radiatii - tel mobil
DESCRIPTION
-TRANSCRIPT
Rezultatele cercetărilor au arătat că şi numai o convorbire de două minute
modifică activitatea electrică naturală a creierului timp de până la o oră după
acea convorbire.
Rezultatele unor studii arată că bărbaţii care îşi ţin telefoanele mobile în apropie-
rea organelor genitale sunt supuşi riscului unei scăderi a numărului de
spermatozoizi cu până la 30%.
Nu folosiţi telefoanele mobile în spaţii închise ai căror pereţi conţin metal, precum
autovehiculele şi lifturile. Acestea se comportă ca o cuşcă Faraday care
captează radiaţia şi o reflectă înapoi către ocupanţii acestora.
Nu efectuaţi un apel atunci când semnalul este slab, deoarece expunerea la
radiaţii se măreşte în mod corespunzător, telefonul având nevoie de o putere mai
mare pentru a realiza conexiunea.
Nu uitaţi, totuşi, că studiile care au fost efectuate folosind radiaţii situate chiar şi
de sute de ori sub limitele SAR curente au dovedit că aceste radiaţii prezintă
efecte biologice negative
Acasă, fiecare părinte poate să realizeze cu uşurinţă următorul experiment: chiar
în seara aceasta, înainte ca familia dvs. să se culce, deconectaţi toate aceste
dispozitive pe care le puteţi avea în casă: televizorul, computerul, unitatea de
bază a telefonului fix wireless, combina audio-video şi sistemul de supraveghere
a bebeluşului. Aparatele trebuie însă complet scoase din priză, nu doar trecute
pe stand-by. Observaţi îmbunătăţirea calităţii somnului fiecăruia, felul în care vă
simţiţi dimineaţa la trezire, şi observaţi dacă dvs. şi copilul dvs. păreţi mai calmi
decât de obicei
În finalul unui studiu, redat de revista WICH, specialiştii au oferit consumatorilor
de servicii de telefonie mobilă următoarele sfaturi:
• „Când vă aflaţi în maşină, nu telefonaţi fără o antenă externă corect conectată,
în caz contrar mobilul emite cu putere maximă. Dacã nu se foloseşte o antenă
externă, undele radio sunt reflectate de caroserie, iar intensitatea radiaţiilor din
interior creşte semnificativ;
• Nu vă lansaţi în conferinţe telefonice în locurile unde există probleme de
semnal, pentru că acolo mobilul emite cu putere maximă şi riscaţi o expunere
îndelungată la radiaţii puternice;
• În trenurile care se deplasează rapid, mobilul trece permanent de la o staţie de
bază la alta şi emite frecvent cu putere maximă. Dacă nu aveţi neapărată nevoie
de el, opriţi mobilul în tren. Dacă vă aflaţi într-un tren rapid, în străinătate, utilizaţi
vagoanele speciale, care sunt marcate pentru mobile dotate cu “repeatere”
(dispozitiv care serveşte la transmiterea unui semnal radioelectronic,
amplificându-l);
• Dispozitive precum „blocatoarele de radiaţie” nu sunt deloc folositoare.
Materialele folosite pentru a “înghiţi” radiaţiile nu fac decât să forţeze telefonul să
treacă automat la putere maximă. Veţi fi astfel supus unor radiaţii de intensitate
mai mare.”
David Servan-Schreiber şi alţi 19 cancerologi avertizează – zece recomandări
ale lor
• Nu permiteţi copiilor mai mici de 12 ani să folosească un telefon mobil, în afară
de cazuri de urgenţă. Organele în dezvoltare sunt cele mai sensibile la influenţe
negative în urma expunerii la câmpurile electromagnetice.
• În timpul convorbirii, menţineţi telefonul la o distanţă cât mai mare de corp
(amplitudinea câmpului scade de 4 ori la o distanţă de 10 cm şi de 50 de ori la o
distanţă de 1 m), folosind eventual kitul hands-free.
• Depărtaţi-vă la o distanţă de mai mult de 1 m de o persoană ce vorbeşte la
telefonul mobil şi evitaţi să folosiţi telefonul mobil în locuri precum metrou, tren
sau autobuz, unde îi supuneţi pe cei din jurul dumneavoastră la o expunere
pasivă la radiaţiile emise de telefonul mobil.
• Evitaţi pe cât posibil să purtaţi la dvs. un telefon mobil, chiar şi în stand-by. Nu-l
lăsaţi în timpul nopţii în apropierea corpului sau puneţi-l în mod off-line, caz în
care nu mai emite radiaţii electromagnetice.
• Dacă trebuie să aveţi la dvs. telefonul, asiguraţi-vă că antena este îndreptată
spre exterior, nu spre corpul vostru.
• Utilizaţi telefonul mobil doar pentru a stabili o întâlnire sau pentru conversaţii de
numai câteva minute (efectele biologice sunt direct legate de durata expunerii). E
preferabil să reapelaţi de la un telefon fix obişnuit şi nu de la unul fix fără fir
(cordless, DECT) care foloseşte o tehnologie cu microunde înrudită cu cea a
telefoanelor mobile.
• Când folosiţi telefonul portabil, schimbaţi în mod regulat la diferite conversaţii
partea capului de care sprijiniţi telefonul şi, înainte de a pune telefonul mobil la
ureche, aşteptaţi până când cel cu care vorbiţi a ridicat receptorul.
• Evitaţi să folosiţi telefonul mobil când semnalul este slab sau în cazul
deplasărilor rapide, precum cele cu maşina sau cu trenul.
• Comunicaţi mai degrabă prin SMS decât prin telefon (aceasta limitează durata
expunerii şi proximitatea corpului).
• Alegeţi (la cumpărare) un telefon cu o rată de absorbţie specifică (SAR – ce
măsoară puterea absorbită de corp) cât mai scăzută posibil9.
Cum ne putem proteja de radiaţiile emise de antenele de telefonie mobilă? –
soluţii propuse de medicul belgian Jean Pilette
• Atunci când se deschide o anchetă publică privind instalarea unei antene de
telefonie mobilă în vecinătatea locuinţei noastre (lucru valabil în ţările
occidentale, însă la noi, din păcate, de cele mai multe ori aceste antene sunt
instalate fără să ni se ceară în vreun fel acordul) este recomandabil să ne
manifestăm, individual sau colectiv, dezacordul. Este mai uşor să împiedicăm
instalarea unei antene decât să înlăturăm o antenă deja instalată.
• Trebuie să evităm să ţinem în locuinţa noastră obiecte cu suprafeţe metalice
mari, oglinzi mari şi structuri metalice prea voluminoase pe care se reflectă
microundele, sporind astfel densitatea câmpului electromagnetic.
• Orice structură metalică trebuie să aibă legătură la pământ.
• Este preferabil să amplasaţi fotoliul şi patul la distanţă de ferestre. Valorile
câmpului datorate microundelor ce vin din exterior se măresc semnificativ atunci
când ne apropiem de ferestre, deoarece geamurile, chiar şi cele duble,
protejează mai puţin decât pereţii în faţa microundelor.
• Sunt de preferat paturile cu armătură din lemn în locul celor cu armătură
metalică.
• O bună instalaţie electrică, cu cabluri blindate şi cu legătură la pământ poate
duce la diminuarea valorii câmpurilor electromagnetice de microunde în interiorul
locuinţei. În fapt, microundele sunt transportate şi prin cablurile electrice care
pătrund în casă. O bună împământare a cablurilor permite curenţilor paraziţi să
se scurgă în pământ.
• Este recomandabil să purtăm haine confecţionate din fibre naturale (lână,
bumbac, mătase, in, cânepă etc.), în scopul evitării acumulării de electricitate
statică în corp.
• Ferestrele duble oferă o mai bună protecţie decât ferestrele simple. Ferestrele
duble cu film metalic, precum şi obloanele şi storurile metalice pot oferi protecţie
împotriva unei iradieri din exterior cu microunde, deoarece acestea din urmă se
reflectă în mare parte pe aceste suprafeţe. Însă dacă microundele pătrund în
locuinţă prin alte locuri decât prin ferestre şi prin uşi, ca de exemplu dacă intră
traversând acoperişul sau pereţii subţiri, ele pot ajunge să se reflecte de
suprafaţa internă a acestor ferestre sau de acele obloane sau storuri şi astfel pot
duce la creşterea intensităţii câmpului electromagnetic în interiorul locuinţei.
Aceleaşi efecte pot avea loc şi dacă în casă se găsesc surse de radiaţii de
microunde (de exemplu telefoane mobile, telefoane fixe fără fir etc.). Aşadar
beneficiul acestor ferestre ce conţin un film metalic sau al acestor storuri metalice
trebuie examinat cu atenţie în fiecare caz.
• O alegere foarte bună o constituie interpunerea între antenă şi locuinţa noastră
a unor perdele de vegetaţie, arbori sau arbuşti, care absorb parţial microundele.
• O măsură eficientă de protecţie o constituie îmbrăcarea pereţilor interiori ai
casei cu unul sau mai multe straturi de argilă. Un strat de argilă chiar şi de numai
3 cm grosime reduce densitatea de putere a unui câmp electromagnetic de
microunde.
• Diverse firme specializate în protecţia împotriva microundelor (în ţările
occidentale; la noi în ţară, după cunoştinţa noastră, încă nu există) oferă perdele,
cuverturi, tapete pentru pereţi sau pentru duşumea, care atenuează microundele.
Totuşi, eficacitatea acestor sisteme depinde de numeroşi factori.
• De asemenea, se găsesc de vânzare (cu aceeaşi menţiune ca şi la punctul
anterior) aparate şi dispozitive care pot fi instalate în casă sau în locul în care se
află antenele şi care au proprietatea de a atenua nivelul radiaţiilor. Aceste
dispozitive necesită o studiere mai aprofundată.
Atunci când ne alegem o locuinţă nouă, este bine să ţinem cont şi de
următoarele puncte:
• Dacă este posibil, să ne alegem locuinţa într-o zonă situată la distanţă mai
mare de locurile în care sunt amplasaţi piloni de telefonie mobilă şi antene.
• Este bine să nu alegeţi un apartament care se găseşte la aceeaşi înălţime cu o
antenă de telefonie mobilă şi este preferabil să evitaţi imobilele care au antene
de telefonie mobilă pe acoperiş.
• O casă cu ziduri groase şi prevăzută cu pivniţe bune constituie o alegere mai
bună decât o casă cu ziduri subţiri şi fără pivniţe. Zidurile sunt un ecran parţial în
faţa microundelor care, atunci când le traversează, îşi pierd o parte din energia
lor. Pământul se comportă de asemenea ca un ecran în faţa microundelor; în
consecinţă, densitatea de putere măsurată într-o pivniţă este semnificativ mai
redusă decât cea măsurată la parterul sau la etajele casei. Astfel, pivniţa poate fi
un loc de refugiu
Un studiu preluat de revista WICH arată că, dacă se folosesc kit-uri hands-free
pentru protejarea împotriva radiaţiilor emise de telefoanele mobile, nivelul
radiaţiei în interiorul capului este mai ridicat decât dacă telefonul mobil ar fi ţinut
lângă ureche. Scuturile care ar trebui să blocheze radiaţia nu oferă, de altfel,
nicio protecţie. În realitate, firul din dispozitivul hands-free care se găseşte lângă
ureche funcţionează ca un transmiţător (aerial) şi transmite de 3 ori mai multă
radiaţie către cap. Hands-free-urile telefoanelor mobile care au fost testate
triplează radiaţia care pătrunde în cap. Pentru a măsura nivelul radiaţiilor, cei
care au efectuat studiul redat în revista WICH au folosit un laborator cu o
reputaţie internaţională în ceea ce priveşte testele pentru telefoane mobile. Au
fost testate două kit-uri hands-free, două ataşamente şi trei scuturi.
Referitor la kit-urile hands-free, în studiu se arată că Nokia a declarat că a
efectuat teste independente şi că, de altfel, kit-urile lor hands-free reduc nivelul
radiaţiilor, dar nu au fost de acord să arate rezultatele. Ericsson şi Panasonic au
declarat că telefoanele lor şi kit-urile hands-free sunt în concordanţă cu
standardele – dar nu au declarat şi dacă kit-urile măresc sau reduc radiaţiile care
ajung la cap. Mulţi oameni au instrumente care să ţină radiaţia departe de capul
lor – kit-uri hands-free, scuturi şi alte ataşamente. Unele dintre acestea sunt vân-
dute în Marea Britanie de către distribuitori sau sunt împachetate la un loc cu
telefonul. Altele sunt disponibile prin comanda prin internet sau poştă. Dar cele
care au fost testate au un lucru în comun – nu funcţionează. Kit-urile hands-free
emit mai multe radiaţii către cap, ataşamentele nu funcţionează şi, chiar când
scuturile mai reduc din nivelul de radiaţie, telefonul poate să-şi mărească
capacitatea şi deci nivelul de radiaţii emis
De ce seturile hands-free obişnuite NU vă protejează de radiaţiile emise de
telefoanele mobile
Riscurile pentru sănătate ale radiaţiilor electromagnetice emise de telefoanele
celulare sunt acum un fapt dovedit ştiinţific. Chiar şi industria de telefonie mobilă
şi oficialii guvernamentali care încă neagă astfel de riscuri emit precauţii pentru a
calma îngrijorările publice. Una dintre cele mai obişnuite măsuri de precauţie
sugerate este utilizarea setului hands-free când vorbim la telefonul mobil.
Dr. George Carlo, omul de ştiinţă care a scris cartea deschizătoare de drum Cell
Phones – Invisible Hazards of the Wireless Age („Telefoanele mobile – pericole
invizibile în era wireless”), chiar recomanda acolo utilizarea setului hands-free.
Ideea din spatele funcţionării acestora este simplă. Intensitatea radiaţiilor
electromagnetice descreşte rapid, proporţional cu distanţa faţă de telefon.
Expunerea la radiaţiile emise de un telefon mobil, chiar şi numai la zece
centimetri distanţă faţă de cap, este mult mai joasă decât dacă telefonul este
ţinut lipit de ureche. Antena telefonului mobil este locul de unde sunt emise
radiaţiile şi, dacă ţinem antena departe de cap, expunerea se va reduce.
Dar în ultima vreme chiar şi această practică este pusă sub semnul întrebării. În
prezent, industria telefoniei celulare încurajează folosirea setului hands-free
numai pentru că acesta dă impresia publicului că este mai sigur, şi nu pentru că
este într-adevăr. Singurul avantaj real al opţiunii hands-free este că oferă mai
multă libertate celui care îl foloseşte, nimic altceva.
Adevărul este că seturile hands-free nu oferă nicio garanţie a reducerii emisiilor
de radiaţii de la telefoanele mobile. În unele cazuri, acestea chiar cresc.
În timp ce unele teste recente au arătat că folosirea unui dispozitiv hands-free
poate reduce expunerea capului la emisii de radiaţii electromagnetice cu
aproximativ 70%, acest fapt nu înseamnă nicidecum că restul corpului ar fi
protejat. Dacă purtaţi telefonul la brâu, de exemplu, sunt expuse la radiaţii ficatul,
rinichii, prostata, uterul şi ovarele. Noi cercetări au arătat că bărbaţii care de
regulă poartă telefoane mobile aproape de testicule – pe o curea sau în buzunar
– prezintă o reducere cu până la 30% a numărului spermatozoizilor. Tot această
practică este implicată şi într-un număr crescut de cazuri de cancer testicular. Şi
asta nu e tot.
Deşi expunerea la nivelul capului poate fi diminuată prin folosirea unui set
hands-free, acest lucru poate să nu fie suficient pentru a scădea nivelul radiaţiei
sub pragul la care apar efectele biologice. Studii ştiinţifice au evidenţiat efecte
biologice produse de radiaţii la intensităţi de câteva mii de ori sub nivelul emis în
mod obişnuit de telefoanele mobile, ceea ce înseamnă că o reducere chiar cu
70% a expunerii capului la radiaţii electromagnetice nu este atât de eficientă pe
cât s-ar părea.
Aşa că tot ceea ce se realizează prin folosirea echipamentului hands-free este că
radiaţia este transferată într-o altă parte a corpului, care ar putea fi mai
vulnerabilă, deoarece nu posedă grosimea craniului pentru a se proteja.
Dar realitatea poate fi mult mai rea.
Studii şi teste în legătură cu echipamentele hands-free realizate de oameni de
ştiinţă şi de grupuri de utilizatori din Europa au constatat că înseşi căştile setului
hands-free servesc drept antene care direcţionează mai multă radiaţie
electromagnetică în urechi. Modelele de telefoane pot diferi între ele prin gradul
în care conexiunile lor interne conduc electricitatea. Dar aceste studii arată că
echipamentul hands-free intensifică expunerea la radiaţii către canalul auricular,
şi în realitate poate mări cantitatea de radiaţie direcţionată spre cap cu mai mult
de 300%!
Când foloseşti un set hands-free şi porţi o convorbire ţinând telefonul mobil prins
la cingătoare, telefonul mobil va funcţiona la un nivel de putere mai mare. Şi asta
pentru că în general e mai greu să transmiţi de la înălţimea taliei decât de la cea
a capului. Cu cât telefonul respectiv trebuie să facă un „efort” mai mare pentru a
realiza convorbirea, cu atât e mai mare cantitatea de radiaţii emise. Asta în-
seamnă că ţesutul corpului din zona inferioară a acestuia – care are
conductibilitate mai bună şi absoarbe radiaţia mai repede decât capul – primeşte
mai multă radiaţie când folosim setul hands-free decât ar fi primit capul dacă
telefonul ar fi folosit fără căşti. În plus, deoarece oamenii cred că seturile
hands-free sunt mai sigure, ei tind să vorbească mai mult la telefonul mobil
atunci când folosesc un astfel de echipament.
Cu toate acestea, chiar şi autorităţile guvernamentale şi-au retras susţinerea
făcută setului hands-free deoarece siguranţa utilizării lui este pusă la îndoială.
Ministerul Sănătăţii din Marea Britanie a hotărât în 2002 să nu aprobe folosirea
echipamentelor hands-free. În broşura pentru utilizatori „Telefoanele mobile şi
sănătatea”, publicată în anul 2000, Ministerul îi informează pe utilizatorii de
telefoane celulare că „gradul de eficacitate al echipamentelor hands-free de a
reduce rata de absorbţie specifică este încă nesigur.” (Microwave News,
ianuarie-februarie 2002).
„În privinţa informaţiilor despre folosirea seturilor hands-free, există rezultate
contradictorii. Unele studii sugerează că expunerea la radiaţie poate fi chiar mai
ridicată în cazul folosirii setului hands-free, deoarece căştile sunt mai aproape de
creier.”, a afirmat Martin Whild, de la Comisia Naţională de Protecţie contra
Radiaţiilor din Marea Britanie, informând atât publicul cât şi guvernul asupra
riscurilor radiaţiilor. (Evening Times, Londra, 30 aprilie 2004).
Dar seturile hands-free wireless? Acestea prezintă un risc chiar mai mare, pentru
că firul de la setul hands-free obişnuit este înlocuit cu un transmiţător şi un
receptor care funcţionează cu putere joasă la nivele de frecvenţă între 900 MHz
şi 2,4 GHz. Cuptoarele cu microunde funcţionează la 2,4 GHz, iar frecvenţele
maxime pentru produsele wireless, în conformitate cu specificaţiile Bluetooth şi
3G, sunt 2,497 GHz şi respectiv 2,17 GHz12.
Câteva soluţii propuse şi implementate în Suedia
În Suedia, electrosensibilitatea este recunoscută oficial ca dizabilitate. Studiile
arată că aproximativ 230.000 – 290.000 de bărbaţi şi femei din Suedia, dintr-un
total al populaţiei de 9 milioane de locuitori, acuză o varietate de simptome atunci
când se află în apropierea unor surse de câmpuri electromagnetice.
În capitala Stockholm, astfel de persoane au posibilitatea de a-şi proteja casele
de radiaţiile electromagnetice. Aceasta presupune de exemplu înlocuirea
cablurilor obişnuite de electricitate cu cabluri speciale. Mai mult, încălzirea
electrică poate fi înlocuită cu o sobă cu gaz, iar pereţii, tavanul şi podelele pot fi
acoperite cu tapet sau vopsele speciale care să împiedice pătrunderea radiaţiilor
electromagnetice din exterior (de la vecini şi de la staţiile de bază de emisie de
telefonie mobilă). Chiar şi ferestrele pot fi acoperite cu o folie subţire de aluminiu,
ca măsură eficientă de a opri pătrunderea înăuntru a radiaţiilor electromagnetice.
Dacă toate aceste modificări se dovedesc a fi insuficiente, aceste persoane mai
au şi posibilitatea de a închiria căsuţe la ţară, deţinute de municipalitatea din
Stockholm. Aceste zone au nivele mai reduse de iradiere decât celelalte.
Municipalitatea din Stockholm intenţionează de asemenea să construiască un
sat întreg alcătuit din case special proiectate pentru persoanele electrosensibile,
satul fiind amplasat într-o zonă cu nivele foarte reduse ale radiaţiilor
electromagnetice.
De asemenea, în Suedia persoanele electrosensibile au dreptul (conferit prin
lege) de a fi ajutate de angajatorii lor, astfel încât să poată lucra în pofida
dizabilităţii lor. Spre exemplu, aceste persoane pot primi echipamente speciale
precum computere cu ecran de tip low-emission; tuburile cu fluorescenţă (neon)
pot fi înlocuite cu becuri obişnuite; în biroul de lucru nu există niciun telefon fix
fără fir etc.
Unele spitale din Suedia (de exemplu cele din localităţile Umeå, Skellefteå şi
Karlskoga) şi-au construit camere speciale în care nivelele radiaţiilor
electromagnetice sunt foarte reduse, astfel încât persoanele electrosensibile să
poată veni şi ele pentru a primi îngrijire medicală. Un alt exemplu îl constituie
posibilitatea persoanelor electrosensibile de a primi un automobil special
proiectat şi protejat astfel ca aceste persoane să poată avea asigurat transportul
între casă şi locul de muncă.
Mai mult chiar, recent, nişte politicieni suedezi din Stockholm au propus
politicienilor responsabili cu metroul din capitala Suediei ca o parte (de exemplu
un vagon) din fiecare metrou să fie liber de radiaţiile telefoanelor mobile, în acest
vagon comutatoarele să blocheze acoperirea pentru telefonia mobilă, pentru a
permite astfel şi persoanelor electrosensibile să călătorească cu metroul (a se
compara acest lucru cu cazul persoanelor ce au alergie la blana animalelor,
cauză din care în Suedia în anumite vagoane ale fiecărui tren este interzis
persoanelor să transporte împreună cu ele câini, pisici sau orice alte animale)
S-a făcut un studiu asupra utilizatorilor de telefoane mobile dintr-un cartier al
oraşului Singapore. Dintre aceştia, 80% aveau telefoane ce funcţionau pe
frecvenţele GSM de 900 MHz, iar 20% dintre ei aveau telefoane pe frecvenţele
DCS de 1800 MHz. Dintre toţi aceşti utilizatori, peste 50% acuzau dureri de cap.
S-a observat că acest procentaj prezenta variaţii în funcţie de modul în care era
utilizat telefonul mobil. Dintre utilizatori, 65% ţineau telefonul mobil la ureche în
timpul conversaţiilor, iar ceilalţi utilizau întotdeauna un set hands-free (Chia şi
colab., 2000a; Chia şi colab., 2000b).
De unde putem telefona de pe mobil?
Nu este bine să utilizăm un telefon mobil într-un spaţiu închis, în pivniţele sau în
subsolul clădirilor, în parcajele subterane sau în oricare alt loc în care
conexiunea cu reţeaua este insuficientă pentru o comunicare optimă. În aceste
cazuri, câmpul electromagnetic emis de telefonul mobil are valori mult mai
ridicate decât într-o situaţie normală.
Folosirea unui telefon mobil într-un autoturism, în tren sau în metrou este
nerecomandată. Telefonul trebuie să caute permanent o altă staţie de bază de
emisie, atunci când vehiculul se deplasează, pentru a putea permite menţinerea
conversaţiei, fapt care-l face să-şi crească puterea cu care emite microunde.
Puterea de emisie a telefonului mobil este mai ridicată în zonele rurale decât în
cele urbane, deoarece acoperirea este mai redusă în acele zone (Hillert şi colab.,
2006). Aşadar este bine să nu vorbim mult la telefonul mobil atunci când mergem
la ţară.
Nu trebuie să telefonăm de pe mobil atunci când ne aflăm în apropierea unor
produse inflamabile precum benzina, alcoolul sau eterul. Aşadar trebuie să fim
prudenţi în locurile în care se găsesc astfel de substanţe (staţii de benzină,
spitale etc.). În prezenţa acestor substanţe, un telefon mobil este capabil să
declanşeze un incendiu; nu trebuie să uităm acest lucru (Potokar şi colab.,
2003).
Trebuie să evităm să dăm telefon de pe un mobil pe timp de ploaie, ninsoare sau
ceaţă, deoarece în acele condiţii comunicaţiile sunt uneori mai dificile, iar
telefonul trebuie să îşi crească puterea de emisie pentru a putea efectua
convorbirea (Santini, 1998). Pe timp de furtună, este mai bine să evitaţi orice
conversaţie la telefonul celular şi chiar să-l închideţi complet pentru a evita orice
risc de electrocutare.
Universitatea Catolică din Leuven, Belgia, a realizat un studiu pentru a cunoaşte
efectele utillizării telefonului mobil după stingerea luminii asupra stării de
oboseală a adolescenţilor. Un prim chestionar a privit utilizarea telefonului mobil
după stingerea luminii. Un al doilea chestionar, realizat un an mai târziu s-a
referit la starea de oboseală. Din cei 1656 de adolescenţi interogaţi 62% utilizau
telefonul mobil şi după stingerea luminii ca să trimită sau să primească SMS-uri
şi pentru a apela sau a primi telefoane. Acest fapt arată că utilizarea telefonului
mobil noaptea este o practică foarte larg răspândită în rândul elevilor de liceu.
Riscul de oboseală foarte pronunţată sporeşte considerabil atunci când telefonul
mobil este folosit noaptea mai des decât o dată pe lună (vezi tabelul următor).
Utilizarea telefonului mobil în intervalul orar dintre miezul nopţii şi ora 3 dimineaţa
multiplică de 4 ori riscul de oboseală pronunţată (Van den Bulck, 2007).
Un studiu a arătat că şoferii care vorbeau la telefonul mobil (chiar şi folosind setul
hands-free) când se află la volan sunt susceptibili greşelilor şi accidentelor în
aceeaşi măsură ca şi şoferii având o alcoolemie ce depăşeşte limita maximă
admisă pentru a putea conduce un vehicul (Strayer şi colab., 2006).
Acest fapt poate fi explicat nu numai prin distragerea ocazională a atenţiei ca
urmare a conversaţiei la telefonul mobil, ci şi în special prin acţiunea
microundelor asupra barierei sânge-creier, fapt care permite substanţelor nocive
să pătrundă în creier şi să perturbe comportamentul şoferului.
Comportamentele şi gesturile agresive se întâlnesc mai frecvent la şoferii care
vorbesc la telefonul mobil în timp ce conduc, decât la cei care nu vorbesc la
celular atunci când sunt la volan (McGarva şi colab., 2006).
Numărul şoferilor ce vorbesc la telefonul mobil la volan este în permanentă
creştere, după cum arată şi un studiu italian (Lorini şi colab., 2007).
De asemenea, pietonii care vorbesc la celular în timp ce merg pe stradă sunt
supuşi unui risc sporit de accidente, în special la traversarea străzii şi în
intersecţii (Hatfield şi Murphy, 2007).
Utilizarea telefonului mobil va trebui să fie evitată:
dacă luăm anumite medicamente, în special picăturile pentru afecţiuni oculare
(Kues şi colab., 1992);
dacă purtăm, în momentul în care telefonăm, ochelari ce conţin metal (de
exemplu, cu rame metalice), deoarece absorbţia microundelor la nivelul ochilor
se intensifică, valoarea ratei specifice de absorbţie putând creşte cu 9% până la
29% (Anderson şi Joyner, 1995);
dacă în corp se află implantat material medical metalic (de exemplu, în
amalgamuri dentare);
în cazul în care electroencefalograma este perturbată;
în timpul perioadelor depresive sau de stres;
în cazul maladiilor grave;
când traversăm perioade de oboseală.
Mai mulţi oameni de ştiinţă ridică problema unei legături între utilizarea
telefonului mobil şi autism. Numărul cazurilor de autism a crescut într-adevăr
considerabil în ultimii ani în ţările cu nivel de trai ridicat. Studii epidemiologice
realizate în Anglia, în regiunea Stafford, au arătat, pentru anii 1998-1999, un caz
de autism la 595 de copii, iar pentru anul 2002, un caz la doar 454 de copii
(Chakrabarti şi Fombonne, 2001; 2005). În Statele Unite, în Minnesota, în
perioada 1991-1992 se întâlnea un caz de autism la 3.300 de copii; în anii
2001-2002, rata autismului ajunsese la o valoare alarmantă de un caz la doar
192 de copii (Gurney şi colab., 2003). Pentru întreg teritoriul Statelor Unite, pe
perioada 1992-2003, s-a găsit o relaţie aproape liniară între numărul cazurilor de
autism diagnosticate în şcoli şi numărul telefoanelor mobile vândute. În SUA,
numărul cazurilor de autism a crescut de la aproximativ 8.200 de cazuri în 1992
până la 148.200 de cazuri în anul 2003, în timp ce numărul telefoanelor mobile
vândute a crescut de la aproximativ 15 milioane în 1992 până la 140 de milioane
în 2003 (Thornton, 2006).
La persoanele ce suferă de autism apare o disfuncţie a sistemului celular special
ce este implicat în capacitatea de imitare, de învăţare a limbajului şi de învăţare
a conduitelor sociale. Acest sistem celular special este compus din celule
nervoase ale cortexului cerebral, celulele „oglindă”, situate în regiunile frontală,
parietală şi temporală ale creierului. Microundele pot altera buna funcţionare a
acestor celule şi pot astfel favoriza apariţia de probleme de autism.
Deoarece sistemul nervos al copiilor se află în plină dezvoltare, este esenţial ca
aceştia să nu folosească telefoane mobile. Acest sfat este valabil şi pentru
femeile însărcinate, deoarece expunerea fătului la radiaţii electromagnetice
poate duce la o creştere a numărului cazurilor de autism (Kane, 2004).
Trebuie de asemenea să evităm să dăm telefon de pe mobil atunci când ne
aflăm în prezenţa femeilor însărcinate, a nou-născuţilor sau a copiilor.
Expunerea unei femei însărcinate la undele emise de un telefon mobil timp de 10
minute conduce la creşterea frecvenţei cardiace a fătului şi la diminuarea
cantităţii de sânge evacuat de inima acestuia la fiecare bătaie. De asemenea,
acest efect are loc şi la expunerea nou-născutului la aceleaşi radiaţii emise de
telefonul mobil, tot timp de 10 minute (Rezk şi colab., 2008).
Expunerea unui copil la radiaţiile emise de telefonul mobil, în special pe perioada
vieţii sale intra-uterine, dar şi după naştere, duce la creşterea probabilităţii ca el
să sufere de tulburări comportamentale atunci când va merge la şcoală. Aceşti
copii sunt predispuşi în special la contractarea tulburării de hiperactivitate (Divan
şi colab., 2008).
Asociate utilizării telefoanelor mobile, pot să apară simptome precum senzaţii de
căldură în jurul urechii şi dureri de cap. Aceste simptome survin mai frecvent
atunci când durata apelurilor creşte sau atunci când creşte numărul apelurilor
efectuate zilnic (Sandstrom şi colab., 2001).
Într-un studiu realizat în facultăţile din cadrul Universităţii din Alexandria, Egipt,
s-au observat tulburări ale sănătăţii la 72,5% dintre utilizatorii de telefoane
mobile. Dintre aceştia, 43% s-au plâns de dureri de cap, 38,3% de dureri ale
urechilor, 31,6% de senzaţii de oboseală, 29,8% de tulburări ale somnului, 28,5%
de dificultăţi de concentrare şi 19,2% de senzaţii de arsuri ale feţei.
Bazându-se pe frecvenţa şi pe durata apelurilor ce produc aceste probleme de
sănătate, autorii acestui studiu recomandă limitarea duratei fiecărui apel la 4
minute, limitarea numărului apelurilor la 6 pe zi şi nedepăşirea duratei de 22 de
minute de expunere zilnică la radiaţiile emise de telefonul mobil (Salama şi
colab., 2004).
Prudenţa ne îndeamnă aşadar să limităm utilizarea telefonului mobil. În practică,
trebuie să limităm conversaţiile la telefonul mobil doar la ceea ce este esenţial,
indispensabil sau urgent.
Numeroase studii ştiinţifice au arătat că microundele provoacă formarea
radicalilor liberi în ţesuturile expuse acestor radiaţii, iar aceşti radicali liberi sunt
responsabili de o creştere a stresului oxidativ (vezi anexa).
Substanţe anti-oxidante precum melatonina (Koylu şi colab., 2006; Ayata şi
colab., 2004; Oktem şi colab., 2005), CAPE (esterul feniletilic al acidului cafeic)
(Ozguner şi colab., 2005; Yildiz şi colab., 2006) şi plante ca Gingko Biloba (Ilhan
şi colab., 2004) sunt capabile să diminueze stresul oxidativ provocat de
microunde.
În cadrul unui studiu, opt femele de şobolan, expuse radiaţiilor GSM 900 MHz
emise de un telefon mobil, au prezentat, la nivelul mucoasei lor uterine, leziuni
ale ţesuturilor, precum şi o creştere a stresului oxidativ. Aceste efecte au fost
mult atenuate la un alt grup de opt femele de şobolan, care au fost expuse la
aceleaşi radiaţii, însă au primit în acelaşi timp vitaminele C şi E. (Guney şi colab.,
2007)
Numeroase studii au arătat că mai mulţi antioxidanţi au capacitatea de a ne
proteja împotriva consecinţelor negative ale expunerii la radiaţii
electromagnetice. Totuşi, fiecare antioxidant lucrează diferit în corp; unii
antioxidanţi oferă mai multă protecţie pentru anumite organe ale corpului (de
exemplu, s-a arătat că silimarina oferă o protecţie specifică ficatului), în vreme ce
alţi antioxidanţi au o acţiune conjugată. De aceea, unii autori (ex. Doyon, 2007)
au propus analogia dintre antioxidanţi şi o „echipă de fotbal”, fiecare dintre aceşti
antioxidanţi îndeplinind o funcţie specifică, însă lucrând împreună ca o echipă.
Următorii antioxidanţi au fost recomandaţi în mai multe studii ca substanţe ce
oferă o anumită protecţie împotriva radiaţiilor electromagnetice: acidul alfa-lipoic
(ALA), acetil-L-carnitina, vitamina C, vitamina A, vitamina E, vitaminele B,
carotenul, criptoxantina, luteina, zeaxantina, licopenul, flavonoizii, Gingko Biloba,
picnogenolul, uleiul din seminţe de struguri, quercetina, izoflavonele, silimarina,
afinele, coacăzele, păducelul, glutationul (din zer praf), n-acetil-L-cisteina,
superoxid dismutaza (SOD), seleniul, catalaza, propolisul şi coenzima Q10. De
asemenea, s-a arătat că produse precum Noni Juice (suc extras din fructul Noni
din Tahiti), coacăzele, propolisul, veninul de şarpe, anumite plante chinezeşti,
inozitolul ş.a. stimulează producerea în corp a celulelor NK (natural killers).
(Doyon, 2007)
Aşadar poate fi de folos consumul regulat de substanţe antioxidante, sub formă
de suplimente alimentare. Însă nu trebuie uitat faptul că principala sursă din care
trebuie luate aceste substanţe o constituie alimentele naturale. Substanţele
antioxidante se găsesc în special în legumele şi fructele proaspete (vitaminele A
şi C) şi în cerealele integrale (vitamina E).
Soluţii precum folosirea de substanţe antioxidante ca supliment alimentar sunt
însă doar soluţii pe termen scurt. „Singura soluţie pe termen lung – afirma prof.
Paul Raymond Doyon de la Universitatea Yunnan din China – este de a reduce
drastic actualul nivel, periculos şi inacceptabil, al radiaţiilor electromagnetice din
mediul înconjurător.” Acelaşi om de ştiinţă propune „regiuni umbrelă” (similare
pentru zonele speciale pentru fumători) pentru cei ce utilizează radiaţiile emise
de telefoanele mobile sau de echipamentele WiFi, aceste regiuni „având o
întindere foarte limitată şi în care cei care vor să se ducă să-şi coacă la
microunde creierul pot să facă acest lucru fără a-i afecta şi pe cei ce nu vor aşa
ceva”. În final, acelaşi cercetător îndeamnă la acţiune, citând o maximă ce
afirmă: „Pentru ca răul să triumfe este suficient ca oamenii buni să nu facă
nimic”.
Concluzii
Începând din anul 2002, companiile de asigurări au încetat să mai ofere asigurări
pentru „vreo vătămare de orice natură cauzată direct sau indirect, rezultând din
sau legată într-un mod de câmpurile electromagnetice” (cf. Santini şi colab.,
2004).
„Companiile de asigurări – precizează Jean Pilette – cunosc faptul că radiaţiile
electromagnetice sunt capabile de a provoca efecte negative pe care nu le pot
asigura, la fel cum nu pot asigura nici riscurile nucleare, care sunt excluse din
politica lor de asigurări.”
Cum tehnologia microundelor nu generează nici poluanţi chimici lichizi, nici emisii
gazoase toxice, nici deşeuri radioactive, ea este considerată o tehnologie
„curată”. Cu toate acestea, nocivitatea ei este încă şi mai insidioasă întrucât
microundele sunt invizibile, incolore şi inodore.
Dr. Jean Pilette, bazându-se pe cele peste o mie de studii care au evidenţiat
efectele negative ale radiaţiilor emise de telefoanele mobile asupra sănătăţii,
conchidea că „antenele de telefonie mobilă, telefoanele mobile şi dispozitivele
fără fir care funcţionează cu microunde constituie un veritabil pericol pentru
sănătatea umană”.
Un studiu apărut în 2005 şi în care au fost chestionaţi numeroşi medici
generalişti austrieci a arătat că 66% dintre aceştia au avut pacienţi ce sufereau
de hipersensibilitate electromagnetică şi că 96% dintre aceşti medici credeau că
există o influenţă negativă a „poluării electromagnetice din mediul înconjurător”
asupra sănătăţii (Leitgeb şi colab., 2005).
David Servan-Schreiber, medic şi doctor în ştiinţe medicale, profesor la
Universitatea din Lyon, Franţa, şi la Universitatea din Pittsburgh, S.U.A., a lansat
în iunie 2008, împreună cu alţi 19 oameni de ştiinţă (în majoritate oncologi) din
întreaga lume, un apel prin care avertiza asupra riscurilor la care este expus
creierul ca urmare a utilizării telefoanelor mobile (Philippin şi Quemener, 2008).
Medicul belgian Jean Pilette, în încheierea cărţii sale Antennes relais de
téléphonie mobile, technologies sans fil et santé (2008), afirma următoarele: „Ne
aşteptăm din partea autorităţilor publice la o preocupare reală pentru sănătatea
populaţiei. Ne aşteptăm ca ei să recunoască realitatea efectelor nefaste ale
microundelor şi să informeze populaţia, şi în mod special pe părinţi, ai căror copii
sunt expuşi la aceste radiaţii încă de la cea mai fragedă vârstă sau chiar au ei
înşişi acces la aceste tehnologii fără fir.”
Fumatul este reglementat în locurile publice; în acelaşi mod, utilizarea
tehnologiilor „fără fir” în locurile publice, şi cu precădere în toate mijloacele de
transport în comun, ar trebui supusă reglementărilor. Spre exemplu, ar trebui ca
în metrouri şi în trenuri să existe compartimente în care să nu fie permisă
utilizarea telefoanelor mobile sau a echipamentelor WiFi.
Noi cerem ca autorităţile publice să ia în cele din urmă măsurile necesare pentru
a proteja oamenii de aceste noi pericole şi să pună sănătatea populaţiei mai
presus de interesele financiare”17.
„Industria de telefonie celulară – remarca Paul Raymond Doyon, profesor la
Universitatea Yunnan din China – câştigă în fiecare an sute de miliarde de dolari.
Ei deţin banii şi puterea prin care îi pot influenţa pe politicieni, controlează şi
mass-media şi chiar şi o parte însemnată din cercetare (cele pe care le
finanţează ei). Cercetătorii lipsiţi de simţul moral primesc fonduri uriaşe de la
această industrie şi se exercită presiune asupra lor ca să ne spună că nu e
niciun pericol, în timp ce cercetătorilor care ne informează că pericolele sunt
reale li se taie în mod consecvent fondurile.”
În prezent există aproximativ 40.000 de semnatari ai Apelului de la Freiburg,
întocmit după ce mai mulţi doctori germani au recunoscut o legătură între multe
dintre simptomele enumerate mai sus şi expunerea la radiaţia de microunde şi la
alte radiaţii electromagnetice – după ce guvernul german a refuzat să acţioneze
ca să-şi protejeze cetăţenii. În unele ţări, ca Israel şi Irlanda, au existat cazuri în
care cetăţenii au luat decizia de a acţiona singuri pentru a-şi proteja sănătatea,
atunci când şi-au dat seama că guvernele lor nu îi protejează pe ei şi pe copiii lor
de acest pericol. „Fireşte – observă acelaşi Paul Raymond Doyon – noi toţi avem
dreptul de a nu fi expuşi la această radiaţie care ne afectează sănătatea şi ne
îmbolnăveşte pe noi şi pe familiile noastre. Din păcate, se pare că guvernele
noastre favorizează corporaţiile de telefonie mobilă şi desigur banii lor, şi nu
drepturile noastre.”
Singura cale prin care industria telefoniei mobile îşi obţine puterea rezultă din
faptul că utilizatorii serviciilor acesteia le plătesc banii lor. Ei au creat o nevoie
imaginară, care adeseori se transformă într-o adevărată dependenţă. „Dar –
adaugă Paul Doyon – dacă ţineţi seama de informaţiile de mai sus, atunci veţi
realiza că nu aveţi cu adevărat nevoie de acest „rău NE-necesar” – sau mai
degrabă aveţi nevoie de el tot aşa cum aveţi nevoie de o tumoare cerebrală.
Utilizatorii trebuie să devină conştienţi că au puterea de a produce schimbarea.
Deci, consumatorul este sau parte a problemei, sau parte a soluţiei! Consu-
matorul poate decide. El poate să aleagă – dacă nu este inconştient! Lăcomia,
egoismul, conformismul, ignoranţa, apatia, obedienţa, frica, scepticismul orb şi
negativismul sunt forţe puternice în societăţile noastre, pe care industriile le
folosesc pentru a manipula populaţia. Totuşi, ele sunt forme ale inconştienţei. Şi
numai o persoană inconştientă care, deşi îşi dă seama de daunele grave pe care
această tehnologie le produce, ar plăti unei industrii ca să le facă rău lor,
familiilor lor şi altora. Numai o persoană inconştientă ar fi un partener benevol
într-o crimă gravă comisă împotriva altor fiinţe umane, plantelor, insectelor şi
animalelor care trăiesc pe această planetă. Socio-psihologii au arătat că le este
mult mai uşor oamenilor să îi vatăme pe alţi oameni atunci când fac aceasta la
ordinele unei personalităţi cu autoritate – şi în plus dacă aceasta se face indirect
şi cu profit.
Dacă adăugăm la elementele de inconştienţă ale conformismului (toţi ceilalţi fac
asta, aşa că trebuie să fie OK), comodităţii, egoismului, lăcomiei şi negării, atunci
avem toate ingredientele pentru un dezastru. Dacă cineva te ucide direct şi
imediat, este dus la închisoare; totuşi, dacă cineva te ucide indirect şi în timp,
scapă de orice pedeapsă.”
Paul Doyon subliniază în studiul său că „ceea ce trebuie până la urmă pus în
evidenţă este că armele de distrugere în masă nu sunt în Irak, ci mai degrabă în
buzunarele noastre, şi noi nu doar comitem genocid în masă cu aceste arme, ci
şi un lent suicid în masă.”
Ce putem face pentru a ne proteja pe noi şi pe familiile noastre de această
inconştienţă? Un lucru ar fi să limităm expunerea noastră şi a familiei noastre la
electrosmog cât de mult posibil. Aceasta se poate realiza stabilindu-ne în alt loc
(deşi devine din ce în ce mai greu să găseşti un loc fără aceste radiaţii), iar dacă
aceasta nu este posibil, atunci să ne ecranăm locuinţa. Recent (2007) s-a
construit în Budapesta o asemenea clădire, care a fost proiectată astfel încât să
blocheze expunerea locatarilor la radiaţii electromagnetice, dovadă că oamenii
încep într-adevăr să trateze serios această problemă. Tot mai mulţi oameni stu-
diază posibilitatea creării unor comunităţi libere de radiaţii electromagnetice, şi ne
putem aştepta ca în viitor doctorii să înceapă să trimită pacienţii în acele zone.
Profesorul Doyon, care nu este optimist în privinţa „trezirii din inconştienţă a lumii
civilizate în viitorul apropiat”, consideră că acum „singura alternativă posibilă este
să ne îndreptăm atenţia înspre fibrele optice – lucru propus de regretatul
biofizician din Noua Zeelandă, Dr. Neil Cherry, şi susţinut de asemenea şi de Dr.
George Carlo. Aşa că, în loc să iradiem întreaga planetă cu microunde de înaltă
frecvenţă, ar fi mult mai sigur să avem peste tot cabluri de fibră optică, având
pretutindeni posibilitatea de a ne conecta aparatele electronice, inclusiv te-
lefoanele celulare şi computerele.”18
NOTĂ FINALĂ: Cititorului interesat să afle mai multe în domeniu îi recomandam
cartea „Idolii fără fir. Telefonia mobilă şi poluarea electromagnetică”, Editura
Christiana, 2010 (376 pag., inclusiv o vastă bibliografie) pentru un studiu
temeinic al întregului fenomen, precum şi celelalte broşuri apărute în această
serie.
1. raluca a spus:În iulie 6, 2011
Am cumparat un apartament in urma cu 3 ani in Tgv cu credit ipotecar;in timpul acesta mi-
am terminat rezidentiatul in medicina la Bucuresti.Vreau sa ma intorc in D-ta dar s-au montat
pe bloc(eu am ap. la etj.10)antene de tel.mobila.Traiesc cu stess la clipa can va trebui sa ma
mut.Nu pot sa-l vand pentru ca este ipotecat.Vreau sa le dau jos si voi lupta ptr. asta.Dar de
unde sa pornesc?La ce nivel de radiatii sunt expusa?Ce sa fac?Am nevoie de autor!!!Am
copil de 7ani si mai vreau multi altii.Ce ma fac?Ajutor!!!!!
Răspunde
2.
admin a spus:În iulie 7, 2011
Doamne, ajută!
Dupa cunostintele mele, nivelul de radiatii este mare doar în imediata vecinătate a turnului
de emisie, el scazând foarte mult odata cu creșterea distanței; în plus betonul dintre etaje
cred că protejează destul de bine de radiatii; cu toate acestea, amplasarea unui astfel de
turn pe un bloc locuit este un lucru de condamnat; nu ar trebui să existe așa ceva nicaieri
unde au acces oamenii, sau în imediata vecinatate a unor zone locuite.
Actiunea noastra ca și creștini, trebuie sa fie în primul și în primul rând rugăciunea; să ne
rugăm să avem copii sănătoși, o familie plină de armonie, fără certuri și dezbinare, să ne
vedem copii mari și pe picioarele lor, bine crescuți si educați.
Lumește, nu știu exact cui vă puteți adresa; poate că ar fi o idee bună să vorbiți cu un
avocat, dacă aveți pe cineva cunoscut și de incredere care cunoaste legislația în domeniu,
atunci poate că ar fi o idee bună să-l întrebați ce e de facut.
Însă revin, ajutorul și sprijinul cel mai mare îl veți obține prin rugăciune stăruitoare.
Raluca,Partea negtiva a lucrurilor:- campul electromagnetic, cel putin cel de frecventa inalta, GSM,dect,WiFi dauneaza extrem de mult orgnismelor vii prin mai multe componente:1. incalizrea tesuturilor (similar cuptorului cu microunde)2. creearea de radicali liberi3. inducerea unei strai de incordare la nivel celular care limiteaza functionarea unor mecanisme ale corpului uman de a se aparaPartea buna a lucrurilor:-intensitatea campului electromagentic scade direct proportional cu patratul distantei pana la sursa-cu toate acestea in locuintele noastre ajunge cu o intensitate destul de ridicata (ex: telefoianle mobile au nevoie pt a functiona de multe ori de un nivel de 1000 de ori mai mic, insa pt ca sunt si locuinte la distanta mai mare de antena putereade emeisie a acesteia se rgeleaza astfel incat sa ajunga si la acelea…..ba mai mult unii vor semnal in subsol,in metrou , in lift…ia ghici operatorii GSM vor mari puterea antenelor pentru a satisface publicul).Ce putem face noi:1. masuram nivelul campuli electromagnetic. Daca este mare (mare nu in sensul prevazut de legislatieci mare in raport cu studiile facute pe organismle vii) putem lua anumite masuri de ecranare. Exista solutii, este adevart nu sunt ieftine insa ele exista si ne pot [email protected]