r14

Revista AEPADO nr. 14 – iulie-septembrie 2009

ISSN: 1843-9845 www.aepado.ro



Liberul acces la justitie si taxa de timbru

BALAN GEORGE Administrator, programator

LERU COM SRL, Oradea Mi-a fost dat astazi sa depun o actiune la Tribunalul Bihor. Pe langa documentele propriu-zise legea cere sa depui,

pentru acel tip de actiune, un timbru judiciar de 39 de lei si o taxa de timbru de 0,3 lei. Ce bine ca in incinta cladirii se afla si un oficiu postal unde pot sa le platesc, mi-am zis. Doar ca, desi poti achita cei 39

de lei cu mandat postal, functionara de la ghiseu imi spune ca nu se gasesc timbre fiscale de 0,3 lei si ca, eventual, sa includa suma respectiva in mandat, ca oricum e derizorie si ca majoritatea instantelor accepta, respectiv ca, oricum, n-o sa am nici o problema la depunerea actiunii. Mi-a dat sa completez mandatul, ba mi-a dat si un model, asa ca hai la treaba Balan!

Drept e ca e cam mic locul… Ma trag s-o las pe o doamna care banuiam ca are o problema similara, dau sa scriu pe perete, si-atunci functionara, care stia mult mai bine decat mine mersul lucrurilor, imi spune ca afara este o masa pe care pot scrie. Hotarasc sa nu plec, nu care cumva intre timp sa mai apara vreo zece si sa-mi pierd locul. Oricum intr-un minut aveam sa fiu gata. Doar ca mandatul respectiv imi cerea sa stiu numarul meu de cont, sa trec contul beneficiarului, etc. Si de data asta am avut noroc, ca tocmai aveam un chitantier, cu toate datele. Cand ajung la contul beneficiarului mi se aprinde beculetul, ca, fiind doua taxe de timbru, unul judiciar si celalalt fiscal, ar trebui sa se plateasca in doua conturi diferite. O rog pe domnisoara sa-mi treaca distinct cele doua taxe, da’ n-apuc bine sa termin ca-mi si replica fara sa se mai gindeasca nici o secunda ca, de fapt platesc o suma si ca, oricum, chiar daca n-as proceda asa, timbre fiscale de 0,3 lei nu sunt, caci n-a tiparit Ministerul Justitiei de multa vreme si ca se cunoaste situatia…

In cele din urma vad ca nu 39,3 lei am platit ci 42,19 lei. Am crezut ca mi-au pus si TVA pe taxe, dar repede m-am linistit cand am aflat ca pentru serviciul prestat Posta Romana incaseaza si ea un comision ca si cum as fi trimis banii unei persoane fizice, in tara. Intr-adevar, nimic nefiresc. Insist , totusi, daca pentru cei 0,3 lei nu au un alt cont sa mai facem o chitanta, dar, cu oarecare fermitate, ma potoleste ca nu exista cont pentru taxa de timbru.

Stau si ma intreb daca judecatorii, care nu admit actiunile fiindca o prevedere din lege (de a achita taxa de 0,3 lei) nu este indeplinita, au ori nu dreptate? Nu cumva ditamai Ministerul Justitiei ne ingradeste, pentru neputintele lui, dreptul la JUSTITIE? Posta si-a luat banii, Ministerul de Justitie si-a luat grosul banilor dar ne rade in fata ca si cum ar fi vina noastra ca nu stim cum sa platim.

Constitutia Romaniei ARTICOLUL 21 Accesul liber la justitie (1) Orice persoana se poate adresa justitiei pentru apararea drepturilor, a libertatilor si a intereselor sale legitime. (2) Nici o lege nu poate ingradi exercitarea acestui drept.

“Cucule, pasare sura, cuc Ce tot canti la noi pe sura?”

DUMITRANA ANDRA-ELENA

Eleva, clasa a XII-a Colegiul Naţional de Informatică “Tudor Vianu”, Bucuresti

V-ati intrebat vreodata de ce ne place parodia? De ce ne place cand celui de langa noi i se ironizeaza deciziile,

gesturile, felul de a vorbi, de a se imbraca? Intr-un interviu, Ion Luca Caragiale spunea ca spera “ca intr-o zi cineva, oricine, va face mai mult decat sa rada la

piesele” sale. Drama ne amuza (mai ales a celuilalt), in loc sa ne lase un gust amar. Ciudate fiinte, ar spune o minte superioara celei colective (mecanismul arhetipal care functioneaza din cele mai vechi timpuri ne demonstreaza, prin el insusi, ca indivizii, ca si comunitatiile, mai mult se aseamna, decat se deosebesc). Cautam, la fiecare colt de strada, mustruluirea subtila a celuilalt. Trebuie mentionat ca, fie prin punere in scena, fie prin cuvinte, fie prin grafica, scopul este acela de a educa, nu de a pune falcile gloatei in miscare. Si, daca am fi ceva mai atenti, am observa, ca natura, in deplina si sincera ei desfasurare, ne indica, pas cu pas, in ce domenii ar trebui sa ne aratam “nitel” mai inteligenti. E ca si cum, printre prioritatile ei respectate, s-ar numara si indeplinirea unui rol moralizator. Cunoastem si ne laudam adesea cu sintagma “inzestrati cu ratiune si constiinta, comportandu-ne astfel, unii fata de altii, in spiritul fraternitatii” pentru ca este o



alta modalitate de a ne exprima superioritatea in fata celorlalte fiinte. Si totusi, cum se face ca, de cele mai multe ori, obisnuim sa actionam ca ele? Ca pasarile, ca animalele care lupta doar pentru supravietuire? Care, asadar, incalca drepturile celuilalt.

Un exemplu edificator este acela al unui minunat vestitor al primaverii, si anume: Cucul, pasarea sura din poeziile si cantecele populare romanesti. S-o luam de la inceput. Cantecul lui bisilabic (de aici, si numele) te duce, inevitabil, cu gandul la repetitie. La actul de a persista intr-o actiune. La conservatorism. Nu va aminteste de cineva? Mai exact, chiar de noi? Noi, cei de toate zilele, cand, fara argumente convingatoare, nu acceptam anumiti oameni (doar pentru ca am avut un conflict cu UNUL din etnia respectiva) sau anumite religii? Incalcam drepturi si pretindem respect. O eroare logica, ale carei efecte sunt, la fel, aratate prin intermediul artei (create sau nu de om). Nu cand se identifica Dionis al lui Eminescu cu Demiurgul, se destrama imaginea paradisiaca? Din pacate, Terra, asa minunata cum este, e populata de prea multi oameni. Daca ne-am confruna cu o catastrofa la nivel global, sigur ne-am uita la capra vecinului (da, la capra pentru ca planul vecinului a fost intr-adevar malefic: si-a dresat capra si, deci, ea e de vina ca nu s-a opus) si, niciodata, la ograda noastra pustie. Sa avansam. Cucul isi ocupa teritoriul din anii precedenti, pazindu-l cu strasnicie. Birocratia ne omoara. Dar si megalomania. In conditiile in care orice persoana are dreptul la proprietate privata, atat singura, cat si in asociatie cu altii, de ce sa nu o facem? Mai ales ca am avut grija sa punem un pret pe aceasta “asociatie cu altii”. In lumea in care noi traim, frica de a-ti fi luat sau stricat bunul personal nu prea isi gaseste motivatia daca ai timp si grija sa colaborezi cu cineva serios. Dar nu. Tu respecta regulile nescrise: daca te muti la tara, lasa-ti apartamentul gol! si, daca mori la tara, sa ai grija sa lasi scris in testament sa nu cumva zgubiliticii de copii de la oras sa bage pe cineva cu chirie in casa la care tu, cu manuta ta, ai pus prima caramida! Asa vezi. Ce open-minded? Ce satisfacea nevoii de siguranta a celorlalti, oferind un adapost, ce drept? Liniile literelor din “EU SI NUMAI EU” sunt drepte. Sa purcedem, insa, in analiza noastra. Dupa cum se stie, cucul nu isi face cuib si nu isi cloceste ouale. Ouale le depune in cuibul altor pasari care ii vor creste puii. Pentru a nu fi demascata, femela cuc indeparteaza sau inghite un ou din cuibul gazdei. Nu facem noi oare la fel? Cand fugim de responsabilitati cu 3* m/s (da, Einstein s-a inselat in privinta vitezei limita pe care o poate atinge un corp), ele cad pe altii si “afacerea” cu egalitatea in demnitate si in drepturi nu prea mai pare cinstita. Atunci cand dam de lucruri neterminate nu ne convine insa. Se pare ca proverbul “Ce tie nu-ti place, altuia nu-i face!” e doar ca sa ne amintim de lectia aceea draguta de prin clasa a III-a, de la limba romana. Intrebarile vin de la sine: de ce nu isi asuma omul vina? de ce fuge de datorie? Si raspunsul vine si mai simplu: de frica sau de lene. E trist cand te gandesti ca mai avem si constiinta. Cucul nu stie ce face (sau asa ne place sa credem), totul face parte din procesul de functionare a uriasului ecosistem natural in care oamenii sunt doar niste pionii ce nu vor ajunge regine. Cei mai multi stim cam ce efecte ar putea avea actiunea pe care vrem sa o intreprindem si, desi, ajungem la concluzia ca predomina cele negative, tot o facem. Exista o conditie suficienta pentru acest fapt. Sa nu fim noi cei raniti. Sa continuam noi sa traim.

Acum, se indoieste cineva ca cucul nu este o pasare inteligenta si vicleana? Sigur ca nu! Dupa cum spuneam si la inceput, ne plac “trebusoarele” astea. Doar un pic daca am fi atenti, am realiza ca, de fapt, avem in fata scena teatrului vietii noastre si actorii, de frica sa nu le facem ceva, si-au pus masti de fiinite ce nu ne seamana. Fac ce fac, avand ca si scuza nestiinta. In lumea lor este permisa. Facem ce facem, apeland la nestiinta. Pentru ca, in lumea noastra, ea nu este acceptata. Sau, oricum, esti singurul vinovat. A! De fapt, nu. Guvernatorii sunt de vina ca nu suntem informati!

Raspunsul la primele intrebari ii apartine fiecaruia dintre noi. Stiu doar ca, prin ipocrizia de a pretinde ceva si de a nu oferi nimic in schimb, nu vom reusi decat sa ne mutilam personalitatea, sa fim proprii nostrii calai. Cucul ne canta, in speranta de a ne face sa fim atenti la el, adica la greselile pe care, constient, le putem evita. In plan uman, de ce nu am putea fi cei care cresc puii cucului, individul ce beneficiaza de o ampla descriere mai sus, si, pentru a depasii natura, de ce nu am putea sa ii educam in spiritul corect la care sa poata apela cand isi revendica drepturile?

Ei bine, exista si o diferenta intre noi si pasarea deja celebra. Noi nu sutem fiinte singuratice. Noi putem invata, ajutati de altii, sa ne tinem de mana pentru a trece peste obstacole.

Patriotismul

DUMITRICA MARIA STEFANA Masterand, Campanii de comunicare in publicitate si relatii publice

Facultatea de Jurnalism si Stiintele Comunicarii, Bucuresti Adesea ne intrebam de ce patriotismul nu se bucura astazi in Romania de un credit destul de mare. Daca am fi sinceri

cu noi, am recunoaste ca orice gest de-al nostru asociat patriotismului devine azi ridicol (sa ne imaginam doar mana dreapta tinuta in dreptul inimii cand se intoneaza imnul nostru national).



Dar ce este patriotismul? Conform Dex-ului patriotismul se defineste ca fiind sentimentul de dragoste si devotament fata de patrie si de popor, statornicit in decursul istoriei. Inca de la aparitia ideilor de patrie si patriotism, acestea au fost indisolubil legate de interesul national. Indiferent de etapa istorica pe care a parcurs-o, patriotismul s-a definit ca fiind capacitatea individului de a identifica interesul national si de a-l urma in toate actiunile sale. El a constituit insa intotdeauna o variabila istorica. Astfel, natiunile si l-au definit in functie de stadiul de dezvoltare in care s-au aflat. Interesul national si-a schimbat radical valentele la sfarsitul acestui secol, in conditiile in care societatea romaneasca se confrunta, pe langa dificultatile de ordin intern, cu o serie de provocari ale modernitatii: integrarea europeana, procesul de globalizare economica.

Notiunea, ca si sentimentul patriotic, pe care s-a batut atata moneda in socialism, a intrat intr-un con de umbra, dupa decembrie 1989, fiind sesizat pe nedrept ca avand sens peiorativ. Dupa folosirea indelung inadecvata, termenul s-a uzat fiind folosit, cu greu, in continuare. Paradoxal, dar pare ca si sentimentul s-a devalorizat.

Exemple? Cati dintre grozavii nostri politicieni de azi stiu si inteleg adevaratul patriotism? Cu toate ca raspunsul e foarte clar: niciunul! Ei declara nonsalant si demagogic ca tot ceea ce fac, o fac in interesul tarii si al poporului pe care cu credinta il slujesc! Pentru ei iubirea de patrie s-a transformat in iubire de partid, de grup oligarhic si de afacerea privata ce o pot face cu statul. Ca doar de ce sa-i lase pe altii sa ne ia Romania si sa nu si-o insuseasca ei!

Pentru mine, ca roman, sa recunosc ca imi iubesc tara, nu mi se pare jenant. Grosso modo, nu mi-am renegat niciodata tara, ci am comentat totdeauna conducatorii ei politici care, prin discursurile lor ditirambice, schimba si inlocuiesc notiunea de patriotism. Si asta pentru ca in Romania nu e nimic limpede, totul este in ceata, aburit. Dar, cum se spune speranta moare ultima, eu tot mai sper intr-o Romanie a bunului simt, a corectitudinii, a adevarului!

Prin urmare, sunt romanca, m-am nascut asa si am ales sa raman astfel. Acest lucru mi-l asum cu toata raspunderea, nu am cum sa sfarsesc altfel. Dar asta nu inseamna ca pot accepta, fara oprelisti, orice fel de patriotism desuet si lacrimogen, cu care incearca unii sa ne spele creierele, iar simtul meu critic este mereu prezent pentru a sanctiona.

De fapt, azi, ce mai inseamna sa fi patriot? Inseamna a-ti iubi tara cu luciditate, nu orbeste. A o gospodari rational, nu pasional si coleric, fara lozinci ori petarde. Patriotismul a ajuns, pentru romani, sa aiba un sens abstract. Multi intervievati se vor amuza la o astfel de intrebare. Pentru mine, patriot este acela ce poate sa vada viciile noastre, care incearca sa le schimbe, sau cel putin sa le corecteze, care are ratiune si stie sa cantareasca lucrurile fara emfaza, fara patos. Ar fi prea simplu spus ca patriot este doar cel care isi iubeste tara pur si simplu: te nasti cu acest simtamant sau nu te nasti deloc cu el.

Patriotismul poate fi acel sentiment general in care indivizii dintr-un anumit spatiu geografic au o raportare comuna la acel spatiu, respectiv se identifica unii cu altii si impartasesc o serie de valori comune. Ma refer la a fi mandru de a fi roman – oare suna oratoric si demagogic? – chiar si dincolo de granitele tarii, puterea de a recunoaste si de a lua apararea patriei, in loc de a poza in victima unui sistem sau conditie sociala defavorabila in fata vecinilor mai bogati.

Ca derivare a celor de mai sus, la noi patriotismul nu e un subiect cool. Imaginile cu americani rigizi arborand steagul si tinand mana la inima cand se intoneaza imnul national, ni se par false, in timp ce noi abordam o atitudine indiferenta, predispusa la critica si ironie fata de o asemenea manifestare. Probabil exista in subconstientul romanilor un dezgust fata de asemenea exteriorizari, dobandit din cauza orelor de munca patriotica si manifestatiilor de pe stadioane spre gloria conducatorului iubit si a Republicii Socialiste, iar cei care ar trebui sa faca educatia patriotica reala sunt inca afectati si vor sa puna in urma lor tot ce tine de perioada veche, neizbutind sa treaca peste sechele.

In noua constructie europeana patriotismul si multiculturalismul sunt elemente esentiale ce coexista real, terorism, rasism sunt cuvinte ce ar trebui sa dispara din vocabularul umanitatii. Oare poate exista o noua intelegere a semnificatiei reale de patriotism? Cum putem realiza acest lucru cand provincialii urasc bucurestenii, fara nici un motiv, ci doar asa in general, cand bucurestenii se simt superiori provincialilor, iar unii urasc pe toti cei care nu-s de-ai lor. Situatii similare cand ajungem in occident si suntem categorisiti ca venind din lumea a treia, si atunci ce mai ramane de spus? Oficial frontierele dispar, dar ele raman ancorate si mai active ca niciodata in sufletele noastre!

Din pacate se observa ca nu toti par sa inteleaga un simplu fapt: ca suntem toti oameni in primul rand, ca toti avem bunele si relele noastre si ca tine de noi sa invatam si sa preluam cele bune de la straini si nu cele rele. Ar trebui sa refuzam cu tarie sintagma ,,traim in Romania si asta ne ocupa tot timpul’’, fraza devenita un fel de laitmotiv in tipologia romaneasca moderna, tipologie ce considera Romania un rau necesar, se autovictimizeaza si pune in lista valorilor reale emigrarea.

Si ca un facut, patriotismul socialist imbinat cu internationalismul proletar, din trecut, i-a determinat pe multi romani sa-si caute azi o alta patrie - conform dictonului ,,ubi bene, ibi patria’’(unde ti-e bine, acolo e patria) rostit de Cicero, pentru un nou inceput, unde sa se poata afirma la valoarea reala si unde le sunt apreciate corect valorile lor intelectuale. Oare toate astea duc la schimbarea sensului notiunii de sentiment patriotic in societatea democratica actuala?

Dupa aderarea la uniunea europeana ne-am castigat dreptul de a ne alege si o alta patrie de adoptie, patrie care nu cred ca poate sa o inlocuiasca pe prima, in nici un caz in sufletul nici unui roman emigrant, dorul si nostalgia nu se sting niciodata.



Familia si petrecerea timpului liber

- partea a II-a

FOTEA D. DANIELA Masterand, Master: Familia si Managementul Resurselor Familiale

Universitatea “Alexandru Ioan Cuza” – Iasi Facultatea de Filosofie si Stiinte Social-Politice

Sectia Asistenta Sociala, Anul I Relatia familie-copil Profesorii buni fac scolari buni; mamele bune, insa fac oameni buni! Aime Martin Mediul familial are un rol important in crearea cadrului afectiv, a structurilor de autoritate, a comportamentului pe

care copilul il are. In momentul in care, intr-o familie apare un conflict generat de criza adolescentina este afectat echilibrul intregului grup familial. Parintii trebuie sa se axeze pe formarea adolescentului ca individ matur ce aspira la un statut social, care vrea sa dobandeasca din ce in ce mai multe roluri.

Trecerea de la copilarie la maturitate pentru multi dintre parinti este trista deoarece ei au in vedere faptul ca puiul lor va trebui sa ia viata in piept si sa o infrunte cu toate greutatile survenite. Divergentele de opinii sau de atitudini apar cu usurinta si se declanseaza de regula la instalarea refuzului: „nu ai voie sa faci asta” sau „ nu ai voie sa mergi in acel loc”.

Ceea ce isi doreste un adolescent de regula difera de ceea ce vrea un parinte de la copilul sau. Tensiunea ce apare poate fi inlaturata doar daca cele doua parti implicate incearca sa-si rezolve problema printr-o mai buna comunicare. Parintii au tendinta de a detine controlul, de a actiona ca si cand copilul este „proprietatea lor”, de a nu da ascultare dorintelor copiilor.

Efectele negative asupra adolescentilor reies din atitudinea parintilor si anume: Superprotectia care inlatura posibilitatea de a avea un adolescent independent; Diverse forme de afectivitate: in general fetele sunt cele mai atasate de mama pe cand baietii au tendinta de

a se simti complexati cand mamele ii cocolosesc de fata cu ceilalti; Severitatea unora dintre parinti manifestata prin interzicerea frecventarii unor locuri, prin interzicerea unui

anumit tip de vestimentatie care creaza atat disconfort pentru adolescent care se va simti persecutat si va dori sa scape din captivitate.

Agresivitatea in care se incadreaza formele de abuz (fizic, psihic, verbal si sexual) care duc la formare unor comportamente invatate si care vor avea manifestari ulterioare.

Climatul educativ familial Copii trebuie crescuti pentru ei, nu pentru parinti! Nicolae Iorga Climatul familial este o formatiune psihosociala complexa, cuprinzand ansamblul de stari psihice, moduri de

relationare interpersonala, atitudini, nivel de satisfactie (12). Modul in care un copil se adapteaza la mediul de viata si la mediul scolar depinde in mare parte de educatia primita

in familie, de legatura parinte-copil. Influenta parintilor este relevanta in cazurile de esec sau de reusita scolara. In momentul in care un copil inregistreaza rezultate slabe la invatatura se declanseaza automat un conflict cu familia.

Ipoteza de la care se pleaca este aceea ca elevul are nevoie acasa de un cadru general de viata in care sa se simta in siguranta (13). Scolarul are nevoie de parinti calmi, intelegatori, afectuosi, flexibili si mereu prezenti in viata lui. Elevii care au relatii bune cu parinti isi vor capata mai usor independenta, vor avea mereu o stima de sine crescuta, se vor simti motivati si incurajati de acestia.

Parintii pot fi autoritari si toleranti. In momentul in care acestea se imbina, relatia parinti-copii este minunata. Parintii pot fi autoritari pana la finalizarea temelor si a activitatilor scolare iar dupa aceasta ei adopta o atitudine permisiva prin care adolescentii se pot bucura de o libertate totala.

In alte familii este intalnit tipul de climat boem caracterizat prin laisser-faire: adolescentul mananca ce vrea, cand vrea, el isi organizeaza programul dupa cum considera de cuviinta. O alta categorie de parinti sunt cei anxiosi care au mereu de a-si supraveghea copii, de a se gandi doar la gravitatea faptelor si de a privi partea negativa a lucrurilor.



Un alt tip de climat este reprezentat de climatul complicat al familiei. In acest caz totul este bine gandit, nimic nefiind spontan. Exista numeroase tipuri de climate familiale, date tocmai de structura complexa a fiintei umane. Fiecare este parinte asa cum stie si cum poate: indivizii nu merg la cursuri, nu se informeaza, nu iau lectii ci o buna parte dintre ei considera ca a fi parinte face parte din ei insisi.

Educatia pentru timp liber Bertrand Russel afirma ca folosirea inteleapta a timpului liber este un produs al culturii si al educatiei. Timpul liber are

ca principal scop relaxarea individului. Fiecare familie este raspunzatoarea pentru modalitatea de petrecere a timpului liber a membrilor componenti.

Diferenta de varsta de regula isi spune cuvantul. Sunt copii care se tocmesc cu parintii pana obtin permisiunea de a pleca la prieteni, de a iesi in oras, in locuri care nu sunt destinate varstei lor. Chiar daca intra in contradictie cu gandirea adultilor, copii reusesc de cele mai multe ori cele propuse. Atunci cand intr-o familie rolurile sunt clar definite, exista o organizare se va putea observa multumirea fiecarui membru, de la cel mai mic la cel mai mare.

Parintii nu trebuie sa fie considerati dusmani de catre copii. Impotrivirile parintilor nu sunt decat raspunsuri calculate la prevenirea unor situatii care de cele mai multe ori apar si au efecte negative. Trebuie mentionat ca si sunt acei parinti de „moda veche” care nu le permit copiilor absolut nimic din ceea ce ei isi doresc.

Timpul liber trebuie petrecut intr-un mod care sa arate satisfactia, care sa duca la formarea unui stil de viata decent si sanatos. Cultura, sportul, excursiile, iesirile in aer liber, dialogul intrafamilial sunt doar cateva dintre domeniile atractive care reprezinta modalitati utile de petrecere a timpului liber. Educatia pentru timpul liber a copilului consta intr-un proces prin care el trebuie ajutat sa:

sa cunoasca diverse modalitati de organizarea a timpului liber; sa-si formeze un stil de viata civilizat, educat, elevat; sa-si cultive sentimentul responsabilitatii de sine; sa indentifice sursele de stres si modalitatile de relaxare; sa-si asigure un tonus afectiv optimist.

Trei factorii pozitivi care influenteaza direct timpul liber al copiilor: familia, scoala si statul. Fiecare factor este semnificativ si trebuie sa-si exercite cat mai bine rolurile. Doar comunicand familiile vor obtine rezultate benefice. O buna relationare duce la intelegere, la apreciere, la incredere etc.

Bibliografie: Breban, V., Dictionarul Explicativ al limbii romane, Ed. Stiintifica si Enciclopedica, Bucuresti, 1987; Druta, Florin, Psihologia familiei, Editura Didactica si Pedagogica, Bucuresti, 1998; Florea, Nicoleta-Adriana, Surlea, Cosmina-Florentina, Scoala si Consilierea Parintilor, Editura Arves, Bucuresti, 2006; Giddens, Anthony, Sociologie, Editura Bic All, Bucuresti, 1997; Gilly, Michel, Elev bun, elev slab, Editura Didactica si Pedagogica, Bucuresti, 1976; Heyman, Richard, Cum sa vorbesti cu adolescentii, Editura Lucman, Bucuresti, 2003; Mitrofan, Nicolae, Dragostea si casatoria, Editura stiintifica si Enciclopedica, Bucuresti, 1984; Mitrofan, Iolanda, Mitrofan, Nicolae, Familia de la A… la Z, Editura Stiintifica, Bucuresti, 1991; Pricopi, A., Pricopi C., Dreptul Familiei, Editura Lumina Lex, Bucuresti, 2004; Silammy, N., Dictionarul de psihologie, Editura Univers Enciclopedic, Bucuresti, 1996; Stanciulescu, Elisabeta, Sociologia Educatiei Familiale, Editura Polirom, Iasi, 2002; Zamfir, Catalin, Vlasceanu, L., Dictionar de sociologie, Editura Babel, Bucuresti, 1998; Note de subsol: (1) Giddens, Anthony, Sociologie, Editura Bic All, Bucuresti, 1997, p. 154 (2) Breban, V., Dictionarul Explicativ al limbii romane, Ed. Stiintifica si Enciclopedica, Bucuresti, 1987, p. 357 (3) Zamfir, C., Vlasceanu, C., Dictionarul de sociologie , Editura Babel, Bucuresti, 1993, p. 283 (4) Pricopi,A., Pricopi C.,Dreptul Familiei, Editura Lumina Lex, Bucuresti, 2004, p. 14 (5) Mitrofan, Nicolae, Dragostea si casatoria, Editura Stiintifica si Enciclopedica, Bucuresti, 1984, p. 101 (6) Druta, Florin, Psihologia familiei, Editura Didactica si Pedagogica, Bucuresti, 1998, p. 3 (7) Silammy, N., Dictionarul de psihologie, Editura Univers Enciclopedic, Bucuresti, 1996, p.125 (8) Mitrofan, Iolanda, Mitrofan, Nicolae, Familia de la A… la Z, Editura Stiintifica, Bucuresti, 1991, p.156 (9) Mitrofan, Iolanda, Mitrofan, Nicolae, op. cit., p. 157 (10) Florea, Nicoleta-Adriana, Surlea, Cosmina-Florentina, Scoala si Consilierea Parintilor, Editura Arves, Bucuresti, 2006, p. 18 (11) Zamfir, Catalin, Vlasceanu, L., Dictionar de sociologie, Editura Babel, Bucuresti, 1998, p. 236 (12) Mitrofan, Iolanda, Mitrofan, Nicolae, Familia de la A… la Z, Editura Stiintifica, Bucuresti, 1991, p. 72 (13) Gilly, Michel, Elev bun, elev slab, Editura Didactica si Pedagogica, Bucuresti, 1976, p. 38



Pozitia dreptului international umanitar in cadrul politicilor Uniunii Europene

GHEORGHILA DIANA

Masterand Colegiul Juridic Franco-Roman de Studii Europene

Universitatea Paris I Pantheon-Sorbonne Ca si celelalte organizatii internationale, Uniunea Europeana a inclus progresiv o dimensiune a dreptului

international umanitar (DIU) in politicile sale, pe care intentioneaza sa o urmareasca in relatiile sale internationale. Initial focusata pe drepturile omului, Uniunea Europeana a facut apel la convergenta a diverse instrumente legale pentru protejarea individului.

Astazi, dreptul international umanitar nu mai este privit ca o alternativa, ci ca un complement eficace pentru a fi aplicat in cadrul politicii externe si de securitate comuna. Aceasta referinta subliniaza noul rol al Uniunii Europene in diseminarea Conventiilor de la Geneva si a Protocoalelor aditionale, a respectarii acestora, dar si in adaptarea regulilor de drept international umanitar la noile forme de conflicte.

Cu toate acestea, noua viziune este una extrem de delicata tinand cont de faptul ca invocarea acestui drept este inerent atasata unei functii esentialmente statale – utilizarea fortei armate – domeniu in care competenta Uniunii nu este clar definita de tratatele constitutive.

In acest sens, afirmarea dreptului international umanitar s-a realizat progresiv, plecandu-se de la acte declaratorii, etapa necesara pentru integrarea instrumentelor conventionale de la Geneva in acte cu valoare juridica superioara ale politicii externe si de securitate comuna, actiunile si pozitiile comune.

Conflictul din fosta Iugoslavie si criza din Golf au fost elementele declansatoare ale afirmarii dreptului international umanitar in politicile europene, insa fara a evidentia existenta unei strategii globale sau a unui mod de actiune unitar, ci doar includerea lui ca referinta punctuala in domeniul mai larg al drepturilor omului.

Dupa 1990, insa, Uniunea Europeana a recunoscut nu numai locul sau in limitarea violentei armate, dar si functia sa de aplanare si stabilizare in cadrul unui conflict, astfel incat, in cazul in care aceasta se pronunta asupra unei situatii de beligeranta, interna sau internationala, dreptul international umanitar este utilizat atat ca mijloc, cat si ca scop. Punctul de referinta al acestei practici este reprezentat de Declaratia de la 12 august 1999 privind cea de-a 50-a aniversare a Conventiilor de la Geneva, singura care avea, in acel moment, in vedere exclusiv DIU, prin care Uniunea Europeana reitereaza ideea conform careia Conventiile de la Geneva nu sunt doar simple instrumente juridice, ci un soclu juridic minimal a fi impus partilor beligerante in caz de conflict.

Prin transformarea Conventiilor de la Geneva intr-un element recurent al politicii externe si de securitate comuna, Uniunea Europeana participa la promovarea si diseminarea dreptului international umanitar. In plus, UE concura la aplicarea DIU, in principal, prin luarea de pozitii in situatii in care caracterul conflictual este inca latent sau in care gradul de aplicabilitate al conventiilor nu este foarte riguros determinat.

Totusi, nu trebuie uitat faptul ca rolul major al Uniunii Europene in aceasta dimensiune a DIU este jucat prin intermediul statelor membre, care au considerat cadrul comunitar un mijloc complementar pentru a-si indeplini obligatiile conventionale de a respecta si a face respectate Conventiile de la Geneva.

Diferit de actele declaratorii prin care Uniunea Europeana a promovat indirect DIU, se remarca incepand cu anul 1995 si instrumentele juridice specifice politicii externe si de securitate comuna, spre exemplu invocarea prevederilor Primului Protocol aditional al Conventiilor de la Geneva in cadrul unei pozitii comune asupra laserului care orbeste sau materializarea unei actiuni comune de amploare in materia minelor antipersonal.

Lasand sa primeze exigentele umanitare asupra necesitatilor militare, Uniunea Europeana a participat la dezvoltarea unui drept conventional prohibitiv, insa complementar dreptului international umanitar general, conturand astfel o dinamica proprie in demersurile de a determina progresul acestei ramuri de drept international.

Rolul crescand al DIU in cadrul politicii europene este marcat constant prin pozitii comune, in care este explicit consemnata promovarea dreptului international umanitar in randul obiectivelor Uniunii, amintindu-se ca acesta este indispensabil pentru mentinerea pacii si consolidarea statului de drept.

Trebuie mentionat ca prevederile Conventiilor de la Geneva si ale Protocoalelor aditionale au servit drept baza pentru normarea domeniului sanctiunilor internationale aplicate de organizatia regionala europeana. Astfel, urmare a unor decizii in materia politicii externe si de securitate comuna, Consiliul Uniunii a procedat la luarea de masuri fata de statele in situatie de conflict, acest demers fiind inspirat tocmai din DIU, mai ales atunci cand acest drept a fost grav incalcat de statul vizat, un exemplu fiind conflictul din Kosovo, in care Consiliul a adoptat vizavi de Republica Federala Iugoslava doua reglementari.



In ciuda rolului crescand al DIU prin intermediul instrumentelor juridice mentionate, aceste acte nu raspund in esenta decat obligatiei de a face respectat dreptul international umanitar in orice situatie, erijand organizatia regionala intr-un subiect pasiv. Lipsa unei armonizari in domeniu are ca efect pozitia Uniunii Europene ca subiect al unui drept international umanitar cu geometrie variabila, nivelul de aplicabilitate al Conventiilor de la Geneva depinzand de natura misiunii.

In cele din urma, insa, Uniunea Europeana va trebui sa respecte standardul minim de protectie aplicabil fiecarui subiect de drept international public participant la un conflict armat, si anume dreptul international umanitar cutumiar, precum si regulile referitoare la conducerea ostilitatilor ce pot fi identificate ca norme imperative.

Fenomenul agresivitatii scolare

MURARIU CRISTINA Consilier scolar

Lic. Pedagogic CD Loga Caransebes

Scopul si obiectivele cercetarii Scopul fundamental al cercetarii de fata este sesizarea modului de manifestare a agresivitatii in mediul scolar,

precum si formularea unui progranm de preventie si interventie asupra acestui fenomen, la clasele care inregistreaza probleme in acest sens.

Datelor furnizate prin analiza si sesizarea comportamentelor agresive (fizice cat si verbale), in cazul scolarului mic (nivelul primar), cat si in cazul scolarului mijlociu (de nivel gimnazial), oferind baza informatiilor referitoare la cauzele si modurile de manifestare al agresivitatii in mediul scolar.

Considerand nocivitatea comportamentului agresiv care perturba vadit activitatea sociala si luand in considerare manifestarile agresive observabile in scoala:

Obiectivele propuse sunt:

sesizarea modalitatilor de percepere a agresivitatii de catre elevii de clase si varste diferite prin intermediul compunerilor cat si a exemplelor concrete - de situatii agresive - intalnite de elevii in cadrul scolii;

identificarea celor mai frecvent - intalnite comportamente agresive la elevi de clase si varste diferite, cat si in cadrul scolii;

identificarea, pe baza rezultatelor a cauzelor reale privind manifestarea comportamentului agresiv, elaborarea programului de preventie si interventie asupra agresivitatii in cadrul scolii. includerea elevilor agresivi intr-un program de consiliere.

Metoda de lucru Inventar de comportamente agresive observate - s-au utilizat fise, creioane; sarcina fiind aceea de a aloca puncte

de la „1” la „6” fiecarui comportament agresiv, raspunzand la intrebarea „ Cat de des ne intalnim cu aceste comportamente la scoala?”

Scopul acestui instrument fiind acela de a identifica frecventa si ordinea in care elevii de diferite clase percep frecventa de aparitie a celor 6 comportamente agresive, considerate cele mai intalnite la nivelul scolii.

Am selectat din suita de probe acelea care corespund cel mai bine nivelului de dezvoltare a copiilor in dorinta observarii optime a comportamentelor agresive prezente in cadrul scolii, la elevii de nivel primar si gimnazial.

Prezentare : „Astazi, as dori sa incercam sa discutam despre o tema de care cu siguranta ati auzit cu totii dar nu ati prea

discutat despre ea ... este vorba de agresivitate”. „Va rog sa-mi spuneti ce intelegeti prin agresivitate? Ce este agresivitatea? Cum am putea-o defini? Raspunsurile

voastre nu vor fi notate, va trebui sa incercati sa ma ajutati sa inteleg mai bine la ce se refera agresivitatea. Fiecare raspuns oferit de voi este considerat corect, ajutandu-ma sa inteleg mai bine cum vedeti voi acest fenomen.”

„Dati-mi exemple de cat mai multe cuvinte care se refera la agresivitate”. „Ce comportamente agresive cunoasteti?” JOC DE ROL: fiecare dintre voi are ocazia sa fie pentru 10 minute un domn sau doamna profesoara sau un expert

cat mai sincer si cat mai corect. „Sa presupunem ca e pauza mare... Iesim cu totii in pauza. Pe coridor e multa lume. Ce comportamente agresive am

putea observa?” (notez raspunsurile oferite de elevi);



„Ajungem in curtea scolii...ati putea sa-mi dati exemple de comportamente agresive intalnite in acest loc?” (elevii ofera exemple);

„La chioscul scolii, stau la rand mai multi elevi. Dati-mi exemple de comportamente agresive ce pot fi observate in acest loc, sau pe care le-ati observat.”

„La ora de educatie fizica....” „Va rog sa-mi dati exemple de cat mai multe cuvinte care credeti ca se refera la agresivitate”. „Ce fapte agresive cunoasteti?” „Asadar, am observat ca stiti foarte multe lucruri despre agresivitate (fapte, actiuni, si comportamente), la ce se

refera agresivitatea si cum o intalnim in viata noastra zilnica. Le cer elevilor sa repete cele mai cunoscute cuvinte care se refera la agresivitate, iar unui alt coleg sa le noteze pe

tabla. Elevii sesizeaza frecventa de aparitie a acestor comportamente, acordand note de la „1”, semnificand: intalnit - foarte rar, la „6” semnificand: intalnit foarte des, frecvent.

Din suita de comportamente agresive oferite ca exemple de catre elevi se vor selecta 6 - cele mai intalnite comportamente agresive in cadrul scolii, dupa criteriul frecventei denumirii sau observarii de catre elevi in incinta scolii.

Inventarul de comportamente agresive. (Pe o foaie de hartie notez 6 comportamente agresive, in ordinea frecventei sesizate de esantionul de elevii luati in studiu. Deasupra fiecarui cuvant se afla o scala Lickert cu 6 trepte. Sarcina elevilor este de a oferi o nota de la „1” la „6”, fiecarui comportament, in functie de frecventa de intalnire a comportamentului in cadrul scolii, „1” semnificand foarte rar intalnit, iar „6” foarte des/ frecvent intalnit.

Se ofera un exemplu concret pentru a observa daca elevii au inteles cu adevarat sarcina. Exemplul va contine un comportament agresiv care nu e prezent in inventarul de comportamente, evitandu-se influentarea elevilor.

Rezultatele cercetarii - interpretarea lor. Prezentarea si analiza datelor Acest studiu urmareste atat identificarea formelor de manifestare ale agresivitatii in mediul scolar, gravitatea

acestora, frecventa de aparitie precum si identificarea diferentelor privind modul de manifestare al agresivitatii - fizice si verbale - in randul esantionului de elevi luati in studiu. Investigarea comportamentelor agresive, facand posibila sesizarea diferentele aparute in manifestarea agresivitatii in functie de clase. Toate datele obtinute, constituind un punct de sprijin evident in formularea si gasirea unor programe de preventie si interventie primara, secundara si tertiala in cazul agresivitatii scolare.

Intr-o prima etapa, pornindu-se de la definirea „agresivitatii” de catre fiecare elev in parte, precum si de la oferirea de exemple concrete de comportamente si manifestari agresive observate in cadrul scolii, au fost inregistrate cele mai intalnite comportamente agresive la fiecare clasa in parte. Elevii au oferit exemple de situatii concrete in care observa anumite comportamente agresive, denumindu-le. Totodata ei au estimat frecventa de aparitie a fiecarui comportament observat, in parte pe o scala Lickert cu cinci trepte, „1”- semnificand foarte rar intalnit iar „5”, semnificand foarte des sau frecvent intalnit.

Comportamente agresive sesizate de elevi in cadrul scolii:

Comportamente sesizate Media Se imping 4,75 Se bat 3,70 Se injura 2,50 Isi pun piedica 1,00 Fura 1,00 Se cearta 3,00 Scuipa 0,50 Nu respecta regulile clasei 1,00 Ameninta 2,70 Distrug obiecte 0,50

Prin intermediul analizei statistice a acestor date, oferite de fiecare clasa in parte, s-au retinut sase

comportamente agresive sesizate de elevi in cadrul scolii, dupa criteriul frecventei de aparitie. Se poate observa ca „imbrancitul”,”injuriile” si „cearta” sunt manifestarile agresive care apar cu cea mai mare

frecventa. Agresivitate verbala fiind un mod de refulare a agresivitatii fizice, utilizata de elevi intr-o frecventa mult mai mare decat cea fizica, poate si datorita faptului ca ea nu atrage sanctiunea imediata. „Imbrancitul”, reprezinta o metoda



mascata a agresivitatii fizice. „Distrugerea de obiecte”, apare cu o frecventa mai redusa poate si datorita fricii de sanctiuni si pedepse ce pot fi aplicate in mediul scolar elevilor care distrug bunurile scolii.

Intre elevii claselor primare si gimnaziale exista diferente semnificative privind sesizarea agresivitatii, am recurs ca urmare a colectarii datelor, la compararea frecventelor de aparitie a comportamentelor agresive, intre clase.

Referitor la factorii de risc din mediul scolar, cei mai predictivi in determinarea comportamentelor agresive se dovedesc a fi cei legati de esecul scolar sau performante scolare slabe, in cazul studiului de fata. De asemenea alti factori de risc in ceea ce priveste agresivitatea scolarului ar putea fi luati in considerare. Dintre acestia, credintele normative privind agresivitatea dovedindu-se a fi important de luat in seama.

Alti factori scolari corelati cu comportamentul agresiv se refera la lipsa de implicare in activitatile scolare, absenta unor reguli clare si politici scolare care sa stabileasca comportamentul elevilor, precum si slaba atentie acordata diferentelor individuale in cadrul scolii. De exemplu, atunci cand educatorii esueaza in stabilirea unor reguli clare sau stabilesc sanctiuni inconsistente pentru cei care le incalca, elevi nu mai respecta regurile scolare sau invata sa le manipuleze in interesul propriu, insa dezadaptativ.

Politicile de toleranta zero si un stil de disciplina autoritar aplicat conflictelor scolare au tendinta sa exacerbeze aceste disfunctionalitati.

Atunci cand curricula scolara si modalitatiile de realizare a instructiei nu sunt adaptate nivelului abilitatilor elevului, acestia devin frustrati sau plictisiti, manifestand lipsa de atasament total fata de propria lor scoala.

Relatia dintre tulburarile de comportamnet si dificultatiile instrumentale se datoreaza si volumului instructional diferit oferit in timp de catre profesori elevilor cu tulburari comportamentale, agresive in raport cu colegii lor care nu prezinta probleme comportamentale.

Profesorii au tendinta de a interactiona mai putin cu elevi distructivi. Intr-un studiu asupra copiilor cu risc in adoptarea unui comportamnet antisocial, Wehby (1993), a constatat ca profesorii utilizeaza de doua ori mai multe comenzi negative comparativ cu colegii lor fara probleme. Profesorii au tendinta sa excluda elevii cu tulburari de comportament din clasa lor pe baza unor masuri disciplinare (Skiba si Peterson, 2000 apud Rosan, 2006).

Tipurile de interactiuni sociale care apar in clasele cu elevi care prezinta tulburari de comportament, de cele mai multe ori incep cu cerinta directa a profesorului adresata elevului de „a face ceva” iar elevul trebuie sa se conformeze cerintelor. Tot in cadrul acestor clase se constata lipsa cvasi-totala a unor intariri pozitive chiar si in situatia manifestarii unui comportament adecvat din partea elevilor ce manifesta probleme.

Un alt factor ce trebuie luat in seama, sunt relatiile dificitare dintre elevi, climatul ostil din clasa, lipsa unor relatii de apropiere si a unei perceptii interindividuale.

Studiile longitudinale asupra elevilor cu probleme comportamentale, au demonstat ca mai mult de jumatate (cu dizabilitati medii in ciclul primar si gimnazial) prezinta un risc crescut in aparitia unor probleme de dezvoltare in adolescenta si perioada adulta (Farmer et al, 2001, apud Rosan 2006).

Acesti factori, si nu numai, trebuie luati cu strictete in seama cand se pune problema interventiei in mediul scolar primar si gimnazial, in vederea diminuarii sau prevenirii comportamentelor agresive.

Concluzii si implicatii: Daca vrem ca violenta sa dispara din scoli trebuie sa fim proactivi in deciziile noastre si sa analizam originile

problemei. Violenta poate fi prevenita in scoli cand copii nu sunt predispusi numerosilor factori de risc. Cercetarile indica faptul ca, modelele de comportament antisocial care apar precoce la copii constituie un enorm factor de risc cu rezultate negative pe termen lung.

Cei care abordeaza agresivitatea in mediul scolar, precum si cei care iau decizii, trebuie sa inteleaga relatia indistructibila intre experientele timpurii de viata si sanatatea fizica, emotionala, sociala si cognitiva.

Schimbari la nivel cultural se pot produce doar furnizand experiente bogate la nivel cognitiv, emotional, social si fizic. Inainte ca societatea sa ofere aceste experiente este necesara educarea privind dezvoltarea copilului. Educarea cadrelor didactice, a parintilor, trebuie sa fie continuata de dezvoltarea cercetarilor privind impactul experientelor pozitive asupra dezvoltarii copilului. Toate acestea trebuie sa fie utilizate in acelasi timp cu implementarea si testarea unor programe care sa imbogateasca viata copilului si a familiei sale, precum si a unor programe de identificare precoce si interventie proactiva.

Pornindu-se de la nocivitatea comportamentelor agresive, constatate in cadrul mediului scolar cu o pondere tot mai ridicata si de la nevoia de a interveni acolo unde aceasta problema se dovedeste tot mai greu de stapanit, perturband chiar si realizarea adecvata a procesului instructiv-educativ si climatul general al scolii, se urmareste interventia asupra acestui fenomen.



Lumea pasarilor

NEAMT GAVRILA Dragul meu prieten, in colonia scatiilor, ziua de munca porneste, dupa ritual, cu paharul de tuica pe masa. Hai noroc!

Buna dimineata! Cand ai stomacul de pasare poti suporta chiar si tarii, la nevoie. Spirit de stol inseamna sentiment de solidaritate pentru specia din care faci parte. Camera dumbraveanca, montata recent in interval, capteaza toate secventele lumii noastre. La paseriforme, cine nu fura din ecosistem, este socotit cioc-intors. Aici puii de pupaza gresesc adeseori socotelile. Dau meditatii, le propune vulpea carbunareasa. Bum! Bum! Doua ciocanitori bat in usile claselor. Nu se fac ore. Ca nidifugii sunt plecati. La pescarus, pentru niste poze. La fluierar, sa repete colinda. La forfecuta; probaluiesc uniforme. Doar lastunii mai trag aer in piept, incearca sa taie vazduhul cu mainile lor indoite ca lama de coasa. Nu capituleaza, nu renunta la studiu.

Ciripitul a fost reabilitat, marturisim: traim intr-o retea trofica si mancam unii din altii. Furtisag in comun, bacalaureatul. Un papagal are dovezi. Le flutura deasupra capului, pe trei canale nationale. Bot-grosul izbeste cu pliscul in institutia de opt ori reformata, direct, fara menajamente. Fondul parintilor trece taxa de protectie, tarif de participare, regulamentul nescris al scolii. Popandaul cu functie, pus la tergal, topaie prin miristile pedagogiei moderne. Privirea rotunda vede si lumea stie. Nimeni nu poate face nimic.

In consiliul ornitologic nu se discuta, nici macar formal, asa ceva. Toata suflarea tace. Grangurii nu recunosc adica, decat succesul ecologic, insemnul victoriei, zborul in V. Restul, actionam in consecinta: naparlim daca trebuie, ne deplasam in zigzag, asistam resemnati la degradarea

habitatului, retrasi potrivnici sub tufe. Vorbim in patru despre controlul total, orientarea dupa soare, posibilitatea de supravietuire, proiectele copiate, drepturile tuturor orataniilor, intretinerea penelor, scandalul absentelor, ritmul interior.

Observam tragatorii de sfori, creaturile care se misca dintr-un partid in altul, starcii de paza, braconierii responsabili cu protectia mediului, reconstruirea decorului, marcarea cuiburilor, numaratul oualor, forta ciocului, stabilirea rangului, curentul ascendent …

Fleasc! Gainatul cade perpendicular, peste pagina scrisa. Zdrastvuite, ciolovec! Haraso? lanseaza cineva din varful pliscului. Scutur foia, transcriu pe curat, o trimit.

Am tocit pana pentru cele cateva sire. Sa te gaseasca sanatos, bunule prieten.

REDACTIA AEPADO Redactor-Sef: Catalin UNGURASU Redactor-Sef Adjunct: Laurentia Mariana MEREUTA

Daca doriti sa publicati un articol in noul numar al Revistei AEPADO,

va rugam sa ne trimiteti un CV si titlul articolului dvs. (cu o foarte succinta prezentare a continutului articolului)

la [email protected]. Va asteptam!

r14

Documents