coclit, înmuindu-se pe dedesubt. Le aruncå, bucå¡i de geamspart, în apa sclipind.

147

– Uite, domnu’ Sile, ce harnic este!– Când må gândesc, Timo¿ca, cum îmi vorbeai acum câ¡iva ani!...

Ce mai face¡i domnu’ Sile în sus, ce mai face¡i domnu’ Sile în jos...Mai e pu¡in ¿i må trimi¡i cu Jar la pådure... Ce, stau la pomana ta?Nu plåtesc eu tot? Nu aduc de la ora¿ tot ce cere¡i?!

– Mahuna bagi! iese Marco de pe plaur.ªchiopåteazå. Pe obraz ¿i barbå, dâre groase, întunecate, de sînge

închegat sclipesc stins. S-a izbit cu gura de sloi.– Cât este ceas, domnu’ Sile?– Aproape unu, Timo¿ca. Fårå un sfert.– Så gråbim, cå mâine sculåm devreme. Uite ce cald este. Andrei,

ghionder dai!Sprijinindu-se-n pråjinå ca-n cârje. ¥ncet, împinse cu ghionderele,

felii de plaur ies din tåieturå. Fårå vânt duhnesc parcå mai cumplit.Le împing cåtre larg. Mi¿cårile unor ¡apinari. Plute påråsite, putrezind.

Påtrund încet în canal. Curentul iute din Litcov încalecå vârfulmahunei, abåtându-l spre mal, spre peretele zemuind, o ranå murdarå,tamponatå de sloiuri.

Ghionderele se înfundå în ghea¡a mâncatå de umezealå. Ies lentdintre plauri. Vârful negru al lotcii, prelingându-se încet printre ghe¡uri,în noapte luminatå.

– Motor, bolborose¿te Marco, spålându-se pe fa¡å cu apå din ispol.Canalul scurt. Motorul trepideazå, ambalat la maximum. Se

împåturesc saci. Se leagå. Pregåtiri de acostare. ¥n fa¡å, un munte negru,ciuruit. Salcia de pe digul sec¡iei. Au ajuns. Opresc înainte de cherhana.Trag mahuna care zångåne în vânt, o foaie de carton desprinså de peacoperi¿. Iau la mânå ¿tiucile. Pe cele cu icre le aruncå pe mal. Marco î¿ialege vreo zece mârli¡e de douå palme.

– Nu-s prea mici?– Pentru saramuricå, domnu’ Sile.Cea¡a îi prinde iar, un bot cu gingii de bumbac, numai ca ni¿te fålci

moi se închide peste ei. Apoi pleacå mai departe alene, spre sat, potolindvântul, înghi¡indu-l o datå cu lumina uscatå ¿i rece a lunii, cu fo¿netulstufului, cu ¡ipåtul stârcilor pe iaz. Nici stuful, desfåcându-se pe ghiol,nu se mai aude. ¥nvelit în påturile groase, Sile scoate, chinuind mânabolnavå, din stråfunduri de rufå, o sticlå micå de suc.

148

– Ce-ai acolo?– Vodcå.¥ntinde mâna, gråbit.– Måi Andrei! Zoaie bei tu?Scoate ¿i el de prin cotloanele ude ale cåmå¿ii o sticlå de jumåtate.– Coniac, domnu’ Sile!– De unde, Marcole? sare Timo¿ca. Ce-ai tu, fântânå de coniac?

Pi¿å Tori¡a coniac ¡ie?– ªtie så tråiascå Marco. Nu ca ¡åranii. De ce nu aduci tu mie coniac,

Sile? Numai ¡uicå, ca la slugi? Hai noroc!Pe¿tele se adunå în patru gråmezi egale. N-a apucat så-nghe¡e sub

prelatå, e moale. Miroase aspru, a brådi¿ de mare.– Mulgem ceva aici?– Da’ vrei så cari mata, domnu’ Sile, cinci sute chile de pe¿ti?– Am întrebat, Timo¿ca! Ce mama dracului! Bå, horinca-i de douå

ori mai scumpå ca coniacul! ªi-i curatå, nu-i otravå de fabricå, cå-i de lapopa åla nebun!

Andrei då din mânå a lehamite. Beau cu sete, sticla se usucå, ultimelepicåturi se scurg, dâre de ulei, pe limba lui Timo¿ca. Mai împart o vremepe¿te, apoi Andrei se apropie de båtrân, îi înfige mâna în sân ¿i-i smulgesticla pu¡inå,

– Hai noroc!¥ntr-un genunchi, Timo¿ca terminå de ales ¿tiuca. Mai aruncå pe

mal o bucatå, învele¿te pe¿tele råmas în mahunå cu prelata. Sare ¿i el penisipul stråpuns de ierburi uscate.

Marco îndreaptå gråmezile, mutând pe¿tii de colo-colo.– Gata.Andrei se întoarce cu spatele.– Asta a cui?– A lui Timo¿ca.– Dar asta?– A ta.– Asta?– A lui Sile este.Se întoarce.– Ia så våd ce-a mai råmas.

149

Gråmezile sunt bine rostuite. ªtiucanul cel mare a nimerit la Timo¿ca.Storc în saci de plastic caracalinele alunecoase, apåsându-le bur¡ile disprecap spre coadå. Mamo¿i pricepu¡i, netezind atent ¿i sigur pântecul umflat.Icrele curg, ¡ârâind sub¡ire. Din când în când storc månu¿ile de muci ¿iapå. Dupå ce terminå gråmada lui, Marco trece lângå Sile. Au ispråvit.Leagå sacii. Aruncå ¿tiuca mulså în barcaz, lângå masculi. Timo¿ca sesmuce¿te un pic, î¿i face de lucru pe mal, apoi se hotårå¿te. Scotoce¿te înhaine, scoate ¿i el butelcå.

– Hai noroc!Se aude strident, cu toatå cea¡a, motor de ¿alupå. E foarte aproape.– Mili¡ia!Se reped la sacii de icre, trec digul ¿i-i ascund în stuf. Sub salcia

neagrå, gola¿å, picurând des din crengile ude, se iscå foialå de umbre.– Luåm mâine, ¿opte¿te Andrei. Frig este.– Tot pe aici trecem, aprobå Marco. Da’ pasårea?Ascund ¿i lebåda. Sub apå, adânc. Fug la mahunå. Pornesc motorul

¿i ¡â¿nesc pe Litcov, spre cherhana.– ¥n spate este ea. La sat.– Nu, la cherhana este.– ¥ncet mergi. Så nu izbim.Lângå parii gro¿i ai pontonului un far lumineazå sårac botul moale

al negurii, lingând co¿urile goale.Sinia, primitorul, se agitå, un motan flåmând a¿teptând la mal.– Cine a trecut?– A¡i scåpat voi? Andrei, fugi acaså, doamna doctor venitå este,

råu la Dori¡a.– Da’ ce are ea?– Nu ¿tiu. Fugi tu, vezi.Sare în bårcu¡a lui Sile. Desprinde saula, pune cujbele pe strapazane

¿i pleacå spre sat.– Da’ ce are ea? întreabå ¿i Timo¿ca.– A durut capul. A le¿inat. A vårsat toatå ziua. Moare.– Nu moare de durere de cap. Un vin fiert ¿i trece, mormåie Marco.– ªi ce greu a gåsit el nevastå tânårå! Gata, la treabå! Duce la Cri¿an?– La Tulcea. Da’ ¿alupa nu merge, reparå la ea de asearå.

150

– „Con¿tiin¡a“ este? Asta barcå bunå de jucat copii. De fåcut linguripentru domnu’ Sile. Barba Cazacu!! råcne¿te spre farul clipind, înecatde fuioare de cea¡å.

– Ai! se aude înfundat.– De ce nu iei ¿alupa nouå? Pun eu zece lei! Cu rugina asta ai så

îneci în Litcov!– Cine då banii? De zece ani cere primaru’ nu ¿alupå, motor, ¿i tot

nu vine. Nu mai då nimeni un ban pe sufletu’ vostru.– Ai så-mi dai un rachiu, Barba Cazacu!– De doi ani jumate! ºi-l dau ¿i acum! Da’ unde, cå nu ne prea

vedem?– Trimi¡i pe cineva.– Un rachiu mare?– Mare, cå mare ¡i-am dat!!– Så våd în ce vas îl pun!Carå co¿urile cu pe¿te în cherhana.– Ceva ¿tiucå cu icre este? întreabå rugåtor Sinia.– Nu prea. Pu¡inå.– Ce må fac, Marcole, cå plan este, ¿i nu s-a dat icrå la stat nici zece

chile în anu’ acest!– Dacå nu este!? Så vinå stat så pescuiascå, så scoatå el ¿tiucå cu icre!

Noi nu gåsim sub ghea¡å ¿i sub vârtej! se înfurie Timo¿ca. Uite ce-a gåsitdomnu’ Sile, o mânå stricatå. Face ea icre? Andrei a gåsit un picior, Marco,uite, obraz spart a gåsit! Cum så sco¡i icre din haine ude ¿i obraz spart?

Sinia ofteazå, då din mânå necåjit ¿i intrå în birou. Soba duduie.Scânduri abia vålurite. ¥nceput de co¿covealå. O pisicå cenu¿ie, cu botulîncå ud de sânge, toarce, tolånitå pe podelele de brad. Un solz de ¿tiucåi s-a lipit de frunte, un al treilea ochi, alb, mort. Mai pune un lemn pefoc. Ia creionul de dupå ureche, se a¿azå pe taburetul ¿chiop, încet, ca peouå. Noteazå în registru ora de venire a mahunei – „Trei ¿i jumåtate“ –¿i starea echipajului – „o lotcå dispårutå“. Zåbove¿te deasupra paginilorcear¿af, mai scrie ceva.

ªterge grijului, udând guma cu limba. ¥nchide catastiful cu coper¡igroase. Pocne¿te. Pisica tresare u¿or, fårå så se trezeascå. O împingeîncet cu piciorul mai sub sobå. Iese iar în frig, învelindu-se în ¿uba prealungå pentru trupul scurt, aproape rotund.

151

– Gata?– Gata!Trece la cântar.– Bine a¡i adus! Peste douå mii de kilograme. Buni pescari!– Dacå a fost domnu’ Sile cu noi! Noroc este cu el!Marco aruncå în co¿ul gol din spatele cântarului douå ¿tiuci mari,

cu icre, ¿i vreo zece mârli¡e.– Mul¡umesc frumos, roste¿te primitorul, golind co¿ul într-o paporni¡å.

Este gata, scriu bonul ¿i mergem acaså. De la ¿apte a¿tept pe voi.– Mergem pe dracu! Nu-i „Con¿tiin¡a“ stricatå? Cine crezi cå reparå

pe ea? Dai benzinå!– De unde så mai dau eu benzinå? se smiorcåie Sinia. To¡i cere

zeamå, to¡i ¿tie cå e reparti¡ie micå ¿i le paså?Intrå în cherhana, se strecoarå printre budanele late, pline de ghea¡å

¿i ¿tiucå. Cotrobåie pe întuneric la butoiul de tablå. Iese cu o cantå dezece, plinå pe trei sferturi.

– Atât?– Cinci dus, întors cinci...– Cea¡å este.Dispare iar în magazia mare, de scânduri late. Timo¿ca toarnå

benzinå în rezervorul uria¿, fåcut de comandå. Toarnå ¿i a doua cantå pecare i-o aduce cherhanagiul. Leagånå mahuna. Lichidul sunå stins,lovindu-se în voie de pere¡ii de tablå groaså.

– Nici cât un scuipat, rânje¿te el. Tot butoi po¡i så torni aici.– Pacoste a dat peste tine.– Noroc al meu, vår bun ce am eu. Spui, Marcole, acaså! De la gard

spui! Ai în¡eles?!– Da, da, da! ºii tu prin¡eså-n caså?– Domnu’ Sile, te duci ¿i mata acaså. Nu este nevoie de mata. Råmân

eu cu Andrei.– Singur? întreabå dârdâind båtrânul.– Hai, domnu’ Sile, gråbe¿te, cå ne sculåm diminea¡å!– Ce om, doctori¡a! Aproape ca un bårbat! Da’ så duci în toiul

nop¡ii la spital pentru ame¡eala de hahlu¿cå?!– Ce ¿tii tu, Marcole? Ce po¡i tu?

152

Pleacå amândoi cu lotca lui Marco. ¥i înghite cea¡a ¿i noaptea.Timo¿ca se apucå så ¿teargå barcazul cu ¿omoioage de stuf. Farul chioral ¿alupei abia clipe¿te, vlåguit. Pâcla îi reteazå lumina la jumåtatea pun¡ii.Pe un stâlp al pontonului, lampa de gaz a lui Sinia pâlpâie în oglindarotundå, fårå putere. Se vede la doi-trei pa¿i, nu mai mult. O lumini¡åsinguratecå, ascunså în håul de negurå ¿i beznå. Sinia cascå, pofticios.

– Hai în birou, Timo¿ca. Te descal¡i tu.

*Trage de vâsle cât poate, pipåind malul canalului îngust cu pana.

Urcå barca pe uscat, din fugå, ¿i o ia la goanå, ¿chiopåtând urât, spre sat.Cizmele ude se înfundå în nisip ¿i îl rod. Se a¿azå, ¿i le smulge. Porne¿tedin nou, numai în ciorapi. Se sprijinå-n ghionder, târâind piciorul careabia-l mai ascultå. Cade. ¥njurå. Aleargå din nou.

¥n sat cea¡a e rarå. S-a înghesuit toatå pe stuf ¿i pe ghioluri. Se vedeluminå la casa lui, printre fâ¿ii lungi ¿i sub¡iri de pâclå. ªerpi plutind,adormi¡i, legåna¡i de vânt.

Nåvåle¿te în dormitor. O vede întâi pe doctori¡å, aplecatå peste pat.Apoi pe Lanareica în picioare, rezemat de sobå. ªi-a pus halat alb directpeste ¿ubå.

– Ce este?– Meningitå, Andrei. Du-te, spalå-te pe mâini, ia-l pe Ihor ¿i hai s-o

ducem la ¿alupå. I-am fåcut o injec¡ie, dar trebuie så ajungå imediat laTulcea. Treze¿te-o întâi pe Lenu¡a centralista, så dea telefon, så vinåSalvarea.

– Ce pacoste a dat peste noi! scrâ¿ne¿te el, privind înmårmuritpatul alb.

Spatele doctori¡ei, un perete împår¡ind întreaga camerå. Se audegemând.

– Copiii unde sunt?– La sorå-ta. Gråbe¿te-te, te rog, da? Hai!– Doamna doctor, sigur scapå?! ezitå el så plece, încle¿tat de

lemnul u¿ii.– Andrei! Nu e¿ti de nici un folos a¿a! Då-i drumul ¿i laså-må pe

mine så fac ce e de fåcut.

153

Våzând cå haholul nu pleacå, se înro¿e¿te. Strânge pumnii.– Ie¿i! ªi så nu te prind cå vii cu vreo babå, cå te bag la pu¿cårie

pentru crimå! ¡ipå, e mai înaltå cu un cap decât pescarul.– Scol’ Dori¡a! strigå el peste umårul ei. Scol’, cå pe¿te este, ¿i

li¿i¡e! Cine jumule¿te påsåri?Se întoarce în noapte. Alergând printre case, dispare în cea¡å. Trupele

de ocupa¡ie ale unor reptile cenu¿ii abia închegate. Invazie lentå. Doctori¡aî¿i råsfrânge cizmele. Coboarå în bucåtårie. Se întinde, cascå. ¥¿i pune¿uba pe umeri. Scormone printr-o crati¡å. Intrå Donca, târ¿âindu-¿i încettålpile cizmelor tåiate la cålcâi. Gåle¡ile i se leagånå în mâini, vårsândbål¡i mici în nisipul noroios.

– Sta¡i cå pun într-o farfurie, doamna doctor, cântå ea moale,adormitå.

Prive¿te în gol.– Mama Donca, mai spalå-¡i ¿or¡ul åsta, cå e numai unturå.

Putreze¿te pe dumneata.– Sunt båtrânå eu. Be¡i ¿i un påhårel de vin? Scos este el.Se târå¿te pânå la poli¡å. Apucå cana cu amândouå mâinile, ca pe

un mår. O strânge la piept.– Nu trebuie dus Dori¡a la spital. Da¡i medicament ¿i sånåtoaså.

Ea tânårå este.Paharele prea pline. Scapå cana pe maså, obositå. Vinul curge pe

mu¿amaua murdarå. Un firicel ro¿iatic scurmå ¡ârâind nisipul bucåtåriei.– Când bagå înaltå tensiune?– A-nceput. A¿a be¡iv Petricå, motorul pe rachiu merge.Se a¿azå în scaunele sub¡iri, strâmbate de folosin¡å, legånându-se ¿i

scâr¡âind ca-n barcå. Gåoacea de lemn afumat a bucåtåriei de varå, våruitåîn silå. Lumina împietre¿te. Micå ¿i rece. Trece o palå de vânt, zgâl¡âieu¿a. Strecoarå pe sub prag aer râios, împånat cu nisip ¿i cea¡å.

– Be¡i.¥l linge pe-al ei. O a¿teaptå pe doctori¡å.– Be¡i.Våzând cå s-a oprit la jumåtate, îl umple pânå då pe de låturi, apoi

î¿i toarnå din nou.– Tânårå este ea... Doare pu¡in capul, trece... ¿opte¿te moale.

154

Picote¿te. ¥¿i leagå broboada mai strâns ¿i då så-¿i lase capul înbåltoaca de vin. O opre¿te. Strânge masa, îi potrive¿te o bucatå demåmåligå uscatå drept pernå...

– Nu duce¡i pe ea...Båtrâna adoarme. Iese. Bate la porti¡a de peste drum, la Ihor. Cå¡elul

latrå cu furie. Pescarul apare, gata îmbråcat.– Toatå ziua am fost la ¿tiucå... se aude bombånind din u¿a casei.

Nu-i ca un ceas... Mare pacoste a dat peste noi, doamna doctor. ªi nicinu înghea¡å! Bunå noapte, doamna doctor! Så ier¡i pe ¡åran.

– Bunå! Laså cå te-ntorci repede.– Uite pe Sile! De ce nu merge el? Ori Lanareica?Smulge fiecare pas din nisipul drumului. Omåt înghe¡at. Båtrânul

se reazemå be¡ivåne¿te de gardurile plåpânde. ªuba i se sfâ¿ie în sârmaghimpatå, legatå de pari pe lângå trestiile împletite, så nu se scarpinevitele.

– Nu vezi cum aratå?– Om în putere, doamna doctor!Se opre¿te în fa¡a lor, gâfâind. Un fir de sânge îi curge din narå, o

râmå neagrå în albea¡a lunii.– Doamnå doctor, tot în stagiu sunte¡i? îngaimå, låsându-se greu pe

scândura de sub gard.– Så tråie¿ti, domnu’ Sile? Da’ ce-ai på¡it?– Båtrâne¡ea... M-a låsat mâna stângå, cu durere mare.– Påi cum?– ¥ntâi la umår, p-ormå în tot bra¡ul.– Ai o pensare în zona cervicalå.– Un chil de horincå are, se hlize¿te Ihor, råcnetul lui vesel se roade

de pielea deaså a ¿opârlelor de cea¡å. De ce superi cu nimic pe doamnadoctor?

– Mai ai sacul de dormit la dumneata?– Da’ cum nu!– Hai så facem o targå, s-o luåm pe Dori¡a.Se aud mai întâi pa¿i, într-o ¡arå de sticlå pisatå, apoi se ¿i vede o

fiin¡å ie¿ind din tufi¿urile lungi de cea¡å.– Gata, Andrei?– Gata, doamna doctor. Ihor, mergi så ducem pe Dori¡a.

155

Se uitå la Sile. Då din umeri. O ia spre caså. Aruncå, din mers,cuvinte smulse pe lângå pulpa ¡igårii.

– Ce vrei tu, Sile? Ce tot vrei tu?Intrå în bucåtårie. ¥¿i pune un pahar de vin. ¥l îmbie pe Ihor. Ciocnesc.

Beau.– Ai gåsit?– Mila de la neamuri.– Noi am mai gåsit. Nu înghea¡å!– Nu înghea¡å.¥¿i mai pun un pahar. Lipesc vinul de limbå, broa¿te a¡intind o vietate.

¥i sug sângele, încet, fårå zgomot...– Tânårå este. De ce o duce la spital?– Fac ce spune! Spune meningitå. ªtii ce greu am gåsit pe ea?– Da. Drept este. Bucuros ai fost tu de nevastå tânårå. ªi uite, bolnavå

este ea, copiii mici.Ofteazå. Golesc cana. O a¿azå culcatå, o învinså, lângå båtrânå.

Sforåie prelung, spumos. Barba albå, rarå, fâlfâie, o perdea de tifon învânt. Un neg pe obrazul încre¡it, se oglinde¿te în cana cu dâre ro¿cate.Andrei, încremenit lângå maså, apaså cu degetul, u¿or, negul intrå încarne, apoi ¡â¿ne¿te iar, ca un dop.

Scoate un felinar în curte. Iau scara, leagå pe ea o saltea pneumaticåumflatå. Doctori¡a iese purtând pe bra¡e u¿or, ca pe un copil, halu¿caînfå¿atå în sacul galben de dormit. Gluga atârnå, låsând la vedere literelegroase: U. S. Army. Sile o urmåre¿te din pragul u¿ii, rezemat pe asistent.S-a schimbat, tot adunå un trening ro¿u pe el.

– Ave¡i grijå, e tot ce am, ¿opte¿te.– Domnu’ Sile, de ce nu råmâi mata acaså, la ora¿ ¿i te-ncurci

pe-aici? Cå ¿tiu cå ai caså, ai copii, nepo¡i...– Da’ dumneavoastrå de ce nu pleca¡i la Tulcea? A¡i terminat de un

an stagiul åla!– Domnu’ Sile, nu mai e¿ti nici musafir. Ai fost la început! Acum

te ¿tiu ¿i copiii. Stai degeaba cu lunile. Acum e¿ti...– O oaie stearpå. Oaie stearpå ¿i bolnavå care-¿i bea pensia în

Leteorman pentru cå s-a-nvå¡at cu aerul muced... Duce¡i-vå, doamnådoctor! V-a¿teaptå drum greu.

156

Dori¡a geme, împachetatå. ¥¿i leagånå capul vomitând la fiecaremi¿care.

Doctori¡a slåbe¿te legåturile din jurul femeii. Mâinile mari, cu unghiisclipind, pe alocuri urme de lac maroniu. Se mi¿cå repede, sigur. Facesemn. Bårba¡ii ridicå scara latå pe umeri. Bagå capetele printre fu¿tei.Se potrivesc la pas, apoi gråbesc spre canal.

¥i urmåre¿te Lanareica, bålångånindu-¿i mâneca goalå. Au dispårutde-acum în cea¡a care a¿teaptå, o armatå la pândå, råsuflând, greu, jilav,dincolo de marginea satului.

¥n lumina lunii, Sile poate vedea troienele de cea¡å palpitând pelângå case. Apoi, dincolo de bufet, pere¡ii albi ¿i umezi. Sile vede chiar¿i clipa în care Andrei are doar o jumåtate de trup, vede cum Ihor råmânesingur, jucând pe umeri doar jumåtate de scarå, cum îi mai a¿teaptå afaråpiciorul, împiedicat de un cablu, cum se pierde ¿i el în pâcla cu ziduridrepte, tåiate parcå cu feråstråul. ¥nchide u¿a, stinge lumina, se vârå înplapumå pe dibuite, dârdâind o vreme. ¥¿i lipe¿te mâna dureroaså deobraz. „Sunt prea båtrân, nenorocito, mormåie, ca så mor altfel. Undevrei så mor eu? Printre blocuri? Pe trotuar?“ Lini¿tea casei fårå sufletstrânge ecou.

*Au ajuns la prival. Priponesc scara în barcå. Lanareica ¿i doctori¡a

se a¿azå la pupa. Femeia ia vâsla. Andrei trece la rame.– E, hai noroc!– S-ajunge¡i!Barca se smulge fo¿nind, afundatå pânå la copastie. Fâlfâit de stânci.

Ihor o ia spre caså, dormind de-a-mpicioarelea. Doctori¡a ¡ine cârma.Trage rar vâsla prin apå, o aripå lungå, neagrå, a unei påsåri gola¿e,neînvå¡atå så zboare. Alunecå repede. Prin negurå, fe¡ele, mâinile li seumezesc, hainele se îmbibå. ¥¿i trage gluga pe cap, strângând ¿nurul subbårbie.

– Doamna doctor!– Zi, Andrei!– ªi dacå n-ajungem noi?– Scapå ¿i-a¿a. Dar e mai bine s-ajungem. N-am tot ce-mi trebuie

aici. Spitalu-i spital.

157

– Nebunå råmâne ea?– Dacå ajunge la spital, nu.Apa clefåie pe maluri, ridicatå de o boare rece. Se apropie Litcovul.– La dumneavoastrå în sat este mili¡ieni ¿i iarna? Ca la Cri¿an?– Ca la Cri¿an.– ªi existå la câmp sate unde iarna nimeni nu intrå?– Nu.– E mai bine la câmp...¥i izbesc valurile canalului. Acosteazå la ponton. Doctori¡a frâneazå

lin, aliniind barca lângå stâlpii mucegåi¡i.– A¡i reparat ¿alupa?– Nu merge, doamna doctor! Motor de la „Con¿tiin¡a“! Ce så faci?

A muncit prea mult degeaba, nu mai poate ea...– Ai pus benzinå, Timo¿ca?– Am pus.– Påi cam asta e!¥ntind targa în mahunå. Leagå parii scårii de sidelcå. O mai învelesc

cu o påturå de la Sinia.– Vezi cå pe inventar este ea. Så aduci înapoi.Nu råspunde. Fuge spre puntea canalului.– Unde te mai duci, Andrei?– Vine el, s-a dus så ia boabe de doctor.– Are?– Are ceva.Se întoarce cu sacul de icre pe umeri. ¥l trânte¿te în barcå.– Am plecat! Doamna doctor, icre vre¡i?– Andrei!– Iau atunci, trebuie la spital.– Acolo da, trebuie. Cinci chile ajung!– Laså zece, så fie ele.Scoate, în douå pungi de plastic, vreo ¿ase ispoluri de icre. Clåte¿te

fåra¿ul mare, de tablå, mirosind a motorinå. Smulge apå, bea.– Sinia, duci acaså, la mama. Dai ¿tiuculi¡a la Barba Cazacu! Gata,

Timo¿ca. Dumneavoastrå chiar deloc?– ¥¡i spun eu când îmi trebuie mie.

158

Duduind, barcazul se a¿terne spre sec¡ie. Motorul ostenit trage lapas. Andrei se înfige pe picioare la prova, cu ghionderul în mânå. Aluatapos, cu noduri, cea¡a se desface în bucå¡i cleioase, închegate,rostogolindu-se pe lângå barcå, un sânge alb. Tremurând, Lanareicaadoarme.

Sinia intrå în birou. Scoate o lingurå de icre, o a¿azå sub nasul pisicii.Mâ¡a linge molcom boabele ro¿iatice, fårå så se mi¿te de pe rogojinå,abia ridicând capul, un rånit. Toarce încet, lini¿titå, pårul îi luce¿te decåldurå.

O mângâie u¿or pe burta umflatå, påtatå de rugina sângelui. Mânalatå cu unghii negre scarpinå blåni¡a albå, învelind-o, o pasåre de pradå.

¥nchide u¿ile la sobå. Toarnå apå în ispolul de sub maså. Suflå-nfelinar, ¡uguindu-¿i buzele, sårut vicios, singuratic, cerând întuneric. Iese¿i încuie lacåtul, gråbind cu pa¿i mici spre barcå. Strânge la sub¡iorisacul ¿i paporni¡a, ghiftuite. ¥¿i face o cruce scurtå, groaså.

¥n paporni¡å zvâcne¿te un somotei ori o ¿tiucå mare, lovindu-l pestegenunchi. Cazacul se clatinå, alunecând pe noroiul de pe ponton.Geamåtul vietå¡ii se urcå, î¿i face loc cu violen¡å în piftia albå, lipicioasåa ce¡ii ¿i pentru o clipå e mai asurzitor decât o împu¿cåturå. Apoi moare,înecându-se epuizat în strânsura moale, necurmatå a aburilor reci.Apåsarea necru¡åtoare a unui roi de insecte de vatå.

Tåcerea. Pustietatea albå se varså la loc în gåoacea pontonului. Cea¡a,un strat de var pufos, umple ¿i neteze¿te asprimile plaurilor, grindului,pådurii, ghiolurilor, coagulând încet, abia sim¡it.

Vâsle¿te rar. Motorul nu se mai aude de mult. Lini¿tea negurii.Catifeaua unor picåturi strivindu-se rar de lemn, a¿ternându-se pe apå.

*

Apa se zbârle¿te pu¡in. Marginea valurilor mici, måcinatå de cea¡å,ive¿te câte un capåt de stuf, câte-un vreasc negru, greu ca fierul, råscolitdin mâl de vânturile zilei.

– O fi rupt el pe undeva...– La mo¿ Ghionca ¡ii stuful. Pe unde a¡i venit, doamna doctor?– Pe canalul mare.

159

– Lung drum a fost!– Cinci ore am fåcut. La un moment dat ne-am oprit så spargem

ghea¡a. Am avut ¿i vânt, dintr-o parte. Abia am ajuns. Dacå nu recuno¿teaLanareica cå-i meningitå renun¡am. Dar simptomele erau a¿a de clare,cå nu te puteai în¿ela.

– ªi el de ce nu a fåcut injec¡ie?– ¥ncå douå såptåmâni n-are cum så mi¿te mâna. ªi nici nu are ce-i

trebuie.Valurile cresc u¿or, de-o palmå. ªi e brusc mai frig. Påtrund în frig

cum ai deschide o poartå a unei såli neîncålzite.– Cine a pus pe el så tragå somn de optzeci kilograme cu saula

înfå¿uratå pe mânå? Timo¿ca, sim¡i tu mal?!– Nu mai este mal. Digul rupt. Ridicata a poftit ea panå de somn...

A cerut lui. ªi dacå Ridicata a cerut lui... Al ¿aptelea copil este. Are såfie zece, spune ea.

– Mai bine o luam pe canalul mare, måi Andrei. Fåceam patru ore,dar ajungeam. Am ie¿it din canal. Am intrat în Iacub, a¿a-i? ¥ntoarce,Timo¿ca, poate mai gåsim ruptura.

– Nu mai gåsim, doamna doctor. Cea¡å este.Se uitå prin negura deaså, un cheag zvârcolindu-se prin vântul sub¡ire.

Cercul de luminå al lanternei se izbe¿te de pielea unor animale albicioase,necunoscute, încolåcindu-se ¿i stråbåtându- se.

– Ghiol mare, Iacub. Pe cea¡å, ¿i mai mare!– ªi încotro o luåm? La canalele de nord?– Acolo, doamna doctor.– Nu-i mai pune lumina pe ochi, Andrei, cå nu-i face bine! Nu vezi

cum se zbate? Dar n-a¡i pescuit acolo de zece ani! E locul cri¿ånenilor.– Poate gåsim.Bâzâitul vântului mic, lipind valuri mårunte de barcaz cu plescåit

u¿or, catifelat. A¡ipesc pu¡in câte pu¡in. O zguduiturå, un fo¿net sub tålpi,opintire lene¿å, o ma¿inå care trece peste un trup.

– Ce-a fost asta?– Plaur, doamna doctor. Plaur mic, înecat. La ralanti mergi, Timo¿ca.

De când am plecat noi?– O orå jumåtate este, ¿opte¿te asistentul, întins lângå targå.– Mai este. Månânci, Timo¿ca? Servi¡i, doamna doctor!

160

Smulg fâ¿ii sub¡iri de carne de pe pielea uscatå a pe¿telui, trosnind,un pergament. Scoate de prin buzunarele adânci ale ¿ubei o sticlå.

– Servi¡i. ªtiucå såratå cere udåturå.Gustå. Se scuturå de tårie, luând apå în pumni, så stingå arsura.

Då sticla lui Timo¿ca.– Be¡i porcårie de-a lui Sile? Vin n-ai?– Este ¿i vin.Scormone iar prin încåperile hainei. Apare o sticlå de vin. Se apleacå

peste rucsac. Scoate o felie de pâine, o unge gros cu icre proaspete.¥ntinde sticla ¿i pâinea doctori¡ei.

– Lua¡i.– Vå mai împårtå¿e¿te cålugårul åla tinerel cu rachiu de-al lui?Din nou, de sub barcå, izbitura moale, dureroaså, a unui plaur.

Doctori¡a tresare, scåpând sticla din mânå.– Nu må pot obi¿nui nici acum. Cine a avut ma¿inå, nu se obi¿nuie¿te

cu asta niciodatå.Adunå sticla de pe jos, scoate dopul cu din¡ii, bea.– Dumneavoastrå nu risipi¡i muni¡ia, rânje¿te Timo¿ca cu gura plinå.Se aude o sirenå, stins.– Cine ¿tie de unde vine ea?...– De pe mare...– Doamna doctor! Oare mai este cineva pe ghiol cu barca în toatå

Delta?– Poate cå da.– La dumneavoastrå tot a¿a oameni pu¡ini ¿i båtrâni?– Tot.– Am fost o sutå cincizeci de pescari acum zece ani ¿i am råmas

doisprezece. Zici cå ne-au omorât ei...– ªi voi sunte¡i lacomi, Andrei. Cine vå pune så pleca¡i în baltå zi ¿i

noapte?– Nevoile, doamnå doctor.– Care nevoi? Ce vå lipse¿te vouå? Mâncare ave¡i berechet, stuf ¿i

lemn cât încape... Cei de la câmp fac foame...– Dumneavoastrå a¡i fost ¿i-n alte ghioluri!?– ¥n mai toate.– ªi sunt ¿i acolo pescari, ca aici? ªi sate, ¿i turi¿ti?

161

– Sunt, Timo¿ca. Mai ceva ca la voi. La voi e prea departe. Pânåacum un an nici n-a¡i avut „pasager“.

– Acolo vin turi¿ti ¿i toamna ¿i iarna?– Nu. Nici acolo. Ca ¿i aici, vara n-ai unde så-i culci ¿i iarna ¡i-i

dore¿ti.– Turi¿tii?– Nu. Prietenii. Oaspe¡ii. Dragostea lor de la iunie la septembrie,

orar afi¿at. Doar cu program estival.– Dumneavoastrå, doamnå doctor, cânta¡i frumos?– Nu prea, Andrei. Da’ ce-¡i veni?– Ave¡i a¿a, o voce, parcå cântå...– Doamna doctor, dar când a¡i fugit dupå acel båiat la Constan¡a,

a¡i crezut cå el vine så stea aici, în pustiu ¿i în apå?Sirena se aude iar. Se aude ¿i o u¿å trântitå, un vaiet de femeie.– Vede¡i ce face vântul? Duce prin aer glas de la pescar, de la

hahlu¿ca, prin toatå Delta, a¿a ca nimic... Poartå de colo colo, învârte cape o frunzå. Frunza aceasta a cåzut la noi în mahunå. A¿a-i pe cea¡å.Eu strig aici ¿i se aude la moldoveni.

Aproape, apa plesnitå de un pe¿te uria¿, o scândurå izbitå de ghiolcu toatå puterea. Timo¿ca ridicå elicea dintr-o mi¿care, aplecând motorulspre barcå.

Râcâit dur pe fundul mahunei, o sârmå rindeluind banda metalicå achilei.

– Ce-a fost asta?– Setca... Somnul a sim¡it pe noi ¿i a zbåtut. Aproape este, Andrei!

La rame treci tu!– ªtiu, ¿tiu!Stuful. Ghionderul pipåind fundul mâlos. Ghioråitul puturos al

mâlului. Apa fierbe cu bulbuci înveli¡i în pojghi¡å de gråsime neagrå. Seridicå resturi putrezite, de parcå ¡åpoaiele ar fi spart crusta unui pântecebolnav.

– Nu-i decât un plaur. E mal bun la nordul lui Iacub. Dai drumul lamotor, Timo¿ca.

– Setcå este, Andrei. Setca peste tot.Råtåcesc pe ghiol.

162

Cârpele ude al pâclei li se a¿tern pe fa¡å, picurând. Se târâie printr-ocurte în care atârnå, îndesat, cear¿afuri jilave. Dincolo de negurå e totnegurå. Doctori¡a clån¡åne mårunt, i-a intrat în oase frigul ¿i umezealace¡ii. Andrei ¿i Timo¿ca, uzi de mult, se bat din când în când pe umeri,într-o îmbrå¡i¿are asprå, palmele råsunå pe postavul ¿ubelor, ni¿te lope¡i.

Dori¡a dârdâie ¿i ea, ¡ipând ascu¡it ori de câte ori lanterna lui Timo¿case înfundå în colacii råscoli¡i ai ce¡ii. Doctori¡a îi acoperå fruntea ¿i ochiicu broboada. Numai Lanareica zace lini¿tit, înfå¿urat în ¡oale. I se vedejarul ¡igårii. Trage un fum, apoi adoarme la loc. Sforåie chiar, o clipå.Se treze¿te imediat ¿i trage iar un fum...

Au pierdut direc¡ia. S-au sucit de prea multe ori. Vântul nu-i maiajutå, se schimbå ¿i el, învârtindu-se. Cea¡a se îndese¿te ¿i mai mult,urmåritå de apropierea dimine¡ii. Dori¡a scânce¿te iar, zvârcolindu-se înlegåturi. Lanareica îi ¿terge gura de zemurile vomate, i-a legat un ¿ervetsub bårbie ca la copii. ¥i dau înainte, ne¿tiind unde duce acel înainte, niciunde au ajuns ¿i unde sunt.

– La stânga lua¡i-o. Då drumul la motor ¿i ¡ine-o drept.– De-acolo venim, doamna doctor!– Timo¿ca, de douå ore ne-nvârtim pe jap¿a asta! Cine mai ¿tie de

unde vine?– Noi ¿tim.– Laså, o luåm ¿i noi la noroc.Se apleacå asupra motorului. Pompeazå de douå ori benzinå.– Vezi cå-l îneci! îi strigå doctori¡a.– Nu înec! Rece este el, mormåie, apoi ridicå capul. ªti¡i cum trebuie

så facem? Aruncåm noi ancora, dormim, vine lumina!– ªi ce dacå vine lumina? Nu-i tot cea¡å? Nu-i tot ghiol? Nu ne-am

învârtit noi pe lac douå ore? Nici dupå vânt, nici dupå plaur nu ne putemlua. Nu vezi? Setcile puse în cruci¿. Cum vrei så te orientezi?

– Dacå luam noi pe Marco...Aprinde lanterna. Cercul strâmt al luminii spart pe unturile încolåcite

de negurå. Mahuna pare ziditå într-o gåoace îngustå de abur înghe¡at, deai cårei pere¡i nu po¡i trece. O coajå udå ¿i rece, de nestråbåtut. Apacenu¿ie, tulburatå de Dunåre, pleoscåie sub ei ca un lighean.

– Doamna doctor. ªi dacå se întâmplå necaz, la Mila, sau la Cri¿an?– Ce necaz, Andrei?

163

– Dacå acum, la Leteorman, na¿te Frosea?– Na¿te ¿i gata! Ce vrei så fac? Ia uite de ce-i arde lui acum!¥ncearcå apa cu ghionderul. Scurmå pu¡in. Ies bulbuci unsuro¿i.

Duhoarea se împrå¿tie peste barcå.– Må gândesc ¿i eu...– Ce vrei så fac?... De cinci zile n-a mai venit „pasagerul“ la vale.

Cea¡a, sloiuri... Dacå pe Sulina nu intrå, cum så intre pe canal? ªi eu cuce så umblu? Cå vezi în ce hal e „Con¿tiin¡a“! ªi mai umblå ¿i primarulcu ea. ªi nu-i nici benzinå... Vai de capul nostru!

Timo¿ca bombåne. Se bate pe spate, o îmbrå¡i¿are iute, apoi tragede sfoarå. Motorul påcåne strident, învolburând apa. Barcazul porne¿telini¿tit, liniind pelicula valurilor mici cu o dârå sub¡ire de spumå... Zorii,zoaie tulburi care se varså în întuneric ¿i cea¡å. Câte un fuior de vânt,strecurat prin aer ca o conductå. Diminea¡a. Se cuibåresc în hainele ude.

Se vede acum påienjeni¿ul apos al pâclei. Le e parcå ¿i mai frig. ªiparcå s-ar feri. O li¿i¡å adormitå pålmuie apa chiar sub mahunå. Mitralieraaripilor pârâie. E sufocatå de spaimå. Nu numai lumina, ci ¿i zgomotelese preling pe bulgårii de cea¡å. Se înfig u¿or, ca în zåpadå, ¿i apoi curg,domolit, în apa tulbure, albicioaså.

– Dai vitezå!ºåcåneala motorului, îndesitå. Apucå de våd plutele setcilor, înainte

ca mahuna så le calce. Când Andrei ridicå mâna, se culcå ¿i motorul, cuelicea turuind ascu¡it, isteric, în aerul bålos. Undeva poate fi malul nisipos,tare, cu privalele care dau în Dunåre. Altundeva poate cå existå plaurii ¿idigurile rupte care dau spre Leteorman ¿i spre ghiolurile de lângå mal.

– Capul!Se târâie, în pârâit de vreascuri, sub ramurile unei sålcii, izbindu-se

cu botul de trunchi. Cåciula ciuruitå a lui Timo¿ca plute¿te pe valurilemici. Andrei se ¡ine cu mâna de frunte ¿i printre degete-i picurå sânge.Doctori¡a a cåzut sub sidelcå, în apa de-o palmå. Se zbate, o muscåbâzâind într-un borcan. O ajutå Lanareica, care s-a trântit peste fata înnesim¡ire, primind, în locul ei, tåi¿ul unor cioturi groase. I-a dat sîngele,fire de betealå ro¿ie îi ling ¿uba. Ochii i-au albit.

Se clatinå, ame¡it. Pescarii înjurå, Andrei are fruntea crestatå înfurculi¡å. Scoate o batistå de la piept ¿i o lipe¿te de ranå, strângând-o subcåciulå.

164

– ¥mpingi, Timo¿ca! Acum!Trag de crengi ca de ni¿te grinzi ie¿ite din pere¡i. Timo¿ca-¿i culege

cåciula, o stoarce ¿i-o îndeaså pe capul ple¿uv presårat cu ¿uvi¡e albe.– Noroc ave¡i, doamna doctor. Uite cå a¡i nimerit.Zâmbe¿te, pansându-l pe Lanareica, înconjurându-i capul cu fe¿e

late. Sângele le påtrunde imediat, tifonul muste¿te. Din scenå lipse¿temedalia ¿i comandantul cårunt.

– Uite turcu’ bre!– Trebuie så te pun în copci. Auzi, Timo¿ca, cât a stat cel mai mult

un doctor la voi?– Opt zile, acu’ vreo doi¿pe ani, doamna doctor.– Te doare, Andrei?– Pescarul, ca câinele, doamna doctor. Linge ¿i trece.Sunt la mal. La malul cu nisip. Timo¿ca î¿i ridicå ¿oldarele, coboarå

din barcaz.– Unde-i salcie-i ¿i canal! Ce mai cau¡i?– Se cunoa¿te cå sta¡i de mult la noi! Caut så ¿tiu ce canal. Så nu

ie¿im la Sulina.Se stinge în cea¡å ca ¿i cum s-ar topi.– Nici azi nu vine „pasagerul“?– Cum så vinå?– Mai e studentul åla?– Este. De o såptåmânå se scoalå la patru, vine la canal, urcå pe

„Afuma¡i“. Barba Chilonii înjurå, strigå sloiuri, strigå cea¡å, studentulpleacå înapoi la vinul lui Zumbile. A cerut bani de acaså.

– ªi i-au venit?– Venit. Telegrafic. Dar e båiat bun, foarte distractiv.– Ce face?– Se pupå cu Andu ¿i cu Vania. Umblå prin pådure cu popa cel

tânår ¿i scurmå prin nisip dupå ora¿ mort ¿i alte nebunii. ªi cântå. Odatål-a cårat Jar pânå la turcoaicå, cåzuse el lângå bufet. Nu prime¿te tårie.Beat iute este...

– Ce så facå ¿i el pe frigul åsta? Deltå i-a trebuit?– L-a înnebunit Voinea ¿i pe el cu biserica aceea, ¿opte¿te Lanareica.

De la închipuirile lui, så-l ierte Dumnezeu, i se trage.– Curajos el! Face poze. Cite¿te cår¡i. Copiii iubesc pe el.

165

– Puteam så-l luåm cu noi.– Låsa¡i, ajunge el...– Lanareica, întinde-te! Pierzi tot sângele ¿i n-o så mai aibå asistent

Leteormanul! Ce dracu face ¿i Timo¿ca åsta?Se duce lângå Dori¡a, îi ia pulsul. ¥i pune mâna pe frunte, pe sub

broboada groaså.– I-ar mai trebui un antibiotic. ¥n cât timp ajungem?– De aici, în zece minute. Nu se face mai mult orice canal ar fi.– Cine dracu îi înnebune¿te pe to¡i cu biserica aia? Nu le-a¡i spus cå

nu existå? Cålugårul åla ce tot vrea? Ce se tot adunå to¡i la Leteorman?– ªi ce, fac råu? Umblå, sapå... Slujbå fac...Lanareica alunecå domol pe sidelcå, se aga¡å de copastie, moale ca

o mângâiere palma lui pe lemn. Le¿inå. Un val mai råsårit ridicå barca,târând-o pe nisip cu scrâ¿net aspru. Se aud lebede zburând foarte aproape.Nici måcar cea¡a nu poate absorbi fâlfâitul, un bubuit ¿i-un freamåt, opanicå a aerului.

– Ce bun ar fi un bobocel pe cartofi...– Poate te aude cineva!Plescåit de cizme. Apoi, parcå s-ar reîntrupa, Timo¿ca.– Gata. Mergem.Andrei se propte¿te-n ghionder, mahuna ia încet largul. Motorul

låtrând singuratic. Ocolesc salcia, valurile leapådå încå, pe rådåcinilescormonind nisipul, vreascuri, barcazul a spart în izbiturå o cåpi¡å decrengi uscate.

Canalul îngust. I se våd malurile strâmte prin pâclå, douå copastiide nisip ale mahunei. Motorul cârâie din greu în curentul foarte puternicvenit din Sulina. Apa nåvåle¿te mâloaså, torent cårând sloiuri mici,ciuruite. O ultimå zvâcnire, furia ¿uvoiului la intrare. Un sloi uria¿.Fluviul.

Timo¿ca ambaleazå puternic, un claxon ca un låtrat. Mahunapåtrunde în canalul maritim, printr-un val înalt ie¿it de sub ghea¡å carese varså peste bord. ªiroind de apå. Lanareica î¿i revine. Zâmbe¿te, ochiii-au redevenit alba¿tri, un omule¡ uscat, nesigur. Apucå stângaci ispolul.

Sloiuri mari apar ¿i dispar în negurå, rotindu-se, ochii albi, mor¡i, dezåpadå ¿i ghea¡å, ai Dunårii, privind cea¡a.

166

Cu motorul oprit, barca curge la vale prin sat, spre dispensar. De pemalurile depårtate se aud zgomote de caså. Un picap dat la maximum.Caterina Caselli cântå „Perdono, perdono, perdono“... Se aude ¿i scâr¡âitulacului scrijelind discul uzat. Gålågie de femei. Motoare de tractor ori decamion. Ascu¡ite, asurzitoare. Zångånitul u¿ii la magazin.

Armonica, umflându-se ¿i dezumflându-se în cea¡å. Sunt pescariiacaså, n-au ie¿it pe baltå.

– Vezi, Timo¿ca, sopte¿te visåtor Andrei, la ei cea¡a e vreme rea.– Au prea mul¡i bani, rîde batjocoritor cazacul.Ajung la uzina electricå, îi recunosc duduitul asurzitor. Trec ¿i de

primårie, recolteazå o depå¿ire de plan în cinstea lui 30 Decembrie laÎntreprinderea Mecanicå Mija, din „Sumarul presei“, anun¡atå demegafonul de deasupra mili¡iei. Scâr¡âit de biciclete. Sirena portului,fluierând mitocåne¿te cea¡a. Doctori¡a se ridicå în picioare. Se întoarcecu fa¡a spre baltå, spre Leteorman. Andrei gone¿te de la prova câte unsloi, îndreptând barcazul spre dispensar.

– Andrei, mi se pare cå am ie¿it din propria mea caså ¿i am nimeritîntr-un loc stråin. Parcå am deschis o u¿å ¿i am intrat brusc în cevagroaznic, iar în urma mea n-a mai råmas nimic de care så-mi pot aduceaminte. Un drum fårå întoarcere.

Pescarul rânje¿te. ¥i face cu ochiul lui Timo¿ca.– De ce nu vå muta¡i la Leteorman? Ca Sile...– Drum fårå întoarcere, Andrei. Må mut la Måcin la anul... Dupå

aceea la Tulcea...Råmâne întoarså spre ghioluri încå o clipå, î¿i potrive¿te cåciula de

lânå neagrå, î¿i ridicå ¿oldarele, gata, de-acum tot înainte.– Hai så vedem ce-i cu rapida, ¿i dau o cafea rece la cofetårie.– Poate are ¿i pråjituri, cântå lacom Timo¿ca, ca la Tulcea.– Uite rapida. A sosit ea!Acosteazå. Trag mahuna între stâlpii unui mic port. Timo¿ca coboarå

så-¿i vadå pagubele. Prova un pic cråpatå, coastele scrijelite de sloiuri.Då nepåsåtor din mânå. Targa e urcatå pe scårile digului.

– ¥ncet, så n-o zdruncina¡i.¥ncåperile dispensarului. Goale. A¿ternuturile nedesfåcute cu anii.

Cear¿afurile au prins ruginå la încheieturile nevopsite ale paturilor defier. Trei vaporeni de fluviu bat ¿eptica. Mirosul de formol ¿i spirt

167

amestecat cu mucezealå ståtutå. ¥n fundul unuia din cele trei saloane, obabå cite¿te pi¡igåiat dintr-o carte de rugåciuni.

– Bolnava de såmân¡å. A treia internare pe anul åsta. Ori a patra.Ce faci, babo!? Bunå diminea¡a, tovarå¿i ¿eptimorfi! Da’ repede a¡i maiajuns!

Se ridicå, salutå, såltând cåciulile clåpåuge, se a¿azå la loc fårå såarunce vreo privire spre pescari. Capete ponosite de vârstå, adâncite înfoi¡ele tocite, aproape indescifrabile. ªube negre, cåciuli ruse¿ti cu fundnegru de fâ¿, pantaloni negri, cizme la fel. Un fel de uniforme neterminate.

– Eram la Sulina. Am venit, prin spate, på ¥mpu¡ita.– A¿a, pe cea¡å?– Mai încet, merge! Dar nu putem pleca, sunt sloiuri. E ¿i cea¡å...– ªi ce så fac eu, barba Ionescu, cu o meningitå ¿i o hemoragie

aici? ¥mi trebuie antibiotice, sânge... Cea¡a se ridicå într-o orå...– Sloiuri, doamna doctor... N-a¡i våzut? O lunå nici un vas nu cred

så mai intre på Sulina. ªi cargourile sunt oprite în porturi. ªi mai e ¿icea¡å.

– ªti¡i de unde vin?– ªtiu, då la mama dracului, din Leteorman! Cå ¿i-au ascuns å¿tia

satele då nici cu submarinu’ protonoatomic nu mai ajungi! ªi dac’ ajunginu mai ie¿i. Te scoate în martie, ca på muråturi stricate... Cristosu’ ei dåmeserie!

Trânte¿te cår¡ile pe maså, sculându-se brusc. ¥¿i suflå nasul narå cunarå, scuturând mucii cu degetele direct pe cimentul rece al cabinetului.Mi¿care netedå, îndemânaticå.

– Bå, strigå spre haholi, ¿i se întoarce iar spre doctori¡å, må scuza¡i,¿tiu cå nu se cântå la clarinet în dispensar, da’s cam pompat, bå, a¡i adusmåcar ceva, un dulce acolo?

Andrei îi întinde una din pungi, pregåtitå la picior, un copil ¡inut demânå. O cântåre¿te dintr-o privire. ¥¿i vârå nasul în plasticul albastru,aspirå fornåit nåmolul tare, ierbos, de icre proaspete.

– Douå chile eu, unul felcerul. Unu la benzinar, cå-s på drojdie.Trebuie så dau ¿i ¿efului ceva, a¿a så cade, nu? zâmbe¿te scurt, lupe¿te.E om ¿i el! A¿tepta¡i. Când s-o cåra putoarea då cea¡å o roim. Doamnadoctor, e bine?

– Mai bine decât må a¿teptam!

168

Se întorc la foi¡e, dupå ce Ionescu ¿terge podeaua cu talpa, întinzândzeama cleioaså. A¿azå såcule¡ul moale lângå scaun, pipåindu-l din cândîn când cu cizma neagrå, peticitå.

– Duce¡i-vå la cofetårie, îi pun copci ¿i vin ¿i eu. Felcere, ajutå-må.Laså lin cår¡ile pe maså, parcå trezit din somn. Se ridicå privind în

gol. Palmele-i råmân pe tabla albå, scorojitå ici ¿i colo, acoperitå custiclå, sub care genera¡ii de asistente au a¿ezat ilustrate ¿i poze. Un fel devia¡å artisticå a localitå¡ii. Dominå Florin Piersic ¿i Gabi Luncå. Face unpas ¿ovåielnic, netezindu-¿i cu mi¿cåri slabe, neterminate, boarfele bo¡ite.Al doilea. ¥nva¡å så meargå. Bålångånindu-se spre cabinetul de consulta¡ii.Se nåruie pe un perete.

– A luat-o pe ulei, comenteazå cåpitanul Salvårii, uite cum patineazå.La podea, î¿i revine. Se ca¡årå lipit de zidul våruit, obrazul ¿i ¿uba

se îngålbenesc, unghiile groase zgârie peretele, o fiarå ascu¡indu-¿ighearele.

– Al dracului, dacå nu-l mi¿ti, nu ¿tii cå-i mort. Te-ai împårtå¿it ¿i¡i-a scåpat linguri¡a pe gât, pui mic?

Se întoarce spre doctori¡å, chipul îi e pe jumåtate våruit, machiajviolent de circ. ºuguie buzele date cu alb, ¿uierând, cu ochii între sâniitineri.

– De ce stai... få... cu å¿tia?... E mor¡i... de be¡i. Nimic nu... ¿tie...N-are carte... Culturå... îngaimå, îngålat, ¿i întinde mâinile, pornindclåtinat, ca-n transå, spre sânii rotunji¡i de pulovår. De ce... få... Amor...Braserie... roste¿te, litanie molfåitå...

Haholii încremenesc în u¿å, nedumeri¡i. Cåpitanul Ionescu ¿i celålaltbårbat se întorc ¿i se a¿azå potrivit, cråcindu-se pe taburetele albe,rezemându-se de maså. Sunt numai ochi. Cu o clipå înainte ca labele s-oatingå, doctori¡a smulge veioza de fier forjat de pe maså ¿i-l izbe¿te înfa¡å pe felcerul beat. Apoi îl împinge cu amândouå mâinile, rostogolindu-lpe spate. Icnet greu, înfundat. Inert, be¡ie terminatå.

– ºi-am spus eu cå doamna doctor a-nvå¡at så-njure? Când a venitscria versuri ¿i acum uite ce lucruri urâte îi spune bietului copil îndrågostit!

Deschide un ochi sângeriu. Se rostogole¿te pe burtå. Boxer carevrea så råmânå cu orice pre¡ în picioare. Se ridicå anevoie în genunchi.¥¿i scoate cåciula, î¿i ¿terge cu blana neagrå, de plastic, sângele de pefa¡å. Se înclinå, lovind cu fruntea cimentul lustruit cu motorinå.

169

– Så ne tråie¿ti... frumoaso...– Cheamå-l pe Balu, Andrei!– Låsa¡i, doamna doctor, nu chema¡i tablagii. ¥i då amendå, un ¿ut

în cur, da’ el råmâne på Salvare! ¥l pågubesc eu mai bine.Smulge o påturå de pe un pat, împrå¿tiind cear¿afurile împåturite,

rigide de atâta nefolosin¡å.– Vezi c-o am pe inventar!– Prima datå când vin, o ave¡i înapoi! Sta¡i, coconeii tatii ¿i vå uita¡i

la mine ¿i porcii râtuiesc ca-n cocinå! Hai så-l înfofolim på felcera¿, cå-icam umbrå.

Pescarii sar, parcå trezi¡i din somn. ¥l doboarå, sucindu-i mâinile laspate. Se zbate pu¡in, fårå vlagå. ¥l înfå¿oarå în påturå, legându-l ca peun covor. ¥ncearcå så-i mu¿te. Ionescu îi trosne¿te o cizmå-n gurå.

– Då ce må necåje¿ti? ªtii cå nu-mi place så-¡i fac observa¡ie dåfa¡å cu al¡ii! Duce¡i-l în rapidå, så se råcoreascå. Så scuza¡i, se întoarcespre doctori¡å, batjocoritor. ¥l mai cert uneori, e un copil obraznic, orfanîncå då la patruzeci då ani!

Intrå în cabinet. Scoate seringa din sterilizator. ¥¿i ¿terge o lacrimå.Pregåte¿te tåvi¡a cu pense ¿i catgut, amestecând ¿i ordonând totul repede,cu mâinile mari tremurând, înro¿ite de fricå.

– Lanareica, vino så te cos.Haholii ies, izbind capul felcerului de canatul u¿ii, ca din întâmplare.

Vaporenii izbucnesc în râs gros.– E mort, bå! Nu mai simte! strigå Ionescu. Apoi, adunând cår¡ile

flendurite: Aprigå muiere, dom’ contabil! I-a murit bårbatul la cutremur¿i era bor¡oaså într-o lunå. ªi n-a lepådat, putoarea! Så mai råmânå cevaviu dupå åla! Ce zici, Paparoane? ªi då fapt, ce e cu gagica asta? Care evia¡a ei?

– Numa-n cap i-a¿ da! Scârba dracului! S-a dat cu å¿tia. Japi¡å...– Japi¡å, japi¡å, da’ vå scutura¡i to¡i då târ¿å în fa¡a ei! N-a tivit-o

unul în patru ani! Nici tu, frizer italian då Dobrogea! Cum te-o fi chemând,då fapt?

– Scorpie nebunå!– Aud cå nici la bal nu vine. Nici în vizitå. Nici la foc då tabårå la

hotel... Nici cu vaporenii, nici cu stråinache! ¥n baltå... Toatå ziua în baltå!– E frigidå ¿i fårå inimå, då-o-n...

170

– Gata, intrå doctori¡a trågând de månu¿ile sterile, e¿ti ca nou,Lanareica. Nu-i a¿a cå-i frumos, cåpitane? ºi-l dau la Tulcea, så te ajute.

– Dacå ajungem, doamna doctor, dacå ajungem.– Dacå nu, ave¡i måcar un cadru medical competent cu

dumneavoastrå. Så vå îneca¡i sub îngrijire, surâde înveselitå. Hai, cå s-aluminat, femeii åsteia îi e råu, iar eu nu mai am ce-i face!

O leagå la loc pe Dori¡a, pe o targå adevåratå, învelind-o în påturi.Femeia geme stins, acoperindu-¿i ochii cu palmele.

– Ai så-mi aduci cinci påturi, barba Ionescu.– Când s-o mai råri sloiul, vi le aduc! Då când nu mai ¿tie bolnava

då ea?– De ieri de la prânz.O ridicå pe umeri. Doctori¡a pu¡in mai înaltå decât vaporeanul.

Acelea¿i ¿ube marinåre¿ti, acelea¿i cizme, aceia¿i pantaloni gro¿i, negri,umfla¡i de straturi de izmene. O duc la rapidå. A¿azå targa în spate,lângå balotul cu infirmierul care geme, pu¡ind a båuturå. Se urcå ¿iLanareica, încet, un stârc mic, cenu¿iu, cu capul alb ¿i uria¿. Se învele¿tecu påturi vechi, murdare de motorinå, cocolo¿indu-¿i mâna pansatå.

– De la mine ai furat tot calabalâcul åsta?– E mai frig în caså ca afarå, roste¿te nevinovat, aproape mieros,

Ionescu.– Frig ståtut, tåbåcit, cåpitane, nu-l dai afarå nici cu zece aeroterme.

M-a¿tep¡i pu¡in?– Oricât! Chiar ¿i cinci minute!Fuge pe scårile digului, pårul îi fluturå pe sub cåciula de lânå, dar

gra¡ia mi¿cårii acesteia se pierde abrupt în ¿uba grea, mototolitå.– Da’gråbi¡i-vå, cå då cåldura, divinå doamnå, ¿opte¿te în continuarea

pa¿ilor ei un cântecel, un ritm båtut de cizmele scurte de cauciuc ¿ide cuvintele lui, pipåind såcule¡ul de icre, ¿i vin alte ghe¡uri! ªisloiuri coboarå ¿i så face aglomera¡ie på ¿oseaua principalå! ªi vin¿alupe-nfometate! Gråbi¡i-vå, doamnå, începe iar asediul. Cu for¡eproaspete. ªi mult mai flåmânde! Cå vine vara, cu ¿tabi ¿i panarame, iarnoi ne pierdem importan¡a so-cia-lå!

Numitul Pamparone tocmai iese din dispensar.– Ce-i, tov. contabil?– Nimic, doamna doctor. Må duc la consiliu.

171

– Faci foarte, foarte bine! Un sfert de orå de muncå pe zi nu poateså-¡i facå prea mult råu. Spune-i primarului cå dacå nu-mi face rost de¿alupå ori nu aduce motor la rabla aia de „Con¿tiin¡a“, cer så må punåprimåri¡å în locul lui, cå se poartå femeia anul åsta! ªi vå bag eu învitezå!

Dispare în clådirea albå, påtratå, dând de perete u¿a cândva verde.Contabilul pleacå, sfårâmând între din¡i înjuråturi, fåcându-se cå nu audebatjocura lui Ionescu, care strigå, „Huo, la oase!“ cât îl ¡ine gura, ridicândpescåru¿ii de pe sloiuri. Iese, cu un pachet în mânå, coborând în fugå.

– Un borcan pentru adjunct. Spune-i cå a¿tept.– Dacå a¿tepta¡i concediul, ajunge åsta. Dacå a¿tepta¡i transfer ori

aparaturå, trebuie då zece ori p-atât! Ce, ministrul nu e om? Pre¡u-i pre¡.ªi gråbi¡i-vå så-l plåti¡i, cå ce vine la primåvarå...

– Am plåtit în rate... Cu åsta ce face¡i? aratå spre felcerul care sezvârcole¿te greoi, încetinit.

Convulsia lentå a unei salamandre.– ¥l låsåm så doarmå...– Nu vå-ncurcå?– Nu! Când o så vrea s-o facå... râde ¿i ridicå un drug ruginit.Cea¡a s-a spart, s-a sub¡iat, un fum råmas dupå incendiu, mocnind

urât. Plute¿te în ¿uvi¡e, ca o murdårie. Se vede fluviul gonind la vale, odârå latå, mâloaså, aproape cenu¿ie, spartå de sloiuri albe, pete de gråsimefårå luciu. Haholii se apropie, ochii li s-au înro¿it, au supt câte o “cafearece”, mare. Ionescu porne¿te motorul. Se murdåre¿te de motorinå. Vâråmâna peste copastie în apa înghe¡atå, se clåte¿te.

– Såru’ mâna, doamnå!– S-ajunge¡i!– Doamnå...?– Zi-i, cåpitane!Bate volanul. Râde proste¿te. Ca ¿i cum ¿i-ar încålzi mâna ro¿ie,

cârna¡ii umfla¡i de reumatism, copita unui cal de povarå.– Nimic. De-a Domnul s-ajungem! Dacå se-ntâmplå ceva, då mine

nu-i nici o pagubå. Då oamenii å¿tia må tem cå trebuie så recunosc cåeste. Da’ på bune cå vå dau ceva! ªi så n-arunca¡i ce vå dau decât dacåajungem cu bine!

172

Scoate un plic gros de la piept, din el extrage o pozå. Scrie ceva pespate cu un creion chimic, dupå care a scotocit în torpedo. I-o întinde.

– Såru’ mâna doamnå!Demareazå încet, nu ridicå aripile pe perna de aer. Se târâie lin pe

lângå mal, pier dupå cotiturå, ocolind cu ezitåri turmele de sloiuri.– „ªi ca semn cå te iubesc eu mai jos må iscålesc“. Bine, cåpitane!

Ai înnebunit ¿i tu...– Poate ajung ei, ¿opte¿te Andrei.– Gata, te-ai speriat? Ce are, coniac sau rom?– Coniac.– Hai cå dau ¿i eu o „cafea rece“. Ce face¡i acuma?– Plecåm acaså. Dormim ceva ¿i fugim la prânz så luåm o toanå

pânå nu-nghea¡å. A ie¿it ¿tiuca pe Lumina.– Nu-¡i fie teamå, Andrei. O så dea Lanareica boabe cui trebuie.

O så fie bine. Ajung ei.Pleacå pe malul fluviului, ¿ter¿i pe fa¡å de ultimele batiste de cea¡å.

Satul fumegå zgomotos ¿i colorat, o sorcovå.Lângå canal, sub ¿uvoiul gros de scursori negre, o ga¿cå de pu¿ti

gålågio¿i se agitå, parcå mai tare decât de obicei. Unul ¡ine în mânå,chinuit, un bå¡ gros de trestie.

Un bårbat sare de pe dig, aleargå lângå copil, îi ia cu o mi¿carehotårâtå stuful galben, strâmbat de greutate. ¥l apleacå dibaci spre mal ¿itârâie pe nisipul ud un ¿alåu uria¿, de vreo zece chile. Gålågia înceteazå.¥nconjoarå mu¡i namila care se zbate. Se mai aude doar ¿uvoiul mizeriilorde la atelier ¡â¿nind pe conductå ¿i ¡ipåtul påsårilor care se rotesc, sim¡indmiros de pe¿te. Pielea neagrå laså så se vadå råni rotunde, mustind. Zemurigålbui i se scurg din ochii albi, ce¡o¿i.

– Cum a putut el så vâneze?– Sunt orbi peste tot, Andrei. Peste tot.– Nu-l arunca¡i voi, cå la anul o så mânca¡i pe el! batjocore¿te

Timo¿ca.Solzii cad, se ridicå în aer miros de motorinå. Privirea le råmâne

încremenitå pe carnea bolnavå. Se îndepårteazå încet. Apoi cercul sedesface ca un nori¿or, un nori¿or de copii veseli, risipindu-se pe mal.Numai bårbatul råmâne aplecat peste pe¿te, priveghindu-i ultimelezvâcnete. Se hotårå¿te ¿i, cu o loviturå de cizmå, îi strive¿te capul mare.

173

¥¿i clåte¿te în sus de canal cizma uleioaså de sânge ¿i puroaie. Pleacå.Pescåru¿ii se reped în picaj. Curând marele pe¿te e învelit în pene albe.Smulg bucå¡i din tocåtura moale a cårnii ¿i zboarå cu ele peste fluviu,scåpându-le ¿i prinzându-le din aer, ¡ipând ascu¡it, într-un fel de triumfisteric.

Din curtea consiliului iese o nevastå, legånându-¿i fundul gros,împånu¿at de fuste ¿i treninguri. Aerul påros, un viezure aburind, prindeîn urma ei pete gålbui de gråsime ¿i miros de pe¿te. Aruncå în fluviu opoalå de ma¡e ¿i capete de caras. Vâltoarea de pescåru¿i se mutå peresturile sângerii. Ma¡e sub¡iri, transparente, zboarå prin aer, ghirlandero¿cate. ªi le smulg, ¿i le rup, intestinele plutesc în våzduhul uscat deacum, fâlfâind u¿or. Dunårea împodobitå de Anul Nou.

¥n cofetårie doctori¡a comandå trei „cafele reci“, douå mari ¿i unamicå.

– Ca la Tulcea?– Ca la Tulcea, råspunde gråbit Andrei.– E mai scump.– Nu conteazå.Vânzåtoarea înmoaie marginea cånii într-un sirop, apoi o rote¿te

prin zahår. Pe faian¡å se ¡ese groaså glazura albå. Toarnå coniac, måsurânddin ochi.

– Servi¡i.– Noroc. ªi s-ajungå ei!Beau, înmuind cu limba zahårul aspru. Fårâmi¡e albe, ce se presarå

pe buze, pe haine. Culeg dulcea murdårie, fir cu fir, aruncând-o în båuturå.– Ce zici tu, Timo¿ca?– Bun este. Foarte bun. Ca la Tulcea. Hai så mergem noi, cå treabå

avem... Pe¿te nu a¿teaptå.– Poate ajung ei, ¿opte¿te pentru sine Andrei, apoi, cu voce tare,

Timo¿ca, tu vezi pagube ce am eu?! Tu vezi?! ªi barcå, ¿i icre... Spune¡i,doamna doctor, drept este?

– Ce så fie drept?– Oare ce face domnu’ Sile acum? ocole¿te pescarul explica¡ia.

Doarme el?... Doarme...Soarele stråbate ultima pânzå de pâclå. O luminå care ninge, o

pråfåraie u¿oarå arzând. Miroase a fum. Dinspre apus o lamå finå de

174

vânt trece peste fluviu, råsucind sloiurile, gonindu-le spre mare. Mahuna,plesnind valurile cu prova. Motorul duduie lini¿tit. Cautå intrarea în ghiol.Plauri peste tot.

– De ce så nu doarmå?... Doarme...– Dacå merge numai pe lângå mal, ajunge. ¥ncet dacå merge el...

foarte încet... Vine ¿i ninsoare.– Såru’ mâna, doamna doctor! ªi la mul¡i ani!Vântul cre¿te dintr-o datå, limpezind aerul definitiv. De pe mare se

vede vålåtuc de nori, ca un munte înalt ¿i rotund. Ghiolul se zguduie,valuri, întâi o încre¡ire finå, apoi o fierbere continuå de spume. ¥¿i învelesccapetele în gulerele înalte ale ¿ubelor. Cu ochii miji¡i, mu¿ca¡i de crivå¡¿i luminå, a¿teaptå ruptura din dig. Timo¿ca adoarme cu ¡igara stinså încol¡ul gurii, båtrâne¿te. Un stol de lebede se ridicå, gonit de talazuri.Zboarå deasupra bårcii, topindu-se în cerul alb, li se aude numai fâlfâitul,påcånind la fel de puternic ca motorul vechi ¿i ruginit. (IARNA, PE PUNTE)

175

S e pogoarå o palå moale de vânt. Sloiurile încep så se încalece.Marco î¿i fluturå cåciula, dând semnal de plecare. Una câte

una, bårcile se smulg din încâlceala ghe¡urilor ¿i, abia trågând de plase,se târâie cåtre malul liber.

Lotca lui Colea pârâie, prinså de un sloi la îmbulzealå. Sare peghea¡å ¿i, din aceea¿i mi¿care, apucå prova ¿i o aburcå lângå el. Taiefunia teahulcåi ¿i o leagå repezit de o plutå albå cât o gåleatå. Aruncåpluta în apå. Fuge nesigur, patinând, în partea cealaltå a sloiului, laapå liberå, trågând barca smucit, ca pe un vi¡el, sprijinindu-se-n ghionder,så nu alunece.

Laså lotca la apå, sare la pupa, se împinge în pråjina lungå. Aretimp så se îndepårteze ¿i så vadå cum sloiul crapå, cum creste tåioase¡â¿nesc, sfârtecând urmele pa¿ilor lui.

Ridicå mâna, aråtând cå totul e bine. Trage pe sub ghe¡urileclocotind funia nåvodului. Valurile bat în borduri, din ce în ce mai furioaserisipind alge prin aer. Lui Colea pletele i-au înverzit, îi curg pe umeri,din ce în ce mai lungi, ca o iederå fierbåtoare.

176

VI

Domn’ student! Måi domn’ student! Afarå ie¿i!Se ridicå anevoie, bodogånind, din cåpi¡a de stuf încå

parfumat, cosit anul trecut. A¿azå încet, grijuliu, bucata de nåvod la loc,acoperind cuibul de paie în care adormise. ¥¿i înål¡å plictisit capul pestegard, dând nas în nas cu Timo¿ca, cu nasul lui ro¿u, umflat, oprit înmijlocul fe¡ei dintr-o întâmplare care l-ar fi putut arunca ¿i mai sus, îndreptul ochilor, sau mai jos, pe vârful bårbiei niciodatå bine rase.

– Ce vrei?– Vinå!– Unde så vin?– La plimbare, domnu’ student, râde haholul.– Ce plimbare?! Toatå noaptea am smuls pene de pe li¿i¡e. Abia am

adormit ¿i eu un pic.ªi-a ridicat ochii, låsându-¿i privirea în voia norului de påsåri ce ¡es

mii de linii drepte pe cer.– Sunt mai mul¡i cocori ca niciodatå...– Te tragi ca câinele în stuf ¿i-¡i furå vulpea izmenele! Vinå, î¡i

spun!– Noapte bunå, am plecat så må culc...– Soarele sus ¿i copil acesta se culcå! Måi, ce om e¿ti mata! Vinå så

facem pomana porcului!– Acu, de Pa¿te, faci dumneata pomana porcului?– Pa¿ti a fost ieri. Acum altå zi este. Hai, mergi mata. Mergi, omule!

urlå deodatå.– Nu merg nicåieri. Unde så merg?

177

Iese înciudat pe porti¡å, aplecându-se greoi så punå zåvorul. Se ridicåîncet ¿i privirea i se lumineazå, de parcå abia acum ar descoperi cåldurablândå a soarelui ¿i mai ales grådinile ¿i cur¡ile înflorite orbitor. Adievânt dinspre mare, curând poartå ¿i el, ca ¿i Timo¿ca, o zåpadå de puf înpår ¿i pe sprâncene. Trestia a-nflorit, risipindu-¿i petalele u¿oare pestebaltå.

– Ce vrei, Timo¿ca?– Trebuie så trecem pe la cimitir, så luåm pe Andrei ¿i pe Marcu ¿i

pe Sile. Da’ ai så duci mata atât? ªi ieri ai båut!– ªi ce dac’ am båut?!– Iei tu vin atunci! ªi scuturå haina! Nu ¿ade bine så mergi a¿a.

Se supårå ei.– Se supårå blajinii? se burzuluie¿te, aplecându-se iar dupå zåvor.

Da’ când vå-njura¡i ¿i v-apuca¡i la båtaie nu se supårå?!– ªi ei au fost tineri, domnu’ student.– Au fost! Câte cruci le-a¡i dårâmat ieri? Vreo opt? Pa¿te-i åsta?– Laså, a petrecut ¿i ei... Vin adå. Facem cruci la loc.Då din mânå a lehamite. Intrå în curte dupå vin. Iese cu un bidona¿

de trei litri ¿i un pahar de plastic.– Hai!– N-are så se supere Zumbile?– N-ai zis tu så iau? ªi de ce så se supere? Plåtesc tot.Pornesc încet prin nisipul vålurit al drumului. Deasupra lor urzeala

de påsåri ¡ipå pe toate glasurile, fierbe ca-ntr-un viscol iscat de fulginegri, enormi, alergând orizontal.

– ¥ncercåm unul?– Numai unul. Cå dup-aia vine greul. Pe unde o luåm?– Stai mata så vedem! Dacå drept mergem, atunci are så fie zece

por¡i. Fra¡ii Arhip, grådinå de la baba Tana, Marcu, Dima. Ace¿tia vinare to¡i, motorinå. Bun este el. Dar are så fie ¿i Pavca ¿i acesta ¡uicå ascos, Danilo, ¿i la acesta brea¿cå este ! ªi la Andu tot ¡uicå så fie.Nu duci mata.

– Hai pe hudicioara lui Semion. E ¿i mai scurt.– Drumul acela periculos tare! La a treia caså, nici nu ¿tii când, a

ie¿it baba Sima! ªi aceea spirt face, din cåcat face! Pune jos pe mata.

178

Periculos este! Mai bine drept. Mai lung este, cu mai multe case, dar nua¿a primejdie.

– ªi dacå ocolim prin de¿ert?Se opre¿te, dând dojenitor din cap. Fruntea i-a transpirat, pe pelicula

de sudoare i s-au lipit stoluri de fulgi albi, fini, îmbåtrânindu-l cople¿itor.E un în¡elept încårcat de ani cel care-i spune lui Constant: „Bårbat e¿timata?“ iar cuvintele-i sunt întårite de o pecete enormå, multicolorå.

Toatå aceastå revårsare stridentå de flori tremurând de pofta vie¡iiîn cur¡i, în grådini, pe pomi, ¿i garduri, o încolåcealå grea, cårnoaså dezarzåri, petalele îngro¿ate de lalea ¿i zambile, zvâcnind animalic subpresiunea sevelor de dedesubt, l-a înconjurat pe Timo¿ca, l-a învelit ca ¿icum i-ar fi hlamidå regalå, ¿i nu una oarecare, ci una vie, convulsivå,sugrumându-l încet, într-o frenezie veselå a cruzimii.

– Dacå are så fim uni¡i, are så ducem noi toate.Beau câte un påhårel, urându-¿i de Pa¿ti, apoi î¿i continuå înceti¿or

drumul, sprijinindu-se unul pe altul prin nisipul adânc, încleiat de cålduramolcomå. Se opresc la prima porti¡å, o mânå solemnå, încårcatå de paharapare de peste gard. ¥n spatele ei e mezinul Arhip, cu gåleata pregåtitå.Beau voinice¿te, închinând de ¥nviere. Pleacå cu greu spre urmåtoareaporti¡å. Nisipul drumului s-a umplut ¿i el cu puf de rogoz ¿i petalescuturate. Calcå într-un fel de mochetå adâncå, tulburåtor de moale, parcåar pluti.

¥ntr-un târziu, când ajung la cimitir, soarele e-n amiazå. Pielea li s-aînro¿it ¿i umflat. Merg clåtinându-se, cu ochii închi¿i, mirosind ¿i lingândaerul, pervers, ca ¿i cum s-ar putea îmbåta în continuare de parfumuri,dupå ce s-au îmbibat ceremonios cu vin ¿i ¡uicå la fiecare poartå.

Cimitirul e plin. Strigåte vesele ¿i bubuituri izbucnesc peste tot.Pe morminte, pe fe¡ele de mese întinse, de-acum påtate de vinul întunecat,zac råsturnate pahare ¿i sticle goale. Farfurii pline de resturi au alunecatîn iarba crudå, abia înfiripatå. S-a încins joc, pe grupuri, vreo patru cinciarmonici cântå la concuren¡å, asurzitor. Ici colo, câte doi s-au luat latrântå cåzåceascå, înconjura¡i de suporteri îndråci¡i, ce chiuie, î¿i strop¿esccu¿mele sau chiar ajutå mizerabil pe cel aflat pe drept în dificultate.

– Bubuie tu, râde luminatå Tecla spre Siliu, bubuie tare, så audåstråbunicul tåu cå are nepot ¿i så se bucure.

179

Siliu a-ndesat o ¡evu¿cå cu gåmålii de chibrituri. O astupå, rote¿tesfoara deasupra capului izbind îndemânatic ¡eava de cremenea de piatrå.Un bubuit ascu¡it se alåturå rafalelor de bubuituri din cimitir.

– A¿a Siliu, mormåie ¿i Andrei, råsturnat în bra¡ele Dori¡ei.– Hai cu noi, Andrei! îl strigå Constant.– Nu vin, roste¿te lini¿tit pescarul, cântând pe nas, spre adormire.– Sile ¿i Marco unde sunt ei?– La pådure, a gåsit Marco un stup de albine în stejarii de la Elenciuc.¥n mijlocul cimitirului, pe nisip, s-a încins un foc mare. ¥n jurul lui,

pråpådindu-se de râs, copiii ¿i tinerii carå ¿i aruncå în flåcåri ce-au gåsitde furat prin sat, bucå¡i întregi de gard, bårci sparte, rame ¿i ghiondererupte, zdren¡e. Milian îl fugåre¿te pe un pu¿ti de vreo cincisprezece ani,care i-a furat o anvelopå de la triciclul de tåiat stuf ¿i a-ncercat så i-orostogoleascå pe foc. Båtrânii stau ¿i se bucurå, cu ochii-n pålålaia imenså.

– Mai aduce¡i voi ceva! strigå baba Harpena. Så ne-ncålzim, cåiarnå a fost. Måcar stuf aduce¡i!

Mama Donca încearcå s-o convingå pe doctori¡å så bea ¿i ea dinvinul negru, dråcesc. Aceasta scuturå din cap energic. Båtrâna ridicå dinumeri, încet, nedumeritå, ¿i bea în locul ei, ticåit. Vinul se prelinge încetpe pielea gålbuie, printre perii albi, rari, ai bårbiei, fåcându-i ¿i mailuminoaså fa¡a seninå. Locul e plin de stråini, mai ales de copii ¿i tineri,de parcå iarna n-ar fi vii decât båtrânii satului, iar soarele i-ar trezi ¿iaduna pe to¡i ceilal¡i.

– Mâine pleacå to¡i, ¿opte¿te trist Timo¿ca. Vinå, Andrei!Vreo opt adolescen¡i carå o vechiturå de barcå furatå de printr-o

curte, urma¡i de popa Mihai. På¿e¿te încet, ceremonios. ºine în mâini oenormå cruce de trestii învelitå în hârtii creponate ¿i flori artificiale.

– A¿a, a¿a! Buni ho¡i, se lumineazå Harpena, pufnind în râs.Så vadå ¿i Dumnezeu cå petrecem de Pa¿ti... Måi, måi, ce co¡cari!

– Ah, ce ne distråm! chiuie pe nea¿teptate mo¿ Ghionca, tolånit penisip, cu o damigeanå de cincizeci de litri în bra¡e.

Båie¡ii aruncå lotca pe foc. Catranul prinde så sfârâie fåcând bulbuci.Flama ¡â¿ne¿te cu scântei. Mo¿ Niuca apare în poarta cimitirului,¿onticåind gråbit, fluturând toiagul amenin¡åtor. Se opre¿te måtåhåloslângå foc, urlând, zguduind-o pe Harpena de pår, în râsul mul¡imii.

– Ce barcå-i asta, femeie proastå?

180

– A noastrå, o recunoa¿te miratå båtrâna privind prostitå flåcårilece ling lemnul negru, måcinându-l încet. A noastrå este, mai ¿opte¿te eaîntristatå.

– Omor pe voi! råcne¿te båtrânul ridicând bra¡ele spre cer. ¥n pu¿cårievå duc, så vå putrezeascå oasele! Procle¡i! ¥n iad are s-ajunge¡i!

– Laså, îl trage încet Harpena de pulpana hainei de sårbåtoare, destofå groaså, neagrå, påtatå pe umeri de gåina¡, cum sunt mai toate hainelecelor din jur, ¡esåtura pârâie sub¡ire, e Pa¿te... Doamne, izbucne¿te ea înplâns, ce ne facem noi fårå bårcu¡å?...

– Hai, Andrei.– Nu vin... L-am våzut ¿i anul trecut. Sula lui Timo¿ca!¥ntovårå¿i¡i de un hohot imens de râs, Constant ¿i Timo¿ca ies din

cimitir pe porti¡a dinspre de¿ert, sprijinindu-se cu chiu cu vai unul pecelålalt. Timo¿ca a ciordit un par de pe undeva, se laså pe el, greoi,apåsat ¿i de studentul care fluierå jazz. Mama Donca se ia dupå ei,înceti¿or, morfolind ceva între din¡i, o ¡ine de mânå pe nepoatå-sa, Moncu.Påru-i galben pâlpâie în soare.

Limpezimea dimine¡ii s-a stricat, cåldura a brânzit aerul, tulburându-l.Merg printr-un fel de pâclå iradiatå, incandescentå, aproape lipicioaså,ce pare cå se depune pe mâini, pe ierburile ¡epoase. ¥nainteazå greu,nisipul s-a afânat adânc. A trecut o orå, sunt sfâr¿i¡i când ajung la lizierade plopi rari, ¡â¿nind aiuritor din movilele de nisip ce împart de¿ertul îndouå. Se uitå cu jind la pådurea depårtatå, umbra-i rece se înal¡å dincolode zecile de coline ¿ofrane ale de¿ertului.

ªi-au scos hainele, le aga¡å prin plopi. Se trântesc în ghimpiismârcurilor de iarbå, asuda¡i, tåvålindu-se în nisipul ce påstreazå o urmåde råcoare sau o prime¿te din adânc. „Ca câinii noi, domnu’ student, cacâinii“. Feti¡a ¿i båtrâna s-au a¿ezat pe un trunchi doborât, a¿teptând.„Are så fie botez, domnu’ student“ rânje¿te haholul, scårpinându-se subcåma¿å, a închis ochii lini¿tit.

*

Se apropie de „canalul de suez“, grani¡a de¿ertului dinspre ghiolurilede apus. „Am fost aici, cu tåticu“, ¡opåie zglobie Moncu pe mal, speriindbroa¿tele. „Tot de Pa¿ti! O så ne spålåm. Aici vine prima apå proaspåtå.

181

Te speli ¿i mata?“ îl apucå ea de mânå pe Constant. Tânårul då din capîngåduitor. Timo¿ca scoate din stuf o ramå, a¿ezând-o în barca micå, denouå crivace, împinså la apå. Mama Donca s-a urcat la prova, feti¡a îisare în bra¡e tropåind pe lemn. „¥ncet stai, docica! Vrei så råsturnåm?¥mpinge tu, Constant!“

Dintr-o mi¿care, au trecut canalul îngust, cu apå limpede ¿i neagrå,pescu¡i de anul trecut muscåresc la suprafa¡å. Trece ¿i studentul. Se vedeo colibå dincolo de câteva brâuri de papurå, ridicatå pe o movili¡å denisip. „Cåsu¡a de varå. Trecem de sahale“ spune gale¿ Timo¿ca, apucândpe cåråruia abia vizibilå între båltoace ¿i ierburi. E un zgomot asurzitor.Sunt påsårile, oplo¿ite pe lângå cuiburi, måcåind, gågåind, ¡ipând cât le¡ine pliscul. ªi numai cine a fost în baltå primåvara ¿tie cât de stranii suntsunetele acestea, ce ciudat ¿i amenin¡åtor strigå Delta, ce torent dezgomote stråine, nefire¿ti se pråvale din såla¿urile plutitoare de peghioluri.

¥n fa¡a colibei, douå trunchiuri råsturnate închipuie masa ¿i bancape care Donca se ¿i a¿azå, proptindu-¿i fruntea în palme, maimu¡åritåimediat de Moncu. Feti¡a ¿i-a înfipt coatele în lemnul moale, cenu¿iu,mâncat de ploi, se preface cå gâfâie. Timo¿ca deschide u¿a de crengiîmpletite cu stuf, scoate o gåleatå ¿i începe så sfårâme în ea pe¿te ¿ipâine uscatå. Mai scoate de prin încåpere un borcan de muråturimucegåite, cartofi strica¡i. Amestecå totul bine.

– Cåsu¡a mea de vânåtoare, domn’ student. Mai ¡in un porc, maifac pândå. Aici lini¿te este.

Toarnå pu¡inå apå peste låturi. ¥¿i aprinde o ¡igarå. Mama Donca afåcut foc de stuf în vatra din fa¡a colibei. Nu se mai apleacå, împingebra¡ul de trestii cu piciorul pe måsurå ce se consumå.

– Aici nimeni nu vine, roste¿te ¿i ea, molcom, mângâind feti¡a pepår, Moncu a închis ochii, adormind încet, legånatå de ¡ipåtul påsårilor.Timo¿ca cel mai bun cazac.

Pescarul se ridicå, aruncând ¡igara fumatå pe jumåtate. Coboaråpânå la papura înecatå de apå. Râne¿te cu piciorul în nisipul malului,apoi då de-o parte, tot cu laba, stratul de frunze de la mal. Se apleacå,dereticå ni¡el.

– Vinå så aju¡i, domnu’ Constant.

182

Apucå amândoi de marginile capacului de crengi acoperit cu cartonasfaltat, apårut de sub nisip ¿i trag cu putere.

– Iarna mai u¿or. Apa micå este. Primåvara cre¿te ea, ¿i bagå nisip¿i murdårii, ca la cocinå.

Nu e un capac. E un fel de targå mare, lungå de vreo cinci metri ¿ilatå de vreo trei. Reu¿esc s-o ridice ¿i s-o dea deoparte, råsturnând nisipuladunat de viiturå. Apare o groapå cåptu¿itå cu scânduri.

– Adâncå este. Am adâncit astå toamnå.Fuge la colibå. Ia gåleata. Moncu se treze¿te ca din senin, aleargå ¿i

ea la marginea gropii. Donca face semnul crucii peste gropni¡å „Hristosa înviat“ murmurå sub¡irel. „Adevårat a-nviat“ råspunde gros Timo¿ca,aruncând colea¿a din gåleatå în apa u¿or tulbure. Se face un vârtej, dinadâncuri se simte mi¿care, apoi o spinare groaså, ca de vitå, ¡â¿ne¿te lasuprafa¡å.

– Ce-i asta? îngaimå Constant pierit.– ¥mpåratul nostru, domnu’ student!Moncu s-a aplecat, mângâie aråtarea pe cre¿tetul acoperit de

melci¿ori ¿i licheni, somnul håpåie cu ghiogâl¡uri enorme zoaiele plutindpe lângå scândurile cu¿tii.

– E mai båtrân ca mata, suspinå mama Donca. Eram fatå marecând am cunoscut pe el. Tata lui Timo¿ca l-a adus aici când înghe¡at afost ¿i n-a mai putut ajunge acaså.

– Båtrân el ¿i prea gras, râde Timo¿ca încordat. Ca mine. De multne cunoa¿tem noi, a¿a-i, fratelo?

¥l bate u¿or cu cizma pe greabånul gros, pe¿tele î¿i aratå burta imensåîncårcatå de viermi¿ori ¿i scoici, plescåind de plåcere.

– Måre¿ti tu groapa, Timo¿ca, roste¿te moale Donca. A crescut el.– Cum så nu creascå dacå de douå ori pe såptåmânå numai ce-am

venit aici?Somnul izbe¿te apa cu coada, zgomotos, stropi sar în toate pår¡ile,

noroio¿i, rochi¡a albå a fetei s-a påtat.– ªi pe¿te am adus, ¿i carne, ¿i ciorbi¡å am fåcut pentru el, se laudå

pescarul.– Aici lini¿te este. Nimeni nu vâneazå pe el aici.– L-a adus tata dupå ce-a scåpat din înghe¡. ¥¡i dai tu seama, cum a

scåpat ei unul pe altu’? Tata înghe¡at era ¿i foc n-a avut ¿i a såpat el în

183

canal groapå ¿i s-a-ncålzit cu somn alåturi, unul cu altul! Somn mi¿carar, supårat era pe tata cå l-a scos pe el din ghiol, din vintir. Afarå viscolså nu stai în picioare, så te-nåbu¿i cu vânt cum te îneci cu apå! Au trebuitei så împace pânå la urmå. Tata a adâncit atunci groapa pânå a dat deapå, a bågat pe¿te cu capul înåuntru ¿i afarå coada lungå a råmas ¿i s-aînvelit el cu ea. ªi n-a murit nici unul! Ehee, domnu’ student , domnu’Constant! Atâta a râs tata! Ce, el så n-aibå frate care så råmânå pe påmânt?ªi au fåcut aici cote¡, ca la porc, ¿i au adus ei de mâncare. ªi al¡i såteni auadus. Dar la nimeni n-a spus...

– Mergem noi, Timo¿ca, suspinå mama Donca.– Måcar el så moarå în lini¿te. Så nu bea nimeni sângele lui. Vezi

ce gurå are el? Cât o barcå! De ce nu vrei så înghitå el pe tine? Ce bine aidormi tu...

– Haide, domnu’ student, nu ascul¡i pe el...– Ce bine ai dormi tu...Se ridicå de pe marginea gropii, aplecându-se så scarpine de råmas

bun ¡easta le¿ioaså a pe¿telui. Somnul face un efort ¿i-¿i aruncå pe malcåpå¡âna enormå, ca un delfin dresat, privindu-i cu ochii mici, inexpresivi,apoi se reîntoarce în groapa-i vânåtå, dispårând în adânc.

– O mie de kilograme are!– De ce m-ai adus pe mine aici, Timo¿ca?Nu-i råspunde. Potrive¿te încet capacul. „Hai, docica!“ ¿opte¿te

Donca. O iau încet spre canal, cu Moncu între ei, ¡inând-o de mâini.Constant a råmas în urmå, ascultând vâltoarea din groapa astupatå,Timo¿ca a tras peste carton nisip ¿i papurå uscatå.

Pleacå. ¥ncet, ajung la canal, la locul unde din ierburi, bårcu¡a neagråî¿i înal¡å capul, ca un dihor. Un fazan se ridicå din stuf, greoi,pråbu¿indu-se lene¿ câ¡iva metri mai încolo. Se apropie seara, nu lumina,altceva se stinge, poate zgomotul asurzitor al bål¡ii. Pelicanii nu maijoacå pe cer, nici cormoranii. Au råmas numai ra¡ele så fulgere luminaserii, ca ni¿te semnale, ni¿te mesaje repezite între locuri ¿i fiin¡enecunoscute. ªi cåldura soarelui a scåzut, pu¡in, pe nesim¡ite, gråbescpasul, focuri ¿i cântece îi conduc, o datå cu cåderea nop¡ii, în cimitir.

184

*

E demult întuneric când Fanie, båiatul cel mic al lui Ihor, venit acasåîn concediu, se apropie încet, ferindu-se din pâlpåirea rea a faclelor, demormintele familiei Solencu. Cheful e în toi, fiecare bubuie-n tingiri,cântând cât îl ¡ine gura. S-a låsat în sfâr¿it frig. Stele sclipesc aspru.Chini¡a s-a tras spre margine, învelindu-se-n påturå, încercând såa¡ipeascå.

Nu se sperie când simte mâna lui Fanie cuprinzându-i sânul, clipe¿tedoar din ochi, nedumeritå. ¥l laså s-o macine între pulpe, dormitând,încålzitå lini¿titor de prezen¡a asta nea¿teptatå, de atingerea fierbinte pecare parcå o viseazå. De abia când îi aude ¿oapta în ureche, „Hai!“,deschide ochii înspåimântatå. „De ce?“ „Hai!“ insistå båiatulfråmântându-i sânul ¿i pântecul. Chini¡a se uitå speriatå spre ai ei. Nimenin-are ochi pentru ea.

Spre mijlocul cimitirului, Milian s-a urcat pe o cruce mare de piatrå¿i då de acolo tonul celorlalte armonici. I-a adunat pe to¡i într-o cåpi¡åcompactå de flåcåri, ce plutesc peste capete ca ni¿te aureole.

„La ce dai?“ întreabå Fanie. „La electromontaj, la cursul de doiani“ „Deci vii la Bucure¿ti?“ „Da. Må ia la Steaua, la canotaj“ „E Pa¿te.Hai så ne plimbåm“ „De ce?“ întreabå Chini¡a ¿i ochii i se umplu delacrimi, clipind repede, se poate auzi geamåtul sub¡ire al apei strivite,dar se ridicå ¿i-l urmeazå încet pe Fanie. Vor trece dincolo de gard, acolounde nisipul e moale, de unde nu poate fi våzutå violen¡a îngrozitoare cucare-o trânte¿te ¿i de unde nu se poate auzi nici scâncetul ei înspåimântat,nici måcar zbieretul ei de durere ¿i nici, în sfâr¿it, gâfâitul lui bucuros,atotputernic, dispre¡uitor.

Timo¿ca râde încet, l-a trezit ¿i pe Constant, så nu piardå cumvascena de sub gardul întunecos.

– Multe a våzut el, cimitirul acesta. Så-¡i spun cum a fost cu babaPasasca... Avea cincisprezece ani, Pa¿te era...

– Biata fatå, îl întrerupe Constant.– Nimic nu på¡e¿te ea. E Pa¿te. Mâine furå pe ea ¿i o duce în caså

la Ihor.– ªi?

185

– ªi gata. Fanie ia o båtaie cu rama de zace trei zile. Semion seîmpacå cu Ihor ¿i face nunta înainte så se umfle Chini¡a. Pa¿te este,domnu’ Constant. Hai så bem noi, cå mâine mergem la Bijan ¿i departeare så fie totul. Tare departe.

Sorb gânditori ultimele picåturi, damigeana s-a golit. „Cine numoare?“... ¿opte¿te Timo¿ca. Se produce o busculadå, vreo douå fåcliicad între oameni, to¡i se risipesc în întuneric, femei ¡ipå doborâte lapåmânt.

Apoi Milian då semnal lung de încetare a alarmei, întinzând armonicacât îl ¡in bra¡ele ¿i to¡i se-ntorc în dispozitiv, se bulucesc în jurul crucii, ¿icântecul reîncepe. „Unde este Chini¡a?“ întreabå Sinia. „Unde så fie?Pe acici!“ råspunde vesel Ihor, legånând tor¡a dupå båtaia tobelor de totfelul. Lângå ei, nevåzut dintre cruci, cålugårul sub¡ire, cu bra¡ele întinseîn binecuvântare, murmurå rugåciuni, transfigurat. Popa Mihai i-a adormitla picioare, sforåind gros.

– El eu este, în¡elegi?... Chiar dacå pe¿te este el...Constant då din cap, obosit, închizând ochii pe o ultimå imagine,

Chini¡a sårutându-l pe frunte pe Fanie, timid, în lumina nea¿teptat derece ¿i de asprå a primilor zori. (DRUMURI)

186

Pe un vârf de trestie se a¿azå un ¡ân¡ar, primul din perdelelegroase, inepuizabile, ce vor ¡ârâi luni de zile în întunericul

Deltei, ca ni¿te adevåra¡i ståpâni de noapte ce sunt. Sile mu¿cå din ¿alåulfiert ca dintr-un porumb, ¡inându-l cu amândouå mâinile la gurå. Aterminat, då så arunce scheletul în apå, ridicå ochii pe lacul verde,semånat cu sloiuri rotunjite aspirând lumina pentru a înflori ca nuferii.

Clipe¿te des, orbit. ¥mpåture¿te bine oasele în salopetå, a¿ezându-lepe fundul bårcii, lângå ¿tiucile såltând. Se întoarce spre mal, spre guraprivalului, fårå så vadå cum salopeta zvâcne¿te, cum oasele gola¿ese-ncovoaie, într-un ultim spasm.

187

VII

Balta de liane coboarå brusc deasupra cabinei, învelind-o într-unclocot verde, întunecos. Fo¿netul frunzelor, fâ¿âitul tulpinilor

sfâ¿iate din care ¡â¿nesc zemuri, ca sângele dintr-o arterå tåiatå, acoperåzgomotul motorului. Tractorul înainteazå mai încet, au timp så vadå ¿erpiidoborâ¡i de pe crengi rostogolindu-se pe parbriz, såritura rea a unei nåpârcifrângându-¿i din¡ii în sticla de securit. Rar trece câte o razå prin acoperi¿ulde frunze, dar e totu¿i luminå, o luminå verde, usturåtoare, ca ¿i cum dindesi¿ s-ar scurge un gaz fosforescent. Nisipul drumeagului, uscat ¿i cernutde secetå, face barca agå¡atå în urma tractorului så alunece cu opintiri,ca prin aluat inegal întårit. Geamul cabinei s-a-mbålo¿at, din bol¡ile defrunze cad broa¿te, melci. Câte o ¿opârlå solzoaså ¡ipå strident, lovindu-sede co¿ul încins. Viermi orbi, zvârcolindu-se rece, urduros se tåvålescîntre ro¡i. Miile de gândaci ¿i påianjeni ce aleargå pe capotå au învelittractorul într-un mu¿chi cenu¿iu.

– Mai e mult pânå la poianå? îi urlå Sile în urechea lui Milian.– De ce? Ai amor¡it? Sau ¡i-e fricå?– Tu ce crezi?Constant râde strâmb, s-au înghesuit cinci in¿i în cabina strâmtå,

vibra¡ia motorului ¿i vederea roiului de fiin¡e de afarå le dau mâncårimi.Se scarpinå to¡i, pe apucate, ca mânca¡i de påduchi.

– Ajungem imediat! råcne¿te ¿i Dima. Dar så nu coborâ¡i voi.– Vå gråbi¡i? întreabå Milian, încle¿tând volanul. Bine atunci!Zmucindu-se brusc, tractorul ¡â¿ne¿te printre copacii de¿i în uruit

îngrozitor. Urcând ¿i coborând colinele înalte, abrupte, sålta¡i brutal dehopurile adânci, pline de apå, ale drumului, cei patru se izbesc de tavan

188

¿i pere¡i. Se mai ¡in doar cu o mânå de speteaza scaunului în care troneazåMilian, cu cealaltå încercând så-¿i protejeze ¡estele.

– Bårcu¡a, Miliene! ofteazå Dima.– Ho, nebunule, strigå Andrei, a cåzut din zguduiturå pe podelele

unsuroase, încleiate cu motorinå veche, între scaun ¿i perete, o manetåi-a rupt pantalonii ¿i îi încovoaie glezna încet. Opre¿te Miliene! ¡ipådisperat. ¥mi rupi piciorul!

Tractorul ¡opåie, pornit într-o goanå istericå. Pe drumul neumblatau apårut trunchiuri pråbu¿ite, le încalecå, hurducåind ca un tanc de asalt.Se opre¿te brusc în fa¡a poienii. Un ghioli¿can cu nuferi ¿i li¿i¡e, perfectrotund, oglinde¿te coroanele înalte ale stejarilor ¿i arinilor. E o vederefårå cusur. „Sincere salutåri din Deltå“ exclamå Constant, låsându-seame¡it så alunece în bra¡ele lui Milian. De trunchiul gros al unui stejarînecat atârnå douå belciuge cât roata tractorului, ro¿ii de ruginå.

– Ai nevoie de doctor de creier! Så repare pe tine! se råste¿te Andrei,examinând pagubele, pantalonii sunt sfâ¿ia¡i de douå palme, îi curgesânge din pulpå ¿i din obrazul zgâriat.

To¡i au cucuie, doar Dima, care, cunoscåtor, ¿i-a îndesat încå de laplecare cåciula cu urechi pe cap, e aproape nevåtåmat. Milian rânje¿temul¡umit, privind atent în jur.

– Hai, såri¡i voi!– Miliene, sunt om båtrân, zåu, vrei så må omori? se rostogole¿te

Sile în iarbå, pipåindu-¿i fruntea julitå.– Cui paså cå mori tu? strecoarå furios Andrei.– Lui Jar! râde Milian råutåcios.Broa¿tele prind så oråcåie brusc, ca la semnal. Trag barca la apå,

pregåtind nåvodul.– Cine mai ¿tie de locul åsta, Dima?– Cine så ¿tie? To¡i ¿tiu, dar se prefac cå au uitat ei. Båtrâni cazaci,

ei au legat ¿i aici caiuce ¿i au prådat. Pe aici a fost Dunårea. Acumnumai Milian ¿i cu mine mai venim aici. ªi Isac, dacå are tractor, cå edeparte ¿i-i e urât, ai våzut ce drum...

– ªi are caracudå ghiolul?– Numai aici mai tråie¿te! O datå pe an dau toanå, ca Marco în

Lumina. Så vezi disearå, tot satul are så vinå så cearå.

189

Leagå un capåt al teahulcii de un ulm de pe mal, apoi intrå pe lac,întinzând nåvodul. Constant ¿terge con¿tiincios parbrizul de gelatinafåpturilor izbite pe drum.

– Så fi¡i aten¡i, domnu’ Sile, så nu pleca¡i de lângå tractor! Så nuvinå vite pe aici! strigå Dima din mijlocul jap¿ei

„ªi ce dacå vin vite?“ îl boscorode¿te nemul¡umit båtrânul,tolånindu-se în nisipul cald, printre ierburile rare, lângå Constant.Studentul a ¿i adormit, dupå obiceiu-i, cu capul pe roata tractorului încins,fumegând u¿urel. Trec lebede ¿i pelicani, cu zgomot mare, Elenciucul ¿iBelciugul sunt undeva aproape. Adoarme ¿i el, toropit de ¡iuitul ¿izumzåitul gâzelor fråmântându-se în iarbå.

– Gata, putorilor! îl treze¿te o loviturå de cizmå în talpå. Nu vede¡icå-ntunecå?

Andrei e ud. ¥n barcå, sub teahulca fåcutå ghem se zbate un mormande pe¿ti negricio¿i, caracudå ¿i lini.

– Numai atât?– Atât. Altfel seacå izvorul! aruncå din spate Dima, scuturând algele

råmase pe nåvod.– Nu te saturi, Sile! Nebun de lacom e¿ti!– Lacom e¿ti tu, Andrei, cå vii treizeci de kilometri prin pådure

pentru un co¿ de pe¿te.– Iar vå certa¡i voi?Milian a pornit tractorul, barca e strâns legatå cu odgoane de sârmå.– Sus frå¡ioare! Sus, cå apune ¿i se-ntoarce turma ¿i-o så da¡i de

dracu!– Ce tot îi da¡i cu turma asta!?Se îmbarcå repede în cabina strâmtå, înghesuindu-se pe lângå Milian,

pânå devin un ghem viu, transpirat, amestecat cu manete ¿i sârme.Tractorul o zbughe¿te voios, fråmântându-i ¿i îndesându-i, båtându-i binepe toate pår¡ile. ¥njuråturile ¿i gemetele sunt mai puternice decât påcånitulviolent al motorului. Trec destul de repede de partea neumblatå a pådurii.Barca îngreunatå abia alunecå, împlântându-se în nisip.

Când scapå din desi¿ul de liane ¿i dau de rari¿te, Milian încetine¿te.– Ce zici, nea Sile, de ciudå¡enia asta? Dealuri de nisip pustii, câte

un plop ce cre¿te ca nebunul direct din nisip ¿i-n jur pådurea asta deaså

190

¿i-ncâlcitå de zici cå suntem într-o junglå! Care iese tot din nisip!Ce zici, nea Sile, de Delta asta, de ¡ara apelor? Ai, ce zici?

– Te mai miri cå unii fraieri cautå o bisericå îngropatå de nisipuricu odoare cu tot...

– Te iei de mine! Ce, e¿ti mai bun?– Tu nu vezi, måi Constant, cå n-ai mai plecat de ¿ase luni? Iar astå

iarnå te jurai cå nu mai råmâi aici nici mort!? Mai ¡ii minte ce-ai zisatunci, la be¡ie, la Niuca, ¡i-aminte¿ti? ªi iatå-te! Ai pierdut anul, poatete ¿i exmatriculeazå. ªi totul pentru ce? Så nu-mi spui acum cå mai cau¡ibiserica

– Gata, m-am lecuit.– Atunci e bine. Dar min¡i.Umbre cenu¿ii apar în urma lor. Un fel de luminå negricioaså, stinså,

se fråmântå printre copaci. Primul o observå Andrei, întorcând capuldupå un fazan ce fâlfâie pe lângå tractor.

– Dima!– Am våzut. Opre¿te, Milian!Tractorul în¡epene¿te în nisip.– Porne¿ti tu repede?– Doar n-o så dorm aici!– N-ai crezut, a¿a-i?– Ba da.Printre stejarii gro¿i, se îndreaptå spre ei în galop greoi un taur enorm,

ie¿ind parcå din umflåturile zbârcite ¿i din scorburile fårå fund.¥l urmeazå la câ¡iva pa¿i alte vite, vreo zece. Prin geamurile cabinei¿uierå sub¡ire vântul, se aude ¿i tropåitul înfundat ¿i, din ce în ce maiapropiat, gâfâitul påtrunzåtor al animalelor.

– A avut dreptate Isac. Iar turmå este.– A treia pe anul åsta.Vitele s-au oprit lângå ro¡ile înalte. Amu¿inå, fornåind, cauciucul

încins. Bale verzi de iarbå le atârnå din boturi. Taurul împinge cu fruntea,parcå în joacå, cabina. Tractorul se înclinå periculos.

– E imens! N-am våzut în via¡a mea a¿a namilå! exclamå Constantuluit.

– Gata, Miliane! Dai încet, så nu spargå el bårcu¡a.

191

Zgomotul motorului face vacile så sarå înapoi, nea¿teptat de u¿or,ca ni¿te sålbåticiuni. Taurul ¿i-a aplecat fruntea. I se våd ochii înro¿indu-se.Pe greabånul lat tremurå cicatrici albe. Mu¿uroaie de insecte fierb lângånåri ¿i pe pleoape.

Izbe¿te violent roata, tractorul ce a pornit încet prin nisip se zguduieca un cårucior de copii.

– Ce facem?! îl întreabå repezit Milian pe Dima.– Ce så facem? Mergem a¿a, nu ne gråbim så nu-l enervåm mai

tare. Are så se retragå el la planta¡ie, dacå n-are så ne råstoarne.Vacile se întorc încet spre pådure. Taurul råmâne så urmåreascå

tractorul, lovindu-l încåpå¡ânat. De fiecare datå cabina se înclinåamenin¡åtor. Numai nisipul adânc ce a în¿fåcat ro¡ile îl împiedicå så seråstoarne. La fiecare izbiturå se pocnesc cu capetele de tavan, dureros,dar nu mai blestemå, ci, încorda¡i, urmåresc apropierea spinårii late,påmântii.

– ªi dacå se råstoarnå? întreabå Sile plângåcios.– Chiseli¡å are så te facå pe tine ¿i are så te månânce porcii, îi

råspunde morocånos Andrei. ªi numai ce a vrut så vinå aici mama ¿iMoncu, så culeagå flori de cire¿e sålbatice pentru ceai, se cåineazå el.

– Laså, altå datå. Numai s-ajungem noi acaså, murmurå Milian,sco¡ând o mânå så ¿teargå geamul încleiat de gâze moarte ¿i secre¡ii.

– Opre¿te!Tractorul se propte¿te iar în nisip, råsturnându-i printre fieråriile

podelei. Taurul a-ncercat så treacå de cealaltå parte, greoi, încurcându-seîn odgon chiar lângå barcå.

– Caracudå ¡i-a trebuit ¡ie! bombåne Andrei.– De unde dracu a apårut ¿i monstrul åsta? se mirå Constant.– De la ferma veche este el, de la stat. Vaci fårå ståpân, vai de capul

lor! Fatå ele în pådure ¿i uite! ªi dacå împu¿ti pe ele, la împu¿cårie mergi,cå vaca la noi ¿i la India, sfântå e! râde Dima. A¿a cu stat acesta, domnu’student! Tu n-ai voie så tai vaca ta, da’ el poate så umple pådurea desålbåticiune care stricå ¿i atacå oameni ¿i nu trebuie la nimeni.

– ªi ce face¡i?– Ce trebuie.Pleacå din nou, taurul îi mai înso¡e¿te o vreme lovind ro¡ile cu furie,

apoi se întoarce spre pådure în trap greoi, sunând ca un clopot între copaciiscorburo¿i.

192

– Noroc am avut!– De ce, Andrei? Chiar putea så råstoarne tractorul?– Putea!– Putea sparge el roata, domnu’ Sile, sau radiatorul.– ªi?– ªi! O lunå ståtea lângå noi, pânå omora pe to¡i. Cum a murit tata

lui Ihor?! ambaleazå înciudat Milian.– ªi ies ei ¿i ies, ¿i nu se terminå! ªi are så fie mereu, cât fermå de

nebuni are så mai fie! strigå exasperat ¿i Dima.

*

– Acum o lunå Fedotu¿ca al meu a adus acaså un somn ma¿cat, decincizeci chilogram. Tåiat de elice a fost el! ªi pe mal vezi atâ¡i pe¿temort, otråvit de spuma! De ce a murit pe¿tele?! Cine a otråvit pe el ¿ivrea så murim ¿i noi?

Sile înmårmure¿te în u¿a cârciumii. Hnat l-a urcat pe Jar pe bar, îlzgâl¡âie de umeri, cople¿indu-l, Pavel a plecat ochii, chicotind pe ascuns.ªterge paharele, Andu îl ajutå.

– Noi am avut bårcu¡a, ¿i a ajuns ea ¿i pentru scos somn ¿i pentrudus stuf ¿i adus scândurå de la Tulcea! A ajuns! A venit vapor. ªtii tuasta, om mic?! Cine a cerut vapor!? Nimeni! Nebun a cerut!

¥l ia în bra¡e pe Jar, ca pe un copil, plimbându-l prin cârciumå, urlåcu voce spartå.

– Când apa a venit, am urcat eu ¿i copii ai mei în pod ¿i am dormit¿i pe¿te a fost! Ce trebuie teche-meghe?! Casa bunå este!

– De, bå nea Hnat, da’ vå spulberå vântul, îngaimå ame¡it dulgherullåsându-se în voia båtrânului uria¿, capul i så bålångåne ca scos din¡â¡âna-i de oase.

– Spulberå, spulberå!... Greu iarna!... Da’ nici bunicu spulberat,nici tata! Stuf a fost! Copaci la pådure a fost! A trecut ea!

S-a mai lini¿tit parcå, Sile îl întreabå din priviri pe Pavel, acestaridicå vesel din umeri, ducând un deget la frunte.

– Copii am avut! Copii de pescari! To¡i! Uite, ei a fost la ¿coalå!De râs a fost! N-au ¿tiut ei vorbe¿te, haine nu a avut ei! Bani nu a avut!Ei copil micu¡, suge coada la biban ¿i cre¿ti! ªtii tu asta, teche meghe?!

193

– ªtiu, tataie, ¿tiu, se leagånå moale Jar, limba i se împletice¿te.Violen¡a cu care Hnat îl poartå de colo colo pare så-l adoarmå.– Eu våzut mul¡i turi¿ti! Vin la mine, doarme, månâncå! Eu våd cå

el strâmbå din nas! Mâncare al meu sålbatic. Bor¿ fac lui, pe¿te månâncicu mâna! Nu-i bine, zice el! Prost este el! De ce mai vine turist, Jar?!Ca så vadå pe Hnat sålbatic?! Mai frumos la ora¿! Nu apa, nu ¿obolan,nu ma¡e pe¿te. Este pâine albå, este halva! ªi lui Hnat place, ¿i ¡ie, ommic teche-meghe! Dar ce faci Hnat la ora¿?! Unde pescuie¿ti? Oamenila ora¿ scuipå dupå Hnat! Hnat miroase a pe¿te!

Urlå din nou, ro¿u la fa¡å. ¥l rote¿te pe Jar deasupra capului ca pe unacrobat mititel. Båtrânul încearcå nepåsåtor så ajungå în buzunarele prealargi så-¿i scoatå pachetul de „Mårå¿e¿ti“. Nu reu¿e¿te. Hnat îl zgâl¡âieprea tare. „Då-då-mi o ¡i-¡i-gaga- rårå“ dârdâie el mica-i ¿oaptå sprehahol. Sile ¿i cu ceilal¡i se tåvålesc de râs.

– Te omor, om nimic! De ce venit turist?! Ca så vadå ce sålbatic eHnat?! De ce nu stå el la ora¿?! Acolo nu vânt, nu stuf, nu furtunå!Acolo restaurant! Acolo pråjituri!!

Saliva îi curge pe barbå. ¥l fråmântå pe Jar în mâini, ca pe un copilîn albie. Båtrânelul a renun¡at la orice împotrivire. A¿teaptå înmuiat såtreacå furtuna. ¥ncet, încet vântul groaznic se lini¿te¿te. Valul potolit alhulei îl depune cu gingå¿ie pe dulgherul aproape adormit pe masa delângå u¿å. S-a încovrigat, Hnat prive¿te nedumerit bo¡ul negru de carnerespirând zgomotos. ¥i potrive¿te grijuliu sub cap geanta de scule.Se retrage încet spre bar, zårindu-i uimit pe cei trei ce-¿i ståpânesc înpumni hohotele nåråva¿e de râs.

– Am adus pe ei de pe ghiol, am dat lor bor¿ så nu stea flåmânzi,cinci oameni ¿i patru copii, ¿i ei a cerut furculi¡e, mormåie încurcatprivindu-¿i palmele enorme. De unde så fie la mine atâtea furculi¡e?De râs am fåcut eu, Donca a gonit pe mine. Divor¡ bagå.

Andu s-a pråbu¿it de râs, Sile chiråie ¿i el, înspåimântat, ¡inându-secu mâinile de burta dureroaså „Ajunge, nenea Hnat, cå må omori!“Båtrânul îl prive¿te mirat cu ochii lui senini. „De ce, tu ai atâtea furculi¡e?“

Sile fuge afarå, încovrigat, hohotind. Soarele îi intrå în ochi, ca oexplozie, toatå fiin¡a-i încremene¿te, împletitå de cåldurå. Se a¿azå pescåri, a¿teptând så-i treacå ¿i ultimul sughi¡ de râs. Nisipul drumuluisclipe¿te alb ca ¿i cum din valurile sale ar ¡â¿ni flacåra orbitoare a

194

aparatelor de sudurå. Stuful acoperi¿urilor, pere¡ii fåino¿i de ar¿i¡å,geamurile, blana câinilor fle¿cåi¡i, totul se albe¿te în soare, devenind uncâmp de pirite strålucitoare.

¥nchide ochii, zåpåcit. Nu vede cum vin dinspre dreapta mai mul¡icålåre¡i. Nu poate auzi nici cum o lebådå ¡ipå ascu¡it, trecând pe deasupralui spre Fiu. S-a låsat peste el o lini¿te grea, o lini¿te obositå în carenumai båtaia inimii i se desprinde ca o mi¿care, restul lucrurilor ¿i fiin¡elorîngemånându-se sub adormire, mareea grea, otråvitoare, a amiezii, cândtoate încremenesc, cople¿ite.

Cålåre¡ii trec prin lumina asprå, ziditå în drum ca ni¿te morenebrutale, târându-se dezordonat, împinse de for¡a ghe¡arilor.

– Sile! strigå Andrei de pe cal. Vorbe¿te cu tata så face¡i foc!– E pilit taicå-tu.– Pui pe Jar, se aude, au trecut la trap råscolind nisipul, låsând în

urmå un nori¿or de praf.– Da’ ce, Jar e treaz?Hnat iese ¿i el pe trepte.– De ce nu mergi ¿i tu la vânåtoare?– N-a vrut Andrei så må ia.– Mai bine. Periculos este.– De ce nu-l împu¿cå?– Faci zgomot. Vine mili¡ian. ªi de ce så tragi? Vânåtori ei.Ibi¿i negri trec fâlfâind peste bisericå, spre de¿ert, lucio¿i ca ni¿te

cårbuni.– Tataie, iese Jar, frecându-se la ochi.– Taci tu, venetic!– ...Cere ceva de båut pentru mine. Mi-e sufletul greu. Tro¿ca pelo¿ca

îmi sunå apa-n cap ¿i-mi vine så plâng.– Prea cald ¡ie. De la iad cåldurå vine. Ce primåvarå asta!? Vezi

dacå râzi de om båtrân?– Care båtrân, cå domnu’ Sile ¿i cu mine suntem mai båtrâni ca

mata! Auzi, ce-ar fi så må duc eu acuma ¿i så zic douå, nu, trei drojdiimici pentru mata? Crezi c-ar fi råu?

– Du-te, då din mânå plictisit pescarul, Jar a ¡â¿nit pe scåri, intrågråbit în cârciumå.

– Mi-e milå, nea Hnat, de bietul taur. Mai bine-l împu¿cau.

195

– N-ai voie nici så tai vacå, nici så împu¿ti mistre¡, râde båtrânul.Faci atunci cum vrea stat. Nici nu tai, nici nu împu¿ti. Vânåtori ei,domnu’ Sile.

Se întinde pe o treaptå, cât e de lung, cu mâinile sub cap, låsândvederii sub¡iorile albite de sare ale cåmå¿ii.

– Dacå mi se întâmplå ¿i mie a¿a ceva?– Ce så se întâmple?– Så mor...– Noi båtrâni de-acum, domnu’ Sile, î¿i ¿terge Hnat fruntea cu

mâneca. Ce så mai fie fricå?... Uite, acum cincisprezece ani a fost! Cumvedeam eu dihor spuneam: suflet la înecat este el! Nu mai doarme noaptea,umblå el prin stuf ¿i plânge. ªi-mi era o fricå!... Dacå-mi strigå el mieceva? Dacå zice, Hnate, Hnate, trupu¿or al meu unde este? Dacå strigåel, pescar, pescåru¿, frig mi-este ¿i foame, de ce nu vii tu så dai pe¿te ¿ifoc så faci sub apa rece? Dådeam eu atunci pe¿te ma¿cat la dihor ¿iclån¡åneam când vedeam în ce beznå fuge el cu pe¿te al meu!

¥¿i ¿terge o lacrimå.– Când a fost Condrat, acel tânår om, când ¿i eu tânår ¿i prieteni am

fost, ¿tii tu cum plutea pårul lui pe apå? Ca iarbå, pe tot ghiolul! Pårgalben ca stuf a avut ¿i lung, spurcatul, toate femeile-l iubeau pe el!S-a-necat el, furtunå a fost. A venit dihor noaptea, viscol a fost, ¿i apovestit cum spalå el pe picioare draci de muieri cu pårul lung al lui.Cum aruncå ei lui oase de scrumbie veche ca la pisici, ¿i el ia ¿i månâncå¿i plânge. ªi draci joacå cår¡i ¿i nici nu-l vede nimeni pe el.

¥ncepe så îngâne un cântecel, chicotind, ca ¿i cum ¿i-ar aminti când¿i când câte ceva vesel.

– Copil eram când cântam eu cântecel acest...Sile picote¿te, urmårind umbrele påsårilor ce trec peste sat, despicând

anevoie nu aerul, ci cåldura încleiatå.– De ce se schimbå toate, domnu’ Sile? De ce nu råmân cum a

fost?Sile deschide un ochi, privindu-l întrebåtor, apoi coboarå iar pleoapa,

låcrimând în lumina usturåtoare.– E¿ti pilit, mo¿ule... ªtii ce-mi place mie la gagicile de aici?

mormåie pe nea¿teptate, întinzându-se cu poftå. Cå-s zdravene ¿i galbene.ªi påroase.

196

– Hodorog prost! se supårå Hnat, plesnind sonor o libelulå ce i s-aa¿ezat pe genunchi. Cine, domnu’ Sile, cine are så ispå¿eascå? Noi singuriaici, au uitat to¡i pe noi...

– Sunt mai bune iarna ca vara...Vine o foaie de vânt, ca o limbå moale ¿i fierbinte pe fe¡ele lor

nådu¿ite. Vine de pe mare, bogat, înmiresmat de såråturå. Se aude soarelecum încinge totul, e ca un vuiet ce freamåtå zeama låptoaså a amiezii.Din casa de lângå ¿coalå iese Meronica cea micå, plinå de sânge perochi¡å, cu o bucatå enormå de ficat de ¿tiucå în mânå. Mu¿cå pofticios,låsând zeama negricoaså så-i curgå pe bårbie. Pleacå spre bisericå,¡opåind, fårå så arunce o privire spre cei doi mo¿negi tolåni¡i la soare.

– Prea târziu, nea Hnate.Ziua era de aprilie, lumina trecea prin gåvanele cerului ca printr-o

lentilå, pråvålindu-se dilatatå peste sat, în ochii lui Hnat, ce clipe¿te,cutremurat. Vântul mårii se-ntårea treptat, nisipul îi sim¡ea apåsareacrescândå, imperioaså, de pântec greu ¿i jilav. Råscolite de suflul salin,ierburile se aplecau så soarbå mustul pu¡in al aerului ce le-ncolåcisetrupul. Câ¡iva broscoi vine¡i, cu pielea buburo¿atå de fierbin¡ealå, ie¿iseråde sub pietre. Hnat î¿i ia obrajii în palme, clåtinând necåjit din cap.

– Plânge el, broscoiul.– De ce?– Aude stârcul cum zboarå.Se ridicå în picioare, privindu-l pe Sile care cascå alene,

scårpinându-se pe burtå. Se întoarce apoi spre pådure, cålåre¡ii abia semai våd, ca o pâclå, o patå de cea¡å fierbinte înaintând cåtre sud. „ªerpinegri o så-¿i scoatå din lâncedul nisip ¡estele lor aspre ¿i lucioase, ¿i¿uierând cu limba scåldatå în venin vor cere vâlvei zilei trådårile duioase.“

– Hai, dom’ Sile! ¥ncå n-am murit noi!– Cândva ¿tiam o mie de poezii, nenea Hnat. Ai dreptate, toate erau

altfel cândva, pi¿a-m-a¿ în ea de via¡å, cå nu ¡ine cont de nimic.– Luåm pe Bålan ¿i pe Vecera... ªi sandolia vechi ce mai este.– ªtiam ¿i fran¡uze¿te! Mergeam la båi, la Herculane, cå aveam

afec¡iuni, ¿i strigam la cantinå „Du vin, fan¡ilor!“ ªi apa gazoaså veneaîn valuri! Prin¡ul, îmi spuneau fetele de la bucåtårie. Prin¡ul!

Ies cålare, legånându-se în ¿ei. Caii båtrâni se târâie la pas. Sandoliilelungi, cu vârfurile sclipind agresiv, par nelalocul lor lângå frâiele vechi,

197

scorojite. Donca îi petrece cu cruci mari, înspåimântate, murmurând cuvocea-i moale de copil „Da’ unde are så merge¡i voi, al¡i mo¿i...“

– N-am mai cålårit din tinere¡e.– Cuminte Vecera.Umbra pådurii, neagrå, la pândå, e înecatå de spuma sub¡ire, îmbibatå

de nisip a vântului. Merg încet, cu capetele plecate, cu ochii închi¿i,¡inându-¿i pålåriile cu mâna, så nu le zboare.

*Au trecut de planta¡ie. Drumul intrå în desi¿. De pe stejarii gro¿i cât

roata tractorului zboarå låcuste mari, alburii, pierzându-se în cea¡afierbinte. Frunzi¿ul fo¿ne¿te zgomotos, se aude câte un pârâit îndepårtatde creangå uscatå.

– Are så plouå, spune Timo¿ca nimånui.Un iepure ¡â¿ne¿te dintre frunzele moarte, rostogolindu-se pe colinå,

dar nu îl petrec fluieråturile ¿i râsetele obi¿nuite, ci doar un cal necheazåprelung. Soarele a început så coboare, trec gâ¿tele spre Dunåre, spregrâul abia råsårit. Au ajuns la un canal închis, descalecå så adape caii.O sticlå trece din mâna-n mânå, dar n-o înso¡esc glumele cuvenite,gåunoase, ci un fel de pio¿enie gravå. ¥nchinå unul spre altul, tåcu¡i.Marco î¿i face semnul crucii, larg, urmat de to¡i.

– Spui tu, Vania.Pådurarul scoate din oblâncul ¿eii un corn negru, lung, gravat în

chirilice. Scuipå în nisip, se ¿terge îngrijit cu dosul palmei la gurå. Suflåîn corn, acoperindu-l cu palma. Iese un muget gros, sonor, ce umplepådurea. Dupå un timp, de undeva, de aproape råsunå alt muget, multmai puternic ¿i mai påtima¿. Se îmbulzesc spre cai. Andrei î¿i potrive¿tepeste cåciulå o cascå de motociclist. To¡i îmbracå pufoaice ¿i peste elescurte groase, îmblånite. ªi cailor li se leagå, repezit, bucå¡i de pufoaicåsub gât ¿i de laturile ¿eilor. ¥ncalecå greoi, sprijini¡i în sandolii, seamånåcu ni¿te tâlhari din alt veac, cu suli¡i ¿i tridente, îmbråca¡i în armuripeticite, de cåpåtat.

– Spune, Vania, hotårå¿te Marco, s-au lå¡it în evantai, au canalul înspate, sandoliile lungi în¡eapå cerul ca ni¿te låncii.

Cornul sunå iar, insistent. ¥i råspunde un muget scurt, apropiat ¿i înmarginea poienii apare taurul cenu¿iu. O spumå verzuie i-a învelit botul

198

lat ¿i turtit. Picuri de sânge îi cad din ochii måcelåri¡i de insecte.Se opre¿te din galopu-i butucånos, privind semicercul de cålåre¡i cusuli¡ele aplecate. Bate din copite, încet, scurmând nisipul. Capul enormi se leagånå lent, îl apleacå, ¿tergând cu nårile un fir de pipirig. Fornåiescurt, împrå¿tiind un nori¿or de spumå. Vântul clatinå într-o rafalå maiputernicå copacii înal¡i.

– Hai! ordonå Marco ¿i, îmboldind caii ce tremurå, pornesc spreanimalul încordat.

Taurul sare pe loc, incredibil de u¿or, ca o pisicå, o mie de kilogramede mu¿chi vibreazå ca un arc, aproape zångånind. Porne¿te direct îngalop spre mijlocul ¿irului de cålåre¡i. ¥nainte så ajungå la Andrei, ¿i-aplecat fruntea, gata så izbeascå, douå sandolii i se împlântå violent încoaste. ¥ncremene¿te. Sângele i se prelinge din råni, mu¿tele întårâtatese reped spre carnea sfâ¿iatå. Se întoarce, dintr-o singurå såriturå. Sandolialui Petro se frânge cu pocnet de vreasc, råmâne fierul ¿i un ciot de lemnlegånându-se în piele. Micola îl împunge iar. Taurul ¡â¿ne¿te, orbit dedurere, drept înainte, spre Aurel ¿i Timo¿ca, ce ¿uierå provocator în fa¡alui. Când e aproape, la câ¡iva metri, se despart, pornind în galop sprecanal, chiuind. Trec apa. Taurul se opre¿te, mugind furios. Alte låncii ise înfig în gât. Atacå din nou, dar cålåre¡ii se împrå¿tie, fug în toatepår¡ile, urlând din råsputeri. S-au mai rupt câteva sandolii, taurul e împånatca un arici. Sudoarea ¿i sângele-i curg ¿iroaie. Renun¡å så-i maiurmåreascå. Sare pe loc, rotindu-se, orbit.

– Acum! strigå înfioråtor Marco, ¿i pe el l-a nåpådit sudoarea, îicurge prin haine, pufoaica-i zemuie¿te la sub¡iori.

Ihor ¿i Andrei sar de pe cai, cu sandoliile în mâini. Trec înainteataurului, a¿ezându-se cu spatele spre canal. Ceilal¡i au tåcut ¿i s-au opritdin galop. Ihor ¿uierå încet, agitându-¿i mâinile prin aer. Taurul îl vede.Dupå o clipå, ¡â¿ne¿te, aplecându-¿i capul asudat. Pescarul sare dincolode stuf, tulind-o spre pådure. Andrei ¿uierå ¿i el, pe nea¿teptate, aproapeîn ureche, împlântându-i ascu¡i¿urile în gâtul alb de spumå. Animalul seîntoarce înnebunit, urmårindu-l. Pescarul se aruncå în canal, trecând înfugå disperatå pe malul celålalt.

Cu muget gros, taurul încearcå så se opreascå dar, neputincios, serostogole¿te de pe malul abrupt, cåzând greoi în apå, pe o parte. Stropi

199

sar în toate pår¡ile, plescåitura enormå ridicå un cal în douå picioare.Surprins, Onisie cade pe spate, izbindu-se de nisip cu zgomot înfundat.

– Gata, roste¿te Hnat lini¿tit, au stat, el ¿i cu Sile, sub poalele pådurii,privind corrida haholilor. Ai våzut, mata? ¥nainte, asta copii de¿aptesprezece ani fåcea, nu båtrâni de patruzeci ¿i atâ¡ia de ani.

Taurul s-a råsucit anevoie pe picioare. ¥ncearcå så se ridice, dar mâlule adânc, s-a afundat pânå sub gât, imobilizat. Muge¿te stins, ame¡it demu¿te ¿i sudoare. ¥n juru-i, pe apa noroioaså, plinå de linti¡å, se întindpete mari de sânge nåpådite de viermi ¿i gâze de apå. Gâfâie zgomotos.Un ochi i-a plesnit în trestii, i se scurge pe botul påros, ca un albu¿.Celålalt, rotund ¿i mare, se rote¿te, cåutând spre pescarii ce l-au încon-jurat, tåcu¡i.

Gâfâie ¿i ei. Au descålecat, s-au dezbråcat, ¿terg încet caii tremurândîn spume. Marco desface de la ¿a tarpanul lucios. Se apleacå peste stuf,potrivind fierul sub gâtul gros al taurului încremenit. Dintr-o singuråmi¿care îi taie beregata, se aude osul scrâ¿nind. Animalul pufne¿te uluitpe nåri, zvâcnind, într-un efort uria¿, înainte. Apoi corpul i se înal¡ådeasupra apei, ca în zbor, copitele-i aleargå în aer. Se culcå încet pe-oparte, zvâcnind din picioare, din ce în ce mai rar. Andrei sare la loc înapå. ¥i leagå o funie groaså de mijloc, tåvålindu-se în zeama murdarå.Timo¿ca ¿i Milian au pregåtit un fel de atelaj. Fluierå, caii cabreazå,târând încet taurul afarå din canal.

– ªi cu vitele ce fac?– Acuma sunt blânde ele. Prind cu la¡ul ¿i duc acaså, så înve¡e la

grajd. Så mulgå. Hai så facem focul!– Am tråit s-o våd ¿i p-asta! Moare studentul când o afla! Ce, eu

l-am pus så meargå la Ro¿u, la gagici?Se apropie de trupul ¿iroind de noroi ¿i insecte, Vania ¿i Marco s-au

¿i pornit så-l jupoaie. Ceilal¡i pregåtesc o groapå, umplând-o cu lemneuscate, a apårut ¿i o sticlå, hohote zgomotoase umplu pådurea.

– Vechi oameni ei, domnu’ Sile. Al¡i oameni nu ¿tie a¿a ceva.Se adunå în jurul taurului sålbatic. Vania a a¿ezat pe frunze de papurå

¿uvi¡e lungi de mu¿chi de pe ¿ira spinårii ¿i måruntaiele aburinde. Timo¿cale presarå cu sare ¿i praf de mentå.

200

– Mai tråim noi pu¡in, domnu’ Sile, î¿i înal¡å privirea Marco râzândspre orå¿an, din¡ii ¿i ochii-i lucesc orbitor pe fa¡a înnegritå de sânge ¿inoroi. ªi tauri are så mai tråiascå pu¡in. Cât are så lase lumea pe noi.

¥n acel moment furtuna råbufne¿te, fårå ploaie, e numai vijeliavântului, aplecând copacii ¿i ridicând fuioare de nisip prin aer. Caii tropåiepe loc, nelini¿ti¡i, un fulger aleargå pe cer. Tunetul nåpraznic a sunatfoarte aproape, ca un tråznet asurzitor. S-au descheiat la bluze, låsându-¿ibur¡ile albe så se usuce ¿i råcoreascå, cântå încet pe lângå foc. Deasupralor, rafalele violente rostogolesc prin aer crengi rupte. Liane, frunze,cormorani curg ca un torent peste pådurea de stejari strâmbi de båtrâne¡e.(CONSERVA DE CARNE DE VITÅ, ÎN SUC PROPRIU)

201

– Ce-a fost aici, domnu’ Sile?– De unde så ¿tiu eu? Constant ¿tie, cå el e specialist, el se ocupå

de prostii de-astea. Da’ voi nu ¿ti¡i nimic?– De ce så ¿tim?– Mi-e foame.– Uite ceaunul cu malasolca. ªalåu este.– Måi Timo¿ca, da’ tu crezi cå a fost ceva? A fost ¿i altceva decât

stuf ¿i ghiol?Nu råspunde. S-a aplecat peste copastie, smulge alge verzi, îndopate

cu apå ¿i-¿i freacå fa¡a înro¿itå de cåldurå. Apa neagrå, ca de påcurå,se fråmântå sub barcå.

202

VIII

Se laså mai, a¿a cum se laså cea¡a. Vine de undeva un vålåtuc decåldurå ¿i un mu¿chi gros de frunze ¿i ierburi îndulcite îneacå

deodatå grindurile Leteormanului. O leprå verde, care fierbe în bulbuci,fumegå, înghi¡ind lacomå orice fårâmå de påmânt sau de apå. Canalelese încâlcesc de brådi¿ ca de zåpor, peste noapte. Ierburile parc-ar fi cårateîn buluc de viiturå.

Puietul cautå malul. Un viscol de pe¿ti¿ori începe så alerge printoatå Delta, un ¿uvoi gros, o conductå strecuratå în ape pu¡ine. Un altpuiet începe så fo¿gåie pe grinduri, printre gropile încå nåmoloase deomåt topit: ¿erpi, låcuste mici, urechelni¡e, copii bålani cu izmenele negrefluturând, boboci negri de li¿i¡å ¿i cå¡ei de vulpe, mii de vietå¡ineterminate, nedospite încå, aburind ¿i mirosind a crud. Un zgomotnou, un scheunat ¿i fo¿net sub¡ire, tânår, se ridicå ca un nor moale.

Petro o ¿terge de la arat, ascunzându-se în norul åsta. Urletele babeiHarpena, care aruncå cu balegå de mågar dupå el ¿i-¿i leagå o piele lepådatåde ¿arpe pe deget, så-i încurce picioarele, se îneacå în norul gros ca-ntr-opernå. Prins pe sub burta calului – iapa pare bor¡oaså cu un Petro în izmenenegre, ¡inând frâul în din¡i – „procletul, frate cu putoarea de Sile“ o ia lagoanå prin de¿ert spre dig, spre întinsurå, apucând din mers sandolia de pegardul grådinii. Când då de colinele de nisip ¿i varå-sa nu-l mai ajunge ¿inici Semion nu poate så-l mai vadå – pânå ¿i agentul piscicol a ie¿it så-¿ipunå iar via måcelåritå în toamnå de råzbunåtori necunoscu¡i – se ridicåîn greabån, ¿optind ceva iepii la ureche.

Bålana o ia mai încet, la trap, domolitå, ascultând parcå cu pieleaumedå, nelini¿titå, în spume, freamåtul acela mic, ginga¿, de pui care aîmpânzit aerul ca un gaz.

203

Cât vezi cu ochii, în sahalele arse s-a mi¿cat verdea¡a, convulsiv.S-au umflat ¿i zidit cåpi¡e ¿i pere¡i fragezi de papurå ¿i stuf, pipirig încåmoale, încå påstos. Pe colinele prelungi ale pustiului au înfrunzit plopiirari ca ni¿te uria¿e, amenin¡åtoare borne de grani¡å. Dincolo de de¿ertîncepe întinsura Chirilovei, ghiolurile întortocheate ale Isacovei ¿iGorgovei, Cusmin¡iile nesfâr¿it lå¡ite, acoperite cu un aluat verzui, înfoiat,de frunze nevârstnice.

Chiar ¿i pe nisipul înfierbântat se întretaie urme ciudate, zgârieturiproaspete de insecte necunoscute. ªuierå låcuste cenu¿ii, lungi cât palma.Påianjenii transparen¡i ¡es pânze de rouå peste care privirea trece ca pesteoglinzi sparte. Miriapozi ¿i urechelni¡e trandafirii cu miros de migdalå,fluturi stråvezii, usca¡i, cu aripi ca ni¿te andrele înnodând aerul aiurea,un nor zburåtor de libelule zåmislit pe tufele råzle¡e ¿i spinoase, pepâlcurile de spini smulse de primåvarå. Par toate stoarse din nisip, dinierburile albe, fårå vlagå, supte de luminå, din stratul adânc ¿i uscat almåcini¿ului de scoici. Cåtre pådure se tot duce un iepure.

A trecut digul. Descalecå într-o alunecare iute. Laså iapa så pascå.Apa de o palmå sclipe¿te. Sute de vite pasc iarba groaså ivitå din pânzasub¡ire de apå. O iarbå aiurea, o fânea¡å fåcutå din brusturi ciuda¡i, dinbulbuci arzând ¿uierat cu flacårå verde, din pålmi plesnind aerul untos ¿ilimbi groase ca de bou lingând, cu sclipire de malachit, ¿i apa ¿i våzduhul.Ierburi ca lâna sau ca un cocolo¿ sângeros de sârmå ghimpatå. O câmpieîntinså, inundatå, invadatå de o monstruoaså lume vegetalå respirândapå ca ni¿te bure¡i. Nåme¡ii de ierburi împânzi¡i de raci.

Prive¿te de pe dig, cu sandolia atârnând ca moartå într-o mânå, cumprin iarba ¿i apa asta, printre vite, aleargå crapii, la båtaie, vâjâindnebune¿te, iscând, pe toatå câmpia, cât vezi cu ochii, o furtunå nåucå. ¥¿imoaie degetul în gurå, apoi pre¡uie¿te ascu¡i¿urile. La vederea lui, unnor de påsåri s-a ridicat câ¡iva metri în våzduh, pescåru¿i, ra¡e ¿i gâ¿te,cålifari ¿i ¡igånu¿i, cormorani, stârci au zåbovit o clipå în aer, fâlfâind înmuget cumplit, apoi s-au culcat la loc, s-au trântit cu strop greu peplapuma lucioaså, sim¡ind nu miros de pu¿cå, ci miros de sânge desandolie.

Au ¡â¿nit spre stufuri li¿i¡ele, plesnind apa ca ni¿te motoare stricate,cu ¿erpii odatå, tot un fel de ierburi negricioase, împânzind câmpia ¿ibuimåcind broa¿tele care ¡ipå nebune¿te. Un zgomot amestecat, o

204

zåpåcealå uria¿å de sunete, închegându-se ca o carne elasticå, denepåtruns. Påsåri, broa¿te, vite, cai, crapi, libelule, bondari, dar mai alespasåri, zeci de mii de glasuri care spumegå ¿i spintecå aerul, o nebunieechilibratå numai de umbra pådurii depårtate, lini¿tite, necru¡åtoare.O umbrå a iernii.

¥¿i suflecå încå de douå ori frumo¿ii lui chilo¡i negri, „de gimnasticå“,ce-i bat genunchii, i s-au înfoiat acum ca „moartea pasiunii“. ¥¿i alintå obåtåturå, frecând-o de nisipul digului ¿i alunecå în apå, u¿or, un ¿arpe.

Picioarele i se ridicå, încremenesc, apoi på¿esc în mâl în¡epat, fåråzgomot, un stârc, iar din¡ii lungi ai sandoliei seamånå tot cu ciocul påsåriiînalte cåutând broa¿te. Din câ¡iva pa¿i, e lângå un cerc de crapi, ¿uierândcu spinårile afarå. Câ¡iva ¡igånu¿i se dau deoparte, lini¿ti¡i, scormonindmâlul în continuare. Un tåura¿ se opre¿te din påscut ¿i cascå ochii. Mânase ridicå, trupul încremene¿te, apoi cu un zvâcnet scurt, tridentul se înfigeîn apå ¿i în carne. Un sunet moale, fårå pereche.

Crapul se zbate, coada sculei joacå prin aer ca nebunå. Apa seînro¿e¿te. ºâ¿nesc din toate pår¡ile vietå¡i mårunte. O lipitoare se tåvåle¿te,aiuritå ¿i lacomå. Ierburile î¿i întind ¿i ele florile, înecându-le în zeamaro¿ie, bogatå. Ridicå crapul cât un porc deasupra capului, ca pe un snopîn furcå, ¿i-n urma lui råmâne mâl ¿i un puhoi de vie¡uitoare, ro¿ii ¿igrase, spre care se-ndeaså în vârtej viscol de albiturå, urmat de ¡igånu¿i¿i stârci. Tåura¿ul muge¿te încet ¿i se întoarce la påscut. Petro î¿i vâråpe¿tele-n chilo¡i, umflându-i ca pe un sac ¿i bålåbånindu-se la zvâcniturilefåpturii.

Prive¿te câmpia inundatå în care toate, apa, ierburile, pe¿tii, påsårile,¿erpii, vitele, caii, broa¿tele, lipitorile, toate vietå¡ile lumii se-mpletesc,un noroi zgomotos ¿i colorat, cleios. Oare o vede? Ce vede el mai degrabåe un alt pe¿te la-ndemânå, pentru cå iar ¡opåie, un cocor lene¿ ¿i prefåcut,iar ridicå mâna unealtå lungå, lunecoaså, lustruitå de sânge ¿i folosin¡å,¿i iar repede tridentul prelung ¿i îngust într-o cråpoaicå ce laså plânset deicre gålbui, ca o rochie de mireaså, prin scârna ierburilor nesåtule, ¿i iaråvin puricii ¿i påduchii ¿i gândacii ¿i florile bål¡ii så se scalde în sânge, sålase în urmå doar limpede mâl.

Iese. ªi-a vârât ¿i celålalt pe¿te în izmene. Namilele îl pocnesc dinfa¡å ¿i din spate. Se bâ¡âie râzând. Dacå n-ar fi sandolia så-l sprijine, s-arpråvåli în apa sub¡ire. Douå butoia¿e vii, de icre, îl bålångåne pe dig.

205

Chilo¡ii negri îi atârnå ¿i îi zvâcnesc. Crapii mor cu un fel de scâncet.Sânge îi picurå, lipicios, din „spilholzenii“ mai bufan¡i ca oricând. E oaråtare ciudatå a¿a, uns cu mucii pe¿tilor ¿i vårgat de sânge, înfipt întrident, zguduit de douå buboaie uria¿e, fremåtânde. Se na¿te din noroiulde fåpturi ale bål¡ii mu¿când venirea cåldurii ca pe o gråsime.

¥¿i leapådå zdrean¡a – uniforma tractoristului cum zice Marco cândse dezbracå to¡i så se scalde în apa limpede din Lumina, ¿i råmân închilo¡i de sport negri, tip metreveli, lungi pânå la genunchi, fotografiedin filmul cu solda¡i scåldându-se în Don – omoarå pe¿tii cu câte omu¿cåturå de ceafå. Se spalå într-o groapå cu apå curatå, î¿i clåte¿te ¿ive¿mântul, îl stoarce. E bronzat de-acum. ¥n scåri. Ro¿cat închis pe fa¡å,pe gât ¿i pe umeri. Auriu pe piept, urmele maieului ¿i ale cåmå¿ii sedisting ca ni¿te forme de relief deosebite, în trepte. ¥n sfâr¿it albul¿oldurilor, rar dezvelite.

Se îmbracå, împlete¿te un pripon de rogoz, în¿irå cråpoaicele. Fluieråiapa care necheazå u¿urel – altå pozå din alt film – ¿i încalecå dintr-obucatå, crescând din cal, din pielea fierbinte ¿i umedå. ¥ntoarce dingenunchi spre de¿ert, då så coboare digul. Se opre¿te.

Undeva, în pragul pådurii mi¿cå un punct. O siluetå, închiså îndepårtare ca în nefiin¡å. Dar e o în¿elåtorie. Aerul e sticlos de cåldurå ¿iabur. E o lupå ciudatå, care ¿i apropie ¿i depårteazå. O ma¿inårie stricatå.O tânårå femeie vine-pleacå, ocheanul de aer o apropie ¿i o gone¿teaiurea, fulgeråtor pentru ca, în numai câteva clipe, un mers de fapt lin,cople¿it de nisip, så o aducå la câ¡iva pa¿i de Petro. Gin¿i, tricou cu sânimici, foarte înaltå, latå în umeri. Descul¡å. Portret de vacan¡å, obi¿nuit.

– Ce faci, Maria? Te mai tragi ¿i pe-acaså?– Må trag.Vocea grea, moltonatå, de extraordinarå calitate, degradând-o abrupt

pe a lui Petro, rågu¿itå ¿i be¡ivå.– Da, må trag de tot, Petro. Må las.Pe¿tii se zvântå atârnând de crupå, mi¿când rar din coadå, cu mu¿chii

încå vii. Solzii li s-au întårit, usca¡i, ¿i au apus. Icre s-au lipit, ca scaie¡ii,de burta iepii, ¿i s-au nåpådit de mu¿te.

– ªi ce faci? întreabå deodatå grav Petro, cu ochii înro¿i¡i ¿i cucarnea gâtului ¿i a pumnilor gâfâind de încordare. Te iei de sapå iar?

– De sapå. Ori de ¿coalå, cå am terminat ¿i liceul. La seral.

206

Voce båtrânå, dar foarte puternicå într-un fel anume. Om sigur, sigurîn absolut de înfrângere. O putere care nu ¡i se poate lua.

– Vrei crap cu icre?– Am. A adus unchiul. Tot de-aici.Cuvintele ies greu, måcinate, înlocuind altele. Se aud înså ¿i acelea,

parcå mai bine, mai clar. ¥n negura de zgomote ce ninge neîncetat ¿i-aufåcut ¿i acestea loc. Un vi¡elu¿ de lapte råtåcit de vacå scânce¿te lung.Poho, fugit din lan¡, se apropie cu coada torcând. Vi¡elu¿ul zåre¿tecorcitura neagrå ¿i aleargå bucuros. Se opresc deodatå, ¿i câinele ¿i vi¡elul,bot în bot. Poho s-a låsat pe labele din fa¡å ¿i ¿i-a întins nårile. Mårâieu¿or, rågu¿it, coada îi bate a joacå. Tåura¿ul î¿i apropie botul pu¡in câtepu¡in, nårile umede i se lipesc în sfâr¿it de ale dulåului. Sforåie îngre¡o¿at,sare pe douå copite, ¡â¿ne¿te la fugå prin nisip, peste dig, chemat în baltåde må-sa. Poho latrå a glumå bunå, se târå¿te apoi sub Bålana ¿i începeså lingå icrele uscate.

– ªi... Marian?...– Marian e mort. La antrenament, pe Snagov. Era un pic pilit. S-a

dus singur cu canoea, spre palat, ¿i s-a înecat. A¿a zic ei.– ªi tu ce crezi?– Ce så cred? Cå se-neca Marian vara, pe ghiol ca oglinda?– ªi ce crezi totu¿i?– Nimic. Ei ¿tiu, cå ei l-au adus înecat ¿i cu capul spart. Tu ce faci?

Tot neînsurat?– Tot. Cu cine?– A¿a-i! Mergi acaså?– Nu. La colibå. Pun pe¿tii la uscat. Fac o groapå de icre.– Vin ¿i eu.Petro a ridicat capul din coama calului. Ochii galbeni-ro¿ii, îmbiba¡i

de båuturå proastå, s-au înce¡o¿at. Transpirå ¿i sudoarea i se opre¿te încheutoarea gâtului ca într-o stâncå scobitå. Strânge genunchii, î¿i ¿tergefruntea.

– Hai, gagico!ªi mai rågu¿it. Dar cu o veselie nouå, neadevåratå. Gagica î¿i suflecå

gin¿ii, pune talpa pe laba lui Petro ca în scarå, se saltå pe cal ¿i-l strângecu mâini mari, ro¿ii. O clipå mu¿chii i-au zvâcnit pe bra¡ ¿i sub pielealungå ¿i moale s-au mi¿cat ¿obolani gro¿i. Iapa o ia la galop u¿or,

207

încålzindu-¿i copitele-n nisip. Poho sågeteazå spre pådure, o tule¿te vaså zicå, înainte, ca un iepure negru. Trec egrete cåtre cuib, zborulîmbolnåvindu-li-se încet pânå în stufuri, ¿i murind parcå, pråbu¿indu-segrele, cu vuiet. Apoi învå¡ând din nou så zboare, câteva fâlfâiri stângace,minunea se întâmplå, zborul, întreg, nesfâr¿it, indestructibil.

Se ridicå din umbra calului påsåret u¿or ¿i se laså în urmå, pietroi,de parcå galopul acesta lene¿, înfundat, ar na¿te un zgomot uria¿,nemaiîntâlnit, de fâlfâit ¿i ¡ipete, o ma¿inå necunoscutå.

Acum Petro ¿i Maria våd tot ce se poate vedea.Ghiolul fårå margini în stânga, murdar de igrasia neagrå a li¿i¡elor

în stol, måsurat de plauri, cu o geanå lipitå pe obraz – o barcå târzie,Marco, s-a sculat amânat, a arat toatå noaptea loc nou.

Întinsura venitå pânå sub dig, apa din canalul revårsat, un mu¿chigros în erup¡ie, în coit, de vietå¡i ciudate, fierbând ca o nebunie a vie¡ii.Trec pelicanii ¿i lebedele. Pelicanii spre Ro¿u, în cârd lung, în ¿iruriscriind pe lichenii albåstrui, învenina¡i de cåldurå, ai cerului litere fåråsfâr¿it. Lebedelele, câte trei patru spre iaz, spre Andrei, unde puietuls-a-ndesit, iar cormoranii fug de teama pu¿tii.

¥n spate satul, cu case rare, vopsite sorcove¿te, acoperite cu stuf,înål¡ate pe pari, sau, mai nou, pe piramidå de beton, cu grådini¡eîmprejmuite cu stuf împletit. Caii, haholii la arat, femei care vin cu canacu båuturå la gard så omeneascå. Sculele, vintirele ¿i avele scoase lasoare, cu brådi¿ uscat atârnând pe ele.

De¿ertul, desprins dintre grådini ca o piele a unei fåpturi cândvaputernice, ca un animal cenu¿iu–gålbui, ce sus¡ine påmântul, un animalcu pielea bå¿icatå de dealuri ple¿uve, din care råsare, absurd, imposibil,câte un plop. Nisipul se mi¿cå ca apa, dar trebuie så îno¡i în el ca så-isim¡i talazurile, curen¡ii reci ¿i puternici de dedesubt.

Stuful, zidul de stuf, spart de câte o jap¿å sau de câte un canal, zile¿i nop¡i întregi de stuf, vise de stuf, vie¡i de stuf, stuful ve¿nic al Deltei,care va fi ¿i când Delta nu va mai fi, iar dacå nici stuf n-o så mai fie,atunci nimic n-o så mai fie aici, nici Dunårea, nici marea. Zeci de kilometride stuf, numai stuf, taigaua de stuf.

ªi, în fa¡a digului, rece, întunecatå, pådurea. Stejari gro¿i, îneca¡i înliane, ca ni¿te cetå¡i ruinate, cu poieni de nisip ¿i frasini încål¡a¡i în stuf.Drumul larg, de nisip, care påtrunde cu fâ¿âit moale ¿i dureros ca un

208

crater printre trupurile acestea mari, neclintite, înfrico¿åtor de singure, ¿ise pierde în ele, un glonte topindu-se. Dispare, sub¡iindu-se ¿i murind înmarile lumini¿uri de nisip. ªi tot nisipul acesta fårå iarbå, påmânt albafânat ca apa din care cresc doar trunchiuri groase de glådi¡e ¿i ar¡ari ¿inuci, îmbiba¡i de liane.

¥ncet, la pas, iapa se afundå în pådure, pe drum ¿tiut. Petro ridicå linramurile înverzite din cale, ca pe våluri. Câte un trosnet sec, de lemnprea uscat, ori o sucire de iepure printre frunze, geamåtul lung al påsårilorstârnite din cuib lipindu-se ca o pânzå de påianjen de fa¡a flåcåului.

Un aer înfipt între stejari, mai rece, mai limpede, parcå ar fi solid.Crengile se-mpletesc. Desi¿ul de tufi¿uri ¿i liane s-a fåcut zid. Tineriidescalecå. Poho latrå prin pådure, strecurându-se pe sub liane ca prinscorburi. Iapa råmâne så pascå frunzi¿ ¿i papurå fragedå lângå un ochide apå påtat de nuferi galbeni. La început doar apleca¡i, apoi târându-sepe burtå prin tunelul de sub trunchiuri ¿i tufe, Petro ¿i Maria se apropiede un brâu de stuf. E cålcat în câteva locuri de cåråri. Intrå pe una dinele, clefåind în noroi pânå la genunchi.

– Cine mai are aici?– Nu ¿tiu. Cred cå Andrei.Dupå câteva sute de metri, sahaua se transformå într-un canal îngust.

Deloc adânc, apa le-a ajuns de-abia pânå la brâu, e îmbråcat în brådi¿, cao carne verde, rarå, gelatinoaså, prin care sângele trece greoi, decolorat,coagulat de vietå¡i ciudate. Pielea Mariei se-nfioarå, a ridicat mâiniledeasupra capului ca-ntr-o rugåciune, palmele ro¿ii s-au împreunat, ofrunzå de iederå întomnatå, se urcå pe aer, pe laptele cald de deasupraapei. Tricoul îi fâlfâie copilåros de scurt.

Ies la mal, pe nisip, au ajuns iar în pådure. Petro, dupå o scurtåprivire, desface sigur o perdea de crengi, apoi un snop de papurå ¿i intråîntr-o poianå måruntå cât o curte. ªi curte e, de vreme ce într-o marginese înal¡å o colibå de stuf cu acoperi¿ nou ¿i pe jos se în¿irå de-ale casei.Uscåturi înfipte în nisip ¡in pe¿ti cât o roatå de cåru¡å, albi de sare, înlumina asprå. O copaie cu sare ¿i un tarpan, o lopatå, sunt toate unelteleacestei ascunse gospodårii a lui Petricå.

– Aici ai avut ¿i groapa de morun?– Toate icrele le ascund aici. ªi ¿tiucå ¿i morun ¿i crap. Få focul.

209

¥i aruncå un chibrit. Maria adunå stuf, câteva crengu¡e uscate, leacoperå cu lemne groase din gråmada pregåtitå de Petro ¿i aprinde unpai de trestie, ferind flacåra micå în cåu¿ul palmei. Din firicelul de flacåråporne¿te vâlvåtaie.

Petro sapå lângå papurå pânå aude un scâr¡âit metalic. Aruncåcasmaua, se apleacå, apucå o sârmå ¿i trage, trage din råsputeri, setransformå într-un caier de mu¿chi – pozå statuie, oare de ce nu sculpteazånimeni un om care trage påmântul de pår? – ¿i din nisip se ridicå încet,ca o rachetå subteranå, un butoi de tablå. Trântit de nisipul lumini¿ului,sunå a gol. Statuia se mai apleacå o datå, dispare pânå la brâu în groapå¿i iese cu o putinicå.

– Înc-o foaie jumåtate.– Atât-au ajuns?– Anul åsta cred cå le dau ¿i cu douå. Cå dacå intrå å¿tia cu

buldozerele în întinsuri, s-a dus pe¿tele!Se spalå pe mâini în apa unui cånålu¿ tras chiar pe lângå lumini¿,

aleargå la colibå, scoate un cu¡it cu mâner gros, pescåresc, ¿i începe sådespice crapii. ¥i a¿azå cu burta pe papura curatå, înfige cu¡itul în cap ¿itaie oasele ¡estei ¿i ale spatelui cu vârful numai pu¡in adâncit, så nu atingåburta ori måruntaiele. Coastele se desprind de ¿ira spinårii una câte una,låsând câte-un bulbuc de sânge negru, închegat. Odatå despicat, pe¿telese întinde ca o roatå pe verziturå. Face un semn Mariei, care laså focul ¿ivine så-¿i împlânte mâinile între ma¡ele ro¿ii, alegând ¿tiule¡ii icrelor,unul câte unul, ¿i aruncându-i în putina pe jumåtate plinå.

Plescåit înfundat, icrele de dedesubt sunt întårite. Presarå doi pumnide sare grunjoaså. ¥i cade un fir de pår în butoia¿, îl vede cum plute¿te însare ca o frunzå ¿i se a¿azå pe icrele lemnoase. O pufne¿te râsul.

– Ce ai?– Nimic.Scoate firul, se ¿terge de pantalonul ud, apoi fråmântå icrele

proaspete, galbene, cu sarea ¿i cu stratul mai întunecat de icre vechi.Trage mirosul tare în piept, då capul pe spate, låsând soarele så-i curgågreu pe pårul blond. Pålmile o usturå, le scoate, le scurge de boabe, suflåså se aline. Neteze¿te, scoate ni¿te scame de carne ro¿iaticå råmase dinpânza icrelor ¿i pune capacul.

– Då-l la fund!

210

Casmaua mu¿cå nisipul umed ¿i negru. Petro coboarå pu¡in în groapå,så-i tåbåceascå fundul. Iese, a¿azå putina, pune deasupra butoiul ¿i îlacoperå cu nisip. ¥n câteva minute totul se usucå ¿i nimic nu mai aratålocul ascunzåtorii.

Pe carnea udå de sânge a pe¿tilor s-au strâns mu¿te. Maria îi ia unulcâte unul, ¿i-i spalå îndelung. Apa curge ro¿iaticå, au ¿i apårut pescu¡i. ¥ilaså la soare, pe stuf, så se zvânte. Trestiile se-ndoaie, ca sub haine ude,prea grele. Mai pune lemne pe foc.

Petro a dispårut în papura de lângå canal. Se laså la vale, câ¡ivametri, scormone¿te la mal, scoate un bå¡ cu o mati¡å. Câ¡iva bibani mari¿i o mârli¡å forfotesc înnebuni¡i, apa fierbe. Dezleagå încet, înfige bå¡ulla loc. Bagå bra¡ul adânc în vintir, apucå pe¿tii unul câte unul, mu¿cându-ide cap ¿i-i vârå în chilo¡i. Un biban îl în¡eapå într-un spasm. ¥njuråturåcumplitå. Vocea-i rågu¿itå cârâind singuratic prin pådurea pustie.

Leagå sfoara, se întinde spre cealaltå plaså a talianului. Zguduituråmare, doi lini la chil ¿i-un somotei de vreo ¿ase chile. Vârå mâna-n vintir,îl apucå de gurå ¿i-i trage prin plaså un pumn noduros în cre¿tet. Somnultresare, se-ncordeazå cerc, apoi se destinde, ridicând jerbå de apå. ¥ncå oloviturå mai cu nåduf, ¿i pe¿tele lung ¿i uleios încremene¿te. Numaipielea neagrå, cu zgârieturi albe, sub¡iri, mai tremurå ca o gråsime plutind.

Palma latå, båtåtoritå – palma cre¿te în baltå ca o frunzå de palmier,din bra¡ul sub¡ire se desface o båtåturå uria¿å, crestatå, cu unghii sparte,cu degete îngro¿ate ¿i împietrite, care nu se mai pot închide într-un pumn,în creståturi sarea ¿i sângele ¿i viscolul ¿i lemnul vâslei, ¿i ghea¡a s-auînnegrit ¿i îngro¿at, palma nu mai seamånå cu nimic decât cu o vâslå, oscândurå latå ¿i grea, necioplitå, în care nici lama cu¡itului nu maipåtrunde, care a ie¿it din trup, din cåldura-i de sânge ¿i moliciune, ¿i-adevenit o unealtå grea ¿i zgrun¡uroaså – palma lui Petro se strecoarå dinnou în vintir ¿i apucå linii, vârându-i lângå bibani.

Somnul atârnå, prins de dedesubt, de sub gura latå ¿i zim¡atå. Nu maiscuturå ¿i al treilea vintir, îl ridicå doar, vede cei câ¡iva cara¿i, înfige¡åru¿ul la loc, cu saula bine întinså.

Iese pe mal, trece spre colibå. Maria a pregåtit jarul, nivelându-l ¿ipresårându-l cu frunze uscate de pelin ¿i mentå. Petro îi råstoarnå pe¿tiila picioare. Saltul linilor prin nisip. Solzi mici, aurii, un¿i parcå cu fosfor.Fata îi spalå, îi love¿te sec în ceafå ¿i-i a¿terne pe jar, împreunå cu ¿tiuca

211

¿i bibanii. O clipå, cåldura întåre¿te culorile – ¿tiuca pare mai verzuie,cu pete ¿i mai gålbui, bibanii ¿i mai ro¿iatici, maroniul linilor s-a aprins– apoi, cu sfârâit sub¡ire solzii ard, întunecându-se.

Când pielea crapå, Maria presarå sare ¿i piper, ¿i cimbru sålbatic.Udå un codru de pâine în apå, îl învele¿te-n papurå ¿i-l înfundå-n jåratic.¥ntr-o farfurie de aluminiu amestecå o¡et, sare, piper, storcând ¿i câ¡ivacå¡ei de usturoi peste un ardeia¿ iute, ro¿u, o cirea¿å tåiatå fin, câtevaridichi. Apoi picurå apå peste pe¿ti, scuturând-o în farfurie. Saramuranegricioaså a luat ¿i câ¡iva picuri de unturå de la lini. Scoate pâineaaburindå, o curå¡å de papura arså, o rupe în douå. Petro dezgroapå dedupå colibå o sticlå plinå de „douå pe-o cracå“.

– Bei?Oprindu-se o clipå din trebåluit, Maria î¿i ¿terge fruntea umezitå.

La sub¡iori sudoarea s-a întins de-o palmå, o påcurå såratå cu marginialbe. Tricoul e umed ¿i moale, prea mic. Prive¿te pe¿tii întin¿i pe frunzeleverzi. Printre tulpinile trestiilor, pådurea aruncå o umbrå rece, ca un ochiîntunecat, privind pe sub gene sub¡iri. ¥¿i då capul pe spate, gâtul gros,împånat de mu¿chi, cal ridicat pe douå picioare. O råsuflare scurtå, grea,un geamåt mai mult. Privirea stingându-se într-o råsfrângere severå,cåutând tocmai pådurea neagrå, împietritå, gâfâind cu miros murdar încåldura amiezii.

– Beau.Turnând în cana de aluminiu – nicicând n-o så bea Petro din sticlå,

dacå trebuie s-o împartå cu al¡ii, totdeauna va exista o måsurå, un pahar,un capac, un polonic, care så facå tuturor, dupå lege, dreptate – flåcåulprive¿te cum Maria neteze¿te pe¿tii, curå¡indu-i de arsurå, cum îi fråmântåîn mâini ¿i le scoate måruntaiele coapte, aruncându-le. Påstreazå însågålu¿tile fierbin¡i ale icrelor ¿i, în¿irându-le frumos pe frunze, ma¡elebibanilor ¿i ¿tiucii. Ficatul mârli¡ei ¿i-l opre¿te sie¿i cu un chicot vesel,alintat.

– Hai så tråie¿ti, gagico!– Så tråim amândoi, Petro!ºine cana cu amândouå mâinile. Ascunde în spatele lor un zâmbet

ciudat, mic, înfrico¿at. ¥i då ¿i ei cana plinå. Zâmbetul nu piere în vocea-igâjâitå, gråpatå de vie, nu se îneacå zâmbetul de copil în båtrâne¡eadureroaså, terminatå, a acestui glas.

212

– Bea, barcagi¡o!– Gata cu barcagi¡a. Gata. Acum gata de tot.Rostogole¿te drojdia, gâtul e curat ¿i nu prime¿te. Tuse umedå,

bogatå, umerii la¡i, podidi¡i de mu¿chi, se leagånå. De unde prive¿tePetro, stejarii se apleacå ¿i ridicå în vânt, deodatå cu umerii Mariei, darparcå mai fragili decât ei.

– Ia pâine.¥nghi¡ind o gurå mare de pâine, fata îl prive¿te îmbujoratå, apoi se

repede lacomå la icre. Zemuindu-le în saramurå, le suge încet, ca pe obomboanå.

– Mai vreau.– O så te pile¿ti. Voi nu be¡i acolo.Bea din nou, adåstat, de astå datå, cu înghi¡ituri mici, aproape lene¿e.

Petro a terminat ma¡ele de ¿tiucå ¿i biban, a luat la rând un lin, sugându-icapul. ¥n câteva minute din movili¡a de pe¿te adunatå pe rogoz nu råmândecât oase. Maria le råstoarnå în apå. Un nor alburiu se desface de pescheletele sub¡iri, chemând albiturå ¿i gângånii. Clåte¿te cana, ia apå,prive¿te mi¿carea de vietå¡i din transparen¡å.

– ªtii cå unii adunå to¡i puricii å¿tia ¿i-i månâncå?– Hai du-te!– Zåu, ¿i alge!– De unde ¿tii tu?– De la teleenciclopedie.Pufne¿te în râs. Rågu¿eala îi gâlgâie în gât ca un låtrat. Rupe o papurå.

¥¿i laså så-i picure-n ochi zeama care iese din tulpina graså ¿i verde.Stoarce carnea plantei. Råmâne o patå verde pe palmå, o scamå.

– ªi nu adormi când te ui¡i la televizor?– Ba da. Adorm. La douå antrenamente pe zi adorm ¿i când ne face

pregåtirea tacticå.Gâjâie un chicot. Se scoalå, aleargå la canal, se scufundå, iese cu un

bra¡ de frunze moi ¿i verzi, de castane de baltå. Rupe fructele ghimpoase,le aruncå în jar. Scormone pe sub stuf, scoate ni¿te rizomi, îi spalå.¥i tåvåle¿te în zgurå ¿i pe ace¿tia. ¥¿i toarnå båuturå.

Se întoarce spre Maria, deodatå greoi, aproape solemn. O prive¿teîndelung, zâmbetul i se stinge, ceva n-a gåsit ¿i n-a zårit în ochii fetei.Bea îndelung, cu buza mult lå¡itå sub marginea vasului, aspirând ¡uica

213

fårå zgomot, o conductå de plastic, cu pleoapele ridicate ca-ntr-un efortnemaipomenit, ¡intuind fa¡a tinerei fete. A båut pânå la fund. Scuturåcana, vântul sunå u¿or prin aluminiu, ca o råsuflare cântatå. Toarnå dinnou, întinde toarta. E grav, aproape trist. Se a¿azå în genunchi, pe rogoz,¿i a¿teaptå.

Maria apucå cana delicat în mâna mare cu pete de arsurå ¿i bea.¥nghi¡ituri mici, rachiul curge în douå dâre sub¡iri pe bårbie. Se spalå, lacanal, se clåte¿te de mai multe ori pe fa¡å ¿i pe gât. ¥¿i scoate ¿i tricoul.Sânii ei mici sunt douå mere albe, moi, ciudat a¿ezate pe un trup prea lat¿i puternic, cu mu¿chii îmbibând pielea maronie, învelitå cu pår des,decolorat. Petre o mângâie pe fa¡å. Mâna lui ca un ra¿pel coboarå cufâ¿âit dureros cåtre piept. Maria îl îndepårteazå, tristå, albå ca varul, cuun geamåt al fe¡ei întregi, de parcå s-ar putea auzi cutele frun¡ii,schimonositul sfâ¿ietor al obrazului.

– Petro, a¿teaptå. Eu nu mai sunt...Bårbatul râde nervos. Mi¿carea i s-a rupt, dar carnea îi joacå.

¥n nemi¿carea lui se adunå, încet, o for¡å ¿i o dorin¡å neståvilite.– ªi ce dacå?– Nu-i vorba de asta. Am fost doar nevasta lui Marian. Dar nu mai

sunt...Nu se hotårå¿te. Laså din nou capul pe spate, ca ¿i cum din ticul åsta

¿i din cerul fierbinte, din soarele care-i curge ca un tråsnet prin ochi arputea lua încredere ¿i for¡å. Dar for¡a i se scurge în påmânt, ochii ei nupåstreazå nimic, doar câteva lacrimi, mici, ¿iroite pe fa¡a ro¿ie, pe trupuluria¿.

– Nu mai sunt femeie, Petro, ¿opte¿te.– Da’ ce e¿ti?! mârâie holteiul båtrân de trei¿cinci de ani ¿i scuipå

printre din¡ii îngålbeni¡i de tutun ¿i de drojdie.– Nu ¿tiu. Mi-au fåcut injec¡ii.O podide¿te plânsul.– Acolo...¥n gâtul musculos gâlgâie hohote groase, aproape bårbåte¿ti.– Dacå... nu faci... ce zic ei... te pâråsc cårmåci¡ele... cå ele sunt...

cele mai rele... ¿i-¡i fac injec¡ii... de bårbat... så fii în formå...– ªi tu de ce te la¿i? Cå doar e¿ti cât o iapå?

214

Plânsul o ame¡e¿te. Hohot. Mâinile se frâng. Zgârâie aerul. Se îneacåîn aer.

– Sunt mai... puternici...Petro e Petro. S-a-nfuriat ¿i calcå prin odaia mårginitå de stuf ¿i cer

cu pa¿i mari. So¡ care vrea så afle de ce e în¿elat.– De ce ai stat, få, trei ani pe mâna lor? ªi cum de te-a låsat Marian

a¿a?– Ne dådeau bani... Mul¡i bani... Douå mii trei sute pe lunå... Caså

¿i maså... tot anul... Nu ståteam cu bårba¡ii... Doar pe furi¿... ¥n curte...¥n baie... Ne turnau cårmåci¡ele... ¥n suflet mi-era dor... Dar... dupåinjec¡ii... ¥n¡elegi?

– ¥n¡eleg? ªi cum ai scåpat?– Mi-a zis o fatå... Mi-a zis ce folos cå am bani, ma¿inå... cå sunt

campioanå dacå sunt urâtå ¿i singurå... ªi-am fugit acaså...Se råstoarnå pe spate. Papura e caldå, o prime¿te ca o lijancå.

Castanele explodeazå u¿or. Rizomii s-au copt ¿i ei ¿i zeama dulce curgeîn sfâr¿it pe tåciunii abia pâlpâind. Miroase bine. Petro se apleacå,scormone¿te miezul unei castane, suge ¿i pu¡inå inimå dulce de stuf.

– Vrei ¿i tu?– Nu, då Maria din cap, pårul i s-a electrizat u¿or ¿i plute¿te deasupra

rogozului ca o måtase de spori.Sânii i s-au întins ¿i i s-au lipit de mu¿chii gro¿i ai pectoralilor.

¥l îngåduie pe Petro peste ea, îi rabdå mi¿cårile gråbite, labele nepotcovite¿i necurå¡ate, graba dureroaså cu care o påtrunde. Prive¿te, peste umårullui, galbena lume. Ochii i se strâng. Gura i se înåbu¿å într-un geamåtcrispat, greu, ca de sålbåticiune smulså brusc din bârlogul cald ¿iîntunecat. A råmas întinså pe spate, enormå, cu ochii închi¿i, nemi¿catå,ca un cadavru. Cålcâiele picioarelor desfåcute i se afundå încet în nisip.

Flåcåul s-a tras deoparte, såtul. Se tåvåle¿te pe plajå ca o broascåstrivitå, apoi sare-n canal. ¥noatå câine¿te. Parcå adoarme pe apå, unbu¿tean plutind. Maria s-a ridicat, s-a spålat ¿i ea, a venit lângå prival. ¥¿i¡ine mâinile arse de tåciuni ¿i în¡epate de solzi în apå, så le råcoreascå.

– Ai så te mu¡i la noi. Sunt numai eu ¿i mama în toatå casa. Avem¿i påmânt. Avem ¿i ni¿te bani. Cu alea douå vite cu lapte ¿i cu porcii depe Bibancea, tråim bine. Mai sunt ¿i gåinile ¿i gâ¿tele. ¥¡i iei ¿i tu pu¿cå.

215

Dupå ce adunåm destui bani, dacå vrei, putem pleca ¿i la Tulcea. Da’ eun-a¿ pleca.

Vorbe¿te cu glas potolit, se aude din nou sunetul grav, extraordinaral vocii ei, cu o nuan¡å nouå, de lini¿te.

– O så må duc la doamna doctor, la Cri¿an. Sau la Tulcea. Dacåtrebuie, mergem ¿i la Sovata. Nu-i a¿a, Petricå? Poate mai pot så am uncopil. Tu nici nu e¿ti a¿a båtrân... Iar eu o så iau doctorii de femeie, dealea adevårate.

Tace. Curå¡å o castanå. O ron¡åie încet, gânditoare, topindu-se pu¡incâte pu¡in în isteria de luminå a apusului.

– Am våzut la Meronica un material mi¿to, cu vi¿iniu, a¿a, cu desene.E bun pentru perdele. ªi dacå vine ¿i båiatul lui Senca de pe ocean, luåm¿i douå carpete. Unde o fi fugit Poho? Stå cu iapa... ªtii, când mi-ai spusacum trei ani så må mårit cu tine, am râs! ºi-aminte¿ti? Doamne, ceproastå am fost! Dar tu påreai a¿a båtrân! Ce vrei, copil de ¿aptesprezeceani. M-ai iubit? A¿a-i cå atunci m-ai iubit tare? Zi! A¿a-i? A¿a-i, Petricå?

Petro nu råspunde. S-a mai afundat pu¡in în apå, i-a råmas numainasul afarå. Fruntea îi e båtutå de valuri mici, ca o plajå måruntå ¿i netedå.Un bu¿tean plutind. Corpul i se vede extraordinar de limpede, îl calcåni¿te furnici, gângåniile apei. Curentul îl poartå lin, abia sim¡it. ¥l duceu¿or spre sud. Umbra pådurii îi acoperå încet fa¡a, apoi pieptul, apoi îlînsereazå cu totul, fårå så-l trezeascå din aceastå ciudatå, nelini¿titoareamor¡ealå. Lângå colibå, somnul uitat la soare se mai suce¿te o datå înmoarte, råmânând apoi nemi¿cat, cu gura plinå de gândaci, inutil ¿imonstruos, un vierme negru, gros, putrezind pe nisip. (PE¿TI PE NISIP)

216

Nu te a¿eza, låstunule! Cuibul tåu din malul râpos e adânc, pântecu-i moale e-nfundat

cu puf smuls din pieptul mårunt, când sângele-¡i sub¡ire ¿i-a aråtat boticulprintre perni¡ele albe! Cuibul tåu e înalt, coco¡at într-o râpå a Dunårii,unde nici nevåstuica, nici enotul ¿i nici ¿erpii nu påtrund...

Când uliul se aratå, întins ca o cruce neagrå peste fluviu, ciocultåu, aripile, ¡ipetele mici dar råsunåtoare se unesc într-o singurå armå,îngrozitoare; uliul fuge înconjurat de un nor întunecat ca roiul albinelor.

Ce bun, ce sigur e cuibul tåu!Ce nop¡i minunate ai petrecut acolo, ascultând råfuiala valurilor ¿i

a vântului! Te întorceai la el gonit de sfâr¿ealå. Poarta-i neagrå ¿iîmbietoare te salva în ultima clipå. Ce bine te primea, ce lin ¿i ce caldera somnul tåu! ªi ce sigur! Acolo nimic ¿i nimeni nu putea urca.Te apåra apa, te apårau cerul ¿i uscatul.

Dar acum nu te a¿eza, låstunule!Un fir de nisip mai ¡ine râpa cuibului tåu. Chiar acum se îndreaptå

spre el un val smuls de lunå din adâncul Dunårii. L-a ales pe el ca så-¿ipråvale creasta. Cuibul tåu se va îneca, nåmolul va bâlbâi pe gåoaceade puf unde î¡i a¿ezai trupu¿orul, mâzga te va strivi peste o clipå.

Nu te a¿eza, låstunule!Nu ¿tii ce val revarså Dunårea sub malul râpos al casei tale! Fugi

låstunule, fugi mereu, n-ai unde så la¿i biata ta inimioarå så ticåieodihnitå! Mu¿cå din lut, din rotundul ou al cuibului tåu, Dunårea, cuapele înghe¡ate în formå de sabie.

217

IX

Adoarme pe prispa însoritå. Apa-i clipoce¿te la picioare în valurimici, repezite de curent. Bårcile se apropie încet dinspre pådure

împinse de ghiondere prin grådini, pe lângå garduri. Au trecut de casalui Ihor, se våd vestele ro¿ii de salvare ale solda¡ilor. Trec încet pe lângå¿antier. Cupele excavatoarelor atârnå ca lovite de înghe¡. De gurile cåscatese leagånå, scâr¡âind urât, cabluri rupte ¿i alge. Nåmolul s-a uscat ¿iscorojit pe cabine ca o piele bolnavå. Se våd scoici ¿i lipitori întårite decåldurå, zemuind sub¡ire la încheieturile fiarelor ruginite.

O barcå pneumaticå s-a pleo¿tit lângå grådina lui Danilo, spartå deun ciot ascuns. Se târå¿te, duså de ape între o caså ¿i alta, ¿tergând nåmolulfundului cu sunet moale. Cele douå ambarca¡ii au ajuns în centru. Militariisar pe mal. Câ¡iva solda¡i se trântesc imediat lângå Constant, adormindpe loc. Li se våd de sub tunica murdarå gâturile groase, aråmii. Doidintre ei, asuda¡i, indiferen¡i la soarele fierbinte, întind o coadå de crapprin conserva lor de legume cu concentrat de carne. Ra¡ie militarå, iubitåvreme de un an ¿i patru luni, cu o foame ce nu se prea întâlne¿te dincoloori dincoace de încål¡atul bocancilor ghintui¡i.

Pescarii s-au rezemat în rând, abåtu¡i, de-a lungul pereteluiAlimentarei. Se uitå pierdu¡i la apa tulbure, galbenå de luturi proaspete,în care s-a înecat toatå aråtura lor.

– La fermå a¡i fost? întreabå Semion fårå så-¿i ridice privirea.– Nu, råspunde încet Timo¿ca trântind înciudat cizma de påmânt.

Drept este, n-am fost... De când n-am fost noi acolo, Marcole?Se uitå rânjind în jur, spre satul acoperit de apå. Pe casele ¿i cote¡ele

înål¡ate ca ni¿te insule din temeliile movilite la un metru deasupra

218

påmântului s-au adunat mii de påsåri. Sunt tåcute în apropierea omului,rar se aude câte un oråcåit strident de cormoran.

Marco se ridicå, duce în fa¡a celor doi solda¡i flåmânzi un ceaun cubor¿ de pe¿te.

– De mult de tot. De cinci zile.– De când a venit apa?– Mai înainte. Ai uitat tu, Timo¿ca? Cire¿i a fost coapte. Am mâncat.

Nuntå a fost.Se lumineazå, dându-¿i o palmå peste frunte.– Ce frumos a fost atunci, Marcole! Numai båuturå n-a fost!– Dacå a¡i båut-o pe toatå înainte de nuntå!Pescarii pufnesc în râs, zgomotos. Constant se treze¿te, sare în

picioare nedumerit.– Ce-i?! Ce s-a întâmplat?– Nimic, se strop¿e¿te Marco. Ce så se mai întâmple? Mergi tu la

secerat!– Iar? se freacå la ochi, lini¿tit acum, întinzându-se în voie.– Ce, nu ¡i-a plåcut ¡ie, student?– Secerat e åsta, cu tarpanul prin noroi pânå-n genunchi ¿i spicele

aruncate-n lotcå?– An mai råu acesta. N-a mai fost a¿a apå mare de patru ani.– Laså, trece ea. Au mai trecut ¿i altele.– Au trecut, au trecut, da’ mai ari ¿i mai semeni tu odatå?! mârâie

abåtut Ihor, cercetându-¿i cizma spartå la cålcâi.Marco då din umeri. Tåcerea se a¿terne câteva clipe. Broa¿tele

izbucnesc deodatå, cu for¡a huiduielilor unui stadion.– Te duci tu la fermå, Constant! Poate cå acolo este el!– Unde-i Andrei?– Mai duce vite în pådure... rânje¿te Timo¿ca. Cautå pe el! ªi plânge!Se îndreaptå tåcut spre lotcå. Potrive¿te cujbele. A întors barca spre

mijlocul stråzii.– De la pådure încotro o iau, nea Marcole?– Spre Fiu. Ai så vezi casa veche, fårå acoperi¿ ¿i pere¡i mul¡i are så

fie de la grajd ce-a fost. Cum am uitat noi ferma? se întoarce el nemul¡umitspre Timo¿ca.

Constant s-a îndepårtat.

219

– Am uitat!Se laså tåcerea încet. Toropi¡i, adorm unul câte unul. Numai cei doi

solda¡i continuå så månânce voinice¿te.– Are s-ajungå el, mormåie Marco înainte de-a adormi.

*Laså vâslele, aplecându-se så-¿i umezeascå palmele umflate. Casa

e aproape, se våd ferestrele sparte, orbite goale, negre, privind apusulsenin. A¿a, singurå în pustiul de apå, seamånå cu o fântânå în mijloculcâmpiei. Intrå cu barca direct pe u¿å, în holul larg. Pere¡ii au mucezit,tencuiala a cåzut de mult. Se våd gåuri în zid, acolo unde cåråmizile s-aufårâmi¡at.

Fluierå u¿or. Nu-i råspunde nimeni. Iese. ¥nconjoarå clådirea. Leagålotca de balustradå. Urcå încet scårile de beton ce duc în pod. ¥l izbe¿teun miros greu, amestecat, de ¿oareci, de igrasie ¿i de fân mucezit. ¥ntr-uncol¡, a¿ezat pe saci vechi, Siliu se freacå la ochi, trezit din somn.

– Måi copile! se repede Constant så-l ia în bra¡e. Ce bine cå te-amgåsit! Doamne, e¿ti viu! De-o såptåmânå te cautå ai tåi! Ce Dumnezeufaci aici?!

– M-au uitat, suspinå înceti¿or båiatul, picotind cu capul pe ogråmadå de plase vechi, îl împinge u¿or cu mâna, respingându-iîmbrå¡i¿area.

– Cum te-au uitat?– Cu cire¿ele, la nunta lor de pro¿ti, se hlize¿te.– ªi?– ªi! Când m-am trezit era venitå apa.– ªi ce-ai mâncat astea cinci zile?– Ce-au låsat ei pe maså. ªi pe¿te.– Ce pe¿te?– Crap.¥i aratå cu degetul un loc de pe plan¿eul de beton curå¡it de praf ¿i

saci, pe care fumegå câteva lemne arse. Se våd oase ¿i o jumåtate depe¿te aproape carbonizat.

– ºi-e foame? Prind ¡ie pe¿te!Sare din culcu¿. Se scormone¿te în buzunarul pantalonului de trening.

Scoate câteva boabe storcite de porumb fiert. Le în¿irå pe un cârlig uria¿,

220

coborând sfoara pe chepeng în holul inundat. Se ciuce¿te lângådeschizåturå, clipind lini¿tit.

– Cu ce-ai fåcut focul?– Chibrituri am. Cum så pleci în baltå fårå chibrituri? Uite-l!¥n¡eapå cu putere, sårind în picioare, ridicând mâinile mici. ¥ncepe,

cu mi¿cåri agile de pisicå, så tragå în sus de greutatea vie. Prea mare,pe¿tele nu se laså scos, alergând prin încåperea largå, învolburând apacu plescåituri puternice. Firul gros, pescåresc, i se scurge prin palmå,fåcându-l så ¡ipe de durere. Constant sare så-l ajute. Copilul îl love¿teviolent cu cotul, nimerindu-l în ochi.

– Laså-må! Eu l-am prins!Se-ndepårteazå, orbit de durere, cåzând pe gråmada de saci. Siliu

a¿azå un lemn lung de-a latul chepengului, trågând sfoara peste el, ca peun scripete.

– Ce e¿ti a¿a nebun, måi Siliu? întreabå dupå un timp, suflându-¿inasul înecat de lacrimi.

– Nu-s nebun. E pe¿tele meu.– Påi nu mi-l dai mie?– Ba da, tu îl månânci. Dar eu l-am prins.Trudind din greu, înfå¿urându-¿i sfoara pe dupå mijloc, ca un brâu,

copilul reu¿e¿te så ridice încet pe¿tele spre deschizåturå. Broboane micide sudoare i-au apårut pe fruntea încruntatå, murdarå de funingine.

– A murit cineva? întreabå copilul cu glas grav, ¿tergându-¿i fa¡a detricou.

– Doi solda¡i. ªi Sile, såracul! L-a prins apa când s-a spart digul.– S-a dus la fund?– Nu. L-a scos imediat.– Unii se duc la fund. Au sufletul greu. ªtiai?– Nu.– Så ¿tii.Capul pe¿telui apare în sfâr¿it prin deschizåturå, holbându-¿i ochiul

rece, stråpuns de cârlig. E un crap imens, de aproape un metru.¥l rostogole¿te pe cimentul pråfuit, strivindu-i capul cu o loviturå de cålcâi.Vietatea se zbate violent, lovind podeaua cu coada cât o lopatå. Constantse apropie neîncrezåtor.

– Ce cautå aici?

221

– E apa mai curatå. Afarå viiturå este, apå murdarå, cu nåmol.– Må la¿i så dau ¿i eu?– Ia scula asta.ªi scoate de prin taini¡ele buzunarelor alt ghem de sfoarå cu cârlig.– Totdeauna e¿ti a¿a utilat?¥l prive¿te scurt, dispre¡uitor.– Baltå este.I-a pregåtit undi¡a, în¿irând nu porumb, ci ma¡ele pe¿telui abia prins.– ªi ce dacå e baltå?– Nu ¿tii ce are så fie.Me¿tere¿te ¿i o plutå din cocean de porumb.– Poftim, i-o întinde. Legi de ceva.Aruncå amândoi undi¡ele prin gârliciul podului. Trage imediat,

încåperea se umple de plescåitul ¿i forfota disperatå a pe¿tilor. Constantaruncå un ochi pe fereastra fårå geam, spre barca de¿artå, parcå så seconvingå cå mai existå ceva, dincolo de scena nefireascå, un bårbat ¿i uncopil ridicând cu trudå mare, printr-o gurå de pod, doi pe¿ti enormi dinfosta salå de conferin¡e a fermei zootehnice. Firele s-au încâlcit într-unghem. Nu mai au cu ce pescui.

Siliu se repede la Constant, lovindu-l cu piciorul în burtå. Surprins,tânårul se încovoaie, urmårind uluit fa¡a încruntatå a copilului. Siliu seîntoarce cu spatele, îndreptându-se spre col¡ul måturat unde focul pâlpâiedomol. A¿azå solemn, ca-ntr-un ritual, o tablå pe pirostriile improvizatedin cåråmizi. Presarå sare. Taie un pe¿te în lung, pescåre¿te, pe spate,deschizându-l ca o farfurie. ¥l potrive¿te pe tabla încinså cu solzii în jos.¥i curå¡å apoi, meticulos, ¿i pe ceilal¡i doi, ¿tergându-le bine cu pånu¿i deporumb bur¡ile însângerate. ¥i albe¿te de sare, atârnându-i de o grindåråmaså din acoperi¿ul pråvålit. Soarele s-a ascuns. Se vede în luminaîncå albå a serii secera lunii. Mari ca ni¿te purcei, pe¿tii atârnå cu cozileaproape de påmânt. O zeamå ro¿ie, gelatinoaså, se scurge încet în colb.

– Mâine plecåm, hotårå¿te copilul aruncând ma¡ele pe¿tilor princhepeng. ¥n cinci ore ajungem.

Constant s-a a¿ezat pe burtå, privind în jos prin deschizåturå. ¥n salåplutesc lemne ¿i scaune rupte, paie. O lozincå îngålbenitå s-a desprinsde pe perete, atârnând cu un capåt în apå. Litere albe, sparte, de polistirense leagånå pe undå. Câte o vânzolealå nea¿teptatå le pune în mi¿care,

222

alcåtuind silabe noi, din cuvinte necunoscute. Toate, lemnele plutind, obucatå din masa lungå a prezidiului, literele ce se mi¿cå într-un fel ciudat,nelini¿titor, sunt ca o spoialå peste carnea unei fiin¡e zvâcnind.

¥ncepe så desfacå încâlceala. Taie firul de douå ori, leagå, a reu¿it.Aruncå din nou undi¡a, chiar pe locul unde måruntaiele pe¿tilor cåzuseråcu plescåit moale, aproape obscen. ¥nfå¿oarå sfoara pe palmå,pregåtindu-se så în¡epe. O spinare neagrå ¡â¿ne¿te la suprafa¡å, în jerbåde stropi. Totul se råvå¿e¿te, valurile împrå¿tie literele spre pere¡i.Se ridicå speriat. Smucitura ce urmeazå aproape cå-i smulge mâna dinumår, afundându-i-o-n deschizåturå. Geme, s-a lovit cu fruntea demarginea chepengului. Prive¿te cu ochii cåsca¡i de uimire un somn enormrotindu-se în jurul sålii de ¿edin¡e. Apa fierbe, sute de crapi îngrozi¡i sarpe lângå pere¡i, pe lemnele plutind. Literele albe clocotesc, împreunându-seca în mintea unui nebun.

¥ncearcå så-¿i ridice mâna, så ¿i-o scoatå din strânsoare, dar sfoara ebine legatå iar pe¿tele e prea puternic. Se scufundå, sugrumându-i-o cuatâta for¡å încât urlå de durere.

– Taie! Siliu, taie sfoara!A transpirat, scuturat de zbaterile somnului. ¥ncearcå så mic¿oreze

strânsoarea trågând de sfoarå cu mâna liberå. Siliu a alergat spre perete,smulge un colac de frânghie, legându-i capåtul de o sârmå din podea.

– Siliu!Copilul aruncå funia prin chepeng. Scoate un briceag ruginit din

buzunar, deschizându-i lama lungå. ¥¿i då drumul pe frânghie, cu cu¡itulîn din¡i, surexcitat, privindu-l o clipå pe Constant. Ochii-i lucesc, fa¡amicå i s-a schimonosit.

– E ma¿cat, a¿a-i?!Constant s-a înnegrit de durere. De sub unghii îi picurå sânge.– Taie, Siliu! Taie! Te rog, nu mai pot, taie repede!– Rabdå! Mare este!– Mor, Siliu!– Pu¡in rabdå!– Ajutor! E¿ti nebun!– Pe¿te mare este!Tânårul izbucne¿te în hohote de plâns, capul îi cade pe marginea

deschizåturii, se laså-n voia durerii, ca-ntr-un le¿in.

223

Båiatul a ajuns deasupra pe¿telui. ¥¿i încolåce¿te funia printre picioaredându-¿i drumul cu capul în jos. Apucå sfoara cu mâna, încercând så seapropie de somn. Nu reu¿e¿te, enorma vietate fuge în toate pår¡ile,zgâl¡âindu-i ¿i pe el ¿i pe Constant.

– Trage tu pu¡in! Te rog eu! Trage, strigå spre tânårul care råcne¿tede durere la fiecare zvâcnire a pe¿telui.

Ochii i s-au bulbucat, înro¿indu-se. Ascultå porunca copilului. ¥ncet,scâncind, trage cu amândouå mâinile de frânghioara pescåreascå. Capulsomnului se ridicå la suprafa¡å, lin, mi¿cându-se orizontal, ritmic ca oma¿inårie. Lama prelungå a briceagului stråpunge fulgeråtor ceafa latå,sângele ¡â¿ne¿te pe pielea neagrå în picåturi mari, groase. Zvârcolireaimenså ce urmeazå nu-l mai doare pe Constant, a le¿inat.

Se treze¿te, e întins peste chepeng, mâna umflatå ¿i vânåtå odihne¿tepe tricoul lui Siliu. Copilul îi umeze¿te fruntea cu o bucatå de sac,frecându-i aspru tâmplele.

– Unde-i?– L-am legat. Po¡i så mi¿ti tu mâna?– Au!– Po¡i. Ai scåpat, nu ¡i-o taie. Bei ceai?¥i duce o cutie de conservå aburindå la gurå. Constant ridicå anevoie

capul, încercând så soarbå.– Frige... Cât are?– Nu ¿tiu. O sutå de chile.¥nchide ochii, urmårit de imaginea unui N påtat de sânge, adus de

apå lângå un O. Vânzoleala pe¿tilor s-a lini¿tit, când deschide pleoapele,O-ul a trecut lângå un P spart, o gårgåri¡å se târâie lent pe N-ul råmasstingher lângå perete. O namilå neagrå plute¿te la col¡, formând un golfde albe litere, S, I, V, C. Se rostogole¿te pe mâna sånåtoaså, depårtându-sede chepeng.

– Ce facem la noapte de ¡ân¡ari?– Ne-nvelim cu saci. Sunt gro¿i.– Din ce e ceaiul?– Din papurå, chicote¿te båiatul. Hai så månânci.– Nu mi-e foame.A adus lângå el, pe pat de stuf verde, o bucatå de crap coaptå bine,

cu solzii ar¿i pe spate ¿i carnea albå.

224

– Nu pot, Siliu. Mi-e grea¡å. Månâncå tu. Hai, månâncå, ai zburdatdestul cu pe¿tii å¿tia!

– Bine, månânc eu, roste¿te copilul indiferent, privind pe fereastråapusul din ce în ce mai întunecat, apoi întorcându-se spre el, scrutându-latent, grav, fårå nici o expresie în ochii alba¿tri.

Pe fe¡i¿oara suptå ¿i murdarå e o dârå curatå, ca urma unei lacrimi.Constant sare în picioare, ¡ipând mânios.

– Så månânci! Så månânci, auzi!Siliu fuge spre perete. Scoate briceagul cu lama cât coasa. Constant

se potole¿te, råsuflå greu, cu mâna umflatå strecuratå la sub¡ioarå.– Så månânci când î¡i spun eu, auzi?! Så nu mai faci atâta pe nebunul!Se a¿azå la loc pe gråmada de saci. Ia o bucatå din burta crapului,

curå¡ind-o de arsurå. Carnea albicioaså are un strat sub¡ire de slåninåsub piele, miroase a miez de dovleac.

Siliu î¿i ¿terge nasul cu dosul palmei, smiorcåindu-se. ¥nchidebriceagul bodogånind ceva neîn¡eles. Se a¿azå ¿i el pe saci, lângå maldårulde trestioare verzi ce ¡ine loc de maså. Apucå coada pe¿telui, înghi¡ândiute. Rânje¿te deodatå spre tânår, i se våd din¡ii mici de rozåtor. Se lasåpe spate, lovindu-l cu sålbåticie cu cålcâiul în coaste.

– Teche-meghe!Continuå så månânce, vesel, concentrat.Diminea¡a îi gåse¿te îmbrå¡i¿a¡i, Constant l-a învelit cu mâna

bolnavå, trupul båiatului respirå lini¿tit sub maldårul de pânze putrede.¥i ¿opte¿te ceva în ureche, copilul ¡â¿ne¿te în picioare. Constant e plin depuncte ro¿ii pe fa¡å, ¡ân¡arii atârnå pe pere¡i, cu bur¡ile umflate,clåtinându-se de greutate.

¥nvele¿te pe¿tele fript în tricou. Coboarå pânå la barcå ¿i ceilal¡i doicrapi, culcându-i în pat de stuf råcoros. Leagå somnul de pupå, împinglotca, ie¿ind din clådirea fermei. ¥n apa limpede ¿i adâncå se våd crapiienormi, dormitând încå, lipi¡i unul de altul, cu sutele, ca oile în staul.Nu se mi¿cå la trecerea bårcii, doar o u¿oarå vânzolealå de trupurialunecoase când prova îngustå îi împinge spre pere¡i.

Soarele încå n-a råsårit. E o luminå moale, încå slabå. Fluviul ie¿itdin matcå, gålbui, carå spre mare trunchiuri de salcie. ¥nchide ochii.Siliu a luat ramele. Trage scurt, fårå grabå. Laså vâsla lin, dupå ce-iscurge pana de ultima picåturå de apå, apoi zvâcne¿te mâinile sub piept.

225

Parcå s-ar ruga. Lotca smuce¿te u¿or înainte, o vulpe neagrå, sub¡ire.Umbra ce laså så se ghiceascå primele raze se lunge¿te undeva dincolode pådurea îndepårtatå, ca un întuneric ce¡os pe care nu lumina lunii îlstråpunge, ci altceva, mai puternic, neobi¿nuit.

E totu¿i ultimul ceas al nop¡ii, înfå¿urat în ¡ipete sålbatice. Li¿i¡eleplâng prin somn, sfâ¿iate de bufni¡e. Gelatinos, înce¡o¿at, aerul tremuråpe baltå, låsându-se greu între ierburile catifelate ¿i ude. Se aud somniigrohåind pe fundurile bulboanelor sufoca¡i de noroaiele rostogolite deinunda¡ie. Câte o ¿tiucå scapå cara¿i între trestii, mu¿când în gol,sfårâmându- ¿i din¡ii ¿i nechezând de furie. Vine vânt u¿or dinspre mare,aducând zorii ¿i un miros påtrunzåtor de mortåciune såratå, de algeputrezite. Cea¡a, ca ni¿te mâini albe, råsfirate, se întinde peste apa fåråsfâr¿it, fâ¿âind moale. Iese pentru ultima datå luna, decoloratå, printreaburii sub¡iri.

Un pe¿te înnebunit de nåmolurile lutoase ¡â¿ne¿te dintre valuri.Prive¿te o clipå semiluna albicioaså cu ochiul lui rotund ¿i rece ¿i sepråbu¿e¿te cu plescåit colosal în adânc, så înece în mâl acea imagineînfioråtoare a mor¡ii.

¥n ghiolurile devenite una cu uscatul ies la suprafa¡å så a¿teptediminea¡a ¿alåii ¿i linii båtrâni, pe care cresc deja ierburile iar scoicimårunte î¿i fâlfåie ginga¿ele valve. Umår lângå umår, strângând la pieptapa curatå ¿i rece a fântânilor de unde au ie¿it, privesc încremeni¡i,asemeni unor insule plutitoare, salvele primelor raze. ªi ¿erpii au ie¿itdin cuiburi, încolåcindu-se pe trestii. Clåtinându-se în båtaia vântuluiaromitor, ¿uierå scâncit, primind cu teamå aspra invazie a luminii. ªisolzii mici ai valurilor devin pirite strålucitoare, totul se albe¿te, orbitor,cea¡a se dizolvå în lumina violentå care s-a vårsat peste baltå. Lucrurilecapåtå o lucire nouå, låuntricå, sålciile pletoase î¿i întind gâtul så ia pentruultima datå aer înaintea ar¿i¡ei.

– Am visat, deschide ochii Constant pe pe¿tele negru ¿i lung ce sebålångåne în urma bårcii. Am visat cå eram acaså, în grådinå, ¿i Mu¡a,nepoatå-mea, îmi culesese coacåze. Måi, atâta fericire, atâta...

Un bizam iese la suprafa¡å, chiar lângå barcå, privindu-i cu ochicruzi, nelini¿titori. ¥ncearcå så-l apuce cu mâna sånåtoaså, ¿obolanul sescufundå, plesnind iritat din coadå.

226

– ªi dacå noi suntem toate acestea, se laså el pe spate, primindcåldura ¿i lumina primelor raze, atunci...

Nu continuå, då plictisit din mânå, întorcându-se anevoie pe o parte.Mâna i s-a umflat ¿i mai mult. Atârnå într-o mole¿ealå dureroaså. Unghiilevinete pânå de cu searå i s-au înnegrit, tur¡uri de sânge îngro¿at de cålduråi se preling pe degete. Sunt aproape de sat când febra începe så-l zguduie.Geme ame¡it, Siliu i-a deschis rånile cu un cârlig de pescuit, låsând puroiulså se usuce în vipie. Acum vâsle¿te rar, egal, fårå så-¿i ia privirea de peliziera pådurii îndepårtate. Somnul s-a stricat, îi urmeazå cålårit de roiuride mu¿te, råspândind miros greu.

– A¡i venit, roste¿te lini¿tit Andrei. Buni pescari voi.– Cheamå pe Lanareica, suspinå Constant, låsându-se pe prispa

fierbinte.– Chem eu, då din cap haholul, tåind sfoara pe¿telui ¿i trågåndu-l

încet prin curtea înecatå, spre movila de gunoi ce iese din apå în fundulgrådinii. Siliu, treci så månânci! Te speli tu întâi! (LOZINCA)

227

Fumul ¡igårilor råtåcea nelini¿tit peste stuf, ca un întins animalcu tentaculele sfâ¿iate de vânt, cåutându-¿i trupul.

– De ce mai ståm? Hai så mergem!– Mergem. Mergem noi, student.Venea alt fum greu, târându-se încet de pe baltå, de la stufurile

incendiate, ca o moluscå neagrå, apåsåtoare, trecând deasupra unui satînecat pe fundul mårii limpezi ¿i reci.

– Mai stai pu¡in. Poate are så mai iaså pe¿te! Sau altceva vrei tu?

228

X

Alte semne, în afara înål¡årii greoaie spre ape mici, aerisite, acrapilor asfixia¡i de nåmol se aratå imediat. Påsårile de uscat,

sålå¿luind prin scorburi joase, î¿i leapådå puii în mâluri ¿i-i omoarå, culovituri de ciocuri ¿i de labe. ¥¿i sfâ¿ie ¿i risipesc chiar ¿i cuiburile,aruncând în vântul din ce în ce mai rece ¿i mai puternic penele ¿ivreascurile închegate cu atâta trudå. Lipitori cu capetele mânjite de sângemigreazå de acum cu miile peste plaurii ¿i digurile inundate, hohotindsub¡ire ori de câte ori vreun trup abia acoperit cu puf crud se pråbu¿e¿teîn ape. Scâncetul îngrozit al påsåruicii nevârstnice e repede stins de viermiinegricio¿i, înfoindu-se cu sutele pe câte-o picåturå de sânge.

De prin cotloane umezite fug påianjenii ¿i furnicile, ¿erpii, scarabeii¿i låcustele ¿i toate cele ginga¿e fåpturi ale nisipului. ¥nainteazå, în ¿iruridese ¿i nesfâr¿ite cåtre colinele pådurii, nepåsåtoare de data asta laescadrilele berzelor ¿i mierlelor ce le împu¡ineazå, ¡ipând isterizate delåcomie.

Cåtre searå, în creasta viiturii înoatå împreunå mistre¡ii, eno¡ii,vulpile. Mârâie surd lupii, veni¡i iarna pe pod de ghea¡å dinspre pustietå¡ileorientului ¿i nordului, încercând så ajungå la acelea¿i coline de nisipîndepårtate. De o såptåmânå trec sålbåticiunile prin mijlocul satului, înturme mici, o datå cu apa ce a inundat stråzile ¿i cur¡ile.

¥ncå mai demult, de la primele ve¿ti, leteormånenii ¿i-au urcat înpoduri tot calabalâcul. Fânul e ridicat pe acoperi¿uri, cu gåinile cecotcodåcesc mirate, fåcându-¿i culcu¿ nou. Pescarii stau pe prispe, tolåni¡ipe lângå perete, fumând. Când apa târâie pe lângå gard vreun godac maidolofan îi înfig violent cangea în ceafå, trågându-l spre bucåtåriileînjghebate pe bårci. „Porumb târziu are så fie“ rânje¿te Andrei spre Jar,

229

jupuind în apa pânå la genunchi al doilea purcel de mistre¡, primul fierbedemult în saramurå.

– Nea Constant unde este?– Ce-¡i paså ¡ie? mârâie haholul, aruncând în ligheanul smål¡uit de

pe fundul bårcii måruntaiele aburind fierbin¡i. Te ¡ii ca câinele dupå el.A murit Sile, acum alergi dupå Constant?

– ºie nu ¡i-e frig? se zgribule¿te båtrânul.– De ce så fie? terminå Andrei de împår¡it purcelul, ultima bucatå

cade cu plescåit sonor, reverberat de tablå ¿i de lemnul bårcii. Duci lamama, Simoncu. Så punå la uscat pe cealaltå.

Feti¡a împinge cu ghionderul în peretele casei. Lotca se îndepårteazå,intrând în curentul lene¿ din curte, ce o scoate la barcaz, lângå cote¡e.Donca întinde la prova, pe cârpe albe, ciosvârtele fumegând.

– Andrei, mergi tu la Hnat în grådinå, så dea izmå ¿i foi de gutui såpunem noi la carne! Moncu, duci barca la tåticu.

S-a urcat pe prispå. ¥¿i stoarce ciorapii uzi. ¥i întinde direct pe påmânt,så se usuce în vântul rece.

Printre gåini, pe case s-au cuibårit påsåri prea epuizate så mai ajungåla colinele din pådure. Un fazan a cåzut lângå burlan, adormind cu cioculînfundat în fân. Siliu îl mângâie încet pe penele colorate. Pe o plutå dindoi bu¿teni båtu¡i în scoabe, mo¿ Hnat vine din grådinå, împingându-seîncet cu un par. A scos cartofii, încå mici, ca ni¿te nuci, a¿ezându-i în doisaci de iutå pe trunchiurile zbârcite de tei.

– S-a dus la teche-meghe, Constant. A dus lor picancå ¿i bårcu¡å.– ¥l cam pune¡i la treabå pe copila¿. E om cumsecade, vå intrå-n

voie, a¿a-i? smiorcåie Jar ¿tergându-se la nas cu dosul palmei.Siliu coboarå de pe caså cu fazanul sub bra¡, urcându-se în barcå,

lângå sorå-sa.– Unde pleci? strigå îngrijoratå Donca din fundul cur¡ii, dintre oale.

Unde vrei tu iar så te duci?– Nicåieri nu må duc, råspunde vesel båiatul, sunt cåpitan.– ¥mbracå-te tu cu geaca. E frig.ªi-a pus pasårea pestri¡å în cap, ca pe o chivårå. Salutå militåre¿te,

imitat de feti¡å. Clatinå amândoi barca, plescåind larg, zgomotos.– Bun capitan, roste¿te Andrei mul¡umit, låsându-se pe spate, la

umbra iederii, cu ochii închi¿i. Ce zici Jar, mai vânåm unul?

230

– Cum vrei mata! Dar eu zic c-ajunge.– N-ajunge. Porumb ¿i cartofi are så fie târziu. ¥n august are så

scadå apele anu’ acesta. ªi dupå august...– Nu-i nimic, e pe¿te cât vrei! Da’ de ce nu faci mata grådinå

artificialå? ¥ntinzi o prelatå pe pari, pui nisip ¿i gunoi, uzi. Poa’ så vinåapa cât de mare, n-ai treabå!

Adoarme, zâmbind, copiii au låsat fazanul så zacå în lada de la pupa,împing lotca de-a latul cur¡ii chicotind gålågio¿i. Jar vârå douå gåini subsalopetå, lipindu-le de spinare, så se-ncålzeascå. Påsårile cotcodåcescsperiate, apoi se cumin¡esc, cuibårindu-se la întuneric, pe pielea umedå,u¿or înfioratå de frig.

*

Intrå în ¿antier, ocolind scheletul pråbu¿it al macaralei. ¥n mijloc,printre gråmezile de fiare ruginite ¿i buldozere se ridicå un platou cåptu¿itcu dale de beton. Trei baråci lungi, cu acoperi¿ de carton asfaltat ¿i ocaså veche, învelitå de olane sparte ¿i pline de mu¿chi verde, suntînconjurate de un gard construit din stinghii cenu¿ii, putrezite pe alocuri.Pe un scaun alb de bucåtårie, cu picioarele înfipte în nisip, un magnetofonhârâit î¿i råsuce¿te rolele cu muzicå ¡igåneascå. Firul urcå din aparatcåtre pridvorul îngust, intrând pe fereastra joaså, pe sub geamul astupatcu ziare îngålbenite. O fatå fugåre¿te câteva ra¡e cu o nuielu¿å sub¡ire.Tabloul e complet, feti¿cana are o rochi¡å foarte scurtå, decoloratå, edescul¡å ¿i se preface cå nu-l observå pe Constant. Vântul rece i-a încre¡itpielea pulpelor bråzdatå de zgârieturi.

– Bunå ziua! strigå tânårul.Se opre¿te, vai, ce surprizå, difuzoarele zdrångåne låcråmos, „Nelooo

dragå!“ E murdarå de noroi pe gambe.– Sunte¡i vii, sånåto¿i? strigå voios ridicându-se-n picioare, barca

se clatinå, cade la loc pe sidelcå.Då din cap, pare miratå, î¿i reia fuga dupå ra¡e, apropiindu-le de

cote¡.– Ave¡i nevoie de ceva? întreabå încurcat. V-am adus de mâncare!

ªi apå de båut!

231

Neagå, tot tåcut, ridicând din umeri, dispare în caså, aruncândvårgu¡a în apa ce înconjoarå dâmbul pustiu. Geamurile sparte ale baråciizångåne u¿or.

– Domni¿oarå! Hei!Coboarå din barcå, legând-o ca pe un cal de poarta grådinii. Ia un

bidon de apå ¿i, îngreunat, cålcând anevoie prin nisip, urcå în curte,oprindu-se lângå taburetul gålågios.

– Hei!A¿azå în tåcerea ce-i råspunde vasul în nisip. ¥¿i ridicå gulerul, vântul

poartå picåturi reci, norii s-au îndesit. „Ce må-sa?“ mormåie în barbå.¥¿i prive¿te palma bandajatå. „Doar n-am venit degeaba douå ore larame?“

– Domni¿oarå! urlå disperat.Se-ntoarce la lotcå, ia ¿i cazanul cu tocanå de pe¿te, îl urcå lângå

bidon. „A¿tia-¿i bat joc de mine! Cristosul mamii lor! De ce, dom’le, dece? Ce le-am fåcut?!“ bodogåne, u¿a casei e închiså, degeaba bate în ea.Baråcile sunt goale.

– Au plecat to¡i, i-a luat la Tulcea, u¿a s-a deschis, apare, bineîn¡eles,fata, îmbråcatå-n rochie lungå, neagrå, cu paiete-n pår. Pofti¡i, vå rog,face o reveren¡å delicatå, cålcâiul roz al piciorului descul¡ îi apare de subun fald de måtase, speråm så vå placå cafeaua noastrå sirianå.

Intrå, ¿tergându-se înså îndelung pe maldårul de stuf de la intrare.Trec printre trei rânduri de perdele de tifon. O sufragerie, nu-i a¿a, numaisufragerie se poate numi încåperea råcoroaså, scaune înalte, cu spetezesculptate, o maså de stejar cu intarsii, prin glasvandul gros se descifreazåenormitatea unui baldachin îndesat într-o cåmåru¡å din chirpici.

– Lua¡i loc. Cum be¡i cafeaua, cu sau fårå zahår?– Fårå!... Ba nu, cu! Douå linguri¡e pline.– Oho! Se cunoa¿te cå veni¡i de la ora¿! Cu ce ocazie pe la noi?– Practicå.– Sunte¡i student?– La istorie, în trei. Dacå nu m-o fi exmatriculat, cå lipsesc de vreo

¿apte luni. Dumneavoastrå?– Dumneavoastrå s-ar putea så mai fiu încå într-a douå¿pea la Bråila,

la industrial, construc¡ii. ªi m-a prins apa aici. De abia joi vine ¿alupa!Se scoalå, valseazå spre o u¿å miniaturalå, ca pentru pitici.

232

– Douå linguri¡e zici? Alt bloc alte ra¡ii, roste¿te cu voce alintatå,dispårând pe u¿i¡å.

– ªi cum de a¡i råmas singurå aici?! strigå el, privind fotografiile defemei goale de pe pere¡i ¿i statuetele de ghips colorat ce împânzesccamera.

– De ce så nu råmân? se aude înåbu¿it prin u¿å. Halealå e, pilealåe... Ai venit degeaba! ªi-au båtut ¡åranii joc de mata, te-au luat de fraier!

– De ce nu veni¡i în sat?– Când, acuma?– Nu, a¿a, în general.– E, oamenii de pe ¿antier mai vin, cå nu e de lucru ¿i mâncarea-i

proastå la cantinå. Dar eu ce så fac în sat, la hodorogii åia?Reintrå în încåpere, cu tava, cu cafele aromind ame¡itor.– E adevårat cå le-a venit un vreasc de popå care stå tot timpul

lângå tine ¿i se roagå ca un cioclu? Spun båie¡ii cå el le då de båut ¿i totel îi afurise¿te dupå ce se-mbatå! Servi¡i, i-am pus ¿i o picåturå de rom.

A a¿ezat tava pe fa¡a de maså de dantelå, dupå ce grijuliu, a pus maiîntâi un ziar dedesubt, îi trece cana de tablå pe o farfurioarå albastrå, cumargini aurite.

– Må cheamå Marga. Magi pentru prietenii dragi.– ¥ncântat. Pe mine Constant. Constant Såndulescu.– Cât de constant?Râd amândoi.– Extraordinarå cafea...– Merçi.– ªi ce-o så face¡i dupå ce termina¡i liceul? Da¡i la facultate?¥¿i arde o palmå peste frunte, miratå, s-a fardat prea gros, pudra sare

în aer, ca o cea¡å finå, parfumatå.– Auåleu, cum se vede cå sta¡i cu îngera¿i la u¿a cârciumii! Påi stai

så våd dacå termin liceul, dacå o vrea åla de la „mate“ så må treacå...– Chiar a¿a?– Sigur cå nu! Dacå îi fac rost de un chil de icre îmi då ¿i doctoratul!

Dar de ce vå fute pe dumneavoastrå grija de studiile mele?– Nu vå supåra¡i, n-am vrut...– Sunt femeie, dom’le, ¿i pe aici femeile n-au minte de carte! Cafea

¿tiu så fac, ciorbå ¿i mai ¿i, ce dracu vrei mai mult?! ªi mai ¿tiu ¿i altele,slavå Domnului, cå Tulcea-i port, nu...

233

– ªti¡i, må gândeam...– De ce nu vå însura¡i voi cu Lenin, må?! Ce vå trebuie vouå

femeie?!Sare de pe scaun, furioaså, împingând tava cu brusche¡e, cana se

råstoarnå, cafeaua curge în pârâia¿e mici pe covorul de iutå.– Må tem c-am atins un subiect sensibil...– Så te bagi în pat cu diploma, auzi! Så-¡i ¡ie aia mormolocu’ la

cald!I se trânte¿te în poalå, încolåcindu-l cu bra¡ele. ¥l mu¿cå de ureche,

violent, fåcându-l så geamå. Sare în picioare, încercând s-o dea deoparte,se împiedicå, se rostogolesc amândoi pe covor, în zeama cåldu¡å.Mi¿cårile i se netezesc, îl sårutå blând, insistent, pe gât, descheindu-isalopeta. S-a lini¿tit, o mângâie ¿i el pe pår, ame¡it.

– Gata, ¿tiu cine e¿ti. E¿ti åla a lui Zumbile, care umblå dupå strigoi.Se ridicå, îl ia de mânå, atrågându-l în camera baldachinului. Hainele

råmân undeva pe drum, se topesc mai bine zis, instantaneu, de parcån-ar avea nasturi, curele, fermoare, gåici, elastice, ci doar din abur ar fifåcute.

Baldachinul e participant activ, se leagånå, geme, urlå, scâr¡âieexcitat. Ciucurii de sticlå al lambrechinului se ciocnesc cu clinchet stins.Ofteazå lini¿titor, s-a rostogolit pe partea råcoroaså a cear¿afului, ea î¿iculcå obrazul în gåoacea umårului.

– Mi-e frig, ia-må în bra¡e.Trag påtura cenu¿ie peste ei.– Faci dragoste ca un motor de tåiat lemne. Då-i ¿i då-i, nu conteazå

ce-i dedesubt.Râde, o sårutå pe frunte, ea suspinå fericitå cuibårindu-i-se la piept.

¥i treze¿te un zgomot la intrare, sunet de voci.– Au venit!– Cine?– Las’ cå vezi tu!Se îmbracå încet, prin glasvand se våd umbre, se aud glasuri

femeie¿ti.– Magi scumpå! Cine-i la noi? zångåne o voce de tinichea.– Din sat! Au crezut cå murim de foame!– Vai de capul lor! Nu ne faci ¿i nouå o cafea, dragå?

234

– Imediat! Hai, cå vor så te vadå madamele, ¿opte¿te, mi¿cându-sepe lângå patul monumental, înaltå ¿i splendidå, fårå nici o legåturå cucopili¡a ce alerga ni¿te ra¡e prin nisip.

Ies în sufragerie, Constant prive¿te în jos, stânjenit. Douå femeivârstnice, fardate îngrozitor, îl examineazå încântate. Una e graså, nu,nu e destul, nu e doar graså, e fårå sfâr¿it, revårsatå în valuri de slåninårotunjite de pielea prea strâmtå, inelele ¿i brå¡årile de aur ¿i plastic suntînecate în colåcei de carne. Numai prin tåiere cu un aparat de sudurå s-armai putea gåsi lucirea acestor bijuterii. Rochia de måtase ro¿ie îi atârnåpânå la påmânt, plinå de volane tremurând o datå cu furtunile ce se iscåprin gråsime la fiecare mi¿care. Cealaltå înoatå într-o bluzi¡å, bineîn¡elesneagrå, fårå sâni, din fusta prea scurtå ies douå be¡e col¡uroase ¿erpuindcu varicele adecvate. Sunt cårunte amândouå, pe rochia ro¿ie e tipårit cuvopsea neagrå „Love me“. „Nu se poate!“ ofteazå neputincios Constant,cåzând aiurit în scaun. Sfârcurile împung „L“-ul ¿i „e“-ul ca douå ¡evide tun.

– Ma ¿er, så mori de sete-n satul åla pråpådit! strigå cu voce dogitåbalena cu solzi ro¿ii. Sifon n-avea, am luat câte una micå la bufet fårå såavem cu ce stinge! Doamne, ce ¡openie!

– Ce n-am fost noi pânå acuma-n sat, dar nici cå ne mai ducem! ocompleteazå bucuroaså uscåtura. Erau numai pescari...

– Neamuri proaste, dragå! Noi ne ducem în vizitå ¿i ei ne primesccu inunda¡ie! Zåu, ¿i-am dat la rame de-am fåcut bå¿ici ¿i la cur! ¥n fine,io-s tâmpitå, cå må iau dupå nemâncata asta de Ivancencu ¿i ies în lumefårå så iau rela¡ii înainte unde se ¡ine recep¡ia ¿i cine vine! Deci, dumnealuicine-i?

– Domnul student Constant...– Lume bunå, lume bunå... Bravo Magi, frumu¿el palicarul! Merita

så lipsim câteva ceasuri. Så facem prezentårile, scumpo! Eu sunt madamPoni, iar dânsa, scoalå få, cå ¿i dânsu’ s-a sculat, nu vezi, e madamIvancencu...

– Sigur, sare slåbu¡a, lipindu-¿i mâna de gura lui Constant, vânturåun evantai imens prin camera aproape înghe¡atå, dânsa e madam Poni,cåpitan în retragere, cå asta a fost bårbatu-su, dar eu sunt coafezå, dedame, zåu, må ¿tie toatå Constan¡a, toate se fåceau la mine! ªi afaråaveam ¿i cafenea cu douå camere la nevoie, cå veneau vaporeni cu cafea

235

tare ¿i se mai fåceau la mine ¿i alea cu bårba¡ii cam a¿a, mai pleca¡ide-acaså.

– Taci odatå, Ivancencu, turui ca o ¿alupå stricatå! Poate cå domnulConstant ar dori pu¡inå lini¿te. A¡i ¿i dormit pu¡in, Magi¿ca? A¿a, mamå!Spune¡i, domnul Constant, cu ce ocazie prin colonia asta de pu¿cåria¿i?

– ¥n trecere, doamnå, în trecere. Nu ¿tia nimeni ce-i pe-aici ¿i m-autrimis så...

– Foarte bine, foarte bine! ªi noi suntem în trecere, de vreo cin¿peani¿ori, cå unde dracu så ne mai ducem, douå experte contabile... ¥n satstai, nu-i a¿a? La popas la Ro¿u ai fost? La hotel la Lebåda ai fost?La fermå ai fost?

– Am fost, råspunde, furi¿ând o privire spre palma bandajatå.– Atunci ai våzut tot. ªi zici c-ai adus potol?– Da. E în curte un cazan. Så-l aduc?– Ai våzut, Ivancencu, ce-nseamnå solidaritatea umanå? Semenii

no¿tri! ªi ce-ai adus? Sper cå nu pe¿te?– Ba da. Picancå de crap ¿i caras.– Foarte original! De mult n-am mai gustat un pe¿te adevårat, de

Deltå. Ia få-l încoa, så vedem ¿i noi cum ¿tiu så gåteascå mocâr¡anii,cå-n cin¿pe ani nu m-au poftit o datå la un cocteil!

Carå cazanul, Maia a a¿ezat o mu¿ama aproape arså peste dantele, aîn¿irat castroane de aluminiu adânci ¿i borcanul de ciu¿cå. Madam Poniare lingura ei, o lingurå de sos, cât un polonic. Håpåie bucå¡i întregi depe¿te, cu oase cu tot, se aude trosnetul ascu¡it, cåpå¡ânile de crap sefrâng, transformate într-o pastå sub¡ire de fålcile ei hotårâte. E singurå înluptå, nimeni nu ¿i-a mai pus nimic în farfurie. Månâncå gråbitå directdin ceaun. Stropi sar în toate pår¡ile. ªterge cu pâine si ultimele picåturide sos. Gâfâie, încordatå, s-a låsat pe spate, ¡inându-se cu mâinile deburtå.

– Suntem citadine, fos mu, mârâie såtulå, dar disperarea vie¡ii ne-aaruncat în ruralul ¡årii.

– Pot så vå întreb ceva, madam Poni? se apleacå politicos Constant.– Orice, tinere amic, orice, nimic nu må disturbå! Magica scumpå,

n-a mai råmas ceva, a¿a, de delectarea limbii, cå mi-e o sete de te-a¿...pufne¿te în râs, hohotind låbår¡atå pe douå scaune, Ivancencu ¿i-a duspumni¿orii ascu¡i¡i la gurå, behåind ¿i ea mårunt.

236

Fata aduce din bucåtårie o sticlå aproape plinå de lichid cafeniu,gros, pe care scrie „aperitiv de searå“. Umblå la o vitrinå. Toarnå în treipahare un deget pe fund, iar pe al patrulea îl umple pânå la buzå, subzâmbetele ce se lå¡esc treptat ale întinsei, råspânditei pe toatå masa,madam Poni. ¥l ridicå în dreptul ochilor, închinå cåtre Constant. ¥l miroase,strâmbându-se dezgustatå, apoi îl înghite dintr-o sorbiturå. Plescåie deplåcere. ¥ntinde din nou paharul cåtre Marga.

– Noroc, drågu¡å! Uff, ¡i-e grea¡å de bor¿urile astea! Ce le bagå,dom’le, toate scursorile?!

Bea ¿i al doilea pahar, tot atât de fulgeråtor, scurgând ¿i ultimapicåturå, lingându-i marginea, apoi î¿i toarnå singurå, terminând sticla.Gustå numai, din acesta, a¿ezându-¿i-l la îndemânå.

– Zåu, så borå¿ti, nu alta! Zi-i, psihi mu, cå m-ai fåcut curioaså!– Påi, så vede¡i...– Nu te mai scårpina pe din dos! Zi-i bårbåte¿te! Sau?... Magi, cum

e? E omul nostru?Fata nu råspunde, cro¿etând indiferentå, Ivancencu îi ¡ine ghemul

de a¡å ce se de¿irå încet.– Madam Poni! Ce ziare citi¡i?Se privesc înmårmurite, apoi izbucnesc în hohote de râs. Ivancencu

î¿i love¿te genunchii cu fruntea, cârâind ascu¡it, Poni geme gros, abiarespirând.

– Sunt un om bun, îngaimå ea printre sughi¡uri, am fost cåpitåneaså...¿i voiajoare cu drept de abonament... cå o am pe mama la Måcin cureumå... E tot ce mai am! ¡â¿ne¿te în picioare, lacrimi i-au apårut în ochi.Comoara mea! Cå ea m-a crescut ¿i m-a-nvå¡at! Ivancencu, suntem învoce?! håule¿te în încåperea crepuscularå.

– Natur.– Hai så cântåm! tunå, îndreptându-se maiestuos spre o perdea, e o

u¿å ascunså.Constant o prive¿te întrebåtor pe Marga. Aceasta clipe¿te, fåcându-i

semn så le urmeze pe cele douå femei. Ajunge într-o cåmåru¡å ¿i maipu¡in luminatå, un geam cât o mårgicå schi¡eazå silueta unui pian. MadamPoni s-a ¿i a¿ezat pe scaunul rotund care scâr¡âie disperat, ¿i-a potrivitpaharul gol pe capac, î¿i coboarå degetele groase pe clape. Constant secrispeazå, o convulsie urcå din stomac. Fata îi strânge palma, fåcându-l

237

så geamå. „Te rog, nu râde! Ce-ai på¡it la mânå?“ „Nimic. Am fost lapescuit“ ¿opte¿te el.

Dupå câteva arpegii, foarte curate, în odåi¡a întunecoaså råsunå,limpede ¿i puternic, primele måsuri din concertul de pian al lui Chopin.Constant închide ochii, ame¡it. Sunetele dumnezeie¿ti îndepårteazåpere¡ii, cerul muzicii face camera nesfâr¿itå. Se laså så alunece pe podea,lângå Marga. „Doamne, e nebunå!“ „S-a låsat de muzicå pentru bårbat-su,care avea ¿aizeci de ani, ea n-avea douåzeci de ani ¿i era cea mai bunådin pension“, îi ¿opte¿te fata cald în ureche. „L-a iubit, foarte tare l-aiubit“.

O boltå måtåsoaså ¿i clarå de sunete îi îmbracå. Din degetele groase,cu unghii murdare ale cåpitånesei apåsând clapele de os, ies luminiciudate. Sânii Margåi sunt ¿i mai frumo¿i, plutind în penumbrå, chipul is-a purificat. Madam Poni a închis ochii, låsându-se în voia muzicii.Palmele i se ridicå u¿or, ¿i-au pierdut greutatea, degetele alunecånestingherite. Trupul i s-a întins ca o apå pe toatå claviatura, dansândlent, delicat, un animal stråin, nemaivåzut, cu solzi ro¿ii strålucitori.Pe gât i s-au încordat douå tendoane sub¡iri arcuind pielea albå aproapetransparentå. O venå finå îi zvâcne¿te u¿or pe tâmpla stråvezie, e o båtaierarå, ce clatinå foarte pu¡in petecul mic de carne ¿i sânge.

¥¿i laså capul pe umårul fetei, suspinând u¿or, o lacrimå cuminte îicurge pe obraz. „A¿ vrea så nu se termine niciodatå.“ Marga îi mângâiepårul. „Scapå-må! Te iubesc!“ îi ¿opte¿te, „A¿ muri pentru tine!“

Madam Poni se opre¿te. Mai atinge o clapå, u¿or, sunetul se stingeîncet, råmânând înså o clipå în aer, vizibil ca o culoare. Coboarå capacul,stoarce ¿i ultima picåturå de båuturå din pahar, se ridicå. Are obrajiibråzda¡i de lacrimi. ¥ncearcå så på¿eascå, nu poate, cade înapoi pe scaun.Råmâne cu capul plecat, de parcå ar fi dormit. Dupå un timp umerii îitresar. Respirå adânc.

– Eh, am båut tot! Tot ¿i prost! Ce mai faci tovarå¿u’ student?Te plictise¿ti? Te cred, cu noi aici! Las’, gåsim noi o distrac¡ie... dacå...Ivancencu, ce zici?

– O tablå! ¡ipå sub¡irel båbu¡a.– A¿a, Ivancencu! A¿a! Bravo, e¿ti în voce! Ce zici, pisoia¿? Nu-l

mai mângâia Magia, cå uite ce-mi iese pe gurå! Ce spune¡i, domnu’student? Jucåm oscioarele?

238

– Da, da, bate din palme Ivancencu, ¡opåind pe linoleumul umed.– Mi-e frig, î¿i freacå umerii Marga. Constant, hai så facem focul!– Nu, Magica mea, cum så-l iei pe båiat? Acum, când ne sim¡im

atât de bine!? ¥¡i dai seama? O så facem o tablå!ªi-au apropiat capetele, clåtinându-se transfigurate. Ochii li s-au

bulbucat ca la un semn. ªi-au încle¿tat mâinile. Tremurå, privindu-lînsetat. Fata încearcå så-l împingå pe Constant afarå din camerå, darbåtrânele sar, nea¿teptat de sprintene, în fa¡a lor.

– ªtii table?! råcne¿te ultimativ Poni, ¿tergându-se sub ochi,întinzându-¿i rimelul pe toatå fa¡a.

O prive¿te pe Marga, fata s-a tras spre perete, acolo unde luminapu¡inå a geamlâcului aproape cå nu mai påtrunde.

– Nu prea...– Nu-i nimic! Nu-i nimic! strigå madam Poni din adâncul imensului

ei piept, în timp ce madam Ivancencu î¿i freacå palmele de bucurie.E o plåcere pentru noi så jucåm cu un intelectual al zilelor noastre. Magicara mia, laså-l puicå, cå nu ¡i-l mâncåm! Mai bine adå zdrångånelele,dragå! Domnu’ student cu siguran¡å cå ar vrea så vadå un joc adevårat.ªtia¡i, domnul meu, cå tablele s-au inventat în Turcia? Desigur, n-ave¡ide unde så ¿ti¡i, istoria noastrå a fost ¿i va fi mereu falsificatå! Eh, joculåsta numai la Constan¡a se mai joacå ca lumea! E adevårat cå a decåzut,cå l-au înlocuit cu murdårii, cu fotbal ¿i automobile, cu ¿edin¡e! Darale¿ii, domnul meu, ale¿ii, ei, ale¿ii îl joacå ¿i azi! ªi ¿tii dumneata cinea scris singurul tratat de table din întreaga lume!?

Roste¿te apåsat, cu efecte retorice, cu intona¡ii ciudate, au intrat însufragerie, se rea¿azå pe scaunele înalte.

– Eu! Eu, domnule!Fata le aduce cutia mare, tocitå la col¡uri, cu vopseaua duså.– Merçi, Magi dir! Eu, drågu¡å, eu, cu mâinile mele am trudit ¿ase

ani la rând, zile ¿i nopti! M-a ajutat un singur om, o prietenå credincioaså,madam Ivancencu! Cåreia nu voi înceta niciodatå så-i fiu credincioasåla rândul meu.

Se ridicå, fac câte o reveren¡å apåsatå, se ¡ocåie apoi pe obraji.– Am în¿irat pe hârtie tot, auzi, tot ce trebuie så ¿tie un jucåtor de

table! Numai poarta-n caså am dezvoltat-o pe cinci capitole, aproapedouå sute de pagini. Am vrut så-i ajut pe to¡i tinerii talenta¡i, så le îndrum

239

pa¿ii prin capcanele grave ale pulurilor. Am ¿i trimis la edituri, laBucure¿ti... De la Bucure¿ti e¿ti, nu?

– Da.– De ce n-a¡i publicat, må?! De ce?!– ªti¡i, nu eu...– Måcar un fascicol acolo! Inven¡ii la nivelul dublei mici în evitarea

mar¡ului la fundåturå, unde nici grecoteii din Bråila n-au mai inventatnimic de trei decenii! Ce dragå, e¿ti proastå, cum o så joc eu cu negrele!?se suce¿te spre båbu¡a cealaltå. Mi le-a¡i trimis înapoi, ca lipsite devaloare!

L-a luat de piept, zguduindu-l, Ivancencu ¡ipå speriatå.– ¥n fine, ce ¿ti¡i voi? Tot a¡i terfelit în ¡ara asta, tot! Treci ¿i joacå!Râgâie råsunåtor, împrå¿tiind în camerå miros de pe¿te. Mârâie un

pardon nemul¡umit ¿i-i pune zarurile în mânå, îndemnându-l så joace.Marga s-a retras sub baldachin, cro¿etând, ignorându-i total. Ivancencus-a ridicat în picioare, zångånind din toate oscioarele, are frisoane decuriozitate. Aruncå zarurile. Primele mutåri se fac în lini¿te, se aud numairostogolirea picantå a bucå¡elelor de os pe lemn ¿i târâirea ¿uieratå arondelelor. Madam Poni s-a-ncålzit, ¿i-a desfåcut rochia pînå la buric,låsând sânii så i se vadå complet, e o amplå demonstra¡ie de existen¡å agravitå¡ii. Constant e u¿or înfrigurat. Ivancencu i-a adus o påturå dinlåzile baldachinului, i-o înfå¿oarå grijuliu pe umeri.

– O micå eroare, tinere, vocea i-a rågu¿it ¿i mai mult. O micå eroare!Dacå iese ¿ase-patru, te trec în rezervå, ca pe bietul Poni, Dumnezeu så-lierte, cå i-am dat tot ¿i uite unde am ajuns! Uite cå nu te la¿i! E¿ti norocos,amore mio, ai umblat la fofoloanca Magiei! Te felicit, domni¿oricå, båiatule meseria¿, uite ce clo¿cå bagå!

Aruncå zarurile cu violen¡å, dupå ce le zguduie îndelung în pumni,cu ochii închi¿i, implorând în transå religioaså un cer al tablagiilor.Ivancencu îi urmåre¿te pierdutå mi¿cårile, repetându-i cuvintele înmurmure respectuoase, ca pe rugåciuni. A scos de undeva, de prin fuste,un carne¡el ¿i noteazå, scrie mereu lucruri numai de ea ¿tiute. Apoi,madam Poni mutå fulgeråtor pulurile, fårå så numere, contemplând oclipå, încântatå, tabla astfel înnoitå.

– Iar ai gre¿it! Båie¡icå, båie¡icå! Douå î¡i scot o datå, tovarå¿e de lacentru! Douå! Tu vezi, Ivancencu? Tovarå¿ul cam gre¿e¿te! A¿ putea

240

spune chiar cå face gre¿eli grave! Tovarå¿ul crede cå noi ne jucåm, cåaici îi merge ca-n alte locuri! Nu, domnule tovarå¿, noi aici jucåm table!ªi åsta e joc greu, de intelectuali! Trebuie ¿i aici resurse, måcar liceul labazå! Ce enormitate ai comis! Tovule, da’ ai lipsuri fundamentale!Nu ¿tiai cå cinci-trei e poartå-n caså? Påi mai pune¡i mâna, måi båie¡i,mai citi¡i! Ori nu sunteti alfabetiza¡i? De ce mai tråie¿ti, drågu¡å, de cemai tråi¡i voi, å¿tia, de nu ¿ti¡i nimic?! Uite mar¡! Dar ce mar¡!Examineazå, Ivancencu! Trece-l la rubrica recorduri! Tovarå¿ul e de-alnostru, om fin, din popor, bursier. Jucåm pe bani, tinere? Poate te maistimuleazå!

– Nu joc niciodatå pe bani.– Nu vå då voie, ai? Ivancencu, a¿a sunt to¡i împu¡i¡ii å¿tia care

cred cå ¿tiu totul. Da’ ia så vinå aici, så vadå ¿i singuri ce pu¡in ¿tiu.Så coboare ei printre mase, så vadå direct ce inferiori sunt oamenilormode¿ti ¿i harnici. Ei? Ce zici? Sunt eu mama tablagiilor? Ia så-i maiardem una! Då-i cu babaroasele!

Constant aruncå în silå zarurile, s-a plictisit. Madam Poni î¿i plimbålimba peste buze, ochii îi sclipesc de plåcere, atât de intens, încât poatecå regåsim extazul din fa¡a pianului. Apoi începe så deretice printre puluri,cu o iu¡ealå nemaipomenitå, de data aceasta în tåcere, privindu-l înså dincând în când cu dispre¡. Ivancencu o prive¿te înfioratå, aprobând fiecaremi¿care printr-un ¡ipåt de încântare, râzând pi¡igåiat la gre¿elile lui.

Marga a adormit. De sub påturå i-a ie¿it un umår, o bucatå de pielecaldå ¿i bronzatå ce se mlådie, mu¿catå de frig.

Poni pare cå viseazå, învârtind ca în delir pulurile, ame¡itor, adunândmar¡ dupå mar¡ în carne¡elul de perfoman¡e. A transpirat, în ochi îi fulgeråo luminå albå. Mâinile îi învåluie tabla cu pase magice, ame¡itoare.

– A¡i mutat în plus, madam.Se face un moment tåcere, zarurile se sleiesc într-un col¡. Marga s-a

trezit, înspåimântatå, auzind-o pe Ivancencu suspinând u¿urel, ¿i-a lipitpalmele de obraji, ochii i s-au umplut de lacrimi. Poni prive¿te tabla,prostitå. Apoi cutia de lemn zboarå pânå-n tavan, risipind pulurile cani¿te artificii.

– Cum îndråzne¿ti, derbedeule?! Cum?! Nimic nu ¿tii! Nimic!ªi-mi spui mie cå tri¿ez! De ce nu joci tu în locul meu?! Ai? De ce?Så-mi spui dup-aia c-am tri¿at! Påi ¿tii tu, pulicå, cine sunt eu? Påi eu am

241

aliniat un vapor de greci, må, i-am låsat fårå izmene ¿i mi-au cântat ¿iChirie eleison cå le-am dat zdren¡ele så-¿i acopere curul! To¡i turcii dinSoveja sar în mare, må, când må våd cu zaruri în mânå! Nu mai plânge,få Ivancencu, cå-s sensibilå ¿i-mi crapå bå¿ica! Am pierdut o singurådatå-n via¡å cu-n armean chior din Nicosia, da’ avea zaruri måsluite, ¿idupå ce m-a fåcut de mi-am pierdut ¿i chilo¡ii ¿i m-am întins c-o mahalaîntreagå, de mi se tåbåcise teta, l-am dibuit ¿i l-am låsat neom! Poni, cåel m-a-n¡eles primul ¿i mi-a sim¡it voca¡ia, dormea-n verandå, så amlini¿te, cå sforåia, så pot inventa noi sisteme de joc! ªi vii tu, guri¡å, ¿i nu¿tii nici så a¿ezi tabla, ¿i-mi spui c-am tri¿at! Ce må, am furat cârna¡i cucurul împreunå? Da’ ce, crezi cå Poni n-a muncit ¿i n-a murit pentrupatrie? Ce, crezi cå fur pensia ¿i nu sunt credincioaså unor sfinte idealuri?!Cine te crezi, pu¡ache?! Ei, las’ cå vezi tu pe dracu, o så afle securitateacå iar e plinå Delta de legionari! O så zbori tu de aici, în altå deltå, unden-o så mai po¡i lovi în cetå¡enii pa¿nici, în oamenii muncii! Ie¿i afarå,putori¿cå masculinå, s-a cam furat pe aici! O så te dau în judecatå ¿ipentru viol de minorå! Ivancencu, în aceastå atmosferå de urå ¿i violen¡åmå-nåbu¿. Så iaså! Dacå nu vrea de bunå voie, folose¿te for¡a! Dacå-i unevadat?! Ajutor! Mili¡ia! Ajutor!

Båbu¡a a apucat un topor de dupå u¿å, îl ridicå deasupra capului,mâinile-i uscå¡ive-i tremurå, låsându-i-se încet pe cre¿tet.

– Vino, draga mea, nu te murdåri cu sângele spurcat al acestuiindivid! E un trådåtor al moralei noi! Margot, då-l tu afarå, cå împutelocu’!

O apucå pe båtrâna slåbånoagå de gât, ochii îi lucesc, înlåcrima¡i, otârå¿te pe lângå baldachin, undeva, în fundurile casei, se mai aude o u¿åtrântitå.

– Ce-i cu nebunele astea? De unde dracu au mai ie¿it?Un ziar din geam se rupe cu pârâit încleiat, mu¿truluit de vânt.– Fugi dupå ea ¿i-mpac-o! Ce ¡i-a venit så-i spui cå tri¿eazå?– Dar a tri¿at!– A tri¿at de plåcere, e o idealistå. O så te toarne, så ¿tii!– Las’ så må toarne! Ce o så spunå? Cå m-a båtut la table?– Oho, câte o så spunå! N-ai våzut ce talentatå e?– Ei ¿i? Cine-o crede?

242

– Bine, bine! Joacå-te tu cu focul! Dupå cinci zile de bulåu, o såvedem noi cine o crede ¿i cine nu. Zåu, mai bine o împaci! E un om a¿ade bun, ¿i cântå a¿a frumos...

– Ce javrå!– A fost nefericitå, trebuie s-o-n¡elegi. Te rog! Dupå ce o så- ¡i facå

ea trei informåri anonime la secu, o så-¡i parå råu ¿i cå te-ai nåscut!Te rog, dac-ai ¿ti cât suferå!

– Bine, bine!– Stai!Se întoarce så plece.– Spune, se opre¿te nedumerit.¥l prive¿te lung, nehotårâtå.– Nimic. Du-te. Du-te pânå nu e prea târziu.Se pierde prin camere. ¥ntr-o odaie goalå, madam Poni danseazå cu

Ivancencu. Rochia cu voaluri s-a udat, înecând vechile pete de sarealbicioaså, de la sub¡iori ¿i de pe pântec. Se rote¿te vijelios, împrå¿tiindstropi de sudoare fierbinte.

– Madam Poni, må tem cå m-a¡i în¡eles gre¿it.– Cum, mitocane, se opre¿te ea din dans, îndråzne¿ti så mai

apari în fa¡a mea?! Nespålåturå, crezi cå po¡i insulta un om cinstit!?Legea te...

– Madam Poni, ai våzut cå nu prea ¿tiu table! De unde så în¡eleg euce se petrece? Totul e atât de misterios! Dar dacå ai fi fost atât de bunåså-mi explici ¿i mie måcar un pic din tainele acestui joc, zåu, poate cå...ªi vorbim ¿i la editurå!

– Vorbim? întreabå sfios, ochii i s-au umezit.– Fi¡i sigurå! Nu-mi voi uita niciodatå profesoara.¥¿i aranjeazå sânii enormi ie¿i¡i din sutien. ¥¿i ¡uguie buzele.– Chiar, chiar?¥i oferå bra¡ul, sim¡ind toatå imensitatea încinså, umedå a mådularului

femeii, ca pe o atingere obscenå. Rea¿azå pulurile. Madam Poni î¿irecapåtå încet prestan¡a.

– ªase-¿ase! S-a aråtat! Ivancencu, adå manuscrisul!Pufne¿te nemul¡umitå când el, emo¡ionat, gre¿e¿te un triunghi.

Cu o privire vinovatå, reparå eroarea ¿i un surâs recunoscåtor i se a¿azåpe col¡ul gurii, ea-¿i pleacå genele aprobator. ¥i sårutå mâna, delicat,

243

invitând-o så lanseze zarurile. Marga plânge încet, lini¿tit, sub baldachin.ªi-a tras påtura-n cap, vântul s-a-ntårit, înåsprind frigul camerei.

E noapte târziu când pleacå. Chiar ¿i în drum spre barcå, el tot maiîntreabå respectuos câte ceva despre joc, madam Poni îi råspunde detaliat,cu un voal tandru în vocea stridentå. A¿azå vasele în barcå

– A¿tept manuscrisele la toamnå. Neapårat. Transmite¡i vå rog,sårutåri de mâini domni¿oarei Magi ¿i doamnei Ivancencu.

O sårutå u¿or pe obraz. Se opre¿te o clipå. Se fråmântå.– Hai, zi, cå nu te månânc!Se hotårå¿te.– Madam Poni, sunte¡i de mult timp în Deltå. De Peuce sau Peuce,

cum îi spun al¡ii, a¡i auzit cumva?Râde.– Då-te-n må-ta, nu vezi cå-i târziu?– Må scuza¡i, såru-mâna!Se pierde în noapte, vâslind repede, så se-ncålzeascå, fårå så poatå

vedea lipit de geam chipul alb al fetei, lacrimile reci. Cea¡a venind dinspreDunåre s-a-nro¿it u¿or la poale, ca o broderie. Pielea i se brobone¿te defrig. Din când în când, lotca hâr¿âie pe nisip.

E aproape luminå când ajunge în sat. Se întoarce spre ¿antier. Cea¡aa ascuns totul în caierul ei alb-ro¿u. Se freacå la ochi, întinzându-se,gemând u¿or de plåcere ¿i obosealå. „O så dorm! Doamne, ce o så dorm!Ca mort! Nu må mai duc nicåieri, poa’ så zicå ei ce-or vrea“. Apucå dinnou ramele încre¡indu-¿i fruntea din cauza picåturilor de apå, pårul i s-aumezit de frig. Izbe¿te un purcel ce înoatå spre gråmada de gunoi a luiMicola, godacul gui¡å ascu¡it. „Fugi!“ râde, „fugi iute, cå te ¿i vådpastramå!“ A intrat în sat, trece printre garduri, se aud voci din fuioarelede cea¡å. (INSULE)

244

Ghe¡urile s-au îngråmådit spre råsårit, gonite de talazuri. – Ai våzut mata, domnu’ Constant? Dacå trebuie, se poate ¿i

pe sub påmânt.– Am våzut, Colea.S-au ancorat la malul apusean ¿i strâng nåvoadele pline de ¿tiucå

¿i ¿alåu. Trece un vålåtuc de cea¡å, orbindu-i câteva clipe. Petro se suiepe o cåpi¡å de stuf, så vadå macaralele de lângå sat, så se asigure cåsunt acolo.

– La anu’ iau pe teche-meghe la spartul sloiului. Så vadå ¿i el cumfierbe pe¿tele când scapå din strânsoare! Så-i scâr¡âie ¿i lui pe måduvaspinårii când o trosni lemnul bårcii. Ce zici, leat?

– Fiecare cum este el nåscut. Nu-i bine så for¡ezi pe el. Strici inimalui. Altfel are el putere acolo, ¿i altfel noi aici.

– Disearå te urc pe macara, Timo¿ca.– Numai dacå vine ¿i baba Pasasca.– Vine ea. Vine în zbor cålare pe måturå ¿i tot vine. Pânå când bat

clopotele?– Pânå stå vântul. Da’ le-o auzi ¿i domnu’ Sile? Cå lui îi plåceau!

245

XI

Deschide ochii încet, cu grijå, ca ¿i cum pleoapele i s-ar puteaizbi de frunte cu pocnet de u¿å trântitå. Parcå atunci s-a nåscut.

Totul îi e necunoscut. Nu poate lega nici un gând despre nimic. Nici osenza¡ie, în afara întunericului. Ca un påianjen cu picioarele smulse,zåcând imobil, fericit în noaptea fårå sfâr¿it.

Regåse¿te, mai apoi, neîncrezåtor, umbrele crude ale camerei.Importantul ei far, vaza cu nuferi. Råsuflarea frântå, ca o durere.

¥i atinge burta caldå. Cåma¿a i s-a ridicat pânå la gât ¿i trupul împlinitluce¿te de transpira¡ie. O graså, pu¡in prea graså statuie de faian¡å cenu¿ie.

Palma i se convinge, atentå, de tåria cårnii. Coboarå, fâ¿âind dinbåtåturi, cåtre picior. Cuprinde cât poate din coloana umedå, netedå casticla. ªtie cå îl a¿teaptå, dar plåcerea acestei atingeri este atât de mare,încât amânå, bucurându-se, respirând, tråind numai în palma lipitå depielea fierbinte.

¥ntr-un târziu simte cå e douå, la trei vine Oferaru så-l ia în baltå.O îmbrå¡i¿eazå, ¿uierând råtåcit printre buze, zåpåcit de arsura udå ¿imoale în care påtrunde. ¥l prime¿te îngropându-l, învelindu-i înmoliciunea bra¡elor ¿i pulpelor trupul uscat, o parâmå de o¡el, abia acumvie, revårsându-se peste el, potrivindu-se mu¿chilor lui oso¿i ca un aluat.

Bocåne prin camerå. Sabo¡ii primi¡i de la suedeza pe care a servit-oDonco vara trecutå sunt prea mari, îi scapå din picioare. „I-a dat cuinimå rea, japi¡a båtrânå.“ Aprinde ochiul mic al aragazului. Pune laîncålzit oala de ciorbå. Flacåra pâlpâie. Clatinå butelia, pâr¡âie din buze.

Halatul alb, furat ieri de la bucåtårie, a ¿i råmas fårå nasturi. Sânii îiatârnå, umfla¡i, bålångånindu-se la cea mai micå mi¿care. Cautå în cuiulde deasupra u¿ii o sfoarå, så se încingå. Abia-l atinge ¿i cuiul cade,

246

zångånind sub¡ire pe mozaic. ¥n umbra lui ninge. O pulbere finå, ro¿catå,se varså în aer, respira¡ia aburitå de sânge a unei vietå¡i rånite.

– A putrezit ¿i cåråmida, fir-ar ea a dracului!O gaurå mare se cascå în perete, o spårturå cât pumnul. ªuvoi îngust,

de aer mai rece, påtrunde din caså, clåtinând clåbucii de mucegai aitencuielii.

– Cum så nu putrezeascå?A¿teaptå, nehotårâtå. ¥¿i pune mâinile în ¿old, låsându-¿i cârpa,

nepåsåtoare, så se desfacå. Pântecul i se revarså, o minge elasticå derugbi.

– Bå, da’ å¿tia chiar nu vin odatå så repare?Donco apare în pragul u¿ii, adus de råcnetul ei ca de o avalan¿å.

¥¿i încheie pantalonii scur¡i, tåia¡i de la genunchi.– Dacå nu vrei tu så ne låsåm noi spre baltå?Ridicå capacul, amestecå pu¡in în ciorba groaså. Un miros rânced,

de costi¡å, pipåie bucåtåria, ca un broscoi orb ¿i båtrân, scos din gåoaceade sub piatrå.

– ªi ce så fac eu, ¡igancå de Tulcea, Cåtå Tåtåroaia, în fundul lumii?– Da’ så stai tu pe costi¡å cinci zile, î¡i place?¥i umple un castron adânc, de tablå, cu zeamå ¿i cartofi.– Pui tu ¿i carne.– ªi disearå?– Pe¿te aduc... Scade apa... Tot Deltå este. ªi tot oameni... Tot...Se a¿azå la maså. Ia o lingurå. O înmoaie în gurå, o repede în borcanul

cu sare. O scuturå apoi în castron. Pipåie pe poli¡å dupå ciu¿cå. ªtergecirea¿a ro¿ie, mu¿catå, a ardeiului de pulberea de mucegai ninså pestenoapte. Mu¿cå, sângerându-¿i buzele cu pieli¡a sub¡ire. Un damf iute,veninos, sare în încåpere, ca un låtrat furios. Duhoarea de costi¡å s-astins, fulgeråtor, abia i se mai aude scheunatul înfrico¿at.

– N-are så vinå ei niciodatå så repare.Se întoarce spre femeie, o ¿terge cu degetul pe gât ¿i pe sân, îi aratå

sudoarea adunatå pe buricul aråtåtorului, o dârå ro¿catå.– Are så putrezeascå tot, are så se macine ¿i are så cadå. A¿a så ¿tii

tu. Are så curgå ca o caså de nisip.Ron¡åie încet ardeiul usturåtor, tåvålit prin sare. Se uitå în jur. Ascultå

zgomotele puternice ale blocului. Câte o u¿å trântitå. Sunetul de talangå

247

al oalelor ciocnite, ¿uvoiul asurzitor al veceurilor. Mårâitul mu¿chiuluigros de ¡ân¡ari lipit de plasa ferestrei, o ciupercå înfometatå de luminå¿i sânge.

– Se izbesc ca orbii... De douåzeci de ani n-a mai reparat nimic aici.S-a spart ¡evi, s-a cråpat pere¡i. Nimeni n-are så vinå så repare. Spune tu:este baie, la etaj ¿i parter, unde så nu fie apa ¿i pe jos ¿i pe pere¡i? Unde sånu fie mucegai ¿i putrezealå? Crezi tu cå asta ei poate repara?

– La hotel...– Cârpealå este ¿i acolo. ªi acolo ¡evi sparte ¿i acolo pere¡i cråpa¡i.

Zugråve¿te ¿i merge înainte. Dacå clatini tu pu¡in, cade.– ªi ce så fac eu la Leteorman? Så rânesc la vite? Så-mi înghe¡e

curu-n curte, la veceu?!– Atunci stai tu aici, unde place ¡ie! Stai pânå are så repare ei.

Ce dacå hotel? Mergi tu la hotel, muzicå este, distrezi frumos acolo, da’burta goalå ¿i tu cu mâna întinså? Så fur eu pe¿te. Frumos este?

– Bine, råu, în baltå nu må duc. ªi a¿a m-am cårat din Tulcea pânå-nSaliut. Da’ aici, nenicå, mai e ceva, Sulina, un vapor. Vin turi¿tii în sezon,e apå-n caså. E restaurant, sunt distrac¡ii...

Se repede la ea. O împinge în dormitor. Râde, aråtându-¿i din¡iialbi, la¡i ca lope¡ile. ¥n locul caninului rupt pe jumåtate împinge vârfullimbii roz, sâsâind. Uguie moale, alintat, amortizându-i brutalitatea.Se retrage îndemânaticå, cu spatele, fårå så se izbeascå de nimic, ¿tiindlocul fiecårui pas. ¥¿i desface din mers saula halatului. ¥l descheie ¿i peel la pantaloni. Se laså pe pat, primindu-l aproape din cådere. ¥l strângeîn bra¡e, învelindu-l înecåcios, o piftie cu coaja tare, torcându-i fierbintela ureche.

– Are så vinå Oferaru...O iube¿te violent, dar în ea duritatea gesturilor se-nmoaie, se pierde,

ca ¿i cum ar izbi cu pumnul într-o perdea catifelatå ¿i groaså. Un bubuitîn u¿å. Donco suduie. Se aude clan¡a de la intrare. Oferaru se strecoaråîn bucåtårie, un carcalac ro¿u, turtit. Trage cu urechea, ¡istuie golåne¿tedin buze. „Davai, davai ¿i haida hai.“ Se repede la oala cu ciorbå aproapegoalå. O miroase, dupå ce-¿i trece prin zeamå degetele sub¡iri ca ni¿teantene de insectå. O scurge într-o canå. „Porcule“, aude gåfâit glasulfemeii. Soarbe zgomotos, înfulecând bucå¡i mari de pâine. Nu se saturå,trece ¿i la castronul aproape plin, sleit pe maså.

248

– Då-mi tåticule ¿i mie o gagicå ¿i scrumbie...Månâncå întâi costi¡a verzuie, rozând ¿i oasele. Apoi înghite ¿i

cartofii, pe nemestecate. Când vacarmul patului vechi, cu arcuri rupte,se potole¿te, sare în picioare, lângå u¿å, ¿tergându-se gråbit la gurå.

– Serve¿te tu ¿i fripturå?– Hai, bre, Donco Merhei, laså mi¿tou’, cå-i douå jumåtate ¿i ies

agen¡ii la påscut.– Bå a lu’ Oferaru, apare ¿i femeia, potrivindu-¿i ¡oala sub¡ire,

rezemându-se de u¿å, så ne tåvåle¿ti pe toate pe sub dig e¿ti bun, da’ så-idai curså cu stråinache lui Donco tu¿e¿ti?! Påi ce, tu må razi gratis?! Påiså nu se ¿ucåreascå bårbatu-meu? Så nu fie el gelos?

– Nu mai e grupuri, få. Nu mai vine stråinache. S-a stârpit dolarii.– Atunci ¡ine, nenicå, distan¡a legalå. Nu vezi ce pa¡achinå e¿ti?Rânje¿te acru.– Las’ cå vå arå el na¿u’ ¿i cu nea Fånicå. Å¿tia båie¡i frumo¿i!– Dreptu’ lor. Ei muncesc cinstit, plåtesc, nu ne trag în piept ca

tine. Nu râde, Doncole, cå nici tu nu e¿ti mai breaz! Auzi¡i?! Valea!Iau ghionderele ¿i ramele de dupå u¿å. Oferaru ¡ine sacii de plastic

negri ¿i sajocii ca pe o mapå, sub¡ioarå. Coboarå scårile etajului în fugå.– Cam luminå.– Luna plinå este.– Cicå munce¿te, mânca-¡i-a¿, nea Fånicå! Påi cum så nu munceascå

el dacå-i ¿ef de restorant? Are pe ce munci!– Ai våzut cum scoate el suta din turist? Ca pe cârpå stoarce.Se strecoarå printre tufele înalte ale aleii.– Ieri Vasile mili¡ian l-a oprit pe Ia¿ca ¿i l-a întrebat cå unde merge

el în toiul nop¡ii.– ªi Ia¿ca ce-a spus lui?– Cå se duce så-¿i boteze porcul Vasile mili¡ian ¿i n-are na¿. ªi cå

dacå nu vrea Vasile mili¡ian...– ªi Vasile mili¡ian?– Vasile mili¡ian a zis cå nu se laså pânå nu vârå el un porc de

braconier la pu¿cårie. Cå n-o så fie tot timpu’ a¿a ¿i cå o så facå el ordine-ngroapa asta de curve ¿i de punga¿i.

– Poezie ¿tie el. A ie¿it båtaie?

249

– Nu, bre, cå Vasile mili¡ian a fugit în post ¿i a închis fereastra.ªi nu era Ia¿ca så dea cu pumnul în gratii, mama mea! A zis cå-l spunela na¿u’.

– A¿a trebuie. Are så vinå ¿ef mâine la Vasile mili¡ian ¿i are så-idea na¿u’ lui... în loc de pe¿te.

Lumina rece a lunii aratå ca pe ni¿te umbre mari, mi¿cåtoare, locurileunde tencuiala a cåzut de pe zidurile blocurilor. Marginile petelor pâlpâie,ni¿te licheni marini palpitând, mai mult animale decât plante,întinzându-se încet, înecând cuburile de cåråmidå. ¥n stânga, restaurantul¿i hotelul, proaspåt zugråvite råsfrâng lumina, o uria¿å oglindå.

Se aude un remorcher care urcå dinspre mare, acoperind încet ¡iuitulinsectelor ¿i oråcåitul broa¿telor. Siluete întunecate se în¿iruie în urma ¿iîn fa¡a lor pe aleea îngustå ce duce spre ªontea Veche.

– A dat cåldura, surâde lipoveanul. A ie¿it båie¡ii la servici.– Ce are, bre, vara asta, de tot plouå ¿i tot plouå? Cå-i august ¿i så

nu zic c-are så ningå. Ce are?–Are, cå a¿a este acum, dupå inunda¡ie apå mare, dupå apå mare

viiturå ¿i ploaie. A¿a variat este.Oferaru chicote¿te.– Al dracu lipovean cu bunica portughezå!¥n fa¡a cåminului se opresc. ºiganul bea apå de la ci¿mea. Se spalå

pe fa¡å.– Ce faci tu, baie? Doar nu Cråciun este?– Ce o fi dom’le, cu doctorul nostru, cå de douå såptåmâni îl cam

våz p-aicea?– Varå este.– Musafiri, mânca-¡i-a¿.– A¿a-a¿a, musafiri. Musafiri de vara, ca gândacii. Pescåru¿i cu

gu¿a goalå. Na¿u’ Valentin a culcat pe ei ¿i în arest ¿i la birou ¿i pe steag,în magazie. Dar ei a furat steag ¿i a învelit pe¿te ce-a primit.

O iau la dreapta, spre cote¡e. Trec printre zecile de dåråpånåturiîncropite din te miri ce, acoperite cu cartoane de bere, cu tablå de bidoane,båtute-n plastic ¿i-n scânduri vechi. Colibe din gunoaie sårace, din ce-aupierdut vapoarele, din ce aruncå restaurantul. Porcii gui¡å prin somn,fårå så se sperie, obi¿nui¡i cu vânzoleala nop¡ii. Oferaru e gata så calcepe un trup întins în cårare.

250

– Cine-o fi?– Ionicå såracu’. A avut el ieri turi¿ti pe Påpådia ¿i a primit trei

suticu¡e. Si uite ce-a på¡it el. A båut „satelit“.– Aia l-o fi a¿teptând ¿i azi. ºii minte când se-mbåta Sile pânå se

pi¿a pe el? ¥l a¿teptau fran¡ujii în bårci câte o zi întreagå. Tot otravåverde frigea ¿i el.

– ªi noi ce halim?Au ie¿it în ostrov, între sålciile båtrâne ¿i scorburoase. Calcå prin

iarba pânå la brâu. Colonia a råmas în urmå. Nu s-a îndepårtat ci, cum seîntâmplå în locurile sålbatice, a devenit imposibilå, a dispårut. Dacå seîntorc, ar putea så mai vadå umbre stranii, cutii mari, negre, împlântatenelini¿titor în mâl. ¥n mijloc, alb, strålucitor, hotelul, o scoicå uria¿å,påtatå otråvitor de luminile albastre ¿i ro¿ii ale reclamei de neon. Tot cani¿te pete violente se våd ¿i cele câteva ferestre luminate, murdare derugina flocoaså a insectelor, ¡ân¡ari, viespi de noapte, fluturi uria¿i,efemere. Fåpturi de hârtie fo¿nitoare lipite, curgând prin aer ¿i pe plasageamurilor ca o miere zaharisitå.

Dar ei nu au de ce så se întoarcå. Intrå în nåmolul de lângå uzinaelectricå, de unde începe canalul. Calcå apåsat, ca-n teasc, mocirlagelatinoaså. Fråmântå cleiul cenu¿iu, înconjurând miezul apos al båltirii,o horå primitivå. Aprind lanternele.

¥nnebunite ca de cutremur, râme negre, groase cât degetul, au ¡â¿nitdin mâl, adunându-se în centru ¡arcului. Noroiul vibreazå, o cupolå demeduzå råsturnatå pe mal, cu intestinele revårsate. Culeg viermiilegånându-se pe coadå ¿i îi aruncå în cutii de conserve.

Trec prin mla¿tinå, înfigându-se în brusturii lemno¿i. Se opresc dincând în când, tåind cu cu¡itele strânsoarea verde care li se lipe¿te decoapse cu plescåit zemos. Pute a ¡ap ¿i a enot.

De pe malul celålalt se aude fo¿netul turmelor adormite. Horcåitulstins, somnoros, al miilor de vite ¿i porci înfunda¡i în nåmolul moale alapelor abia retrase, pânå la Mila ¿i dincolo de ea.

Au ajuns la dig, lângå ostrov. Desfac stogurile de mure de pe barcå.Chiar ¿i în întuneric fructele negre sclipesc ca ni¿te burice de cafri licårindde sudoare. Se våd sålciile exploziv împietrite, inundate pânå sub coamåde vålåtucii de mure.

Descuie lacåtele ¿i trag u¿or lotca în apå, fårå urmå de clipocit.

251

Rugii aspri ca limbile de bou, troienele întregului ostrov, o zåpadåpufoaså. Bulgåri gro¿i, sålbatici, acoperind mâlul de-acum cråpat, un lacconvulsionat de smoalå verde, o viiturå de smoalå zgrun¡uroaså înecândsålciile rare.

Se aude freamåt de vie¡uitoare, cârâit fioros de stârci. Chi¡åit de¿oareci. Fo¿net acid de påsåri, de sålbåtåciuni, de insecte. E un sunet, undelir al verii, neobosit, ziua ¿i noaptea, glasul bål¡ii, ¿uierul sângelui eiprin arterele pergamentoase de stuf, prin carnea u¿oarå de mâl ¿i nisip.Urlå a moarte ca un zåvod, o gåinu¿å de baltå råtåcitå. ¥¿i freacå electrizatgândacii cångile. Racii trag de hoitul unei vidre, un pui ucis de vulpi ¿ilepådat.

Sub clocotul ierburilor, ¡epoase ca re¡elele nesfâr¿ite de sârmåghimpatå ale unor armate isterizate de asedii, se târåsc tåcut pâraie recide ¿erpi, aleargå cârcåiaci. Viermi gra¿i ¿i omizi sfredelesc tunele prinmâl ¿i frunze. Bâzâie asurzitor mu¿te måcelårite încet de påianjeni aurii.Påsåri gola¿e ¿i fårå aripi sug sângele låcustelor cât pumnul. Dormîmbrå¡i¿ate stoluri de li¿i¡e. Un roi de viespi ¡igåne¿ti mârâie surd,motoarele unui avion camuflat în sânge solzos, coagulat.

Câte un caras, råmas dupå retragerea apelor îngropat în mâl, î¿i dåsufletul scâncind ascu¡it, iepure¿te. O vacå, capul ei singuratic plutindpeste balta nesfâr¿itå de aripi verzi, rumegå molcom carnea rece a pe¿telui,înfioratå de moarte.

E fundul unei måri fertile, desi¿ul de alge sub care se târåsc lene¿mii de broa¿te enorme, oråcåind. Oferaru se furi¿eazå, încå înfrico¿at deteama unui animal necunoscut, a unei fiare nemaivåzute. Merhei calcåprin muri¿ lini¿tit ¿i sigur, fårå så audå ¿i så vadå nimic, a¿a cum nu vezio furtunå magneticå, a¿a cum nu auzi vuietul straniu al aerului în care aifost condamnat så tråie¿ti.

Se strecoarå pe sidelci, alunecând ca ni¿te umbre. Se proptesc înghiondere, ¡â¿nind fårå nici un zgomot pe canal, la vale, spre lacuri.

Ostrovul se cerne în umbrå, o cea¡å neagrå, un vânt întunecat. Umbraunei cetå¡i la pândå, o pustie cetate amenin¡åtoare. Botul lotcii izbe¿te, lacotitura bruscå spre Crânjalå, un bizam adormit. Se scufundå,zvârcolindu-se cu ¿ira spinårii ruptå. Scheunatul agoniei se aude de subapå ca un gâlgâit omenesc.

252

Nu aga¡å ramele de strapazane, så nu scâr¡âie. Vâslesc pe lângå barcå.Abia de se aude plescåit mårunt, ca de albiturå. Nu se feresc, nu mai aude ce så se fereascå, aici, la råscruce, n-a fost niciodatå poterå. Dar a¿avâslesc ¿i tråiesc ei, ascun¿i, dihori båtrâni. Poartå ¡oala fricii pânå cândli se lipe¿te de carne. Chiar dacå frica nu mai are rost, ¡oala strâmtå totråmâne pe ro¿ul sângelui, pe mirosul gurii.

Malurile se apropie, coroanele sålciilor se împreuneazå deasupralor. Canalul s-a îngustat, un tunel lung ¿i înalt prin care ei trec fulgeråtor,împu¿ca¡i de ¡eava unui tun de frunze.

Påtrund în aerul de pe ghiol ca ¿i cum ar intra în apå. Ca ¿i cum apaghiolului s-ar risipi într-un fel necunoscut, deasupra lui, argintie ¿i adâncå,stråbåtutå de raze unduind. Umbrele mari ale unor påsåri fâlfâind, cani¿te pe¿ti uria¿i, måtåso¿i, cu pieile atârnând în largi falduri. Trec însfâr¿it cujbele pe strapazane.

– Mie mi-e cam foame, mormåie Oferaru. Avem ce båga la jgheabori hale¿te tot Ionicå såracu?

– Porcu’ numa’ ziua ¿i noaptea månâncå, altfel poste¿te el, se apleacåDonco dupå rucsac.

– Ce, ca tine, o lingurå de zeamå ¿i ¡u¿ti pe Cåtå Tåtåroaia? Are såte omoare cu zile ¡iganca!

– ªi a ta tot de la hotel.– Mâncåm ¿i noi ce avem pe maså.Fug spre apus, spre Corciovata. Apele se retrag încet, båltind în

stufuri, adunând pe¿te braconierilor, ascunzându-l în jap¿e care seacå.Trec în vitezå peste setci ¿i vintire. Se våd plutele albe, semnalizând înlumina lunii. Be¡ele sub¡iri de sprijin ies din apå, vibrând u¿or în curent,ca pliscurile unor stârci vânând în apa fermecatå de deasupra ghiolului.

Ajun¿i la malul lacului, trec direct prin peretele de stuf, fårå ezitare.¥mping la ghiondere pe un canal îngust cât un lat de lotcå, deschis tainicîn spatele centurii de trestii. Nor negru, o noapte peste noapte, stol de¡igånu¿i ¿i cormorani se ridicå oråcåind strident. ¥n urma lor, decolândgreoi, se înal¡å pelicanii, umplând noaptea de fâlfâit zgomotos ca rafaleleunui atac de mitraliere.

E semnalul îngrozitor al alarmei. Pådurea de stuf fierbe, trezitå.Fulgerå prin noapte, ¡ipând, pescåru¿ii. O umbrå uria¿å, beca¡inele, seridicå deasupra cuiburilor, o cea¡å neagrå, clocotind. Råcnetele stârcilor,

253

urâte. Lopåtarii ard întunericul ca ni¿te proiectoare. Cârâie ciori. Oråcåieisteric broa¿tele. Icnesc ascu¡it ulii ¿i bufni¡e de baltå. O febrå de zgomote,o împletire stranie, cople¿itoare, ca ¿i cum de sub plaur s-ar auzi mii deradiouri, cu sonorul la maximum, cu butoanele rotite în ne¿tire printreparazi¡i, pocnete, ¿uieråturi.

Furtuna se potole¿te a¿a cum a început. Curg påsåri, ca ploaia. Câtevaclipe plescåiturile se aud ca un råpåit puternic. Apoi se sting. Se sting ¿i¡ipetele. Mai uguie, prelung, o bufni¡å înfrico¿atå de apropierea zilei.Oråtåniile adorm la loc. Råmân în aerul vârtos ca un ulei fosforescentdoar zborurile obi¿nuite ale nop¡ii, insecte ¿i påsåri lunatice.

Se opresc, ¡inându-se de trestii. Ascultå câteva clipe. Cântå lebedele,rågu¿it, frica a påtruns târziu în lene¿a lor dospealå, de femei frigidesomnoroase.

– Nu e.– Dacå era, punea ei motor încoace.Pornesc din nou, iu¡ind alunecarea. Stau amândoi la pupa, în picioare.

Botul lotcii, ridicat, calcå stuful. Canalul s-a închis. Dar se preling la felde repede prin jungla de trestii. ºåpoaiele ghionderelor se înfig înrådåcinile ce ies din apa de-acum micå. Tulpinile lemnoase nu se desfac,se rup cu pârâit uscat. Råmâne în urmå o cårare învelitå în geamåt ¿iscâr¡âit, o podea de cioturi sticlind gålbui pe apa învolburatå de goanabårcii.

Se lumineazå aproape, strålucirea lunii s-a stins într-un fel de cenu¿åa zorilor, când intrå ei în jap¿a ascunså. Din mers, fårå nici o pregåtire,Merhei trece în fa¡å ¿i apucå bucata albå de polistiren cât o roatå deca¿caval ce plute¿te pe unda neagrå, mâncatå de li¿i¡e ¿i de brådi¿ ca demucegai.

¥nfå¿oarå foarte repede, din viteza bårcii, saula sub¡ire a priponuluice iese moale din apå. Brusc, frânghia se încordeazå, zguduindu-l. Seîntoarce, iluminat, spre Oferaru. Trage de douå ori, tare, smuce¿te, såvadå dacå nu e agå¡atå de brådi¿, dacå nu-¿i då drumul. Priponul se zvârlebrutal spre dreapta, dezechilibrându-l. Oferaru frâneazå barca din rame.Ochii i s-au mårit, farda¡i parcå.

Lumina cre¿te peste ei, izvorând nu numai din cer, ci ¿i din pere¡iigalbeni ai stufului.

254

Se a¿azå, înfå¿oarå sfoara peste bra¡ ¿i începe så tragå, scurt, lent,fårå smucituri, înfå¿urând încet primele cârlige, goale, pe pluta udå. Barcase duce pe sfoara priponului, traversând jap¿a latå, gonind li¿i¡ele îndesime.

– Panå este.– Câ¡i?– Trei ori patru. ªi mai este ¿i ¿tiucå.– Ce baftå, mama mea! Era ¿i vremea. Destulå secetå am fåcut noi

pe apå mare!– ºi s-a lipit burta de ma¡e. ªi ma¡ele de cap. Tu în capul tåu nu mai

ai decât ma¡e goale. Foame ai tu în loc de cap.Apare întâi fruntea turtitå, cu ochii mici a somnului. Gura cât o

cåldare, murdarå de zoaie. Coada, lungå, piele neagrå, cu zgârieturi albeca ni¿te cicatrici vechi. Nu e pe¿te. E o fåpturå dintr-un co¿mar. L-anåscut jap¿a largå ¿i adâncå. S-a fråmântat în dureri fundul ei negru,nåmolos, întårit de rizomi de nuferi, ¿i l-a scuipat în apa cålâie. E una cuscoicile târându-se lene¿, cu clocotul diform al melcilor. Vine dintr-untimp numai al lor, descompus în noaptea de mâl ¿i apå de dinainte delume. E una cu ¡iparii gra¿i, orbi, cu urechelni¡ele încremenite în noroiulbolborosind ca pântecele unei fåpturi bolnave.

– Iote porcu’.Mustå¡ile mari îi zvâcnesc, însângerate. Fålcile i-au cråpat, mu¿când

saula cârligului. Då din cap nebun, viscolind apa. De sub coadå, la fiecareplesniturå, ¡â¿nesc în aer, o datå cu jerbele stropilor, fuioare de pescu¡iame¡i¡i. ¥l târå¿te pânå lângå copastie, ca pe un bou îndåråtnic,îmbelciugat. Ridicå måciuca scurtå, din rådåcina de corn, a¿teaptå så-ivie la-ndemânå ¿i-l trosne¿te sec, låsând firul moale.

Pe¿tele se-ntinde ca un fus, tremurând din tot corpul.– Nu-l omorî, cå se stricå. Vine jegåraie azi.– Nu moare el.¥l învele¿te-n sajoc. ¥i deschide gura, i-o propte¿te cu un strapazan,

apoi îi vârå mâna în måruntaie. Scormone¿te o clipå. Scoate întâi ¡iparul,încå viu, zvârcolindu-se. Apoi smulge din gâtlej o¡elul ruginit alcarmacului. ¥¿i clåte¿te laba de sânge ¿i bale. Nor negricios de gângåniise-adunå, vânzolindu-se în apa ro¿catå. Atârnå sajocul de copastie.

255

Alt somn. Apoi o ¿tiucå, enormå, de vreo ¿ai¿pe chile. Doar cu pu¡inmai micå decât somnii. Oferaru chi¡åie de emo¡ie, împroa¿cå mi¿cårinecontrolate prin aer, ca dement. ¥ncå un somn. Al¡i pe¿ti mai mårun¡i,un biban, un somotei. Un ¿alåu de opt chile. Soarele se råsfrânge, abiaråsårit, adåugând albului solzilor brumå ro¿ie.

A obosit. Se pråvale pe sidelcå, înfå¿urând reflex sfoara sajoculuipe un strapazan. Sacul burdu¿it se fråmântå în apå.

– ¥ntinde.– A¿a iute?– ¥n douå zile nu mai putem intra noi. N-ai våzut tu cum scade apa?– E de-o palmå sub chilå.– Mâine n-are så mai fie deloc. O så încuie pe¿tele în jap¿å ca în

cåmarå de ho¡i.Controleazå capåtul priponului. Pâlcul de trestii a ¡inut bine.– Mai ¡ine o noapte. ¥mpinge.Oferaru se propte¿te în ghionder. Alene, cu o singurå mânå, Donco

întoarce cârma, îndepårtând barca de mal. Oferaru aruncå greutatea, o¡eavå grea de plumb. Apoi începe så a¿eze priponul, încårcând cârligelecu ¡ipari ¿i râme. Un vânt u¿or, îmbibat de luminå poartå lotca spre larg.Aruncå ¿i a doua greutate, apoi laså så pluteascå pe apå ¿i gålu¿ca depolistiren. Donco zace tolånit la pupa, urmårind vâjâitul de diminea¡å alra¡elor ¿i al libelulelor.

– Unde este ghiol så primeascå atâtea ra¡e? Numai cåtre Fiule¡ poateså fie. ªtii tu unde este Fiule¡, teche-meghe?

– Unde e halealå, acolo se carå ra¡ele. Ele n-are contract de muncå.La ce orå intri la sirvici?

– La trei.– ªi dai apå caldå?– Ce så faci tu cu apa caldå?– E sâmbåtå.– ªi ce dacå sâmbåtå este?– Hai, bre, Doncole Merhei, cu tine nu poate omul dili ceva serios?– Omul prost nu.– Eu sunt de¿tept. Iar tu iei muian de la to¡i oamenii din toatå balta,

se-nfurie Oferaru.

256

– Dacå erai tu de¿tept ¿tiai tu cå dacå vineri nu este motorinå, nicisâmbåtå n-are så fie.

– Påi ce mecanic, e¿ti, nenicå, ¿i ce centralå mai ai tu? Astå iarnånema, acum iarå?

– Scrie tu la ziar.ºiganul s-a întins ¿i el pe sidelcå, are mâncårimi, se suce¿te iar spre

Donco.– ªtii, lipo¿ca, ce-am halit io ieri?– Mâncare ce-am avut eu. ªi ce-a dat nea Fånicå la gunoi. Månânci

tu tot, ca porcu. Ai mâncat tu ¿i pe¿te crud, a¿a-i?– De unde ¿tii?– Ai mâncat pe¿te crud, a¿a-i? insistå vesel lipoveanul. Te-au prins

astå-iarnå gorgovenii la scule.– Am mâncat. Ei ¿i? ¥ntâi am mâncat båtaie. Dupå ce am halit

mardeala m-au pus så månânc caras. Cu oase ¿i cu ma¡e cu tot? amîntrebat eu. Cu oase! Ce, câine laså oase ¿i ma¡e? a dilit ei. ªi-am bågatla jgheab. Am umplut ma¡ul ca toba. Dup-aia mi-a spart gagii barca ¿imi-a luat ¡oalele ¿i m-a gonit acaså. Era dupå întâi febrar.

– Vai de capul tåu! Ai mâncat tu pe¿te crud? Teche-meghe e¿ti,câine e¿ti!

– Tu n-ai fi pus gura, a¿a-i, lipovene? ¥i låsai p-åia så-¡i ia gâtul darnu puneai botul? Bå, io nu le am p-astea, î¿i toarnå Oferaru un ispol deapå cålâie în cap. Mie så-mi dai de halealå, ¿i via¡a-i dulce!

– ªi na¿u’ce-a zis ?– A râs. ªi mi-a dat de-o drojdie.– Ce så dea la un câine? Ieri nu ai putut tu ciupi nimic de la restorant?– Parcå n-ai ¿tii!... O pâine ¿i ceva resturi. Munce¿te prea mult nea

Fånicå, scoate trei mii pe zi, nu mai e aer ¿i pentru alde noi. Ehe, tåticu,acu’ doi ani, cu nea Antonicå... Ori acu’ trei, cu papa Periclu¡å... Påi deaia am låsat io portu, cå se tråia bine aici! Era loc de-ntors.

– Taie tu porc, dacå foame este ¡ie.– Tu de ce nu tai? Ai vreo douå duzini.Merhei se-ncruntå. Bate supårat cu palma în barcå.– Ce-i treaba ta, ¡igan ro¿u?– Nu-i, båie¡icå, nu-i! Da’ cum så tai ? Nu-i topesc cu cinzeci în

viu? Påi sunt bi¿tari, bå! Patru mii pe porc. Un kilometru de bani.

257

Se laså iar pe spate, ca-ntr-o saltea de cåldurå. Ra¡ele s-au cuibåritori s-au presårat pe apå, pregåtindu-se de ar¿i¡å. Au råmas, motora¿estricate, libelule, ca o ninsoare plutind zgomotos. Trec în toate pår¡ileegrete, ibi¿i, gâ¿te. Pelicanii au întins pe tot cerul funia stolului. Joacå pelumina albå, din ce în ce mai fierbinte, ca un ¿arpe, un lung ¿arpe zburând.

– Adunåm, adunåm. Cât are s-adunåm?– Laså, Donco Merhei, cå mai broascå pe bi¿tari ca la tine nu-i în

toatå balta.– ªi ce, s-arunc pe ei?Se repede la rucsac. Scoate un radio casetofon. ¥ntoarce o casetå.

„La cucaracha“ izbucne¿te peste jap¿å.– Acum frumos ca la tabårå.Oferaru se uitå la scula strålucitoare. Då din umeri.– Cât o fi ceasu’?– Nu ¿tiu. Luminå este.– Ziua nu po¡i?– Noaptea numai.– Merhei bufni¡a. ªi dacå te bagi cu capu în rucsac?– Atunci ¿tiu. ¥ntuneric este.– Ia bagå-te.¥¿i înfundå ruscasul pânå la gât, se mai acoperå cu o påturå.– Opt este, i se aude glasul înfundat.– Omu’ dracului, râde Oferaru. Cât ai luat pe råmå¿ag la stråinache

anu’ åsta?– Treizeci ¿i opt dolari ¿i cen¡i, mai mul¡i. ªi coroane ¿i lire. O datå

am gre¿it eu. Douåzeci de minute am gre¿it. Cea¡a a fost, nu întuneric,atunci am gre¿it.

– Nu ¡i-e foame? E ora de pauzå de maså.– Månânci tu.¥i cautå în lucruri. Scoate un borcan de tocanå de legume.– Pâine nu mai ai?– Aceea a fost toatå. Grupuri a mâncat.Potrive¿te ascu¡i¿ul cotului în capacul de tablå sub¡ire. Apaså sec.

Cu un trosnet, mirosul greu de conservant încins se råstoarnå în barcå,învelind ca o hârtie groaså, påtatå, båtåile scâr¡âite de tobå de pe casetaveche. „Nu mai fi rea, Sanda. Ce o fi cu ea, Sanda“, un miros de nuferi

258

galbeni ¿i mâncare proastå împinse în stuf de briza lentå, aproapeinflamatå. Påtrunde ¿i un ibis, un toc negru cu peni¡å galbenå, încovoiatå,în forfota asta orientalå în cerul care coboarå, albit ca de sare. Ziua devarå a Deltei, o stâncå albå, împietritå de dogoare, cople¿ind ca un tavanprea jos apa ¿i stuful. Sub alba apåsare fo¿gåie semin¡ii unsuroase.

– Chiar nu serve¿ti?– Nu. Vezi tu cå „satelit“ este.– Opre¿te dracului scula aia. Poate trece o poterå ¿i ne cheamå la

dans, la dame tangåu.Destupå butelcu¡a de jumåtate. Duhoarea grea de spirt medicinal.

Muzica se stinge cu strofa „Fata care-mi place mie e Mårun¡ica. Nu ocheamå cum îi zice, Da’i spun eu a¿a“. Pune degetul pe gurå. O agitå cape-un suc. Bea. I-o trece ¿i lui Merhei. Lipoveanul î¿i udå numai buzele.

– M-am cårat la vintire. Tu pune-te pe bibånealå, så cardim ¿i noi osaramuricå, så halim ¿i noi ca lumea. Oameni suntem, bre, ¿i noi.

– ªtii tu cå la Leteorman sunt a¿a oameni cå månâncå la o maså câtai så månânci tu såptåmâna întreagå? A¿a oameni...

– Laså-må, bre, iar începi? Am roit-o, te debarc pe digul vechi.Ascund sajocul, legându-l de un stuf, sub apå. Ies din jap¿å. Oferaru

strânge borcanul între genunchi, înfulecând hulpav lingurå dupå lingurå,împlântând ghionderul numai cu o mânå. Canalul îngust îi poartå cåtre oinsulå micå, o movilå cu iarbå groaså ¿i trei sålcii, ¡â¿nind din undå ca ococoa¿å. O barcå spartå zace pe mal, aproape îngropatå în mâl uscat.Aerul se zbârce¿te de cåldurå.

Tulpinile copacilor tremurå, frânte de un abur încins ¿i stråveziu.Botul lotcii fâ¿âie pe izma graså. Foile strivite sângereazå, un miros

crud se ridicå, ca råsuflarea unei jivine alcoolice.– Trânte¿ti ¿i un cei¿or. Ia cazmaua, poate mai termini din râme.¥¿i ia rucsacul. Sare pe mal. ¥mpinge lotca cåtre larg. Intrå în stuf,

rupe douå trestii lungi ¿i groase. Leagå undi¡e de vârfurile be¡elor galbene,rigide. Se urcå în barca spartå. Nu-l urmåre¿te pe Oferaru cum se pierdeîn desi¿. Nici Oferaru pe el. Doi stråini care trec unul pe lângå celålalt,fårå så suporte så se observe.

– Du-te tu, murmurå Merhei cu ochii pe cârligele la caremo¿monde¿te. Ho¡ mincinos.

Pune cu economie râme în cârlige, acoperind doar vârfurile. Aruncå,proptind pråjinile groase de ciocul sfårâmat, aproape putred, al bårcii.

259

Risipe¿te ¿i un pumn de målai, o pulbere de aur, pe apa neagrå, aburindde cåldurå.

Pescu¡ii se reped orbe¿te, în vârtej, bå¡âind plutele mari, de cocean.– Unde mic este, are så fie ¿i mare.S-a instalat în epavå ca-n fotoliu, ¿i fotoliu e jumåtatea de barcå

råmaså întreagå, cu lemnul înmuiat îmbråcându-i spatele. ¥¿i scoate tricoulumezit de sudoare, råmânând doar în maieu. Då drumul la casetofon.Nu-i place „Crazy people“. Schimbå caseta. Då volumul foarte încet, o¿oaptå pe care nu o aude, ci o ¿tie pe de rost.

O plutå dispare, sorbitå în adânc, fulgeråtor. „ªalåu så prinzi mata“îngânå el încet, melodia lentå „så ¿tii måicu¡a mea, ¿alåu a tras la mine ¿iam så scot pe el, mai las pu¡in pu¡in, acum, uite ce frumos este el, n-amså vând, acesta am så månânc eu cu Cåtå, uite cå am gåsit eu pe¿te, uitecå dupå o lunå întreagå am gåsit eu pe¿te, am så fac eu umbrar, azi are såfie zåpu¿ealå, nu-i nimic dacå ¡igan ro¿u are så ascundå pe¿te din vintir,las eu pe el, numai så deie curse mie, uite ce biban ma¿cat, ¿tie Doncounde pe¿te este, am mai gåsit eu pe¿te aici.“

¥ncepe alt cântec. Tace câteva clipe, ascultând cuvintele. „Prietendrag, ne cunoa¿tem de-o via¡å“ se alåturå ¿i el, „ehe, acum cinsprezeceani, era, era pe¿te bun atunci, ¿i era a¿a frumos când a venit ei ¿i a fåcutblocuri albe ¿i sta¡iune cercetåri, a iubit pe mine Ridicata Comandor, ¿i aangajat ingineri pe noi to¡i“.

Cântecul se terminå cu un trosnet scurt. ¥ncepe altul, ca o neputin¡åa tåcerii lui Merhei. ¥n sajoc s-au adunat vreo ¿ase bibani cât o farfurie ¿iun ¿alåu de douå kilograme. Se aud zgârieturile discului vechi de pe carea fost traså melodia, un fel de horcåit båtrân ¿i pa¿nic.

De sus, ¿iragul unduind de pelicani vede insula verde din mijloculstufului ca pe un centru al lumii, locuit de barca sfårâmatå ¿i de maieulro¿u, decolorat al pescarului. Iar în jurul insulei un brâu de apå, apoimarea de trestii întretåiatå de jap¿e ¿i canale, blana galbenå, întinså pepodea, a unui leopard, vechiturå sfâ¿iatå brutal de rafalele neglijentede alice.

„¥mi place så cânt, doremi, ¿i veselå sunt, solasi, la ecstemporal enormal så må prezint ecscep¡ional, larurirura, atunci altfel era... RidicataComandor a låsat pe mine, sta¡iunea de cercetåri caså goalå este, a råmasnumai blocuri ¿i hotel, ¿i noi lângå el! Ehe, ce pe¿ti gåseam eu atunci!

260

A råmas casa de la sta¡iune, pere¡i ¿i geam spart. Ce are så fie la iarnå,fårå hotel, fårå pe¿te, fårå motorinå, larurirura...“bodogåne el båtrâne¿te,îngânând el refrenul pråfuit.

„To¡i ¡igani ce a venit la furat la hotel are så fugå... Carcalaci! De ceså stai dacå balta este ¿i acolo, ¿i lini¿te este, dacå departe este?...Ce dacå haholi, oameni ¿i ei... Uite, somotei a venit, trei chile are el!Acolo case sunt, ca înainte, cu vie ¿i gâ¿te, de ce så stai tu så mori? Cåtå,de ce, ce bucurie este, ce bucurie...“

Adoarme, råpus de vipia canceroaså, un aer calcinat, fåinos dedogoare. Lacrimi îi curg prin pleoapele strânse, zbåtându-se ca torturatede arsura luminii. O undi¡å cade în apå. Se îndepårteazå încet, abiasmucitå, ca luatå de curent. Li¿i¡ele au împânzit ochiurile mårunte deapå dintre trestii, ciugulind fundul mâlos chiar sub picioarele lipoveanului.La gâfâitul Deltei, la råsuflarea ¿i forfota vietå¡ilor ei se adaugå obosealarece, fårå sfâr¿it a unui alt refren mort, „¥n tot ce e frumos pe lume te vådpe tine“.

Apoi caseta se terminå cu un påcånit scurt.Soarele se leagå de insulå, pare o råsfrângere a ei pe aer. S-a oprit pe

cerul scofâlcit de cåldurå, în miezul lui. Bizamii ¿i eno¡ii, cu blånurilelor groase, aleargå ¿i înoatå pe lângå mâlurile scorojite ale insulei ca ¿icum ar fi feri¡i de uscåciune, ca ¿i cum ar tråi în råcoroase camere desticlå. Merhei a fost primit în pacea goanei lor nelini¿tite.

Pe¿tii sar, inhalând aerul diluat de dogoare, încercând så scape deapa cålâie, o ciorbå deaså de ierburi ¿i gândaci stranii. Jigåniimicroscopice, cu înfå¡i¿åri monstruoase, curg spre mare, un mâl gros,care fierbe. Vara Deltei, nu a påsårilor ¿i pe¿tilor, ci a insectelor ¿iierburilor din apå ¿i din aer ¿i din påmânt, asemånându-se cutremuråtorîntre ele. Un påduche flocos înotând în galop chinuit, lipit de såmân¡avie, acoperitå de mii de tentacule, a unei flori de nåmol. Scâr¡âitul ud,fle¿cåit, al chelicerelor ¿i elitrelor jilave, buhaiul de baltå îngropându-seîn plescåitul lacom al corolei carnivore de otrå¡el. Aerul ¿i apa, coagulatede mii de vie¡uitoare de carne ¿i sânge ¿i clorofilå. Sunetul zbaterii lor,vuietul veninos, spurcat al unei måciulii ude de ciulin scuipându-¿i obscensemin¡ele în erec¡ie tulbure, gråbitå.

Cormorani s-au pråbu¿it pe trunchiurile uscate ale sålciilor cemårginesc digul ruinat. Se våd ca ni¿te fructe schiloade rodind în carnea

261

sålciilor moarte. ¥n stuf, la ferealå ¿i råcoare, gålågiuiesc puii, un fel desfârâit ascu¡it al apei scåzând pu¡in câte pu¡in printre rådåcinile påroase.

De sub barca e¿uatå, printre scândurile ei rupte ies fâ¿âind uleios¿erpi negri. O apå întunecatå ¿i înceatå, înecând încå o datå lemnul putred,fårâmi¡ându-se lent. Se adunå ¿i se-mpletesc în spatele lui Merhei, grostroian întunecat, cu clipiri aurii. Se înfoaie ¿i se cuprind strâns,råsucindu-se pe loc, ca o rota¡ie a unui ghem de unt viu, convulsiv.

Au umplut jumåtatea de lotcå råmaså întreagå, cuibårindu-se. Merheidoarme, respirând u¿or, aproape fårå sunet. Mâzga groaså, împletitå dinfunii negre îi acoperå genunchii cu o våluire neîncetatå.

¥l trezesc ¡ipetele stârcilor înfometa¡i, ivi¡i dintre trestii, råma¿i fåråputere la vederea omului. ªi îl trezesc broa¿tele, våitându-se de moarte.Chiar ¿i cea mai depårtatå simte unduirea u¿oarå, fo¿netul alunecos alcåpi¡ei de reptile.

– Ce face¡i voi? ¿opte¿te, mahmur, cåutând cu ochii lipi¡i casetofonulîncolåcit de o groaså bandå neagrå. Distra¡i frumos.

¥¿i scoate pålmile de sub mu¿chii negri, zvâcnind, ¿i le miroase.– A¿a, în båtaie voi? Sta¡i, pun casetå vouå, î¿i gåse¿te vocea

obi¿nuitå.Muzica gone¿te ¿arpele, curge de pe aparatul încålzit de soare.– A¿a, acum face¡i voi.Se uitå în jur, vede stârcii înghesui¡i între trestii. ¥i amenin¡å cu

pumnul. ¥ncepe så se legene lent.– Auzi¡i voi ce spune. Am gåsit cântec, vai ce cântec pe strada mea

larurirura larurirura. Frumos. Face¡i voi, face¡i.Påsårile au încremenit cu ochii ¡intå, cu carnea fremåtând de

încordare, cu pliscurile tremurând întredeschise. Pisici pândind vråbii.Au venit cu zecile, au ie¿it ca un gard viu, galben cenu¿iu, al brâului deapå dintre påmânt ¿i stuf. Adulmecå mirosul ¿i rostogolirea unsuroaså areptilelor.

– Ce vre¡i voi? Cine vine când coco¿i¡i voi? De ce nu låsa¡i pe ei?E încå nåucit de somn. Se leagånå pe muzicå, larg, î¿i saltå u¿or

genunchii, båtrâne¿te. Cu palmele late ca ni¿te umbrele mângâie caierulvânos de reptile în rut, rotindu-se-ncordat în jurul ¿i în poala lui. Punedegetul pe câte un cap turtit cu urechi galbene, sâsâind iritat de luminå,¿i-l înfundå la loc în aluatul înfoiat, ca pe un copil sub plapumå.

262

Vede cå nu mai are decât o undi¡å. O ridicå, aplecându-se încet,grijuliu, ocrotindu-¿i povara cu bra¡ul, gest de gravidå. O plåticå cât palmase zbate în aer, apoi cade în apå, pe lat, cu plescåit sonor.

– Vede¡i voi, proastå este ¿i noroc a avut ea. A¿a unii oameni.Månâncå tot de pe cârlig ¿i scapå ei. Al¡ii munce¿te, nu månâncå ¿icârlig prinde pe ei. Auzi¡i ce spune ea. La ¿osea sub cer de pieruzea, vinåcu mine peste aaape! Muzicå de la ora¿. Ce mai dansam cu Ridicata!...¥nainte så plece ea cu prieten Lanareica la baltå. Tot a luat. Tot.

Adoarme iar, mângâiat de forfota vânjoaså a reptilelor. ªi-a pus încap rucsacul, så se apere de luminå. Mâinile îi zac împietrite pe gråmadade ¿erpi care fierbe lent, voluptuos. Ciotul negru al bårcii ¡â¿ne¿te într-untârziu dintre trestii, o clipå seamånå cu o pasåre vânând, un cormoranenorm, hanul cormoranilor, hanul hoardei sufocând Delta. Oferaru, înpicioare, pare ¿i mai scund, måsurat cu ghionderul lung, fluturat ca unsteag. Stârcii se ridicå, fâlfâind zgomotos, unul câte unul. Malurile rotundeale apei ce înconjoarå insula se golesc de parcå ¿i-ar pierde din¡ii.

– Så auzim ce minte el, se treze¿te Doncole, râzând înceti¿or. Oamenide la hotel.

Scrâ¿nind pe o piatrå ascunså în desi¿ul de mentå, barca urcå cupovara pe insulå. Sare, cu sticla micå de spirt în mânå. ªi-a påstrat båuturåde-un deget.

– Hai noroc, gagiule. S-a prins ceva? Cå la vintire vai de curu’nostru... Auålio, mama mea! Mânca¡i-a¿ gura ta! se trage el dintr-un saltînapoi, scuipând îngre¡o¿at. Ce face, bre, scârbo¿eniile astea pe tine!?

– Taci tu! Sperii!Fuge în barcå, îndepårtându-se de mal. Lipoveanul ia un ¿arpe, îl

face bulgår ¿i se preface cå-l aruncå în lotcå. ºiganul î¿i prinde capul înpalme, îngropându-se în sine, zguduindu-se de groazå.

Merhei se ridicå în picioare. Dezmiardå mormanul de vietå¡i care-icurge la picioare, o inimå båtând dezordonat, smulså din ma¿inåria decarne ¿i sânge. ªerpii par ni¿te mu¿chi rup¡i ce se umflå spasmodic. ¥iînghesuie ca pe o cåpi¡å de fân în botul epavei, dupå ce-i saltå o clipå ¿i-istrânge în bra¡e, un moale animal negru, cu pielea fierbinte, un vi¡elumflat ¿i otråvit, cu venele negre zvârcolindu-se sub presiunea sevelordezlån¡uite.

– A¿tepta¡i voi, fac cuib. Sirvici la centralå, plec eu.

263

¥ngråmåde¿te peste nunta crispatå a reptilelor, umflându-se cu sunetaspru, buze ude ¿iroind insistent pe buzele ude, ca o amenin¡are brutalå,necru¡åtoare, crengi verzi de salcie.

– Råcoare are så fie. N-are så vå gåseascå stârci.– Auålio, så moarå mama mea! Cautå-te, bre Donco! Du-te iute la

dom’ doctor pânå nu då ploile ¿i se carå! ºi s-a stricat jucåria. De la„satelit“ ¡i se trage, vai de copila¿ul maicå-tii!

– Ce vrei tu, ¡ap ro¿u?– Hai så mergem, fra¡icule, cå ne månâncå å¿tia, så moarå

måmicu¡a mea!– Unde mergi tu? La hotel mergi tu? La hotel din Saliut? Acolo

mergi tu acum, ¡ap ro¿u?Scuipå noduros în direc¡ia bårcii. ¥ngråmåde¿te în jurul colibei de

ramuri nisip, râcâindu-l cu piciorul. Dezgole¿te un mu¿uroi de furnicialbe, aproape transparente, ca de sticlå. Le laså så i se urce pe picior,cicatrici întinzându-se repede, semnele neîndoielnice ale unei båtrâne¡ifulgeråtoare.

Izbe¿te cu talpa påmântul învelit în mentå. Insuli¡a se zguduieundeva, pe dedesubt, mâncatå de ape ¿i melci. ªiragurile de furnici cad,ni¿te coji de ranå alergând incredibil prin iarbå. Prive¿te o clipå, pierdut,mu¿uroiul råvå¿it. Lumina îi frige ochii. ªi-i acoperå cu palmele.

– Acum iar dormi, lipo¿ca?! Fir’ai tu al dracului de somnambul!Båå! Scoalå, bå, cå s-a luminat!

Saltå sajocul cu pe¿te. ¥l aruncå în barca traså la mal. Oferaru îl ascundeîn lada pupei. ¥nfå¿oarå firul undi¡ei pe un cotor scurt de trestie. Toarnårâmele råmase pe mu¿uroiul nåruit. Se întoarce spre coliba verde, fo¿nitoare,din care ies ¿i se retrag capete sâsâitoare, ca ni¿te gloan¡e ce ¡â¿nesc ¿uierânddin ambrazuri, dar sunt imediat trase înapoi de o putere nevåzutå.

– La hotel så fie.Ridicå vâsla lungå. Pe cerul lichefiat de ar¿i¡å pana lemnului pare o

flamurå udå, învinså. Love¿te cât poate în gråmada de frunze ¿i crengi,spulberând-o. Sar a¿chii negre, zvârcolindu-se. ªerpii forfotesc înnebuni¡i,fugind în toate pår¡ile, låsând, iluzie, urma arså a spaimei pe izmå.

– Mergem acum. Ia-o spre papurå, mai este o sculå pe canal!

264

¥mping de ghiondere. Prinde cotorul undi¡ei furate. Trage în barcå,cu trudå furioaså, cråpceanul ¿ui de trei chile ce a¿teaptå amor¡it de durerela o rådåcinå de brådi¿, cu sfoara în gurå...

Rupe vârful bå¡ului de stuf, înfå¿oarå guta ca pe mosor. Auncå undi¡a,o suli¡å, ¡intind stârcii aduna¡i pe insulå.

Stolul de påsåri coborât în urma lor nu ia în seamå zborul trestieiu¿oare. Vâneazå, cålcând iarba mirositoare cu nesiguran¡a ciudatå a unorvehicule lunare, sutele de ¿erpi. Biciuri negre, sfârtecate, încolåcindu-sepe pliscurile însângerate. Vin în zbor, cârâind bezmetic ¿i fâlfâindzgomotos, alte ¿i alte oråtånii înfometate.

Då din umeri. Se întoarce cu spatele la ¡ipetele isterice ale insulei,acum o movilå de påsåri gålbui-cenu¿ii, zbåtându-se, tropåind cu aripiledesfåcute. Ciocurile înro¿ite pe carnea palpitând a reptilelor måcelåritesunt sclipirile unei båtålii medievale repovestite de un miniaturist.

– La hotel så fie, mârâie din nou.O iau întins la ghiondere, peste stuf, o copie opåritå a drumului

dimine¡ii. Adunå din mers ¿i celålalt sajoc. Ies iute în lacul încremenitde asfalt negru, pe care plute¿te pâcla finå a amiezii, un mu¿chi transparentcrescut din fierbin¡eala zilei.

Totul tremurå ¿i moare. Chiar ¿i unda a prins zgârci neted. O febråuscatå ¿i pietroaså face så aiureze înfå¡i¿area tuturor lucrurilor.

Locul unde apa venitå direct din Dunåre se întâlne¿te cu lacul.O grani¡å fremåtând între negru ¿i tulburealå ro¿catå, o anghilåpierzându-¿i trupul prea lung ¿i prea sub¡ire.

Ie¿irea din ghiol, trudnicå. Vâslesc împotriva curentului foarteputernic, un torent, fluviul nåpustindu-se în bål¡i prin canalul îngust,falsificând lentoarea apropierii de mare. Se târåsc lent, centimetru cucentimetru, pe lângå mal, lentoarea lotcii e în contrast abrupt cu mi¿cårilerepezi dezlån¡uite, ale bra¡elor. Gâfâie greu, rågu¿it. Intrå în sfâr¿it întunelul de sålcii.

Apare turnul scorojit, cu ochiurile negre ale ferestrelor sparte, de lauzina electricå. Câ¡iva turi¿ti, pândind bårcile, fluturå mâinile. „Ave¡ipe¿te?“ se aude stins. Nu, då aprig din mânå Oferaru. Se lipesc de digulostrovului, inaccesibil, o stâncå masivå, un fort închis, fårå por¡i.

– Mergi!

265

Oferaru sare pe mal. ¥¿i spalå mâinile cu nåmol. ªi le miroase.Rânje¿te.

– Pute al dracului. Carasogagicå.Se strope¿te cu apå, ¿tergându-¿i stropii usca¡i de sânge de pe

genunchi. Urcå digul, potrivindu-¿i tålpile în zgrun¡urii latelor plåci debeton.

– Auålio, måmulica mea, ce frige!Dispare în a¿ezare, adunând din mers o legåturå de vreascuri. Ajuns

în dreptul sta¡iunii, se trage dupå clådirea ruinatå. Aruncå o privire. Pustiu.¥¿i înal¡å ochii pe zidurile putrede. Tencuiala a cåzut, s-a cåscat o gaurå-nperete, låsând vederii sala de ¿edin¡e goalå, cu pere¡ii fumego¿i.Cercevelele atârnå, înnegrite de ploaie, luminate dinåuntru prin acoperi¿ulspart. „Aicea dilea tromboane båie¡ii.“ Etajele s-au pråbu¿it. Au råmasgrinzile, ca ni¿te gråtare. „Vine ei al¡ii.“

Trece prin fa¡a primåriei, ¡inând demonstrativ legåtura de vreascuripe umår. Postul de mili¡ie are obloanele trase. E în lini¿tea u¿ii închise,acoperitå de mu¿te însorindu-se, o plecare, un abandon durabil. „Undesunte¡i, bå, caraliilor? La soi, ai?“ Leapådå lene¿ povara de crengi uscatechiar pe treptele institu¡iei. Pårcule¡ul din fa¡a hotelului somnoleazå, deasemenea pustiu.

Pe ponton un båtrân curå¡å oble¡i deasupra Dunårii, aruncându-i lauscat în sarea presåratå pe scândurile încinse. Fluviul s-a înro¿it de ar¿i¡å.Miroase a le¿ie ¿i a motorinå. Anafoarele zvâcnesc într-un somn bolnav,cu fierbin¡eli.

– A fost grupuri, nea Zavat?– Unul de stråinache. A mâncat ¿i s-a cårat. A golit co¿urile de

pâine ¿i a fåcut caterincå cå e scump foc de tabårå.– Scump pe må-sa! Nimeni nu ia mai mult de o sutå.– Pu¡oi a fost ei.– Så ¿i-l facå-n fund, acolo så aprindå ei singuri foc de tabårå.

ªi „bibanii“?Mije¿te ochii descoperind brusc cå lumina pe fluviu e fåcutå din

sticlå pisatå.– Be¡i to¡i. I-a-mbåtat Nelu barman. A adus rachiu la Alimentara.

ªi-a luat optzeci de låzi pentru chibeicå. I-a-mbåtat så nu-l vadå cumcarå-n gestiune marfa lui nea Tomi. A¡i fåcut ceva?

266

– Vai de capul nostru. Cât i-o ie¿i lu’ Nelu barman la chil?– Ce-¡i paså ¡ie?– A¿a! ºi-e târ¿å de Nelu barman, mo¿ Zavat Comandor? Påi

Ridicata învârtea cinci ca å¿tia pe dupå deget! Dacå nu fugea ea în baltå,dupå moflete åla, azi era împåråteasa hotelului!

– Te bagi în bor¿u’ altuia ¿i frige, ¡igane!– Nea Fånicå e-n hotel?– Nu. E Vologhe bucåtaru. Are el mango¡ii. Dar nu trece de douåzeci.

A låsat prospåturå to¡i, ¿i Tititi Trei ani, ¿i nea Nicu¡ii. Pânå ¿i Chindeabåtrânul.

*

Fuge la pupa. Ridicå capacul låzii, då deoparte sajocul ud. Se uitå la¿tiucile îngråmådite. „Douåzeci chile ai furat tu mie, porc ce månâncicrapcaras crud!“ Trânte¿te capacul la loc, se laså pe sidelcå. Privirea îiråtåce¿te pe întinsura de sub ostrov, pe mla¿tina verde a rugilor de murearzând fårå flacårå. Un fum stråveziu se de¿irå deasupra, fråmântândaerul. Turmele de vite au trecut peste zi canalul, cåutând råcoare,învelindu-se în desi¿ul gros ¿i aspru ca-n nåmol. Pe malul celålalt, porciiau råmas la datorie, înconjurând cele câteva corturi ro¿ii ¿i verzi întinsesub sålciile de lângå ¡arcul lui nea Fånicå. Turi¿tii lårmuiesc ¡igåne¿te pepåmântul båtåtorit ¿i gunoit de animale ca un ocol de stânå, în jurulfocurilor. ¥n viscolul de luminå flåcårile nu se våd. Pot fi ghicite ca untremur al våzduhului înfierbântat.

Se aude, înecatå în aerul îngro¿at de deasupra apei, o pastå vâscoasåde sunete, roman¡e de tranzistor, grohåituri, ¡ipete, coruri de råcnete be¡ive.

Lupta cu porcii e grea. Asaltul a-nceput în zori, când bestiile audepå¿it stâlpii pe care scrie „Pusul corturilor în Deltå strict interzis.Amendå 500 (cinci sute) lei“ ¿i „Camping organizat“ ¿i au venit så râmedupå resturile cinei. Acum s-au apropiat de ceaunele cu ciorbå. Adulmecåbibåna¿ii pråji¡i. Se milogesc ca pisicile ¿i furå, turba¡i de miros ¿i defoame, ce prind la rât.

Atacurilor li se råspunde cu proiectile dure, cioate ¿i pietre din dig.Sclipe¿te ¿i o tigaie, ca o cometå, låsând pe aer fire strålucitoare degråsime. Porcii gui¡å, irita¡i, depårtându-se în silå câ¡iva metri. Se întorc,

267

doborâ¡i de pofte. Câte unul, plesnit în plin, fuge chiråind cåtre stuf,însângerat ¿i ¿chiopåtând. ¥l înso¡esc urale ¿i înjuråturi.

¥njuråturile plouå ¿i fårå porci. ºipetele sunt la fel de dese ca ¿ipocnetele palmelor vânând tåunii înseta¡i. Donco chicote¿te våzând doiin¿i în izmene, cu pålårii o¿ene¿ti de artizanat pe cap, chinuindu-se såsmulgå stâlpii gro¿i de la a doua intrare în tabårå. Pancarta latå, pe carescrie „Delta, o lume pentru fiecare!“ pe o parte ¿i „Bine a¡i venit înfrumoasa ¿i ospitaliera noastrå Deltå“ pe cealaltå, se pråbu¿e¿te,sfâ¿iindu-se cu sunet dogit. „Foc de tabårå face¡i voi. Face¡i!“.

¥n jurul unui cort mare, militar, s-a-ncins horå. N-are nimeni costumde baie. Fluturå izmene de tot felul, scurte, lungi, de flanel ori de pânzå.Chilo¡i de nailon, dantela¡i ¿i transparen¡i, dizolvå tainele de orice soi încazanul de bucåtårie. Sutiene roz ¿i bleu, din a¡icå de plastic, joacå odatå cu con¡inutul abundent la vedere.

Ca så nu se-n¡epe în cioturile stufului ¿i-n mâlul uscat, folcloristele¿i-au påstrat pantofii ¿i ¡opåie, trågând tocurile cui din påmântul cleiosca pe ni¿te rådåcini proprii, lacome de sevå.

Merhei hohote¿te de-a binelea. O cucoanå graså s-a priponit de coadaunei scroafe care se târâie spre stuf cu o pâine în rât. Se rostogolescamândouå în nåmol. Cucoana blestemå, acoperind pânå ¿i ¡ipeteleviolente ale dansatorilor exalta¡i de plåcere ¿i båuturå. Mu¿cat de streche,un bårbos zgâl¡âie cortul pânå se pråbu¿e¿te peste el cu pârâit uscat.„Concediul mai ieftin aici“, mormåie pescarul.

Sub corturi, în golful sleit – un borhot de resturi puturoase, groapade gunoi a întregului Saliut – pescarii amatori au întins bateriile de coaståale zecilor de lansete. Nimeni nu prinde nimic. Din când în când,înjuråtura obiditå a unui disperat se ridicå, mai mult ca o rugåciune.Legenda i-a spus lui cå în Deltå pe¿tele sare pe mal, cå pescarii, pentr-ovodcå, dau un sac de ¿tiucå. De unde så ¿tie el ce-l a¿teaptå? ªi câ¡i îla¿teaptå, så ¿i-l împartå, så-l sfâ¿ie, ca pe un godac jigårit lupii gra¿i ¿iflåmânzi...

Prin våzduhul pråjit trec vijelios ra¡e stinghere. O umbrå se ridicåpeste barcå.

– Gata, hai.– Ce-ai stat atât?

268

– Dormeau fra¡ii. A¿a e ¿i pe lumea ailaltå, unii trag la babaicå ¿ial¡ii soile¿te? Hai, intråm prin spate.

– Så dåm ¿i la corturi. Flåmânzi ei, scoatem mai bine.– Scoatem pe dracu. ¥i ¿tiu eu. Vai de mama lor.Iau rucsacii ¿i ramele. Sacii cu pe¿te. Ascund barca în rugii de mure.

Pornesc repejor spre hotel, urcând digul, apleca¡i de povarå. Scunzi,zdraveni, seamånå cu doi hârciogi ascunzându-¿i proviziile în trap mårunt¿i temåtor.

Bucåtarul îi a¿teaptå, gol sub halatul îngålbenit de sosuri, cåscând,întinzându-se din gråsimea enormå ca dintr-un hipopotam gålbui. Intråpe u¿a din dos a hotelului, înconjuratå de låzi de ro¿ii stricate, coji depepeni, co¿uri cu pe¿te mårunt putrezit. Muscåraie înconjoarå locul caun vifor, o cea¡å neagrå, zumzåitoare. Trântesc sajocii pe cântar.

– Cât vre¡i? întreabå, a¡intindu-l cu urå pe Merhei, care nu se poateståpâni ¿i chicote¿te uluit ori de câte ori aude glåsciorul peltic al namilei.

– Patruzeci dai, se hlize¿te Donco, astupându-¿i gura cu palma ca o¡årancå.

– Un pol, da¡i-vå-n sula mea, cå n-o fi icre negre!– Sco¡i tu la bucåtårie suta din el!– Nu-¡i convine, hale¿te-l, Gicå! De ce må mai scoli din somn!?– Ce somn, bre nea Vologhe? intervine Oferaru, lipoveanul iese în

pårcule¡, la aer. Io n-am våzut cå erai cu Zumbile! Vezi cå azi vine Ia¿camai devreme ¿i-¡i face apendicitå!

– Ce dacå vine? Ce, numai el o serve¿te pe Zumbile? Påi gagica-imarfå scumpå, nu-i de muianul lui. Hai cå må car, un pol ¿i l-am luat.

– Bå nea Vologhe, îl risipim pe corturi. Cu cincizeci îl dåm acolo.– Da¡i! Pune el nea Vali caralii pe voi. ªi nu mai e bå, friptura

groaså, de la såråntocii å¿tia nu sco¡i nici o bere de Gala¡i! S-a råritbarosanii, ce må-sa i-o fi gonit ¿i p-å¿tia...

– Scot ei mâine, de foame, ¿i ¡oalele de pe ei. Tot voi îi cordi¡i,japi¡elor! Când scapå d-aici, nu mai au nici izmene pe ei.

Se scarpinå-n fund, desfåcându-¿i nepåsåtor halatul, dezvelindu-¿ipântecul cu sculele picurând de sudoare.

– Un pol, ¡igane!– Mai pune ceva. Då potol!– Du-te-n må-ta de scâr¡an! Cu mine te tocme¿ti tu, cioarå?!

269

– Mi-e foame, bre!– ºi-o trimit pe Nina Sambå cu-o ciorbå. A ta e de sirvici, râde el

sub¡irel, descårnat, e la curå¡enie la nea Fane.– ªi Merhei?– Lipoveanul are ce-i trebuie, î¿i miorlåie el râsul, pe el îl a¿teaptå

acaså tot ce-i mai bun. Ce te dai, lipo¿ca, mare? strigå bucåtarul sprepårcule¡, peste umårul lui Oferaru. Las’ cå vezi tu pe dracu!

– Dai lui pe¿te, Oferaru! se întoarce Donco spre hotel. Så plåteascåcinstit, mergem noi.

– Iote lipo¿ca, douåzeci de sute. Fugi acaså, så te bucuri!Ies prin fa¡å. Aleile, învelite de zidurile verzi, înalte, ale tufelor de

trandafiri, înconjoarå pårcule¡ul cu aspersoarele sfârâind, cu jerbele deapå schi¡ând curcubee. Oferaru se întoarce spre u¿ile de sticlå ale clådirii,prin care se våd draperiile vi¿inii ¿i ficu¿ii boga¡i.

– Bem un cârmâz?– Nu.– Te cari acaså?– De sirvici eu.– Ce, åla-i sirvici? O roim mâine?– La unu. Prea cald este.– La unu. Må duc så soilesc. Bå, nenicå, dacå toate o fi a¿a nasoale

în dos ¿i mi¿to la faruri ca târla asta...– Ce spui tu?– Spun, mânca¡i-a¿ gura ta, cå mi-o foame mai mare ca la å¿tia. Cå

de-ar ¿ti å¿tia ce foame mi-e mie, m-ar gåuri... Må cårel pe barcå, amuitat ceva la pupa...

– Ai uitat tu douåzeci chile de ¿tiucå ce ai furat mie. Trei cursebune am plåtit eu.

– Douå, rânje¿te ¡iganul, luat pe nepregåtite, dar cåzând în picioare.Cinci chile le-mpår¡im pentru halealå.

– Bibani destui. ªi somotei este.¥l prive¿te uimit, cu admira¡ie totalå.– Mama mea, ce ¿coalå ai! ºie-¡i curg banii prin sânge..Intrå-n atelier, la centralå. Acoperi¿ul de tablå, strivit între blocuri ¿i

hotel, îndeaså cåldurå în încåperile fårå geamuri ca pe un clei clocotit.Scoate un ziar din dulapul cu scule. „De sirvici la nimic“ mormåie, încå

270

furios. ¥l întinde pe banca furatå din fa¡a hotelului. Bagå ¿urubelni¡a mareîn gura unui biban. ¥ncepe så-i smulgå solzii, rindeluindu-l cu cu¡itulprimit cu ani în urmå de la Sile.

Aruncå ma¡ele pe ziar. Pleacå capul într-o parte, silabisind un titlude articol, „Noi... realiz... zåri... în bazin...ul car... bo...nifer... Ma...Matru... Motru“. ¥nfå¿oarå måruntaie sângerânde, trece digul, coborândtreptele pânå la Dunåre. Aruncå pachetul, spårgând pelicula sub¡ire demotorinå de lângå mal. Spalå pe¿tii.

O umbrå uria¿å îl acoperå. Prive¿te, cu capul råstunat pe spate,trecerea spre mare a unui vapor ro¿u, libanez. E supraîncårcat, apa atrecut de linia de plutire. Un marinar tuciuriu desprinde câteva scânduridin încårcåturå ¿i le råstoarnå în fluviu. Mo¿ Zavat Comandor sare înbårcu¡a lui de tablå ¿i fuge la cules cherestea. Vaporenii îl bombardeazåcu ro¿ii, strâmbându-se ¿i râzând. Râde ¿i pontonierul, fåcându-le semnså mai arunce scânduri. Arabii îi aratå dosul. Båtrânul înjurå vesel,întorcându-se cu prada la mal.

– Ai våzut, bre?! strigå el cåtre Donco. Ai våzut tu cum se poartåboierii?

Urcå spre bloc, ¡inând de urechi pe¿tii care picurå sânge apos.Asfaltul aleilor îl frige, merge fårå så se lase pe talpå, parcå dansând. ¥nfa¡a intrårii se opre¿te, pipåie cu privirea gåurile din pere¡i, mucegaiulîntins ca iedera pe la col¡uri. „Beton are så ¡inå. Orice are så fie, betonare så ¡inå“. Intrå în caså.

Nu vede sabo¡ii la u¿å. Rânje¿te. „E plecatå“. Påtrunde în bucåtårie.A¿azå ramele dupå u¿å. Trânte¿te pe¿te pe mu¿amaua arså ¿i tåiatå ca deo ploaie de acizi. Se apleacå så deschidå butelia. Locul e gol. „Când avenit ¿lep så schimbe? De trei luni n-a fost el.“

Fuge în camerå. Prive¿te pere¡ii goi. Urmele dulapului sunt ca ni¿tetatuaje ale podelei de scândurå pråfuite, piele întåritå a unei mumii. Intrå¿i în cåmåru¡a micå. A råmas doar vaza cu nuferi, trântitå pe jos. O patåmare de apå abure¿te încet. Plo¿ni¡ele de pådure, råscolite de ascunzåtori,bâzâie prin încåperi, plonjând în ferestre cu pocnet scurt. Strive¿te unaîntre degete, aspirând miroul tare, gre¡os.

Se-ntoarce în hol. Smulge bordurile de lemn ale podelei. Le frângepe genunchi. Le mårun¡e¿te cu toporul, direct pe mozaic. Potrive¿te unziar în cuptorul aragazului, clådind deasupra movili¡å de a¿chii. Aprinde.

271

Un fum înecåcios se revarså întâi în bucåtårie, apoi în toatå casa.Se råzgânde¿te. Aruncå o canå de apå în sobå.

Ia toporul de dupå u¿å ¿i iese pe alee. Intrå în blocul vecin. Deschideu¿a vopsitå verde a electricianului. Påtrunde încet în caså. A¿eza¡i pescaunele luate de la Merhei, Cåtå ¿i cu Tititi Treiani månâncå ciorbå decartofi cu costi¡å.

– Ce vrei?– Butilia ¿i casetofon al båiatului.– A plecat de la tine.– Butilia trebuie. ªi casetofon al båiatului.– ªi dacå nu ¡i le dau?– Trebuie butilia. ªi casetofon al båiatului.– Scoate douå foi, c-am umplut-o. ªi så nu te mai prind pe aici cå-¡i

iau gâtul.Din u¿å lipoveanul se-ntoarce. Pipåie mormanul de plase încå ude.

Miros tare a alge ¿i a mâl.– Cecuri pe numele meu. Nu ai tu ce face cu ele.– De ce så ai tu atâta bånet?! strigå rece femeia, morfolind un capåt

de os. Cine e¿ti tu så ai atâta bånet?!– Eu zic cå a fost furatele ele mie, så dea altele, pe numele meu.

Tu nu po¡i scoate pe nume al meu.¥l prive¿te înmårmuritå. Apoi geme lung, întâi înfundat, stins.

Pe urmå ceva se sparge, ca o copturå, geamåtul se transformå într-unurlet sålbatic, o durere înnebunitoare ¿i o furie de fiarå în primejdie sevarså în aerul macerat de putoarea costi¡ei. ¥¿i smulge pårul, adunând înpumn ¿uvi¡e mici, lipicioase, înfundându-¿i-le-n gurå ¿i scuipându-leråtåcitå. Tititi î¿i toarnå un pahar de brea¿cå de Gorgova.

– A crezut gagica c-a ¿i pus mâna pe mango¡i, rânje¿te el. Cå aiadunat destui!

Iese. Ajuns în caså, monteazå butelia la loc ¿i aprinde focul. Ascundecasetofonul în rucsac, lângå celålalt. „Bani aici, dolari.“ Pune pe¿tii lapråjit. Curå¡å usturoi, îl toacå cu ro¿ii ¿i ciu¿cå. Adaugå o¡et. Freacåîndârjit. Scurge ¿i zeama graså låsatå de pe¿ti. Freacå din nou. Scoatepâinea din raft. Taie o jumåtate. „Am så må duc la Ridicata ¿i am såspun, tu ai luat mie tot, acum aju¡i tu pe mine, cå eu nimic nu am fåcut.ªi Lanareica are så ajute. La sec¡ie am så lucrez eu.“ ¥nmoaie dumica¡i

272

cleio¿i în mujdeiul iute, apoi îi tåvåle¿te îndelung în miezul alb al bibaniloraburind, pânå ce coltucul de pâine se tipåre¿te cu un strat gros de carnecuratå.

Månâncå pe såturate, mestecând lini¿tit fiecare îmbucåturå.¥nchide ferestrele, ia pompa de flit. Când gazul otråvitor începe så-i

usture ochii, iese gråbit. Nu încuie. Sub geamul lui Oferaru ¿uierå scurt.– Ce-i, gagiule?– Vinå så bem.– ºi-a luat tot, ai?– Cecuri pe numele meu.Se a¿azå la singura maså a¿ternutå din grådinå. ¥n stânga au pårcule¡ul

mirosind a trandafiri. ¥n fa¡å, Sulina. Se vede, pe malul celålalt, satulpåråsit cu casele ruinate. Din bucåtårie apare Zumbile, îmbråcatå alacartcu rochie neagrå ¿i ¿or¡ule¡ alb.

– Ce serve¿te domnii? Ceva albiturå?– Nu tårie trebuie. Vin adå. Vin ro¿u, ca la Leteorman. Ceva grupuri

pe searå?– Ni¿te pu¡oi din America.– Bre, åsta nu mai e hotel, åsta e grådini¡å.– Curså are så fie mâine. Så dai mie, ¡igan.Fata iese, împingând aerul cu ¿oldurile ca ¿i cum n-ar avea loc,

topindu-se-n bucåtåria-ntunecatå.– De ce te la¿i tu fraierit? Ce crezi tu de te la¿i fraierit? Åla tot în

pârnaie se-ntoarce. De ce s-a¿tepte el gardianu’ pe boarfili tale? ªi mamamea, ce plângi tu dupå Cåtå Tåtåroaia?

– Bei tu, ¡igan. Ce, pe tine a furat?– Auålio, mânca¡i-a¿ gura ta, påi aud cum se rupe sufletu-n tine, ca

la câine.– Ce, Ridicata nu a luat? Am fåcut eu la loc. Cecuri pe numele

meu. Nectarina nu a luat ¡ie?– Da’ s-a-ntors, mama mea, s-a-ntors cu toate boarfili, c-o rupeam.

Zi, pe care-o vrei din hotelul åsta? Zi, pe care så ¡i-o aduc la pieleagoalå!? Pe Merilu a lu’ nea Fånicå ¡i-o aduc! Om de caså e¿ti, bånetcåcålåu. Nu bei, vai de noi, nu ba¡i. Pe Ridicata ai ¡inut-o pe palme. ªtiueu de ce-o fi fugit otreapa dracului?

273

– De silå a fugit ea. De sila voastrå.– De silå, de silå, da’ a umplut un ¿lep cu boarfili tale... Te ¿tiu eu,

¡ie-¡i plac gagicile ce se dau la om. Mai serve¿ti o stråinache, mai scapipe la bucåtårie, cå-s gåuri multe, de, a¿a-i omu’ såritor! Da’ te-ntorci lacasa ta. Io zic så-¡i iei una nouå, så n-o fi arat-o å¿tia, prospåturå deTulcea, o cumperi cu sentiment cu tot, cå e sårace fetele ¿i face foame.De ce så crape Doncole, inima-n tine?

– Spui tu destul. To¡i spune cå ¡igancå, cå puturoaså ea. Da’ ¿ti¡i voice meserie cunoa¿te ea în pat? Nici una ca ea.

– Laså, båie¡icå, cå nu face ce nu ¿tie tot hotelul. Tot cu apå se faceciorba. ºi-a fåcut farmece gagica asta. Te-a vråjit.

Zumbile pune sticla de „Pinot noir“ pe maså.– E scump råu, Donco dragule, fos nu. Bate suta.– Azi eu turist sunt. Furi tu pe mine ca pe el.– Fiata vrea så-¡i spunå ceva.– Så spunå. Bei tu?– Un påhårel... Sau laså cå beau de la tine, så nu må vadå ¿efu’.Fiata apare din bucåtårie trågând de halatul prea scurt ¿i prea strâmt,

o cåmå¿u¡å cenu¿ie pe carnea foarte albå. Plutesc deasupra rotunjimilorbondoace cuveni¡ii ochi alba¿tri ¿i pårul blond, mirosind a baltå.

– Nea Donco, ståm patru în camerå. Prost ståm. Am ¿i feti¡a cumine. ªi care cum se-mbatå intrå peste noi ¿i ne face ce vrea. Må la¿i såstau cu matale?

– Stai tu.– Pot så iau ¿i feti¡a?– Iei ¿i pe ea. ¥n cåmåru¡å are så doarmå ea. Iei a¿ternut ¿i påturi.

Bei tu vinu’ acest.– Så tråie¿ti! Så tråi¡i ¿i voi!Bea pânå la fund. Fardul i s-a topit sub transpira¡ie. Zâmbe¿te

aråtându-¿i doi din¡i de aur.– E bun, e dulce. Må duc så må pregåtesc.– Ai våzut, bre? Lac så fie...– Fatå de machedoni ori de lipoveni de pe Razelm, se uitå lung

dupå ea Zumbile. A råmas din ¿coalå bor¡oaså c-un vaporean ¿i au gonit-ode-acaså. N-are op¿pe ani. Ce baftå pe câmpeancå! Auzi, Doncole, dacånu venea ea, må ceream eu, tot sezonul.

274

– Vinå.– Da’ ce, po¡i tu så serve¿ti douå? Laså, cå dacå ¡i-e poftå, stufu-i

aproape. Mai conversåm ¿i noi despre Leteorman.– Niciodatå nu spui nimic de via¡å ce duci tu acolo.– Secretu’ meu.Golesc paharele, încet ¿i sigur. Donco Merhei î¿i mai toarnå unul,

ras. ¥l duce la gurå fårå så verse o picåturå.– Nota faci, doamna ospåtar.– O sutå doi¿pe.Râde.– Ai pråjit tu pe mine cu zece lei.– Apa, remiza. N-ai spus tu så te storc ca pe turist?– Auzi, bre, Merhei, se mutå Oferaru în fa¡a lui, potrivindu-¿i scaunul

¿i-ncålecându-l. Pe mine nu må tragi tu în piept. Tu mori. Treaba ta.Da’ nu pot så pricep. Nu pot, mama mea, så pricep.

Donco se uitå lung la el. Deodatå, pe chipul fårå expresie apare oundå de durere. Buzele i se mi¿cå în ne¿tire ¿optind cuvinte neauzite.¥ncearcå så spunå ceva, fa¡a i se schimonose¿te, e ca un mut care trebuieså comunice ceva foarte important ¿i din ignoran¡å încearcå så vorbeascånu cu gura, ci cu mu¿chii picioarelor ¿i cu pårul din cap, a¿teptând ominune. Efortul îl cople¿e¿te. Renun¡å, chipul i se întoarce în tåcereaalbå a ochilor mor¡i.

– Meserie ¿tie ea.Oferaru rânje¿te mul¡umit.– O iube¿ti, dom’le! Ce mai, o iube¿ti!– Ce vrei?Se tolåne¿te cu coatele pe maså, cuprinzând paharul într-o încle¿tare

de be¡iv. E înså treaz. Ochii-i sticlesc înaintea vânåtorii.– ªii, bre, unde s-a cårat teche-meghe?– Nu.– Auzi, bå Donco, ce-ai zice tu, cå te tot dai mare, dacå s-a bågat ei

¿i la Leteorman?– Nu s-a bågat. Acolo canal nu este. Nici hotel nu este acolo.– Da’ dacå ¿i acolo e acum ca aici?– Sile acolo a plecat. ªi Ridicata. ªi Zumbile tråie¿te acolo. Doi

popi are ei.

275

– Sile a murit, nenicå! Gata, nu mai e. Iar Zumbile pleacå iarna, cagâ¿tele! Când se-nchide sezonul ¿i då cea¡a ¿i sloiu’. Atunci se caråZumbile, de foame! Påi iarna ¿i aici se-nchide hotelu’! Ce, e iarna hotel?Da’ de ce nu spune nimic Zumbile? De ce tace ea? ¥î? De ce?! ªi de ces-a dus doi popi, mânca¡i-a¿ sula ta? De ce?! Ca så spovedeascå mor¡ii,Doncole! D’aia e a¿a mul¡i! Båtrâni, gagii, dau col¡ul!

Då din mânå a lehamite, îi face semn cu degetul cå e nebun. Plåte¿te.Coboarå digul. Pleacå cåtre bloc, pe sub sålciile malului, privind curgereaunui „Polar“ golit de pe¿te congelat. De la poale, din privirea lui Merhei,vasul se înal¡å ca un munte måcinat de licheni ro¿ii.

– Da’ dacå e adevårat?! urlå de la maså Oferaru. Da’ dacå a-nceput¿i acolo?!

Gråbe¿te pasul. ¥n fa¡a lui un ¿alåu uria¿ sare pe mal între rådåcinilepåroase, buimåcit de cåldurå. Nu apucå så-l prindå, pe¿tele se-ntoarce înapå cu o singurå rostogolire.

Ajuns în dreptul blocului dogorind, râcâie pu¡in tencuiala putredå.„Beton are så ¡inå“ se asigurå el iar ¿i intrå în caså. Pe mu¿ama suntîn¿irate cecurile, teanc lângå teanc. Butelia e la locul ei, montatå. Scoatecasetofoanele din rucsac. Le a¿azå pe maså. Le porne¿te pe amândouåodatå, la maximum. Tom Jones se amestecå cu George Bunea. Fiata îlgåse¿te ascultând, cu capul în mâini, „Delilah“ ¿i „E primåvarå înianuarie“.

– Auzi tu, muzicå, frumos este, maimaimai, dilaila, ¿i-n inima meaiubirea a-nflorit ¿i ea, cu glas de rândunea, uaiuaiuai... Culci feti¡a, somneste mie. Vine frumoaså noapte.

Prive¿te pe fereastrå, prin plasa pentru ¡ân¡ari, Dunårea, cu ochiigoi. ªi-a lipit iar palmele de fa¡å, buzele i s-au ¡uguiat ¿i par a încerca såfluiere. Nu se aude nimic. Doar ¡ipåtul unui stol de cormorani speriat desirena portului.

– Vine grupul. Am culcat-o. Dacå se scoalå îi dai apå. Vezi cåciorbå este.

¥l mângâie gråbit pe frunte, palma îi miroase a scutece ude, abucåtårie ¿i a parfum prost. Iese, uitând u¿a deschiså. Se ridicå, o închideîncet. Pulberea finå de mucegai ¿i zidårie måcinatå fâlfâie u¿or ca unabur. Råmâne acolo, nins, cu capul rezemat de canat. ¥ncearcå din nou

276

så ¿opteascå o melodie, „Orice triabå... copåcel, copåcel... greu... lavia¡å“...

Nu-¿i mai aminte¿te nimic. Ofteazå båtrâne¿te. ¥¿i scoate tricoul.Råmâne numai în chilo¡ii negri. Intrå în camerå. Podelele scâr¡âie fiorosîn lini¿tea arså a serii. Bea o canå cu apå. „Are så fie ce are så fie. Are såse-ntoarcå dacå are så se întoarcå.“ Se vârå sub cear¿aful gros, ¿tampilat„Hotel Salcia“ ¿i adoarme imediat.

Se treze¿te. Sare în picioare buimåcit. Fuge la bucåtårie. Iacasetofoanele ¿i le ascunde sub calorifer, în camerå. La acoperå cu unpre¿. Pune o påturå în geam. Se culcå la loc, întorcându-se iar spreîntunericul somnului fårå vise, mult mai adevårat pentru el decât toateluminile orbitoare ale zilei. Mic, încovrigat, respirå u¿or, abia sim¡it.Aude, pråbu¿indu-se în nåclåiala grea, o clipå înainte de a adormi,zgomotul fluviului, uruit de vapoare, ¡ipåt de pescåru¿i, plescåitulvalurilor, mugetul gros al libelulelor ¿i bondarilor, cârâitul ploii de varå.

O fo¿gåialå de sunete nepotrivite cu nimic, ca ¿i cum aici s-ar acorda,nu cu mult înainte de declan¿are, instrumentele asurzitoare ¿i incoruptibileale bubuitului unei explozii totale. (PRIVIND PE FEREASTRA HOTELULUI)

277

B årcile încårcate – se aude din când în când, înfundatå, lovitura unui pe¿te puternic în lemnul proaspåt cåtrånit – se în¿irå pe

canalul îngust, remorcate de mahuna lui Michea. „Di, di, di, murgule,di, Pân’la mândra nu te-opri“ dirijeazå Timo¿ca mar¿ vesel.

Vântul bate din ce în ce mai tare, aplecând stuful. Påsåri plutesc,sprijinindu-se pe câte-o rafalå caldå. Bâzâie ¿i mor pe trestii albine abiadezmor¡ite. Se aud din stufuri ¡ipete triumfåtoare de stârci ¿i pescåru¿i.

– A¿a-i cå-i bine så tråie¿ti, domnu’ Constant? se întinde mul¡umitMarco din mal în mal, atingând cu vârfurile degetelor pere¡ii de stuf.

– A venit vara, leat, geme fericit Petro. De-acum så tot tråim.– Tânår e¿ti, nevastå tânårå ai, ce-¡i paså? Da’ când îl însuråm ¿i

pe domnu’ Constant? Så fie ¿i el om. Så nu se speteascå cu via¡a singur!Cå Zumbile azi vine, mâine pleacå.

– Acum så må însor? Târziu, Marcole, deja aud cum îmi taiepådurarii bradul!

– Petro s-a-nsurat. A råmas baba Latinca singurå. Mata tot singur.Apleacå o trestie, îi smulge vârful galben, îl mestecå între måsele.

„Di, di, di, murgule, di“, råcne¿te Timo¿ca. Vântul îi bâlbâie cântecul.– Se poate ¿i a¿a.Se scarpinå sub cåciulå.– Când pleci, domn’ student?– La toamnå. Am råmas repetent anul åsta.– ªi ai så gåse¿ti Leuce-Peuce?– Sub cote¡ de porci de la Zumbile, râde Andrei.Råstoarnå ¿tiucile pe mal, pentru împår¡ealå. Gråmezile mari, aurii

¿i argintii, saturå nisipul negru, încå ud, de vietå¡i.– Venim ¿i mâine?– Numai o zi-i pomanå. La noapte se trage toatå-n stuf. N-o så mai

vezi ¿tiucå pânå-n iunie.

278

– Las’ cå-ncepe crapul ¿i carasul.– Linul, întâi.– Mai e lin?– Destul.– Bogatå Delta asta, Marcole.– Prea bogatå este ea, domnu’ Constant. E ca påmânt acela bun,

ce rode¿te an dupå an, mereu ¿i mereu altceva. Tot altceva.– Existå locuri moarte, unde nu are rost så pui scule?– Uneori a¿a crezi. ªi nu pui vintir. Sau la¿i vintir necontrolat.

ªi ai så treci tocmai peste o såptåmânå ¿i ai så gåse¿ti în mati¡å somnmare, mort, ori crap ori ¿tiucå. A¿a în baltå. Pe¿te nu prinzi, pe¿te gåse¿ti.

Soarele acidulat al dupå-amiezii – noaptea vine repede, dupå actee încå iarnå – îi face pe pescari så-¿i întoarcå fe¡ele rase la sânge,albite de întunericul iernii, spre razele duioase. Låcrimeazå lini¿ti¡i, caîntr-un plâns de bucurie.

– Nu prea sim¡i primåvara aici.– Nici nu prea este. Vine vara. Frig, frig, ¿i te pomene¿ti cå-i ar¿i¡å.

Di, di, di, murgule, di!– Nici de revelion n-ai cântat a¿a, Timo¿ca.– Unde o fi Sile? Åsta era cântecul lui.– Såracu’ Sile!– Laså mata. Nu s-a depårtat el prea tare. E pe aici.Joacå pe loc. ¥l ia de umeri ¿i pe Andrei. Sare ¿i Pavlo, så nu piardå

ocazia. ºâ¿ne¿te Micola în cåzåceascå. Aleargå to¡i, gâfâind în ¿ubelegroase, în pufoaice ¿i cizme lungi, de cauciuc. „Pân’ la mândra nute-opri“. Ocolesc în horå greoaie gråmezile de pe¿te, tropåind,împro¿când în toate pår¡ile. Chiuie asurzitor. Milian apucå o ¿tiucå câto lotcå în din¡i ¿i o joacå, arcuindu-se pe vine cu Micola. Iau to¡i câte onamilå în gurå. Au fåcut cårare printre moviloaiele de pe¿ti. Pe Constantnu-l mai ¡in picioarele ¿i cade, trågând tot ¿irul de bårba¡i peste el.Hohote mari. Se odihnesc câteva clipe acolo, la påmânt, råcorindu-¿ipalmele arse de funiile nåvoadelor în nisipul rece.

– Gata, decide Marco. Så predåm ¿i så mergem.– Unde? se mirå fals Timo¿ca.– Las’ cå ¿tii tu unde.

279

Alte hohote. Se ridicå, se scuturå. Spalå pe¿tii.– Ai så spui mata la ora¿, domnu’ student, cum ai ¡inut ¿alåu viu de

zece chile în din¡i ¿i cum mi¿ca el ca bibåna¿ în bot de ¿tiucå?– Cum så nu spun!– Ce-i disearå la televizor, leat? aspirå spre culturå Petro.– Somn de voie, rânje¿te Constant, telejurnal cu Påpuricå vodå.– Chiar nu mai e nimic, nimic? Chiar nu a påstrat nimeni nimic?O undå de triste¡e trece peste grup. ªi atunci Danilo face un pas

înainte, ca un voluntar pentru o misiune primejdioaså. Se laså abrupttåcerea. Numai vântul fluturå rufe umede ¿i calde prin crengile gola¿eale sålciilor. Vârå încet mâna în sân ¿i scoate, tot atât de lent, o butelcu¡åsfrijitå de jumåtate. Mâna-i ¡â¿ne¿te spre cer, aråtând trofeul. Uraleuimite primesc incredibila descoperire. Se împårtå¿esc pe rând.

– De pere?– De pere.– Mai ¡ii mine, domnu’ Constant, cum am båut noi din gåleata

grasului toatå apa sfin¡itå de Boboteazå? Plângea pårintele.– Da’ ce-i o gåleatå la doi bårba¡i? Miroasea a busuioc, numai

bunå pentru dres. Doamne, ce apå!– Mâine vine Carmen.– Hai, fratelo, c-avem ¿i ceva de arat azi. ªi mâine mergem la

lemne...– Carmen Sthoferciu vine...– ªi poimâine ducem vitele, ¿i råspoimâine aråm iar... ªtiu!– Dacå-i Siliu mic, rânje¿te Andrei cu toatå gura.– Are så stea trei zile. Prime¿ti tu pe el, student, la Zumbile?

Cå Frosea s-a måritat...Pornesc spre cherhana så preia mârli¡a. Bårcile, încårcate cu vârf,

afundate pânå la copastie, sticlesc stins în lumina palidå. Sloiuri micizgârie rågu¿it lemnul negru.

– E varå! råcne¿te deodatå Petro, gonind în zbor înspåimântat douåegrete ce-¿i zideau cuib chiar lângå coliba marangozului.

Trec de un sloi lat ce curge spre Fiu, purtând ¿apte-opt cormorani.– E varå! urlå iar Petro.– Are så fie ce-are så fie, ¿opte¿te vesel Marco.

280

Se aude, apropiat, pârâit de ¿alupå.– E varå, domnu’ Constant. Are dreptate Petro. A venit vara. Båtrâni

noi. Prea båtrâni! Di, di, di, murgule, di...Se aude ¿i ropot de li¿i¡e. Fâlfâit de pescåru¿i. ºipåt de stârci, goni¡i

de zgomot. Apare pontonul cherhanalei, cu Sinia dezmierdând motanulalb, douå pete neclare, vålurite, în lumina fråmântatå de ce¡uri sub¡iri.Cålugårul îi a¿teaptå ¿i el, undeva în spate, încremenit pe scândurilelate, o troi¡å neagrå, sub¡ire. ¥i vede, î¿i face cruce ¿i din umerii pescarilorcresc aripi sau trec lebede ¿i pelicani pe cer. Se aude iar dångåtîndepårtat, neclar de clopot. Ar putea veni ¿i dinspre sat, dar se audetotu¿i, lini¿titor, dinspre întinderea nesfâr¿itå de stufuri a bål¡ii sålbatice.

Bucure¿ti 1982-84

281

CUPRINS

Prefa¡å .................................................................................................. 7

Glosar sentimental ............................................................................... 9

I .......................................................................................................... 14

II ......................................................................................................... 30

III ....................................................................................................... 48

IV ....................................................................................................... 73

V ...................................................................................................... 105

VI ..................................................................................................... 176

VII .................................................................................................... 187

VIII .................................................................................................. 202

IX ..................................................................................................... 217

X ...................................................................................................... 228

XI ..................................................................................................... 245

De acela¿i autor:

• OHABA ºARA ASTA, versuri, 1972, Ed. Cartea Româneascå

• ºÅRILE DE SUS ALE MERILOR, publicisticå, 1974,

Ed. Eminescu

• CÅLÅTORIE SPRE NORD, publicisticå, 1976, Ed. Eminescu

• VARA NIMÅNUI, roman, 1978, Ed. Eminescu

• ELEGII, versuri, 1980, Ed. Cartea Româneascå

• ZILE DE PESCUIT, roman, 1985, Ed. Cartea Româneascå

• ZILE DE PESCUIT, reeditare 1996, Ed. Paideia

• DES POISSONS SUR LE SABLE – traducere în francezå 1997,

Ed. Noir sur Blanc, Paris

• HAZ CU... PEªTE, povestiri, 1994, Ed. Globus

• PRECUM FUMUL, roman, 1996, Ed. Cartea Româneascå

• BUCAREST, album, 1998, Ed. Parkstone – Paris

• BUCHAREST, text album, 2001, Ed. NOI Media Print

• BUCATE, VINURI ªI OBICEIURI ROMÂNEªTI, antropologie

alimentarå, 1998, Ed. Paideia

• BUCATE, VINURI ªI OBICEIURI ROMÂNEªTI, antropologie

alimentarå, 2002, Ed. Paideia – edi¡ie nouå, îndelung revåzutå ¿i

mult adåugitå

• ÎN DELTÅ CU J.Y. COUSTEAU, jurnal de cålåtorie, 2002,

Ed. Paideia