■ andrei marga. Revenirea la justiţie■ andrei marga. Revenirea la justiţie■ eugen simion. aventura lui Cioran■ eugen simion. aventura lui Cioran

■ Dinu C. Giurescu • Încotro ne îndreptăm, Doamne?■ Dinu C. Giurescu • Încotro ne îndreptăm, Doamne?

■ marian victor buciu. bătălia pentru impunerea valorilor■ marian victor buciu. bătălia pentru impunerea valorilor■ bogdan Creţu. un reper estetic şi moral: ileana mălăncioiu■ bogdan Creţu. un reper estetic şi moral: ileana mălăncioiu

■ maria- ana tupan. Nevoia de valoare■ maria- ana tupan. Nevoia de valoare

■ mihai voiculescu. „România este o ţară mult prea frumoasă■ mihai voiculescu. „România este o ţară mult prea frumoasăşi mult prea bogată, care a încăput pe mâna unor amatori”şi mult prea bogată, care a încăput pe mâna unor amatori”

■ mircia Dumitrescu. „În lumea noastră mai există ■ mircia Dumitrescu. „În lumea noastră mai există nebuni care lucrează din iubire”nebuni care lucrează din iubire”

■ poeme de KiRil KovalGi (Federaţia Rusă)■ poeme de KiRil KovalGi (Federaţia Rusă)

Revistă NaţioNală de cultură, politică şi ştiinţă aNul XXiv · NR. 9 (738) · septembRie 2013

■ „Un popor nu se caracterizează atât prin oamenii mari, pe care îi are, ci mai ales prin felul în care îi recunoaşte şi îi stimează pe aceştia.”

Friedrich Nietzsche

Dosar ■ Cazul Paul Goma (II)

Dosar ■ Cazul Nicolae Breban (III)

Nicolae Breban

Direcþia naþionalã în culturã

Citiți în numărul viitor:Citiți în numărul viitor:Theodor Codreanu. RevizionismulTheodor Codreanu. Revizionismulca impostură culturalăca impostură culturală

O carte- eveniment: Cărturari, opozanţi şidocumente. manipularea arhivei Securităţii(editura Polirom, 2013), scrisă. în urma unorminuţioase cercetări, de gabriel Andreescu,unul dintre cei mai importanţi dizidenţi aiperioadei comuniste, militant pentru drepturi-le omului şi ale minorităţilor după 1990, cerce-tător şi profesor de ştiinţe politice. gabrielAndreescu ajunge la concluzia că acuzaţiile decolaboraţionism vehiculate în ultimii ani înlegătură cu Adrian Marino, Constantin Noica,Nicolae Balotă, Vasile Vetişanu, Mihnea Berin-dei, Mihai Botez şi Nicolae Breban nu se justi-fică. „Manipularea arhivelor duce la distorsio-narea întregului sistem de interpretare a tre-cutului. Seamănă confuzie peste istoria de 45de ani de comunism”, scrie gabriel Andreescu.lucrarea analizează modul cum imaginea dedisident a unora dintre personalităţile demarcă româneşti a fost distrusă prin atacuri înpresă, care s- au bazat pe distorsionarea reali-tăţilor din dosarele Securităţii comuniste. Înurma studiului a sute de dosare din Arhivele

Securităţii, gabriel Andreescu încearcă săarate cât adevăr şi câtă manipulare sunt înacuzaţiile aduse unor bine- cunoscuţi oameni decultură români, ale căror cazuri au constituitde multe ori subiect de polemică.”

din cuprins: Adrian Marino. Campania dedistrugere a unui model • Constantin Noica înarhive. Ataşamentul victimei faţă de torţionari• Nicolae Balotă faţă în faţă cu AlexandruPaleologu. Puterea subiectivităţii • eşecul insti-tuţional al deconspirării. explicare şi semnifica-re • Mihnea Berindei. Scenariul denigrării •execuţia lui Mihai Botez. Disidentul transfor-mat în agent al Securităţii • Nicolae Breban.Adevărul din arhivă • lumea informatorilor

„de ce s- a lovit în intelectuali, în scriitori, şinu altundeva? primul răspuns vine din direcţiarelevanţei sociale a practicii ca atare. deşi foarterăspândit în toate mediile sociale şi profesionale,din cauza ubicuităţii terifiante a Securităţii,„colaboraţionismul” a ajuns o obsesie etică repre-zentativă numai la nivelul intelectualităţii, unuiagricultor, lăcătuş- mecanic sau bucătar fiindu- i,practic, indiferentă încărcătura morală a dela-ţiunii, cu excepţia puţinor cazuri în care ea aatins, direct şi dureros, familii sau rude. dacă,aşa cum aminteam, solitarii exponenţiali puteaufi neutralizaţi prin marginalizare – eventualprin asimilarea lor categoriei ridicole a „clovni-lor”, aşa cum arată Zamiatin sau norman

manea (şi nu sunt singuriidin fostul bloc răsăritean)– transformarea unei casteprofesionale în etalonmoral putea reprezenta, înromânia de după 1989,un pericol care nu trebuiasubestimat. Scriitorimeaera, strict obiectiv, singura„breaslă” care se preta laacest statut, eticismuldeclarativ al membrilorsăi, foarte respectaţi înromânia de dinainte de

revoluţie, şi fronda anticeauşistă a multora din-tre ei reprezentând, la fel de logic, un pericol vir-tual pentru coruptocraţia în pregătire a claseipolitice. În consecinţă, regimul fie că s- a debara-sat cinic de scriitori, fie a sugerat pe toate căile –beneficiind de complicitatea mass media, detaliucare nu trebui uitat!!! – că toţi sunt murdari,vinovaţi, venali şi lipsiţi de coloană vertebrală.S- a lovit la vârf (noica, marino, Balotă, Brebanetc.), pe considerentul că restul va cădea de lasine, în urma efectului de contagiune epidemică.Cartea lui Gabriel andreescu vorbeşte, în ultimăinstanţă, despre un proiect ocult de macularecolectivă. Şi, la fel de adevărat: de incapacitateanoastră, sau a celor care conduc „breasla”, să îlcontracareze.” (Ştefan Borbély, mecanisme devictimizare, în Contemporanul, nr. 7/2013)

2

ANUL XXIV t Nr. 9 (738)

CO

NT

EM

PO

RA

NU

L.

IDE

EA

EU

RO

PE

AN

Ă

Apelpentru sAlvAreA culturii

române viisemnat de 900 de

personalităţi din România, Israel,SUA, Franţa, Germania, Irlanda,

Republica Moldova etc.pentru informaţii la zi –

accesaţiwww.ideeaeuropeana.ro

(click revista contemporanul)

SUMAR

PolemiceNICOlAe BReBAN l DIReCţIA NAţIONAlă ÎN CulTuRă/ 3MARIAN VICTOR BuCIu l BăTălIA PeNTRu IMPuNeReA VAlORIlOR/ 4Cronica literarăŞTefAN BORBély l PARABOlele CHRISTICe – ÎN CHeIe RăSăRITeANă/ 5PolemiceANDReI MARgA l ReVeNIReA lA juSTIţIe/ 6(Con)texteMARIA-ANA TuPAN l NeVOIA De VAlOARe/ 7LecturiTHeODOR CODReANu l „ZăDăRNICIIle” luI lIVIu IOAN STOICIu/ 8Coasta lui ApolloAuRA CHRISTI l fORţA CANDORII/ 9ModeleCONSTANTINA RAVeCA Buleu l eMINeSCu ReCONSIDeRAT/ 10LecturiCONSTANTIN CuBleŞAN l ROMANul MITuluI eMINeSCu/ 11Pagina 12BeDROS HORASANgIAN l ZIDIRIle luI MARIN gHeRASIM/ 12eugeN SIMION l AVeNTuRA luI CIORAN/ 13LecturiBOgDAN CReţu l uN RePeR eSTeTIC ŞI MORAl: IleANA MălăNCIOIu/ 14PolemiceMAgDA uRSACHe l lA juDeCATA De APOI/ 15File de istorieDINu C. gIuReSCu l ÎNCOTRO Ne ÎNDRePTăM, DOAMNe?/ 15ModeleClubul Ideea EuropeanăDaniela Lungu în dialog cu Mihai Voiculescu„ROMâNIA eSTe O ţARă MulT PReA fRuMOASă ŞI MulT PReA BOgATă,CARe A ÎNCăPuT Pe MâNA uNOR AMATORI”/ 17Clubul Ideea EuropeanăDosar ■ Cazul Paul Goma (II)NICOleTA SălCuDeANu l PAul gOMA ÎN lITeRATuRA ROMâNăŞI ÎN CONŞTIINţA PuBlICă (II)/ 20PolemosADRIAN DINu RACHIeRu l ROMANCIeRul gOMA/ 22Clubul Ideea EuropeanăDosar ■ Cazul Nicolae Breban (III) gABRIel ANDReeSCu l CONCePTuAlIZAReA COlABORAţIONISMuluI CuRegIMul COMuNIST ÎN DIMeNSIuNeA luI RePReSIVă (II)/ 23VIRgIl TăNASe l uN PROCeS POlITIC/ 25Antologiile ContePoeme de KIRIl KOVAlgI (feDeRAţIA RuSă)/ 27Modele ● Eveniment ● galeriaartistilor.roClubul Ideea EuropeanăMIRCIA DuMITReSCu l „ÎN luMeA NOASTRă MAI exISTă NeBuNI CAReluCReAZă DIN IuBIRe”/ 28MIRCIA DuMITReSCu l “IN OuR wORlD THeRe STIll ARe fOOlS wHOwORK fOR lOVe”Traducere în engleză de CARMeN VeRONICA BORBély/ 29LecturiCARMeN ION l DeSPRe IPOSTAZele POeTICe Ale luI MAx BleCHeR/ 30VIRgIl DIACONu l CăRTăReSCu, POeTul SINClONIZAT/ 31FilmDANA DuMA l eCRANul gIgANTIC, OfeNSIVA De fARMeC/ 32CălIN CălIMAN l „SuNT O BABă COMuNISTă”/ 33Românii de pretutindeniMONICA SăVuleSCu-VOuDOuRI l „MâNCăTORII De CARTOfI” De PeMICHAlAKOPOulOu/ 34Pe cont propriulIVIu IOAN STOICIu l „CAPul luI eMINeSCu, găSIT ÎNTR-uN lAC DINHlIBOCA”/ 35Românii de pretutindeniCorespondenţă g. MOSARI l MuNTele VulCANIC DIN SICIlIA/ 36Cartea străinăRODICA gRIgORe l ulTIMul POPAS Al luI TOlSTOI/ 36Revista revistelorMARIN RADu MOCANu l De-Ale DeMOCRAţIeI/ 38

Senatul Contemporanul:

ŞTefAN BORBély, NICOlAe BReBAN,AuRA CHRISTI, VICTOR IVANOVICI, ANDReI MARgA, VIRgIl NeMOIANu, BASARAB NICOleSCu, DuMITRu RADu POPeSCu, eugeN SIMION,ION SIMuţ, eugeN uRICARu

AuRA CHRISTI(redactor- şef)

ANDReI POTlOgCARMeN DuMITReSCuMIHAelA DAVIDADRIAN IONuţ PReDAflORIN AflOAReI

Corespondenţi din străinătate:MONICA SăVuleSCu- VOuDOuRI (gReCIA)eMIl RAţIu (ITAlIA)PHIlIPPe PAlINI (fRANţA)MIRCeA gHeORgHe (CANADA)

Rubrici:IulIAN BOlDeA, ŞTefAN BORBély, MARIAN VICTOR BuCIu, CONSTANTINARAVeCA Buleu, CălIN CălIMAN, IRINACIOBOTARu, BOgDAN CReţu, CONSTANTINCuBleŞAN, NICOleTA DABIjA, DANA DuMA, RODICA gRIgORe, BeDROS HORASANgIAN, BORIS MARIAN, MARIN RADu MOCANu, jeANA MORăReSCu, ADRIAN DINu RACHIeRu,MARIA- ANA TuPAN, lIVIu IOAN STOICIu, MAgDA uRSACHe

Vignetele rubricilor – lAuRA POANTăViziune grafică – MIRCIA DuMITReSCu

editor: Asociaţia CONTeMPORANul

ISSN print 1220- 9864ISSN online 1841- 0685Revista este înregistrată la Oficiul de Statpentru Invenţii şi Mărci (OSIM)

Adresa: Asociaţia CONTeMPORANulO. P. 22, C. P. 113, Sector 1, Bucureşti Cod 014780Tel./fax: 021. 212 56 92 Tel.: 021. 310 66 18Sediul central: Str. Blănari, nr. 21, et. 1, sector 3, Bucureşti

Revista este membră a Aso ciaţieiRevistelor, Publicaţiilor şi editurilor (ARPe)e- mail: office@contemporanul.rowww.contemporanul.ro

Contemporanul. Ideea europeană

are 40 de pagini

Tipar: SC PRINT MulTICOlOR SRl &Asociaţia euROBuSINeSS

unica responsabilitate a revistei Contemporanul. Ideea europeană

este de a publica opiniile, fie acestea cât de diverse, ale colaboratorilor ei. Responsabilitatea pentru conţi nutulfiecărui text, conform Art. 205- 206 CodPenal, revine exclusiv autorilor

Număr ilustrat cu reproduceri dupălucrările DANIeleI luNgu

Premiile Contemporanulsunt decernate cu sprijinul Ministerului Culturii şi Patrimoniului Naţional din România

♦ Eveniment ♦ eşecul instituţionalal deconspirării

Gabriel andreescuCărturari, opozanţi şi documente. Manipularea Arhivei Securităţii

Noua Revistă de Drepturile Omului

Noua Revistă de Dreptu-rile Omului (NRDO) este opublicaţie trimestrială edi-tată de Centrul de StudiiInternaţionale în cooperarecu editura C.H. Beck. Publi-caţia este continuareaRevistei Române de Drep-turile Omului, editată între

1993 şi 2005. A fost gândită să răspundă cerin-ţelor academice şi să fie în acelaşi timp o resur-să pentru instituţiile şi organizaţiile implicateîn înţelegerea şi promovarea drepturilor omu-lui.

Dorim să promovăm prin publicareaNRDO reconcilierea dintre principiul demnită-ţii şi principiul libertăţii umane. În viziuneanoastră, nu doar că reconcilierea celor douăvalori este posibilă, dar demnitatea şi libertatease întăresc reciproc. Temele recunoaşterii şisusţinerii reciproce le regăsim şi într- un altobiectiv la NRDO, apropierea dintre teoria şipractica drepturilor omului.

P r o i e c t e d i t o r i a l f i n a n ţ a t d e

Nu mai am răbdare! Ar trebui, nu- i aşa –cum îmi recomandă unii binevoitori şicum îmi spun mie însumi – să rămân latextele şi la preocupările mele, strict

literare; mă aflu acum la o vârstă binişor înaintată,dar încă sunt împătimit de roman, de creaţie, încăsunt activ, creativ, sper eu, dovadă cărţile mele dinultimii ani. Dar mă neliniştesc multe nopţi albe, măneliniştesc starea de dezordine, de decadenţă a litera-turii şi a culturii de azi, felul în care cultura românăvie, contemporană, este receptată de diferite medii, deguverne preocupate mai ales de aspectul economic şide succesul electoral, neglijând cele trei zone majoreale unei naţiuni – sănătatea, învăţământul şi cultura– şi mă fac să mă întorc încă odată cu faţa spre social,spre nevoile şi îngrijorările grave ale neamului meu,cel românesc, aflat, de ce să nu spunem, într- o singu-lară derută.

Nu, noi scriitori acestei limbi, ai acestei istorii,româneşti, nu am uitat că în câteva rânduri, de răs-cruce, scriitorii şi unii boieri luminaţi au fost aproapede nevoile norodului: curajoşii paşoptişti, în frunte cuinimosul Heliade Rădulescu, sau înţelepţii junimişti,în frunte cu Alecsandri, poetul şi ambasadorul, TituMaiorescu, logicianul, primul ministru, şi inspiratuleminescu, care ne- a dăltuit limba noastră literară deazi.

Da, mărturisesc, mă îngrijorează starea literelorcontemporane, dar şi a literaturii moderne, cea dedupă primul război mondial, scrisul, dar şi viaţa şiideile autorilor ei, deoarece de acolo, din foaierul aces-tei literaturi, din climatul şi ideile, învăţăturile ei, aleacestei perioade benefice, noi, generaţiile de azi, dintimpul comunismului, dar şi de după, ne- am deprins,ne- am învăţat meşteşugul, ne- am înţeles filiaţiile,autohtone şi cele europene, şi, mai ales, am înţeles,unii dintre noi au înţeles că naţiunea noastră, Româ-nă, închegată nu de mult, şi- a câştigat o reală legitimi-tate în câmpul naţiunilor europene, printr- o puternicăcreativitate în zonele majore ale cunoaşterii – semnulexistenţei organice a unei naţiuni. Nu numaiprintr- un teritoriu în sfârşit unificat şi prin succesepolitice.

Ce facem noi, azi, de bine de rău, scriitorii aces-tei naţiuni? Ce facem noi, cei legitimaţi de marii criticiliterari ai perioadei comuniste – un Şerban Ciocules-cu, un Călinescu, un Negoiţescu, un M. Călinescu, une. Simion şi un N. Manolescu –, de sutele de mii delectori ai noştri, care ne- au susţinut şi au alergat latextele noastre, nu numai fermecaţi de istoriile şimetaforele descoperite acolo, dar şi de speranţa că spi-ritul acestei naţii nu s- a stins sub tăvălugul sovieticcum nu s- a stins nici speranţa – articolul cel mai depreţ în vremuri barbare. Speranţa unităţii, a existen-ţei demne, naţionale, speranţa noastră, a celor expuşiunei colectivizări ideologice, încercându- se ştergereaoriginilor, a memoriei noastre istorice, a valorilornoastre.

Sigur, din fericire, vremurile azi sunt altele. Săcomparăm doar ceea ce este comparabil. Dar nu putemsă nu observăm, chiar şi izolaţi cum se pare că suntemîn turnul nostru de fildeş – un turn psihologic, pe caremulţi netoţi îl ironizează, o stare şi o armă, la urmaurmei, în faţa brutalelor ingerinţe ale politicienilor,militarilor sau bancherilor de oriunde şi de oricând! –nu putem să nu constatăm, cum spuneam, o staregravă de derută nu numai a culturii române în gene-re, dar şi a naţiunii. Nimeni nu mai ştie încotro să- şiîndrepte privirile. Oamenii aleşi de noi în fruntea sta-

tului abuzează de funcţiie lor, se îmbogăţesc pestenoapte. Şi ceea ce este poate mai grav, trădează camde vreo două decenii o gravă absenţă a acelui organ derăspundere colectivă faţă de cei care i- au ales, arătân-du- se incapabili de a asana şi de a reconstrui o econo-mie pusă pe picioare greşite de comuniştii CAeR- ului,foarte puţin dotaţi pentru a face faţă presiunilor mari,dure şi, recunoaştem, uneori cinice, ale economiilorvechi, capitaliste, ale statelor ce nu au suferit distor-siunile noastre istorice şi au, evident, o experienţămult mai veche, mai esenţială, a gestionării bunuluipublic, dar şi a aplicării principiilor democraţiei.

Dar nu e tema articolului meu starea economicăsau politică a ţării. Pe noi, pe mine, ne îngrijorează,după mai bine de două decenii, starea gravă a celortrei zone majore pe care le- am citat mai sus, şi, în pri-mul rând, ceea ce ţine de profesiunea, de vocaţia noas-tră, a unora, cei care ne- am pus destinul în slujbavalorilor naţionale. Chiar şi acest cuvânt, împreună cuderivatele lui, naţiune, naţional etc., a ajuns un fel devorbă de ocară, un fel de vorbă „depăşită”, cum zic uniioportunişti ai vremurilor noi, grăbiţi să ne amestecenu numai economic şi financiar în uriaşa moară amondialităţii, văzută ca o sursă de beneficii şi rivali-tăţi monetare, cu o singură ideologie, cea a consumis-mului, oportunişti nepăsători, uneori chiar ironici,dacă nu de- a dreptul sarcastici faţă de acele valori, înspiritul cărora ne- am constituit ca neam.

Nu, domnii mei, e timpul să ne ridicăm, după ceam aşteptat destul şi cu o enormă răbdare, ba chiar şicu o veche, curtenitoare bunăvoinţă, să ne ridicăm şisă ne reclamăm dreptul – dreptul acela de a spune nuoportunismului de orice fel, de a bara accesul oricărorimpostori, grăbiţi nu numai să arunce, fără prea multeargumente, statuile de pe soclul lor, ci şi să ne împin-gă pe un drum importat de nicăieri: drumul dizolvăriicredinţei în neam şi origini, în timp ce state mari,vechi şi prestigioase, state pe care aceşti ipochimeni leadulează – SuA şi vechile naţiuni apusene europene –nu se sfiesc să- şi declare sentimentele de solidaritatecu trecutul lor şi cu valorile naţionale.

Să ne ridicăm şi să afirmăm valorile în care cre-dem, noi împreună cu multe, multe sute de mii decetăţeni, de intelectuali de toate profesiile şi opiniile,ce trăiesc azi într- o Românie care încă îşi caută dru-mul, cu bâlbâieli, abuzuri şi erori grosolane, de parcăne- am afla în primele luni după uriaşa cădere a comu-nismului. Afirmându- ne încă odată credinţa în capaci-tatea acestui popor de a zidi şi de a crea valori compa-rabile cu cele mai exigente, de aiurea, să ne ridicăm şisă ne arătăm solidari cu cei ce refuză marasmul şinegativismul ce bântuie pe plaiurile noastre. Să- i che-măm alături de noi pe colegii noştri literaţi, dar şi pemuzicienii, pictorii, sculptorii şi graficienii de oricevârstă şi din nu importă ce „şcoală de gândire”, pesociologii, psihologii şi filosofii, care au luptat, ca şinoi, în vremuri absurde, pentru valoare, ca şi pe ceicărora aceştia le- au fost maeştri; să- i chemăm alăturipe lectorii noştri, intelectuali de orice profesie sau cre-dinţă, dispuşi încă o dată să se revendice de la origini,intelectuali, cărora nume ca Iorga sau eminescu, doc-torul Marinescu sau Babeş, Titulescu sau Maniu nu leinspiră un refuz grăbit sau o ironie groasă. Inşi carenu se tem să pronunţe cuvântele naţional sau naţiuneîn reala şi istorica lor accepţiune, trecând peste farsaaşa- zis naţionalistă, cu care ultimul dictator comunista vrut să- şi consolideze paranoia, trecând şi peste abu-

zurile politicianiste post- revoluţionare, de care ausuferit aceşti termeni.

În ce mă priveşte, eu, semnatarul acestor rânduri,semnatarul multor mii de pagini, pe care am avutnorocul să le scriu în splendidul idiom latin numitlimba română, mă declar ucenic al unor mari spiriteeuropene, în proză, muzică şi filosofie, mă declarurmaş şi legatar al acelor mari Români care au crezutîn unitatea de destin a acelor „populaţii”, a acelor trăi-tori de multe secole în umbra dură a trei mari imperii,admirându- i până la ultima suflare pe corifeii, marti-rii şi creatorii noştri, ce au crezut şi au luptat cu toatăfiinţa lor pentru o ţară, pentru o cultură înaltă, pentruo expresie unică şi originală a neamului nostru, şi, seînţelege, pentru o existenţă demnă şi liberă.

Am luptat decenii la rând pentru romanul româ-nesc, pentru formidabila noastră şcoală de poezie; întinereţe, Nichita, fratele meu, mi- a fost prieten şimaestru, îndrăgostit cum era el, poetul, de eminescu,ca de o femeie din vis, de pictura, sculptura, grafica ceau înflorit chiar şi în vremurile barbare ale comunişti-lor, care voiau – ca şi unii ciudaţi corifei de azi – să eli-mine pur şi simplu valoarea din câmpul cultural şicivic, să ne zdruncine temeliile. O fac şi azi. Nu voiobosi să repet că avem noroc – noi, creatorii, dar şi lec-torii noştri, ca şi toţi cei ce ne cunosc, ne caută şi nesusţin, îngrijoraţi nu numai de reaua stare materialăşi de dezordinea din visteriile acelor zone pe carele- am mai numit, învăţământ şi sănătate, la care tre-buie să adăugăm necesarmente, cultura, dar şi agri- cultura, preocupaţi şi îngrijoraţi ca şi noi, de proastaprimire, care se face azi, în lumea politică şi mediati-că spiritului românesc, viu şi creator, contemporan.Cu un aproape nediferenţiat elogiu adus maeştrilor şiproduselor lor din alte zone. europene sau nu. Merito-rii, unele, fără îndoială, dar, adesea, nu mai prejos, numai puţin moderne sau „post- moderne” decât celecreate acasă, de cei de lângă noi. Cunoscuţi şi aplau-daţi doar atunci când cineva din luminatul şi mândrulApus, o persoană sau vreo instituţie amabilă, se aplea-că şi îi gratifică cu un titlu sau altul.

Cred – şi o spun încă o dată – într- o literatură,într- o cultură puternică şi naţională, aptă de a da încăo dată încredere şi speranţă întregii noastre comuni-tăţi de limbă, istorie, credinţă şi idealuri, cum se spu-nea odată. De ce azi am fi sfioşi şi excesiv de pudici?Tocmai azi, când ar trebui să înscriem pe oriflamelenoastre astfel de vocabule, astfel de noţiuni, concepte,care poartă în ele greutatea unor ilustre generaţii decreatori şi mari spirite, noţiuni, concepte, precum celede naţiune sau ideal, român şi românism, onoare şimândrie naţională, patrie, strămoşi şi vatră, unitatefermă şi indisolubilă, a noastră, cei de azi, cu cei cene- au precedat.

Cu siguranţă, pe unii îi vor irita termenii pe careîi folosim şi care li se vor părea emfatici. Sau depăşiţi.Dacă e aşa, noi rămânem ceea ce am fost, iar „ei”, ceidespre care vorbim, nu au decât să- şi caute o altăvatră originară. După vorba poetului şi dramaturguluiBrecht: „Cine e nemulţumit de poporul său, nu aredecât să- şi caute un altul”. r

Septembrie, 2012

CO

NT

EM

PO

RA

NU

L. ID

EE

A E

UR

OP

EA

NĂ

SEPTEMBRIE 2013

3

© A

ur

AC

hr

ist

i

Nicolae brebanDirecţia naţională în cultură

Cred – şi o spun încă o dată – într- o literatură, într- o culturăputernică şi naţională, aptă de a da încă o dată încredere şi speranţăîntregii noastre comunităţi de limbă, istorie, credinţă şi idealuri, cum

se spunea odată. De ce azi am fi sfioşi şi excesiv de pudici? Tocmaiazi, când ar trebui să înscriem pe oriflamele noastre astfel de

vocabule, astfel de noţiuni, concepte, care poartă în ele greutateaunor ilustre generaţii de creatori şi mari spirite, noţiuni, concepte,

precum cele de naţiune sau ideal, Român şi românism, onoare şimândrie naţională, patrie, strămoşi şi vatră, unitate fermă şi

indisolubilă, a noastră, cei de azi, cu cei ce ne- au precedat.Cu siguranţă, pe unii îi vor irita termenii pe care îi folosim şi care lise vor părea emfatici. Sau depăşiţi. Dacă e aşa, noi rămânem ceea ce

am fost, iar „ei”, cei despre care vorbim, nu au decât să- şi caute o altăvatră originară. După vorba poetului şi dramaturgului Brecht: „Cine

e nemulţumit de poporul său, nu are decât să- şi caute un altul”.

►„Cea mai recentă statistică CEDO privind petiţiile înregistrateîmpotriva Statului român confirmă, încă o dată dacă mai eranevoie, că în România se produc în continuare abuzuri împotrivacetăţenilor, iar dreptul la viaţa privată sau la libertatea de exprima-re reprezintă un lux pe care nu toţi românii şi- l pot permite. Dupăce ani la rând România s- a situat în poziţii fruntaşe în ceea cepriveşte numărul de cererii înregistrate la CeDo, bilanţulprezentat de Curtea de la strasbourg pe anul 2013, ne aratăcă lucrurile nu s- au schimbat, ba mai mult, s- au agravat. Potri-vit statisticii CEDO, de la începutul anului 2013, pe rolul CurţiiEuropene a Drepturilor Omului au fost înregistrate 10.094 de peti-ţii în care Statul Român a fost trimis în judecată. Aceeaşi statisti-că arată că circa 4.000 de cereri sunt judecate de Comitetul de 3

judecători al CEDO, iar alte aproximativ 1.500 în Camera de 7judecători.” ►„Într- o singură zi Statul Român a fost condamnat de CurteaEuropeană a Drepturilor Omului la plata a 20.000 de euro în douăcauze intentate împotriva României pentru încălcarea art. 3 dinConvenţia Europeană a Drepturilor Omului, privind interzicereatorturii, şi a art.2 din Convenţie, referitor la dreptul la viaţă.CEDO a decis, în data de 23 iulie 2013, că Statul Român trebuiesă achite cei 20.000 de mii de euro către Mihai Scarlat şi MariaDambean în termen de trei luni de la data la care decizia de con-damnare este definitivă.” ► „Costul suportat de români pentru erori judiciare. Statul româna plătit în ultimii cinci ani peste 155 de milioane de lei noi, echi-

valentul a 35 de milioane euro, ca urmare a condamnărilor de laCEDO. Cele mai mari daune au fost plătite în 2010: 48 de milioa-ne lei. Noua Constituţie prevede posibilitatea recuperării prejudi-ciilor de la magistraţii responsabili de producerea lor, dar conformCCR mai avem de aşteptat un an.

(Sursa: http://www.luju.ro/international/cedo)

● România europeană. anul 2013 ● lumea justiţiei

„Dreptul la libertatea de exprimarereprezintă un lux pe care nu toţi românii şi- l pot permite”

4

ANUL XXIV t Nr. 9 (738)

CO

NT

EM

PO

RA

NU

L.

IDE

EA

EU

RO

PE

AN

Ă

Putem fi făţiş contra mimetismului acefal încreaţie, contra exclusivismelor, decadenţeiîn educaţie şi instrucţie, contra contra- cult-urii, a celei zise populare, de import ameri-

can. unele din aceste deplângeri există şi- n europa, înacea europă care n- a cunoscut comunismul. Te poţideclara de stânga şi turna constant motive de a fi pelinie. Cu condiţia de a nu te prezenta, inconsecvent şiincoerent, drept militant politic de dreapta. Te poţi pre-zenta contra schimbării care rade precedenţa, adop-tând un conservatorism ori un centrism măsurat şi dis-tanţat de un liberalism (libertarianism) sau progresismpe care îl vei demasca drept utopic, nihilist. Abia ple-când la un drum clar deschis, te poţi întreba, de exem-plu, unde se (mai) află cei din grupul programat săgeneralizeze dialogul în societate, însă comunicândselectiv cu „restul”, ba chiar blocându- şi dialogul întreproprii membri. Cum să- i calificăm, luaţi în ansamblu,pe cei dintr- un astfel de grup? Sunt ei şi progresişti, şireacţionari? Reacţionari progresişti? Poate numai niştemodernişti amfibo- logici… există grupări, partide, maimult încropite decât solide, simulând desigur că suntbazate pe solidaritate şi confinitate. Membrii lor ştiuadevărul, chiar dacă nu- l spun, nu- l pot (!) spune. Pos-tumitatea modifică raporturile. Dar grupurile au viaţă,mai scurtă sau mai lungă, atât timp cât membrii lorsunt în viaţă. După aceea vine nemila critică, dezinte-resată, sau, în timp, condusă în acest sens. un exemplurecent. Cine era, cât trăia, Ion D. Sîrbu, în fostul Cercde la Sibiu, cu un anumit program demult depăşit? unmarginal, dacă nu chiar un exclus, un uitat. Iată- lacum, de peste două decenii, aşezat cel mai sus. Şi nudoar în cercul literar din burgul transilvănean, darchiar în ţară. grupurile reprezentative (revuistic- edi -toriale, universitare) sunt deschise, autocritice, ofensi-ve (prin gândire creatoare) sau/şi ofensatoare (prin eti-chetare). Prin rezultate şi nu prin intenţii. Prin angaja-mente şi nu prin aranjamente săvârşite. la 23 de anidupă căderea comunismului, cred că mai toţi am simţitpe pielea proprie acţiunea sălbatică a exclusivismelor.Chiar dacă persistă împărţirea între alegerea care tre-buie sau nu trebuie.

Viaţa culturală nu se rezumă la creaţie, nici măcarîn primul rând, ea trece cu arme şi bagaje la bătălia cul-turală pentru impunerea şi expunerea valorilor. laîndemână rămâne anticul mijloc războinic, iraţional:distruge şi construieşte. Nu uităm ce- am mai făcut înepoca din urmă din poetul emblematic M. eminescu: unpretext de prezenţă. În termeni de necritică pasionali-tate, antieminescianismul rămâne un exces ca şi proe-minescianismul, o neînţelegere a literaturii în diacro-nia şi sincronia ei şi a liniei de convergenţă dintre tre-cut şi actualitate. eminescu nu anulează şi nu poate fianulat. Nici literatura „trivială” (în sens nemţesc de tri-vialliteratur) nu e de condamnat. ea trebuie situată cri-tic. Performanţa se cuvine adunată şi ocrotită de pestetot. e natural şi uman să admiţi elita. e aberant şi cinicsă gândeşti şi făptuieşti elitist. Postmodernismul apli-cat de Cărtărescu la literatura română a fost tratat aşaşi- aşa. S- au mai echilibrat lucrurile. Nici Cărtărescu nu

mai aplică postmodernismul ca parafă exclusiv legiti-mă a valorii. Şi cred că, nu tocmai de curând, nici N.Manolescu nu mai susţine că tot ce s- a publicat valorosdupă realismul socialist este postmodernist, ca să nesincronizăm retroactiv şi mistificator. S- a depăşit, peici- pe acolo, poate nu neapărat în esenţă, şi simplismulşi aberaţia postulatului „exişti doar dacă eşti postmo-dernist”. Cărtărescu a spus de mai mulţi ani că nu- lmai interesează postmodernismul şi ştiu că nu revine.Deşi a predat un curs de postmodernism literar ameri-can în germania. una e scriitorul, alta e profesorul.Sunt, e drept, şi ofuscaţi de abandonul postmodernis-mului, agasaţi de (ne)înţelegerea curentului, poeticii,paradigmei… Postmodernitate, ca epocă istorică gene-rală, de la economic la spiritual, n- a spus nimeni pânăacum că am avea în ţara noastră numită azi, din nou,România. N- avem teorii româneşti postmoderniste,începând cu literatura care ne fericeşte şi ne doare penoi, oamenii literelor. Neolatini iuţi la mimetism şiemulaţie, avem, mai dihai şi mai la repezeală decâtalţii (spanioli, germani, francezi, ba chiar şi englezi)postmodernism de extracţie americană. Mai iuţi nuînseamnă sincronizaţi şi diferenţiaţi. filiera de influen-ţă a fost tot cea europeană. (Anti)europeana Cortină defier a sporit defazarea în blocul bietelor ţări sovietiza-te. Noi ne- am păstrat, ba chiar am accentuat, imitaţiaoricât de tardivă, prin acţiune retroactivă, ilegitimă înfond. Aşa că am avut constant cam toate ismele, fie şiprohibite ori cenzurate decenii la rând, afişat româ-neşti: clasicism şi neoclasicism, romantism şi neoro-mantism, baroc, manierism, modernism şi neomoder-nism, simbolism, (neo)expresionism, avangardism,suprarealism, postmodernism. Ba chiar şi post- post-modernism. Plus protocronizarea lor: clasicism şi chiarsuprarealism în folclor – dixit g. Călinescu şi după eicohorte patriotarde. Baroc pe când nu aveam literaturăîn mod programat. Modernism pe când ne scăldam înautohtonizări precum sămănătorismul ori poporanis-mismul, parţial gândirismul. Simbolism la eminescu –dixit protocronistul specializat şi manipulabil e. Papu,Perpessicius şi după ei o grămadă. Postmodernism fărăsă se ştie din anii ’60, prin N. Manolescu şi teza că totce e valoros de pe atunci e literatură postmodernistă.Doar aşa, aşa zicând axiologic, că poetologic nici n- armai fi contat…

O resurecţie modernistă ar însemna un al treileamodernism. În tărâmul în care ne tărâm, unul parado-xal la modul nostru, repetând repetarea, chiar şi lipsade noimă are noimă. Vorba cuiva de- al lui I. l. Caragia-le: „Şi nemica mişcă”. există o raţiune şi în aceastăsituaţiune la limită iraţională. N- am epuizat nimic, dece să abandonăm? Anacronic era g. Călinescu atuncicând cerea înainte, tot înainte, emulaţia cu Balzac, învremea lui Proust, joyce, V. woolf, dar ce să mai spu-nem despre faptul că n- ar avea dreptate şi e. Negrici(dintr- o perspectivă critică percepută drept radicală) căromancierii noştri, chiar şi până azi, n- au profitat cumse cade de Balzac, adică nu au epuizat balzacianismul?Şi atunci ce- i de făcut în literatura română? Recuperămsau reparăm? Continuăm? Ne sincronizăm? Şi când ne

mai şi diferenţiem cum se cade, vorbind ca e. lovines-cu? Într- un mod credibil, nu utopic, nu prin calificăriuniversaliste între graniţele noastre şi nu prin netradu-cere. Bine, acum există şi traduceri, dar nu puţini văd,cu limpezime, în ele trădări de valori reprezentative,româneşti. De discutat cu seriozitate aspectul… Măîntreb şi ce s- ar aştepta, dincolo de graniţele noastre,acum atât de penetrabile, de la tot ce e românesc şi,cum zicem în cântece, nu piere? un (a)vânt creator deanvergură planetară sau măcar europeană? Altfel spus,o serializare a accidentelor universale de tipul Brâncuşi(exemplu plastic, neliterar) sau măcar Tristan Tzara,Ionesco ulterior. Capi de serie pe româneşte, în literelemapamondiste, cum visa, pentru toată literatura româ-nă, M. eliade, vis devenit mai curând coşmar pentru elînsuşi. Să fi fost tradusă literatura interbelică măcar înfranceză, dacă nu şi în alte trei- patru limbi, pe care cir-culă şi se joacă universalitatea reală, deopotrivă intrin-secă şi extrinsecă. Nicidecum virtuală, slăvită de g.Călinescu. Şi după el, legiune. Dar să răspundem: cevrem, putem, efectiv (şi nu afectiv) arătăm literar, înraport cu ce se aşteaptă de la noi? unde e punctul deîntâlnire real? Cred că se menţine, în tot cazul, ambiţialui Dosoftei: putem şi noi să scriem ca alţii, după ei. Cri-tica rezultatului este o largă dihonie de provinciesimili- europeană. Cel puţin dacă am concepe literatura(arta în totalitate) autometamorfotic. Dar noi o anco-răm bine de social, politic şi altele. Chiar o sufocăm cuele, când ele singure abia mai respiră.

Cutremurul literar de după 1989 a fost şi el o pre-facere, mai aproape de farsă, într- o (dez)ordine istoricăce ne este proprie, un amestec de neonestitate, resenti-ment, ignoranţă crasă sau doctă, (re)înregimentăricinic- strategice. Dincoace de subterana vieţii literare,contează cine şi ce spune, nu orice scandalagiu devineîntr- adevăr scandalos, cum nu orice răcnet e chiarsonor. Mai ştim şi că cei care scot limba la geniile naţio-nale sau străine de naţia lor, universale cu toate,impun un tratament critic foarte atent şi nu găsescsatisfacţie decât în gaşcă, în grupul lor caricatural. Cri-tica profesională face curent chirurgia organismuluioperei. Aduce un fel de jurământ programatic, aseme-nea celui medical al lui Hipocrate. l- am putea numi allui sau mai curând prin Aristarc. Ce- ar include? Revi-zuire ca salvare a ceea ce este viabil şi lepădare numaia ceea ce e mort. Recuperare şi nu condamnare. făcutănumai prin convingere, nu din dorinţa iute şi nelămu-rită de a învinge. fără sanctificare şi fără mortificare.Cu măsură (auto)critică. Retorica îngăduie multe: teh-nici diferite de persuasiune, cu ţintă cunoscută, de laînalta avizare la joasa snobeală sau chiar barbarie.există o obscenă voinţă de expunere şi impunere în faţaoricui. ea exprimă un mare complex şi o profundă nesi-guranţă. Nu ştiu care geniu spune că, dacă un singurom îl înţelege cu adevărat, pentru el e de ajuns. Nuajunge pentru a da de gândit violenţei mistificatoare?

Publicul, editurile, revistele adiacente, prin forţanumerică, fac istoria, epocile. Arta propriu- zisă treceprin vămi grele, este mai curând deservită decât servi-tă, ea cerând numai să fie permisă. Dacă citim listele cutraducerile literare din şi în română, concluzia se închi-de într- un cuvânt: conjuncturalism. Cărţile modelatoa-re şi trecătoare, la modul nepeiorativ, peste generaţii,pot fi numite cât ai clipi. Nu avem de sperat decât calegitimitatea artistică să existe alături – dacă deasupranu e posibil – de criterii comercial- promoţionale.(Ne)înscrierea sau tăierea numelor de pe liste seamănăcu tragica butadă stalinistă „nu contează cine votează,contează cine numără voturile”. e de învăţat reţinereasau chiar abţinerea.

uităm de criteriile adecvate, iar când ni le amin-tim le aplicăm (di)simulat. Două funcţii sunt evidente:(auto)etichetarea şi aproape generala blocare a dialogu-lui critic- creator. Cu unele pauze, strategice, de îngă-duinţă, de o parte sau alta. În avanscena istoriei, valo-rile, de orice fel, nu sunt de o singură parte. ele seîmpart. Şi sunt relativ proporţional şi omogen răsfira-te. Tot istoria, după ce le- a despărţit, face operaţia deîmpărţire. În istorie nu există prea târziu, nu mai multdecât totul se pierde. Prea târziu există doar în viaţapasagerului istoric care e omul. Marea împăcare, dedorit, însumează micile înţelegeri. pax parva, în serie.e mai realist. pax magna, în paralel, pe altădată. O sin-gură şi simplă motivare: dacă adevărul este dureros, nucred că este convenabil sau măcar confortabil să- l ţiisub presiune. Doar atât mai adaug, încredinţat că ni sepotriveşte: domus parva, pax magna. r

marian victor buciuBătălia pentru impunerea valorilor

Şi atunci ce- i de făcut în literaturaromână? Recuperăm sau reparăm?

Continuăm? Ne sincronizăm? Şi cândne mai şi diferenţiem cum se cade,

vorbind ca E. Lovinescu? Într- un modcredibil, nu utopic, nu prin calificăriuniversaliste între graniţele noastre

şi nu prin netraducere.

pe www.ideeaeuropeana.ro, la două cărţi cumpărate, a treia este GRatis!

alegeţi oricare trei cărţi din catalogul nostru online şi plătiţi doar două!Şi nu numai atât: oferta se aplică tuturor titlurilor din catalog, inclusiv pachetelor promoţionale şi reducerilor deja existente!

oferta este limitată, aşa că fiţi printre primii care beneficiază de ea! intraţi pe

www.ideeaeuropeana.ro

n Resurecţia modernismului

Am fost dintotdeauna de părere că recep-ţia publică ambiguă de care s- au bucu-rat reprezentanţii „Şcolii de la Păltiniş”în anii de după Revoluţia din decembrie

1989 nu se datorează doar incapacităţii marii masea intelectualităţii noastre de a accepta excelenţa, cişi abandonului vremelnic, din partea foştilor disci-poli ai lui Noica, al partiturii de superioritate lăsatămoştenire de către filosof. Schimbarea bruscă de laRevoluţie a însemnat, în economia existenţială acuplului liiceanu – Pleşu, o redefinire autoscopică –prejudiciantă, până la un punct – a raporturilor per-sonale cu Timpul. urcând în vâr-ful munţilor, la Păltiniş, Noica aoptat pentru disocierea timpuluiintelectual de cel profan şi sancţio-narea acestuia din urmă prin cali-tatea lucrativă, spiritualizată, acelui dintâi. În economia tande-mului liiceanu – Pleşu, Revoluţiaa bulversat dramatic aceastăecuaţie, din care liiceanu nu şi- arevenit nici până în momentul defaţă. frustrarea celor care priveaude pe margine invazia profanuluiultragiant în sacru nu se datorea-ză – aşa cum au spus unii – volup-tăţii de a asista la coborârea preabruscă a cristalului în noroi, ci lip-sei de rezistenţă a „cristalului” la oasemenea translaţie. Coruptocra-ţia românească postrevoluţionarăe atât de demoralizantă, cădereaîn gregar atât de descurajantă,încât până şi actul de a scrie sar-castic despre ele reprezintă o complicitate cauţio-nantă: eşti târât în spectacol, accepţi să faci partedin el, chiar dacă îl priveşti cu ironie trufaşă sau cumelancolie. Concret: e debusolant să vezi că o mintesublimă, cum e aceea a lui Pleşu, glosează pe margi-nea lui Vadim sau Mugur Ciuvică, după ce a scrispitoresc şi melancolie sau minima moralia. e oinadecvare, aici, de- a dreptul dureroasă.

În ultimă instanţă, ceea ce discutăm acum e oucronie: puteau lucrurile evolua altfel de cum aufăcut- o? Ar mai fi fost societatea românească înmarasmul axiologic cumplit în care se află ea astăzi,dacă cei mai străluciţi intelectuali şi scriitori ai săiar fi practicat rezistenţa morală publică, sancţio-nând derapajul înainte de a deveni cangrenă? fireş-te, punând în acest fel întrebarea, supralicităm rolulintelectualului critic, dar nu putem să nu ne gândimcum ar fi arătat dezmăţul axiologic de la televiziuni-le noastre – barometru al identitarului social alRomâniei de astăzi –, dacă ele ar fi resimţit, în fieca-re emisiune, presiunea unei „caste” care întrupaexcelenţa morală şi calitatea. Prin urmare, dacă e săreproşez ceva reprezentanţilor Şcolii de la Păltiniş,pe care- i admir pentru valoarea lor intelectualăintrinsecă, e abandonul indolent al funcţiei socialenormative. În mod cu totul paradoxal, România depână la Revoluţie (mai) credea în simboluri şi încapacitatea lor formativă; azi, ea împărtăşeşte, doar,consensualitatea spectaculară a degringoladei colec-tive.

Într- un asemenea context, nu pot decât să salutcu entuziasm întoarcerea lui Andrei Pleşu în spaţiulculturii pure, erudite. parabolele lui Iisus. adevărulca poveste (ed. Humanitas, Bucureşti, 2012) e unadintre marile cărţi integral curate care s- au scris înRomânia postrevoluţionară. e rescrierea minimeimoralia într- o altă cheie, spiritualistă, de către unom care s- a căutat pe sine ani de- a rândul şi s- aredescoperit, în cele din urmă, într- un alt timp – alaşteptării, al răbdării şi al erudiţiei hermeneuticelipsite de ingerinţele exteriorului. Să fiu sincer, deşisperam să se întâmple în acest fel, nu credeam căAndrei Pleşu va fi cel dintâi care va face acest pas de(re)esenţializare: structural, el e un histrion spumos,calofil, mult prea legat de spectacol pentru a accep-ta, dintr- o dată, desemantizarea lui radicală. În con-secinţă, înainte de a trece la conţinut – o interpreta-re spiritualistă, de tip preponderent răsăritean aparabolelor christice existente în evanghelii –, să neoprim, preţ de câteva clipe, la motivaţiile scrieriivolumului şi la contextul zămislirii sale.

Înainte de toate, parabolele lui Iisus reprezintăefectul stilistic superb al unei voinţe personale de

asceză. Despărţirea de România (prin intermediulunei burse de studiu) e precondiţia ei: îţi impui voin-ţa de a nu mai deschide televizorul, de a nu intra înfor, de a nu mai fi părtaş, preţ de câteva luni, ladecăderea colectivă care te magnetizează. Carteareprezintă, şi în acest sens, o fascinaţie inversă,anti- politică şi anti- ideologică: nu a spusului, acuvântului rostit, aruncat în vânt, ca pleava, ci a tâl-cului care stă în spatele „inevidenţelor” lumii. „para-bolele constituie laolaltă – scrie autorul la pag. 77 –marea reţea a inevidenţelor pe care se ţese destinulpământesc.” ele „ni se oferă nu pentru a ne ajuta să

convertim misterul în evidenţă, cipentru a ne ajuta să luăm cunoş-tinţă de inevidenţa constitutivă,inevidenţa fondatoare şi hrănitoa-re a lumii.” formula „inevidenţei”creatoare ca atare, ca şi altele dincorpul volumului („datul în moda-litatea absenţei” – p. 141; realita-tea „ca şi camuflaj al unei subtera-ne germinative” din procesul deconstituire a sensului) trimit, prinînrudire, la „sofianicul” misteric allui Blaga. Matricea creştină răsă-riteană e ilustrată, de altfel, de omulţime de sintagme specificepresărate în text – cum este, depildă, „irumperea neaşteptată aÎmpărăţiei în istorie”, privilegie-rea spirituală a „întrebării” înraport cu răspunsul, sau „aşeza-rea” interioară în pace, specificăisihasmului, ca rod al ştiinţei de a„aştepta” Revelaţia –, dar tot răsă-

riteană e finalitatea spiritualistă, trans- alegorică ainterpretării hermeneutice ca atare, sau concepereacărţii pe trei nivele ascendente de lectură (textual,moral, spiritual- trăirist), autorul precizând în modexplicit că în făurirea „lucrării interioare” a mesaju-lui christic, „nu e destul să auzi Cuvântul edificator.trebuie să- l şi trăieşti.” Mi s- a părut semnificativă,în dorinţa de a păstra amprenta stilistică, grija cucare Pleşu evită „extaza” din tradiţia occidentală:interpretarea sa nu merge în direcţia unor dinamiciascensionale, ci în aceea a unor morfologii organiceobscurizante, potrivit cărora, vorbind în pilde disci-polilor săi, Iisus „nu sustrage privirilor «celor dinafară» priveliştea muntelui, ci fereşte taina Împără-ţiei de «îmbulzeala» necuviincioasă, ignară, arogan-tă sau indiferentă a neaveniţilor.” (p. 62).

Mai ales partea finală a citatului de mai susindică o nuanţă polemică implicită, pe care cartea, înpartea sa mediană cu prioritate, o conţine. la pag.98 se începe o diatribă împotriva cititorilor/ascultă-torilor blocaţi în „spirit critic” confrontaţional („Spi-ritul critic supradozat blochează înţelegerea, stimu-lează proasta dispoziţie şi inhibă instinctul partici-pării la viaţa comunitară”, etc.), Pleşu mai gloseazădespre „opacitatea agresivă” a negativistului struc-tural (p. 131) sau despre metehnele intelectualizări-lor de tot felul („riscul inteligenţei este glacialitateaneangajată, virtuozitatea goală, superbia intelectua-lă.” – p. 275), se opreşte la „inventarul savantlâcu-lui” steril (p. 292), ca să nu mai vorbim de militantis-mul discriminatoriu din Critica raţiunii exegetice,capitolul din finalul volumului, în care se listeazăerorile exegezei de până acum, de la unilateralizareaalegorizărilor care încep cu păstorul lui Herma (nu eo meteahnă medievală, doar) la fel de fel de exage-rări postmoderne, feministe sau doar corecte subaspect politic. De multe ori, autorul bate şaua să pri-ceapă calul, eliminând tranşant din cercul lecturii şial trăirii hermeneutice „duşmani” atent rostuiţi tipo-logic, multe aceste tipologii regăsindu- se şi în viaţanoastră intelectuală, aşa cum ele sunt, de fapt, pre-tutindeni. Inflexibilitatea unui adevăr absolut, acce-sibil doar celor dispuşi să urmeze scenariul interpre-tativ al volumului, apare pe ici- colo în carte, parabo-lele lui Iisus fiind, sub acest aspect, cea mai intran-sigentă carte pe care autorul a scris- o vreodată.ţinând cont de ortodoxismul fundamentalist alcâtorva intelectuali români de marcă – din incintaBOR şi din afara ei – , asprimea exclusivistă poategenera ambiguităţi, prin chiar inhibarea dialoguluipe care parabolele... ar fi chemate să îl cauţioneze.Astfel spus, cartea lui Pleşu e superbă, e extrem deprofundă, dar ea e şi cea dintâi care acţionează împo-

triva ei însăşi, fiindcă nu e de dorit ca ea să devinăcatehismul unor fanatizaţi, ci să rămână ceea ce, defapt, este: una dintre lecturile posibile ale parabole-lor christice din evanghelii.

Mă gândesc la aceste lucruri fiindcă e perfectposibil ca hermeneutica spiritualistă a volumului săfie receptată dilematic de către exegeţi venind dinchiar direcţia istoriei comparate a religiilor. Depildă, opţiunea, ca bază de lucru, pentru diortorisi-rea lui Valeriu Anania ridică mici semne de întreba-re; autorul însuşi e conştient de ele, atunci când ape-lează la traducerea lui Cornilescu pentru verificareaunor conţinuturi. excepţional, de altfel, în volumullui Pleşu este apelul hermeneutic la sensul originaral cuvintelor greceşti din evanghelii (de pildă: sop-hia – phronesis, p. 274), pentru stabilirea unor dis-tincţii de mare subtilitate. Mă gândeam, de pildă,citind despre „prostie” sau despre faptul că ziuaDomnului vine „pe ascuns”, „ca un hoţ, noaptea” (ITesaloniceni), că unii reprezentanţi ai „clerului derând”, denunţat pentru „cuminţenie stearpă” la pag.181, şi- ar putea da ochii peste cap la citirea unor ase-menea „blasfemii”, ştiut fiind faptul că istoria religii-lor nu prea are trecere în facultăţile noastre de pro-fil sau prin mânăstiri şi biserici.

Dar, tot cu titlul de exemplu, dacă acceptămteza că „Iisus are o misiune de tip universal” (p. 34),că „discursul lui nu exclude pe nimeni, că vizează, înfinal, o «descoperire» globală, fără discriminare” (p.211), devine mai greu de înţeles celebrul pasaj dinMarcu 4:11- 12 (reluat ulterior, sub diferite forme, deMatei şi luca), unde Iisus spune: „Vouă vă este datsă cunoaşteţi taina împărăţiei lui Dumnezeu; darpentru cei ce sunt afară, toate lucrurile sunt înfăţi-şate în pilde,/ pentru ca, privind, să privească şi sănu vadă; şi auzind să audă şi să nu înţeleagă, ca nucumva să se întoarcă şi să li se ierte păcatele.” Perso-nal, sunt de partea acelora care sugerează, aici, odisociere de tip sectar, intra- iudaic – deci: o separare– decât universalismul integrativ de mai târziu, careaparţine paulinismului. Strict tehnic, aş fi insistatmai mult pe raportul dintre pilda evanghelică şiparabola iudaică (meshal), cu implicaţiile mesianiceadiacente, fiindcă aici e jocul: Iisus vorbeşte în para-bole pentru a- i exclude pe cei mulţi (evrei, fireşte) dela participarea la scenariul mesianic. Detaliul egrav, fiindcă înseamnă „extragerea” lor din timpullui yahweh, dintr- un proces – al mesianismuluiiudaic clasic – care este deja în derulare: nu- i demirare că se supără şi fug la Caiafa.

Două aspecte de context subtil aş mai dori săprecizez, înainte de a pune cartea lui Andrei Pleşupe raftul volumelor privilegiate. Primul vizează con-tinuitatea cu Noica, regăsirea ei, prin senzorializa-rea epică a demonstraţiei, adică prin faptul că volu-mul lui Pleşu propune „adevărul ca poveste”, aşacum Noica scrisese, despre Hegel, o carte de „poves-tiri despre om”. Al doilea aspect ţine de ceva pe carel- am resimţit ca pe o obsesie discretă, şi anume insis-tenţa lui Pleşu pe metaforele copilăriei la care facereferire textul evanghelic. Copilul apare peste tot însubstanţa de adâncime a cărţii, şi nu pot să nu- l aso-ciez obsesiei filiale din ultimele cărţi ale lui gabrielliiceanu. Revin, spăşiti, fiii risipitori ai lui Noica:restul e psihanaliză. r

5

CO

NT

EM

PO

RA

NU

L. ID

EE

A E

UR

OP

EA

NĂ

SEPTEMBRIE 2013

Ştefan borbélyParabolele christice – în cheie răsăriteană

Schimbarea bruscă de la Revoluţie aînsemnat, în economia existenţială a

cuplului Liiceanu – Pleşu, o redefinireautoscopică – prejudiciantă, până la

un punct – a raporturilor personale cuTimpul. Urcând în vârful munţilor, la

Păltiniş, Noica a optat pentrudisocierea timpului intelectual de celprofan şi sancţionarea acestuia din

urmă prin calitatea lucrativă,spiritualizată, a celui dintâi. În

economia tandemului Liiceanu –Pleşu, Revoluţia a bulversat dramaticaceastă ecuaţie, din care Liiceanu nuşi- a revenit nici până în momentul defaţă. Frustrarea celor care priveau de

pe margine invazia profanuluiultragiant în sacru nu se datorează –aşa cum au spus unii – voluptăţii de a

asista la coborârea prea bruscă acristalului în noroi, ci lipsei derezistenţă a „cristalului” la o

asemenea translaţie.

Nicio valoare nu s- a bucurat în Româniaultimului deceniu de o invocare atât defrecventă precum justiţia. Puţine aurămas mai încâlcite. Niciuna nu a dus

la rezultate atât de opuse: „lupta împotriva corup-ţiei” s- a soldat cu extinderea acesteia.

lucrurile se cer lămurite. Plec de la disputadeclanşată în 2012, când adepţii Cotrocenilor s- auautoproclamat apărătorii independenţei justiţiei, iaradversarii lor au arătat că este vorba de o justiţiecontrolată de sus. În fapt, ambele părţi greşesc, fie-care în fel propriu. Adepţii confundă justiţia cu per-soanele şi deciziile care le convin, iar adversarii lornu demască îndeajuns mistificarea. Opinia mea estecă, în ţara noastră, se fac confuzii în trepte: cu excep-ţiile de rigoare, justiţia este confundată cu reglemen-tări existente, dreptul este redus la aplicarea meca-nică a unor formulări, legea se pune în operă prindecizia judecătorului, prea dependentă de procuror,el însuşi condiţionat de centru şi temător în faţaschimbărilor din politică. Desigur, justiţia este îndiscuţie în multe ţări, căci materia este complexă,antrenând aproape totul (economie, politică, educa-ţie, sănătate etc.), dar în România neajunsurile suntastăzi mai grave.

Nu stărui aici asupra fructuoasei reflecţii des-pre justiţie, care a implicat nume de referinţă aledreptului. Ancorez doar în punctul în care s- a făcutjoncţiunea între celebra speculaţie greacă desprejustiţie şi faimoasa convertire a justiţiei în legi, decătre romani (iau ca reper memorabila monografiela giustizia, Studium, Roma, 1951, a lui georgio delVecchio). justiţia este concepută ca răspuns la nevo-ia de a regla raporturile mai multor subiecţi, avândcâteva presupoziţii caracteristice: egalitatea subiec-ţilor, bilateralitatea raporturilor, impersonalitateasoluţiilor în litigii, concretizarea în legi şi altele.Observând această abordare, între timp clasicizată,ne punem întrebarea: unde este în România, în aniidin urmă, vreo dezbatere, la propriu, despre justiţieşi presupoziţiile ei? este evident că se vorbeşte abun-dent despre legislaţie şi comportamentele celor aflaţiîn dispută. Cultura juridică din societate are însă, înmod sesizabil, lacune, care încep chiar cu modestaelucidare a ceea ce înseamnă justiţie. este ca şi cumai vrea să vezi la mare distanţă fără să urci o înălţi-me! Pe de altă parte, discuţia despre justiţie nu esteneapărat speculativă, cum se crede pripit. Discuţiaar putea induce o direcţie fecundă de dezvoltare alegislaţiei. Altfel, elaborarea reglementării devinescop în sine, necontrolat de vreo valoare şi lăsat doarîn seama raporturilor de forţă.

Să coborâm, însă, de pe podişul secetos al justi-ţiei pe terenul dreptului – legi, decrete, ordine, deci-zii. Înainte de orice, este de pus întrebarea simplă: ceeste o lege? Spre comparaţie, avem la îndemână tra-diţia modernă a detaşării normei de orice interesparticular şi de autonomizare a acesteia faţă deoptici partizane. Benedetto Croce, spre ilustrare, nuezita să socotească legea drept „voinţă abstractă şiireală (volizione astratta e ireale)”, Adolf Reinachdrept „stare de lucruri necesară (notwendigeSachverhalt)”, eugen ehrlich ca „instrucţiune (Wei-sung) pentru tribunale”, Hans Kelsen drept „schemăde interpretare”, iar enumerarea poate continua(vezi temeinica antologie a lui Amedeo g.Conte,Filosofia del diritto, Raffaelo Cortina, Milano, 2002).Dacă examinăm practica elaborării legilor şi înţele-gerea de sine a celor care o fac, atunci se poate spunecă în ţara noastră a câştigat teren – sau nu l- a pier-dut după 1989 – concepţia „instrumentalistă” asupralegii: legea ar fi instrument de promovare a interese-lor celor care o adoptă şi o promulgă. Natura regle-mentării juridice nu mai are astfel de a face cu inte-resul public şi cu justiţia. De aici şi derutanta schim-bare a legilor, neputinţa de a stabiliza reglementări-le şi, până la urmă, nesiguranţa întreprinzătorilor şineîncrederea cetăţenilor. Aici este locul de origine, înfond, al „patologiilor dreptului” („constituţie fărăconstituţionalism”, „preşedinţie africană” etc.) sem-nalate deja de multă vreme (vezi începutul în Dou-glas greenberg, eds., Constitutionalism and demo-cracy. transitions in the Contemporary World,Oxford university Press, 1993, p.74- 75)

Imediat după instrumentalizarea legii, intervi-ne o altă confuzie: legea este redusă la ceea ce a

agreat guvernul în funcţiune sau legislativul. Nueste vorba doar de faptul că legea exprimă interese-le acestora, nici măcar de împrejurarea că la noilegea se mai modifică după adoptare până ce ajungetipărită în monitorul oficial. Se pare că am cere preamult dacă ne- am întreba în ce măsură proiectelelegilor sunt supuse dezbaterii publice. este vorbapur şi simplu de proasta formulare a legii, nu numaide soluţiile strâmbe pe care le dă o lege subjugată deinterese particulare. Se ajunge să se creadă că legeaeste chiar această strâmbă soluţionare şi proastăformulare. Păzitorii autoproclamaţi ai justiţiei de azipromovează cu atât mai tenace iluzia, cu cât pregă-tirea juridică este mai precară, iar legile nu sunt for-

mulate de jurişti, ci de anonimi care nu răspund pen-tru ceva.

unul dintre cei care au marcat în deceniilerecente formarea juriştilor germani, Robert Alexy,arăta că natura normei de drept pune trei probleme:obiectul şi efectul, felul în care se stabileşte şiîndreptăţirea (richtigkeit) sau legitimarea legii.„Aceste trei probleme definesc, ca triadă, nucleulproblemei naturii dreptului” (vezi foarte oportunulvolum colectiv winfried Brugger, Hrsg., rechtsphilo-sophie im 21 Jahrhundert, Suhrkamp, frankfurt amMain, 2008, p.16). Să revenim însă în Româniaactuală. Se observă uşor că prima problemă se atin-ge, chiar dacă cu neclarităţi mari, a doua nu estecomplet neglijată, dar sunt mari neglijenţele înrezolvarea ei, iar a treia este cvasiignorată. Deaceea, se adoptă reglementări peste reglementări(foarte probabil un record european în materie!), iarreacţia, inclusiv cea din partea juriştilor serios pre-gătiţi, este vagă sau lipseşte.

Nu avem rezolvarea americană cu curţile dejuraţi, care să stabilească vinovăţia sau inocenţa. Îneuropa continentală, judecătorul este cheia, iaracesta este încredinţată doar propriei competenţe şiconştiinţe. Asumpţia este că judecătorul este un omfoarte bine pregătit, maturizat de o experienţă deviaţă suficientă, care ia decizii cu cea mai mareobiectivitate posibilă omeneşte. este de observat că,oriunde în lumea civilizată, deciziile judecătorului,asemenea deciziilor oricărei persoane cu rol public,sunt accesibile dezbaterii cetăţeneşti. la noi, maiales în ultimul an, se promovează, dimpotrivă, cutoată stridenţa, nondiscutarea. Nu se înţelege căeventuala discutare nu înseamnă nicidecum vreopunere la vot a acelor decizii sau vreo presiune.„linişte!” – este cuvântul de ordine, ce trădeazăneînţelegerea atât a complexităţii deciziilor unuijudecător, cât şi a fatalei sale răspunderi în cetate.Amintesc, spre ilustrare, că, Ronald Dworkin, ilus-trul jurist american, a delimitat figura „judecătoru-lui optimal capabil de întemeiere” ca un ideal care săajute dezbaterea publică. Sau, o altă ilustrare, cur-tea constituţională a germaniei a elaborat proceduripe care judecătorul este chemat să le folosească,încât decizia sa să fie în cea mai mare măsură dicta-tă de datele obiective ale speţei.

Nu de mult, un jurist cunoscut, Michael Ander-heiden, a descris (ibidem, p.35) ce face efectiv jude-cătorul şi a distins între decizie (entscheidung) şiîntemeiere (Begründung), între normă şi aplicarea eiîntr- un caz determinat. el a arătat cât de mare esteponderea deciziei în soluţiile judecătorului. Decizianu este epuizată de întemeiere. judecătorul nu esteautist. Prin forţa lucrurilor, judecătorul nu are niciel cum să fie izolat de starea societăţii respective. Înorice caz, însă, discuţia asupra soluţiilor din tribuna-le nu este, prin ea însăşi, „ingerinţă în justiţie”, căci

judecătorului nu i se ia nimic din atribuţii. O astfelde discuţie, însă, condusă de idealul justiţiei, ar pri-lejui reflecţia matură asupra unor stări de lucruri cetrebuie ajutate să se dezvolte pozitiv şi o cale de aconsolida cultura juridică în societate.

Pe fundalul evocat, România oferă, din neferici-re, spectacole aproape groteşti. După ce s- a compus ocurte constituţională din persoane care, în mareparte, nu aveau vreo practică de judecători, s- a tre-cut, în 2013, la o veritabilă luptă pentru numireaprocurorilor generali. În orice sistem juridic, înfăp-tuirea justiţiei este treaba judecătorilor. Bătălia dela vârfurile puterii politice, în jurul numirii procuro-rilor generali (de care depinde, cum se ştie, activita-tea celorlalţi procurori), a lăsat să planeze fără răs-puns întrebarea gravă dacă nu cumva în înfăptuireajustiţiei procurorii trec înaintea judecătorilor.

Iar această întrebare atrage una mai cuprinză-toare, la fel de gravă: ce fac juriştii? legile le fac înbună măsură alţii, iar aplicarea legilor este, cum s- avăzut, sub comanda politicienilor, în sensul arătat.Şi totuşi, juriştilor le revine rolul covârşitor în asigu-rarea justiţiei, la noi ca oriunde. joachim lege, unalt eminent jurist de astăzi, a argumentat convingă-tor (ibidem, p.207- 232) că juriştii ar trebui să iasă larampă şi să pledeze pentru îngrădirea oricărui abuz,din partea oricărei forţe (auctoritas non potestasfacit legem). În definitiv, juriştii sunt cei care au încompetenţă şi în răspundere profesională, civică şimorală, realitatea dreptului şi a justiţiei, care rămâ-ne terenul pe care are loc obiectivarea principală araţiunii în societate. ei ar putea să readucă justiţiaîn centrul discuţiei şi să arate, de pildă, că sunt prin-cipii constituţionale care nu ar trebui luate doar casimple norme de drept (cum a arătat concludentfoarte învăţatul ernst- wolfgang Bockenforde), iardreptul, în întregime, este o prestaţie care ne etalea-ză nivelul de civilizaţie.

Se cuvine, în orice caz, ca, măcar din când încând, să revizităm prevederile juridice de bază pri-vind soarta omului, căci faptele care ne obligă seînmulţesc vizibil în jurul nostru. Am în vedere, careper juridic, instructiva discuţie care a avut loc îngermania şi care l- a adus din nou în prim plan peunul dintre cei care au exercitat funcţia de preşedin-te al curţii constituţionale a acestei ţări. este vorbadespre ernst- wolfgang Böckenförde, care a dat ante-rior un volum impresionant (recht, Staat, Freiheit,1967), cu observaţii originale privind condiţiile de-mocraţiei astăzi. Despre ce este vorba?

În 1958, günter Dürig a publicat vestitul săucomentariu la articolul 1 din legea fundamentală agermaniei, care consacra „demnitatea umană” caprincipiu constitutiv al noului stat german. Dupătragediile războiului şi catastrofa din 1945, renumi-tul jurist era însetat să aşeze demnitatea umană(menschenwürde) cel mai sus în scara valorilor. el amers până acolo, încât a considerat că drepturile şilibertăţile fundamentale ale omului stau pe suportulrespectării demnităţii umane. Statul a fost conceput,în acest comentariu, care a dat linia directoare pen-tru interpretările juridice şi rezoluţiile tribunalelor,drept garant al demnităţii umane. Aceasta, demnita-tea umană, era socotită a fi „principiul constituţionalsuprem al tuturor drepturilor obiective”. Mai mult,autorul comentariului îşi asuma, în interpretareademnităţii umane, tradiţia majoră a umanismuluieuropean: fiecare om este socotit om în virtuteaînzestrării sale spirituale şi a capacităţii proprii de amarca prezenţa sa în lume. În sfârşit, având în vede-re cazuistica afectării demnităţii umane, cunoscutuljurist a căutat să specifice cât se poate de mult, însens juridic, garantarea constituţională a demnităţiiumane.

În mod simptomatic, în 2003, Mathias Herdegena dat un nou comentariu la articolul 1 din legea fun-damentală a germaniei. Acest al doilea comentariuoperează cel puţin trei cezuri: el socoteşte demnita-tea umană numai ca o normă constituţională, o rupede rădăcinile ei în spiritualitatea cu care este înzes-trat omul şi înlătură „neliniştea etică (ethischeunruhe)” pe care predecesorul său a căutat în modintenţionat să o instaleze în interpretarea juridică ademnităţii umane şi în practica justiţiei.

Că demnitatea umană este principiul constitu-ţional sau numai normă nu constituie o alternativăoarecare, căci include alegerea între societăţile încare vrem să trăim. una este societatea în care fie-care este tratat ca fiinţă cu înzestrări aparte (sensi-bilitate, capacitate de evaluare, raţiune, responsabi-litate de sine etc.) şi alta este societatea în care seexercită drepturi şi obligaţii înscrise în legi, fărăaltceva. Nu este vorba de a contrapune demnitateaumană şi drepturile, ci de a le corela astfel încâtdemnitatea umană să însufleţească în mod continuuexercitatea drepturilor şi libertăţilor.

6

ANUL XXIV t Nr. 9 (738)

CO

NT

EM

PO

RA

NU

L.

IDE

EA

EU

RO

PE

AN

Ă

andrei margaRevenirea la justiţie

Starea de confuzie din societateanoastră de astăzi şi sărăcia de

performanţe nu pot fi despărţite decultura drepturilor, de interpretările

şi de rezoluţiile juridice. Cât dreptlămurit şi respectat, atâta civilizaţie

se adună, în fapt, într- o societate.

(continuare în pagina 37)

7

CO

NT

EM

PO

RA

NU

L. ID

EE

A E

UR

OP

EA

NĂ

SEPTEMBRIE 2013

„Moartea- i tipar în suflet”….Celmai tânăr frate al tatălui meu acoborât sub lespezi, întregind unportret de familie cu semne tom-

bale în locul chipurilor familiare, pe care citeamcaractere, gânduri, voinţă: chipul autoritar al buni-cului, pe care nu l- au îmblânzit nici anii de închisoa-re, atitudinea corectă, dresată în cei câţiva ani depension, a bunicii, superioara detaşare a unui inte-lect puternic care- mi dădea şi mie forţă în preajmatatii, expresia rebelă a mezinului veşnic pus peşotii… Vocile lor vin către mine ca în Fragii sălba-tici, capodopera lui Bergman, mai ales din copilă-rie… donnez mois, s’il vous plait, en vers de lait. lapension, limba franceză se reducea la câteva frazeuzuale, pe care bunica mi le transmitea la pachet cumânuirea igliţei, câteva mostre de dantelă veche,ieşite din mâna ei, fiind păstrate ca nişte obiecte decult. Dacă nu ar fi venit la noi, după ce au fost daţiafară din casă, şi ea ar fi la fel de absentă din memo-ria mea precum bunicul aflat departe de noi, îndetenţie. „mehr licht au fost ultimele cuvinte ale luigoethe”, îmi spune tata, în vreme ce adună prune îngenunchi, „dar nu se ştie dacă era o metaforă sauexpresia unei nevoi trupeşti. Nu era un contempla-tiv, ci un apologet al faptei”. Istoria a frânt destinuleminentului student la teologie şi litere. fratele celmai mic nu a mai ajuns la nicio universitate. Numi- a spus decât cuvinte româneşti, dar mi- a cumpă-rat primul ceas. Măsor acum timpul şi pentru el.Cândva purtam mesaje de la unul la altul. Acum leduc lumină, la distanţe de câţiva metri, aşteptând,cuasi cursores, să predau torţa…

Am transformat în afirmaţie ceea ce AuraChristi pune sub semnul întrebării în poemul Cumtreceam din volumul elegii nordice, selectat pentruantologia tragicul visător, apărută de curând la edi-tura Ideea europeană în 2013. Scrise „în metruantic”, meditaţiile la pragul dintre fiinţă şi nefiinţăsunt mai curând o reverenţă odei eminesciene decâtexpresia unei dorinţe proprii de virtuozitate formală.Materialitatea formei contravine poeticii autoarei,care imaginează o geneză a fiinţei dintr- o kierke-gaardiană anxietate („miezul de foc al spaimei”) sau„dor de altceva”, care o şi defineşte ca paraxială(„Între lumi stai ca între abrupte stânci”) şi veşnicemergentă, mutantă. Altminteri, combinaţia depeoni şi trohei din Cântecul de rămas bun este sin-gurul împrumut din modelul eminescian, ecourileverbale fiind, de fapt, o rescriere în altă cheie. Trecu-tul ce se „învolbură- n urmă” nu e curgere de clepsi-dră a timpului real, ci creaţie imaginară, invenţiesau revelaţie a unui timp kairos din alt plan ontic:„Ceas uriaş, inventând trecutul şi/ dragi întâmplări,potrivnice firii şi /legii”. „Clipa repede”, versiuneaeminesciană a motivului la vida breve, nu sfârşeşteîntr- o orgolioasă resurecţie a spiritului solipsist dinimpurităţile materiei, ci e ea însăşi atinsă de ideali-tatea care defineşte întreaga existenţă umană, dedu-blată: „Două lumi ireale şi/ fixate- n viaţă de- o nălu-că vie/ ce venea arar,// surâzândă şi călare pe lira/mea de argint”. (dublul).

În comparaţie cu orfismul elegiilor lui Rilke, încare spiritul se desprinde hegelian de materie pen-tru a crea spaţiile intersubiective ale artei, cele zeceelegii ale Aurei Christi afirmă un soi de monism, acărui unitate este mijlocită, ca şi la Nichita Stănes-cu, de omul- fantă al identităţii interioritate- exterio -ritate, lume- spirit. Această viziune holistă, pe carecorifeul poeziei şaizeciste o împrumutase fie de laVasile Pârvan, fie din folclorul românesc, fiind maideplină în dialectica ei ireductibilă decât deleuzianulflux de materie şi energie canalizat în forme inteligi-bile şi istorice prin cultură, e atribuită de poetă spi-ritului ebraic: „Poeţi, deci, evrei”. Poetica ebraică afost afinitatea electivă a romanticilor (Byron, dar şisentimentalul laurence Sterne înaintea sa) graţiesimulării unei existenţe infinite, nu prin extensiespaţio- temporală, ci prin dialectica interioară afuziunii contrariilor. Ca şi duhul revelat lui ezekiel,care forma un singur trup cu roţile carului ce- lpurta, ca şi călăreţii- centauri ai apocalipsei, coinci-dentia oppositorum echivalează cu un infinit al repe-tiţiei sau al opoziţiei interioare, permanentizate.Aliajul esotericilor revelaţii cu planul vieţii mărunte,al registrului abstract cu cel concret a fost o tehnicăde compoziţie pe care Byron şi- a însuşit- o până la

a- şi face versurile intraductibile, precum în poemul„She walks in beauty…” Dualismului socratic/plato-nic, poeta îi opune, într- adevăr, holismul veterotes-tamental: „Care mi- e drumul? Tiparul meu unde/ Mil- am uitat? Vine demonul meu prea/ Puternic. Îmistrigă- n faţă: «Treci puntea!»/ Puntea sunt chiar eu.”

Spre deosebire de ciclurile de elegii anterioare lacare ne- am referit, Aura Christi hibridizează genulîntr- o mai mare măsură decât poeţii care emancipa-seră deja elegia în poem filosofic şi artă poetică,adăugându- i o componentă alegorică. elegiile saledublează meditaţia asupra locului omului în universde o viziune asupra destinului său istoric. Prima ele-gie, subintitulată templierii, sugerează o analogieîntre orgoliosul solipsism al spiritului suficient sieşi,care anihilează complexitatea fiinţei prin schemeconceptuale reducţioniste, şi ideologii fundamenta-liste, asemănătoare ambiţiilor de putere ale ordine-lor religioase şi cavalereşti din evul Mediu: „Azi stă-pânesc imperii, continente./ Iar mâine înghesui totulîntr- un punct./ Ca într- o piramidă mă închid/ înrătăcitu- mi trup.” Templierul eun agent al apocalipsei, dornicsă reducă realitatea palpând deviaţă a materiei la „forme goale”,pasive, „ce- aşteaptă să fieumplute cu un alt conţinut”. else doreşte mai presus de Dum-nezeu („el nu poate fi numaiadevărul şi viaţa şi calea”), iubi-rea sa fiind dorinţă de putere, desupunere şi anihilare a celuilalt.Aparţine unei tipologii inaugu-rate de Shakespeare, inspirat detânărul blond să scrie „soneteadânc gândite”, în vreme ce ofili-ta iubită părăsită rămâne înafara logosului: un trup fizic cedevine doar sub atingerea geniu-lui masculin semiotic, tropic.Întreaga tramă, de altfel, a iubi-rii ideale dintre minţile masculi-ne, gemene, şi dispreţul pentru„doamna neagră”, a cărei pasiu-ne pur carnală îi degradează peamândoi, pare să fie ţinta deli-berată a uneia dintre rarele poe-tici feministe din poezia română.

De la această ardere de tot,eul liric porneşte, ca un intrus sau ca un cal troian încetatea raţionalismului excesiv al culturii occidenta-le, crescute din matricea dualismului platonic, o cru-ciadă a reafirmării existenţei sale, ca autorevelaţie,sau ca figură a poetului în poem: „Scriu. Învăţ să- milocuiesc mormântul”. („Şi în acest poem”) Tot ceea cedemonizează viaţa reală (cultul uranic al neoplato-nismului, ascetismul medieval) este supus trata-mentului coroziv al ironiei: „Sărbătorim – nu viaţa,nu iubirea, nu poezia –/ ci, mai întâi, cenuşa. Da.Cenuşa”. Superbia Templierului dispare, lăsândlocul unui tragic Don Quijote, silit să- şi recunoascălimitele (elegia limitelor – a treia, chiar dacă nu enumerotată). Visase la un limbaj care să exprimetotul (cunoaştere absolută şi logos divin), dar indivi-dul este, cu o expresie heideggeriană, aruncat într- olume străină spiritului: „Ai un singur trup – carcasăa unei lumi neexprimate./ Ai un trecut uriaş, tocmaibun de înţeles/ pururi pe jumătate. un prezent încare intri/ încolţit de singurătate, ca într- un labi-rint./ un limbaj (…) închis în vecii vecilor într- uneres”.

Al patrulea poem al secvenţei, În dulcele stil cla-sic, face aluzie la Getica lui Nichita Stănescu, limba-jul folclorului românesc fiind împrumutat pentru aservi unei mioritice viziuni a comunicării întreordini ontologice distincte (a naturii şi a formeloruranice). Spiritul se transsubstanţiază în „necuvin-te” stănesciene („în cuvinte, fluturi, iarbă”), caresunt apoi restituite cerului de idei: „Iar din somn nune culege/ decât mâna ta enormă,/ ce ne- aruncă- nvechiul cer,/ în aceeaşi pururi, formă …”. Arhetipul,nu din cerul ideilor, însă, ci, mai curând, din istoriamodernă, la care se face aluzie în a şasea elegie, esteproiectul iluminist al revoluţiilor care au condus laeuropa unită de oda bucuriei şi de idealul goethean(faustic) al conlucrării popoarelor înfrăţite: „Mi- e dorde ochiul fixat/ în revelaţie, de gura abia silabisind:/Întârzie, clipă, eşti atât de fumoasă!”. (nostalgii) Ca

şi protagonistul din pacientul englez, al lui Ondaat-je, care îşi inserează istoria propriei vieţi între pagi-nile istoriei lui Herodot, eul liric priveşte acest tra-iect istoric din sistemul de referinţă al propiei deve-niri ca poetă: „O fantomă plăcută, vie, tobă de carte”,a cărei viaţă nu e consumată, ci „exilată în poeme –insomnnii ale nevăzutului”. Viziunea aminteşte deruinele… Contelui Volney: „Vedea cum paşii eiinconfundabili îl urmează/ prin Bastilii căzute, impe-rii părăginite, /ruine melodioase”. (Calul de foc)

Căderea imperiilor şi instaurarea epocii de aur(a lui Saturn, de pace şi bunăstare) e posibilă caîmplinire a unor vechi profeţii, ca lucrare a omeniriiîn marşul ei istoric.

Ca şi David Deutsch, în textura realităţii, poetainvită gânditorii să renunţe la mituri totalitariste, laexlicaţii ultime şi exhaustive: „Nu căuta să înţelegitotul. (…) / Nu mai reduce lumea la ceea ce eşti./ Numai închide tot ce vezi şi auzi în ţarcul unui singurpunct”. (elegia a zecea) Când îndemna cititorul idealsă rămână mereu „înlăuntrul lucrurilor”, Nichita

Stănescu adopta un punct devedere holist, asemănător ener-getismului pârvanian sau deleu-zan. A rămâne „asemenea unuifoetus în lichidul amniotic” pre-supune, pentru Aura Christi, arevela ordinea intrinsecă a spiri-tului în exterioritatea materialăa creaţiei, a faptei goetheene:„Aşa cum Brâncuşi e concentratîn Coloana Infinitului”. A fi cuun picior în altă lume, în care„eşti locuit de altcineva”, în -seamnă a evada din unicitatearealului în imperiul intersubiec-tivităţii, unde reprezentărilesimbolice descoperă uriaşeleanalogii din univers şi creeazăun spaţiu comun întregii umani-tăţi. grădina propriei copilării,ca şi zeii din copilăria civilizaţieioccidentale edificate pe antichi-tatea greco- romană, aheii luiHomer etc., alcătuiesc un câmpsemantic omogen ce ne readucela un punct de origine, în perfec-tă simetrie cu începutul, care e oavanscenă a apocalipsei, „ezita-

rea materiei de a se face scrum”. de cealaltă parte aumbrei, titlul volumului care inaugurează selecţia,se iveşte un eu renăscut prin purificare, prin trans-cendere a imediatului existenţei, dar nu subiectiv, cirevelat în trupul tropic al poemului.

Citită retrospectiv, poezia Aurei Christi apareca o trecere de la emulaţia unor modele (eminescu,Blaga, Nichita Stănescu) la dialog şi lectură trans-formatoare, pentru ca, în anii deplinei maturităţiaristice, să- şi creeze un spaţiu propriu de interogarea interferenţelor dintre realitate- cultură- subiectivi -tate prin „umbrele” aruncate în istorie de mişcareade idei şi de formele ei reificate în ordinea culturii.Impresionează energia unei voci lirice care- şi decla-ră voinţa imperioasă de a- şi urma datele proprieiconştiinţe şi raţiuni în ceea ce cineva numea „socie-tăţile moderne de sclavi”. Propria artă poetică seautodefineşte ca rezistenţă la dualismul cartezian almetafizicii occidentale, care operează prin suprema-tizarea gândirii abstracte, decretând alteritateaabsolută a naturii, istoriei şi a unui tip de imagina-ţie inspirată de patafizica sau filosofia relativizantăa avangardei. Antihegemonică şi antifundamentalis-tă, poeta lasă să se întrevadă, printre modulaţii iro-nice şi satiră disimulată, o natură absolutistă, carepoate că nu şi- ar afirma cu atâta vigoare nevoia devaloare, pluralism şi non- conformistul „non ser-viam”, dacă nu ar veni de pe pământul încă bântuitde coşmarele recentei istorii a Basarabiei. r

■ Aura Christi, tragicul visător, editura Ideeaeuropeană, 2013

maria- ana tupanNevoia de valoare

A fi cu un picior în altă lume, în care „eştilocuit de altcineva”, înseamnă a evada din

unicitatea realului în imperiulintersubiectivităţii, unde reprezentările

simbolice descoperă uriaşele analogii dinunivers şi creează un spaţiu comun întregiiumanităţi. Grădina propriei copilării, ca şi

zeii din copilăria civilizaţiei occidentaleedificate pe antichitatea greco- romană, aheiilui Homer etc., alcătuiesc un câmp semantic

omogen ce ne readuce la un punct de origine,în perfectă simetrie cu începutul.

n (Con)texte

În primăvara lui 2006, regretatul Al. Deşliu,creatorul prestigioasei reviste focşănene proSaeculum, a avut iniţiativa de a- i propune luiliviu Ioan Stoiciu o carte de convorbiri de o

factură mai aparte, sub genericul subtitlu convorbiride sfârşit & „inspiraţii” de început, o carte, deci, conce-pută a avea două părţi: convorbirile maturităţii şitexte ale tinereţii creatoare, nevalorificate editorialsau publicistic de către autor, ambele elemente găsindrezerve din belşug în cazul în speţă. Titlul ales, final-mente, de liviu Ioan Stoiciu: Cartea zădărniciei, apă-rută, după moartea iniţiatorului, în 2008, la edituraPallas Athena din focşani, graţie strădaniilor doam-nei Nina Deşliu, care a reuşit să salveze de la dispari-ţie şi revista, încredinţând- o altui dispărut înainte devreme, criticul şi istoricul literar Mircea Dinutz.

fac parte dintre cei care n- au scris până azi untext critic „autonom” despre liviu Ioan Stoiciu, catego-rie de critici pe care, altminteri, autorul o menţionea-ză în convorbirile sale. De fapt, în ultimii zece ani amscris în mai multe rânduri despre liviu Ioan Stoiciu,comentându- i, pasager, singularitatea în sânul gene-raţiei ’80 (în trei cărţi şi în reviste). Ba chiar fac aicimărturisirea că îl citesc cu prioritate în revistele încare- i întâlnesc colaborarea, fiind sigur că nu batezadarnic apa în piuă, ca să- i invoc, pleonastic, titlulmai sus amintit. Mai mult de atât, convingerii sale,repetate, că nu are prieteni („n- am prieteni, am totîncercat să mă apropii de unul sau altul, dar am des-coperit repede incompatibilităţi”, p. 179), îi răspundcă, fără s- o ştie, de când l- am cunoscut, cândva, la foc-şani, şi mai ales de când a trăit „aventura” sancţionă-rii în redacţia Vieţii româneşti din pricină că nu l- acenzurat pe Paul goma, eu unul mă simt solidar, caprieten, cu liviu Ioan Stoiciu, fără ca el să ştie asta.la început, m- a convins prin acuza adusă scriitorilorromâni de azi şi intelectualilor, în genere, că se consu-mă zadarnic pentru mize mici, la modul miticist alcuvântului. Obiecţia e recurentă şi- n Cartea zădărni-ciei: „Blestemul scriitorului (criticului) român e cănu- şi depăşeşte condiţia, jucând pe mize mici.” (p.122). De aici lipsa de audienţă a intelectualului românatât în viaţa publică autohtonă, cât şi în plan euro-pean, chiar când se cheltuiesc bani publici pentruimpunerea unor nume peste hotare: „Scriitorul românn- are voce nici acasă, nici în străinătate, de ce să nurecunoaştem: nu- şi respectă condiţia de «conştiinţă alumii».” (p. 165). Dar aceasta e chiar pricina ineficien-ţei scriitorului român în istoria contemporană, ceea cenu s- a mai întâmplat niciodată în ultimele două seco-le, nici chiar în anii comunismului, când un MarinPreda ameninţa cu sinuciderea în cazul resurecţieiproletcultismului sau când Paul goma îşi făcea publi-că „disidenţa” urmată de exil.

e drept că vizatele mize mărunte stau la temeliasuccesului în faţa criticii literare şi în căpătuireasocială şi materială. Prin contrast, liviu Ioan Stoicius- a considerat şi se consideră un „ratat” iremediabil,aşa cum i- a prevăzut chiar tatăl său atunci când s- aarătat dezamăgit de îmbrăţişarea carierei de scriitor,„meserie” vădit nelucrativă. Dacă nu s- a văzut etiche-tat ca „idiot al familiei”, după un celebru exemplu, atrăit sentimentul că e o „ruşine a familiei” (p. 38), tatălaproape resemnându- se, în cele din urmă, cu situaţia:„Deşi s- a învăţat cu gândul că «aşa a vrut Dumnezeu,să fii scriitor»… el a rămas cu convingerea că mi- amfăcut singur rău scriind şi citind, trăind de azi pemâine. Avea dreptate, dar eu am înţeles asta abia la…50 de ani!” (p. 37). A înţeles foarte târziu, când nu maiera nimic de făcut, în pofida bătăilor luate de la tată,aidoma lui Cezar Ivănescu, alt „poet blestemat”, cucare liviu Ioan Stoiciu are afinităţi pe care nu ştiudacă şi le- a recunoscut vreodată, dat fiind că cei doipoeţi au fost hărăziţi să facă parte din generaţii diferi-te. Amândoi sunt mari poeţi ai morţii („Toate cărţilemele fac referire la moarte – fără să am revelaţii, ştiucă moartea e mai importantă decât viaţa…”, p. 188),amândoi poeţi de o izbitoare originalitate, creatoriinconfundabili de limbaj poetic care- i singularizeazăcanonic. Amândoi sunt „eminescieni” fără nici o urmăde epigonism, chiar dacă bârlădeanul şi- a făcut dineminescianitate crez central, ca „profet” al autoruluidoinei. liviu Ioan Stoiciu s- a descoperit eminescian„fără program”: între toţi poeţii lumii, eminescu esterecunoscut drept călăuză: „numai el îmi bântuie sufle-tul cu adevărat, fără să înţeleg raţional de ce” (p. 70).ei, de fapt (dar cu precădere Stoiciu), sunt mai aproa-pe de celălalt mare poet al morţii, g, Bacovia. Bacovia-nismul lui liviu Ioan Stoiciu, care nu are nimic a facecu „poezia concretului” postmodernist (deşi el se ilu-

zionează, în genere, că are), se manifestă nu doar caresort creator abisal, dar şi prin bântuitoarea maladieà la mort, de esenţă kierkegaardiană, acea neputinţăde a muri, de a- şi găsi liniştea finală, care, la Stoiciu,s- a manifestat prin obsesia sinuciderii ratate, în şapterânduri, la vârsta de 23 de ani. Această ciclotimie subsemnul lui şapte stă şi- n ipostaza de „ocnaş la piatră”a lui Cezar Ivănescu, săpător timp de şapte ani la pia-tră spre a face drum să treacă Morţii ca să nu seoprească la maica lui. Cu liviu Ioan Stoiciu, lucruriles- au petrecut iarăşi sub semnul obscurului, al unuiblestem de neînţeles, căci maica lui naturală, IoanaSandu, a murit, gravidă fiind, la vârsta de treizeci deani, când el nu împlinise doi ani, trăsnită de un fulgerîn bucătăria de vară a Cantonului 248, din halta CfR

Adjudu Vechi, canton devenit cronotopul existenţialdeopotrivă al vieţii şi operei stoiciene. evenimentul aavut loc în ziua solstiţiului de vară, la 21 iunie 1951,sub Zodia Cancerului, când Soarele, ajuns la apogeu,începe să dea înapoi ca racul în faţa ascensiunii nop-ţii, a morţii. este una dintre zodiile românităţii, dacănu cea dintâi, prezentă arhetipal în doina eminescia-nă („Vai de biet român săracul / Înapoi tot dă caracul”), dar şi la alţi coloşi ai spiritualităţii româneşti,de la Mihail Sadoveanu (v. romanul Zodia Cancerului)până la invocatul Cezar Ivănescu, în opera căruiaRacul roşu este arhetip central. eminescu a surprinsaceastă retractilitate existenţială, istorică şi geopoliti-că a românităţii prin simbolul unei insule (de romani-tate) mereu roasă pe margini. Cancer istoric pe caremoldovenii l- au simţit cu asupra de măsură, fiindcăMoldova a fost cea mai năpăstuită provincie a româ-nismului, Cancerul rupând lacom din marginile eihălci de teritorii, începând cu turcii, cu 1775, anul fur-tului Bucovinei de către Imperiul Habsburgic, şi conti-nuând cu frauda rusească a Basarabiei la 1812, cuurmări departe de a fi vindecate până azi.

Să continuu cu o observaţie şocantă. Prima cartedespre Bacovia n- a scris- o un român, ci o femeie extra-ordinară trăitoare în elveţia, Svetlana Matta: o tezăde doctorat intitulată existence poétique de Bacovia(editions P. g. Keller, winterthur, Zürich, 1958). Sur-priza e că autoarea, devenită, ulterior, unul dintre ceimai importanţi eminescologi, a avut intuiţia drameiistorice a Moldovei pe care o corelează cu drama exis-tenţială a lui Bacovia. (Nici un critic român n- a avutorgan pentru tainiţele matricei stilistice româneşti, încazul Bacovia!). e ceea ce diferenţiază simbolismulbacovian de cel al sudicilor, în frunte cu Ion Minules-cu. e ruptura dintre afectivitatea abisală şi sentimen-talism, dintre mizele mari şi cele mici, dintre stil şimanieră (distincţie genială în Câteva păreri, la Cara-giale). Aceeaşi disjuncţie conservată în sânul postmo-dernismului, între „retractilul” liviu Ioan Stoiciu (casă ne adecvăm la obiect) şi „ofensivul” Mircea Cărtă-rescu: cel dintâi urmând destinul „cenuşiu” bacovian,celălalt ajuns răsfăţatul vieţii literare contemporane,cu justificate sau nu pretenţii la Nobel, jucând pe mizamică a „corectitudinii politice” (culme de ipocrizie înideologia postcomunistă, pp. 146- 147), trecând de lastipendiile publicaţiilor „mogulului” Dan Voiculescu labeneficiile patapieviciene ICR, cu onoarea de a fi sin-gurul poet contemporan citit cu fervoare de preşedin-tele Traian Băsescu! (p. 165).

În virtutea conştiinţei sale că prin „blestemul lite-raturii” şi- a ratat viaţa, liviu Ioan Stoiciu îşi exprimăadmiraţia pentru cei care, prin literatură, din contră,s- au împlinit şi pe planul vieţii materiale şi sociale. elface şi o listă cu „împliniţi”, răstălmăcită de răuvoitorica fiind „atac” la lipsa de moralitate a acestora (atacpus, desigur, sub semnul „invidiei”), iar de alţii – folo-sit ca armă împotriva celor vizaţi. În realitate, liviuIoan Stoiciu n- a făcut decât să sublinieze lipsa lui depragmatism în ale vieţii, deşi „blestemul literaturii”are, totuşi, legătură cu o instanţă morală, aflată însădincolo de ipocrizia „apelurilor către lichele”.

Dar să mă întorc la bacovianismul stoician. Poe-tul îşi mărturiseşte lipsa de crez poetic aidoma înain-

taşului, descoperindu- şi aceleaşi resorturi insondabileale actului creator: „Nu am nici un crez poetic. Scriuprecum vorbesc cu cineva, pentru că- mi place aceastăîndeletnicire. Trăind izolat, neputând comunica preamult cu oamenii, stau de vorbă adesea cu mineînsumi, fac muzică şi, când găsesc ceva interesant, iaunote pentru a mi le reciti mai târziu. Nu- i vina meadacă aceste simple notiţe sunt în formă de versuri şicâteodată par vaiete...” urmează recunoaşterea pro-priei condiţii: „Subscriu, singuratic, la 58 de ani: că eunu mai am azi nici un crez poetic…” (p. 71). În tinere-ţe, s- a iluzionat şi el că se cuvine a se recunoaşte opt-zecist. enumără chiar semnele „canonice” ale paradig-mei postmoderne asumate de comilitoni, mân -drindu- se că este un precursor al „poeziei concretului”:„Am scris dintotdeauna intuitiv, natural (dacă n- ar ficurs natural, demult aş fi abandonat scrisul, fiindcăn- a fost o bună afacere, din contra, m- a adus la sapăde lemn), nu- mi plac lucrurile contrafăcute.” (p. 192).

naturaleţea poeziei lui liviu Ioan Stoiciu a fostrecunoscută de critica de întâmpinare. e punctul luiforte care- l îndrituieşte să se considere descendent din„concretul” bacovian. Şi textele poetice reţinute în par-tea a doua a Cărţii zădărniciei o confirmă. „Concretul”stoician însă nu seamănă deloc cu acela al postmoder-niştilor. Aceştia, în realitate, parodiază sans rivages,inventând moda retro care e axa centrală a capodope-rei lui Mircea Cărtărescu – levantul. Aici e nodul gor-dian care- l desparte radical pe liviu Ioan Stoiciu demajoritatea colegilor postmodernişti, mai cu seamă desudici. Postmoderniştii au plăcerea textualizării caredevine textilizare, după admirabilul joc de cuvinte allui Paul goma, cu care nu întâmplător liviu Ioan Stoi-ciu se simte solidar, spre deosebire de confraţii săicare l- au urmat, corect politic, pe Nicolae Manolescu(„Să te pui bine pe lângă manolescu”, p. 129). De alt-fel, Stoiciu se simte străin de jongleria istoriei literarecare operează la nivelul „complexelor de cultură” igno-rând „complexele de profunzime”. Atât Mircea Cărtă-rescu, cât şi Horia- Roman Patapievici, dar mai alesteoreticianul postmodernismului, Ion Bogdan lefter,au respins dimensiunea profundului din literatură, casechelă a mentalităţii germane, argument cu care eiau decretat „anacronismul” lui eminescu pe toatefronturile. Dimpotrivă, liviu Ioan Stoiciu e nemulţu-mit de sine tocmai prin faptul că n- a ajuns deplin laarheitate, în sens eminescian. el crede în dimensiuneametafizică a fiinţei şi a literaturii: „mie mi- e ruşine sămi se spună «poet», asta nu fiindcă nu reflectă în tota-litate realitatea la masa de scris, ci fiindcă eu cred cănu am ajuns să am acces direct la Dumnezeu, la«Cuvântul Creator»” (p. 59). el respinge trufia postmo-derniştilor de a fi aruncat la coşul de gunoi metafizicaprin cultivarea falsului „concret”, împins de următoa-rele două promoţii postmoderniste (nouăzecişti şidouămiişti) până la pornografie şi scatofilie, pecet-luind moartea poeziei. liviu Ioan Stoiciu crede că prinmetafizic „putem câştiga în frenezie, în revelare, înclarviziune, cu un risc asumat” (p. 62). Ajuns aici, elpune un diagnostic pe care apologeţii lui Mircea Căr-tărescu n- au avut curajul să- l vadă: autorului levan-tului şi orbitorului îi lipseşte dimensiunea metafizică– „incapabil de discurs metafizic” (p. 191).

gheorghe grigurcu şi eugen Simion au observatforţa de transcendere a clişeelor stilistice postmoder-niste la acest autor. liviu Ioan Stoiciu nu s- a grăbit săse lepede de marea literatură a înaintaşilor, mărturi-sindu- şi un adevărat cult pentru aceştia: ori de câte oriintră într- o biserică, aprinde o lumânare întru pome-nirea lor. Stoiciu crede mai mult în generaţia ’80 decâtîn eticheta postmodernismului, de care a ţinut să sedelimiteze. este o disociere lucidă care deschide onouă perspectivă de evaluare a generaţiei, dincolo deiluziile ideologice ale narcisismului de grup. Acum sevăd mai bine individualităţile, singurele care contea-ză în perspectiva timpului. Referindu- se la sine, auto-rul apreciază: „Aş putea să spun că nu sunt nici şapte-zecist, nici optzecist…” (p. 205). Şi: „«ca formulă litera-ră» mă simt cel mai bine aproape de marea poezieromânească” (p. 51). A fost convins, la un moment dat,că, pierzând trenul şaptezeciştilor, s- a urcat în primulcarusel optzecist, dar absolut pe cont propriu, fără săfi fost susţinut de Nicolae Manolescu la Cenaclul deluni etc. „excesele textualiste” i- au rămas străine,încât a mers pe calea păstrării legăturilor cu Dumne-zeu, contribuind la biruinţa filonului existenţialist şiexpresionist născut, salvator, în sânul generaţiei. Aprimit, altfel spus, literatura ca blestem, ca destin, nuca joc şi divertisment postmodernist. A riscat, astfel,marginalizarea şi trăirea sentimentului zădărniciei,cel mai tragic sentiment eminescian: „Conştiinţa actu-lui de creaţie s- a transformat într- o conştiinţă a zădăr-niciei.” (p. 30). „ethosul” postmodern a dus la neanti-zarea destinului creator al omului (lucian Blaga),încât: „A fi poet azi? e egal cu zero, nu mai interesea-ză pe nimeni de ce te complaci la masa de scris cu tineînsuţi.” (p. 66). Dar din acest blestem de a scrie nu temai poţi salva decât… scriind, fără putinţa de a părăsipoezia ca, altădată, Rimbaud. Astfel, „zădărniciile” luiliviu Ioan Stoiciu sunt, în realitate, probe de rezisten-ţă prin poezie şi cultură, fără de care viaţa lui n- ar fiavut vreo noimă.

Adevărata rezistenţă prin cultură, aceea pe care ocontinuă, azi, Paul goma şi intelectualii care n- aupierdut conştiinţa naţională şi „conştiinţa lumii”. r

8

ANUL XXIV t Nr. 9 (738)

CO

NT

EM

PO

RA

NU

L.

IDE

EA

EU

RO

PE

AN

Ă

theodor Codreanu„Zădărniciile” lui Liviu Ioan Stoiciu

„Scriitorul român n- are voce niciacasă, nici în străinătate, de ce să nurecunoaştem: nu- şi respectă condiţia

de «conştiinţă a lumii».”

Portretul Nastasiei filippovna îl răvăşeş-te pe lev Nikolaievici. Acest strănepot alcarismaticului personaj swiftian îl stu-diază cu o sete sporindă, cu o curiozitate

dibuind ceva greu de întrezărit la o primă vedere,„parcă voia să ghicească ceva ce se ascundea pe chi-pul acela, ceva care- l uimise înainte”, adică atuncicând îl văzuse în premieră absolută în biroul genera-lului epancin, răscolit de frumuseţea neobişnuită aacelui chip de femeie, pecetluit de suferinţă. În chipde neexplicat, prima impresie sporeşte în intensita-te, astfel încât, la o nouă revedere, şi mai atentă,prinţului nu- i scapă amestecul straniu de „imensămândrie şi desconsiderare, aproape ură”, apoi, „cevaîncrezător, ceva uimitor de sincer”. Contrastul rezul-tat stârneşte compătimirea, înlocuită rapid cu o sen-zaţie sufocantă, definită drept „frumuseţe orbitoare”,„chiar insuportabilă”, „frumuseţe bizară”. Acestamestec îl fixează locului pe prinţ. Şi- l face, într- unacces de vădită exaltare, să sărute chipul din por-tret. În suferinţa întipărită pe chipul acelei MariaMagdalena, prinţul, fără dubii, recunoaşte o partedin propria suferinţă, dar şi ceva mai mult. Se vatrăda, în acest sens, destul de repe-de, şi anume: în discuţia purtată însalonul epancinilor, când va susţi-ne, cu sinceritate dezarmantă – etipul de sinceritate, mânuit cu dex-teritatea cu care cavalerii medievalifolosesc spada – că apreciază, în modspecial, acest gen de frumuseţe, care„trădează… multă suferinţă”.

Şi forţă, va sări ca arsă de foculunei revelaţii Adelaida epancina:„Asemenea frumuseţe e o forţă.”,„Având o asemenea frumuseţe, poţirăsturna lumea”. De bună seamă, oasemenea frumuseţe are forţa de astăpâni lumea, fără să fie, ea însăşi,frumuseţea adică, stăpânită. Iată dece această Antigonă petersburgheză,Nastasia filippovna, între moarte şipierderea libertăţii prin legământulcununiei fie cu prinţul, fie cu Rogo-jin, alege moartea, presimţirea aces-teia motivând cu asupra de măsurăzbaterea, infernul acestui personajde o profunzime antică. un tip oare-cum asemănător de frumuseţe se vaîntipări în mintea bizarului, stra-niului june – nici fanatic, nici mistic,un ucenic „iubitor precoce deoameni”, tipologic înrudit cu prinţul– Alioşa Karamazov. Imaginea nefericitei orfaneSofia Ivanovna, care suportase tratamentul de oasprime inumană al protectoarei ei (tiranica văduvăa generalului Antohov), apoi bestialitatea desfrâna-tă a lui fiodor Pavlovici Karamazov, acea imagineimprimată pe retina crudă a puştiului de- o şchioapă,scăpat din casa vicioasă a părintelui său, va revenicu evlavie pe întinderea întregii sale vieţi, obsedân-du- l şi făcându- l să evoce, cu pioşenie, autoarea exis-tenţei sale, care avea, în trecutul îndepărtat, „chipultulburat de durere”, dar, cu toate acestea, rămâneaextrem de frumoasă.

Ca şi durerea, absurdă, nedreaptă şi flagrantă,ca şi viaţa, cea care ni se dă o singură dată, frumu-

seţea suferindă emană forţă. O forţă magnetizantăşi dominatoare. Dar, în mod sigur, şi altceva. Ceva cescapă înţelegerii, aruncându- ne pe orbita uimirii şităindu- ne respiraţia. Departe de adevăr, departe dedreptate, departe de rău şi bine. găsindu- ne fixaţi înmijlocul vieţii, în raza bucuroasă a durerii eterne,căci suferinţa înseamnă viaţă. Tot timpul aceeaşi,unică, viaţă.

…Trecutul – „o imensă pată albă, colorată doarpe alocuri” (Valeriu Cristea) – localitatea din creie-rul munţilor sunt conservate şi ocrotite cu grijă deMîşkin ca un loc infernal şi mirabil în egală măsură,un topos al bolii şi- al regăsirii, al concentrării şi creş-terii energiilor şi candorilor sufleteşti. un loc pierdutşi păstrat viu în memorie ca o ţară a fericirii. Inten-ţia de a muta edenul din satul elveţian în lume, înPiterul înfrigurat şi sufocat de moină, se citeşte pre-tutindeni, capitala Nordului fiind percepută nu odată ca o urbe propice risipirii panopliei darurilor, abelşugului de viaţă şi moarte. Mama moarte, ca şimama suferinţă, sunt prezente peste tot, sunt mereula pândă, îmbelşugând, prin prezenţa lor, existenţa.

efortul swiftian al prinţului de risipire a surplusuluide frumuseţe funcţionează ca un mecanism ireproşa-bil. Cei din preajmă sunt cuprinşi nu o dată de acce-se de mîşkinizare, de regăsire şi potenţare a cando-rii leonine, ce- şi păstrează ambiguitatea, nuan-ţând- o. Candoarea mîşkiniană ar concura- o pe cea aIfigeniei lui euripide, fata plină de calităţi, sacrifica-tă de părintele ei, Agamemnon, zeiţei Artemis.Aceeaşi calitate s- ar simţi aidoma peştelui în apă înaerul respirat de Homer, de copii şi de genii; autorulelegiilor romane afirmă că exclusiv geniile, în plinămaturitate, beneficiază, de câteva ori, de darul de arepeta anotimpul copilăriei.

Amprentă a paradisului pierdut, copilăroasamereu candoare este probabil aburul respiraţiei zei-lor, acel abur ce închide, în neruşinata sa materie,curăţenia sufletească şi naivitatea caracteristicepresocraticilor îmbrânciţi sub soarele fiinţei. Can-doarea are forţa de a dezgropa din cimitirele fiinţeilucruri nebănuite. Observaţia e valabilă şi în cazulcelor mai depravaţi şi decăzuţi oameni, în cel al indi-vizilor cu sufletul ros de cariile pierzaniei. Aşa seîntâmplă odată cu venirea, în desfrânatul cuibpărintesc, a lui Alioşa Karamazov, când în îmbătrâ-nitul fiodor Karamazov „parcă se trezise ceva” „dinstrăfundul sufletului său care se tocise de mult”. Înstupii candorii, locuiţi de zeci, sute, milioane de albi-ne invizibile, există şi inconştienţa, şi gratuitatea, şiranchiuna nelipsită de cruzimea specifică exclusivzeilor, poeţilor, geniilor şi copiilor. „la ce ne foloseş-te candoarea noastră, pe care o suportăm uneori atâtde greu, pe care o plătim de- atâtea ori?” se întreabăbrebanianul Castor Ionescu, iisusiacul „infirm”, spe-riat de strania boală ce- i dă târcoale: pierderea ener-giei, a viului, diminuarea căruia pregăteşte locul

„doamnei din colonii” – duduia exotică şi familiară,aşteptată de când ne naştem şi găsită, de fiecaredată, dintr- un accident.

Acest castor al fiinţei este, ca şi Aleksei Kara-mazov – puştiul luminos, iubit de toţi – „de- o candoa-re simplă, enormă, bună, la graniţa animalelor supe-rioare, inteligente şi inspirate, ca zeii. Anima -lele- zei!” el ştie că acest straniu animal- zeu carerămâne a fi candoarea „e şi inconştienţă pe jumăta-te”. Şi adaugă, fără să- şi tragă sufletul: „Dar jumă-tatea aceea conştientă…” (drumul la zid) Tocmaiacea jumătate mişcă din loc munţii. Tocmai aceleijumătăţi îi stă în puteri să stârnească furtuni greude potolit. Să te mai mire că acest „briliant” care estelev Nikolaievici poate fi, uneori- adeseori, o pacostecât casa? Se apropie şi se lasă însoţit, urmărit îndea-proape de cei înrudiţi prin candoare, realitatea can-dorii arătându- se pregătită să se ofere, să se lasepopulată şi iubită sau contemplată şi împrumutată.e un formidabil troc de candoare în acest roman!Traficanţii de candoare, contrabandiştii acesteidinamite – nihiliştii Aglaia, Adelaida, blând iubito-rul Kolea Ivolghin, Ippolit (cinicul Ivan Karamazov

îşi va dezveli, şi el, uimitor, dimensiu-nea de ferment al candorii) – se adunăciucure în jurul prinţului, transformân-du- se, împreună cu acest misterios per-sonaj bizar, într- o forţă, molipsindu- i peceilalţi, bulversând ordinea, tiparelesau tabieturile, astfel încât asistăm nuo dată la spectacolul transgresiunii dinmărunt în măreţ, din umil spre sublim.O discuţie cvasibanală sau o ceartăaproape măruntă, la primul nivel lipsi-tă de semnificaţie, devine, straniu,cadrul ideal pentru naşterea candoriisau a excepţionalului, a revelaţiei saugrandorii, iar, câteodată, a măreţiei.

Prinţul are ceva persistent, cevasuprauman, care scapă înţelegerii,întârziind în efigia unei uimiri crescân-de, care se transformă, încetul cu înce-tul, stupefiant, în iubire. Ba îl veziaproape şleampăt, sărăcăcios şi stân-gaci, retras în sine însuşi, redus la omuţenie tristă şi molipsitoare. Ba rămâimască, în vreme ce urmăreşti cum acesttânăr de douăzeci şi şapte de ani devi-ne… o inimă uriaşă, volubilă, grăbităsă- şi azvârle în toate părţile lumina.Pentru ca de îndată să constaţi, depăşitde situaţie, că el este fericit- tristul pose-sor – aidoma incredibilei Neli din

pândă şi seducţie – al mai multor inimi. Da, ca o zei-tate indică, acest ba zeu, ba om, ba clovn, ba delfin,ba călugăr, ba prinţ, ba sfânt, ba păgân, are două,trei, zeci, sute de inimi, care cresc, se- nmulţesc spec-taculos, pulsând, umflându- se şi acoperind, într- untârziu, întreg orizontul. Nici nu apuci bine să- ţi reviidin această descoperire, că îl urmăreşti disecândhodoronc- tronc – cu o răceală care te lasă cu senza-ţia că ai fost, tu însuţi, păstrat un timp… la gheaţă– o situaţie de conflict la primul nivel insignifiantă,apoi îl vezi cum descrie câte un eu găzduit în oul fiin-ţei sale contradictorii şi exasperant de vii: fie un euderutat, fie unul ferm, fie altul ezitant, fie mărunt,fie zeu etc. Asişti, în realitate, la un spectacol cu per-sonaje- măşti, închise în carcasa aceluiaşi erou; câteeuri mîşkiniene – tot atâtea măşti. Problema măştii– una dintre temele- cheie ale creaţiei dostoievski -ene, precum şi ale celei nietzscheene – constituind,în fond, eterna problemă filosofică fiinţă – aparenţă,esenţă – aparenţă. (gianni Vattimo) Prinţul Mîşkine aidoma unui palimpsest; pe măsură ce citeşti la„suprafaţa” eroului ceva anume, sub primul strat sedezveleşte imediat un alt eu, o altă realitate, pentruca, adâncit în lectura enigmelor acestuia, să desco-peri deodată un alter ego diferit. Impresionantăfiind, în măsură covârşitoare, unitatea alcătuită demultele ego- uri mîşkiniene. r

■ fragment

9

CO

NT

EM

PO

RA

NU

L. ID

EE

A E

UR

OP

EA

NĂ

SEPTEMBRIE 2013

■ noutăţi editoriale

Ana Ioana RalucaBăceanu, Harul

Adrian Buşilă,Condamnat să ucidă

Frank Wedekind,Teatru

www.contemporanul.rowww.ideeaeuropeana.ro

www.librariapentrutoti.rowww.bibliotecaeuropeana.ro

www.europressgroup.ro

© N

iCo

lAe

Br

eB

AN.

http

://au

rach

risti.

ro

aura ChristiForţa candorii

n Coasta lui Apollo Amprentă a paradisului pierdut,copilăroasa mereu candoare este probabil

aburul respiraţiei zeilor, acel abur ceînchide, în neruşinata sa materie,curăţenia sufletească şi naivitatea

caracteristice presocraticilor îmbrânciţisub soarele fiinţei. Candoarea are forţa de

a dezgropa din cimitirele fiinţei lucrurinebănuite.

Dinamica evaluării canonului literarromânesc generează constant reconsi-derarea valorii uneia dintre figurile salecele mai (de)mitologizate, Mihai emi-

nescu, iar excesele exegetice reprezintă un reactivpotenţial exploziv în acest proces, indiferent de sen-sul în care acţionează, atât iconodulia, cât şi iconos-clasmul împingând problema dincolo de literatură şicreaţie, într- o sferă ideologică nuanţat personalizată,ameninţată de înstrăinarea de eminescu, prin falsifi-care sau refuz. În faţa unui asemenea tablou neliniş-titor, Adrian Dinu Rachieru propune, în volumul săuapărut în 2012 la editura Tibiscus, sub titlul despăr-ţirea de eminescu?, o reapropiere de eminescu, oinvestigare echilibrată a „mitului- eminescu”, în careautorul confruntă, avizat şi tenace, diferite apreciericritice, date biografice, mărturii literare şi inflexiunijurnalistice, motivat fiind de convingerea că „despăr-ţirea de eminescu poate fi treaba personală a fiecăruicreator, dar nu a culturii române”, convingere formu-lată de Theodor Codreanu şi reiterată ca motto alîntregului volum.

„pentru cultura română – scrie lucid AdrianDinu Rachieru în argumentul volumului său – pro-blema eminescu rămâne, se ştie, un război imagolo-gic. admirat sau contestat, considerat un reper axial,intangibil sau, dimpotrivă, un scriitor alternativ,expirat, eminescu trebuie citit din perspectivă holis-tă…”. În această perspectivă se încadrează reconsti-tuirea mitologizării romantice (implicit, clişeizante,şi cu miză emoţională) a omului eminescu, disecatăde Mihai Zamfir şi denunţată de Vladimir Streinu,dar şi evaluarea motivaţională a constestării salepostmoderne, a polemicilor centrate pe inactualitatealui eminescu în orizontul globalizării. Dincolo dejalonarea elogiilor şi a deprecierilor, începând cuMaiorescu şi terminând cu numărul 265/1998 alrevistei „dilema”, ancora constantă a întreguluidemers exegetic rămâne imposibilitatea despărţiriide opera lui eminescu, clarificând astfel sensul între-bării din titlul cărţii.

Interogaţia dă tonul şi în cel dintâi capitol alvolumului, un mit „expirat”?, unde arheologia atentăa mitului eminescian începe cu fixarea canonică per-formată de g. Călinescu şi se dezvoltă urmărindimplicaţiile şi accentele diferite ale sintagmei de„poet naţional”, mărul discordiei în tentativele dereconfigurare canonică. „etichetă fondatoare” fireas-că „pentru o cultură începătoare, în căutare de sine,bântuită de spaime identitare şi acuzând febril nevo-ia de repere”, „poetul naţional” furnizează constructulcultural necesar mitologizării prime, însă, suportă înmod firesc şi uzura simbolică ulterioară, discursulcritic reflectând fiecare stadiu al fenomenului.

Parcursă în compania lui Theodor Codreanu,istoria repudierilor lui eminescu nu este lipsită nicide o ironie amară: dacă la doi ani de la moartea poe-tului, părintele grama vedea în acesta un „stricătorde morală publică” şi îl acuza de antiromânism, mizaatacurilor din ultimii ani este tocmai românismulconţinut în mitul eminescu.

În labirintul de mistificări şi excese, exigenţaprimă a investigaţiei lui Adrian Dinu Rachieru esteaşezarea lui eminescu în realitatea concretă a epociisale, premisă esenţială mai ales atunci când se discu-tă activitatea sa gazetărească. O atare exigenţă justi-fică în viziunea autorului, „lupta” cu mitul eminescian,dezbaterea exegetică din jurul acestuia, dar nu şi vio-lenţele ideologice angrenate deseori în discursul con-testatar şi maculant din era postrevoluţionară.„Bineînţeles, nu de sanctificare şi imobilism avemnevoie – precizează Adrian Dinu Rachieru şi conti-nuă  –: dar, observăm cu regret, demitizarea funcţio-nează şi ea ca un nou mit”. Nota acută a ambelor extre-me o dă înstrăinarea de scrisul eminescian, atâtmuzealitatea didactică eminesciană, cât şi contestareaoarbă construindu- se dincolo de operă. Virtual nesfâr-şită, polarizarea receptării lui eminescu echivaleazăcu proliferarea eminescologiei şi cu reiterarea impul-surilor detractoare, datorate asocierii sale cu Junimeasau unor animozităţi personale. ea este deseori tribu-tară clişeelor, ignorând dimensiunea vie, estetică, rela-ţională a apropierii de creaţia eminesciană.

Regimul etichetărilor alocate lui eminescu şicreaţiei sale suportă un selectiv examen critic în capi-tolul despre „dualismul eminescian”, cu o primă apli-caţie în antiteză, care, în opinia lui Mihail Dragomi-rescu, „ar defini personalitatea marelui poet şi gaze-tar”. la un alt palier exegetic, Mircea Cărtărescu pla-sează creaţia eminesciană sub semnul scindăriieului. Chiar şi atunci când susţine unitatea persona-lităţii şi coerenţa operei eminesciene, reacţia herme-neutică aproape generală consacră în variante şi for-

mule diferite (sete de absolut, melancolie, spirithyperionic, „geniu dialogic”) interferenţa spirituluischizoid, forţând recunoaşterea că „nu există un sin-gur eminescu”. un ingredient esenţial în consolida-rea acestei convingeri rămâne activitatea sa gazetă-rească, cu opinii extrem de inflamante din perspecti-va actualei corectitudini politice, care îl expune laacuze de „naţionalism fervent şi reacţionarism xeno-fob”. Adrian Dinu Rachieru atrage atenţia suprapericolelor unei asemenea grile de interpretare şi, însiajul reflecţiilor critice manolesciene, pledează pen-tru o lectură a articolelor eminesciene ţinând seamade contextul epocii în care ele au fost redactate. el îşiarmează demonstraţia cu o survolare a ideilor vehi-culate în articolele politice semnate de eminescu şiconstată, în afara constantei tematici identitare aromânilor, o perpetuă manifestare a independenţeisale faţă de orice doctrină sau partid politic, indife-rent de patronajul ziarelor în care publică. Toateacestea îl determină pe autor să- l plaseze pe ziaristuleminescu sub zodia unui conservatorisam radical,ale cărui elemente fireşti sunt „simţul istoric”, apelulla cuminţenia locului şi diabolizarea elementului alo-gen şi a economiei moderne. Analiza nu ignoră încăr-cătura pasională şi alunecările extremiste ale discur-sului gazetăresc eminescian angajat deseori într- overitabilă cruciadă pentru regenerare naţională, darare în vedere peisajul socio- politic al timpului şi rela-ţionarea implicită cu personalitatea poetului, accen-tuată de valoarea artistică a corpusului de articole.

evoluţia capricioasă a eminescologiei postbelicese desenează în funcţie de variaţiile teoretice aleromantismului şi constituie fundamentul investiga-ţiei eminescianismului din cel de- al treilea capitol alvolumului, „ocheanul” Ioanei şi ideea eminescu, con-struit inteligent în jurul comentariului cărţii IoaneiBot, eminescu explicat fratelui meu, relectură decom-plexată a liricii eminesciene, orientată lucid în peri-metrul virtual al receptării europene şi motivatăstrict de restabilirea adevărului.

Schimbând registrul, de la lectura textuală la ceacontextuală, autorul dezbate în capitolul consecutiv,„Cabala antieminesciană”, o ficţiune?, unul dintrecele mai controversate aspecte ale biografismuluieminescian, într- o echilibristică delicată cu date veri-ficabile şi ipoteze conspiraţioniste menite să explicemai întâi internarea lui eminescu în ospiciul docto-rului Şuţu, apoi transferul său la Viena. Conştient derezistenţa scenariului sacrificial, mereu alimentat deadepţii teoriei conspiraţiei, Adrian Dinu Rachierureconstituie atât filmul internării, cât şi posibilelelaterale ale cazului, ţinând seama de schimbărileintervenite în raporturile cu Maiorescu şi junimea,precum şi de experienţa diplomatică berlineză a luieminescu. Tabloul clinic, posibila încărcătură geneti-că şi regimul de viaţă intră şi ele în jocul (de)con-strucţiei ipotezelor, atent filtrate documentar şi lăsa-te deschise discuţiilor.

Programatic semnalată graţie motto- ului şi asu-mată în argumentul volumului, imposibilitatea des-părţirii de eminescu revine în capitolul final (despreo imposibilă „despărţire”), contrariind invitaţia luiH.R. Patapievici de a- l abandona şi negând simetricastereotipie laudativă. Pentru Adrian Dinu Rachieru,imposibilitatea despărţirii de eminescu înseamnăreîntoarcerea la eminescu, redescoperirea texteloreminesciene, dincolo de stereotipiile didactice şi deinterpretările ideologizante, într- un dialog viu, străinde febra deconstructivă, ancorat în potenţialul cano-nic eminescian şi în puterea modelatoare a aurei saleaxiologice, convins că „adevăratul test rămâne lectu-ra”. r

10

ANUL XXIV t Nr. 9 (738)

CO

NT

EM

PO

RA

NU

L.

IDE

EA

EU

RO

PE

AN

Ă

■ suplimente contemporanuleditura europress Group

Bucureşti în şapte mii de semnesupliment al revistei Contemporanul nr. 9/2013ediţie alcătuită şi îngrijită de Aura Christi

imaginea Bucureştiului:un oraş trist, înmomentul de faţă,într- o ţară tristă, negu-vernată de români şiadministrată de alţii...Deci, nu pot să fiudiplomat, asta este înmomentul de faţă! ebine că se întâmplăastfel de evenimente,

ca Festivalul Bucureşti, mon amour. Ar trebui să fie organizatecu o frecvenţă mai mare, să se întâmple mai des.

Constantin Şerban Cantacuzino

oraşul pe care îl port ascuns. locuri, făpturi, făptuiri. totulse roteşte într- un cerc absurd, aidoma caruselului din sceneleunui recent film artistic de scurt- metraj extras din pretinsa epocăde aur a „socialismului” de producţie bolşevică. Momente reînvia-te, dintr- un jurnal al memoriei. Fotografii şi mai ales filme inte-rioare ale memoriei. teme de reflectat. Nu ne lăsăm colonizaţi, ofacem singuri şi pare altceva. Bucureştii balcanici, sovietizaţi,naţionalizaţi- comunistizaţi. lume în deriva civilizaţiilor, lume deri-vată, deviată, moartă şi înviată, ca- n basme. De la ciobanulBucur la cosmonautul Prunariu.

Marian Victor Buciu

Bucureşti e oraşul în care trăiesc. Are prea puţine locuriatractive, după gustul meu. Dar îţi oferă şansa de a face carieră,cum spunea acad. Nicolae Breban. Festivalul Bucureşti, monamour este o picătură de valoare şi normalitate într- o capitalăcare de multe ori te epuizează fizic şi psihic. Ce îmi doresc înoraşul meu? Curăţenie, cultură, civilizaţie, bun simţ, respectareanormelor de mediu, parcări, festivaluri de cultură (carte, muzică,film, pictură), nu borduri, nu şantiere mizerabile, nu distrugeriispaţiului verde, cârciumi ieftine şi curate de cartier, oameni caresă zâmbească, şoferi amabili.

radu tudor

Bucureşti este capitala cu cei mai mari poeţi europeni:George Bacovia, ion Barbu, tudor Arghezi, Nichita stănescu,Vasile Voiculescu şi ileana Mălăncioiu. Bucureştiul este oraşul încare au locuit şi locuiesc cei mai mari romancieri români: de lahortensia Papadat Bengescu şi Camil Petrescu la Marin Predaşi Nicolae Breban, de la Augustin Buzura la Dumitru raduPopescu.

■ suplimente contemporanuleditura ideea europeană

În pregătire:

Adrian Dinu rachieruO întâlnire mirabilă: Eminescu – Creangăsupliment al revistei Contemporanul, nr. 11/2013

Într- o epocă fră-mântată, de admirabileroism culturalizator, o-fe rind, prin vrerea as-trelor, câteva nume uri-aşe, vectorizând deve-nirea românităţii, întâl-nirea providenţială din-tre eminescu şi Crean-gă a prilejuit o prietenie„nerepetabilă” (s- a spus,cu temei) şi un dialog

mirabil, aşezând alături, în eternitate, doi clasici fundamentali ailiteraturii noastre. Volumul reconstituie anii lor de ucenicie, răz-boiul imagologic întreţinut de problema Eminescu, dualismuleminescian, spectacolul receptării etc., trecând alert în revistăcontribuţiile exegetice (o imensă bibliotecă critică!). solid infor-mat, autorul discută, în rama epocii, şi ipoteza „conspiraţionistă”sau romanul epistolar, culegând ecourile unei iubiri mitizate; ca şisoarta celor doi clasici (piaţa postumă), supuşi asaltului contes-tatarilor (eminescu, îndeosebi). topind două recente micromono-grafii (Eminescu după Eminescu, 2009, respectiv Ion Creangă –spectacolul disimulării, 2012), volumul propune, într- o monturăingenioasă, conexiuni care îngăduie o lectură proaspătă, sublini-ind centralitatea canonică eminesciană, rolul decisiv jucat depoet în apariţia scriitorului Creangă, accidentele devenirii, clima-tul junimist, seismele posterităţii etc., respingând categoric, într- odemonstraţie strânsă, invitaţia (iresponsabilă!) de a ne despărţide poetul naţional într- o vreme asaltată de tăvălugul globalizării.

Constantina Raveca buleuEminescu reconsiderat

Proiect editorial finanţat de

Proiect editorial finanţat de

Nu era o vorbă lipsită de sens aceea careatrăgea atenţia asupra faptului că existăatâţia eminescu câţi exegeţi îl prezintă (îlanalizează, îl receptează) în studii sau

monografii ce poartă, desigur, amprenta acelui timp încare au fost elaborate (g. Călinescu). Cât de diferite suntimaginile poetului oferite de- a lungul vremii de diverşiautori, fie în monografii critice, fie în opere beletristice,de la portretul aureolat romantic la cel riguros realist saufantezist, aventuros şi aşa mai departe. În anii din urmăo asemenea întreprindere (cu ambiţii de monumentalita-te, fireşte) nu s- a făcut poate şi din pricina atâtor discuţiipătimaşe, pro sau contra (nevoii?!) despărţirii de emines-cu. Ceea ce, oricum am lua- o, e o aberaţie. Iată însă, că oprozatoare de forţă, din generaţia tinerilor scriitori afir-maţi după înlăturarea totalitarismului socialist, florinaIlis, adepta şi practicanta consecventă a metodei de crea-ţie postmoderniste, ne oferă un surprinzător „roman” ceare în centrul său figura poetului/gazetarului Mihai emi-nescu – Vieţile paralele (editura Cartea Românească,Bucureşti, 2012) – o desfăşurare epică pe aproape şaptesute de pagini.

Ingenios conceput, mai degrabă ca un comenteriudetaşat al vieţii acestuia, într- o reconsituire polemică şinu mai puţin sarcastică, parodică şi realistă, totuşi, Vie-ţile paralele „ca gen – ni se lămureşte într- una din nume-roasele note de subsol, utilizate cu dezinvoltura trimiteri-lor critice din studiile academice – nu este o operă realis-tă, ci, prin maniera de prezentre a evenimentelor este unroman de fantezie biografică (subliniat) – subliniereaaparţine autoarei, n.n. – lucrarea nu urmează cursulistoric al evenimentelor vieţii lui Mihai eminescu, consti-tuindu- se într- o suită de «momente» care îmbină scenedin viaţa reală a poetului – pretexte pentru construireaunei alte existenţe, paralele – cu scene «închipuite» sauinventate de autor”. Iar ceva mai încolo, tot într- o notă:„Consider că a sosit momentul să privim lucrurile foarteobiectiv. După ce eminescu a fost tras de mâneca dreap-tă, să- l tgragem acum violent de mâneca stângă, în inte-res partizan, ar fi la fel de greşit”. Avem aici denunţat închip tranşant, programul de abordare epică (e fără îndo-ială, epică) a subiectului. Iar subiectul nu este, în ciudatuturor aparenţelor, viaţa personală a lui Mihai emines-cu, ci mitul creat în jurul lui, pe care diversele orientăripolitice, de- a lungul istoriei noastre contemporane, pânăîn actualitatea imediată, de altfel, au căutat să- l confişteîn beneficiul imaginii pe care voiau s- o ofere şi pe carescontau în consolidarea popularităţii, solicitând ataşa-mentul afectiv al publicului iubitor, necondiţionat, al poe-tului. Aşa încât, florina Ilis are perspectiva unor vieţiparalele ale poetului, pe de- o parte, în contemporaneita-tea lui, când mitul eminescu tocmai începea să se coagu-leze („Crezi că e uşor să fii în locul meu, domnule emines-cu? – îi explică, la un moment dat, Titu Maiorescu – Săscrutezi timpul? Şi să înţelegi ce e mai bine din perspec-tiva eternităţii şi, fără ezitare, să acţionezi în consecinţă?Să- ţi dai seama că prezentul numeşte lipsă de milă şi desensibilitate ceea ce perspectiva eternităţii numeşteviziune şi certitudine profetică? Că urmările imediatesunt cumplite?”) şi în epoca de după război când o dicta-tură a proletariatului manipula integrarea tuturor valo-rilor (materiale ca şi spirituale) naţionale în programulsău ideologic de făurire a unei noi societăţi, a unui nouom: „unui asemenea poet naţional şi european, deopotri-vă, nu- i este permis, ca oricărui muritor de rând, să fiedoar un caz individual, adică o întâmplare externă şihazardoasă de împrejurări şi interese comune (Sublinie-rile aparţin autoarei, n.n.), poeziile lui eminescu ne apar-ţin, geniul lui eminescu, aşişderea, tot ce înseamnă emi-nescu ne aparţine nouă tuturor”. Şi, în altă parte: „Înceea ce priveşte procesul recuperării valorilor trecutului,trebuie să remarc – (Sunt cuvintele unui înalt executantal organului securităţii statului socialist) – şi aici, o oare-care neglijenţă şi lipsă de vigilenţă dogmatică. Procesulde recuperare şi de integrare în patrimoniul cultural aoperei lui Mihai eminescu, de pildă, a scăpat complet desub controlul ideologic, existând pericolul mitizării”. Ori,el trebuie ţinut sub control: „Acest proces de mitizare,dacă nu e oprit la timp, poate conduce la formarea unoridei şi concepţii greşite despre opera şi personalitateapoetului (…) Când eminescu va fi atât de jos încât nu- l vamai ajuta nimeni, mişcarea socialistă să fie în apropiereşi să- i întindă o mână (…) Şi, în fond, cine e eminescuăsta?” Întrebare pe cât de imperativă pe atât de alune-coasă, la care florina Ilis dă un răspuns polemic prinromanul său, construit ca un soi de comentariu parabolic,cu insinuarea reconstrucţiei realiste, a biografiei poetu-lui, a factologiei sale existenţiale.

Romanul începe în momentul în care doamna Slaviciîi trimite lui Maiorescu bileţelul prin care anunţă că emi-nescu a înnebunit şi se încheie – factologic privind eveni-mentele vieţii poetului – în momentul trecerii lui la celeveşnice. Sunt doar câţiva ani, esenţiali însă pentru desti-nul acestuia, pe care florina Ilis îi urmăreşte într- o meti-culoasă reconstituire de detalii (Detalii care sunt şi nusunt întru totul atestate; la drept vorbind într- un romande ficţiune nici nu e nevoie ca acestea să corespundă întrutotul realităţilor probate documentar), cu nenumărateinserte ale unor rememorări de momente cruciale din tre-cut, ale unor prieteni şi prietenii, ale unor trăiri afectivesau angajamente sociale etc., totul cu acribia unui arheo-log care caută a reconstitui, din imaginaţie, după frânturide ziduri, cetatea de odinioară, sau mai bine, a unui antro-

polog care descoperind scheletul unui animal preistoriccaută să pună pe acesta carnea şi blana/pielea potrivităpentru a obţine (?!) imaginea de autenticitate a aceluiexemplar, poate unic. Carnea pe care o confecţioneazăromanciera, având la bază scheletul fiinţial al vieţii erou-

lui ei, chiar dacă nu cores-punde întru totul realităţi-lor cunoscute deja, răspun-de imaginii de autenticita-te pe care ea însăşi şi- afăcut- o, luând cunoştinţăde tot ce s- a scris şi s- aspus, în lumina documen-telor, pe seama modului dea trăi, a modului de a secomporta şi a felului încare scria Mihai eminescu.Tocmai de aceea naraţiu-nea sa nu este o poveste, ciun comentariu epic, dato-rat cuiva care ia distanţacuvenită faţă de timp şi deistorie, stând însă faţă înfaţă cu personajul său, caindivid, în timpii revoluţidin care vrea să- l aducă înactualitate prin prisma

unei aprecieri a mentalităţilor publicului de azi. Întretimp, coloratura epică a evocărilor, e străbătută de o finăprivire ironică, bonomă sau ranchiunoasă, întotodeaunaînsă capabilă a crea atmosferă credibilă şi o conjuncturădin care nu neaparat poetul în sine cât imaginea lui în con-ştiinţa publicului de mai târziu, se validează („În aceastăadmirabilă şi romantică seară, poetul o conduce acasă pedoamna Micle /Tolla/. Nu e târziu, dar afară e deja întune-ric. e o seară frumoasă, cu lună, fără pic de vânt. un geraspru pare să fi încremenit totul ca într- un vechi şi nease-muit tablou. Cuprins de extaz /din cauza splendorii asprea nopţii sau din cauza apropierii iubitei/, eminescu îi vor-beşte doamnei Micle despre poema Strigoiul /sau Strigoii,poetul încă nu s- a decis asupra titlului/. Păşesc de parcă arpluti unul lângă celălalt /dragostea îi face aproape impon-derabili/. Nu se ating, dar e atâta electricitate între ei încâtimpulsurile sexuale, sublimate, transpar imperceptibil îngesturi şi mişcări de o senzualitate tulburătoare şi electri-zantă. Poetul gesticulează şi vorbeşte. Neîntrerupt. Dacăs- ar opri din vorbit n- ar mai fi stăpân pe sine. ea, Tolla, îlascultă sorbindu- i cu nesaţ cuvintele eminesciene”). Sau,luând la întâmplare orice altă secvenţă („Să presupunemcă este duminică superbă la Berlin. Cu gândul la scrisoa-rea primită din partea domnului Maiorescu, poetul zâm-beşte vag /un zâmbet din acelea, zâmbetul lui, un zâmbetabia schiţat, în colţul gurii/. Se îmbată de miresmele tariale noii primăveri înspre care îşi deschide larg porţile ini-mii…” ş.a.m.d.), romanul se compune încet şi temeinicîntr- un proiect de monumentalitate, în care fiinţa vie aeminescului se translează spectacular, tot mai accentuat,cu ostentaţie chiar, în dimensionalitatea mitului pe care îlva reprezenta în istorie.

De- acum, totul în roman se reorganizează în regis-trul polemic (demascator!?) al unei parabole, al unei fabu-le (şi fabulaţii) în care conflictul se stabileşte între mituleminescu şi regimul torţionar comunist care întreprindetoate demersurile pentru a- şi aservi puterea spirituală aunei eminenţe spirituale (naţionale) propriilor manevredictatoriale. Sanatoriul de la Viena (Oberdoblin) se pre-zintă ca un spaţiu al captivităţii în care eminescu – ideeade eminescu – este supus unei urmăriri stricte de cătreorganele de Securitate (aici apare informatorul filipes-cu), întocmindu- i- se un dosar de urmărire în care seadună note informative, stenograme, declaraţii ale unorterţi, relatări ale unor surse ş.a. („Notă de analiză îndosarul de urmărire informativă «Poetul naţional» pri-vind pe eminescu Mihai”. Ş.c.l.), venind astfel în timpiianilor postbelici, când discursul romancierei parodiazăcântul epopeic: ,,Oh, muză, spre îndepărtatul 1960 îmipoartă acum visarea. În comunism. Şi inimii dă- i strunenoi să cânte, cuvântului – puterea care smulge din negurioarbe, neuitarea”, sau mimând relatările unor surse, pro-tocolar, sec, nu mai puţin ameninţător, din zilele noastre:„Sursa a reuşit să obţină o invitaţie din partea lui B.C.- P.pentru a participa la o discuţie despre realizarea unuinumăr al revistei dilema având ca subiect Cazul emines-cu (…) Cu toţii consideră că mitul eminescu trebuie rea-nalizat şi că se impune urgent o revizuire a canonuluiliterar”. etc.

Mai bine de jumătate din „roman” se alcătuieşte dinasemenea excesive politizări în jurul destinului acestuimit naţional, cu intenţia discreditării şi condamnăriipracticilor abuzive totalitariste, dar comentariul, chiarpolemic şi parodic, stârneşte un disconfort (estetic, moral,de lectură pur şi simplu) prin ducerea în exces a unei fac-tologii groteşti şi grosiere. Supradimensionat prin acesterevelaţii menite a ilustra strategii şi politici agresive alestatului socialist (şi nu numai) asupra spiritualităţiiromâneşti, prin exemplul aservirii mitului eminescuunui program ideologic opresional, romanul florinei Ilismi se pare mult prea tezist în finalitatea sa, altfel bene-ficiind de toate premizele (scriitura mai ales are aliuradiscursurilor epice de elită) pentru a marca o cotă de(altă, nouă) altitudine nu doar în privinţa elaborării unuiroman eminescian ci, în general, în peisajul romanuluiromânesc actual. r

11

CO

NT

EM

PO

RA

NU

L. ID

EE

A E

UR

OP

EA

NĂ

SEPTEMBRIE 2013

semnaleditura contemporanul

■ emil BrumaruSfîşiat de umbra unui îngerColecţia Cele mai frumoase poezii

„traversînd atîtea decenii, poezia lui emil Bruma-ru rămîne aceeaşi, fără a fi şi previzibilă. Încăl-cînd convenţiile, etalînd cu vizibilă plăcere temetabu ale literaturii noastre, privind cu melancolierealitatea sub fustă, emil Brumaru este, nu înca-pe îndoiala, unul dintre cei mai mari poeţi ai lite-raturii noastre.”

Bogdan Creţu„«Dulcele» constituie permanenta ispită a poetului hedonist, care tră-ieşte, regesc parazit, în bulion, în latrine cu hîrtii murdare, în pernelacatante şi asemenea cocorilor zburătoare, în rangurile condimente-lor peste vastele întinderi de lene calmă. Brillat- savarin a intrat învestmîntul verbal al lui Brummel, pentru ca litera să- i fie docilă prin-tre arome şi neprihănire, pentru ca imaginile să- i facă temenele. totule aici senzual, moale, domestic de îngereşte catifelat, simţul gustativşi simţul tactil fiind suav exacerbate.”

i. Negoiţescu

■ Ştefan Borbély, De la Herakles la Eulenspiegel. Eroicul

„Începând cu Grădina magistrului Thomas (1995),care reprezintă debutul său editorial, Ştefan Bor-bély se recomandă ca un critic eliberat de marote-le locale, dezinhibat de complexe endemice şidotat cu o deschidere hermeneutică in care refe-rinţele creative principale par a fi acelea germane(Nietzsche, Freud, Jung, Kafka, hermann hessesi thomas Mann). Autorul tezei de doctorat De laHerakles la Eulenspiegel. Eroicul (publicată sub

formă de carte în 2001) reuşeşte să depăşească handicapul specula-tiv atât de flagrant pentru critica noastră postbelică, rămasă la stadiulunui orizont de aşteptare provincialist, în imposibilitate de a lua contactcu ideile critice din alte părţi şi a se sincroniza normal cu demersulinterdisciplinaritătii. Alonja deschiderii comparatiste, ca şi apetitul trăiriinietzscheene a ideilor fac din Ştefan Borbély o personalitate critică înexpansiune. el este un hermeneut de descendenţă eliadistă care cer-cetează topologia aurorală a umanităţii, subsumând- o categoriei eroi-cului, în perimetrul căreia se pot decela fundamentele culturii şi civili-zaţiei mediteraneene. Prin opera de cercetător si culturolog avizat, Şte-fan Borbély este un exemplu important de integrare a criticii noastrepostdecembriste în sfera hermeneuticii europene.”

Marin Mincu (2009)

■ nicolae Breban, Demonii mărunţi

„Cred că un mare scriitor cum este Nicolae Brebanar merita mult mai multă atenţie de cât a avut parteîn ultimii douăzeci de ani, când s- a încăpăţânat săfacă ceea ce a făcut dintotdeauna, indiferent deepoca pe care a traversat- o, indiferent de situaţiasocială pe care a avut- o: să scrie. Ca orice marecreator, Breban a avut mereu puterea de a instituiprin scrisul său, în pofida evidenţelor, normalitatea.”

Bogdan Creţu„N. Breban este mai ales unul dintre marii roman-

cieri ai literaturii române dintotdeauna, cel mai important dintreromancierii noştri actuali, sincron, prin formele şi substanţa ficţiunii,celei mai semnificative literaturi contemporane universale.”

Marian Victor Buciu

editura europress Group

■ ion ianoşi, Dostoievski. Tragedia subteranei Dostoievski şi Tolstoi. Poveste cu doi necu-noscuţi

Într- o cultură temeinic articulată, ideile au ecouri.Antino mia lui turgheniev a fost strălucit confirma-tă de arta următoarelor decenii, într- o polarizaretipologică esenţială, confir mată anume de neier-tătorul său oponent. „idiotul” Mîşkin, Makar iva-novici Dolgoruki sau Aleoşa Karamazov suntipos taze ale unui Don Quijote rusesc, iar în ace-leaşi împrejurări hamlet are chipul „omului dinsubterană”, al lui raskolnikov, ippolit, stavroghin,

Versilov, ivan Karamazov. hamlet are descendenţi sănătoşi şi mor-bizi. Diagnosticarea celor din urmă este obsesia constantă a lui Dos-toievski. el a surprins genial spiritul analitic dizolvant, egoismul, cinis-mul, răceala, scepticismul devenit şi indiferentism, a prezis profeticpactul unui tip de intelectual din secolul douăzeci cu diavolul.

ion ianoşi

Proiecte editoriale realizate cu sprijinul AFCN.

semnal ♦ ebook

■ raluca cimpoi- iordachiFericire şi suferinţă în romanţele de dragosteale lui Rahmaninoveditura Contemporanul

un loc important în miniatura vocal- instrumenta-lă rahmaninoviană îl ocupă romanţele ce abor-dează tema dragostei. ele prezintă universul trăi-rilor emoţionale ale îndrăgostitului, fac o subtilăanaliză psihologică a acestuia şi exprimă senti-mente şi trăiri profunde, pătimaşe, de la mărturi -

siri, la decepţii şi momente sentimentale generate de pierderea fiin-ţei dragi. stările sufleteşti sunt asociate cu imagini din natură: primă-vara – bucuria, noaptea – deznădejdea, starea de aşteptare chinui-toare, suferinţa, singu rătatea, amurgul – stingerea speranţei. Acesteromanţe pot fi împărţite în două categorii: cele care exprimă fericireaşi împlinirea prin iubire şi cele care exprimă suferinţa în dragoste dinvina fiinţei iubite. lucrările din pri ma categorie prezintă sentimenteluminoase, optimiste, înălţătoare, iar ro manţele care abordează temadragostei neîmpărtăşite, a iubirii trădate sau a suferinţei din dragos-te au ca temă pierderea speranţei, sentimente triste, dramatice,decepţia, disperarea sau resemnarea. intensitatea sentimenteloreste sugerată prin sonorităţile intense, sau dimpotrivă, stinse, caretrădea ză o puternică suferinţă interioară neexteriorizată, prin moti-ve- suspine, prin creşterile şi descreşterile dinamice ce sugereazăacumularea tensiunii interioare.

raluca Cimpoi- iordachi

Proiect editorial online realizat cu sprijinul AFCN.

Constantin CubleşanRomanul mitului Eminescu

12

ANUL XXIV t Nr. 9 (738)

CO

NT

EM

PO

RA

NU

L.

IDE

EA

EU

RO

PE

AN

Ă

bedros HorasangianZidirile lui Marin Gherasim

Câteva teme, câteva cicluri, câteva obse-sii. „Absida”, „Memoria absidei”, „Re-cons trucţia absidei”, „Turnul de veghe”,„Camaşă”, „ferestre”, „Porţi, „Martiri-

kon”, „Pomelnic”, „Muntele Saint Victoire” al luiCezanne de uz propriu – 7 lucrări, una mai expresi-vă ca alta, un fel de summum al marii sale arte, Artafugii a lui Marin gherasim. Iată câteva subiecte şiidei ce le avem sub ochii noştri. Despre un pictor estevorba.

Marin gherasim. Despre un artist care mânu-ieşte formele şi culoarea precum vede ideile eroul luiCamil Petrescu. Câtă luciditate, atâta bucurie,putem parafraza gândul unui alt mare ziditor de ideidin spaţiul cultural românesc.

O mare retrospectivă, ce acoperă câteva deceniide osârdie, străduieli şi izbânzi artistice şi- a închis,la începutul lunii iunie, porţile la Sala Dalles. estevorba de expoziţia ZIDIReA, sub genericul căreia,Marin gherasim, unul dintre marii noştri artişti aicelei de- a doua jumătăţi a secolul xx şi- a pus pesimeze parte din importanta sa deja operă. Am avutastfel la îndemână şi acces vizual direct la creaţiaunuia dintre cei care, oferindu- se lumii, se ascund înmare parte. Căutările artistului se regăsesc în teme-le pictorului. Cu un itinerar cumva firesc şi dinaproape în aproape, Marin gherasim parcurge, nuuşor şi nici foarte repede, propriul său drum alDamascului. Avem sub ochii noştri acest traseu. Nudoar abordările tematice ne sunt de folos, ciclurilecare se succed fără a epuiza o nelinişte sau o căuta-re, dar şi titlurile lucrărilor ne sunt de folos, la fel caşi fixările lor în timp. Cronologia devenirii artisticedevine una a unei temeinice construcţii. Dacă laînceputurile sale sunt atinse variate forme de expre-sie ce se regăsesc în diferitele formule stilistice, prinînceputurile sale figurative atinse de un expresio-nism abstract şi pasaje suprearealiste – ce, atenţie,se zidesc apoi în lucrările ce vor veni şi concepe în cutotul alte registre stilistice – apoi lucrurile se voraşeza şi se vor alcătui, cumva, lăturiş, cu o vorbădragă a mult apreciatului C. Noica, de la sine. Rigo-rile unei geometrii spirituale întrupează ceea ce estelăuntric în marea artă. Şi în efortul artistului de asurprinde, printr- o construcţie temeinică riguroasăşi o paletă de culori ce îmbină roşul cardinal cunegrul antracit, esenţele ultime. Ale artei. Ale cre-dinţei. Ale lumii. Viul dispare din peisajul lunar,inventarul cotidian este exclus ca inconsistent. Sun-tem în plin program NASA, unde se reconfigureazăalte legităţi. Artistice de această dată, şi nu tehnolo-gice. Timp suspendat. Dărâmarea Mănâstirii Văcă-reşti, veche şi importantă ctitorie a mult huliţilor penedrept ctitori fanarioţi care au fost Mavrocordaţii,bijuterie a arhitecturii româneşti devine o rană des-chisă în imaginarul artistului. un incipit pentruresuscitarea memoriei. Vor urma 35 de ani de cău-tări, resemnări şi revolte artistice pentru a dura dinnou, plastic, ceea ce istoria imediată şi prostiaumană a distrus. Astfel se naşte, printr- un procesalchimic de uz propriu, o nouă viziune despre cepoate fi pictura. Daimonul creaţiei se intersectează

ferice, în cazul lui Marin gherasimcu duhul unei profunde meditaţiidespre rolul şi rostul religiosului înpropria operă. De aici şi o anume,credem noi, poate, subiectivă, per-cepţie ce micşorează, eventual,dimensiunile şi deschiderea cătreuniversal a picturii lui Marin ghe-rasim. Încastrat în istoria arteiromâneşti, fixat în diverse grupurişi grupări ce deja sunt pagini aleunei clasicităţi în curs de canoniza-re am vrea să propunem o altă grilăde lectură. Ruptă de 9+1, de colegiide generaţie, de simpatiile faţă deanumiţi maeştrii care l- au marcat,pe un artist care a vrut – şi a reuşit– să fie acolo unde este. Singur, ziditîn propria sa operă picturală.

O bogată întruchipare a pictu-ralului abstras culorii şi dedat uneiexigenţe tenace a compoziţiei rigu-roase se găseşte în marea retrospec-tivă pe care Marin gherasim o înzi-dit- o pe simezele galeriei Dalles dinBucureşti. Câteva decenii de căutăriasidue şi o complexă îngemănare a

voluptăţii geometrice cu mişcarea telurică a uneipalete de culori ce se strecoară printre idei, obsesii şicredinţa în dreapta credinţă a artei sunt expuse pri-virii noastre, ca o formă supremă de a trăi esenţacreaţiei. Şi a vieţii. Pictura nu e joacă, nici un hobby.Marea artă dacă nu e trăită plenar, devine un sim-plu mod de supravieţuire biologică. Ciudat şi poatenu chiar straniu, deopotrivă, cum marea pictură alui Marin gherasim elimină omul din prim plan. Darel există. umanitatea din preajmă se răsfrângeîntr- un turn, o absidă, un zid, o poartă, atunci cândnu vrea să poarte un nume într- un mod ce trimite laeternitatea unui pomelnic. Modul de a picta al luiMarin gherasim este mai apropiat de arta severesenţializată a sculpturii egiptene – pe care Pallady,la rândul lui o aprecia în grad înalt, refuzând carna-litatea stridentă a artei greceşti – din care artistulromân preia nu doar esenţa construcţiei, dar şimarea lecţie a compoziţiei. Aici se întâlneşte cu PaulCezanne, prezent la rândul luica incipit pentru o serie de 7lucrări, ce definesc exemplartravaliul de- o viaţă a artistu-lui român. Nu suntem obligaţisă desluşim în declaraţiileartiştilor/creatorilor chiar totdemersul lor confesiv. Oricâtăsinceritate este pusă în joc. lavedere. Ne interesează, şi înacest caz, al unui mare meşteral formelor – conul, cilindrul şisfera se pot regăsi lesne înlocul geometric propus deartist, nu neapărat ortodox,cum suntem îndemnaţi mereuşi la tot pasul – efortul con-stant de a esenţializa spaţiulpictural. Că ne aflăm în zonade contact a unei realităţidegradate sau în cea a uneisuprarealităţi posibile. Zidirealui Marin gherasim se facedupă o lege proprie. În care,am mai avansat acest gând,omul devine perete, turn, absi-dă sau altar prin propria sa devenire. limba românăconţine acest frumos cuvânt îmbisericire. Nu ai bise-rică, fă- te tu biserică. Acest drum al unei îmbisericiriartistice este drumul Damascului lui Marin ghera-sim, plecat dintre Obcinele Bucovinei imperiale şiajungând, cu multă osteneală, şi răbdător efort, lamomentul de cumpănă al marii sale arte. O artă/pic-tură care vrea să mărturisească precum PărinţiiPustiei, în mijlocul deşertului, Îndură- te, Doamne,de robul tău, păcătosul, nu mă părasi! Avva Maringherasim nu este un pustnic dedat contemplării şimeditaţiei. este un prestigios pictor român, cu oprestigioasă carieră şi cu un binemeritat prestigiubine aşezat. Acest om cuviincios şi cu o bună aşeza-re în rânduiala ideilor, în ordinea mişcătoare a cetă-ţii şi a meandrelor istoriei se mărturiseşte acum prinarta sa. Cele peste o sută de lucrări expuse la Sala

Dalles într- o extrem de bine organizată spaţial expo-ziţie sunt mărturia unei vieţi. Şi a unei devoţiunipentru arta pe care a slujit- o şi a urmat- o exemplar.Prietenii de- o viaţă, criticii de artă Alexandra Titu şiConstantin Prut au punctat în sugestive şi bine rân-duite cuvinte, cu prilejul vernisajului, fapta luiMarin gherasim. Omagiat cum se cuvine de colegiide breaslă şi de un numeros public. Vernisajele au şiele dichisul lor. Însă doar lucrările rămân. Spune- micum pictezi şi- ţi spun cine eşti! Nu întotdeauna seconfundă, în cazul acesta al lui Marin gherasim, cuasupra de măsură. Dincolo de cuvintele la care ape-lăm ca să exprimăm uneori o emoţie sau sentiment,dincoace de ideile, emoţiile şi sentimentele ce alcătu-iesc o operă. un jurnal de pictor publicat anul trecutde Marin gherasim la editura Paralela 45 devine omărturie directă a universului artistului.

Paradigma şcolii păltinişene a devoţiunii ultimepentru filosofie, paradoxal, este urmată exemplar deacest om care meditează despre rosturilor lumii,artei şi credinţei pictând. Dacă emulii apropiaţisihastrului de la Păltiniş s- au despărţit, rând perând şi din varii motive, iată că un pictor l- a urmatexemplar. Semn că sămânţa aruncată în brazdă nuştim bine când şi unde germinează în pământul cealtfel adună totul. Brazda artei lui Marin gherasim,ca să închidem o idee începută mai la deal, ar fi ieşi-rea lui în universal. O lectură în cheie strict plastică,ruptă de şcoala din care provine şi mediul românesccare l- a germinat şi dedat unei perspective a arteiuniversale ar putea aduce surprize uriaşe. Nu pen-tru că Marin gherasim apreciază în grad înalt neli-niştile lui Van gogh – „Vreau să exprim prin roşuteribile pasiuni umane”, mărturisea marele singura-tic olandez, nu pentru că pasta groasă uneori a uneipensulaţii nervoase creează spaţii de un cromatismde care Dubuffet nu ar fi străin, iar maeştri ameri-cani ai deceniilor patru şi cinci din secolul trecut –un De Kooning sau Arshile gorky, să zicem, ar fichiar foarte mândri de noul lor companion. O maretensiune se ascunde printre culorile puse în ramaunor severe compoziţii. Marea lecţie a lui Cezanne –solitarul din Aix en Provence – este mereu prezentă.Nu e vorba doar de încrâncenarea iţită dintr- un figu-rativ dus în abstract, ci de o construcţie/compoziţiespaţială ce se ridică din idee. Ca şi lucrările din

„Drumul”, către noi înşine –lucrări tensionate, aparentconstrucţii cuminţi, pe maimulte niveluri, inclusiv cro-matice – sau către un Dumne-zeu ascuns mereu privilornoastre este o altă formă decăutare a absolutului. Ca şilucrările din ciclul „Porţilor”,la fel de bine structurate,ideea asumându- şi paletacoloristică. Interesantă combi-naţie ar fi ieşit dintr- o posibi-lă asociere a porţilor lui ghe-rasim cu cel al oraşelor nelo-cuite din lucrările lui De Chi-rico, străzi pustii, ferestreînchise, uşi zidite. O lumenelume, cu umanitatea dacănu exclusă, absentă- prezentăundeva în/dincolo de ziduri.Asocierea unui pictor românla arta universală nu ar fi din-tre cele mai nepotrivite. Maiales acum, într- o perioadă deefervescente contacte şi forme

de comunicare, nu întotdeauna bine asimilate. Vor-bim ca să vorbim, sau tăcem, ca eventual să avemceva de comunicat? Aici credem că se află şi mesajulindus de arta lui Marin gherasim. Ne gândim cunostalgie şi revoltă resemnată la destinul unor marifiguri ale artei şi culturii româneşti pe care destinul– sau cine? – nu le- a permis să iasă din orizontul,deseori sufocant, strâmt, în mod cert şi suficientsieşi, al artei româneşti. Şi aici ne gândim nu doar laluchian şi Pallady, la Andreescu, Tonitza sau Şira-to, la Ciucurencu, Horia Bernea, Nicodim sau, de cenu, Ion Dumitriu, dar şi la un întreg şir de marimaeştri ai artei româneşti, mulţi dintre ei contempo-ranii noştri. Marin gherasim a închis o expoziţie,dar lasă deschisă poarta viitoarelor sale zidiri artis-tice. r

n Pagina 12 O lectură în cheie strict plastică,ruptă de şcoala din care provine şi

mediul românesc care l- a germinat şidedat unei perspective a artei

universale ar putea aduce surprizeuriaşe. Nu pentru că Marin Gherasimapreciază în grad înalt neliniştile lui

Van Gogh.

13

CO

NT

EM

PO

RA

NU

L. ID

EE

A E

UR

OP

EA

NĂ

SEPTEMBRIE 2013

Noutăţi editoriale

Aura christi, Tragicul visătorpoeme

„lirica Aurei Christi s- a formatşi s- a modelat iute, ferm, cu oîndrăzneală şi o gravitate rară atonului, mai ales în jurul poeziei demeditaţie post- romantică, de la rilkela Ţvetaieva, de la Blaga la Nichitastănescu. Necăzând pradă ispitelorculturale şi mondene post- decemb-riste, între care aşa- zisul post- mo-dernism românesc, ce afişa cu oanume suficienţă refuzul valorilorclasice şi moderne în favoarea unei

lirici descompuse şi uneori barbar improvizate sub scuzaautenticismului, poeta noastră a uimit critica de specialitate prinample volute metaforice, calde, îndrăzneţe, abordând, în câte-va volume, printr- o splendidă frondă, clasicul sonet poetic şidovedind o excelentă stăpânire a limbii, a mijloacelor specifice,într- o lirică a meditaţiei grave, adânci, exprimată în metafore, încare modernitatea şi sensibilitatea secolului se confundă, cuvigoare clară, de o marcată originalitate, tumultuos şi muzicalaproape, într- o subtilă rezonanţă eufonică, cu trimiteri, accenteşi imagini simbolice, cu marele torent al liricii europene de înaltnivel, de la rimbaud şi Baudelaire, la rilke şi Blaga. Şi, încăodată, la Ţvetaieva şi Nichita stănescu.”

Nicolae Breban

„A scrie căderea apocaliptică nu e uşor. e un merit al AureiChristi faptul de a găsi singura soluţie la această cădere fatală,dată din pornire: cel care o scrie o şi «opreşte», «incitând rigoa-

rea/ celui din urmă frig». Doar un fel de zeu al poeziei, o divini-tate descoperită cu greu, conştientă de destrămarea mitului,poate să impună din nou mitul: instituirea «mai viului» este cuputinţă doar datorită morţii. Învierea nu e posibilă decât datori-tă ei. sensul celei mai mari dintre taine se dezleagă, astfel,paradoxal, prin răsturnarea negativităţii generale a sensului.(...) Descoperirea făcută de poetă este că realul însuşi are ori-gine poetică (nu reală!), prin căderea în «emisfera cealaltă», deparcă Dante însuşi ar fi acum reeditat în altă semantică: «Ah,calul e fiu al pegaşilor dintotdeauna». Fiinţele existente îşi auobârşia în himere, iar realitatea ia fiinţă din metaforă. (...) Altă«descoperire» poetică: întreg mitul temporal al omenirii poate firanversat. (…) iată, deci, cum se poate recupera mitul într- oepocă în care toată lumea postmodernă a visat la demitizare şidez- iluzionare pentru a se apropia de realul ca atare.”

Ştefania Mincuhttp://aurachristi.ro/

la început, s- a putut constata, aventura luirămâne în sfera culturii. Cioran respinge,categoric, politicul şi orice doctrină socială.

Cum la sfârşitul anilor ’20 şi începutul anilor ’30,tinerii intelectuali români discută cu ardoare relaţiadintre spiritual şi politic, Cioran – ca şi Mircea elia-de – nu vrea să se implice în sfera vieţii sociale.„Refuz categoric – scrie el, polemizând cu MihailPolihroniade – de a recunoaşte un primat al politicu-lui, deoarece consider valorile politice la periferiavieţii spirituale, nu pot însă decât să fiu de acord cudomnia- sa atunci când preconizează teroarea ca uni-cul mijloc de a distruge venalitatea din această ţară.A trecut timpul în care se mai putea umbla cu formu-le de compromis. Decât, nu pot să nu fiumelancolic gândindu- mă la eclectismulromânesc, pe care nu- l găsim numai învalorile propriu- zise ale culturii, ci şi înpolitică. Această ţară este ţara compromi-sului şi în care oamenii nu se nasc decâtpentru a deveni plaţi”. Revine asupra ideiiîntr- un articol publicat la începutul anului1933 (Între spiritual şi politic) în care îşidefineşte mai clar poziţia în favoarea spiri-tului. justificarea lui este, aici, metafizică:„Când pui la îndoială totul, nu crezi învalori, ce rost are să te angajezi într- oacţiune politică?” Orice sistem ideologicpare tânărului filosof fals şi inutil: „Cândîţi este absolut imposibil să spui ce e bine şice e rău şi când eşti convins de iraţionalita-tea organică a vieţii, ţi se pretinde să creziîntr- un fleac de organizaţie sau să militezi

până la sacrificiu pentru un ideal istoric şi efemer,când din premisele sceptice şi pesimiste nu poţitrage alte concluzii despre societate decât cele impli-cate în premisele şi consideraţiile metafizice. Perso-nal, nu cred în nici o doctrină socială şi în nici oorientare politică, fiindcă imperativul istoriei nupoate să- mi anuleze o perspectivă antropologică,după care sursa inconsistenţei lumii sociale şi istori-ce nu rezidă în insuficienţa ca atare a sistemelorideologice, ci în insuficienţa iremediabilă a omului şia vieţii”.

În afară de acest motiv metafizic, este unul maisimplu şi mai direct. Cioran îl scoate acum în faţă, cumult curaj: valorile politice sunt periferice şi, ladrept vorbind, ele sunt expresia platitudinii desăvâr-şite. Aşa că el le îndepărtează de la sine. Prilej, toto-dată, de a vitupera poziţia intelectualului românincapabil de altceva decât de politică. Cioran refuză,acum, cu o vehementă indignare orice complicitatecu politicul, optând, tot categoric, pentru metafizicaimanentă şi, deci, pentru acţiunea spiritualului:

„Pentru un spirit politic, astfel de consideraţiisunt complet irelevante, deoarece este în structuraspiritului politic limitarea, platitudinea şi, ca o înco-ronare, nulitatea. Oamenii politici sunt nişte nuli-tăţi, nişte inconştienţi, lipsiţi complet de un spiritproblematic, incapabili să depăşească ideea vulgarăde eficienţă. Ideea de politic este strâns legată de ceade afectivitate. Realizarea exterioară şi vizibilă, fap-tul imediat, plat şi insignifiant sunt singurele caricontează; restul aparţin sferei inutilului. Politiculaparţine domeniului exteriorităţii. Din acest motiv,valorile politice sunt la periferia valorilor spirituale,iar a vorbi de primatul politicului echivalează cu unelogiu al platitudinii, nulităţii şi exteriorităţii. Să nuse confunde valorile politice cu valorile vitale. Aces-tea din urmă sunt constitutive, alcătuind un planesenţial al existenţei, ele au fost dispreţuite numaide un spiritualism incolor şi diluat (şi ce spiritualismnu e incolor şi diluat?). Pentru a nu mi se reproşavreo inconsecvenţă, trebuie să remarc că nu potaccepta concepţia spiritualului din aşa- zisul spiri-tualism. eu văd spiritualul cu perspectiva uneimetafizici imanente şi după care acesta este un pro-dus al dezintegrării vitalului, al unui dezechilibru înviaţă. Ca atare, accept spiritualul, întru cât acestaprezintă un element de incertitudine şi tragedie. Nuspiritualism, ci o concepţie vitalistă şi aproximativfreudiană a spiritului ne conduce în aceste aprecieri.Dacă politicul este la periferia spiritualului şi dacăînspre politic nu evoluează decât oameni fără sub-

stanţă sufletească şi fără posibilităţi interioare, curezerve lăuntrice inexistente, incapabili de cea maimăruntă problematică, atunci, vă mai miraţi de ceintelectualii români sunt incapabili de altceva decâtde politică? Românul este o fiinţă cu puţine resursesufleteşti; de aici pleacă maleabilitatea şi plasticita-tea lui. Absenţa naivităţii nu este, la el, un rezultatal unei drame chinuitoare sau al unui conflict dure-ros, ci al unei deficienţe organice şi al unei importan-ţe constituţionale”.

fragmentul de mai sus constituie un documentmoral şi intelectual important pentru biografia inte-lectuală a lui Cioran. este acum, cu hotărâre, pentruprimatul spiritualului. Nu va trece însă mult şi vaaccepta primatul politicului şi va scrie articole (des-pre Hitler, despre „Căpitan”, despre cultul forţei şiethosul eroic, va exacerba diferenţele din unghiulunui naţionalism a outrance) pe care, mai târziu, leva regreta profund. Atât de mult şi aşa de profundîncât va fi de acord să elimine din cărţile sale româ-neşti pasajele incomode din Schimbarea la faţă aromâniei. O operaţie discutabilă, orweliană, pentrucă este inutil să rescriem istoria în funcţie de intere-sele şi regretele, vinovăţiile prezente. Istoria esteaşa cum este şi trebuie reconstituită cu elementele eireale, cu toate elementele constitutive. Numai atuncijudecăţile noastre pot fi drepte şi, dacă sunt drepte,putem judeca în chip corect creaţia din interior. r

■ fragment

eugen simion

Aventura lui Cioran

Politicul aparţine domeniuluiexteriorităţii. Din acest motiv, valorile

politice sunt la periferia valorilorspirituale, iar a vorbi de primatul

politicului echivalează cu un elogiu alplatitudinii, nulităţii şi exteriorităţii.

ciorAn, cu eliADe Şi ionesco

emil ciorAn

lucru rar, în persoana Ilenei Mălăncioiuse întâlnesc scriitorul de calibru şi omulvertical, pentru care rostirea adevăruluiţine de echilibrul lumii. Poeta, deşi

întâmpinată discret în 1967, când apărea primulvolum, pasărea tăiată, şi- a impus, între timp, o voceunică, tânguitoare dar demnă. ulterior, aceasta acăpătat tonalităţi din ce în ce mai acute, astfel încâtvolumul din 1985, urcarea muntelui, poate fi oricândprivit drept un gest contestatar într- un climat politicdin ce în ce mai opresiv. Poezia era nevoită, în acelevremuri de tristă amintire, să îşi asume sarcina de arosti, fie şi voalat, învăluit, adevărul. Or, am impre-sia, ţine de ADN- ul etic al Ilenei Mălăncioiu să îşiasume mereu acest ingrat rol, de a rosti, când nimă-nui nu îi cade bine, adevărul abraziv, neconvenabil.Aşa îmi explic de ce, după 1990, scriitoarea a intratcu toată fiinţa în gazetăria politică, pe care a practi-cat- o cu maximă responsabilitate şi verticalitate. Aurezultat cărţi precum Cronica melancoliei, Crimă şimoralitate sau a vorbi într- un pustiu. un motiv înplus pentru ca numele său să devină ceea ce deja seconfigura înainte de 1989, cu toată discreţia care acaracterizat- o mereu: un reper nu numai estetic, ci şiunul moral. rara avis în atât de „bizantina” noastrălume literară.

De ce nu concepe Ileana Mălăncioiu că a fi scrii-tor este posibil fără a avea plin unul dintre cele două

talgere? Pentru că, afirmă ea într- o carte- dialog cuDaniel Cristea- enache (recursul la memorie), „auto-nomia esteticului nu poate fi absolută, ci în raport cuceva anume”. Pare un truism, dar el este uitat decele mai multe ori: valoarea estetică se individuali-zează despărţindu- se de un alt posibil reper, care decele mai multe ori tinde să o uzurpe. Din păcate, înspaţiul literar autohton, acel ceva s- a întâmplat săfie, vreme de aproape jumătate de secol, ideologiacomunistă, care s- a propagat, nu de puţine ori, prinvocea unor scriitori nu întru totul lipsiţi de talent şi,în aceeaşi măsură, datorită încremenirii în pasivita-te a celorlalţi. Tocmai de aceea, pentru ca aceastăplagă morală să se poată vindeca, este nevoie, astăzi,de voci oneste, creditabile, care să mărturiseascărăspicat, fără ocolişuri, dar şi fără a cădea într- unpernicios exces nihilist, cum au stat lucrurile într- o

perioadă năzuroasă a istoriei, pecare mulţi dintre noi, dintr- o vinova-tă pudoare, ne ferim a ne- o aminti.Numai că, într- o vreme a confuzieigeneralizate, astfel de gesturi curati-ve riscă să devină simple predici îndeşert; întâi de toate pentru că celeconfirmate prin autoritatea lor mora-lă lezează nu numai orgolii, ci chiarimagini insistent confecţionate. Con-diţie pe care autoarea şi- a asumat- omai demult, de vreme ce şi- a intitu-lat un incitant volum de eseuri avorbi într- un pustiu. Doar că parcă şipentru a te salva dintr- un pustiu ainevoie de un minim reper pentru a- ţifixa azimutul. Or, pentru mine per-sonal, dar sunt convins că şi pentrualţii ca mine, încă necopţi în bulver-sanţii ani ’90, prezenţa săptămânalăa articolelor Ilenei Mălăncioiu indicanordul.

În afară de această atitudinecivică, de corectare a prea multelortare pe care viaţa noastră politică şinu numai nu a încetat să le cultive,am avut norocul să descopăr poeziaIlenei Mălăncioiu devreme, cândgustul nu îmi fusese deformat depoezia postmodernă, mizând pe iro-nie, intertext şi strategii de scriiturăcare, dacă nu o alungau cu totul, calculau prea minu-ţios emoţia. În 1967, când apărea pasărea tăiată,generaţia ’60 îşi impusese deja vedetele şi, prin cele11 elegii ale lui Nichita Stănescu ori moartea ceasu-lui de Marin Sorescu, îşi fixase şi principalele modesau modele lirice. Or, poezia pe care o propuneaautoarea Sturionilor nu cultiva nici abstracţiuneareflexivă a primului, nici ludicul alegorizat al celuide al doilea. Dimpotrivă, în simplitatea sa cuceritoa-re, ea propunea o reîntoarcere la gesturile ritualice,care aveau o motivaţie secretă, dar vizibilă la o pri-vire insistentă: a îmblânzi concreteţea categorică amorţii. Poemul care dă şi titlul primului volum puneîn scenă o iniţiere a copilului în tainele morţii:

m- au ascuns bătrânii, după obicei,Să nu uit de frica păsării tăiate,Şi ascult prin uşa încuiatăCum se tăvăleşte şi se zbate.Primul vers indică fără echivoc faptul că totul se

petrece conform unui ritual care are drept brutalscop obişnuirea celui necopt cu realitatea morţii:bătrânii îl ascund „după obicei”, deci respectând unscenariu prestabilit. Şi, atenţie, nu există intenţiaunei protecţii, ci, dimpotrivă, de instigarea uneihiperbolizări a evenimentului în imaginaţia celuineiniţiat. Prin urmare, prima confruntare cu moar-tea nu este una directă, ci una mediată de imagina-ţie. De aceea, impresia că se poate negocia cu moar-tea încă persistă:

Iau c- o mână capul, cu cealaltă restul,Şi le schimb când mi se pare greupână nu sunt moarte, să mai stea legatecel puţin aşa prin trupul meu. Înţelegerea vine însă neiertătoare, la fel ca

moartea, iar copilul naiv devine conştient că rupturaeste definitivă şi, mai important încă, că totul faceparte dintr- o ordine firească:

Însă capul moare mai devreme,Ca şi cum n- a fost tăiată bine,Şi să nu se zbată trupul singur,Stau să treacă moartea- n el prin mine.

Simetria ulti-melor două strofenu este deloc în-tâmplătoare şi mar-chează drumul dela naivitate la înţe-legere.

Cu un aseme-nea discurs, îi eragreu Ilenei Mălăncio-iu să ocupe prim- pla-nul în epocă, maiales că sintagme pecare critica i le- aataşat spontan, pre-cum „demonism mis-

tic”, „magie a morbidităţii”, „scenografie macabră”etc., chiar dacă bine intenţionate, sunau, la fineleanilor ’60 şi începutul anilor ’70, aproape acuzator înochii oficialităţilor. În volumele care vor urma,într- un ritm constant până în 1985, Către Ieronim,Inima reginei, Crini pentru domnişoara mireasă,ardere de tot, peste zona interzisă, Sora mea de din-colo, linia vieţii, urcarea muntelui impun un lirismal suferinţei cauzată de moartea care nu ameninţădirect fiinţa poetei, ci pe cea a celor apropiaţi şi, prinasta, devine mai dramatică. un autentic fior tragicstrăbate această poezie, de la un capăt la altul, chiardacă, în ultimul volum menţionat, moartea ia chipulameninţării totalitare. Vâna etică devine una puter-nică în poezia Ilenei Mălăncioiu, care ştie că retrage-rea în turnul de fildeş nu scuză tăcerea laşă, echiva-lentă a complicităţii, deci a compromisului grav:

o crimă săvârşită pe strada principală,În amiaza mare, o crimă oribilă,Şi nimeni nu plânge, şi nimeni nu strigă,Şi nimeni nu pune mâna pe criminal.

eu însămi stau aici şi scriu versuri,Ca şi cum versurile mele ar putea oprio crimă ce se face pe strada principalăÎn plină zi.

o, când voi lăsa totul la o parteSă ies în stradă să strig cât pot:S- a petrecut o crimă, puneţi mâna pe criminal,puneţi mâna pe mine, complicele.

Nu întâmplător am ales să citez un poem dinprimul volum al autoarei şi unul din ultimul (cel mairecent, de fapt, chiar dacă grupaje consistente deversuri apar în fiecare antologie, şi, când şi când, înpresa literară). Sunt cele două borne între care nudoar poezia, ci întreg scrisul Ilenei Mălăncioiu îşiţese urzeala: de la drama intimă, de la sentimentulmorţii, care priveşte sensibilitatea lezată, la respon-sabilitatea publică de a fi scriitor.

Or, dintre contemporanii noştri, Ileana Mălăn-cioiu pare a fi deplin conştientă de această responsa-bilitate. Cred chiar că nu există mare scriitor înabsenţa acestei asumări a propriului statut, careimplică şi obligaţia de a suporta consecinţele cuvân-tului pentru care, ne avertizează apostolul Pavel,vom da seamă cândva. Scriitorul dă seama de ceea cescrie nu doar înaintea lui Dumnezeu, ci şi înainteacititorilor. Din acest punct de vedere, nu obosesc să orepet, Ileana Mălăncioiu rămâne unul dintre nufoarte multele repere din literatura noastră (contem-porană şi nu numai).

faptul că, de curând, poeta a fost primită, camembru corespondent, deocamdată, în cadrul Aca-demiei Române constituie un gest de normalitate. r

14

ANUL XXIV t Nr. 9 (738)

CO

NT

EM

PO

RA

NU

L.

IDE

EA

EU

RO

PE

AN

Ă

■ semnal editorial ■ Ideea Europeană

► c. miu, t. mămăligan, c. Ştefan, România în calea ameninţării teroriste

► petru Demetru popescu, Prinţ şi spadasin, vol. 1

► petru Demetru popescu, Prinţ şi spadasin, vol. 2

bogdan Creţu

Un reper estetic şi moral: Ileana Mălăncioiu

Scriitorul dă seama de ceea ce scrienu doar înaintea lui Dumnezeu, ci şiînaintea cititorilor. Din acest punct

de vedere, nu obosesc să o repet,Ileana Mălăncioiu rămâne unul dintre

nu foarte multele repere dinliteratura noastră (contemporană şi

nu numai).

CO

NT

EM

PO

RA

NU

L. ID

EE

A E

UR

OP

EA

NĂ

SEPTEMBRIE 2013

15

Oţară poate fi împinsă spre destrămare pe mai multe căi: economic,prin acapararea instituţiilor statului de grupuri de interese, prindezorganizarea învăţământului, distrugerea sistemului public desănătate şi pierderea celui propriu de asigurări, cât şi prin „conlu-

crarea” tuturor acestor factori.este cazul României.După decembrie 1989 a avut loc lichidarea, la propriu, a peste 90% din

industria românească, odată cu reducerea masivă a producţiei meşteşugăreşti,în timp ce întreprinzătorii autohtoni par mai curând ignoraţi de forurile de deci-zie.

În prezent, la ordinea zilei este privatizarea (vânzarea) resurselor mineraleşi energetice, însoţită de afirmaţia – nedemonstrată – a independenţei energeti-ce a ţării!

Harta întocmită de Agenţia Naţională pentru Resurse Minerale arată cătoate zonele României, inclusiv platoul aferent al Mării Negre, sunt cuprinse înperimetrele de exploatare acordate la 26 companii străine.

Cu ce rămân cetăţenii acestei ţări în urma acestui val de explorări- exploa -tări? După contractele aflate în lucru, cu foarte puţin şi, în plus, la cheremulcelor care efectuează forajele. Adio, independenţă energetică!

*Sistemul bancar este controlat în proporţie de peste 90% prin sucursalele

din România ale băncilor din alte ţări. Recapitalizarea CeC- ului – capital româ-nesc – este refuzată de instanţele europene. Oare se pregăteşte să moară şi ceamai veche bancă populară românească?

*Prin împrumuturile contractate de la fondul Monetar Internaţional, Banca

Mondială şi Banca europeană, asupra cetăţenilor apasă cea mai mare datoriedin istoria contemporană a României.

*Instituţiile statului – atât la nivelul superior decizional, cât şi pe trepte

intermediare – sunt direcţionate de reprezentanţi ai cercurilor de interese trans-partinice constituite de mulţi ani. Încercările de a repune legea în drepturile eise izbesc de refuzul net al acestor reprezentanţi, sub felurite „motivări”. Nu aureuşit până în prezent nici încercările de a clarifica şi eventual sancţiona multi-plele „combinaţii” pe seama avuţiei publice. Vorbim însă repetat şi insistent deindependenţa justiţiei.

*Rolul şi menirea parlamentului – bine definite şi formulate în teorie –

rămân a fi verificate şi în practică.

*Ştergerea treptată a identităţii, a conştiinţei apartenenţei la naţiunea româ-

nă se operează, de mai mulţi ani, direct asupra tinerilor prin învăţământ, maiales prin disciplinele umaniste – limba, literatura şi istoria românilor. Operaţiu-nea se efectuează prin stabilirea curriculei şi a unor tipare obligatorii pentrumanuale, care, prin alcătuirea lor, îndepărtează încet şi sigur tineretul de la dis-ciplinele respective.

ţelul educaţiei globaliste este astăzi formarea unui om al secolului xxI inte-resat de valori materiale şi pseudo- culturale, fără identitate naţională. Cu altecuvinte, un „pălmaş” modern.

*deteriorarea sistemului public de sănătate din multiple cauze a devenit vizi-

bilă, iar exodul medicilor şi a personalului sanitar continuă.

*Încorporarea cetăţeanului într- un sistem de asigurări prin companii inter-

naţionale înseamnă supunerea acestui cetăţean în final unor reguli standardfără legătură cu posibilităţile şi evoluţia ţării respective, în cazul de faţă, Româ-nia. Procesul este în curs.

*Asemenea evoluţii sunt limpede influenţate de tendinţele integratoare ale

uniunii europene conduse de o birocraţie cu reguli proprii. Reglementările suc-cesive – care merg până la reţeta de preparare a „mititeilor“ – ca şi impunerearegionalizării continentale (obligatorie) – duc spre ştergerea identităţii stateloreuropene.

*În ultimă instanţă vine opţiunea esenţială a fiecărui om politic român. Câtă

voinţă are – dincolo de apartenenţa la un partid – de a păstra şi apăra valorileproprii româneşti – materiale, morale şi culturale? Cât de mult mai este dispussă se plece, repetat, în faţa directivelor, regulamentelor şi grupurilor de presiu-ne din interior şi din afară?

Cu prea puţine semne pozitive, atitudinile oamenilor politici nu sunt încu-rajatoare. Tendinţa merge spre slăbirea în continuare şi chiar destrămarea sta-tului şi a naţiunii.

*Apare ca şi cum s- ar dori să nu se schimbe ceva fundamental, ca starea exis-

tentă în 2011- 2012 să rămână încă o generaţie cel puţin.Vom merge în continuare spre destrămare sau dimpotrivă spre o redresare

– deocamdată greu de întrevăzut?Încotro ne îndreptăm, Doamne?

24 iunie 2013

Sursa: www.cotidianul.ro

File de istorie

Dinu C. GiurescuÎncotro ne îndreptăm, Doamne?

magda ursache

La judecartea de apoi

Când se bate monedă pe istoria neîntâmplată, pe ficţionarea ei, gh.Buzatu a avertizat ce păgubos, ce iresponsabil e jocul de- a trecutul,ca şi jocul de- a arhiva. A ştiut bine că, dacă te joci cu el, trecutul teajunge din urmă, că Istoria ne trăieşte şi ne- trăieşte fără milă dacă

nu facem exerciţii de anamneză. „Înţelegând trecutul, întrevedem viitorul”. espusa lui xenopol.

I- am dus la Cabinetul din Centrul de Istorie şi Civilizaţie europeană alfilialei Iaşi a Academiei Române, unde lucra de dimineaţa devreme până târziu,în noapte, cartea lui lucian Boia, românia altfel (făceam permanent schimb devolume). A refuzat să- l citească după ce i- am decupat din şeful de şcoală urmă-toarea frază: „Nu istoria ne învaţă, ci noi îi spunem istoriei ce trebuie să ne înve-ţe” (Jocul cu trecutul, Humanitas, 2013, p. 78). Vrem să ajungă la cititori numaimesajul că România e altfel, în sens rău, mai rea decât orice altă ţară, a consta-tat mâhnit Profesorul. Şi că a fi român nu- i o calitate, cum i- a spus rabinul MosesRosen lui Petrică Roman, am completat eu. Dacă ar fi avut timp, gh. Buzatu arfi scris cartea intitulată românia, altfel, adică aşa cum este ea, cu bune şi curele, cu bătălii câştigate şi cu bătălii pierdute.

gh. Buzatu a trecut, în şcoală fiind, perioada rollerizată a Istoriei RPR. uka-zul transmis de Kremlin: să fie scoşi din suflet şi din creier eroii României şi înlo-cuiţi cu trădători. Cum să nu- l doară inima când istoria, acum sorosisto- wizeliz-ată, face din trădători disidenţi? Ca Brucan, devotatul Anei Pauker, ca Pacepa,devotatul familiei cârmaciului, ca Militaru, devotat KgB…

Dign, gh. Buzatu a înapoiat medalia lui Ion Iliescu, după ce preşedintele l- adecorat pe elie wiesel, primind în obraz acel triadic „Aţi ucis, aţi ucis, aţi ucis!”,fără a da replică. wiesel nu suportă semnul egal între holocaustul hitlerist şi celstalinist; oare evreii omorâţi de generalissimul Stalin sunt alt fel de evrei decâtcei omorâţi de „micul caporal” Hitler? În 2002, nobelizatul Păcii nu s- a dus cu olumânare la Memorialul Sighet, aflat în preajma casei sale părinteşti. Sau holo-caustul împotriva românilor nu- l interesează?

Profesorul nu s- a temut de eticheta de… antisemit. A scris cu strângere deinimă despre eroarea uriaşă de a se pune la dispoziţia Consiliului Memorial alHolocaustului din SuA arhivele M.Ap. Naţionale din anii ‘38- ’46. Trebuia sem-nat acel acord între ministrul Afacerilor externe Mircea Duşa şi Paul Shapiro?Presa a taxat momentul ca „Turtucaia arhivelor militare” (Ion Măldărescu). S- aucedat în ce scop? Să se caute alţi criminali de război? A fost Holocaust în Româ-nia până în ‘46? Sau o fi vrând Matatias Carp (cel care a scris negru pe alb căţăranii români ungeau osiile căruţelor cu sânge de evreu şi- i membru – de onoa-re? – al Institutului „elie wiesel”) să afle probe despre românii „egalând în cru-zime Auschwitzul”? experimentul Piteşti nu l- a egalat?

Profesorul nu s- a temut nici de eticheta de… ceauşist. În demersul său, isto-ricul onest compară, confruntă şi stabileşte ce- a fost şi cum a fost. N- a judecat, aexplicat ca bun istoric. A mers pe linia documentelor în probleme de politicăexternă; predilect, relaţiile cu Israel şi cu SuA. Ceauşescu, a spus într- o luare decuvânt, a fost ba exaltat, ba condamnat; ba geniu, ba monstru, însă istoricii,neînregimentaţi politic, trebuie să studieze epoca sine ira et studio. Şi a ţinut săsublinieze, fără ură, fără părtinire, că dictatorul a demolat Biserica SfântaVineri, nu şi Sinagoga Mare din Bucureşti, care găzduieşte acum MemorialulHolocaustului.

Mereu uităm trecutul (iar durata amneziei creşte şi creşte) sau îl corijăm àla Roller, à la Brucan, à la mincinoşii istorici de Partid unic, à la raportorul primîn Procesul comunismului, proces ce n- a condamnat nici un torţionar. Preocupatde falsurile din Raport (şi sper să nu fie final), gh. Buzatu a văzut cum s- auminimalizat drama generalilor, drama elitei politice, drama presei libere, dramaBisericii, drama Academiei Române, din mereu obsedantul, criminalul deceniu,când o zecime din naţiune a fost trimisă în detenţie. În istoria tismănizată, de la2 milioane de victime ale comunismului s- a ajuns la 350.000. Pentru unii, cifravictimelor creşte, pentru alţii, scade. Şi ce puţin se vorbeşte, în cele 666 de paginiale compilului humanizat şi larg difuzat, de felul cum a fost spălată de laşitateşi de trădare faţa ţării, prin jertfa rezistenţilor din munţi, a celor care au supor-tat tortura „reeducării”, a exilaţilor, a rebelilor mineri din lupeni ‘77, a răzvră-tiţilor braşoveni din ‘87, a scriitorilor curajoşi, cel dintâi fiind Paul goma… Vrân-ceanul Buzatu n- a ocolit chestiunile delicate, temele cu risc. Nefiindu- i frică sănu deranjeze pe careva, a rămas în epicentrul Istoriei. Îl privea în cel mai înaltgrad ce se întâmplă cu etnia. Cei 30.000 de „turişti sovietici”, veniţi în decembrie‘89, n- au plecat decât în octombrie ‘90; premierul Roman, cică, n- ar fi fost infor-mat de Caraman, şef SIe. există documente în acest sens? a întrebat Profesorul.Sau sunt la fel de credibile ca şi cele despre terorişti? S- a luptat cu alte şi altecategorii de rolleri, cu haustologii gata să comercializeze suferinţa, până mai iericercetători ai PCR, perioada Dej- Pauker, cu adezioniştii la evenimente trecuteprin filtrul PC, cu antiunioniştii, reveniţi în forţă, vrând să vadă România in pie-ces. Convins că istoria se repetă, a urmărit cum se neagă iarăşi rolul lui Cuza înformarea statului român. Avea pentru ei un nume generic: „cioflingheri”. De 24ianuarie chiar, într- o foaie ieşeană, se făcea caz de episodul mişcării separatiste;unul dintre anti- unionişti, N. Istrati, are stradă centrală în Iaşi, locul uniriiMici. Cine a făcut propunerea asta şi cine a aprobat- o? Ştiu, dar nu- l mainumesc, de silă: un „cioflingher”.

Pentru că a scris adevărul istoric româneşte despre Basarabia, cuvântul Pro-fesorului a trecut Prutul. Intelectualii de frunte ai celuilalt stat român l- au cin-stit cum se cuvine. Pentru ei toţi, 22 iunie ‘41 e „clipa astrală a istoriei naţiona-le”. Buzatu n- a putut să- l ignore pe marele actor al scenei istorice de atunci. Săfie clar: cărturarul nu- l vrea inocentat (v. şi mareşalul Ion antonescu. Forţa des-tinului), dar, pentru o dreaptă înţelegere, ne pune sub ochi documentele semna-te de mareşal, începând cu celebrul ordin batjocorit de „cioflingheri”: „ostaşi, văordon: treceţi Prutul […]. V- o cere Neamul, Regele şi generalul vostru”. Pentruca, în interviul luat de ziaristul lamberto Sorrentini pentru „Il Tempo”, în ian.‘43, acest erou tragic să mărturisească: „eu lupt cu Rusia care este un inamicmortal al ţării mele. jafurile germaniei le putem îndura, dar sub ameninţareaRusiei putem sucomba” (v. gh. Buzatu, mareşalul antonescu la judecata istoriei,Bucureşti, ed. Mica Valahie, 2002, p. 378- 379).

ð

16

ANUL XXIV t Nr. 9 (738)

CO

NT

EM

PO

RA

NU

L.

IDE

EA

EU

RO

PE

AN

Ă

la „proces”, în faţa „tribunalului” (ghili-melele îi aparţin Profesorului, fiind vorba deun anti- proces, într- un ne- tribunal) a rostit:

„las ţării tot ce a fost mai bun în guvernarea mea.Tot ce a fost rău iau asupra mea, în afară de crimă”.Ce alt şef de stat a avut curaj să- i spună lui Hitler:„Nu îi dau pe evreii mei”? Mamei sale, n- a ezitat, înultimul cuvânt adresat, chiar în ziua execuţiei, la 1iunie 1946, să- i spună cu limbă de moarte: „Dacămor, este pentru Bucovina şi Basarabia. De- ar fi săreîncep iar, aş face la fel”. A refuzat graţierea, ca sămoară în ţară.

„Chirurgii marilor imperii” or fi ei puternici, darnu putem capitula fără să ne împotrivim. Paul goma,spre luare aminte, scrie cu majusculă Cedarea (din‘40). Iar Andrei Vartic, altă cruce de român, în Cealal-tă românie, număra un milion de români dispăruţiîntre ‘40 şi ‘52 din Basarabia. Şi- mi vin în minte între-bările formulate de Profesor: de ce, în loc de un armis-tiţiu care putea fi încheiat de Antonescu, Mihai I aîntors armele fără condiţii? Din defetism, dacă vreţia- i spune aşa? În fapt, termenul sună mai dur în căr-ţile istoricului care nu ascultă de tabu- uri. A urmatînţelegerea Churchill- Stalin, ca România să revină„măreţei” uniuni în procent de 90%. Şi cum ComisiaAliată de Control (uRSS, SuA, Anglia) era prezidatăde Susaikov, peste el fiind Vîşinski, preşedintele Tri-bunalului Suprem, procentul de 90% a devenit 100%;cu tragicele consecinţe, în pofida faptului că Românias- a plasat „în efortul militar antinazist” pe locul 4,după uRSS, SuA, Anglia. Pumnul şi uşa s- au trântitîn nasul regelui, iar România a primit, la schimb devieţi, bolşevizare forţată. Alte întrebări? De ce a înce-tat greva regală şi cum a reuşit groza să- l determinepe rege să renunţe la grevă? De cei 300.000 de basa-rabeni „repatriaţi” în uRSS ce s- a ales? faptul căMihai I s- a dus la Moscova, la 9 mai 2010, cu Dudadupă el în uniformă, ce semnifică?

Profesorul i- a iubit pe românii filo- români; i- adetestat pe românii anti- români. A perceput ca pe omare răspundere, ca pe o datorie implicarea în sto-parea „omului nou”, cel postdecembrist, globalizattransetnic, după alt dicteu. A urât, în egală măsură,şi trădările, şi pasivitatea, şi docilitatea românilor.N- a uitat să citeze, în Istoria să judece (ed. TipoMol-dova, 2013) un articol apărut în „New york Times”,în 16 august ‘53: „Nici un popor nu are mai multărepulsie faţă de comunism decât cel român şi niciunul nu face mai puţin pentru a- l înlătura”.

Pe blogul lui Ion Coja, sub pseudonimul Koba(apelativ pentru Stalin, un monstru al istoriei „supe-rior” lui Hitler) oferea pilule de leac pentru boalasupuşeniei. una dintre ele: Vîşinski le- ar fi spusguvernanţilor roşii de la Bucureşti: „Vă dăm orice, înnumele frăţiei cu uRSS, numai lemn din Siberia sănu vreţi, că la voi sunt destule cozi de topor”. Aveaumor Profesorul. făcea haz de necaz şi de nehaz. Cupârele la Poartă, la Kremlin, la Bruxelles, la CasaAlbă, s- a tot mers şi se merge, ba chiar concomitent.Pentru vechile cozi de topoare, ca şi pentru cele noi,primează interesul străin neamului.

fireşte, textele sale cu fibră polemică au deter-minat atacuri dinspre „cioflingheri”. Mai nou, acuzade naţionalism, chiar bine temperat, se echivaleazăcu şovinismul. Pentru foştii agenţi de bolşevizare şipentru fiii lor, acum multiculturalizatori, gh. Buza-tu a fost inamic redutabil. Şi- a pus la punct adversa-rii de idei fără a fi agresiv, cu competenţă profesiona-lă de netăgăduit. echilibrat, dar ferm.

Mereu inconvenabil, Profesorul! A scos de sublacăt documente din Arhiva Codreanu (împreună cuVictor Roncea), de bază pentru cercetătorii viitori aiMişcării legionare, documente ieşite din arhivasecretă a uRSS, documente privind „procesul” lui

Ion Antonescu. S- a sprijinit nu pe ficţiuni, ci pedocumente după documente. Mereu dezvăluiriimportante, fundamentale, iar concluziile au fostlimpezi, pe măsura documentării.

Documentul – Biblia sa – a fost mereu argumen-tul hotărâtor, imbatabil, împotriva istoriei corectatepolitic. Buzatu i- a căutat pe români în arhivele SuA,ale Moscovei, ale Angliei… Şi a pus accent pe faptulcă, după deschiderea arhivelor prilejuită de cădereasistemului comunist în est- europa, multe problemeau apărut în altă lumină, presupunând re- dezbateri.Iată de ce cordul său a rezistat cu greu la legeaArhivelor. Rămânem cu copii xeroxate şi dăm emi-tenţilor actele originale? Asta distruge practic Arhi-va Naţională, a spus el. În faţa Arhivei Statului dinIaşi cresc la propriu bălării – simbolic? – de parcă arfi clădire părăsită.

ultima carte pe care a ţinut- o în mâini gh.Buzatu, chiar înainte de a se stinge, carte grea,mare, a fost Istoria să judece, care poate avea ovariantă de titlu: documentul să judece. Cabalamediocrilor, acţionând mereu şi mereu în universi-tatea iaşiotă, n- a găsit ore pentru Profesor. Prohibi-ţia istoricilor fără operă a funcţionat şi în cazulBuzatu, deşi, acolo, la catedră, îi era locul, binemeri-tat pentru erudiţia sa, dar şi pentru forţa sa de con-vingere. Studenţii n- au putut auzi lecţia Profesoru-lui gh. Buzatu, la comemorarea zilei negre, 28 iunie,1940: atenţie la românia. I- au deschis drumul sprecatedră nu Alma Mater Iassiensis, ci universitateadin Craiova şi cea din Constanţa. N- a fost nici mem-bru al Academiei, ca atâţia „elitişti”, „cu semnulminus”, cum le spune sociologul Ilie Bădescu.

Începuse să mi se pară firesc ritmul neobişnuitde lucru al Profesorului: primeam unul după altulsemnal de carte nouă. N- am numărat, dar cred căare mai multe cărţi decât ani.

la înmormântare a plouat. Cum să nu- i parărău celui plecat când mai avea multe de spus/scris,pe orice temă (n- a cunoscut prudenţa laşă) din isto-ria ultimilor 100 de ani. „Toate, obişnuia, să repete,se află în arhive. Acolo e răspunsul pentru toate”.

Dintr- un acut simţământ al binelui comun, şi- asprijinit discipolii, oferindu- le un îndreptar. e rân-dul „buzăţeilor” (aşa se numeau doctorii şi doctoran-

zii săi) acuma. unul dintre cei mai apropiaţi, cerce-tătorul Corneliu Ciucanu, şi- a adus aminte că Profe-sorul, când pornea la drum pentru o lansare de carte,pentru o conferinţă (mereu captivantă) obişnuia săspună, în felul lui Petre ţuţea: „Cu Dumnezeu înain-te…, că Dumnezeu e român”.

P.S. un miles gloriosus al Securităţii, mânat de diavo-lul contestării, a apărut (invitat, neinvitat?) la comemora-rea de la Academie din 6 iunie, când Profesorul ar fi împli-nit 74 de ani. Mereu în eclipsă de bun simţ, măruntul con-ferenţiar, dându- se drept profesor universitar (în ce mate-rie?; în de toate, ca shaorma) a găsit cu cale, că- i mai învă-ţat şi mai democrat să se delimiteze de ideile lui gh. Buza-tu. Venise momentul: istoricul nu- i mai putea replica peloc.

Cine- i individul? O nulitate, cu apetenţa parveniriiprin pactul cu „Securiţica”. În pustiul cranian al vorbitoru-lui despre orice şi nimic (se imaginează „cioclopedic”, deşie de o ignoranţă multilateral dezvoltată), Profesorul apă-rea ca antonescian, codrenist, ceauşist…, numai pentru căse ocupase de aceste subiecte. Croitoraşul cel viteaz i- a tre-cut în revistă „erorile”, povestind adunării cum îl pusese ella punct pe alt istoric de elită, larry wats, prieten cu gh.Buzatu. unde? În America. N- a spus şi că ajunsese acolope locul unui coleg de catedră, al cărui paşaport fuseserefuzat de Secu. Ştiţi cum se petreceau lucrurile: Ministe-rul Învăţământului zicea da, Secu ba, dacă refuzai să fii„lucrat” de ofiţerii operativi. ei îşi trimiteau omul (peCreţu Nicu) la post, gata instructat.

lovitura mor(t)ală a dat- o susnumitul Croitoraş înfie-rând înscrierea Profesorului în PRM. Tactul politic probatîn perioada când gh. Buzatu a fost vicepreşedintele Sena-tului n- a intrat în vederea lui N. Creţu. Măcar să fi cititdezbaterile pe marginea Tratatului româno- rus, din şedin-ţa istorică din 3 noiembrie 2003, editate in memoriam deVicovia, sub titlul: Blestemul poziţiei geopolitice a româ-niei: «Suntem prea aproape de rusia şi prea departe dedumnezeu!».

De altfel, ca maestru al interpretărilor alba- neagra,„locotenentul” N.C. a fost gata să- i facă „dosar” de cadre luiMircea eliade, ca apoi să se re- plieze, încercând să intresub pielea lui Basarab Nicolescu. Oportunism? Ba liche-lism sadea de „persoană de sprijin”.

De precizat că gh. Buzatu a avut Dosar de urmărireInformativă, sub numele Barbu, Bianu, Banu; că existăordine de izolare, de „destrămarea anturajului”, că i s- auinterceptat scrisori, că i- au fost supravegheate relaţiile custrăinii, că s- a instalat tehnică operativă la locul demuncă, inclusiv mijloace video. În ‘89, i s- a interzis semnă-tura prin ordinul elenei Ceauşescu. De ce? Pentru că,într- o conferinţă ţinută la universitatea din Portland, Ore-gon (v. nota informatorului, din 20 ianuarie ‘89, din dosar)a prognozat că socialismul a învins în est „printr- o greşea-lă” şi că regimurile socialiste, inclusiv cel din românia, sevor prăbuşi fără întârziere.

Cu un aer aproape justiţiar (parantetic spus: din1968, ofiţerii erau înscrişi direct în anul al treilea la Drept,secţia ff; aşadar, Securitatea noastră, justiţia noastră),debiloidul vorbareţ a încercat să deformeze, să denatureze,să lase bale, pretinzând că ar fi în chestie. Nu- i niciodată.

A vrut să dea o lecţie… academică Profesorului, sădeschidă ochii şi urechile asistenţei (ca membru al coope-rativei „Ochiul şi Timpanul”) asupra minusurilor istoricu-lui gh. Buzatu? N- a fost decât jalnic. A plecat din aduna-re cu conştiinţa (?!) împăcată că şi- a îndeplinit misia. Infa-mantă. Cu Mihai Drăgan, ultimul eminescolog de ţinutăeuropeană al universităţii ieşene, i- a mers: a fost în frun-tea omertei care l- a omorât cu zile, prin denigrări- defăi -mări.

Necruţător cu impostura, Cezar Ivănescu l- a înjuratspectaculos în plenul unei adunări, reproşându- i că a fali-mentat editura junimea. Nici că i- a păsat. A continuat săcadă muscă- n lapte la zbateri şi dezbateri, făcând, chipuri-le, lecturi critice, dar poSluând moral.

N- ar strica să ia o curăţenie, cum ar zice I.l. Caragia-le. Sau să- i administreze una revistele literare ieşene, carenu se ştie de ce (ori ştie SIe?) îl mai publică. r

Miercuri, 7 august 2013, a încetat din viaţăPetru ursache, etnolog, estetician si istoric literar,membru al uniunii Scriitorilor din România filialaIaşi. Petru ursache s- a născut la 15 mai 1931, încomuna Popeşti, judeţul Iaşi. A absolvit liceulNaţional Iaşi în 1951, apoi facultatea de filologie auniversităţii „Al. I. Cuza” (1952- 1956), fiind licen-

ţiat în limba şi literatura română. În 1971 obţinetitlul de doctor în filologie. A profesat ca bibliotecarla Biblioteca judeţeană „gh. Asachi” (1956- 1958),preparator – asistent (1958- 1960), lector(1960- 1977), conferenţiar (1977- 1992), profesor(1992- 2001) la Catedra de literatură română şi laCatedra de literatură comparată. Petru ursache adebutat în revista „Scrisul bănăţean” (1958). Dintrevolumele publicate amintim: „Şezătoarea” în contex-tul folcloristicii (1972), poetică folclorică (1976),prolegomene la o estetică a folclorului (1986), eseurietnologice (1986), titu maiorescu. esteticianul(1987), Camera Sambô. Introducere în opera luimircea eliade (1993), etnoestetica (1998), mic tra-tat de estetică teologică (1999), Cazul mărie. Saudespre frumos în folclor (2001), Sadovenizînd, sado-venizînd. Studiu estetic şi stilistic (2005), Înamoraţiîntru moarte. erospoesis la Cezar Ivănescu (2006),antropologia, o ştiinţă neocolonială (2006), etnoso-fia (2006 ), Camera Sambô. Introducere în opera lui

mircea eliade, ediţia a doua, revăzută şi dezvoltată(2008), mic tratat de estetică teologică, ediţia a doua(2009), omul din Calidor (2012), mioriţa – dosarmitologic al unei Capodopere (2013). A publicatnumeroase articole, studii şi eseuri în periodiceleprincipale din Iaşi, Convorbiri literare fiind unadintre revistele de suflet ale acestuia. Petru ursa-che s- a îngrijit de apariţia a peste douăzeci de anto-logii şi ediţii critice, unele în colaborare cu Magdaursache. Pentru activitatea sa, a fost recompensatcu Premiul profesor emeritus al universităţii „Al.I.Cuza” (2001), Premiul de excelenţă al uniuniiScriitorilor filiala Iaşi (2001, 2006), Premiul operaomnia acordat de Revista „Convorbiri literare”, Pre-miul opera omnia acordat de Biblioteca „Vasile Voi-culescu”, Buzău, 2001. Prin dispariţia lui Petruursache, uniunea Scriitorilor din România pierdeun creator important, iar cultura română un specia-list de marcă.

in memoriam petru ursache

I- am dus la Cabinetul din Centrul deIstorie şi Civilizaţie Europeană alFilialei Iaşi a Academiei Române,unde lucra de dimineaţa devremepână târziu, în noapte, cartea lui

Lucian Boia, România altfel (făceampermanent schimb de volume). Arefuzat să- l citească după ce i- am

decupat din şeful de şcoalăurmătoarea frază: „Nu istoria ne

învaţă, ci noi îi spunem istoriei cetrebuie să ne înveţe” (Jocul cu

trecutul, Humanitas, 2013, p. 78).Vrem să ajungă la cititori numai

mesajul că România e altfel, în sensrău, mai rea decât orice altă ţară, a

constatat mâhnit Profesorul. Şi că a firomân nu- i o calitate, cum i- a spus

rabinul Moses Rosen lui PetricăRoman, am completat eu.

ð

17

CO

NT

EM

PO

RA

NU

L. ID

EE

A E

UR

OP

EA

NĂ

SEPTEMBRIE 2013

„Să dăm o educaţie eficientă tinerilor”

prima mea intrebare e legată de cele doua figuriilustre de înaintaşi: tatăl dvs, acad. prof univ. dr.marin Voiculescu de la a cărui naştere s- au împlinitde curând 100 de ani şi bunicul dvs. V- aş ruga să- ievocăm în cele ce urmează.

Vă mulţumesc pentru această întrebare careascunde nu numai secretul reuşitei mele personale,ci a reuşitei fiecărui om. Înaintaşii sunt foarteimportanţi în viaţa oamenilor. este vorba, aşa cumintuiţi, de educaţie. S- au împlinit 100 de ani de lanaşterea academicianului prof. univ. dr Marin Voi-culescu, fiu de învăţător profesor, undeva, în zonaVlaşcei, mai exact satul Bălănoaia din giurgiu.Acolo a fost repartizat după terminarea facultaţiibunicul meu, acolo a cunoscut- o pe bunica mea, auavut cinci copii, au trăit numai patru. Nu toţi auurmat medicina precum tatăl meu, dar fiecare dintreei a făcut performanţă în domeniul în care a activat.Modul în care au fost educaţi a contat enorm pentruformarea lor ca oameni, ca profesionişti şi evident aavut un efect clar şi asupra educaţiei mele. Nu aexistat săptămână în care să nu primesc o lecţie deviaţă de la tatăl meu care amintea permanent detatăl lui ca despre unul dintre profesorii foarte com-petenţi profesional şi riguroşi comportamental, aşaîncât eu eram adesea pus să- mi măsor conduita,comportamentul şi performanţele cu ceea ce fusesetata la vârsta mea. Deci aveam tot timpul în faţaochilor o scală şi un model după care mă puteamghida. era poate mai mult decât un far pentru unnavigator care încearcă, aflat pe valurile vieţii, săafle intrarea în port. eu cred că aceasta ne lipseşteîntr- o mare măsură în ziua de azi şi doar aşa amputea să dăm o educaţie robustă şi eficientă tineri-lor, oferindu- le din viaţa de familie sau dacă nu esuficient, prin metode educative din alte zone încare, de exemplu, media ar putea să joace un rol fun-damental. Sigur că la un moment dat nu mi- a maifost de ajuns modelul tatei sau al bunicului şi amînceput să introduc în modelul pe care mi- l constru-iam şi alte personaje. unele reale, altele erau fic-ţiuni, dar în final, toate zideau modelul către caretindeam.

Care erau personjele fictive care v- au inspirat?Cu cine aţi fi vrut să semănaţi, domnule profesor?

este vorba de Philip Marlow din romanele poli-ţiste semnate Raymond Chandler. era personajulcare se învârtea printre milionari şi care nu putea ficorupt sub nici o formă. Privea foarte degajat bogăţiaostentativă a celor din perfieriile oraşelor los Ange-les sau San francisco. un alt personaj care m- a fas-cinat şi de la care toţi putem învăţa câte ceva este celal lui Ian fleming, dar nu faptul că îşi petrecea mareparte din timp în cazinouri sau că se întâlnea cufemei superbe, ci altceva. faptul că reuşea să îşi facă

planuri de acţiune care depindeau numai de el şi decapacităţile lui de a se descurca în orice situaţie. Înviaţă ai nevoie de sprijinul societăţii, al semenilordesigur, dar trebuie să nu uităm că reuşeşti în viaţănumai dacă eşti pregătit să faci faţă unui număr câtmai mare de situaţii. la asta m- am referit în ceea cepriveşte personajul creat de Ian fleming. Spre sur-prinderea multora dintre cei care mă cunosc, trebu-ie să le spun că în viaţă trebuie să ai şi altfel demodele, nu numai Hemingway, einstein sau New-ton…

Nici un model nu e perfect, trebuie să ai capaci-tatea să iei numai lucrurile pozitive şi cele care ţi sepotrivesc. la Hemingway m- au fascinat nonconfor-mismul, îndrăzneala lui nebună, dorinţa teribilă dea sparge tipare. Dacă mergi pe drumuri bătătorite dealţii, niciodată nu vei descoperi decât lucruri banaleşi lipsite de importanţă. un alt personaj din istorie,de data asta, care m- a influenţat a fost AlexandruMacedon, poate pentru că bunicii mei s- au numitAlexandru şi Alexandrina. Nici nu terminasem clasaa cincea când ştiam despre Alexandru Macedon camcât ştia un profesor de la facultatea de istorie pentrucă intr- adevăr acest mare comandant de oşti m- aînvăţat că o bătălie nu se câştigă stând în vârfuldealului într- un cort, ci în prima linie alături de sol-daţii de rând. Tot de la el am învăţat că trebuie săasculţi pe oricine şi că poţi învăţa uimitor de multede la oamenii simpli. Tot dela acest personaj fabulos amînvăţat că lucrurile au unsfârşit, aşa că e mai binesă- l decizi tu decât să deci-dă alţii pentru tine. legen-da nodului gordian care nespune că atunci când lucuri-le sunt excesiv de încâlciteşi că trebuie rezolvate dras-tic, cu sabia, precum Ale-xandru, are un corespon-dent şi în limba română.Noi spunem să tăiem încarne vie. Pentru a mergemai departe, uneori, e nevo-ie să tăiem în carne vie, sătăiem fără milă nodurilegordiene. De curând amintrat în posesia unui mate-rial valoros care încearcă săexplice performanţa excep-ţională, cuantificabilă, aunor popoare faţă de altele.Şi nu e vorba aici de biolo-gie, de zestre genetică. Nucircuitele şi tranzistoriisunt responsabile de perfor-manţele unui popor, ci sof-

tul, respectiv educaţia. Vă rog să scrieţi cu majuscu-le că POPORul ROMâN eSTe exCePţIONAl,POATe fI fOARTe PeRfORMANT PeNTRu CăPOSeDă CAPACITăţI uIMITOARe. Pentru mine,dar şi pentru alţii care l- au cunoscut, stau mărturieviaţa şi activitatea tatălui meu care a pornit de laBălănoia şi care a ajuns la Camp David. Şi de ce?Pentru că a reuşit să aibă o educaţie solidă, străluci-tă de la toţi profesorii lui care l- au îndrumat. Vă vinesă credeţi că acum 80 de ani, un copil de şcoală seapucă să înveţe limba germană doar pentru că a des-coperit nişte cărţi în germană şi dorea să le citească?Norocul său a fost că a avut şi un profesor pe măsu-ră care i- a dezvăluit cine e Schiller, cine e Heine,Kant şi în numai cinci ani a ajuns să ştie perfectlimba germană, fără să aibă meditator. Amintiţi- văcă vorbesc de anii 20 şi de giurgiu. Şi nu de anii2000, Oxford sau Cambridge. germana a invăţat- oîn paralel cu greaca, cu latina, pentru că a avut edu-catori de excepţie, ceea ce, din păcate, astăzi nu maiexistă.

În secolul XVIII filosoful francez denis diderotafirma că eşti o persoană de plâns dacă nu reuşeştisă te ridici deasupra soartei. Ce este soarta, domnuleprofesor? un dat? o construcţie conştientă?

grea întrebare. foarte grea întrebare. eu am oviziune pragmatică asupra sorţii.

Se pot da multe definiţii, aş începe cu una deactualitate şi care are şi ceva urme de cinism. Soar-ta este pretextul pe baza căruia îţi explici un eşec.Dai vina pe soartă. Nereuşind să- ţi descoperi şi să- ţiasumi greşelile, erorile, limitele, e mai simplu să daivina pe soartă.

Până la urmă este drumul pe care ţi- l constru-ieşti cu migală în contextul în care ai avut noroculsau nenorocul să te afli.

Te naşti într- un anume ambient geoclimateric,într- o structură socială şi în această ţesătură com-plexă, soarta este ceea ce reuşeşti să ridici, să con-struieşti, cum aţi spus. Dar soarta are şi o compo-nentă imuabilă, pasivă dar şi una activă de care sun-tem direct răspunzători.

Chiar dacă reprezint aici o revistă de cultură nupot să nu vă intreb chestiuni importante legate demedicină pentru că nu- i aşa, sănătatea e cea maiimportantă. legat de domeniul dvs. medical, caresunt speranţele pacienţilor infectaţi cu virusurilehepatice B şi C, având în vedere nivelul actual alcunoaşterii ştiinţifice şi al terapiei antivirale?

Nu pentru că sunt un optimist, ci trebuie săafirm că suntem pe un trend ascendent în ceea cepriveşte cunoaşterea biologiei virusurilor B şi C, înacest moment avem doar probleme de buget, pentrucă mijloacele de diagnostic, monitorizare şi trata-ment ale celor două virusuri sunt pe deplin perfor-mante. Virusul C poate fi eradicat, deci, organismulscapă de acest musafir nepoftit şi probabilitatea de aeradica infecţia cu tratamentele moderne a ajunspână la 98 la sută.

„România este o ţară mult prea frumoasă şi multprea bogată, care a încăput pe mâna unor amatori”

n Daniela Lungu în dialog cu Mihai Voiculescu

Modele

„Când vrei cu tărie să trăieşti, chiardacă pare că eşti condamnat lamoarte, dorinţa ta acerbă te va ţine în viaţă”

este absolut fantastic ce spuneţi şi încurajator…Da, într- un an de zile din clipa când se începe

tratamentul, pacientul poate scăpa de virusul C. Sin-gura problemă este că aceste medicamente au cos-turi formidabil de ridicate, de exemplu, unul dintreele costă 120.000 euro pe an. la virusul B, chiar dacănu putem eradica infecţia în procent la fel de mare cala virusul C, putem controla infecţia foarte bine, ceeace înseamnă că pacientul nu mai e contagios, gravi-da poate să nască copii sănătoşi, ceea ce este extra-ordinar. e posibil ca nu peste multă vreme să putemeradica şi acest virus. Deocamdată îl controlăm pedeplin.

În Italia şi moldova de peste prut aceste infecţiicu virusuri B şi C sunt aproape endemice. În româ-nia sunt aflaţi în evidenţe circa un milion de bolnavi.În ce măsură sistemul medical din românia poatepreveni răspândirea virusurilor hepatice? avem cuce?

În privinţa virusului hepatitic C nu s- a reuşitîncă prepararea unui vaccin, aşa că vom continua înurmătorii ani să ne confruntăm cu noi infecţii, mărefer desigur nu numai la ţara noastră, ci la toatăcomunitatea europeană.

În privinţa virusului B există un vaccin, esteobligatoriu la nou- născuţi şi pentru o categorie curisc crescut şi sper că peste 20- 30 de ani vom vorbi latrecut de virusul hepatitic B. Pentru infecţiile cuvirus C România are capacitatea în ce priveşte cor-pul medical să monitorizeze şi să prevină. Şi aici vor-bim de costuri ridicate şi dintr- o analiză pe care amprezentat- o recent la Bruxelles reiese că defecţiuneanu este la nivel de corp medical şi nici la nivel depacient, ci vorbim de preţurile deosebit de ridicateale testelor de laborator pe care nu le poate suportanici bugetul României, al Bulgariei sau al franţei,darmite un biet salariat. un singur test costă 500 delei, foarte mult!

urmează o întrebare ceva mai specială. aveţi oexperienţă remarcabilă, nu se poate să nu fi observatîn cazuistica întâlnită pacienţi cu diagnostice grave,cărora medicina le dă şanse minime de supravieţuiresau chiar nici una. Cu toate acestea ei rămân în viaţăşi se însănătoşesc pe deplin. pe de altă parte, existăpacienţi cu diagnostice uşoare care nu le pun viaţa înpericol. dar indiferent de cât de bine ar fi fost trataţi,ei pleacă, mor. Cum vă explicaţi acest fenomen? Ţinede dorinţa de a trăi?

Nici nu ştiţi câtde uşor îmi este să vărăspund la aceastăîntrebare. Ceva maidevreme m- aţi între-bat ce modele am avutîn viaţă. Printre per-sonajele fictive senumără james Bond.Şi v- am răspuns că elavea în orice momentşi pentru orice proble-mă soluţii. De aceeapoate nu vă veţi miracând vă voi spune căîn biblioteca mea suntcărţi (manuale) aletrupelor SAS, ale tru-pelor de elită, caretratează supravieţui-rea în mediu ostil, încondiţii de guerillaurbană. Probabil căsunteţi surprinsă căun medic citeşte astfelde cărţi. Toate acestelucrări au un primparagraf care spune:pentru a supravieţui,nu echipamentul enecesar, ci dorinţa.

Nu mă aşteptamla o asemenea între-bare şi nu m- amaşteptat că vreodatăvoi discuta cu cinevaacest subiect.

Atunci când numai doreşti să tră-ieşti, poţi muri dintr- oboală uşoară. Iaratunci când vrei cutărie să trăieşti, chiardacă pare că eşti con-damnat la moarte,dorinţa ta acerbă teva ţine în viaţă. exis-tă o forţă internă pre-cum şi dovezi ştiinţifi-ce că între starea psi-hică şi resursele răs-punsului imun de arăspunde la o agresiu-ne există o relaţie.

Amplitudinea răspunsului imun este în procent de10- 15 la suta influenţată de starea psihică a pacien-tului. Aşadar, uneori e esenţial doar să doreşti sătrăieşti!

acum am o întrebare care n- o să vă placă, darprofit de faptul că ne aflăm faţă către faţă şi vă întrebca pe un medic, un profesor universitar care şi- adedicat întreaga viaţă cercetării. aşadar care esteopinia dvs. ca medic, ca om de ştiinţă vis à vis demedicina alternativă, de noianul de terapii care auapărut după anii 90 în ţara noastră? În urmă cu unan şi jumătate realizam o emisiune medicală,într- una dintre ediţii un invitat care comercializeazăargila terapeutică a afirmat răspicat că argila dom-niei sale vindecă ciroza hepatică, varicele esofagieneşi mai mult decât atât – scade în mod esenţial vire-mia C. Ce părere aveţi despre aceste terapii?

Părerea mea personală este că acest sistem deterapii reprezintă o metodă excelentă de a măsuranivelul de educaţie al unui popor. Şi cu asta, cred căam spus tot. Dânşii, cei care comercializează sauconsumă astfel de leacuri, nu au studii care să pro-beze eficienţa şi nici lumea medicală, ştiinţifică nuare studii care să probeze ineficienţa. Rămânem peun teritoriu gri, în care pâna la urmă factorul deter-minant rămâne nivelul de educaţie al consumatoru-lui.

„În lumea intelectuală de azi suntîndepărtaţi oameni valoroşi”

Vă rog să- mi spuneţi, domnule profesor, cumvedeţi românia în care trăim, acum, la aproape 24de ani de la revoluţia din decembrie 1989?

România este o ţară mult prea frumoasă şi multprea bogată, care a încăput pe mâna unor amatori.Avem o ţară inimaginabil de râvnită şi acele eveni-mente ne- au prins total nepregătiţi. Asta nu înseam-nă că nu am putea accede. Iar revin la educaţie.Cunosc o ţară care a schimbat brusc politicile econo-mice faţă de care era clar că după 60 de ani de doc-trină comunistă nu se vor pricepe să intre în compe-tiţie cu sistemul bancar capitalist şi ca remediu afost selecţionat un grup de tineri econimişti şi vorbi-tori de mai multe limbi străine. I- au instruit, educatşi astfel au creat o elită care a ridicat ţara prin crea-rea acestui grup de resurse, dar şi de responsabili-tăţi. Noi am rămas încă în plan amatoristic şi prac-ticăm un pseudo- capitalism de cumetrie.

18

ANUL XXIV t Nr. 9 (738)

CO

NT

EM

PO

RA

NU

L.

IDE

EA

EU

RO

PE

AN

Ă

Mă surprinde în mod neplăcut faptul că înlumea intelectuală de azi sunt îndepărtaţi oamenivaloroşi, cu mare experienţă profesională din motiveadeseori hilare şi sunt aduşi tineri fără experienţă,nepricepuţi şi cu mare potenţial penal. Din câte îmiamintesc, chiar şi în lumea baletului, acolo unde vâr-sta contează decisiv Maurice Bejart sau Maia Pliseţ-kaia au fost păstraţi, preţuiţi precum nişte nestema-te datorită talentului lor, experienţei etc. la noi estecel puţin dubios să vezi cum colective mari de profe-sionişti sunt decapitate, sunt lăsate fără conducătoridin motive care se dovedesc ulterior prozaice. Clădi-rile în care aceştia şi- au desfăşurat activitatea suntvândute…

Cum sunt studenţii mediciniştii de azi? Sunt tineri, frumoşi, deştepţi, dar prost sfătuiţi

şi se lasă ademeniţi prea uşor de tentaţiile vieţii. eude pildă ştiam de la tata că nu mă pot căsători decâtatunci când voi avea armata făcută, pentru că aşaera obiceiul. Aşadar după ce am terminat facultatea,am executat stagiul militar la focşani şi de- abiadupă aceasta i- am spus prietenei mele pe care ocunoşteam de şase ani: iată, a venit momentul să tecer de soţie. Am râs amândoi. Şi eu, în acest fel ambifat încă o recomandare făcută de tatăl meu… (Cuochi în lacrimi, domnul profesor recunoaşte că amin-tirea puternică a marelui său părinte îl emoţioneazăde fiecare dată.)

În ziua de azi tinerii se căsătoresc mult preadevreme, fără o experienţă minimă. Se dedau preauşor la tot felul de acţiuni ilegale şi ajung în preajmavârstei de 30 de ani cu cazier care cuprinde faptegrave. Îşi doresc înavuţiri rapide şi cu orice preţ. Darsper că sunt o minoritate. Mai sper ca la facultateade medicină să vină studenţi care ştiu că medicina eo profesie apostolică. e o meserie pe care nu o poţipractica decât în ţară. un arhitect poate profesaoriunde. un medic trebuie să ştie că va lucra cuoameni din pături sociale sărace şi să realizeze căviaţa lui se va intrica cu viaţa acestora. A celor caretrăiesc din greu. Deci modul său de viaţă trebuie sanu contrasteze cu al celor pe care- i tratează. existăîn istoria medicinei oameni ca profesorul Arsene saulupu care donau tot ceea ce se întâmpla să primeas-că din partea bolnavilor. Nu luau nimic pentru eiînşişi. Când Malaxa şi- a externat fata de la SpitalulColentina, l- a întrebat pe profesorul lupu cât îl costă(tata era intern în perioada aceea şi mi- a povestitacest amănunt surrinzător). Acesta a donat o sumăimensă spitalului Colentina cu ajutorul căreia s- auconstruit terase şi balcoane pentru bolnavi. Sigur călupu ar fi putut să bage banii în buzunar sau să- ifacă un dar fiului său care era tot medic. Dar a pre-ferat să investească toţi acei bani în spitalul în caremuncea spre binele bolnavilor. Iată cum arătau ade-văraţii medici de omenie! Iată adevărata educaţie!Noi medicii nu trebuie să- l facem pe bolnav să sesimtă ca într- un restaurant în care trebuie să achitefactura.

profesorul nicolae Cajal afirma despre tatăl dvs.că era un fin cunoscător al istoriei religiilor. nu sepoate să nu se fi luat şi la fiu. Care este relaţia dvs.domnule profesor cu divinitatea?

Într- atât respect Divinitatea încât nu aşîndrăzni niciodată să mă întreb cum arată sau cumeste? Asta ar însemna o vulgarizare, sunt absolutconvins că Dumnezeu înseamnă mult mai mult decâtam putea noi să ne dăm seama din picturi sau icoa-ne. e cu mult mai mult. Dumnezeirea, divinitateaare mult mai multe dimensiuni, nu este tridimensio-nală aşa cum percep ochii noştri fizici. Oricum esteesenţa existenţei noastre.

doreaţi la începutul dialogului nostru să discu-tăm şi despre influenţa mass- mediei asupra educaţieitinerilor. Iată că a sosit momentul.

eu vă mulţumesc foarte mult pentru aceastăoportunitate de a mă întoarce la tema acestui dialog,la educaţia tinerilor. uneori aud exprimări peiorati-ve la adresa unor oameni, a unor popoare. Nu avemnicio dovadă ştiinţifică că o rasă umană are diferen-ţieri semnificative lanivel cromozomial.Avem însă doveziincontestabile că edu-caţia este hotărâtoare.Revin încă o dată asu-pra ideii de soft, deeducaţie, care estehorărâtoare în acestmoment în ceea ce pri-veşte perfomanţeleunui individ, al uneinaţiuni şi până laurmă chiar ale întregiiomeniri. Cât de impor-tantă este educaţia?Reiese din istorie. A fiinformat, a fi educatera privilegiul anumi-tor persoane. foartemult timp însă, s- abarat accesul la educa-ţie şi informaţie. Înacest moment mediaeste un vector de edu-caţie deosebită. Proba-bil că din acest motiv,la ora actuală se acor-dă mai mult interes şimai multor fondurimediei decât altor sec-toare. Poate doararmata să primeascămai mulţi bani. Dar înmomentul de faţă estemai eficient ca prinmedia şi prin tehnicide manipulare şidezinformare să poţigenera nişte situaţiidefavorabile inamicu-lui decât să vii călarepe cal sau pe turelatancului, ceea ce presu-pune costuri mari şipierderi umane. Adevenit mult mai efi-

cient să obţii sclavi. După părerea mea a munci înstrăinătate pe un salariu de zece ori mai mic decât albăştinaşului este o formă de sclavagism. e adevărat,o formă modernă, dar tot sclavagism se cheamă. Defapt, sensul este acelaşi, doar metodele sunt făcutesă ne determine să nu mai fim la fel de vigilenţi la ceni se întâmplă. În privinţa asta media a fost demultcaptată şi a devenit un instrument care şi- a pierdutresursele de educaţie naţională. Puţine reviste, gaze-te sau posturi de televiziune au rezistat în piaţă şiau reuşit să păstreze programe educaţionale. Maigreu auzi Mozart sau enescu decât ştiri cu morţiaccidentale de pe Autostrada Soarelui ca urmare aunei coloziuni dintre un TIR şi un autoturism, undecu extrem de multe detalii ţi se spune culoarea maşi-nii, câte tone avea TIR- ul, se iau interviuri detaliatecelor de la descarcerare, iar copiii aceştia care pri-vesc la televizor habar nu au cine a fost Schopenhau-er, cine a fost Kant. Cel mult învaţă cum să o ia pealtă rută mai puţin aglomerată, să- şi ia o maşinămai bună şi cam atât. Vinovaţi de aceasta sunt şi ceicare sunt responsabili de costul imens al tipărituri-lor, eu am rămas un adept al cuvântului tipărit,admir câteva dintre jurnalele noastre şi admir că,exact ca pe vremea lui Ceauşescu, se strecoară şimateriale de calitate pline de informaţii utile şi valo-roase. Din păcate sunt prea puţine, celelalte îşi jus-tifică lipsa de valori educative prin goana dupărating. Dar, cum sunt un optimist incurabil, suntconvins că lucrurile nu vor rămâne aşa şi că vomasista la o separare între media de consum şi ceaeducativă şi poate foarte curând vom avea din nou latelevizor personaje charismatice şi pline de forţăintelectuală, precum regretatul Iosif Sava.

domnule profesor vă mulţumesc pentru bucuriape care mi- aţi oferit- o cu prilejul acestui interviu. amdescoperit un mare om, un mare profesionist şi unintelectual fin observator al lumii în care trăim.

Vă urez din partea întregii redacţii Conte multsucces şi o viaţă frumoasă!

august 2013

19

CO

NT

EM

PO

RA

NU

L. ID

EE

A E

UR

OP

EA

NĂ

SEPTEMBRIE 2013

■ semnal editorial ■ EuroPress Group

► Dan perşa, Viaţa continuă

► Frank Wedekind, Teatru

► mircea ioan casimcea, Misterul cărţii

societatea culturală Balkania contemporanălansează proiectul

galeriaartistilor.ro

CO

NT

EM

PO

RA

NU

L.

IDE

EA

EU

RO

PE

AN

Ă

20

ANUL XXIV t Nr. 9 (738)

Dosar ■ Cazul Paul Goma (II)

Această terribilitá declanşată în evoluţiapostdecembristă a biografiei sale îi de -semnează pe toţi ceilalţi ca vinovaţi, şinu tocmai gratuit. Propria biografie şi

opera, aruncate în jocul periculos al opoziţiei faţă deregim, înfăţişează pentru intelectualii„rezistenţi prin cultură” oglinda unuireproş viu, atâta vreme cât curajul său afost trecut cu obstinaţie sub tăcere, iarscrisului său, cu aceeaşi obstinaţie, i- afost refuzată vreme îndelungă omologa-rea. Tăcerea asurzitoare care i- a însoţitopera îşi află originile într- o mai veche şiteribil de perversă manevră a Securităţii,în mod curios preluată şi rafinată în aniide după căderea comunismului. În acestsens, chiar dacă, prin comentariile totalneprofesioniste adăugate documentelor,operaţiunile meliţa şi eterul. Istoriaeuropei libere prin documente de Securi-tate, lucrarea lui Mihai Pelin, este necre-ditabilă, în privinţa documentelor ce îlvizează pe Paul goma poate reprezenta osursă edificatoare. Astfel, bunăoară,acreditarea ideii unui Paul goma „neta-lentat” şi lipsit de operă, este confecţiona-tă în laboratoarele Securităţii, după cumreiese şi din nota- raport întocmită deDirecţia de Informaţii Interne, la 21decembrie 1976, şi scrisă în tipicul limbaj„de lemn”, în care se face stategia influ-enţării lui Marie- france Ionescu, la sosi-rea sa în ţară. Printre altele, „«Bănăţea-nul» va fi dirijat să- i vorbească desprevaloarea literară a scriitorilor Paulgoma, Dumitru ţepeneag şi Virgil Tăna-se, despre părerea oamenilor de artă şicultură din ţara noastră referitoare laactivitatea desfăşurată de sus- numiţii, lainfluenţa pe care o au în ţara noastră”,iar „«Olteanul» îi va demonstra lipsa devaloare literar- artistică a lucrărilor scrise de Paulgoma, Dumitru ţepeneag şi Virgil Tănase, incapaci-tatea lor de a crea opere interesante, motiv pentrucare se dedau la alte acţiuni, pentru câştigarea uneipopularităţi ieftine, dar din care să profite cât maimult din punct de vedere material”. Totodată, caacţiunile să fie cât mai complexe şi convergente, „seva acţiona în direcţia lansării în franţa a ideii căMarie- france Ionescu sprijină moral şi materialscriitori şi oameni de artă care nu au nici o valoareîn literatura română, elemente periferice, ceea ce nuaduce nici un serviciu literaturii române şi ei perso-nal.” Astfel de tentative (în parte reuşite) de influen-ţare negativă a opiniei publice sunt nenumărate înarhivele Securităţii. „Sursa «Niculescu» – bunăoară– apare în documentele Securităţii începând din 12

septembrie 1977. Călătorise în străinătate îniulie- august, acelaşi an şi, cu prilejul unei escale laMünchen, îl abordase pe Max Bănuş, reproşându- ică europa liberă l- a făcut celebru pe Paul goma,«un necunoscut şi o nulitate literară»”. exemple deacest fel, în documentele Securităţii, sunt nenumă-rate, menite să discrediteze pe opozanţi din punctulde vedere al valorii operei, iar aceste manevre auprins, iar ceea ce este şi mai surprinzător, ele au fostpreluate şi recalibrate, cu scopul marginalizării, şidupă căderea comunismului şi desfiinţarea Securită-ţii.

Sub efectul de picătură chinezească a discredită-rii, ideea că numele lui Paul goma este legat prepon-derent de activitatea sa disidentă, iar literatura,hrănită exclusiv autobiografic, ar fi, cum ar veni,supraevaluată estetic prin efectul de contaminare aeticului, a prins un oarecare cheag. Campania deintoxicare a Securităţii s- a înrădăcinat în asemeneamăsură încât, din comoditatea lecturii, a nelecturiisau din alte motive printre care resentimentul nureprezintă o cantitate neglijabilă, ideea a încolţitîntr- atât încât critici serioşi au preluat- o aproapeneprocesată şi chiar au ajuns s- o propage, într- un felsau în altul, ei înşişi. Desigur că evaluarea estetică aunei opere presupune un procent important deimponderabile, dar a îndepărta perpetuu discuţiaprivind valoarea literară înspre orizonturile mai pro-fane ale politicului nu fac decât să vicieze în modgrav o receptare adecvată a prozei lui goma. Cauzae simplă şi poate fi lesne depistată în nesmintitastructură protestatară a scriitorului păstrată intac-tă chiar şi după căderea comunismului.

funciarmente goma este un incomod pentru căse încăpăţânează să rămână un singuratic care nuoboseşte să cântărească prin unităţile de măsură alemoralităţii viaţa literară şi politică. este printrepuţinii care nu se lasă furat de euforia victoriei anti-comuniste şi nu depune grabnic armele pe frontieralabilă a mirabilei zile de 22 decembrie 1989. el con-

tinuă să chestioneze şi să se chestioneze în registrulmoral care îi este tipic. Radiografia rezultată dinaceasta nu este flatantă pentru ceilalţi, cum nu esteflatantă, prin contrast, poltroneria confraţilor faţăde trecutul şi actualul lui curaj. Nu este de aceea de

mirare exasperarea şi însingurarea luiPaul goma. Şi nici de mirare deturnareaatenţiei aiurea, cât mai departe de litera-tura sa. De aceea surprinde, fiind printrerarele momente când „revizionismul” radi-cal de după decembrie ´89 al lui gheorghegrigurcu apare adecvat şi îndreptăţit,judecata sa de această dată echilibrată şijustă: „Paul goma: unul dintre cazurilecele mai tulburătoare ale literaturii româ-neşti. De neînţelegere, ignorare, injustiţiedin partea contemporanilor au mai avutparte şi alte personalităţi aşezate «oblic»faţă de vremea lor, de la Macedonski laStere şi Panait Istrati. Dar conflictul seînscria în ramele aşa- zicând ale normalită-ţii unei societăţi în care era admisă repli-ca, în care controversa se putea desfăşuraîn voie. (...) faptul că nu s- a împăcat curealităţile strâmbe de după ´89, că şi- acontinuat militantismul diversificându- şinu o dată obiectivele, ni se înfăţişează nuîn defavoarea dsale, ci, dimpotrivă, e unatestat de consecvenţă şi de loialitate faţăde un crez. I s- au contestat onestitatea,talentul, ba chiar şi... sănătatea psihică, înnădejdea vană că astfel glasul său îşi vareduce impactul cu conştiinţa noastrăcetăţenească. eroare. Cu cât minimalizări-le, aversiunile, insultele s- au acumulat (pelinia, de altminteri a zvonurilor imundelansate de Securitatea care s- a văzut inca-pabilă de a- l doborî), cu atât dreptatea defond a exilatului de la Paris a devenit maiconvingătoare. Tratamentul de care a avut

parte abia că a scos în relief latura bună a lucrurilor,i- a stimulat pe cei de bună- credinţă să reflecteze şisă ajungă, sperăm, la concluziile cuvenite. (...) Oricâ-te obiecţii în bună ori rea credinţă i- am aduce, gomase cade a fi socotit atât drept unul din scriitoriinoştri de seamă, cât şi drept un reper moral de primordin”. este curios cum, deşi militantismul etic alcriticii literare româneşti se inflamează până laparoxism după căderea comunismului, cel maiimportant opozant al acestuia rămâne subevaluattocmai din cauza principiilor sale morale păstrateintacte. Şi, iarăşi, curios este că tocmai aceia ce aşea-ză într- un plan secund principiul estetic pentru a- lexacerba pe cel etic se prevalează de cel dintâi pen-tru obscurizarea şi marginalizarea unui scriitor dereal talent, folosindu- se de circumstanţele de răs-

Nicoleta sălcudeanuPaul Goma în literatura românăşi în conştiinţa publică (II)

Acreditarea ideii unui Paul Goma„netalentat” şi lipsit de operă, este

confecţionată în laboratoareleSecurităţii, după cum reiese şi din

nota- raport întocmită de Direcţia deInformaţii Interne, la 21 decembrie1976, şi scrisă în tipicul limbaj „de

lemn”, în care se face stategiainfluenţării lui Marie- France Ionescu,

la sosirea sa în ţară.

Funciarmente Goma este un incomodpentru că se încăpăţânează să rămână

un singuratic care nu oboseşte săcântărească prin unităţile de măsură

ale moralităţii viaţa literară şipolitică. Este printre puţinii care nu

se lasă furat de euforia victorieianticomuniste şi nu depune grabnic

armele pe frontiera labilă a mirabileizile de 22 decembrie 1989.

21

CO

NT

EM

PO

RA

NU

L. ID

EE

A E

UR

OP

EA

NĂ

SEPTEMBRIE 2013

pândire defectuoasă a scrierilor sale, de cele maimulte ori aproape inaccesibile cititorilor, fiind pro-movate doar pe internet sau la edituri din ce în cemai puţin vizibile.

Dar pentru un critic ce alcătuieşte articolul Paulgoma din dicţionarul Scriitorilor români, consacratsub denumirea „Dicţionarul Zaciu”, şi acela din dic-ţionarul esenţial al Scriitorilor români coordonat deacelaşi, sunt cel puţin ciudate sofismele la carerecurge pentru a diminua statura estetică, dar şietică, a subiectului său. Dacă în privinţa valorii este-tice se pot îngăima judecăţi devalorizante mult maiuşor, fractura de logică devine flagrantă în privinţajudecăţii etice. Pornind de la ideea că „Anticomunis-mul a devenit astăzi, în România, politică oficială destat, având drept consecinţă, pentru cine îl adoptă,un conformism rezultat dintr- un fel de corectitudinepolitică unanim acceptată.”, Ion Simuţ conchide,cumva tautologic şi răsfrângând aberant efectul pre-zentului asupra trecutuluit: „Consecinţa, tristă şisurprinzătoare, este că anticomunismul însuşi, altădată atât de rar, clandestin şi eroic în condiţiile dic-taturii lui gheorghiu- Dej sau Ceauşescu, se devalo-rizează”. De aici se deduce că „Paul goma, cel maiimportant scriitor disident al nostru, pierde din aurăprin oficializarea unui gest ce fusese singular în anii´70”. Să înţelegem că, înconjurat astăzi de nenumă-raţi anticomunişti postcomunişti, goma nu se maivede, se pierde în marea de mulţime, nu se mai sin-gularizează? Să înţelegem că să te opui dictaturiiînainte de căderea ei nu mai valorează nici cât oceapă degerată doar fiindcă după cădere s- a umplutorizontul de opozanţi întârziaţi? Se poate înţelegebunăoară că unui Havel, unui Michnik şi altora ca eili s- a cam coclit „aura”, fiindcă opoziţia lor este deacum „oficializată” în ţările lor? Apoi este o tautolo-gie oarecum neghioabă în măsura în care reprezintăun adevăr de bun simţ faptul că, da, în comunism erainfinit mai periculos să te opui „clandestin şi eroic”comunismului, pe când, fireşte, după căderea comu-nismului să te opui aceluiaşi comunism reprezintăun gest nu doar „devalorizat”, cum susţine criticul, cişi unul în mod evident lipsit de rost. Dar de ce este„tristă şi surprinzătoare” această „consecinţă”, fap-tul că anticomunismul nu mai are nici o valoaredupă căderea regimului?! S- ar cuveni să fim sur-prinşi şi trişti că, din cauză că regimul a căzut, opo-ziţia noastră la el – ce nonsens! – a rămas fără valoa-re? este ca şi cum giordano Bruno şi- ar fi pierdutbrusc aura de impenitent deschizător de drumuri înmomentul în care teoria coperniciană s- a oficializat,a devenit realitate. Acum nu ne rămâne decât săurmărim cu tristeţe şi surprindere că această teories- a devalorizat din cauză că heliocentrismul „a deve-nit astăzi, în România, politică oficială de stat”, pecale de consecinţă nu reprezintă decât un confor-mism banal, cum în banal se prăbuşeşte şi cel ce arfi rostit cuvintele eppur si muove.

Banală este şi observaţia lui Ion Simuţ că „Anti-comunismul e astăzi una din soluţiile (morale, politi-ce, intelectuale) cele mai îndemână. Obligă la unconformism inevitabil: decent şi onest, nu poţi fi

decât anticomunist”. Dar dacă nouă acum ne este laîndemână, tot la îndemână îi fusese şi lui Paul gomaillo tempore? De aceea e cel puţin maliţioasă conclu-zia ce decurge: „Cazul Paul goma (notoriu altădată,s.n., N. S.) şi literatura lui (s.n., N. S.) sunt victime-le acestui fenomen de uzură (adică de uzualitate şibanalitate) a anticomunismului. S- a dus gloria de afi fost anticomunist, pentru că anticomunismul s- aoficializat”. Pentru ce însă, dacă pentru goma, disi-dent autentic, gloria anticomunistă s- a dus, antico-munismul grupului de intelectuali, denumiţi astăzigeneric „intelectuali de curte”, a rămas nu doar pres-tigios, dar şi ever green? Apoi, ce are a face anticomu-nismul omului cu opera lui? Se poate confunda lite-raritatea operei cu terestritatea omului?

Pornind de la aceste premise ale unei margina-lizări şi devalorizări concertate, Jurnalul lui Paulgoma poate fi asimilat cu o cronică, chiar dacă extra-vagantă, chiar dacă negativă, a prieteniei sau cu undicţionar al perisabilului. forma paroxistică pe careo capătă confesiunea nu exclude vocaţia unei astfelde situări faţă de restul lumii. gâlceava permanentăpoleieşte, în fapt, o tandreţe neîmpărtăşită. De aceeao lectură frigidă nu face decât să decadă într- onedreaptă calibanizare a lui goma, amputându- i penedrept reversul vulnerabil al fiinţei. Orice priete-nie, dacă e să fim lucizi, conţine în sine embrionulunei virtualităţi conflictuale. Paul goma spune,numeşte lucrurile, sparge convenţia. Aşa cum şi Mir-cea Zaciu sau Monica lovinescu o fac. Şi nu întot-deauna cu dreptate. Anul- turnesol 1989 produce,printre altele, o decompensare etică a scrisuluiromânesc şi, în acelaşi timp, o confuzie axiologică.este momentul scadent al bilanţului, dar şi şansanescontată a resurecţiei. fiecare, dereticându- şi con-ştiinţa în întâmpinarea unui nou ciclu astral, vizea-ză o mai proaspătă situare în „republica literelor”,cum de altfel ne revelează, vom vedea, şi jurnalulMonicăi lovinescu.

Retractilitatea arţăgoasă a scriitorului este, înmod cert, reflexul unor experienţe traumatizantepetrecute la întâlnirea precoce cu istoria, experienţecare- l conduc până la ultima consecinţă, cea a desţă-rării. Sechelele s- au văzut, acestea construiesc lite-ratură în jurnal. Dar, privind înapoi la vârsta auro-

rală a acestei întâlniri cu istoria, ea se întâlneşte înprimul rând cu literatura, infirmând copios ideealansată de Securitate şi preluată „necritic” de uniiconfraţi, aceea a lipsei de talent. Şi expresia cea maiplină, cea mai concludentă a literaturii ca artă, chiarde se hrăneşte din biografie, este romanul copilăriei,din calidor. Romanul reprezintă popasul catalizatoral prozei lui Paul goma.

Pentru întregul său scris, calidorul casei dinMana rămâne singurul reper consistent, edificatprin limbă, dar cu nimic mai puţin un loc de „imobi-litate, de la care se măsoară toate peregrinările şitoate depărtările”. De aceea de la acest spaţiu ideal,suficient sieşi în consistenţa lui livrescă, pleacă, şi lael se întorc în permanenţă prelungirile obsesionaleale scrisului lui goma. el este prepeleacul din carepoate scruta în siguranţă colbul drumurilor fără

sfârşit. Îşi duce calidorul ca melcul, în spinare, fiind -că „limba rezistă tuturor mobilităţilor pentru că ease deplasează o dată cu mine. este lucrul cel maipuţin inamovibil, corpul propriu cel mai mobil carerămâne condiţia stabilă, dar portabilă, a tuturormobilităţilor”. Din acest paradox se hrăneşte litera-ritatea de necontestat a biografismului profesat degoma. Din continua peregrinare, dar una cu sens, cudirecţie şi cu peripeţii. Circumferinţa ei străbatenesmintit curbura timpului trăirii pe traseul veşni-cei, ezitantei reîntoarceri. A simţi enorm şi a vedeamonstruos nu este oare literatură? Paul goma esteunul din autorii ce nu doar trebuie revizuit degrabă,în sensul bun, integrator al termenului, dar trebuiegrabnic reprimit la acasa lui, ca una din victimeletardive, nerăzbunate, ale războiului rece cultural ceastăzi continuă în ipostază de război rece civil. r

■ fragment din vol. revizuire şi revizionism înliteratura postcomunistă, editura Muzeului

Naţional al literaturii române, 2013

■ lucrare realizată în cadrul proiectului „Valo-rificarea identităţilor culturale în procesele globale”,cofinanţat din fondul Social european prin Progra-mul Operaţional Sectorial Dezvoltarea Resurselorumane 2007 – 2013, contractul de finanţare nr.POSDRu/89/1.5/S/59758. Titlurile şi drepturile deproprietate intelectuală şi industrială asupra rezul-tatelor obţinute în cadrul stagiului de cercetare post-doctorală aparţin Academiei Române. punctele devedere exprimate în lucrare aparţin autorului şi nuangajează Comisia europeană şi academia română,beneficiara proiectului.

A simţi enorm şi a vedea monstruos,nu este oare literatură? Paul Goma

este unul din autorii ce nu doartrebuie revizuit degrabă, în sensulbun, integrator al termenului, dar

trebuie grabnic reprimit la acasa lui,ca una din victimele tardive,

nerăzbunate, ale războiului rececultural ce astăzi continuă în ipostază

de război rece civil.

22

ANUL XXIV t Nr. 9 (738)

CO

NT

EM

PO

RA

NU

L.

IDE

EA

EU

RO

PE

AN

Ă

Prozatorul goma, un captiv al memoriei,refuzând să tacă, ştie că Istoria se scrie„cu pana”. Nu pare capabil să părăseas-că ţarcul biografic, cum cred unii? O bio-

grafie care, ciudat, pare „oprită” la borna 1977 şicare, „epuizându- se”, a provocat spaima unor comen-tatori, îngrijoraţi că epicul secretat de „scoica resen-timentară” (cf. Marta Petreu), sub imperativ etic,redundant, ar proba tocmai lipsa de imaginaţie acontroversatului autor. Dar la goma există nu doarcoşmarescul univers concentraţionar, golit de meta-fizică, ci şi un „dincolo de dincolo”, vădind – chiarstrăin fiind de elanuri celeste, pe temeiul regresivi-tăţii amniotice – o recuperare paradisiacă, reveriidiurne, impulsul „fantasmării”. Totul, însă, pe teme-lia trăitului, să recunoaştem. În fond, copilăria basa-rabeană, aflând în rusismul calidor (v. din calidor)un „punct de observaţie” (pridvorul – simbol întreţi-nând sentimentul de siguranţă) ori arta refugii, dis-cutând soarta „basarabeţilor”, încercând, sub tăvălu-gul Istoriei, a trece „râul blăstămat” (Prutul, bineîn-ţeles) probează că radicalismul său vindicativ rămâ-ne egal cu sine; şi că narcisiacul goma, intransigent,culpabilizator, cunoscut ca un „cal breaz” şi, negre-şit, ca autor liber, sfidând conjuncturile, se raportea-ză mereu la sine. Într- o vreme a uzurpării simbolu-rilor, reconsiderarea lui goma se impune, observaMircea Martin. „Oribil”, zicea Monica lovinescu (înfaza post- goma) ori, dimpotrivă, un reper istoric şimoral? „un Soljeniţân român?” (v. literatura şi arta,nr. 48/28 noiembrie 1991, p. 1) ori un feroce antise-mit, cu „onoarea pierdută”, cum ne asigura MihaiDinu gheorghiu? În fine, un vanitos încrâncenat,ruinându- şi capitalul moral prin sarcasmul parisian,revărsat „nediferenţiat”, sau un dezamăgit, blamândgena etnică şi ticăloşirea semenilor? Cele trei volu-me ale Jurnalului (tipărit la nemira) dovedesc, cre-dea Alex Ştefănescu, „o selecţie tendenţioasă” şitransformă statuia lui goma într- un „morman demoloz”. Să nu uităm însă că foiesc şi gomafobii lan-sând cu hărnicie bârfeme mistificante, urmând odirectivă ocultă: „decizia de a- l tăcea pe goma, de a- linexista”. Şi cum crede, neclintit, excedatul şi suspi-ciosul goma, văzut de unii drept un disident deghi-zat, narând, într- o operă esteticeşte debilă, despregulagul băştinaş.

explozia depoziţională a primilor ani postde-cembrişti a încurajat eruptiv memorialistica. fie, s- aobservat, pe linia unor iluminări îndurătoare şi izbă-vitoare, a experienţei mistice şi cris-tificării, a muceniciei întorcându- şi„inima de la rău”; fie, dimpotrivă, pedirecţia unei suferinţe masochiste,pornind de la cruditatea scenelorpenitenciare, tutelată de pilda şinotorietatea lui goma. lunga saretrospecţie dovedeşte (spun cârcota-şii, fără a greşi prea mult) apetitdigresiv, ostentativitate, mahala-gism. Şi, uneori, chiar o memoriedeficitară, colportând informaţii şifalsând. Oricum, „e ceva paradoxalfeminin” în proza sa, observa MarianPopa în Istoria sa „de azi pe mâine”,debordând de pălăvrăgeală vervoasăşi propunând, totuşi, izbutite perso-naje feminine. În chip concluziv vomnota că, până la urmă, „beneficiar” alincredibilei şanse istorice (răsturna-rea comunismului), acest „mic Solje-niţân român”, mereu în aşteptareaipoteticului cititor român, chiar aavut parte de această râvnită întâlnire. e drept, subbruiajul „barbariei interpretării”, partitură susţinu-tă cu aplomb din toate direcţiile şi sprijinită masivde goma însuşi. Oricâtă cerneală ar cheltui „rezis-tenţii” de azi sau disidenţii de budoar (de altădată),prezenţa lui goma inconfortează; complexul Gomane apasă.

*eminentul etnoestetician Petru ursache, pro-

fessor emeritus al universităţii ieşene „Al. I. Cuza” atipărit, de curând, un volum consacrat lui Paulgoma, răscolind „izvoare controversate”. evident, pebaza lecturii integrale a operei, deşi exegetul recu-noaştea că viaţa incomodului goma, un roman fan-

tastic în sine, n- a beneficiat, încă, de cercetări de sin-teză. Şi nici opusul d- sale, aflăm, n- ar trece de „fazatatonărilor”. Paul goma, scrie apăsat cercetătorulieşean este „un document viu”, încât repunând îndiscuţie chestiuni aprig disputa-te, tratate secvenţial, Petruursache contextualizează şiluminează „adevăruri călcate înpicioare”. Reexaminând, depildă, debutul, experimentulideologic al Şcolii de literatură,paralela cu Soljeniţîn, destinulpostdecembrist, cărţile luigoma (ca dosar acuzator, cuprobe irefutabile, precum Săp-tămâna roşie şi Basarabia), exe-getul observă subtil că toatecampaniile potrivnice s- au des-făşurat „în două variante”. Cuaceleaşi consecinţe. fie, atuncicând comitea „literatură interzi-să”, faimos prin dizidenţă, tri-miţând „scrisori îndrăcite” (1,25), expediat de co- breslaşi(colegi cu dublă identitate) subeticheta de scriitor fără talent,cu „gura mare”, nicidecumautor- de- cărţi, fie denigrat,ţinut la distanţă, impunând o„discretă delimitare” în perioa-da postdecembristă, risipindu- şi aura eroică, de lup-tător inclement. un destin aprig (nu pe „aşezate-lea”), aşadar, cu influenţe dăunătoare şi o falsă popu-laritate (cum informa o securistică notă- raport, din1972), într- o istorie „cu mers iute”. un om providen-ţial, însă, scrie Petru ursache, marcat de anul 1977,când, aderând la Chartă, mijeau „zorii unei legende”.fiindcă, ne reaminteşte însuşi goma, la 7 mai 1977,odată cu desţărarea forţată, provocând ruptura, elintra „în alt anotimp”. Şi va încerca, neostoit, să nedescopere, de la distanţă, „pânzele freatice ale ade-vărului”. Refuzând sfatul lui S. Damian de a scrie„publicabil”, dosariada Goma (cod „Bărbosul”) evi-denţiază un potop de acuze şi oprelişti şi o droaie deinformatori sau cenzori zeloşi. Scriitorimea (mulţiinşi amnezici, impostori, profitori) preferă neimpli-carea, minimalizarea, compromiterea, „jocurile cumăşti”. Încât goma rămâne, peste ani, un duşman,„neiertat”, un refugiat politic, promiţând, la rându- i,

neuitarea. Cândva, în anii ceauşişti, era hărţuit,invitat la „discuţii”, cerându- i- se modificări pemanuscrisele depuse, „ungaristul”, cu doi ani degherlă, livrând „lucruri de nescris”. Şi bucurându- sede fulminante succese editoriale (Gallimard,Suhrkamp, la frankfurt) când „Păulică”, dupădetenţia de la Rahova, devenit omul- legendă, vaîncredinţa scrisului numeroase mărturii despre„literatura concentraţionară”. Să ne amintim căostinato, o „scriere dosită”, „un dar al închisorii” afost taxat de „inevitabilul” Mihai gafiţa drept „unroman duşmănos”. Predat editurii în 1966 sub titlulCealaltă penelopă, cealaltă Ithacă, manuscrisul azăcut în închisoarea sertarelor, „pregustând” – ase-menea protagoniştilor – liberarea. Ceea ce surprinde

în cazul goma, ar fi, subliniază – îndreptăţit – P.ursache, absenţa analizelor profesioniste. O tentati-vă recentă, cea a lui Daniel Cristea- enache, de pildă,e un semnal că recuperarea literară se cuvine, grab-

nic, întreprinsă. Până atuncicirculă o zvonistică înfloritoare,pigmentată de orgolii şi suspi-ciuni (din ambele părţi). eulmărturisitor, „stors”, deseori, serevarsă pasional în pagină, pro-punând date ocultate ori dezvă-luiri deranjante,încondeindu- şi, cu vervă, con-fraţii: „barbii şi tituşii” (în ţară),diaspora (fărâmiţată, evident),eternul exilat (tradus, faimos,văzut mai încoace de „mioriţoşi”şi de alţii drept un „antisemitfioros”) fiind mâhnit, lungăvreme, că nu avea cărţi în româ-neşte. Că nu circula (ca autor)în propria- i ţară. Oferind şiinformaţii „de şantier”, jurnale-le sale, „pe sărite”, discontinui,probează tocmai nevoia de dia-log, intervenind corectiv,punând la punct diverşi memo-rialişti amnezici. Între timp,putem exclama, alături de d- naMagda ursache: Habemus

documentum. Deoarece, treptat, şi „Petru cel Mare”(Dumitriu) şi Sorin Toma, cel cu „opţiuni drepte” şimemorie „tulbure” (ca să ne limităm la două exem-ple) sunt „recuperaţi” în adevărata lor prezenţă şisemnificaţie în epocă.

*Ceea ce surprinde în cartea lui Petru ursache ar

fi ignorarea unor repere exegetice. Inclusiv din spa-ţiul basarabean. Creaţia lui Paul goma, constataAliona grati este „aproape necunoscută în Basara-bia”. Prozator naturalist, cu stil inconfundabil, anga-jând o excepţională ştiinţă a detaliului şi o memoriemonstruoasă, goma îşi deapănă în din calidor copi-lăria basarabeană; îşi povesteşte viaţa, calidorulfiind, observa l. Hanganu, un „loc amniotic- izbăvi-tor”. „Rătăcit” o vreme în politichie (constatase gri-gore Vieru), articlierul Dinu Mihail se aduna într- ocarte, recuperând pagini „dintr- un interviu ratat”.

Din păcate, volumaşul în cauză,retezat, neglijent tehnoredactat,arătând jalnic sub aspect graficnu e nici pe departe sărbătoresc,aşa cum l- ar fi binemeritat orhe-ianul goma. Preconizatul inter-viu- fluviu, născut dintr- o priete-nie epistolară „pierdută”(1990- 1997) prezintă, totuşi, inte-res. Chit că gestul editorial (vai,precar) vine cu mare întârziere.fiindcă răspunsurile celui care sedeclară „un soldat al cauzelorpierdute” rezistă, în pofida anilorscurşi; sunt făcute „dintr- un ostare”, zice recunoscător şi DinuMihail. evident, Paul goma nu sedezminte. Cum poporul se face pesine prin memorie (ne reaminteş-te el), cum datoria memoriei nu- idă pace, des- ţăratul goma se dez-lănţuie, face ceea ce ştie şi cum sepricepe (recunoaşte franc); cârteş-

te, critică, atacă, strâmbă din nas etc. Putem vorbioare, din astfel de pricini, de antibasarabenismul luigoma? Nici vorbă, severitatea lui (întinsă nemilosasupra întregii românităţi) porneşte dintr- o mareiubire. Iar dacă buclucaşa sintagmă apare într- unarticol al lui Mihai Cimpoi, cules în Flacăra luiadrian păunescu, ea îl vizează, credem, pe prozator,goma refuzând tiparul prozastic al moldovenismu-lui: pelteaua sentimentalismului dulceag, otravanostalgiei, „jilăveala” (cu o vorbă dragă lui Vieru),moşiologia etc. Drept concluzie, subscriem la spuse-le lui Petru ursache: fiul învăţătorului din Mana(haretistul eufimie goma) e „pus pe arţag şi pe sin-ceritate”. Încât controversa îl va însoţi mereu pe„Omul din Calidor”. r

adrian Dinu RachieruRomancierul Goma

Polemos Un om providenţial, însă, scriePetru Ursache, marcat de anul 1977,

când, aderând la Chartă, mijeau „zoriiunei legende”. Fiindcă, ne reaminteşte

însuşi Goma, la 7 mai 1977, odată cudesţărarea forţată, provocând

ruptura, el intra „în alt anotimp”. Şiva încerca, neostoit, să ne descopere,de la distanţă, „pânzele freatice ale

adevărului”

23

CO

NT

EM

PO

RA

NU

L. ID

EE

A E

UR

OP

EA

NĂ

SEPTEMBRIE 2013

Definirea colaboratorilor Securităţiiprin promovarea imaginii regimului.Testul asistării instituţiilor represive

Testul drepturilor omului îşi pierde semnificaţiaîn cazul în care informările priveau activităţile sauatitudinile potrivnice regimului ale unor exilaţi carenu aveau cum să ajungă, la o evaluare rezonabilă acontextelor, sub puterea regimului comunist. […]Cum „denunţurile” […] referitoare la activităţile(atitudinile) potrivnice regimului comunist, nu eraunici de natură să aducă atingere drepturilor şi liber-tăţilor fundamentale ale „denunţaţilor”, nici nuvizau îngrădirea lor, vechea şi actuala legislaţie nu îiinclude, la nivel de principiu, pe autorii informărilor,printre colaboraţionişti.

Paradoxul este că actuala legislaţie a deconspi-rării poliţiei politice comuniste nu face loc categorieiagenţilor de influenţă propriu- zişi, adică a persoane-lor care aveau roluri de recuperare a persoanelor şiinstituţiilor contrare regimului şi de promovare aunei imagini pozitive a acestuia. Rolul lor în sistemera preţuit de Securitate, având o poziţie simbolicăsuperioară informatorilor. Totuşi, cum operaţia deconvingere a opiniei publice nu constituie în sine oacţiune de natură să aducă atingere drepturilor unoroameni, şi nici nu vizează acest lucru, actele norma-tive adoptate începând cu 1999, bazate pe testuldrepturilor omului, nu îi plasează printre colabora-torii Securităţii ca poliţie politică.

În faţa acestei distincţii, există două interpre-tări (discursuri) posibile. unul susţine că rolul aces-tor agenţi era unul important, echivalent cu al infor-matorilor. Nu e clar de ce parlamentarii au uitat sauau evitat să ia în considerare agenţii de influenţă înlegislaţia deconspirării. Dar această omisiune ar finefirească etic şi ca politică a memoriei. Răul făcutde ei putea fi considerabil, chiar dacă nu în formaunor daune aduse persoanelor. Se poate remarca dealtfel că agenţii de influenţă nu sunt percepuţi decercetătorii în materia deconspirării ca mai puţin„colaboraţionişti” decât semenii lor care denunţauactivităţi ostile regimului. Documentele pun în reliefcât de mult simţeau autorităţile comuniste nevoia de

a se legitima simbolic. gradul deîntărire a controlului, ori de înăspri-re a sa, depindea şi de succesul victo-riilor de imagine. Aventurile cultura-le, economice şi sociale ale lui NicolaeCeauşescu de după 1970 au reflectatnotorietatea căpătată de liderulcomunist în plan internaţional. Arbi-trariul şi încăpăţânarea sa au foststimulate de slăbiciunea rezistenţeiinterne. Şi într- un caz, şi în celălalt,opera agenţilor de influenţă a contri-buit în felul ei la întărirea sau perpe-tuarea comportamentelor dictatoria-le. Într- un sens mai general, ei auajutat la menţinerea stabilităţii şi lasuccesul de promovare a unui regimilegitim şi criminal. Dintr- o astfel deperspectivă există motive suficientepentru a cere deconspirarea agenţilorde influenţă. Dar deconspirarea tre-buie făcută sub titulatura unei cate-gorii distincte prevăzută de lege, a„agenţilor de influenţă care au cola-borat cu Securitatea” – nu „cu Securi-tatea ca poliţie politică”. Identifica-rea lor trece printr- un „test al asistă-

rii organelor de Securitate”. Asumând perspectiva, apare din nou dificulta-

tea pe care am expus- o punând faţă în faţă statutulinformatorilor şi statutul pilonilor regimului comu-nist. Cu ce ar fi agenţii de influenţă mai responsa-bili, mai „vinovaţi” decât angajaţii instituţiilor carepracticau exact acelaşi tip de persuadare a lumii

asupra legitimităţii regimului comunist? Decâtredactorii revistelor destinate străinătăţii şi ai emi-siunilor pentru străinătate? Decât diplomaţii şi acti-viştii instituţiilor de propagandă? Noi considerăm căagenţii de influenţă nu pot fi mai responsabili decâtangajaţii cu normă ai promovării imaginii regimului.

O a doua interpretare posibilă (un al doilea dis-curs legitim) ar afirma nevoia separării nete dintre

dimensiunea propriu- zis represivă şi cea propagan-distă a instituţiilor comuniste. Ar fi o distincţie deordin etic între colaborarea cu regimul în susţinereaideilor acestuia şi participarea la acţiunile care afec-tau direct şi imediat vieţile oamenilor. Însă aflareanumelor persoanelor care au susţinut planurile ideo-logice ale Securităţii ar fi oricum necesară din per-spectiva interesului public. […]

Dificultăţi în definirea colaborării. Cazul Nicolae Breban

Deşi a rămas la termeni principiali, analizaanterioară a lărgit deja numărul categoriilor careprivesc colaboraţionismul cu autorităţile comuniste.Când ne aplecăm asupra situaţiilor concrete dinArhiva Securităţii, descoperim o complexitate maimare decât îndeobşte imaginam. Se produce o lărgi-re a problematicii spre o „zonă gri” în care judecataare nevoie de o încadrare definiţională mai fină.Multe dintre situaţii se pot regăsi în categoriilecunoscute, alte cazuri, au un caracter de excepţiona-litate. Acum realizăm dezavantajul ca iniţierea legi-slaţiei privind colaboraţionismul şi deconspirarea săaibă loc în lipsa experienţei pe care o oferă lucrul cuArhiva Securităţii.

Beneficiind de cunoaşterea căpătată de cercetă-tori între timp, ne vom opri la confruntarea juridicăce a urmat deciziei de constatare a ColegiuluiCNSAS privind colaborarea scriitorului Nicolae Bre-ban cu Securitatea (luna aprilie 2011). Curtea deApel Bucureşti a confirmat opinia CNSAS, iar scrii-torul a declarat recurs. la momentul apariţiei aces-tui [studiu], procesul nu este încă finalizat. CazulBreban a creat o amplă confruntare în lumea intelec-tuală: de o parte contestatarii aprigi ai decizieiCNSAS, de cealaltă, entuziaştii condamnării scriito-rului. Pare că între timp, „procesul lui Breban” adevenit în aceeaşi măsură un proces al „acuzaţiilorde colaboraţionism”. […]

Pentru a deduce din cazul Breban o concluziedepersonalizată, posibil de a fi transcrisă într- onormă interpretată de judecători, avem nevoie de un

Dosar ■ Cazul Nicolae Breban (III)

Continuăm dezbaterea pe marginea cazului Nicolae Breban, publicândtexte semnate de gabriel Andreescu şi Virgil Tănase.

În numerele trecute ale revistei Contemporanul (nr. 7 şi 8/2013), am publi-cat Sentinţa civilă nr. 4430, dată în şedinţa publică de la 02.07.2012, în Dosa-rul nr. 3084/2/2012, în care CNSAS cerea Curţii de Apel Bucureşti să constatecalitatea de „colaborator al Securităţii” în cazul Nicolae Breban, pledoaria derecurs a lui Sergiu Andon, avocatul acad. Nicolae Breban, declaraţia lui Paulgoma – dacă nicolae Breban va fi judecat după acele probe se va comite o

nedreptate flagrantă, textul Aurei Christi, decimarea elitelor creatoare aleromâniei, reproduse din revista Cultura nr. 16- 18/ 2013. Am publicat, de ase-meni, epistolarul Nicolae Breban – Aura Christi – Paul goma şi texte semnatede gabriel Andreescu, Magda ursache şi Theodor Codreanu.

În numerele viitoare vom tipari texte de Nicoleta Sălcudeanu, Virgil Nemo-ianu, Basarab Nicolescu, Augustin Buzura, Ioan Buduca ş.a.

Invităm specialiştii în domeniu, colegii de breaslă, membri ai AcademieiRomâne şi ai uSR, să se pronunţe pe marginea acestui caz.

1 „Studiu elaborat în cadrul proiectului «Colabo-raţionismul cu regimul comunist din România îndimensiunea lui represivă ca şi componentă a eticiişi politicii memoriei», susţinut financiar de Institu-tul de Investigare a Crimelor Comunismului şiMemoria exilului Românesc”.

Gabriel andreescuConceptualizarea colaboraţionismuluicu regimul comunist în dimensiunealui represivă1 (II)

Impresia generală lăsată de sentinţadin 2 iulie 2012 este că instanţa nu sedescurcă printre documentele care is- au pus la dispoziţie şi nu are sensul

legii pe care o aplică. Explicaţiaprobabilă este pierderea codurilor de

acces la semnificaţia actelor şidiscursurilor din acele vremuri de

care ne despart peste 23 de ani.Situaţia subliniază încă o dată

necesitatea unor judecătorispecializaţi în procesele de

colaboraţionism

GABriel AnDreescu

BreBAn. Anii DeButului eDitoriAl

24

ANUL XXIV t Nr. 9 (738)

CO

NT

EM

PO

RA

NU

L.

IDE

EA

EU

RO

PE

AN

Ă

mod specific de a privi la întreaga categorie de situa-ţii similare. Remarcăm că denunţarea cuiva drept„colaborator al Securităţii” înseamnă a- i încălcaacestuia dreptul de a fi tratat ca persoană fără pată.Înseamnă a- i restrânge exerciţiul dreptului la onoa-re, componentă a dreptului fundamental la viaţă pri-vată. O astfel de restrângere, care poate fi stabilităprintr- o lege cu scop legitim, mai trebuie să fie nece-sară („într- o societate democratică”), mai detaliat, sărăspundă unor cerinţe de proporţionalitate şi rezo-nabilitate. eticheta „colaboraţionismului” se poateaplica atunci când relaţia cuiva cu Securitatea aavut o astfel de natură încât calificatul nu este dis-proporţionat şi lipsit de rezonabilitate.

Cu un astfel de raţionament ne- am aşezat fermpe domeniul dreptului. Iată trei criterii a căror eva-luare va permite unei instanţe să stabilească, rapor-tându- se la principiul rezonabilităţii, dacă o persoa-nă a fost sau nu colaborator al Securităţii: (a) a acţio-nat aceasta pe baza unor cerinţe ale Securităţii?; (b)a acţionat pentru interese ale regimului contrarecelor ale unor persoane individuale ori ale societă-ţii?; (c) a avut contacte şi a răspuns cerinţelor Secu-rităţii cu un anumit grad de sistematicitate, coeren-ţă etc.?

judecând o cauză, instanţei i se cere să facă oevaluare rezonabilă din perspectiva celor trei crite-rii. Putem vorbi în situaţia dată de acţiuni care aurăspuns într- adevăr cerinţelor Securităţii? Au fostacţiunile persoanei o urmare a solicitării agenţilorde securitate, îndreptate împotriva semenilor?Putem vorbi în situaţiile enunţate anterior de uncomportament sistematic, coerent, pus în slujbaSecurităţii? În condiţiile unor astfel de definiţii- pro-ceduri, rolul instanţelor va fi mai mare decât este depresupus a fi astăzi, când evaluarea are în vedereactualii termenii ai legii. Plusul de responsabilitateare drept corolar necesitatea unui plus de competen-ţă, căci doar o bună cunoaştere a modului de opera-re a organelor de represiune comuniste, a contextu-lui de existenţă a acelor ani poate oferi „perspectivarezonabilă” care se cere judecătorilor. este un motivîn plus de a accentua, într- un asemenea context,nevoia unor judecători specializaţi în procesele dedeconspirare. […]

Relevanţa punerii în oglindă adeciziei Curţii de Apel Bucureşti şi arecursului

Aplecarea asupra fostelor raporturi ale lui Nico-lae Breban cu Securitatea a fost motivată de excep-ţionalitatea cazului, de complexi-tatea lui, situaţională şi umană[…], care constituie adevărate pro-vocări pentru gândirea fenomenu-lui colaboraţionist. În continuare,vom pune faţă în faţă două docu-mente cu valoare juridică din cazulBreban: primul, sentinţa Curţii deApel Bucureşti din 2 iulie 2012,celălalt, recursul scriitorului laaceastă decizie. ele ne ajută săadâncim problematica documentă-rii şi probării fenomenului colabo-raţionist, aflată într- o corelaţieintimă cu noţiunea aleasă pentrustatutul de „colaborator”. […]

Colegiul CNSAS a trimis Cur-ţii de Apel Bucureşti constatareasa privind colaborarea scriitoruluiNicolae Breban cu Securitatea la 6aprilie 2011. Membrii Colegiuluiau interpretat drept acte de cola-boraţionism convorbirile sale tele-fonice cu generalul de SecuritateNicolae Pleşiţă şi mai multe note,consemnate de ofiţerii de caz, din-tre care unele reproduceau saumimau că reproduc declaraţii osti-le ale lui Breban la adresa unor personalităţi adver-sare ale regimului politic din România. Curtea deApel Bucureşti a confirmat constatarea ColegiuluiCNSAS la 2 iulie 2012. Şi poziţia CNSAS, şi sentin-ţa Curţii de Apel Bucureşti au produs o amplă dez-batere publică, cu accente polemice şi calificativeextreme.

„Avantajul” celor două texte este tendinţa lorspre poziţii extreme: avocatul lui Nicolae Breban aadus maximul de argumente împotriva declarăriiclientului său drept „colaborator al Securităţii capoliţie politică”, inclusiv prin diluarea conţinutuluilegii, iar Curtea de Apel Bucureşt a vânat orice argu-ment care ar fi putut susţine constatarea CNSAS.Or, noţiunii şi legislaţiei privind colaboraţionismul lise cer standarde contrare: pe de o parte, să asiguredeconspirarea adevăraţilor colaboratori, transfor-mând norma juridică într- un instrument eficace,efectiv în emanciparea societăţii de un trecutnedemn; pe de altă parte, să evite situaţiile nedrep-te în care captivii regimului represiv să fie catalogaţica susţinători ai sistemului căruia i- au fost de faptvictime.

Sentinţa

Mai multe observaţii judicioase în ce priveştesentinţa a făcut Nicolae Breban, prin avocatul său,în recurs. Instanţa a achiesat la constatarea Colegiu-lui CNSAS susţinând că pârâtul nu a contestat rea-litatea discuţiilor purtate. evident, nu existenţa dis-cuţiilor era contestată, ci interpretarea acestora.Instanţa a coroborat patru înscrisuri ale lucrătorilorde securitate cu o declaraţie olografă a lui Breban,din anul 1974, şi i- a dat sensul de probă a colaboră-rii, dar aceasta este o declaraţie dată sub anchetă.judecătorii Curţii au interpretat informaţiile dindocumentele referitoare la scriitor, posibil a fi fostfurnizate de el, ca „activităţi” şi „atitudini” în sensullegii, deci cu finalitate represivă. Or, la o simplă citi-re, se poate concluziona că era vorba despre opinii,caracterizări şi păreri ale unor persoane, deci nuactivităţi sau atitudini proprii. De altfel, caracteriză-rile se refereau la cetăţeni străini, rezidenţi în alteţări, protejaţi de alte state, şi erau de cea mai largănotorietate, fie truisme, fie banalităţi. Instanţa defond a respins cea mai mare parte din cererile deprobe propuse de apărare, dar a ignorat numeroase-le înscrisuri contrare versiunii acceptate de ea.

Am sintetiza observaţiile din recurs prin ideeacă instanţa nu face diferenţa dintre „opiniile” dindosare şi „denunţuri”, dintre „informaţie” şi „infor-maţie relevantă în sensul legii” şi nu realizează cămotivele dialogului unei persoane cu un ofiţer desecuritate sau cu un înalt demnitar comunist sunt

decisive în a da semnificaţie discuţiei. Paradoxal, eanu a corelat tocmai documentele care motivau o sus-piciune de colaborare, cât de vagă […], care leagăplanul Securităţii de „realizarea unor sarcini dedezinformare” de situaţiile în care Nicolae Breban adenigrat adversari ai regimului din ţară. Impresiagenerală lăsată de sentinţa din 2 iulie 2012 este căinstanţa nu se descurcă printre documentele care is- au pus la dispoziţie şi nu are sensul legii pe care oaplică. explicaţia probabilă este pierderea codurilorde acces la semnificaţia actelor şi discursurilor dinacele vremuri de care ne despart peste 23 de ani.Situaţia subliniază încă o dată necesitatea unorjudecători specializaţi în procesele de colaboraţio-nism.

Recursul

Recursul ridică şi el teme de meditaţie. Deşi amenumerat multele observaţii pertinente din recurs,care atingeau substanţa dezbaterii despre o prezum-

ţie de colaboraţionism, nu acestea au fost folosite caprim argument de avocatul scriitorului Nicolae Bre-ban. Ci elementul considerat a- l ajuta cel mai multpe client: Decizia Curţii Constituţionale a Românieinr. 672 din 26 iunie 2012 prin care sintagmele „indi-ferent sub orice formă” şi „relatările verbale consem-nate de lucrătorii Securităţii” din cuprinsul art. 2 lit.b) teza întâi din Ordonanţa de urgenţă a guvernuluinr. 24/2008 au fost declarate neconstituţionale. Prinurmare, afirmă recursul, documentele invocate deinstanţă nu pot fi folosite ca probă.

Desigur, deontologia relaţiei dintre client şi avo-cat dă întâietate strategiei care are cea mai mareforţă juridică. Dar invocarea Deciziei CCR din 26iunie 2012 afectează grav miza procesului. Dincolode faptul că teza CCR are vicii de fond1, ea deligiti-mează în contextul dat bătălia de probe şi argumen-te. Dacă instanţa nu poate să folosească materialelede arhivă, căci sunt „relatări verbale consemnate delucrătorii Securităţii”, atunci nici Nicolae Breban nule poate utiliza. Din perspectiva adoptată de apăra-re, ce este scris în arhive nu contează, nu are credi-bilitate; deci nu este credibil documentul care arprivi o „vinovăţie” a scriitorului, dar nici un altulcare descrie un act de curaj sau o probă convingătoa-re a non- colaboraţionismului.

Tocmai în cazul scriitorului Nicolae Brebanmaterialele de arhivă ce- l privesc, elaborate de ofiţe-rii de caz, au un mare grad de adevăr. ele oferă unportret excepţional al raporturilor dintre o persona-litate culturală complexă şi organele de represiune.Pentru cine a avut ocazia să parcurgă cu atenţieansamblul dosarelor pe numele lui Nicolae Breban,acestea reprezintă un document de mare valoare pri-vind istoria culturii române şi a comunismului dinultimele sale două decenii. Curtea Constituţională şijuriştii care urmează logica deciziei ei din 26 iunie2012 fac un deserviciu procesului deconspirării. Prinaceasta, pun o piedică cunoaşterii experienţelorumane în condiţiile regimului totalitar.

Concluzii

există motive puternice de a schimba actualulsistem al deconspirării şi reconstruirea lui din per-spectiva eticii şi politicii memoriei. experienţa celor13 ani de la adoptarea legii 187/1999 şi înfiinţareaCNSAS oferă câteva soluţii. Am adus argumente,mai sus, pentru cuprinderea în procesul deconspiră-rii a agenţilor angajaţi în ansamblul instituţiilor oricomponentelor instituţionale care aveau funcţii depoliţie politică, şi nu doar ai Securităţii, pentru sepa-

rarea procedurilor de deconspirareîn cazul informatorilor şi respectiv,a agenţilor de securitate (în cazulultimilor ar trebui inversată sarci-na probei), pentru introducereacategoriei, absentă astăzi în lege, a„agenţilor de influenţă care au cola-borat cu Securitatea în dimensiu-nea ei propagandistică”.

Actualul sistem al deconspiră-rii îndeplineşte două funcţii: pe de oparte, cunoaşterea trecutului, pe dealtă parte, în absenţa ei, deconspi-rarea ţine locul unei legi a lustra-ţiei. Schimbări mai ample în sistempresupun separarea celor două pro-blematici. O evoluţie cu miză estereliefarea a două teste distincte îndefinirea colaboraţionismului: tes-tul încălcării drepturilor omului şiun altul, al asistenţei date institu-ţiilor represive sub dimensiunea lorpropagandistică.

O altă miză, care trebuie men-ţionată, este introducerea unor cri-terii de rezonabilitate şi proporţio-nalitate în evaluarea acuzelor decolaboraţionism. Demersul ar aşezafenomenul deconspirării pe terenul

ferm al dreptului. O mulţime de cazuri concrete (aiciam analizat doar pe cel al scriitorului Nicolae Bre-ban) demonstrează necesitatea unui astfel de pasmenit să ţină seamă de complexitatea relaţiiloroamenilor cu regimul comunist represiv. r

fragmente

1 Doar enunţurile pot fi neconstituţionale, nu sin-tagmele (vezi în acest sens analiza din Gabriel andre-escu, „Aportul Curţii Constituţionale la operaţia(de)conspirării”, Noua Revistă de Drepturile Omuluinr. 4, 2012, pp. 20- 35). Despre jurisprudenţa constitu-ţională în materie vezi şi Corneliu- liviu popescu, „lapreuve de la collaboration avec la police politique durégime totalitaire communiste en Roumanie” (NouaRevistă de Drepturile Omului nr. 3, 2012, pp. 3- 8).

Pentru a deduce din cazul Breban oconcluzie depersonalizată, posibil de afi transcrisă într- o normă interpretatăde judecători, avem nevoie de un mod

specific de a privi la întreagacategorie de situaţii similare.

Remarcăm că denunţarea cuiva drept„colaborator al Securităţii” înseamnă

a- i încălca acestuia dreptul de a fitratat ca persoană fără pată.

Înseamnă a- i restrânge exerciţiuldreptului la onoare, componentă a

dreptului fundamental la viaţăprivată

romAncierul între mAmA D-sAle Şi GABrielA melinescu

25

CO

NT

EM

PO

RA

NU

L. ID

EE

A E

UR

OP

EA

NĂ

SEPTEMBRIE 2013

Mă numesc Virgil Tănase şi locuiesc laParis, la numărul [...] din arondismentulxIV.

Iau azi cunoştinţă cu o imensă stupoare (e uneufemism) de o hotărâre judecătorească din 2 iulie2012 dată de dna Mirela Monica Ciobotaru – îmi faco datorie din a- i menţiona numele întru bucuria celorcare scriu istoria anecdotică a literaturii române,îmbogăţită astăzi cu un nou episod.

Această hotărâre „constată calitatea de colabo-rator al Securităţii” a scriitorului Nicolae Breban,unul din foarte puţinii camarazi de front pe carei- am avut în lupta împotriva totalitarismului româ-nesc. Nicolae Breban nu numai că nu mi- a „îngrăditdrepturile şi libertăţile fundamentale”, dreptul „laviaţa privată”, dreptul la „libertatea de opinie, reli-gioasă etc.”, ci, din contră, mi- a fost un sprijin denădejde într- o confruntare istorică care a dus lainstaurarea libertăţilor civice de care se bucură azicei care- i aduc învinuirea de a fi colaborat cu Securi-tatea. Aceasta în pofida faptelor pe care, fie- mi îngă-duit a o spune, le cunosc mai bine, pentru a le fi trăitalături de Nicolae Breban, decât cei care le- au aflatdoar din dosare întocmite de funcţionari de poliţie acăror mărturie trebuie cercetată cu o diligenţă pecare nu o găsesc la acuzatorii scriitorului.

Mai întâi ar trebui să seştie că lupta noastră (NicolaeBreban, Dumitru ţepeneag,Dorin Tudoran, într- o oareca-re măsură Paul goma, şi alţicâţiva din ţară şi dinafara ei)nu era politică, ci literară.Considerând, după probeistorice concludente: Ber-lin 1952, Budapesta 1956,Praga 1968, Varşovia 1981,că regimul politic românescnu se poate schimba atâtatimp cât este susţinut deuniunea sovietică, am consi-derat de datoria noastră de ada culturii române (saunumai literaturii) temeiuricare s- o menţină în concertuleuropean. În această con-fruntare adversarii noştri nuerau numai totalitarismuldin ţară, ci şi dogmatismulideologic al câtorva vârfuriale vechii emigraţii, în fruntecu doi simpli jurnalişti lite-rari, Monica lovinescu şi

Virgil Ierunca. Acuzele pe care le aduce Nicolae Bre-ban în discuţiile menţionate în hotărârea judecăto-rească citată sunt cele pe care eu însumi le afişam laParis. Refuzam, de pildă, să patricip alături de ei laemisiunile de radio sau de televiziune la care eraminvitat1 – total necunoscuţi în spaţiul cultural fran-cez unde n- au fost în stare să pătrundă publicând fieşi numai o broşură în traducere franceză, soţii Ierun-ca se agaţau de notorietatea noastră, a mea sau a luiNicolae Breban (cu două romane publicate la Paris),ca să- şi facă cunoscute opiniile. Aceste opinii eraucele ale postului de radio ai cărui salariaţi erau şicare propaga o ideologie pe care o consider şi azi lafel de închistată şi de nocivă ca şi cea pe care o com-bătea – şi pe care o combăteam şi noi, dar de pe altepoziţii.

Întorcându- ne la dosar: a- i reproşa lui NicolaeBreban că în discuţia cu generalul Pleşiţă a „denun-ţat” opiniile soţilor Ierunca sau ale lui eugène Iones-co e ca şi cum i s- ar reproşa cuiva că „denunţă” (înprezenţa sau absenţa „lucărtorilor Securităţii”, nucontează) pisica pentru că mănâncă şoareci. Notez căNicolae Breban nu face în discuţiile cu pricina nici oreferinţă la „viaţa personală” a soţilor Ierunca (des-pre care, prin mine, ştia destule), nici despre alcoo-

lismul lui eugène Ionesco (informaţii care ar fi fostmai utile Securităţii pentru a- i denigra sau şantajadecât cele privind opiniile lor, de notorietate publi-că).

Cât priveşte îngrădirea libertăţii de expresie, nuam senzaţia că în urma discuţiilor lui Nicolae Bre-ban cu generalul Pleşiţă, soţii Ierunca au fost împie-dicaţi să- şi trâmbiţeze ideile (în numele cărora cen-zurau cu o sârguinţă demnă de cea a Direcţiei preseide la Bucureşti propriile mele opinii – obligându- măsă renunţ la colaborarea cu Monica lovinescu, un altredactor al europei libere, Max Bănuş, asigurân-du- mi libertatea de opinie şi de expresie pe care nu omai aveam în emisiunea susmenţionatei). În aceeaşiordine de idei (a presiunii nefaste exercitată de soţiiIerunca) menţionez că, solicitat de Mircea eliadesă- mi spun părerea mea despre o eventuală vizită asa în România, l- am sfătuit s- o facă ştiind că, stăpânpe opiniile sale, nu va cauţiona regimul şi că vaaduce un extraordinar îndemn la libertatea de gân-dire tuturor celor care, clădiţi ca mine, nu avuseserănorocul să fie invitaţi să părăsească ţara şi să- l poatăîntâlni, ca mine, la Cluny; aproape convins de juste-ţea argumentelor mele, Mircea eliade a renunţat laaceastă călătorie sub presiunea vechii emigraţii şiîndeosebi a soţilor Ierunca.

În legătură cu paragraful 3 pagina 10 a hotărâ-rii judecătoreşti din 2 iulie 2012 ţin să precizez căatât Nicolae Breban, cât şi eu, şi nu eram singuriiprintre „disidenţii” din ţările de după Cortine de fier,consideram – şi se vădeşte, cred, azi, că aveam drep-tate – că e o atitudine dăunătoare de a nu recunoaş-te realizările concrete ale regimului de „democraţiepopulară”. O spuneam deschis, distingându- ne astfelde vechea emigraţie. Negarea acestor realităţi împie-dica o analiză exactă a sistemului şi, implicit, găsi-rea unor soluţii adecvate (degradarea deja vizibilă asocietăţilor occidentale lăsându- ne să credem că„democraţia burgheză” este istoric depăşită şi cărevine noilor generaţii de a căuta un alt ideal politic).este cel puţin abuziv să ni se facă un capăt de acu-zare din faptul că recunoşteam, lucid, alături dehibele sistemului politic pe care- l denunţam, merite-le sale încercând să convingem cu argumente, într- odiscuţie liberă, pe cei care gândeau altminteri de jus-teţea opiniilor noastre. gândirea de stânga există(chiar şi azi) şi a condamna un intelectual pe teme-iul convingerilor de stânga exprimate la Paris în faţaunor oameni de dreapta (pe care am fi încercat, caagenţi de influenţă, să- i atragem de partea regimu-lui din România), aceasta condamnare este, îndeo-sebi ea şi în deplinul sens al cuvântului, o „îngrădirea libertăţii de opinie şi de expresie”. Contradicţia estrigătoare la cer: cei care ne îngrădesc azi libertateade opinie şi de expresie ne reproşează nouă de a o fiîngrădit- o pe vremea când luptam pentru a le- o oferi.

Cum probabil îmi vor reproşa, consecvenţi cu eiînşişi, că îngrădesc libertatea lor de opinie şi expre-sie folosind hotărârea judecătorească despre careeste vorba aici pentru a „denunţa” samavolniciile deazi cu nimic mai prejos, din punctul meu de vedere,decât cele ale epocii totalitare, riscându- mi viaţa,înainte de 1989 – de pe poziţii de stânga, e drept, pecare nu le reneg, dacă Curtea îmi îngăduie.

Nu am nici senzaţia că discuţiile lui Nicolae Bre-ban cu generalul Pleşiţă au ştirbit cât de cât liberta-tea de opinie şi de expresie a lui Paul goma (darpoate că, aflându- mă în vâltoarea evenimentelor pecare le provocasem la începutul anului 1977 – celpuţin este ceea ce- mi reproşa Securitatea în docu-mentele sale2 –, prea implicat în „cazul goma” des-pre care am publicat în acel moment o carte3, nu văd

virgil tănase

Un proces politic

Cum să nu conchizi că procesul intentatscriitorului Nicolae Breban de anonimii de la

CNSAS este ceea ce se cheamă în Franţa „un procèsde sorcellerie” – sau, tradus, un proces politic de

cea mai joasă teapă. Este ceea ce m- a îndemnat săreiau stiloul şi cerneala de- acum treizeci de ani

pentru a denunţa (…) o nevolnicie a instituţiilor destat din România în care mi se pare că recunosc

tentaţii totalitare (e un eufemism), incompatibile cuprincipiile comunităţii europene pe care România

s- a angajat să le respecte.

nicolAe BreBAn. Foto: AurA christi

1 Vezi Virgil Tănase, leapşa pe murite, edituraAdevărul, 2011, p. 314 şi următoarele.

2 A se vedea în acest sens o notă a securităţiireprodusă în Mihai Pelin: operaţiunile meliţa şi ete-rul, editura Compania, 2007, p. 134: „În ultimul timp,[Paul goma] este tot mai preocupat de evoluţia mişcă-rilor protestatare iniţiate de unii intelectuali din dife-rite ţări socialiste. Paul goma a fost solicitat, în acestsens, de Virgil Tănase, care, în prezent, se află înfranţa, de unde i- a reproşat că «numai în România nuse întâmplă nimic»”. A se vedea şi primele pagini alecărţii lui Paul goma Culoarea curcubeului.

3 Virgil Tanase, dossier paul Goma. l’écrivainface au socialisme du silence, editura Albatros, 1977.

26

ANUL XXIV t Nr. 9 (738)

CO

NT

EM

PO

RA

NU

L.

IDE

EA

EU

RO

PE

AN

Ă

lucrurile cu limpezimea pe care o au, după aproape40 de ani, judecătorii de azi de la Bucureşti!!!). Dupăştiinţa mea, în contact telefonic regulat în acelmoment cu Paul goma, Nicolae Breban a încercat şia obţinut publicarea unui roman al acestuia carefusese interzis. Pentru noi, scriitorii, acesta este ade-văratul act de libertate: trebuie să i se recunoască luiNicolae Breban, în acest caz precis, de a fi obţinut olibertate cu mult mai însemnată decât cea de a criti-ca „sindical” regimul în presa occidentală4. Din moti-ve personale Paul goma a renunţat la această publi-care, lucru pe care l- a făcut ştiut prin jurnaliştii occi-dentali care au reuşit să- l vadă şi nimic nu mă lasăsă cred că, după discuţiile Breban- Pleşiţă, spuseleprietenului nostru Paul goma au fost mai puţinvehemente la adresa regimului de la Bucureşti decâtînainte. O ştiu pentru că eram unul din cei care lefăceau cunoscute presei occidentale.

De altminteri, nu mă pot împiedica de a mă con-sidera eu însumi condamnat prin hotărârea dneijudecător Mirela Monica Ciubotaru – îmi fac o dato-rie din a- i repeta numele întru bucuria celor carescriu istoria anecdotică a literaturii române, îmbogă-ţită astăzi cu un nou episod. Într- adevăr, în acelmoment eu însumi îl „denunţam” la Paris pe Paulgoma repetând în gura mare (pentru urechile Secu-rităţii) şi scriind negru pe alb în presă (pe careAmbasada o citea conştiincios, există probe) că opi-niile sale sunt profund ostile regimului de la Bucu-reşti. Cum să nu mă simt înfierat de sentinţa dneiMirela Monica Ciubotaru – îmi fac o datorie din a- irepeta numele întru bucuria…, etc. – când euînsumi, după începerea persecuţiilor împotriva luiPaul goma, am cerut o audienţă la ambasada noas-tră de la Paris5, care mi- a fost acordată (nu cerusemazil politic şi eram în continuare cetăţean român),unde, împreună cu Dumitru ţepeneag, am susţinut,invocând Declaraţia de la Helsinki semnată deRomânia, că Paul goma are dreptul să critice orân-duirea de stat (ceea ce dna Mirela Monica Ciubotariconsideră un „denunţ” pentru că vobeam despre opi-niile lui Paul goma unui „lucrător al Securităţii” –vezi p. 10 paragraful 2 al Hotărârii judecătoreşti din2 iulie 2013). Adăugam că eventuala lui arestare arfi o încălcare a obligaţiilor internaţionale acceptatede România. Da, din acest punct de vedere, întrucâtvorbeam de opiniile lui Paul goma în prezenţa unui„lucrător al Securităţii”, rog să fiu considerat şi eu„informator” al Securităţii – aşa cel puţin se vor lim-pezi apele, să se ştie – de către cei care vor scrie isto-ria anecdotică a literaturii române – cine unde sesituează.

În legătură cu „îngrădirea dreptului la expre-sie…, etc.” adaug că Nicolae Breban personal mi- acerut să- l sprijin pe poetul Dorin Tudoran (pe carenu- l cunoscusem în România). Această recomandarea fost suficientă pentru a mă determina să caut înpresa franceză spaţii unde Dorin Tudoran, aflat înţară, să se poată exprima liber – obţinând chiaracceptul pentru un interviu de mari proporţii în lesnouvelles littéraires, interviu care nu a mai avut locDorin Tudoran amânându- l iar eu „dispărând”,ascuns timp de trei luni de zile de autorităţile fran-ceze pentru a mă apăra de cele de la Bucureşti careordonaseră asasinarea mea6. e cel puţin ciudat săconstat că cel despre care se pretinde azi la Bucu-reşti că a ajutat Securitatea să pună căluş unor scrii-tori, este cel prin care cel puţin unul din cei foarte

rari care cutezau să înfrunte regimul totalitar acăpătat, prin mine, la rugămintea lui Nicolae Bre-ban, o tribună pentru a- şi exprima liber opiniile.

Dar mai trebuie oare argumentată lipsa de înte-meiere a hotărării dnei judecător Mirela Monica Ciu-botaru – îmi fac o datorie din a- i repeta inistentnumele întru bucuria celor care scriu istoria anecdo-tică a literaturii române, îmbogăţită astăzi cu un nouepisod – când în ultimul paragraf al paginii 7 dinhotărârea menţionată „reclamantul” – al cărui numecei care scriu istoria anecdotică a literaturii românes- ar bucura să- l ştie – face un cap de acuzare din fap-tul că în discuţia cu generalul Pleşiţă, Nicolae Bre-ban menţionează opiniile dlui eugène Ionesco „încadrul unui interviu de care generalul Pleşiţă nuavea cunoştinţă”. Acuzaţia e halucinantă prin absur-ditatea ei: unu, Nicolae Breban ar fi trebuit să ştie ceştie şi ce nu ştie generalul Pleşiţă şi, doi, el ar fi tre-buit să se ferească de a menţiona într- o discuţie ceeace eugène Ionesco striga pe toate drumurile, opiniipe care le difuza nu în publicaţiile neştiute ale exilu-lui, ci în ziarele cu cel mai mare tiraj din franţa!Acest „argument” discreditează într- o asemeneamăsură demonstraţia judecătorească încât el nupoate fi pus pe seama incompetenţei (ferească Dum-nezeu!) ci numai a disperării celui care după ce- a ter-minat de treierat îşi dă seama că n- are în căruţădecât vânt şi pleavă şi- atunci plesneşte cu biciu- n gola pagubă.

Cum să nu conchizi că procesul intentat scriito-rului Nicolae Breban de anonimii de la CNSAS este

ceea ce se cheamă în franţa „un procès de sorcelle-rie” – sau, tradus, un proces politic de cea mai joasăteapă. este ceea ce m- a îndemnat să reiau stiloul şicerneala de- acum treizeci de ani pentru a denunţa,dincolo de sentinţa dnei Mirela Monica Ciubotaru –dacă cumva nu i- aţi reţinut numele pentru propriadumneavoastră istorie anecdotică a literaturii româ-ne de azi –, pentru a denunţa, spuneam, o nevolniciea instituţiilor de stat din România în care mi se parecă recunosc tentaţii totalitare (e un eufemism),incompatibile cu principiile comunităţii europeenepe care România s- a angajat să le respecte. r

paris, 27 aprilie 2013

Cultura, nr. 19, Mai 2013

4 A se vedea în acest sens Milan Kundera, l’artdu roman, gallimard, 1986, p. 29: „expresie a uneilumi pe care prezenţa omului o condamnă să rămâ-nă ambiguă şi relativă, romanul este incompatibil cusocietatea totalitară. Această incompatibilitate estemai radicală decât cea care desparte un dizident deun aparatcic, un militant pentru drepturile omuluide un torţionar, pentru că ea este nu numai politicăsau morală ci ontologică. “

5 Vezi infograma n° 9510 trimisă în 22 februarie1977 de către Ambasada română de la Paris, alfatăîn dosarul meu de la CNSAS.

6 Vezi Virgil Tănase, leapşa pe murite, edituraAdevărul, 2011 şi liviu Tofan, a patra ipoteză, edi-tura Polirom, 2012.cu euGen neGrici Şi ioAn GroŞAn lA mormântul lui BlAGA

simion Şi Autorul BunEIVESTIRI

nicolAe BreBAn

27

CO

NT

EM

PO

RA

NU

L. ID

EE

A E

UR

OP

EA

NĂ

SEPTEMBRIE 2013

■ Antologiile Conte

***

Marea era calmă, sub boltă senin,înotam uşor, ca lunecând pe unt;privii în urmă – ţărmul se- ndepărtase,parcă văzut printr- un binoclu- ntors…Şi se făcu pustiu, ţipenie în jur, din ceruri coborî o spaimă liniştită –deci, o să mă înec… sau mă voi trezi…

***

Să fi fost naşterea mea vestită de solie?Cineva- i şopti cuiva ceva în taină mare?Avionul să fi manevrat spre mine?Barza pe- acoperiş să fi coborât?gânsacul să- mi fi pus în mână pana?Sau poate că- n acest scenariu ce mi- e dat interveni discretul regizor, chiar celcu albe aripioare?...

***

Păsărilor, voi de sprijin îmi sunteţi, contez pe voi – să- mi fiţitrepte salvatoare când de mine- o fi să mă desprind.

***

Iubesc această fetişcană, această domnişoară, când o văd – mi se ia respiraţia,numai că eu nu am decât vreo şapte ani,deci încă nu se poate. Iubesc această domnişoară, această doamnă, când o văd – amuţesc, însă de fapt nu e decât portretul ei, celei ce se isprăvi demult,deci nu se mai poate.Iubesc această domnişoară, această doamnă, când o văd – amuţesc, mi se taie respiraţia,însă deja am şaptezeci de ani,deci nu se mai poate.Iubesc această domnişoară, frumoasa de ea, amuţesc când e s- o aud,numai că eu sunt mort demult,deci nu se mai poate.

***

Dumnezeu în mitra Mariei ocârmuitorulîn uterul femeiihoţulîn pântecul muieriimă rog ţieşi mă tem de tinefemeie născătoare…boc- boc

***

Mama mă goni din uterul ei din voia dragosteiMama mă înstrăină de la sânul ei din voia dragosteiMama- glie mă smulge din viaţă din voia dragostei?Maică a Domnului facă- se voia ta…

***

Minuscul atom în marele omMinusculă planetă în imensul universÎn palma Ta, Doamne, ce e mare? ce e mic?

CINA CEA DE TAINĂ

Cu Tine la masă – doisprezece, dar unde e Maria?Iuda Te va trăda, Petru se va dezice,la Înviere prima va veni Maria…Din obişnuinţă lumea zice – doisprezece…Da – chiar doisprezece! Dar plus una! Maria Magdalena.

***

ÎndărătIstoria fără mineÎn faţă

Deja Istoria fără minePe axa ei –eu

Dragoste

Braţ în sus – spre cerBraţ în jos – spre pământBraţ în dreapta – spre oameniBraţ în stânga – spre tineCruce

Traducere de leO BuTNARu

Poeme de Kiril Kovalgi(Federaţia Rusă)

Poet, eseist, prozator, critic literar, traducător,profesor, Kiril Kovalgi s- a născut pe data de 14martie 1930 în satul basarabean Taşlîk (România,actualmente regiunea Odessa, ukraina). În 1940s- a strămutat cu familia în oraşul Akerman (Ceta-tea Albă; actualmente Belgorod- Dnestrosk).

Din 1949 a urmat Institutul de literatură„Maksim gorki” din Moscova pe care l- a absolvit înanul 1954; a lucrat mai apoi ca ziarist la Chişinău.Debutează în 1955 cu volumul de versuri Încerca-rea; este primit în uniunea Scriitorilor, ales mem-bru al Consiliului de conducere şi preşedinte al sec-ţiunii ruse a uniunii Scriitorilor din R.S.S. Moldo-venească. În 1959 este trimis la Moscova, fiindnumit consultant pentru literatura moldoveneascăpe lângă conducerea uniunii Scriitorilor din uRSS.A lucrat ca redactor responsabil al revistei oevreset opinions, şef de secţie la revistele literaturnoieobozrenie şi Iunosti, iar mai apoi redactor- şef almoskovskii rabocii.

Ca prozator, Kiril Kovalgi a scris mai multepovestiri, precum şi nuvela Cinci puncte pe hartă(1965) şi romanul Istorii de liman (1970) care acunoscut o nouă ediţie prelucrată şi adăugită subtitlul lumânarea în curent (1996), fiind propuspentru Premiul de Stat al Rusiei. În anul 2003 apublicat volumul de amintiri şi eseuri numărătoa-rea inversă.

Aproape două decenii, Kiril Kovalgi a condus unstudiou de poezie, a ţinut cursuri şi seminarii decreaţie la Institutul pentru literatură (în specialpentru viitorii traducători de literatură română). A

tradus enorm din literatura română (eminescu, Coş-buc, Alecsandri, Arghezi, Blaga, Topârceanu, Baco-via, Zaharia Stancu, Virgil Teodorescu, jebeleanu,Banuş, Beniuc, D.R. Popescu, Bănulescu, Baltag, IonHorea, Stănescu, Sorescu, Ioan Alexandru, Blandia-na, Dinescu, Cezar Petrescu, eugen Barbu, TitusPopovici, Al. Ivasiuc, Sălcudeanu, Sântimbreanu,fănuş Neagu, Aura Christi etc. etc. Actualmenteface parte din conducerea uniunii Scriitorilor dinMoscova; membru al PeN- Clunului rus. Volume dinversurile şi proza sa au fost publicate în mai multelimbi. Opera sa a fost încununată cu mai multe pre-mii literare printre care amintim: premiul Cununa(2000) al uniunii Scriitorilor din Moscova; marelepremiu al Simpozionului traducătorilor de limbăromână (1995); medalia „150 de ani de la naşterealui mihai eminescu” (2000) etc.

Bibliografie lirică (selectiv): Încercarea(1955); lirica (1956); în zori (1958), de vorbă cuiubita (1959); omul generaţiei mele (1961); Versuri(1963); Glasuri (1972); Încercarea dragostei (1975);după amiază (1981); Inele anuale (1982); dialogînalt (1988); Verigi şi grăunţe (1989); Cartea liricii(1993); pentru tine. post restant (2005), opere alese(2007), dosar literar (2010)

laureat al premiului „Valahia” decernat defestivalul internaţional „Nopţile de poezie de laCurtea de Argeş” 2003.

Opere traduse în diferite limbi, inclusiv înromâneşte – volumul de poezii „După amiază”, înromâneşte de Nicolae Teică, prefaţă de Ioan grigo-rescu ed. univers, Bucureşti, 1985.

28

ANUL XXIV t Nr. 9 (738)

CO

NT

EM

PO

RA

NU

L.

IDE

EA

EU

RO

PE

AN

Ă

Victoria Anghelescu: Citeai mult?Mircia Dumitrescu: Da. Am citit şi foarte

multe cărţi proaste. Dar mi- a prins bine. Am cititBătălie în marş de galina Nikolaevna, drum fărăpulbere al lui Petru Dumitriu. Dar şi cărţile proasteîţi pot arăta ce nu e bine. Am descoperit apoi litera-tura bună sovietică, care începuse să apară la editu-ra Meridiane, în colecţia „globus”. făceam coperte şimi se trimiteau cărţile. Aşa am citit Iuri Oleşa,Babel... Apoi am descoperit ce au păţit unii dintreaceşti scriitori pentru că şi- au scris cărţile cu onesti-tate. Şi, desigur, baza au format- o gogol, lev Tolstoi,Dostoievski, lermontov... Mulţi studenţi nici măcarnu ştiu cine au fost unii dintre ei. S- a creat un fel deidiosincrazie, altfel decât cea pe care o aveam noipentru limba rusă, pe care o asociam trupelor sovie-tice din ţară.

Cum te- ai hotărât pentru artele plastice?Am avut un prieten foarte bun Andrei Ostufiev,

care acum trăieşte la Paris. Tatăl lui era prinţ dinCaucaz. Îşi furase nevasta. la revoluţie a intrat îngărzile albe, iar când au pierdut războiul, şi- a luatnevasta şi a venit în România. făceau amândoi tra-duceri. Andrei, care era cu doi ani mai mare decâtmine, s- a hotărât pentru Arhitectură. Am vrut sămerg şi eu tot acolo. Am început să mă pregătesc.Admirasem nişte acuarele ale lui, făcute la mare,pentru că atunci se dădea şi probă de artă la Arhitec-tură. Asta ştiam să fac. Am început să lucrez dupăghips, să haşurez... la un moment dat, încercând săfac o planşă tehnică, mi- am dat seama că în timp deel putea desena o elipsă dintr- o singură mişcare, eunu reuşeam să fac decât un semicerc, nu puteam sămă şi întorc. Atunci m- am hotărât să dau la arte.Tată lui, care era mare cât un urs, mi- a spus „ce săcauţi la Arte, acolo se duc oameni de 40 de ani. N- osă intri”. Nu l- am ascultat. e drept că munceam foar-te mult. Desenam în Piaţa 1 Mai câte şase ore pe zi.În ultimul an de liceu au venit Popescu- Negreni şiîncă un profesor, în căutare de talente. M- am dus şieu cu mapa mea de desene. Profesorul de francezămi- a spus că s- au mirat, spunând că nici studenţii nulucrau atât.

prietenii tăi aparţin nu numailumii artelor vizuale, dar şi celeiliterare. este rezultatul ilustraţiilortale de carte?

Dacă mă gândesc, am avutîntotdeauna noroc. Când eram înclasa a V- a sau a VI- a, am jucat înfilmul „Ora H”, regizat de AndreiBlaier. Alt copil era Vaeni. Şi toatăviaţa norocul m- a urmărit. Tatamurise când eu aveam un an şijumătate, mama n- avea relaţii înlumea artistică. Iar eu am ajuns săcunosc acum pe toţi istoricii mari,să cunosc mari scriitori, de la Phi-lippide şi Zaharia Stancu, la caream fost acasă şi m- a onorat ca peun om mare, la Nichita Stănescu,Breban, fănuş Neagu, Tudor geor-ge... Cum altfel să- mi explic faptulcă, venind de unde veneam, amreuşit să comunic cu toţi aceşti

oameni, să mă fac iubit de ei? Mai ales că nu mă con-sider o inteligenţă. Probabil mă respectau ca artist.Nichita Stănescu, când a urcat în atelierul meu dinpodul din Berthelot şi mi- a văzut desenele, s- a oferitimediat să- mi deschidă o expoziţie. Dar nu vreau săfac expoziţia, i- am răspuns. Şi eram sincer, dovadăcă nici n- am deschis până în 2008. Atunci m- au pre-zentat Dan Hăulică şi eugen Simion. Cu Hăulică nuavusesem niciodată tangenţe când lucra la SecolulXX, iar eugen Simion nu intra în sfera mea de comu-nicare, ca şi Breban. ei erau mai doctorali. eu eramobişnuit cu Nichita, cu fănuş, cu Pituţ, cu cei mai„zurbagii”. Costumele lor mă inhibau. erau mariiprofesori. Pe eugen Simion îl vedeam ca pe Vianu.Cum puteai să te atingi de Vianu? Îl salutai şi plecaisă- ţi bei berea liniştit la cârciumă. Nu stăteai cu el lamasă. Acum există o mare iubire între mine şi eugenSimion, mai ales că avem împreună realizarea fan-tastică a manuscriselor eminesciene. Am descoperitcă răceala lui era un fel de sistem de apărare, ca şi laBreban. un fel de platoşă. În tinereţe nu puteam pri-cepe asta. Acum, tot nu mă îmbrac în costum, darîmi plac costumele lor.

Cum trăiesc doi artişti în aceeaşi casă?foarte bine. eu sunt mai zurbagiu, Anna are

grijă de tot. Mă ajută foarte mult. Dacă nu era ea, nuterminam albumul din 2008. A trebuit să imprimmult. Numai cele 11 cărţi cu Nichita, pe hârtie de 4metri, serografierea poeziei pe o parte, imprimarealemnului... A fost o muncă imensă. De altfel m- am şiîmbolnăvit. Am crezut că am gută, până când medi-cul a descoperit că era o intoxicaţie cu plumb de lacerneala tipografică.

„Identitatea naţională nu se creează prin imagini folclorizante”

poate un artist să trăiască numai din creaţie?Nu numai că nu poate, cu excepţia unor artişti

care fac artă monumentală, dar eu nici nu mi- am pusproblema. este şi unul dintre motivele pentru carenu vând. Simt că mă umilesc cerând un preţ, pentruo lucrare pe care am făcut- o pentru plăcerea mea.Nici nu ştiu ce preţ aş putea cere. Am avut întot-deauna slujbă. Din 1965 am fost profesor, întâi laliceu, apoi m- au coborât la şcoala generală şi eragata- gata să ajung la grădiniţă, pentru că nu maiexistau ore de desen. Apoi am intrat la edituraSport- Turism, cu jumătate de normă. În 1989 am datconcurs şi am devenit profesor la Academia de Artă.Am aproape 40 de ani de muncă, dar învăţământulmi- a plăcut, iar munca la editură, unde stăteam şiciteam toată ziua, mi se potrivea de minune. Sigur,sunt mulţi care încearcă să trăiască din creaţia lor.Dar, şi aici, se pune problema relaţiilor, compromi-surilor... Se vorbeşte atât de mult despre Sabin Băla-şa sau Piliuţă, care, dacă stai să te gândeşti, n- aufăcut decât două tablouri cu Ceauşescu. Dar suntatâtea tablouri proaste cu el! Şi Rafael a făcut unportret Papei, care este cunoscut, în timp ce nimeninu mai ştie ce Papă era. unii făceau artă abstractăpe de- o parte, pe de alta făceau nişte kitsch- uri pen-tru bani. Această dedublare se simte în opera artis-

tului. N- am văzut artist bun care să facă rabat lacalitate. N- au făcut- o mari artişti ca Baba şi CosticăBaciu, de exemplu.

Ce părere ai despre mult disputata problemă adrepturilor de autor?

lumea politică ar trebui să stimuleze imagineanaţională, ce trebuie să- şi găsească locul într- o lumeglobalizată. Identitatea naţională nu se creează prinimagini folclorizante, ci prin aportul sisific al creato-rilor de valori autohtone. Ideea că se poate umplebugetul naţional impozitând orice act de creaţie(care oricum este impozitat) este o inepţie. În oriceţară civilizată, cheltuielile necesare procesului inte-lectual şi creator sunt scăzute din impozitul anual.la noi se vede cu uşurinţă că politicienii nu înţelegce înseamnă munca intelectuală şi de creaţie. Statulromân a câştigat de pe urma volumului de poezii allui eminescu, poetul supravieţuind din munca de zicu zi ca bibliotecar, redactor... la fel şi Creangă, şiBacovia, şi întreaga elită a culturii româneşti. Ştiuguvernanţii că scriitori mari sunt plătiţi, ca drept deautor, cu 30 de cărţi?

■ Dialog realizat de Victoria Anghelescu,cotidianul.ro, 10 septembrie 2010. fragment

Nichita StănescuDecalogul pentru Mircia

1. Să nu- ţi minţi ochii cu ochi.2. Să nu- ţi furi realul în real.3. Să nu te înşeli pe tine însuţi ca şi cum ai fi altul.4. Să nu vorbeşti în numele nimănuia,

căci numele tău al nimănuia este.5. Să- ţi faci chip cioplit.6. Să- ţi faci chip din linii.7. Să- ţi faci chip din trilul ciocârliei.8. După ce le- ai făcut toate astea, încearcă să

le- mbrăţişezi dacă poţi.9. Îmbrăţişarea chipului cu chip sărut se numeşte10. Numai chipul se îmbrăţişează cu chipul, căci

braţele sunt făcute pentru ararea câmpului.

Amin.

mircia Dumitrescu

„În lumea noastră mai există nebuni care lucrează din iubire”

nModele n Eveniment n galeriaartistilor.ro

mirciA Dumitrescu

Referinţe critice

■ „Am făcut apoi numeroase vizite la atelierul lui Mircia.Pentru mine era ca un ritual, la fiecare vizită pe care ofăceam la Bucureşti. Pot chiar să spun că dacă programulmeu încărcat îmi permitea să văd o singură persoană,acea persoană era el. Am descoperit astfel şi minunatalui familie. Anna şi Mircia au norocul unui fiu extrem deinteligent. Mircia are marea şansă să aibă o soţie tânără,frumoasă, mare profesionistă şi ea şi, ceea ce un estedeloc de neglijat, o inegalabilă gospodină. Anna este înge-rul lui păzitor. Am achiziţionat treptat toate volumeleextraordinarei ediţii a manuscriselor lui eminescu. Suntprobabil singurul parizian în posesia ediţiei complete. Dedeparte, am asistat cu stupefacţie la polemicile declanşa-te de această gigantescă operă, care a fost posibilă graţieîntâlnirii miraculoase, în Isarlîk, între eugen Simion şiMircia Dumitrescu. S- au spus multe imbecilităţi, ca, deexemplu, faptul că nu ar fi vorba decât de o extrem decostisitoare fotocopie a manuscriselor. Trebuie să nu ainici o iubire faţă de ceea ce înseamnă o «carte» şi să ai ototală lipsă de gust ca să poţi face asemenea afirmaţii.Prin lucrul său extrem de minuţios, cu un respect inega-lat faţă de eminescu, Mircia a redat, pur şi simplu, viaţăpoetului. eminescu este, în aceste pagini, viu, prezent. Atingând şicitind paginile ediţiei manuscriselor lui eminescu, amavut deseori senzaţia de a- l vedea pe eminescu scriind,creând, suferind, visând. Sunt sigur că peste câteva zecide ani, când febra mercantilă se va mai calma în Româ-nia, ediţia Mircia Dumitrescu va fi pusă acolo unde îi estelocul – în Panteonul culturii române.” (Basarab Nicoles-cu, mircia dumitrescu – un geniu generos şi modest)

■ „Mircia Dumitrescu. Personalitate remarcabilă şi dis-tinsă a artelor vizuale româneşti, profesor şi şeful cate-drei de grafică a universităţii Naţionale de Artă dinBucureşti, mentor, desenator, gravor, constructor şi ilus-trator de carte. Şi pentru a nu mai înşira cuvinte de pri-sos, iată ce scria prietenul lui, Nichita Stănescu: «te- amsurprins pe când aveai un suflet deşirat/ mai împrumu-tându- te din firul ierbii verzi/ de ochiosul ei cel verdeîmpărat/ ca să ţi- l striveşti cu pleoapa şi apoi să- l pierzi,/şi mai te- am surprins umblând la sânge/ cu privireanăduşită/ dreptele îţi stară numai stânge/ iară maică- tacu tine tot gravidă/ de te- ai fost făcut din ea/ precumlumina dintr- o stea/ cum lumina e făcută/ pentru o neş-tire şi- o privire/ iară tu făcut eşti pentru cimitire/ dacăatâta vreme câtă încă mai şi eşti/ fă- mi- l tu pe Făt- fru-mos/ de- a încălcare pe cal alb, calul cel mai arăbesc/ peşeaua secundei pe care încă o mai trăiesc/ pipăind mor-gana pe deşerturi/ piramidele supt ale stelelor de fesuri/şi reînvie tu pe faraoni/ cum ionizat e cerul doar de ioni/şi ionizează- mi inima dar nu cu sânge/ ci cu sarea lacră-mii din mumă ta ce plânge/ mircia, moaşă- ta pe gheaţă/Viaţa, soro, soro viaţa.” (gianina Titica)

■ „Mircia Dumitrescu este unul dintre cei mai mari gra-ficieni români, supranumit patriarhul graficii româneşti.este, în acelaşi timp, un formator de şcoală şi de tinerementalităţi, ca să nu zic tinere talente. e un generoscăruia noţiunile a oferi, a face daruri, a se înzidi în arte-le plastice, în studenţii domniei sale îi stau în sânge. esuficient să- i faci o vizită în celebra mansardă, «podul» –cum îi spune mucalit Mircia – unde (mi s- a comunicatritos) e un permanent du- te- vino, ca să te convingi de fap-tul că acest artist plastic, stigmatizat de în- străinare,parcă ar căuta cu tot dinadinsul să- şi apropie ucenici, să- iformeze, modelul absolut fiind, în această ordine de idei,relaţia lui Iisus cu Apostolii. Sau cea a maeştrilor Renaş-terii – cu ucenicii săi. Sau, revenind la realitatea noastrăde litere, relaţia lui Nichita cu tinerii săi apostoli de lite-re; da, Nichita, poetul mult iubit, de existenţa căruiaMircia nu încetează să se bucure, considerându- l un darincredibil făcut literaturii europene. Sau relaţia autoru-lui animalelor bolnave cu alumnii săi. Da. la NicolaeBreban mă refer, pe care, deşi a fost invitat nu o dată săo facă, Mircia nu- i în stare – ca şi Ioan groşan – să- l tutu-iască. Mircia Dumitrescu e o personalitate puternică,extrem de puternică şi vie şi copilăroasă (nu- i este stră-ină nici pe departe candoarea!); se va lansa în lungi, fier-binţi şi supărate teorii pe marginea «slăbiciunilor», limi-telor eternei tranziţii fără de sfârşit de care s- a lăsatcuprinsă ţara noastră.” (Aura Christi)

Victoria Anghelescu: did you use to read a lot?Mircia Dumitrescu: yes, I did. I’d also read

many bad books. But it was of use to me. I read gali-na Nikolaevna’s marching Battle, Petru Dumitriu’sthe dustless road. But even bad books can show youwhat isn’t good. Then I found good Soviet literature,which began to appear at Meridiane Press, in the“globus” collection. I designed covers and they sentme the books. This is how I read Iuri Oleşa, Babel...Then I discovered what had happened to some ofthese writers because they had written their bookshonestly. And, of course, the foundations were laidby gogol, lev Tolstoy, Dostoevsky, lermontov...Many students do not even know who some of themwere. There’s a sort of idiosyncrasy that has beencreated, different from the one we had for the Russ-ian language, which we associated with the Soviettroops in the country.

How did you decide to study fine arts?we had a very good friend, Andrei Ostufiev, who

now lives in Paris. His father was a prince from theCaucasus. He had stolen his wife. when the revolu-tion came, he joined the white guards, and whenthey lost the war, he took his wife and came toRomania. They both did translations. Andrei, whowas two years older than me, decided to study Archi-tecture. I also wanted to do that. I started to prepare.I had been admiring some of his watercolors, madeby the sea, because then there used to be an admis-sion test in fine arts for architecture. That was some-thing I could do. I started working after gypsum,hatching... At one point, trying to make a technicaldrawing, I realized that while he could draw anellipse in a single motion, I could barely draw a semi-circle, and I could not turn around too. Then I decid-ed to apply in fine arts. His father, who was as big asa bear, said, “what would you be doing in arts, it’sfor 40- year olds. you’ll never be admitted.” I didn’tlisten to him. It’s true I worked very much. Drawingsix hours a day in 1 Mai Square. In my senior highschool year, there came Popescu- Negreni and anoth-er professor, scouting for talents. I went with myfolder of drawings. The french teacher told me thatthey were astonished, saying that not even studentsworked that much.

Your friends belong not only to the world of visu-al arts, but also to the literary circles. Is this a resultof your book illustrations?

Come to think of it, I have always had good luck.when I was in the fifth or sixth grade, I played in themovie H Hours, directed by Andrei Blaier. Anotherchild was Vaeni. And all my life, I’ve been accompa-nied by good luck. My father died when I was a yearand a half old, my mother had no connections in theworld of art. And I got to know all the great histori-ans now, to know great writers, from Philippide andZaharia Stancu, whose home I visited and who hon-ored me like a grown- up, to Nichita Stănescu, Bre-ban, fănuş Neagu, Tudor george... How else can Iexplain the fact that, coming from where I came, Ihave been able to communicate with all these people,to make them love me? especially since I do not con-sider myself outstandingly intelligent. They proba-bly respected me as an artist. when he came into mystudio from the attic on Berthelot and saw my draw-ings, Nichita Stănescu immediately offered to openan exhibition for me. But I don’t want to have anexhibition, I replied. And I was honest, as proved bythe fact that I didn’t open one until 2008. DanHăulică and eugen Simion introduced me then. I’dnever crossed paths with Hăulică when he workedfor Secolul XX and eugen Simion had not enteredmy sphere of communication, like Breban. They weremore doctoral. I was used to Nichita, fănuş, Pituţ,with the “ruffians.” Their suits inhibited me. Theywere the great professors. I looked up to eugenSimion as a kind of Vianu. How could one touchVianu? you simply greeted him and went to drinkyour beer quietly at the pub. you wouldn’t sit at thetable with him. Now there is great love between meand eugen Simion, especially since together we haveachieved the fantastic manuscripts of eminescu. Idiscovered that his aloofness was a sort of defensesystem, like with Breban. A kind of armor. I couldnot dig that as a young man. Now I still do not weara suit, but I like theirs.

How can two artists live in the same house?Very well. I’m more of a ruffian, Anna takes care

of everything. She helps me a lot. But for her, Iwould not have finished the album in 2008. I had toprint a lot. just think, the 11 books with Nichita, on4 meter long paper, screen printing poetry on oneside, wood printing... It was a tremendous task. Infact, I got sick. I thought I had gout until the doctordiscovered it was lead poisoning from the printingink.

“National identity is not created through folk-lorizing images”

Can artists live solely from their creation?Not only can they not, except for those artists

who make monumental art, but I have never evenconsidered this. It is also one of the reasons why Idon’t sell. I feel like I’m humiliating myself by askinga price for a work I made for my pleasure. I don’teven know what price I might ask. I’ve always had ajob. from 1965 on, I was a teacher, first at highschool, then they downgraded me to the secondaryschool and was on the point of reaching the kinder-garten, because there were no more classes of draw-ing. Then I worked for Sport Tourism Publishers,part time. In 1989 I competed and became a profes-sor at the Academy of Art. I have worked for almost40 years, but I enjoyed teaching, and working in theeditorial office, where I sat and read all day, wasgreat for me. Sure, there are many who try to live offtheir creation. But even here, there’s the question ofconnections, compromises... There’s so much talkingabout Sabin Bălaşa or Piliuţă, but come to think ofit, they only made two paintings of Ceauşescu. Butthere are so many bad paintings of him! And Rafaelalso made a portrait of the Pope, which is known,whereas nobody knows anymore what Pope it was.Some did abstract art on the one hand, while on theother they did some kitsch to make money. Thisduality can be sensed in an artist’s work. I’ve neverseen a good artist who would make compromises onquality. great artists like Baba and Costică Baciu,for example, never did.

What do you think about the much disputedcopyright issue?

The political world should stimulate the nation-al image, which must find a place in a globalizedworld. National identity is not created through folk-lorizing images, but through the Sisyphean efforts ofthe local creators of values. The idea that the nation-al budget can be filled by taxing any act of creation(which is taxed anyway) is nonsense. In any civilizedcountry, the expenses necessary for the intellectualand creative process are deducted from the annualincome. In our case it may easily be seen that politi-cians do not understand what intellectual and cre-ative work means. The Romanian state benefitedfrom the volume of eminescu’s poems, the poet sur-viving off his everyday work as a librarian, editor...The same holds true for Creangă, and Bacovia, andthe entire elite of Romanian culture. Are the gover-nors aware that the great writers are paid 30 booksas royalties?

■ Dialog conducted by Victoria Anghelescu,cotidianul.ro, 10 September 2010

Translated into English by Carmen Veronica Borbély

CO

NT

EM

PO

RA

NU

L. ID

EE

A E

UR

OP

EA

NĂ

SEPTEMBRIE 2013

29

Mircia Dumitrescu“In our world there still are

fools who work for love”

■ Fişă de dicţionar

Mircia Dumitrescu s- a născut în data de 3 iulie 1941,la Căscioarele, Ilfov, fiul Bălaşei (născută Dospina) şi allui Atanase Dumitrescu. Între anii 1948- 1959 urmeazăciclurile şcolare primare şi gimnaziale la liceul „IonNeculce” din Bucureşti. În anul 1954, şcolar fiind, joacă înprimul film al regizorului Andrei Blaier şi al lui SinişaIvetici, ora H, având un rol principal, alături de viitorulregizor Constantin Vaeni şi actriţa Silvia Popovici. Înperioada 1959- 1965 urmează cursurile Institutului deArte Plastice „Nicolae grigorescu”. Profesori: VasileKazar, eugen Schileru, Horia Teodoru, gheorghe ghiţes-cu, Stelian Panţu, Petre Achiţenie. Din 1965 până în 1978este profesor de desen la liceul Nr. 6 din Bucureşti, fiinddefinitivat în 1968; gradul II în 1971 şi gradul I în 1975.În 1967 devine membru stagiar al uniunii Artiştilor Plas-tici din România şi în 1969 membru definitiv. În 2006devine membru al uniunii gravorilor şi litografilorMaghiari, Budapesta, ungaria. Între anii 1975- 1990 estesecretar al secţiei de grafică al uAP din România. Dinanul 1979 până în anul 1989 este desenator artistic laeditura Sport Turism din Bucureşti. Din 1990 e lectoruniversitar la Academia de Artă din Bucureşti, catedra degrafică. Între anii 1991- 1993 – conferenţiar şi din 1993până în 2010 – profesor universitar titular. În anul 2005devine doctor în arte vizuale, cu lucrarea Invenţia oculo-centrică sau ispitirea Sfântului antonie. În perioada1990- 2008 este membru al Consiliului Profesoral alfacultăţii de Arte Plastice al universităţii Naţionale deArte din Bucureşti, al Senatului u NAB şi este şeful cate-drei de grafică, pensionat în 2010. Din martie 2013 devi-ne membru- corespondent al Academiei Române. estemembru al Senatului revistei Contemporanul.

Din 1965 participă la expoziţiile de grup, republica-ne şi naţionale, precum şi internaţionale. În 1972 esteprezent şi la Bienala de la Veneţia cu lucrări de grafică.expoziţii personale: 1973 – galeria Simeza, Bucureşti –sculptură, gravură în lemn; 1981 – Halle, germania –gravură în lemn; 1982 – Rostock, germania – acuarelă;1983 – Dresda, germania – gravură în metal; 1998 –galeria glaskasten Intermedia, leonberg, germania –grafică; 1999 – galeria Madách, Budapesta, ungaria –sculptură; 2006 – galeria Ix., Budapesta – gravură înmetal; 2006 – galeria Vincze lászló, Capela „Sf. Mihai”,Cetatea Buda, Budapesta – gravură în lemn; 2008 – Sala„Constantin Brâncuşi”, Palatul Parlamentului, Bucureşti– gravură, ilustraţie, desen, sculptură; 2011 – Muzeulliteraturii Române, sculptură – gravură; 2011- 2012 –Miercurea Ciuc, galeria Kriterion, sculptură şi desen;2012 – Muzeul de Artă Ploieşti.

Premii: Premiul pentru grafică, decernat la Craco-via (1969); Premiul pentru grafică, decernat la ugo daCarpi (1969); Premiul II. pentru gravură în lemn, decer-nat la Banska Bistrica (1970); Premiul I. pentru ilustra-ţie – volumul Ion Creangă, povestiri, ediţie în limba ger-mană, xilogravură, decernat la Târgul Internaţional deCarte leipzig (1970); Premiul I. pentru ilustraţie – volu-mul Ovidiu, tristele şi ponticele, gravură în metal, decer-nat la Târgul Internaţional de Carte leipzig (1972); Pre-miul uniunii Artiştilor Plastici – pentru grafică (1975);Premiul „Cartea pentru Tineret” – volumul Ovidiu, meta-morfozele, desen tuş, Bucureşti (1987); Premiul I. pentruilustraţie – volumul Krasco, poezii, gravură în metal,Cluj- Napoca (1990); Premiul pentru grafică, Sobot (1992);Premiul naţional pentru construcţia cărţii, decernat deMinisterul Culturii şi Cultelor (2002); Premiul naţionalpentru carte – volumul Ion luca Caragiale, teatru, ediţiebilingvă, apărută sub egida uNeSCO, decernat la TârgulInternaţional de Carte „Bookarest” (2002); Premiul pen-

tru frumuseţea construcţiei de carte – volumele bibliofilee.A. Poe, Corbul, Dinu Săraru, un fluture alb cu sânge pearipi, decernat de federaţia Internaţională a Cărţii, laSalonul Internaţional de Carte, leipzig (2003); Premiulnaţional pentru renaşterea cărţii bibliofile, decernat deMinisterul Culturii şi Cultelor pentru ediţiile bibliofileNichita Stănescu, Virgil Mazilescu, emil Botta, Rilke,Novalis, goethe, Hölderlin, editate de Biblioteca Bucureş-tilor (2002); Premiul pentru artă plastică, decernat defundaţia “Nişte ţărani”, Slătioara, jud. Vâlcea (2003);Premiul „graficianul de carte al anului 2004”, decernatde Asociaţia Publicaţiilor literare şi editurilor din Româ-nia, la galele APleR, Câmpina (2005); Premiul „Anasta-sie Crimca”, pentru îmbogăţirea patrimoniului culturalnaţional, decernat de fundaţia Academică „Petre Andrei”(2006); Premiul „Bogdan Petriceicu Haşdeu”, pentruviziunea grafică şi tipografică a volumelor manuscriselemihai eminescu, decernat de Academia Română (2006);Premiul Radio România Cultural pentru arte plastice,pentru expoziţia personală de la Palatul Parlamentului,Sala „Constantin Brâncuşi” (2009); Premiul pentru pro-movarea Operei lui Nichita Stănescu – acordat de Consi-liul judeţean Prahova (2009); Premiul de excelenta peanul 2010 al fundaţiei Naţionale pentru Ştiinţă şi Artă,pentru calitatea excepţională a creaţiei sale grafice şipentru contribuţia sa la facsimilarea integrală a manus-criselor lui Mihai eminescu (2011); Premiul APleR, gra-ficianul de carte al anului (2011); Premiul Opera Omnia,festivalul Internaţional Nichita Stănescu, ediţia a xVI- aPloieşti (2012).

Medalii şi distincţii: Medalia „Mihail eminescu 150de ani”, conferită de Preşedinţia României (2002); Ordi-nul pentru merit în grad de Cavaler, categoria arte plas-tice, conferit de Preşedinţia României (2003); Ordinulpentru merit în grad de Cavaler, categoria literatură, con-ferit de Preşedinţia României (2009).

30

ANUL XXIV t Nr. 9 (738)

CO

NT

EM

PO

RA

NU

L.

IDE

EA

EU

RO

PE

AN

Ă

Recitind Corp transparent, subţirica pla-chetă de versuri a lui M. Blecher, esteevidentă intenţia autorului de a evadadin cadrul restrictiv al stereotipiilor

debutului, fenomen care nu se va produce decât întrelimite nu foarte semnificative. Dacă există o omogeni-tate sensibilă la nivelul conţinutului, nu acelaşi lucruse poate afirma despre ceea ce ne- am obişnuit sănumim stilul autorului. Inconsistenţa operei poeticeîmpiedică formularea unor sentinţe categorice şi, cuatât mai derutant, tind să facă inoperantă orice pre-tenţie de a stabili, structural sau intuitiv, o marcă„Blecher”. evitând tentaţia de a face speculaţii ce arputea intra sub jurisdicţia contaminărilor livreşti,aspect ce nu stă în intenţia acestui demers, un lucrue cert: placheta anunţă câteva dintre „firele roşii” aleîntregii opere blecheriene – cuvântul, visul, spaţiileînchise, concurenţa realităţilor, universul acvatic,fereastra, vitrina, artificialul.

Obsesia scrisului apare încă din textul care des-chide placheta; În loc de introducere este o artă poeti-că, în care fiece strofă se constituie într- o definiţie acuvântului, văzut într- o creştere graduală a indepen-denţei sale faţă de cel care îl utilizează. Cuvintele sesubstanţializează în păsări, animale sau flori, adu-nând în ele caracteristicile unor regnuri în aparenţăştiute, dar care, la o lectură mai atentă, se dovedescstrăine cunoaşterii tipice, întrucât le sunt atribuitetrăsături insolite: „Animale câteodată cu transparen-ţe de cer/ Buchete de lumi astrale (comete cu cap dedansatoare) // flori bizare parfumând creierul/ Însem-nând un zâmbet ori din contra o bucurie„”. Devenitepăsări cu „aripi de sânge”, ele zboară „nebune în încă-perile inimii”; fiinţe cu existenţă proprie, cuvintele auşi funcţie euharistică, întrucât sunt carne şi sânge dincarnea şi sângele Poetului, pe care îl şi locuiesc. Asis-tăm, aşadar, în această primă fază, la o relativă inde-pendenţă a cuvintelor – ele au întrupare proprie, dar,chiar dacă „încăperile inimii” par largi, ele rămânînchise şi nu permit încă evadarea (într- un rapid„zbor” al gândului de la Blecher la Nichita, dacă neînsuşim metafora stănesciană a omului ca „pasăre cuaripile crescute înăuntru”, atunci Blecher completea-ză imaginea, căci poetul, pasărea- logos, nu poate fipopulat decât de cuvinte- păsări). Blecher jonglează,uneori în acelaşi vers, cu tehnicile de concretizare aabstractului şi apoi de abstractizare a concretului,efectul fiind de traducere a unei realităţi inefabile înalta tot inefabilă, prin intermediul uneia cât se poatede palpabile. În felul acesta, cuvintele se metamorfo-zează în concrete „animale”, înzestrate cu abstracte„transparenţe de cer”, în „flori parfumând creierul”, învulturi ce zboară „peste munţii somnului”. Mecanis-mul poetic se traduce prin salturi de la abstract laabstract (cuvinte = transparente de cer), păşind însăpe „capul” realităţii concrete (cuvinte= animale, flori,vulturi), care funcţionează pe post de trambulină obli-gatorie spre o altă lume, a metaforei, a indicibiluluiori a visului. uneori, această trambulină îl aruncă pecăutător undeva foarte sus, unde un fel de gravitaţiepoetică, funcţionânâd după legi inverse decât celepământene, atrage obiecte specifice planului terestruşi populează cu ele imaginarul cosmic: cuvintele sunt„vitrini lunare cu îngeri şi săbii/ cu lupi, cu oraşe, cuvapoare, cu păr de femeie”. În ultima instanţă, însă,după ce alchimistul încearcă toate aceste procese detransmutaţie a materiei lingvistice şi a materialelorrealităţii, cuvintele îşi pierd semnificaţiile, devenindopace chiar pentru cel care le foloseşte. Încriptarea lorvoită, propria lor închidere în sine poate fi o formă deemancipare prin care se anulează puterea creatoruluiasupra propriei creaţii. fenomenul are o sursă mai

adâncă decât simpla incapacitate de accesare a sensu-rilor, fiind de origine ontică. Comparaţiei din finalulacestei poezii programatice îi vom regăsi ecoul înproza blecheriană – „Cuvinte, desene neînţelese alescrisului acest/ Ca mâinile mele, ca ochii tăi închişi”.Se pune, astfel, semnul egalităţii între realitateacuvintelor, pe de o parte şi alte două realităţi concu-rente, pe de altă parte, fronturi de luptă în războiulpersonal al lui Blecher: lumea interioară, a eului şicea exterioară, a celuilalt. „Mâinile mele”, ca marcă aidentităţii şi „ochii tăi”, ca emblemă a alterităţii sunt„neînţelese” ori „închise”, bariere care împiedică acce-sul la cunoaştere. Mai mult decât atât, integritateaînsăşi a fiinţei este dizolvată – inima e locuită depăsări, creierul e sediul unor „flori bizare”, mâinilesunt „neînţelese”. Dar inima, creierul, mâinile nusunt doar puncte nodale ale corpului unui om, ci şimeridianele de existenţă şi desfăşurare ale poetului;dincolo de om este creatorul, dincolo de problema onti-că este cea a creaţiei. Poetul e locuit de cuvinte ce iauforme materiale, repede transformate în „transparen-ţe”, mici sirene ţinute pentru o clipă în braţe ca prin-ţese şi întoarse apoi în spuma mării. etapa finală nupoate fi decât moartea cuvintelor, urmată de speran-ţa unei resurecţii a logosului, dar condiţionată deexistenţa iubirii: „Poate că aşteptându- te va învia/Cadavrul unui cuvânt” („Poem”). Aici, dubitativul senaşte dintr- o certitudine – în absenţa unei credinţe(în orice, în iubire, în coerenţa lumii, în omogenitateaomului etc.), cuvântului- „lazăr” îi va fi greu să seridice din morţi; şi dacă totuşi acest lucru se va întâm-pla, Cuvântul îşi va putea lua de mână Poetul, să îlplimbe prin noapte, dar nu îl va mai putea ghida, căci„lanterna lui e oarbă”.

În absenţa acestei lumini, persoana angajată înaventura cunoaşterii este redusă la statutul denou- născut ignorant, trimis inapoi la coordonatele ini-ţiale, condamnat, totodată, la impostura de a rămâneacelaşi şi de a deveni cu totul altcineva. Şi, ca şi cumtoate acestea nu ar fi fost de ajuns, constatăm că înaceastă ipostază suspectă şi duplicitară se află şiumbrele sale, umbrele eului meditativ: „Păşind mereuînainte umbrele paşilor mei mor/Ca traiectoria uneicomete de- ntuneric/Şi asfaltul în urma mea mă supri-mă/Cu tot ce- am fost şi tot ce- am gândit/Ca un presti-digitator/Menit să- mi escamoteze viaţa” (umblet).Asfaltul, agresorul identităţii eului, este unealta unuidestin supraordonat şi imuabil. Realitatea nu se pres-chimbă, rămâne după propriul ei chip, păcătuind – caşi în Întâmplări în irealitatea imediată – printr- o rec-tangularitate ireproşabilă, exasperantă. ea se înfăţi-şează subiectului dornic de cunoaştere doar sub formaunei „înşirări corecte de case”, refuzată oricărei nego-cieri.

există în această plachetă un poem emblematicpentru modul în care Blecher înţelege să verifice în cemăsură realitatea este dispusă şi poate să îşi schimbeesenţa. materializări nu este rezultatul unui act deprestidigitaţie poetică, ci efectul unei nevoi adânci dea sonda posibilităţile de permutare a elementelorlumii. Sunt anulate graniţele inerente materiei, ceeace duce şi la abolirea percepţiei comune despre reali-tate: „De- ar fi să- mi lase ziua/ un fluture de aur pegeam ca un vitraliu/ De- ar fi să- mi lase noaptea omână de cristale/ De- ar fi să am obiecte în inimă”,atunci „din vizitele tale aş vrea brăţări de sânge/Colierul unui zâmbet şi inelul unei clipe”. Ziua şinoaptea devin entităţi apte să vehiculeze obiecte, pecare uneori le şi creează din „ţurţuri de febră” sau„visuri”. Impalpabilul care, potenţial, conţine germe-nii coşmarului se întrupează în „fluture de aur” sauîntr- o „mână de cristale” şi scoate la iveală nevoia

esenţială a fiinţei de transfigurare a urâ-tului în frumos. Aceasta nu devine,totuşi, nici măcar umbra unei dorite este-tici a urâtului, căci tot ceea ce e dizarmo-nic e transformat, printr- o magie permi-să, de data aceasta, chiar de lucruri şi nude cuvinte, într- o altă realitate, aşezatăsub zodia frumosului. Dacă Arghezi luaveninul şi îl transforma în miere, „lăsândîntreagă dulcea lui putere”, Blecher şi- ardori puterea de a anihila complet carac-teristicile primare ale lucrurilor şi de a lemetamorfoza în altceva, superior calita-tiv (şi estetic!) realităţii iniţiale. Ceea cesurprinde major la această poezie esteaglomerarea de simboluri ale frumosului,

în accepţia clasică a cuvântului, de materiale nobile,fapt neobişnuit pentru creaţia blecheriană (şi nu doarpentru cea poetică). „fluturele de aur”, vitraliile, cris-talele, mătasea, sticla, brăţara, colierul şi inelul pot fi,toate, indicii ale unei nostalgii secrete, acea a locuiriiîntr- o „vârstă de aur” durabilă, într- o lume purtătoa-re de valori întrinseci. Din nefericire, nostalgia însăşinu se „materializează” (în sens blecherian) în realita-te, întregul poem fiind scris la condiţional- optativ. Odată în plus, fiinţa e blocată la graniţa dintre real (zi,noapte, febra, visuri, gânduri) şi imaginar (vitralii,cristale, mătase etc.), dintre exact şi virtual, cu picioa-rele fixate în prima lume şi cu ochii aţintiţi spre adoua. Dorinţa de trecere a hotarului există, dar condi-ţia realizării ei (paşaportul către celălalt univers) nuse îndeplineşte. Deşi posibilitătile de translaţie suntnelimitate la nivelul proiecţiei imaginare, ele rămânimposibile în planul trăirii efective. Singurul paleativeste ca omul să devină Poet, sustrăngându- se astfelasfaltului care- i ţintuieşte picioarele de trotuar.

Ca şi personajul din proza lui Blecher, fiinţa dinpoezia lui se învârte între un imediat respingător şiun ireal seducător, dar inexpugnabil, în ultimăinstanţă, datorită refuzului constant de a deveninormă. Blecher se află în situaţia de a poseda o dublăcetăţenie, în realitate şi în irealitate, fiindu- i interzi-să rezidenţa îndelungată pe oricare din teritorii, ajun-gând, în lipsa unei predispoziţii spre conciliere, însituaţia de a deveni, treptat, persona non grata în fie-care locuire. Apare astfel, cel puţin în poezie, fireascadorinţă de evaziune din rebus, în iluzia descopeririiunei arii virgine, mai propice locuirii. Simptomaticeste faptul că Blecher nu concepe utopia redefinirii cape o transfigurare, ci ca pe o trecere în aceeaşi conven-ţie; el nu tânjeşte aici la abolirea zidurilor, ci doar laîncadrarea în pătratul ferestrei a unui alt peisaj, edrept, cu o altă consistenţă, graţie unui geam care să- lpună într- o nouă lumină. Blecher e dispus să schimbedoar filtrele în receptarea realităţii: „Şi iată un geamse înclină, îţi schimbi transparenţele/şi eşti o femeiemoartă o fantomă cu rochia mării.” (poem) Sau:„fereastra s- a desfăcut din zid şi a plecat în lumedrum bun/ căci iată desenez altă fereatră.” (poem gro-tesc)

Specioasă prin statutul ei ingrat de vas comuni-cant, fereastra nu garantează alteritatea lumii pre-simţite dincolo de ea, ci doar o mărire la scară a uni-versului intramural, devenind, astfel, un tărâm al vir-tualului visat ca ultim as în mânecă şi nu ca un pragal actualului. eul poetic trăieşte cu certitudine asigu-rătoare în vecinătatea unei incertitudini certe, motivpentru care descinderea în exteriorul arhitecturii pro-teguitoare se face cu o digitaţie domestică: „Numaiatunci sufletul tău adulmecând lumina s- a- nvioratpuţin/ Şi tu l- ai scos la aer ca pe- un căţel, plimbându- lpe străzi/ Necunoscute.” (paris)

Pe măsură ce spaţiile se dovedesc incapabile să- şiexercite funcţia primară de protecţie, căutările poetu-lui iau drumul unor refugii şi mai calificate, între careuniversul marin e văzut ca ultimă opţiune a unui spi-rit retractil. Acvaticul, imersiunea în „fundul ceruluide valuri/în pivniţa apelor adânci” poate fi sinonim cutendinţa de regăsire a lichidului primordial, cu scu-fundarea embrionară într- o thalassa amniotică. efec-tele secundare inevitabile ale deciziei par a fi benefi-ce, căci „Peşti mici ca jucării de platină/ Parcurgpăru- mi care flutură/ Ridic mâna şi constat greutateaei lichidă” , dar se mai întâmplă şi neajunsuri: „Zadar-nic încerc să fluier/ Parcă străbat masa unei melanco-lii” .

Pe de altă parte, abrupta abandonare a statutu-lui ihtiofil produce inconvenienţe majore, căci, brusc,„corpul regăseşte infinita lui greutate”. În aceste con-diţii, întrebarea „a fi sau a nu fi intrauterin?” pareîndreptăţită; este toată obstinaţia lui Blecher de aaglomera în jurul său mari cantităţi de apă efectulunei dorinţe, al unui suspin după maternalul pierdutşi simulat prin paleative? evident, întrebarea rămâneuna retorică. Şi totuşi. Chiar şi în afara universuluiacvatic regăsim acelaşi suspin; în poemul pentru oclipă, un ceas dalinian inversează sensul de curgere atimpului, astfel încât evenimentele se desfăşoară înordine opusă celei naturale, fumul intră în coşuri,paşii merg înapoi, privirile se întorc etc., până când„fructul redevine floare, inima mea scade spre noap-tea fătului şi se preface în sex”.

Adică un Blecher un minus, dar un cuget maifericit! r

Carmen ion

Despre ipostazele poetice ale lui Max Blecher

Dacă Arghezi lua veninul şi îltransforma în miere, „lăsând întreagădulcea lui putere”, Blecher şi- ar dori

puterea de a anihila completcaracteristicile primare ale lucrurilor

şi de a le metamorfoza în altceva,superior calitativ (şi estetic!) realităţii

iniţiale. Ceea ce surprinde major laaceastă poezie este aglomerarea de

simboluri ale frumosului

■ semnal editorial ■ Ideea Europeană

► Florin logreşteanu,Puzzle

► Dorin popescu, noica. Bătălia continuă

31

CO

NT

EM

PO

RA

NU

L. ID

EE

A E

UR

OP

EA

NĂ

SEPTEMBRIE 2013

„Ce lipseşte din tot ce scriu: excesul, implicarea,emoţia. Poemele

mele de- acum seamănă cu cele ale tuturor poeţi-lor proşti,

pentru că un poem bun trebuie să fie patetic, chiar dacă la un mod superior…”

Mircea Cărtărescu, Jurnal, 2001, p. 15

Cărtărescu, poet prin trei sincronizări…

Din articolul Cum am devenit poet, publicat învolumul pururi tânăr, înfăşurat în pixeli, aflăm căMircea Cărtărescu nu îşi elaborează poezia în urmaunei „experienţe de viaţă” şi a unui act de imaginaţiepropriu, ci a unor lecturi poetice, a contactului săudirect cu poezia altora. Pentru Cărtărescu, contactulcu poezia băştinaşă şi străină a însemnat, în viaţa sapoetică, trei convertiri poetice succesive.

Prima convertire poetică s- a produs în liceu (prin1970) – „descopeream câte un poet, român sau străin,şi îl imitam cu sentimentul că scriu de fiecare dată însingurul fel posibil, că am descoperit punctul culmi-nant al poeziei” (ib., p. 63).

A doua convertire poetică se petrece în anii stu-denţiei, când este cucerit de poezia colegilor optzeciştidin Cenaclul de luni, Coşovei, Iaru şi Muşina – „amreuşit în cele din urmă să înţeleg formula lor şi să opot folosi” (ib., p. 64).

Şi, în fine, a treia convertire are loc prin 1985,când este cucerit de poezia postmodernistă americanăşi, în general, de „cultura de tip nord- american, astăziun adevărat arhetip al postmodernităţii.” (p. 202).

Cărtărescu ne spune în acest fel că toată poeziape care a scris- o din liceu şi până astăzi a fost influen-ţată şi dominată de modele poetice străine, că el afăcut întotdeauna poezie în genul poeziei altora: de- alungul timpului, poezia lui s- a sincronizat fie cu „unpoet român sau străin”, fie cu formula poetică a gene-raţiei optzeci, fie cu poezia postmodernistă aflată învogă în America de Nord, drept care creaţia sa în ver-suri devine, în final, optzecist- postmodernistă saupost modernistă.

Poezia pe care Cărtărescu o scrie nu este, aşadar,consecinţa unui flux intelectual, afectiv şi imaginar, cia unui şir de orientări şi influenţe literare, de sincro-nizări cu poezia poeţilor sau a direcţiilor poetice pecare le- a preţuit la un moment dat. Sincronizarea des-pre care vorbim aici are înţelesul de imitare a unuimodel poetic preexistent.

Constituie toate aceste sincronizări- imitări teh-nicile creatoare, poeticele unui mare scriitor? este osincronizare mai bună decât alta? Să citim câteva ver-suri semnate de marele scriitor, culese din volumulnimic, pentru a vedea la ce rezultate ajunge sincroni-zarea cărtăresciană:

„şi am sărit la geam: pe bune, ningea” (p. 38).„Zâmbeşte- mi şi tu şi mi se rupe de tot” (p. 45).„o femeie mişto, pulpe mişto” (p. 57).„Nimeni nu mă fute la cap.” (p. 73).„Tristuţ deci, pentru că vremea s- a- nchis” (p. 80).„Mişto miroase a pământ/ când vine metroul” (ib.).„Văd în schimb o fată tânără şi dulce într- un tricou

mişto.” (p. 95).„era aşa mişto încât mi- a ars inima” (p. 96).„Mişto e Calea Moşilor privatizată.” (p. 100).„e foarte mişto Calea Moşilor.” (p. 102).„Mai demult iubeam constelaţiile, azi mi- e perfect perpendicular.” (p. 103).„cu viaţa lui futută definitiv.” (p. 107).„Ce- i mai mişto pe lume decât să te fuţi?” (p. 17).

Dar să urmărim şi câteva exemple în care Cărtă-rescu reuşeşte să lege „poetic” versurile.

„Am fost pe la CR, la amicipe tot drumul m- am uitat după femei şi gagicicu negri colanţi pe sub fuste de blugi” (p. 62).„Poezia de dragoste” a lui M.C. ne oferă un fel de

instrucţiuni sexuale pentru adolescenţi:„femeile sunt interesantepână în 20 şi peste 30 de ani cu 5 ani înainte şi 5 după (…)”. (p. 17).

Concluzia la care Cărtărescu ajunge în clipele luide singurătate de apartament este fără îndoială pro-fundă:

„Ce- i mai mişto pe lume decât să te fuţi?” (p. 17).

Când autorul nu cade în mirajul gagicilor, mag-netofonul Kashtan îi produce adevărate revelaţii:

„adesea, când plec de la şcoală mă opresc la electronicela Doamna ghicaşi mă uit la frumosul, făgăduitul meu magnetofon,la figura lui simpatică pătrăţoasăla rolele lui inteligente şi blânde (…) (p. 16).

Stupidităţi de felul acesta, prezente în toate tex-tele pe care le semnează, nu trebuie să ne surprindăprea mult, pentru că aşa arată poezia postmodernistă,mai precis poezia postmodernistă elaborată de Cărtă-rescu: o odisee a nimicului, cu „role inteligente şiblânde”, cu „femei şi gagici”, cu „ghete adidas” şi„jackă de piele”, cu vedetele muzicale ale anilor’80- ’90, cu străzile şi mijloacele de transport ale Capi-talei etc. Postmodernitatea acestei poezii, în care rea-litatea nu este nici scociorâtă, nici transfigurată învreun fel, înseamnă, de fapt, gradul zero al imagina-ţiei poetice. Aici nu vom găsi nicio urmă de metafizic,iluzie, poetic, stranietate, mitos, emoţie, ci doar abun-denţa elementelor realului minor.

Cărtărescu vede lumea strict epidermic, ca unşofer. Textele în versuri semnate de el nu ne surprindartistic şi nu ne tulbură în niciun fel, locul comun esteregula, afixiantă, a fiinţei lor.

Aproximativ în acest fel arată, în mare, poeziapoetului pus în fruntea tuturor topurilor poetice, apoetului care se sincronizează în trei timpi, carealeargă de la un model poetic la altul, de teamă să nupiardă „spiritul epocii”; a poetului care luptă să fiesincronizat şi în vogă cu ceea ce, peste el, este în vogă.Deşi în versurile de mai sus sau în cele de tipul aces-tora nu există nici urmă de poezie.

Cărtărescu, practicant al poeticiiimitative retro

Mircea Cărtărescu declară în volumul postmo-dernismul românesc (1999) că, începând cu anul 1985,generaţia ’80 din care face parte s- a sincronizat cupoezia/literatura postmodernistă nord- americană.Dar ce înseamnă poezie/literatură postmodernistănord- americană? Care este înţelesul, conceptul (cano-nul) acestei poezii, care l- a încântat pe Cărtărescu şicăruia i- a dedicat câteva zeci de pagini în cartea sa?

Poezia postmodernistă occidentală are, înţelegemde la teoreticianul Mircea Cărtărescu, două concepte(sau doar aproximări conceptuale). Primul concepteste cel de literatură/poezie (postmodernistă) retro, aldoilea cel de literatură/poezie (postmodernistă) inde-termanentă.

Primul concept, prima poetică postmodernistăcare îl seduce pe Mircea Cărtărescu este poetica retro.Poetica retro este teoretizată de Nicolae Manolescu,mentorul său, în volumul despre poezie (capitolulpost modernismul, 1987 şi 2002):

„Poezia postmodernă se constituie ca o acceptare atradiţiei literare. Mai mult: este pentru prima oară cândtradiţia este recuperată şi integrată în bloc” (p. 185).

Conform opiniei lui Nicolae Manolescu, poeziacontemporană postmodernistă este o poezie retro.Poetul postmodern, spune criticul, nu mai caută săinventeze, să descopere tărâmuri noi ale poeziei, cirecuperează şi reciclează poezia deja existentă – poe-zia tradiţională şi cea modernă, deopotrivă.

Poetul Mircea Cărtărescu îşi însuşeşte conceptulde poezie postmodernă retro elaborat de Manolescu,reuşind, cu poemul- mamut levantul, o răsunătoareaplicaţie a acestui concept. Iată spre exemplu câtevaversuri din levantul semnat de levantin:

O, levant, levant ferice, cum nu simţi a mea turbare,Cum nu vede al tău ochiu cu văpăi de chihlimbareNoaptea tulbure din pieptu- mi, zbuciumul ce am în sîn,De cînd sunt deştept pe lume, de cînd ştiu că sunt

român!Cum n- am ochii mii, ca Argus, ca cu mii de lăcrimioareSă jelesc ticăloşita a poporului meu stare Peste care lupi şi pardoşi s- au făcut stăpîni deplin,Zgîriind cu gheare lunge al Valahiei drag sîn!

Nu ne sună cunoscut ritmul, lexicul, sintaxa,acestor versuri? Nu seamănă ele cu cele ale poetului„romantic” pe care Cărtărescu l- a făcut surcele pentrucă „era păros”? Volumul levantul se naşte prin imita-rea poeziei poeţilor predecesori, români sau străini, pecare Mircea Cărtărescu i- a citit cu intenţia expresă dea extrage din ei propria poezie…

lipsit de imaginaţie, Mircea Cărtărescu pastişea-ză în volumul levantul lexicul, temele, ritmul, rimele,sintaxa, simbolurile lui eminescu, ale poeţilor pre şiposteminescieni (Anton Pann şi, respectiv, Ion Barbuetc.) sau ale unor poeţi străini (Byron, Baltrusaitis,Borges), alcătuind din opera acestora o epopee eroico-mică de secol xVII, o epopee retro postmodernistă,fără nerv poetic, cărturărească, prozaică, parodică,imensă, obositoare.

levantul este, aşadar, consecinţa unor influenţeşi imitaţii poetice, aşa încât modelele poetice retrosunt în poem pregnante, dominante, în timp ce imagi-naţia şi originalitatea autorului sunt modeste. PentruCărtărescu, sincronizare nu înseamnă „creaţie la înăl-ţimea modelului ales”, ci clonarea poeziei cu un suro-gat de eminescu, de Anton Pann, Ion Barbu, Byron,Baltrusaitis, Borges, Bolintineanu – iată sincloniza-rea.

„e oribil să scrii dacă nu vezi deja literele pe pagi-nă, prin hârtia de calc, căci marii scriitori sunt copiştişi caligrafi, iar cei proşti sunt originali” (Zen, jurnal2004- 2010, Humanitas, 2011), spune poetul postmo-dern Mircea Cărtărescu, punctând astfel faptul căpostmodernismul retro pe care îl practică este în modesenţial o imitare a unor modele poetice şi că el, careface acest lucru, este un mare scriitor… Sub hârtia decalc a „propriilor” versuri se văd versurile altor poeţi,„căci marii scriitori sunt copişti şi caligrafi, iar ceiproşti sunt originali”. Aşa s- a născut levantul, poe-mul pe care criticul Ov. S. Crohmălniceanu îl aprecia-ză ca fiind un „adevărat manifest postmodern”. Aceas-tă evaluare nu- l avantajează însă în nici un fel peM.C., pentru că levantul poate într- adevăr să fie „unmanifest postmodern”, dar asta nu înseamnă că eleste şi poezie.

„eu am imitat tot ce am citit”, spune eroul poezieipostmoderne generaţioniste într- o emisiune la TVR 1,în octombrie 2010, referindu- se la poezie. Imaginaţialui M.C. prelucrează texte străine. el aplică, în acestsens, o idee pe care a încercat să o breveteze ezraPound, care în Cantos (1927- 1970) a reciclat poeziidin toată lumea şi din toate epocile, începând cu poe-zia chineză veche. Mai aplicat, Cărtărescu plagiază,de exemplu, în poemul Căderea (Faruri, vitrine, foto-grafii, 1980) pagina 194 a volumului Viaţa şi opiniilelui tristram Shandy, autor lawrence Sterne (elu,1969)…

levantul, opera prin excelenţă imitativă, retrosemnată de Mircea Cărtărescu, este, în acelaşi timp,un fel de poveste în versuri clasice. Structura poemu-lui este narativ- epopeică, astfel încât, pentru a- i sin-tetiza firul narativ, deci povestea, Andrei Perian arenevoie de aproape o pagină… levantul trădează unprozator care, ţinând morţiş să scrie poezie, ajunge săscrie versuri epice. Cărtărescu re- creează, recicleazăcu sârg, prozaic poezia altora, face din poezia liricăpoezie epică.

Din teoria şi tehnicile poetice practicate de M.C.,înţelegem că a fi poet postmodern, eventual poet post -modern important, înseamnă a face poezie din poeziaaltora, deci a- i imita pe poeţii pe care îi apreciezi;înseamnă a scrie cu cărţile poeţilor pe masă. Dar dacăfaci acest lucru nu dobândeşti nicidecum calitatea de(mare) poet, pentru că tot ceea ce poţi „reproduce” pepagina ta dintr- un mare poet nu sunt decât elemente-le individuale şi fragmentare din care acesta îşi con-struieşte poezia, în timp ce viziunea şi metaforarămân ale poetului- model în cauză, fără posibilitateade a fi reproduse. Ca să îi răpeşti acestui poet spiritul,viziunea, metafora şi să faci din el „propria” poezietrebuie să- l plagiezi! Vezi, parţial, poemul cărtăres-cian Căderea. r

virgil Diaconu

Cărtărescu, poetul sinclonizat

Mircea Cărtărescu este unul dintre puţinii poeţi românicare îşi pun întrebări cu privire la athanorul poetic, la modul

în care se elaborează poezia. Mi- am ales să vorbesc desprefelul în care M.C. îşi concepe poezia nu pentru că am fost

sedus de poetica sa, ci pentru că mi s- a părut interesant săaflu cum produce poezie un autor pe care critica literară îl

apreciază la modul superlativ, căruia USR îi premiază aproa-pe toate cărţile de poezie şi care este considerat de către

Nicolae Manolescu un adevărat „profesionist al literaturii”(Istoria critică a literaturii române…, 2008, p. 1351). Cum îşi

concepe, aşadar, un „profesionist al literaturii” poezia?

mirceA cărtărescu

32

ANUL XXIV t Nr. 9 (738)

CO

NT

EM

PO

RA

NU

L.

IDE

EA

EU

RO

PE

AN

Ă

Deşi puţini sunt dispuşi să recunoască,asistăm acum la confruntările, uneoridramatice, care însoţesc redefinireaînsăşi a cinematografului. Bătălia prin-

cipală se poate rezuma astfel: peliculă contra digital.ea nu trebuie dramatizată şi transformată în pre-text pentru a vorbi despre „moartea cinemaului”.Vorba influentului teoretician David Bordwell,această temă nu e decât un trop al discursului des-pre film în ultimii ani, nu poate fi vorba despre dis-pariţie, ci de transformare.

unii consideră că înlocuirea suportului film cudiscul plin de pixeli este un fenomen normal pentruînceputul noului mileniu şi modificarea priveşte înprincipal proiecţia. Ar exista mai multe câştiguridecât pierderi aici, pentru că filmele vor circula maiuşor, copiile vor costa mai puţin iar calitatea vizionă-rii va fi mai bună. Problema nu este însă numai teh-nică, ci are şi consecinţe estetice vizibile. Cinemato-graful de mare spectacol ocupă un loc de seamă înagenda marilor studiouri şi supralicitarea în aceastădirecţie aduce aminte de începutul anilor 50, când,îngrijorate de scăderea numărului dramatic al spec-tatorilor rămaşi acasă în faţa micilor ecrane, cei dela Hollywood au urgentat adoptarea noilor formatetehnice (cinemascopul, ecranul panoramic, sunetulDolby stereo). Puse în slujba unor poveşti modelatedupă noile dimensiuni ale ecranului, aparţinândunor genuri precum aventura în epoci preistoricesau în antichitatea greco romană, superproducţia derăzboi sau musicalul, toate filmele erau pline descene angrenând sute de figuranţi, decoruri specta-culoase şi efecte speciale. Tot ce încăpea în anii 50-60 pe ecranul panoramic pare azi micşorat pe lângăgiganticul câmp vizual oferit de IMAx, care oferăspectatorului, cu profunzimea adăugată a tehnicii 3D, mai degrabă experienţe senzoriale decât poveştimemorabile.

explorând teritorii care, deşi nu sunt noi, suntabordate diferit (în detalii, în profunzime şi mărime)cinematograful hollywoodian în era digitală descrieîn alţi termeni zona oniricului, a imaginaţiei şi a uni-versurilor alternative. Ceea ce s- a schimbat în aces-te reprezentări „nu sunt temele şi explicaţiile ştiinţi-fice, ci modul în care spectatorul se apropie de eleprin intermediul unui mediu, cinematograful, care afăcut un pas decisiv în îndepărtarea sa definitivă decaracterul său de pur reproducător al realităţii”,după părerea criticuluI esteve Riamabau (Holly-wood în era digitală, editura Catedra, Madrid,2011).

grandoarea spectacolului (de preferat al distru-gerii) pare cuvântul de ordine al peliculelor de genlansate de studiourile americane în ultimele luni şimai ales în această vară. De la noua aventură a luiSuperman, omul de oţel, pană la epopeile futuristeCentura pacificului sau elysium, noile filme îşi pro-pun să menţină spectatorul într- o stare de recepta-

re dominată de senzaţia că este copleşit de stimuliivizuali şi auditivi.

Noile filme reflectă şi o altă consecinţă a domi-naţiei tehnicilor digitale, aceea a hibridizării: dintregenuri şi dintre medii. Dacă omul de oţel are o mar-cată înclinaţie de a revela, prin cromatică şi prin sti-lul naraţiunii, originea poveştii, banda desenată, încazul Centurii pacificului hibridul e mai complex,combinând stiluri vizuale şi mituri specifice unorculturi diferite.

Regizat de extravagantul regizor mexican guil-lermo del Toro (labirintul faunului, Hellboy), filmulimaginează un viitor distopic devastat de apariţiaunor creaturi monstruoase de origine extraterestră,care apar dintr- o falie a Oceanului Pacific. Numelejaponez al monştrilor superdimensionaţi, kaiju, are,nu întâmplător, o rezonanţă japoneză. Mulţi comen-tatori au identificat influenţa peliculelor japoneze(dominate de modelul Godzilla de Ishiro Honda) cuasemenea creaturi gigantice apărute în ocean înurma radiaţiilor nucleare. exorcizarea traumeinaţionale născute după bombardamentele de laHiroshima şi Nagasaki dau acestor filme un plus demotivaţie psiho- socială care le îmbogăţeşte substan-ţa.

Del Toro nu pasti-şează însă acest model,ci îl mixează cu elementede peliculă- catastrofă ti-pic hollywoodiană, curădăcini probabile în fai-mosul King Kong deMerian Cooper şi A.Schoedsak din 1933.Tehnologia joacă şi ea unrol mai important decâtîn filmele japoneze cumonştri (subgen numitkaiju ega) şi guy Davis,creatorul de benzi dese -nate care a colaborat lafilm, a imaginat nişteroboţi gigantici, numiţijaegers, concepuţi spe-cial pentru a se lupta cu uriaşele creaturi venite dinapele oceanului. Deşi seamănă destul de bine cumaşinăriile din seria transformers, roboţii- gladia-tori au particularitatea interesantă de a fi acţionaţide doi oameni care, pe lângă deosebite abilităţi atle-tice, sunt dotaţi cu o rară capacitate de a- şi coordonaforţa psihică. Această „umanizare” a combatanţilorcare reprezintă apărătorii Terrei dă un profil apartepoveştii cinematografice supradimensionate, relata-tă în termeni vizuali frapanţi de pelicula lui guiller-mo del Toro. la nivelul echipei din interiorul roboţi-lor se articulează relaţiile emoţionale care încearcăsă scoată personajele din bidimensionalitate, atâtîntre fraţii perfect coordonaţi, cât şi dintre fratelesupravieţuitor şi noua lui parteneră asiatică.

Antrenarea pentru bătălia cu dezgustătoarelecreaturi extraterestre, cât şi luptele în sine, stilizea-ză elemente de arte marţiale în scene foarte dinamiccoregrafiate care dau satisfacţie fanilor genului. Pro-babil că neaşteptatul succes al filmului lui del Toroîn China îşi găseşte explicaţia şi în această calitate.Iar priza la public al acestei pelicule cu înfruntăridramatice ţine probabil şi de intuiţia regizorului dea plasa la momentul potrivit contrapunctul umoris-tic, asigurat aici de prezenţa unui mafiot care trafi-chează organe ale uriaşilor kaiju doborâţi în timpulbătăliilor. Interpretat de Ron Perlman (protagonis-tul din Hellboy) personajul reactivează spiritul ludical relatării, tipic regizorului mexican, care nu se iafoarte în serios spunând această poveste destul denaivă. Rezultatul în teremeni de box office arată căstrategia supradimensionării a fost bine gândită:pentru un buget de 190 de milioane de dolari, filmula încasat, în primele trei săptămâni de la lansare,350 de milioane.

Ar fi de discutat însă cu seriozitate de ce seînmulţesc aceste pelicule despre catastrofe şi apoca-lipse petrecute înntr- un viitor mai mult sau maipuţin îndepărtat. Dacă îi dăm dreptate scenaristuluiTravis Beacham că „există o universalitate a imagi-nii lumii ameninţată de giganţi” şi că aceşti monştripersonifică un mare dezastru, natural sau provocatde om, nu ne putem împiedica să căutăm motivelecare explică aducerea lor tot mai frecventă pe ecra-nul multiplexului. este poate nevoie de exorcizareaspaimelor provocate de generalizata criză economi-că, sau de echilibrul nesigur al puterii globale dinprezent.

Dacă noile unelte digitale pe care s- a înstăpânitcinematograful motivează forma noilor poveşti, sim-bolistica lor are resorturi mai complicate, cu legăturievidente în contextul politic şi social internaţional.Acest lucru e confirmat şi de mai recent lansatul Sfelysium, regizat de Neil Blomkamp, autor al unuialt interesant film aparţinând acestui gen, districtulnr 9. Imaginând viitorul unei Terre confruntată cuepuizarea resurselor energetice şi naturale în anul2154, noua peliculă a cineastului foloseşte tropii spe-cifici ai ficţiunii ştiinţifice pentru a semnala proble-mele acute ale lumii de azi: polarizarea bogăţiei,supravegherea electronică, inechitatea sistemului desănătate care îi protejează numai pe privilegiaţi.Spectatorul nu are însă senzaţia că asistă la o prele-gere menită să- i mobilizeze conştiinţa socială, pen-tru că suspansul şi înfruntările fizice sunt la locullor, la fel şi vedetele care întruchipează eroii şi tică-loşii din viitor (Matt Damon şi jodie foster).

Intrate pe mâna unor regizori de talent incon-testabil, aceste superproducţii care încearcă să sedu-că spectatorii şi cu sprijinul dimensiunii gigantice aspectacolului cinematografic au, pe lângă meriteledeja amintite, şi pe acela că readuc spectatorii însala de cinema. Mai ales pe reprezentanţii aşa numi-tei face down generation (generaţia care priveşte înjos), făcându- i să se dezlipească de micile ecrane alelaptopurior şi tabletelor, pentru a privi spre mareleecran, acolo unde este locul firesc al filmelor. r

Dana DumaEcranul gigantic, ofensiva de farmec

Bătălia principală se poate rezumaastfel: peliculă contra digital. Ea nu

trebuie dramatizată şi transformată înpretext pentru a vorbi despre„moartea cinemaului”. Vorbainfluentului teoretician David

Bordwell, această temă nu e decât untrop al discursului despre film în

ultimii ani, nu poate fi vorba despredispariţie, ci de transformare.

33

CO

NT

EM

PO

RA

NU

L. ID

EE

A E

UR

OP

EA

NĂ

SEPTEMBRIE 2013

Devenit, anul acesta, septuagenar, regi-zorul Stere gulea continuă să fie activpe ecrane, de data aceasta cu ecraniza-rea unui bestseller al anului 2009,

romanul lui Dan lungu Sunt o babă comunistă, pecare l- a scenarizat împreună cu Vera Ion şi lucianDan Teodorovici. Considerat – pe bună dreptate –regizorul moromeţilor (acesta fiind filmul care l- apropulsat în primul eşalon al creatorilor de film),Stere gulea, teatrolog- filmologprin formaţie, s- a afirmat ca regi-zor mult mai devreme însă, şiacum, când se află la un punctculminant al unei prodigioasecariere, mi se pare chiar necesarsă- i re- evaluăm începuturile.Numele său se află, de pildă, pegenericul filmului apa ca un bivolnegru (numit, fără teama de agreşi, „manifestul unei genera-ţii”), un exemplar film colectivieşit pe ecrane în primăvara lui1971. În toamna lui 1973, apoi,regiza, împreună cu Andrei Cătă-lin Băleanu, producţia TV Subpecetea tainei, prima adaptarepentru ecran a operei lui MateiuCaragiale, scriind şi scenariul, încare a „topit” fragmente din„Craii de Curtea Veche”, „Subpecetea tainei”, „Remember”,pentru a evoca o lume de la con-fluenţa visului cu realitatea dinBucureştiul fantast al sfârşituluide secol xIx, un film de revăzut,în care jucau, printre alţii, Dan Nuţu (Autorul),Vasile Niţulescu (Pârgu), Constantin Rauţchi (Paşa-dia), Tamara Creţulescu (Vanda), lolita Tăutu(Pena Corcoduşa). În decembrie 1977, apoi, Steregulea ieşea pe ecrane cu un „film de suflet”, Iarbaverde de acasă (scris de Sorin Titel): în era plecărilorgrăbite de la sat spre oraş, regizorul propunea filmulpoetic al întoarcerii la „iarba verde de acasă”, cuantologica secvenţă simbolică a trecerii coasei de labătrânul obosit de drumurile vieţii (interpretat deVasile Niţulescu) spre tânărul întors acasă (florinZamfirescu), unul dintre cele mai frumoase momen-te ale acestui film calm şi liniştit, ca o şoaptă, filmatcu emoţie de operatorul de imagine Valentin Duca-ru. Înainte de a ajunge la Marin Preda (şi, respectiv,la moromeţii), Stere gulea a trecut pe la... julesVerne, propunând, în primăvara lui 1981, ecraniza-rea- surpriză Castelul din Carpaţi (pe un scenariu deNicolae Dragoş şi Mihai Stoian), şi, în anul imediaturmător, pe la Mihail Sadoveanu, realizând ochi deurs, un film polemic, o replică, de fapt, la modalita-tea descriptivă, evidentă în mai toate peliculeleinspirate din opera ilustrului prozator moldovean.Pentru regizor, ecranizarea primului volum din„Moromeţii” lui Marin Preda – un roman esenţial alsatului românesc – rămâne, neîndoios, un preţiostest de maturitate artistică şi creatoare. Satul dinmoromeţii lui Stere gulea (1987) rămâne foarte allui Marin Preda, chiar dacă (sau tocmai pentru că!)regizorul- scenarist preia povestea originară într- oconcepţie în care comunică propria sa cunoaşteredespre ţăranul român, despre felul lui de a reacţionala cotidian, felul lui de a gândi sub faldul eternităţii,propria lui simţire despre „iarba verde de- acasă”,chiar dacă (sau tocmai pentru că!) operatorul deimagine Vivi Drăgan Vasile, îşi topeşte, la rându- i,în povestea Moromeţilor, propriile experienţe deviaţă, gândindu- se, totodată, la Andreescu, chiardacă (sau tocmai pentru că!) Ilie Moromete esteVasile Rebengiuc – sau invers! – şi moromeţii din jursunt luminiţa gheorghiu, gina Patrichi, DorelVişan, Mitică Popescu, Petre gheorghiu, florinZamfirescu, sau copilul Marius Badea. un începutde zi în satul Moromeţilor este ca un început delume.

După ecranizările emblematice dinspre sfârşitulanilor 80, moromeţii lui Stere gulea şi Iacob de Mir-cea Daneliuc, începea, practic, şi pentru filmul româ-nesc o nouă lume, printre protagoniştii săi fiind, laloc de cinste, şi regizorul Stere gulea. Îi întâlnimnumele, de pildă, pe genericul unui documentarrezonant al anului 1991, piaţa universităţii – româ-nia, un „documentar fără documentarişti”, realizatde Stere gulea, Vivi Drăgan Vasile şi Sorin Ilieşiu,

ultimii doi fiind şi operatori ai filmului, alături deVlad Păunescu. lui Stere gulea i se datorează, încontinuare, câteva dintre cele mai valoroase contri-buţii ale unor cineaşti consacraţi la cinematografulromânesc post- revoluţionar. Mă gândesc în primulrând la filmul Vulpe Vânător (1993), pe genericulcăruia figurează, în calitate de co- scenaristă, şinumele devenit legendar al scriitoarei de limbă ger-mană Herta Müller, un film care este, înainte de

toate, o „opţiune morală” (cumpoate fi definit altfel un film des-pre „starea Timişoara 89”?), şi încare regizorul a jonglat cu unprestigios tandem complementarfeminin, Oana Pellea- Mara gri-gore. Regizorul Stere gulea şi- acontinuat demersul investigăriiactualităţii cu filmul Stare defapt (cu premiera în 1995), încare este şi co- scenarist, alăturide eugen uricariu, filmul por-nind de la o idee a lui lucian Pin-tilie, şi propunându- şi să vor-bească în principal despre ceea cea rezultat din revoluţia românădin decembrie 89, cum o spuneînsuşi regizorul, „o lume ameste-cată, bastardă, pe care, însă,dacă nu ne- o asumăm, nici n- ovom putea înţelege, nici depăşi”.După mai mulţi ani de absenţăpe marile ecrane (timp în care aregizat, împreună cu fiica sa,Alexandra, serialul TV Hacker,scris de Răzvan Rădulescu şi

Cristi Puiu), Stere gulea a revenit, spre sfârşitulprimului deceniu din mileniul trei, cu filmul Wee-kend cu mama (2009), un film, scris împreună cuVera Ion, în care joacă Adela Popescu şi MedeeaMarinescu, ajunsă, cât se poate de paradoxal, la vâr-stă de mamă, după ce ieri, parcă, era una dintre fru-moasele copile din filmul lui gopo maria- mirabela.Cam acesta ar fi drumul creator prodigios al regizo-rului Stere gulea. l- am rememorat şi din motivularătat, acela că se cuvine o reevaluare a începuturi-lor sale cinematografice, a întregii sale cariere, darşi dintr- un motiv strâns legat de cea mai recentăpremieră a sa, filmul comic şi tragic deopotrivă, Sunto babă comunistă. Care ar fi acest motiv? Regizorulîşi „validează” şi îşi re- confirmă şi în acest film – pecare îl consider, cum spuneam, o „culminaţie” dematuritate a creaţiei sale –, poezia din Iarba verdede acasă, aburul fantast al Castelului din Carpaţi,

încrâncenarea psihologică din ochi de urs, portretis-tica realistă – de personaje, de ambianţe – din moro-meţii, civismul cuceritor din Vulpe Vânător şi Starede fapt. „fibra” Stere gulea constituie, aşadar,coloana vertebrală a filmului Sunt o babă comunis-tă, un film în care regizorul şi- a asumat misiunea dea investiga, deopotrivă, trecutul şi prezentul ţăriinoastre, ecourile şi rămăşiţele „epocii de aur” în pre-zentul imediat. Închizând un semnificativ „arc pestetimp” (regizorul o lansa, practic, cu un sfert de veacîn urmă, pe marea actriţă luminiţa gheorghiu, ofe-rindu- i rolul Catrinei Moromete în capodopera de- at-unci), Stere gulea o distribuie din nou pe luminiţagheorghiu într- un rol „evenimenţial”, acela al „babeicomuniste” elvira Ciorcilă din recenta premieră.Mărturisind că, redactând ultima variantă a scena-riului, a avut- o în vedere pe luminiţa gheorghiu,regizorul îşi justifică astfel opţiunea: „Am ales- o pe

luminiţa gheorghiu pentru că aveam nevoie decineva care să poată interpreta un personaj tipic, dinclasa medie, din perioada comunistă, inteligent, cusimţul umorului, cu autoironie. Nu vreau ca perso-najul principal să fie vreo tâmpită nostalgică şi nuvreau să fie privită cu dispreţ pentru judecăţile ei.”Actriţa acţionează exact aşa cum şi- a dorit- o regizo-rul, desenând un personaj complex, sincer, tonic şidezinvolt, care, pe lângă autocaracterizarea ironică„sunt o babă comunistă”, are, azi, o întrebare gravă,neliniştitoare, „să fi fost comunistă fără să ştiu?”.Actriţa îşi pune această întrebare şi în monologurilesale din faţa camerei de filmat (care nu cred că suntsoluţia cinematografică cea mai binevenită). Dese -nat în alb- negru, trecutul „comunist” al personajelorschiţează (în secvenţe care, se simte, îi merg la inimădirectorului de imagine Vivi Drăgan Vasile) portre-tul unei epoci revolute, de tristă amintire. Delocîntâmplător, ca loc de desfăşurare a acţiunii a fostales oraşul Călăraşi, unde se află şi astăzi scheletulunui imens complex industrial părăsit şi ruginit,devenit şi „personaj” în filmul lui Stere gulea (acoloîşi regăseşte „baba comunistă” fostul loc de muncă,de acolo îi vine eroinei şi ideea – cam năstruşnică,astăzi, s- o recunoaştem – activizării atelierului deieri, uitat şi fără viaţă). Acţiunea propriu-zisă a fil-mului – care prezintă, în montaj alternativ, viaţa deieri şi de azi a familiei Ciorcilă, extrăgând semnifica-ţiile de rigoare – este „complicată” prin vizita înRomânia a fiicei, Alice, stabilită după revoluţie pesteocean, şi sosită în ţară împreună cu logodnicul eiamerican. Avertizaţi de problemele financiare graveale fiicei lor în străinătate, părinţii merg până lasacrificiul de sine în tentativa de a- i ajuta pe tinerisă depăşească impasul financiar. Relaţiile mamei(ale părinţilor) cu fiica reprezintă o altă linie de inte-res a filmului. Cum am lăsat să se înţeleagă pânăacum, „greul” filmului îi aparţine luminiţei gheor-ghiu, într- un alt rol de vârf al impresionantei salefilmografii. Alături de rolul Catrinei Moromete, derolul asistentei medicale Mioara din moartea dom-nului lăzărescu de Cristi Puiu, de rolul mamei dinpoziţia copilului de Călin Peter Netzer (şi n- aş uitanici rolurile mamei din Francesca de Bobby Păunes-cu sau priveşte înainte cu mânie de Nicolae Mărgi-neanu), rolul „babei comuniste” este unul dintre„stâlpii de boltă” ai unei creaţii interpretative deexcepţie. Am reîntâlnit cu bucurie în rolul fetei,Alice, o altă actriţă cu „cinematograful în sânge”,Ana ularu, şi de această dată (ca şi în Italiencele sauîn periferic) o prezenţă seducătoare, teribil de expre-sivă, cu un joc nuanţat şi convingător, fapt care- ldezavantajează uneori pe Collin Blair, care nu izbu-teşte tot timpul să- i fie un partener „pe măsură”.Performant, în schimb, este Marian Râlea (ţucu,soţul elvirei), care, oricât de ciudat ar părea, sedovedeşte un partener competitiv al luminiţei ghe-orghiu. M- a bucurat faptul că regizorul Stere guleas- a gândit la o mare actriţă uitată, Valeria Seciu,oferindu- i un rol secundar, prin care actriţa schiţea-ză, însă, o întreagă biografie, un destin ratat în„epoca de aur”, dar un personaj care nu s- a lăsatdărâmat de vicisitudinile vieţii. Anca Sigărtău înzes-trează cu mult nerv personajul viu colorat al suroriielvirei, mai apar în film Coca Bloos – „pata de culoa-re” a unui personaj tragic –, Tania Popa, ConstantinDrăgănescu, Patricia Posluşnic... Cum am spus la unmoment dat, secvenţele din „epoca de aur” sunt dese -nate în alb- negru, în ele directorul de imagine ViviDrăgan Vasile este foarte în largul lui (manifestân-du- şi dorul de alb- negru, care i- a asigurat cele maiimportante succese cinematografice), dar în întregulfilm, operatorul de imagine care l- a însoţit pe Steregulea în mai multe filme de la moromeţii încoace, sedovedeşte un valoros partener de gând artistic alregizorului. Pentru că am adus din nou vorba deregizor, aş mai spune un lucru: activitatea sa „regi-zorală” a continuat, cred, şi după încheierea filmu-lui. Spun aceasta, pentru că nu mi se pare delocîntâmplător faptul că acest film a fost programat înpremieră la 23 august, ziua naţională a Românieidin perioada comunistă. este încă un omagiu – înspiritul tragi- comic al filmului – adus babei comu-niste! r

Călin Căliman„Sunt o babă comunistă”

M- a bucurat faptul că regizorul StereGulea s- a gândit la o mare actriţă

uitată, Valeria Seciu, oferindu- i un rolsecundar, prin care actriţa schiţează,însă, o întreagă biografie, un destin

ratat în „epoca de aur”, dar unpersonaj care nu s- a lăsat dărâmat de

vicisitudinile vieţii.

34

ANUL XXIV t Nr. 9 (738)

CO

NT

EM

PO

RA

NU

L.

IDE

EA

EU

RO

PE

AN

Ă

la colţul străzii traversez. Cu grijă.uitându- mă- n stânga şi- n dreapta. Cuochii la maşini. Atena este mai puţingolită de populaţie anul ăsta. lumea nu

se mai află cu mic cu mare în insule. Pe bulevardulMichalakopoulou circulaţia este non stop. Deşi esfârşit de iulie. Deşi în alţi ani se golea capitala. Şiinsulele, unde din zori se ieşea la plăjă, răsunau decântece la orele serii.

Intră în tradiţia grecilor să părăseasca în lunilede arşiţă capitala. fiecare are insula preferată. Copi-ii sunt duşi întâi de bunicii cărora perechea tânără leasigură astfel băile de mare. Pentru sănătate. Dupăcare, la începutul concediului, apar şi părinţii. Acumoamenii nu prea îşi mai iau concedii. N- au bani. le efrică să nu- şi piardă slujba. Aşa că, la 40 de grade,muncim. Noroc că seara, când ieşim din clădirile încare nu ne mai convine să dăm drumul la aerul con-diţionat (fiindcă ni se încarcă nota la curentul elec-tric), străzile se mai răcoresc.

Mă îndrept spre casă. În gând mă urmăreşteultima mea discuţie cu Dimitris.

Dimitris e director de şcoală particulară.Şcoală de limbi străine. Situată în plin centrulAtenei. Om care a absolvit două facultăţi. Areun purcoi de calificări în cv. Şi mulţi ani demuncă în spate. Pregăteşte studenţi greci carevor să studieze în străinătate. Întotdeauna înşcoala lui, bine amenajată, era un du- te vinocontinuu. Profesori de multe naţionalităţi. Vii-tori studenţi la multe din universităţile lumii.Acum în clasele cu mobilier elegant, cu toateaccesoriile unei şcoli moderne, e aproape pustiu.un elev astăzi. Altul mâine. unul dimineaţa.Altul te miri când.

Dimitris nu se mişcă din biroul lui. De câteori intru la el, îi admir bunul gust. Biroul e ele-gant. Cu mobilier frumos. Cu canapele şi drape-rii asortate. Cu plante de interior în colţuri. Şitablouri cu valoare estetică pe pereţi. Directorulare o figură cehoviană. un om plăcut, cu tâmple-le albe. Stă în spatele calculatorului, de unde îţiaruncă un salut prietenos. Îşi ascunde pe câtpoate disperarea. Scrie ceva de dimineaţa pânăseara. S- a apucat să întocmească o enciclopediemedicală în câteva limbi. e limpede că nu poatesta fără rost. Şi şcoala se goleşte pe zi ce trece.Cine mai învaţă acum limbi străine? Cine maiare bani să se gândească la studii peste hotare?

Mă aşez pe canapea, aşa cum fac la fiecaresfârşit de lecţie, să mai schimbăm o vorbă. Să nedăm curaj. Povestim de una, de alta. Înainteamea a fost Cristina, un medic stomatolog, carepregăteşte studenţii pentru studii în limbaengleză. I- a povestit lui Dimitris că la ea lalucru cabinetul merge foarte prost. Nu mai auclienţi. „Păi cine mai are bani să- şi facă acumadantura?” comentează Dimitris, relatându- mi discu-ţia.

Nu vreau să- l reţin de la munca lui, oricât deabsurdă mi s- ar părea, aşa că- l salut şi mă îndreptspre lift. Întrebarea lui nu mă lasă însă în pace. Măîntorc din drum. Deschid uşa biroului lui.

„Păi cum, măi Dimtris, îi spun, o să ajungem săumblăm fără dinţi?”

„Au mai fost asemenea perioade în istoria gre-ciei”, îmi răspunde. Alb, înţelept, resemnat, fărăsă- şi ia privirea de pe ecranul calculatorului.

ţin minte o carte a unui american după care îmipregăteam cursul, în urmă cu vreo două decenii,când predam sociologia. Autorul vorbea despre for-mele de segregare ale viitorului. Segregare la care,spunea el, medicina va juca un rol substanţial. Şibineînţeles, nu culoarea pielii, nu dumnezeul la carete închini, ci contul din bancă va fi decisiv. Cele treiforme de segregare erau cea legată de sănătate,urmată de cea sexuală şi cea estetică. Aparaturamedicală şi baza farmaceutică vor fi atât de perfor-mante, spunea el, încât aproape orice afecţiune vaputea avea dacă nu vindecare, măcar stopare a sufe-rinţei pe termen lung. Această aparatură şi trata-mentele vor fi însă atât de costisitoare, încât un pro-cent minim din populaţie va putea avea acces la ele.Restul, va muri cu zile, incapabilă să- şi plăteascătaxele de spitalizare. Segregarea sexuală se baza peaceleaşi criterii. Confortul sexual se va realiza prinprocedee medicale, adaosuri, prelungiri, tratamentehormonale, schimbare de sex etc., etc. Vei putea fi

fericit sub plapumă în funcţie de banii pe care îi veiinvesti în adjuvante. Natura nu va mai funcţionadecât în cazuri statistic irelevante. Starea de bine nuva mai fi loc comun. Oamenii se vor împărţi dupăbugetul pe care sunt în măsură să îl aloce pentru aavea parte de ea.

Şi urma segregarea estetică. Vom fi frumoşi sauurâţi în funcţie de suma pe care vom fi în stare s- ocheltuim pentru a ne plăti făptura. Operaţiile esteti-ce şi cosmeticele nu vor fi la îndemâna oricui. Ceibogaţi vor avea parte de apariţii estetice. Cei săracivor rămâne urâţii pământului.

ţin minte că, trăind atunci în Olanda, mi- avenit în minte tabloul lui Van gogh „Mâncătorii decartofi”. Pictura are un dramatism de nesuportat.Totdeauna m- a tulburat urâţenia acelei familii, adu-nate în jurul unei mese. Întunericul. figurile butu-cănoase. Sluţeala feţelor şi a gesturilor. gurile pun-gite, din care se vedea clar că nu iese un cuvânt.liniştea aceea mormântală, neomenească. felul

cum se împărţeau, cu mişcări lipsite de orice bună-voinţă, cei câţiva cartofi. Acea pictură mi s- a părutîntotdeauna o pagină de istorie. Multe momentenegre din înşiruirea secolelor scoate intuiţia artistu-lui la lumină. Multe elemente din trecutul poporuluişi din mentalitatea lui. Pe mine, de câte ori ovedeam, mă podidea plânsul. Nu rezistam la atâtasărăcie, pusă pe pânză. Nu rezistam la urâţenia pecare o imprimase sărăcia figurilor umane.

Seară de seară ies pe bulevardul Mihalakopou-lou. Vreau, nu vreau, trebuie sa scot câinele. e unmaidanez cumsecade, cu care m- am procopsit pe oinsulă. l- am găsit sub un gard, de- abia fătat, lângăo căţea care murise la naştere. l- am adus la Atenaîn geantă. este recunoscător pentru destinul lui.Câine mai tandru nu cred că există pe faţa pământu-lui.

Străbatem aşadar amândoi bulevardul. În întu-neric, deşi acum câţiva ani erau numai lumini. gea-murile magazinelor falimentate se rânjesc la lume.Ici, colo, câte o staţie de benzină. Ici, colo câte un ate-lier de reparat motociclete. firme care încă funcţio-nează. Sunt o necesitate. Şi hotelele de cinci stele,aproape goale.

e ora zece. la atelierul de peste drum lumina eaprinsă în interior. Dar oamenii au scos o masăafară, în întuneric. Pe masă au întins o învelitoarealbă. Şi în jurul mesei au pus scaune. Nu prea deslu-şeşti exact câte persoane sunt. Cei doi muncitori. lacare au venit şi nevestele. Să petreacă o searăîmpreună. Ba. parcă li s- au mai alăturat şi nişte

vecini de la etajul de sus. Mirosul te ameţeşte.Nevestele au gătit şi- au venit încărcate, să cineze cusoţii şi cu colegii lor. Mă apropii şi le desluşesc figu-rile. ei s- au spălat la robinetele din spatele atelieru-lui, şi- au schimbat hainele de lucru. ele au venit fru-mos îmbrăcate. Ciocnesc o bere. Sunt plini de voiebună. Trecătorii ocolesc masa pusă direct pe trotuar.Dau însă din cap, îi salută. unii le urează chiar poftăbună. ei răspund recunoscători.

Îi găsesc când mă întorc din parc tot acolo. Astaaproape seară de seară. Ceea ce îneamnă că n- auplecat în concediu. Că nu pot să plece. Doar că ştiusă petreacă oriunde. Chiar şi pe întuneric. la o masăscoasă direct pe trotuar. Cu un mizilic în farfurie. Cuun cartof prăjit şi- un tsatsiki. Cu două ghivece debusuioc puse la piciorul mesei. Şi în urechi cu ţiuitulţicladelor, din pomii de la marginea străzii. Râd.

Povestesc. După încă un pahar, uite că dau dru-mul şi la un cântec. uşor, în surdină. un cântectrist. O incantaţie. Despre un rău cum nu sepoate mai mare. O pacoste cum nu cunoaştegrecul mai copleşitoare: I monaxia. Singurăta-tea.

Mă apropii de ei. femeile sunt tinere şi fru-moase. Au rochii subţiri, din in. Şi sandale cutalpa plată, ţinându- se în mărgele. le place săfie unii în tovărăşia celorlalţi. ei se bucură căau venit nevestele, să- şi petreacă seara împreu-nă. Se mai toarnă un ouzo. Se mai ia un coltucde pâine. Se spun istorii. Sunt fericiţi.

Tabloul nu este nou. el a fost invocat de fil-mele anilor 60. Care vorbeau despre o grecie aoamenilor simpli şi cumsecade. O grecie săra-că, înţelepţită însă, adusă la scara sentimente-lor omeneşti, de suferinţele războiului civil.este grecia care ne- a marcat pe noi, cei care amcunoscut- o în acea perioadă. unică. Inconturba-bilă. frumoasă. Omenoasă. Cu o lume care ştiece înseamnă o fericire simplă. Şi, mai ales, careştie că suntem făcuţi ca să vorbim unii cu alţii.Oameni care nu trebuie să plătească pentru cacineva să- i asculte. Care nu au oră la psihiatru,ci îl au pe vecinul de peste drum. Mulţi ani,alergatul pe la bănci pentru împrumuturi,investitul în maşini care mai de care şi în mezo-nete neapărat cu piscină, fiindcă aşa se vede latelevizor în filmele americane, au făcut ca fireagrecului să se schimonosească. Dovadă că nunumai sărăcia te face urât. Dovadă că nu de lamâncatul cartofilor ne- am degradat.

Oare ne va ajuta criza să ne regăsim?

Câinele meu văd că s- a aşezat pe trotuoar înfund şi nu mai vrea să se mişte. Cei de la masă îl vădşi- i aruncă un os. el se duce să mulţumească. Setopeşte în mângâieri la picioarele lor. Dau să- l tragde- acolo. Doar că nu reuşesc.

„foarte bine face, kiria, cum o să treceţi aşa,fără să vă opriţi câteva clipe la noi? Vă vedem searăde seară cu câinele. Chiar vroiam să vă invităm. ela,Petro, ia adu- i tu kiriei un scaun din atelier. Şi- unpahar, să- nchinăm un ouzo”.

Pe la miezul nopţii ştim totul unii despre alţii.Mă ridic şi ne îmbrăţişăm. Până la colţul străzii îmifac cu mână. Îmi urează somn uşor. Şi mă roagă săle transmit salutări din partea lor copiilor mei, acolo,în franţa, unde au emigrat. „Şi nepoatelor, dragelede ele, cea albă şi cea neagră, africana, pe care auadoptat- o copiii dumitale, ce lucru sfânt în ochii luidumnezeu, chiar aşa, kiria…”

Străbat bulevardul Mihalakopoulou spre casă.Mă simt ca un fulg de uşoară. Pe cer e o lună imen-să. Şi- n copaci ţicladele sunt în plin concert.

Intru în casă. ud florile de pe balcon. Ascult ulti-mele ştiri. Şi parcă nu mă mai întinează toată min-ciuna şi toată manipularea revărsată asupra noastrăpe zeci de canale.

Aşa că înainte de- a stinge luminile, vreau să văfac o mărturisire:

Dacă mâine seară mă veţi căuta şi nu veţi reuşisă daţi de mine deloc… păi, ştiţi unde să mă găsiţi.Pe Mihalakopoulou. la masa de pe trotuar. r

monica săvulescu voudouri„Mâncătorii de cartofi” de pe Michalakopoulou

n Scrisori din Balkania Ţin minte o carte a unui americandupă care îmi pregăteam cursul, în

urmă cu vreo două decenii, cândpredam sociologia. Autorul vorbea

despre formele de segregare aleviitorului. Segregare la care, spunea

el, medicina va juca un rolsubstanţial. Şi bineînţeles, nu

culoarea pielii, nu dumnezeul la carete închini, ci contul din bancă va fi

decisiv. Cele trei forme de segregareerau cea legată de sănătate, urmată de

cea sexuală şi cea estetică.

35

CO

NT

EM

PO

RA

NU

L. ID

EE

A E

UR

OP

EA

NĂ

SEPTEMBRIE 2013

Continui povestea Congresului Naţionalde Poezie- CNP de la Botoşani şi Suceavadin 14- 16 iunie 2013 (care se ţine la doiani). Rămăsesem la Memorialul Ipoteşti

(Centru Naţional de Studii „Mihai eminescu”), undes- au deschis lucrările CNP cu tema „Perspective orga-nizatorice privind promovarea poeziei româneşti înstrăinătate”. S- a atras atenţia că şi la ediţia anterioa-ră a CNP s- a pus în discuţie această promovare, s- asemnat şi un apel către ICR şi Ministerul Culturii –şi? „A rămas ca- n tren”. Deşi acum un an foştii şefi aiICR (H.R. Patapievici- Mircea Mihăieş- Tania Radu)şi- au dat demisia, după ce ICR (devenit o oficină depropagandă a lui Băsescu, plină de „agenţi acoperiţi”,după cum s- a subliniat în mass- media; Ministerul deexterne şi SIe făcând legea) a fost transferat la Senatde la Preşedinţia ţării. Şi a venit o nouă echipă:Andrei Marga- Horia gârbea- Vladimir Simon, care arezistat un an – în luna iunie2013 şi- a dat demisia, fiindrespins raportul de activitateal ICR la Senat, de o comisiede cultură condusă de unnimeni în plan cultural, de laPSD, georgică Severin (laordinul premierului VictorPonta – încă nu se cunoscdedesubturile acestor schim-bări, e regretabilă atitudineapasivă a preşedintelui Sena-tului, Crin Antonescu). Cândscriu aceste rânduri, e numitnou şef al ICR adjunctul luiN. Manolescu de la uNeSCOParis, un trimis al MAe- SIe,fără merite culturale, lilianZamfiroiu, bun de manipulatnu numai de liderii uSl(adică ICR se întoarce deunde a plecat; numai o anu-mită gaşcă dintre scriitori vafi promovată, sigur; lista luiMihăieş, apropiatul lui Mano-lescu, va fi acum făcută dupălistele soţiei lui Manolescu,angajată a ICR, redactor- şefla lettre Internationale, IrinaHorea, cea care organiza pesprânceană „Serile de litera-tură de la Neptun”)…

A venit la microfon Călin Vlasie (directorul edi-turii Paralela 45): Nu avem o strategie naţională cul-turală, doar ministrul Ion Caramitru a avut. legaţii-le româneşti din străinătate îmi cer să le dau pe gra-tis cărţi, dacă vreau să fie… promovate. Va trebui săvă gândiţi la strategii individuale, fiindcă la nivelinstituţional nu suntem buni manageri. fac multepentru literatura română cei plecaţi din ţară (de laRodica Draghincescu la Matei Vişniec), nu cei de laICR, plătiţi din bani publici să ne promoveze în stră-inătate, guvernanţii n- au nici o legătură cu culturaromână. Ce ne- a mai rămas: să facem simpozioane,să atragem atenţia politicului cu tot felul de apeluripublice asupra dezideratelor noastre. Din păcate,avem cultură la nivelul societăţii româneşti, ne com-plăcem în aceeaşi şmecherie cu „miloaga”. Ar trebuisă protestăm cât mai des, eventual să ieşim în stra-dă… A urmat Adi Cristi (directorul ziarului ieşean24:ore; azi, numit de primărie director la Casa decultură Mihai eminescu din parcul Copou, în locullui Nichita Danilov, plecat adjunct la ICR Chişinău):Să coborâm în România reală, care ne sunt posibili-tăţile? În 2015 să facem CNP la Botoşani şi la Iaşi,oraş care se pregăteşte să fie capitală a culturii euro-pene… (Din sală, eu anunţ ce mi- a spus în particularAdrian Alui gheorghe: CNP să joace la loto, că e fon-dul de câştig ajuns la 8 milioane de euro!). la micro-fon a venit Dan lungu (noul director al Muzeuluiliteraturii Iaşi): am obţinut 500.000 de euro de laPrimărie şi Consiliul judeţean Iaşi pentru festiva-lul internaţional de literatură şi traducere- fIlIT,care se va ţine în 23- 27 octombrie 2013, la Iaşi (suntşi bani europeni pentru asemenea festivaluri, trebu-ie doar atraşi). M- am uitat pe Internet: proiectulFIlIt cuprinde editarea a două antologii, în limbaengleză, care vor reuni texte ale prozatorilor şi poeţi-lor ieşeni. Selecţia textelor este realizată de criticiiliterari doris mironescu (poezie) şi antonio patraş(proză), iar traducerea îi aparţine lui alistair Ian

Blyth (a tradus în limba engleză autori români pre-cum dumitru Ţepeneag, Gellu naum, Filip Florianetc.) – iată că poeţii ieşeni au găsit o soluţie să se pro-moveze (iar) în limba engleză… Problema e la noi, acontinuat Dan lungu, cum prezentăm un proiect. Cutraducerea e dificil, proza e comercială, cere o sub-venţie. la poezie nu funcţionează editarea – doar pecanale de prietenie sau să găseşti un excentric înstrăinătate, numai editori mici, însă şi la festivaluride nişă. Ar trebui să existe o subvenţie de la statpentru deplasarea poeţilor în străinătate, să- şi pro-moveze singuri poezia, ar trebui exploatate ONg- ur-ile… Vorbim aici de o promovare a poeziei, de uncongres al poeţilor, dar unde sunt măcar televiziuni-le locale sau presa din judeţul Botoşani? De undepromovare, de fapt?

gellu Dorian a acordat poetului Horia Zilieru(ajuns la 80 de ani, „e… optzecist de-al nostru”) o

diplomă de excelenţă. „N- amnici un merit că am ajuns la80 de ani”, a declarat acumHoria Zilieru, „dacă veţiculca, observaţi, cifra 8, veţiobţine infinitul”… Apoi aacordat Premiul Poeziei pen-tru Proză – Doinei Ruşti (eava pleca de la Botoşani laDusseldorf la un festival deliteratură, invitată a Institu-tului Heine, unde îşi valansa pe 17 iunie un romantradus în germană), caremărturiseşte că n- a mai fostpe la Ipoteşti din „anii 80”…Aici, la Memorial a fost des-chis şi un salon al cărţii depoezie (care se va muta adoua zi în centrul istoric alBotoşaniului, în faţa Biseri-cii uspenia, unde va avea locrecitalul poeţilor invitaţi laCNP), unde au expus editu-rile Tracus Arte, Paralela45, Vinea, Charmides, Tim-pul, Princeps edit, „Convor-biri literare”, Axa, Conta,junimea (să dau exemplullor).

În după- amiaza zilei devineri, 14 iunie s- a mers cu autocarul la CastelulIuraşcu din joldeşti (e satul de origine a mamei luiMihai eminescu, Raluca Iuraşcu), comuna Vorona,castel- conac transformat într- o şcoală de lux (eleviide aici au recitat şi cântat). Primarul comunei, AurelŞtefan a devenit ghid – a condus invitaţii CNP laMănăstirea Sihăstria Voronei (de călugări), în plincodru, a cărei biserică s- a sfinţit în 1865 (Catape-teasma şi Icoana Maicii Domnului cu Pruncul deMână, unică, sunt înscrise în Patrimoniul Naţional;în 2005 Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Românea aprobat canonizarea Cuviosului Onufrie de laSihăstria Voronei). Apoi s- a întârziat la MănăstireaVorona (de maici), la doi kilometri de comuna Voro-na („vorona” înseamnă ciori în slavă), tot în pădure –ctitorită de călugări ruşi (refugiaţi aici, persecutaţireligios) prin anii 1600, cu o nouă biserică sfinţită în1803 (Sfânta Masă a bisericuţei de lemn e păstratădin secolul al xVII- lea; aici au fost şi 200 de călugări„vieţuitori”; sunt restaurate două biserici, una înformă de corabie şi alta în formă de cruce). Ca urma-re a decretului nr. 410 din anul 1959, mănăstirileVorona şi Sihăstria Voronei au fost închise. obiecte-le cu valoare de patrimoniu (Sf. Vase, cruci argintateetc.) de la schit au fost confiscate de către stat. Bise-ricile au fost încuiate, iar chiliile transformate îndepozite de cereale ale C.a.p.- ului. În anul 1968,mitropolitul Iustin moisescu al moldovei şi Sucevei aredeschis ambele mănăstiri, mănăstirea Vorona cuobşte de călugăriţe, iar Schitul Sihăstria Voronei cuobşte de călugări. Seara, cu lăutari, invitaţii CNP aufost aşezaţi pe bănci la mese cu picioare de lemnînfipte direct în pământ, la marginea unei păduridese – „la o mămăliguţă cu brânză”, până după căde-rea întunericului. Am aflat că în pădurile de aici aapărut o boală a molizilor (care se usucă) nemaivă-zută, din senin, şi localnicii sunt convinşi că anumea fost adusă de samsari, să se vândă lemnul penimic…

Obsedant, Vasile Tărâţeanu ne- a atras atenţiacă în ucraina a fost tăiat capul unui bust al lui emi-nescu: „eminescu – decapitat la Hliboca, RaionulAdâncata- Cernăuţi, din Bucovina ocupată”! Aveamsă citesc pe telefonul mobil (care are Internet), laştiri: românii din Hliboca (adâncata), regiunea Cer-năuţi, au primit o veste cutremurătoare, care afectea-ză întreaga comunitate românească din nordulBucovinei: bustul lui mihai eminescu, poetul naţio-nal al românilor, care urma să fie dezvelit sâmbătă,a fost decapitat de persoane necunoscute, în noapteade joi spre vineri (13- 14 iunie 2013). nicolae Şapcă,vicepreşedintele Societăţii pentru Cultura româ-nească „mihai eminescu” din regiunea Cernăuţi, adeclarat că a aflat despre incident în dimineaţa zilede vineri… Cine a vandalizat bustul, a fugit cu tot cucapul poetului. Bustul a fost instalat joi, în faţamuzeului etnografic din Hliboca, urmând ca scul-ptorii să aplice astăzi (vineri, nota red.) un ultimstrat de vopsea, iar sâmbătă, când se împlinesc 124de ani de la moartea lui eminescu, să aibă loc cere-monia de dezvelire a monumentului”. Participanţii laCNP au dat publicităţii, în acest sens, o

deClaraŢIeparticipanţii la cel de al V- lea Congres naţional

de poezie din românia, întruniţi în perioada 14- 16iunie la Botoşani – poeţi, istorici şi critici literari,redactori de publicaţii literare, editori –, aflând custupoare despre actul de vandalism de la Hliboca,ucraina, la care au recurs forţele ostile spirituluieuropean, bunului simţ şi convieţuirii paşnice dinucraina, ne arătăm profunda noastră indignare.acest fapt reprobabil – decapitarea bustului ce urmasă fie dezvelit în centrul raional Hliboca din regiuneaCernăuţi, ucraina, chiar în ziua premergătoarecomemorării trecerii poetului mihai eminescu la celeveşnice, nu poate fi decât condamnat cu vehemenţăde întreaga suflare românească şi de opinia publicăinternaţională. Considerăm că acest act de vanda-lism nu e decât o provocare ostilă la adresa culturiiromâne şi a comunităţii româneşti din ucraina,capabil să deterioreze relaţiile de bună vecinătateromâno- ucrainene, care şi aşa la această oră nu suntstrălucite, dat fiind nenumăratele atacuri comise înpresa ucraineană de factură ultranaţionalistă dinCernăuţi la adresa poporului român şi a istoriei salemilenare. această provocare vine în contradicţie cunăzuinţa firească a popoarelor român şi ucraineande a extinde şi aprofunda relaţiile de prietenie şi cola-borare în demersul lor european. Cu atât mai mult cucât nu e prima dată când în ucraina se comit aseme-nea manifestări de obscurantism medieval faţă dememoria poetului naţional al românilor, exprimateîn lichidarea monumentului eminescu de la odessaşi demonstrarea cu drapelele de stat ale ucrainei înbernă în semn de protest împotriva inaugurării sta-tuii lui eminescu la Cernăuţi în anul 2000. În legă-tură cu acest incident regretabil de la Hliboca, regiu-nea Cernăuţi, declarăm că asemenea manifestări derea credinţă nu sunt în stare să diminueze nici valoa-rea operei eminesciene, nici dragostea românilor depretutindeni pentru cel mai important poet al lor,mihai eminescu. Că asta mai lipsea. la terminareaCongresului Naţional de Poezie am aflat: Capul bus-tului poetului mihai eminescu din Hliboca (adânca-ta), vandalizat în noaptea de 13 spre 14 iunie, a fostgăsit de poliţia ucraineană într- un lac din satul vecindimca (trestiana), raionul Hliboca. „am fost sunatde către reprezentanţii administraţiei şi m- am depla-sat la secţia de poliţie din Hliboca, pentru a mă con-vinge că este vorba, într- adevăr, despre capul luieminescu. m- am convins că aşa este. urmează ca înviitorul apropiat să- l montăm la loc, pentru că piesapusă temporar nu este dintr- un material rezistent, întimp ce varianta originală este realizată din marmu-ră“ (nicolae Şapcă)… r

n Pe cont propriu

liviu ioan stoiciu„Capul lui Eminescu, găsit într- un lac din Hliboca”

Când scriu aceste rânduri, e numitnou şef al ICR adjunctul lui N.

Manolescu de la UNESCO Paris, untrimis al MAE- SIE, fără merite

culturale, Lilian Zamfiroiu, bun demanipulat nu numai de liderii USL

(adică ICR se întoarce de unde aplecat; numai o anumită gaşcă dintrescriitori va fi promovată, sigur; lista

lui Mihăieş, apropiatul lui Manolescu,va fi acum făcută după listele soţiei

lui Manolescu, angajată a ICR,redactor- şef la Lettre Internationale,

Irina Horea, cea care organiza pesprânceană „Serile de literatură de la

Neptun”)…

36

ANUL XXIV t Nr. 9 (738)

CO

NT

EM

PO

RA

NU

L.

IDE

EA

EU

RO

PE

AN

Ă

Puţini sunt autorii care să fi lăsat în urmalor mai multe documente scrise şi maimulte mărturii – şi mărturisiri! – ca levTolstoi. De altfel, scriitorul a insistat nu

o dată asupra modului în care chiar unii membri aifamiliei sale l- au influenţat în ceea ce priveşte reali-zarea câtorva dintre marile sale personaje literare,cum ar fi Kitty din anna Karenina şi Nataşa dinrăzboi şi pace, construite amândouă, în mare măsu-ră, după modelul soţiei sale, Sofia Andreevna, oriPrinţul Andrei tot din război şi pace, în personalita-tea căruia se pot recunoaşte anumite trăsături alefratelui lui Tolstoi, Nikolai. Pe de altă parte, Tolstoia ţinut, de- a lungul întregii sale vieţi, un jurnaldetaliat, în care a înregistrat cu grijă şi cu minuzio-zitate nenumărate întâmplări care i- au marcat exis-tenţa, de la conflictele de idei sau cele spirituale, lacele – nu mai puţin dureroase – cu soţia sa, Sofia. Deasemenea, marele scriitor nu a ezitat să- şi exprimedeschis dorinţele şi aspiraţiile, regretele şi speranţe-le, în pagini de o extraordinară autenticitate, caredau nu doar măsura talentului său narativ, ci,deopotrivă, pe aceea a sfâşierilor lăuntrice care i- aumarcat fiecare zi din viaţă.

Pe de altă parte, însă, şi Sofia Andreevna a ţinutun jurnal, în care a relatat întâmplările zilnice alemariajului său cu Tolstoi – şi, oricât de surprinzătorar putea să pară acest lucru, şi câţiva dintre copiiicuplului au făcut acelaşi lucru, povestind, în scris,tot soiul de amănunte legate de copilăria şi adoles-cenţa lor şi, evident, situându- se de o parte sau dealta a baricadei reprezentate de jurnalele părinţilorlor. Căci trebuie să precizăm că, foarte adesea, maicu seamă în ceea ce priveşte ultimii ani din viaţa luiTolstoi, versiunile acestea diferă fundamental,într- un fel privind marele joc al existenţei marelescriitor şi în cu totul altul soţia sa, devenită, pemăsura trecerii timpului, din ce în ce mai rapace şimai posesivă. În egală măsură, majoritatea discipo-lilor sau apropiaţilor lui Tolstoi, mulţi dintre eipetrecându- şi luni în şir la resedinţa scriitorului dela Iasnaia Poliana, scriau şi ei, înregistrând ce altce-va decât adevărurile proprii cu privire la Tolstoi...Privită din acest punct de vedere, existenţa autoru-lui extraordinarelor construcţii narative din războişi pace sau anna Karenina pare uşor ridicolă, deoa-rece parcă toţi cei din jurul său nu făceau altcevadecât să repete, în cheie comică, exemplul scriitoru-lui, înregistrând totul în scris şi oferind tot atâteaversiuni ale aceloraşi adevăruri – desigur, Tolstoi arfi spus ale aceluiaşi Adevăr – din jurnalul lui Tolstoiînsuşi, totul fiind, însă, tratat, în conformitate cuposibilităţile de înţelegere ale fiecăruia, evident,adesea, extrem de reduse...

Acestea sunt punctele de pornire şi pretextelenarative de care se foloseşte scriitorul american jayParini în romanul său ultima gară, subintitulat,semnificativ, roman despre ultimul an din viaţa luitolstoi, apărut în anul 1990. el are, astfel, în vederetoate jurnalele apropiaţilor lui Tolstoi, de la cel alSofiei Andreevna, la acela al celui mai drag discipolal marelui autor, Certkov sau la cel al doctoruluipersonal al aceluiaşi, Duşan Makoviţki ori al luiValentin Bulgakov, tânărul secretar ajuns la Iasna-ia Poliana cu puţine luni înaintea sfârşitului idoluluisău. elementul central este reprezentat de jurnalullui Tolstoi, însă Parini încearcă să evite a fi părtini-tor sau a trage în ridicol şi absurd atmosfera de lareşedinţa scriitorului. Cum reuşeşte toate astea şicum reuşeşte să nu- şi transforme romanul în simplăliteratură de consum? În primul rând, printr- un ade-vărat efect de caleidoscop pe care relatările persona-jelor îl configurează. jay Parini dă fiecăruia cuvân-tul şi posibilitatea de a se exprima, nu din vreunimpuls democratic, ci dintr- unul accentuat estetic, înacest fel cartea sa devenind convingătoare. Astfel,viaţa lui Tolstoi – şi, implicit, persoana acestuia –sunt privite prin ochii tuturor celor care- l înconjoa-ră, fie că e vorba de prieteni sau de adversari, iarrelatările lor construiesc un univers care ar fi, altfel,greu de presupus după simpla lectură a operei tol-stoiene.

„un roman e ca o călătorie pe mări neştiute, dareu am încercat să mă ţin cât mai aproape de liniaţărmurilor întâmplărilor din ultimul an din viaţa luiTolstoi”, mărturisea Parini într- un interviu. Prinurmare, autorul acestui roman va insista că, atuncicând Tolstoi vorbeşte, în ultima gară, cuvintele real-mente îi aparţin, fiind extrase din propriile sale măr-turii cu privire la evenimentele relalate. evenimen-te dramatice şi, fără îndoială, cunoscute, cel puţin înlinii mari, oricui a citit, fie şi în grabă, o biografie alui Tolstoi. Se ştie, astfel, că scriitorul, în vârstă deoptzeci şi doi de ani, a decis să- şi părăsească reşedin-ţa de la Iasnaia Poliana şi să plece în căutarea unuiloc liniştit, unde să se poată regăsi din punct devedere spiritual, iar călătoria aceasta, la vreme deiarnă, a fost cea de pe urmă pe care a făcut- o, găsin-du- şi sfârşitul pe drum. Tot pe parcursul acesteicălătorii – dar şi în zilele care o precedă – Tolstoi îşirememorează viaţa, accentuând anii iubirii salepasionale pentru Sofia Andreevna, iar apoi înstrăi-

Rodica GrigoreUltimul popas al lui Tolstoi

n Cartea străinăRomânii de pretutindenin Corespondenţă

G. mosari

Muntele vulcanic din Sicilia

Într- una din zilele acestei veri, aflându- neîn insula Malta din mijlocul Mării Medite-rane, am hotărât să facem o plimbare cu

vaporul în insula Sicilia, aflată la doar 90 km dis-tanţă. excursie de o zi pentru a vedea cel mai tru-faş munte vulcanic din europa, etna, care numără3.375 metri înălţime. De altfel, etna e ca un convulcanic, unul din cei mai mari din lume şi maiales activ.

…Şi iată- ne pe vaporul care face zilnic navetaMalta – Sicilia plecând pe la 8 dimineaţa şi întor-cându- se aproape de orele 12 noaptea; nu vă poves-tesc nimic despre plimbarea pe mare până în Sici-lia, două ore plăcute, cu muzică, film, bufet cu „detoate”, un magazin de produse industriale şi ghizi,în majoritate români veniţi să lucreze în Malta.

Am ancorat în Sicilia, era cam 10 dimineaţa, ozi călduroasă, cu mult soare pe un cer perfectalbastru. Dar ceea ce ne- a frapat pe noi turiştii(eram un grup de patru prieteni, două perechi, fie-care bărbat cu soţia), dar nu numai pe noi, ci petoţi care am venit împreună, câteva sute de per-soane, era verdeaţa insulei. Verdele domina totalinsula, verde în tot felul de nuanţe, care dădeaacestui petec de pământ cu numele de Sicilia, oinsulă care parcă e menită să completeze labapiciorului de la cizma italiană, un farmec aparte.Deşi se vedea că în aceste locuri ploaia n- a învioratnatura multe zile, verdele strălucea şi parcă intraîn contrast cu pământul cenuşiu al Maltei, aflat înapropiere. Dar Malta are frumuseţea ei, deci nufacem comparaţii, fiecare insulă cu specificul res-pectiv.

Ne suim în autobuze turistice puse la dispozi-ţia noastră spre a ajunge după o călătorie de 5 orela etna. 5 ore dus, 5 ore întors, total 10 ore deautobuz. Merită? Răspunsul este pozitiv; în plus,ca să vezi „negreala” (zeci de kilometri) lăsată deetna de- a lungul traseului cu lavă care a acoperittotul în drumul ei, merită să faci o asemeneadeplasare. Doar lavă nu vezi pe toate drumurile,nici în fiecare zi. Şi mai ales că etna e un vulcanactiv, poate răbufni în fiecare clipă, să aruncelimbi de foc şi lavă, iar noi vom fi lângă acest vul-can. Chiar, pe cuvânt de onoare, ce se întâmplădacă acestui monstru îi vine să se mişte puţin toc-mai când noi vom fi lângă el? Hai să nu ne gândimla asta, acum sunt metode ştiinţifice de detectare aerupţiilor cu cel puţin câteva ore înainte de explo-zie, deci avem timp de o retragere elastică... Dar cefac vecinii etnei, care şi- au construit casele chiarlângă conul vulcanic, ce fac cei care locuiesc pedrumul lavei? Preferăm să nu răspundem acestorîntrebări şi să ne urmăm traseul pe drumul pecare- l admirăm din ce în ce mai mult. r

37

CO

NT

EM

PO

RA

NU

L. ID

EE

A E

UR

OP

EA

NĂ

SEPTEMBRIE 2013

narea progresivă a celor doi, determinată, pe de oparte, de criza spirituală pe care o trăieşte scriitorul,iar pe de alta, de dorinţa soţiei sale de a intra în pose-seia drepturilor de publicare a operei lui Tolstoi. Con-flictul principal este susţinut tocmai de controversele– acute! – între Sofia Andreevna şi Certkov, discipo-

lul apropiat al lui Tolstoi. Iar dacă e clar pentru ori-cine că femeia dă dovadă de o rapacitate rară şi de oipocrizie pe măsură, trebuie să remarcăm că nici„bunul” Certkov nu este deloc dezinteresat, doar Tol-stoi fiind convins de frumoasele intenţii ale acestuia,căci ceilalţi apropiaţi ai scriitorului, inclusiv tânărulsecretar Bulgakov îşi dau seama de duplicitatea şi dejocul abil, menit a- i asigura un viitor care pe dreptcuvânt – şi la propriu! – ar putea fi numit de aur, (evi-dent, în contradicţie cu idealul sărăciei pe care îl pro-povăduieşte ori de câte ori deschide gura...) În plus,aşa cum se întâmplă adesea în conflicte de acest gen,copiii familiei Tolstoi se implică şi ei, luând ba partea

tatălui – aşa cum face Saşa, fiica preferată a scriito-rului –, în vreme ce băieţii, Ilia şi Andrei se situeazăde partea mamei...

Dându- le tuturor cuvântul şi ocazia de a- şi expri-ma opiniile, jay Parini intenţionează să menţinăechilibrată balanţa conflictelor şi să nu cadă în păca-tul de a lua, el însuşi, partea cuiva. Cu toate acestea,e adevărat că Sofia Andreevna e mult mai puţindemnă de încredere decât Tolstoi, paginile care- i suntdedicate – şi unde relatează ea însăşi întâmplărileprin care a trecut – fiind pline de fragmente acuza-toare, însă fără dovezi, sau părtinitoare, chiar şi fărămotiv. Impresia de autenticitate a romanului de faţăeste dată, apoi, de includerea în text a scrisoriloradresate de Tolstoi unor personalităţi precumgandhi sau george Bernard Shaw, împreună cu carescriitorul dezbătea chestiuni estetice sau de actuali-tate. Însă, chiar dacă ultima sa dorinţă este de a- şigăsi pacea şi a reuşi să ajungă la liniştea mult visată,Tolstoi nu va avea parte de nimic din toate acestea,căci e vânat de ziarişti şi de admiratori – ori dedetractori... – chiar şi departe de Iasnaia Poliana, înumila gară, ultima în care poposeşte, cu toţii avizisă- i asculte – ori să- i combată – cele din urmă cuvin-te, omiţând că, în fond, cuvântul esenţial fusese ros-tit de autor în fiecare pagină a marilor sale creaţiiliterare, singurele de natură a spune adevărul despreviaţa şi despre arta sa. r

● Jay Parini, Ultima gară. Roman despreultimul an din viaţa lui Tolstoi.

Traducere de Luana Schidu, Bucureşti, Edi-tura Humanitas Fiction, 2011.

►SemnalPunctul critic ■ Nr. 2 (8) 2013

privire către est

Trăim înconjuraţi de fantasme. fantasmeletrecutului, ale viitorului imaginat şi ale prezen-tului închipuit. Revista trimestrială de diagnozăsocială, politică şi culturală punctul critic priveş-te prezentul fără intermediari şi cosmetizări.Dacă diavolul se ascunde în amănunte, răul seaflă în realitate. Pentru a- l înlătura, trebuie maiîntâi identificat, iar pentru asta trebuie să avemcurajul să privim realitatea în faţă. Revistapunctul critic este una dintre cele mai prestigioa-se publicaţii româneşti cu o periodicitate trimes-trială, o publicaţie de diagnoză socială, politică şiculturală de tip academic, apăruta în urma ini-ţiativei unui grup de scriitori şi universitari,preocupaţi de stabilirea corectă a caracteristici-lor societaţii româneşti postrevoluţionare, cât şide identificarea căilor şi metodelor de alegere a„drumului bun” pentru această societate. fiecareediţie beneficiază de contribuţii ştiinţifice saueseistice ale unor autori cunoscuţi, experţi îndomeniu sau tineri care se dedică studiului temeianunţate. De asemenea, publicaţia se bucură departiciparea unor autori, în majoritate universi-tari, din străinatate care tratează teme indepen-dente dar de mare interes şi semnificaţie pentrupublicul românesc.

fondată de romancierul eugen uricaru,punctul critic are o circulaţie naţională şi inter-naţională, având printre semnatari mari perso-nalităţi româneşti, ca prof. Andrei Marga, Ioanes. Pop, Iacob florea, Radu Baltasiu, MihaiMilca, un Consiliu ştiinţific alcătuit din persona-litaţi naţionale şi internaţionale (Bernard Cas-telli, Institutul de Cercetare pentru Dezvoltare,IRD, din Paris, Septimiu Chelcea, universitateadin Bucureşti, Raffaela gherardi, universitateadin Bologna, Marco lucchesi, universitatea fede-rală din Rio de janeiro, Andrei Marga, universi-tatea Babeş- Bolyai din Cluj- Napoca, giacomoMarramo, universitatea Roma III, Vasile Puş-caş, universitatea Babes- Bolyai din Cluj- Napoca,gheorgh lencan Stoica, universitatea din Bucu-reşti. Colaboratorii de calitate, precum şi Consi-liul Ştiinţific al publicaţiei noastre trimestriale,sunt o garanţie calitativă asupra conţinutului câtşi a obiectivitaţii analizelor şi studiilor publicate.

Din sumarul nr. 2 (8) 2013:

■ Paul Cernat, emergenţa orientului■ eugen uricaru, privire către orient. dincolode mare■ Nicolae ţîbrigan, noua concepţie de politicăexternă a Federaţiei ruse...■ Viziunea geopolitică de tip imperialist a rusiei■ Ioan C. Popa, republica moldova – destinulunei provincii istorice româneşti■ Cristian Bizadea, Condiţionări politico- demog-rafice în orientul mijlociu extins■ Mihai Milca, China- america – o nouă alianţă■ Valentina Marinescu, extremul orient prinochii românilor■ Ion Marin, românia şi marea şansă chineză■ gustavo gozzi, multiculturalism şi democraţie

Scriitorul a insistat nu o dată asupramodului în care chiar unii membri aifamiliei sale l- au influenţat în ceea ce

priveşte realizarea câtorva dintremarile sale personaje literare, cum arfi Kitty din Anna Karenina şi Nataşa

din Război şi pace, construiteamândouă, în mare măsură, după

modelul soţiei sale, Sofia Andreevna,ori Prinţul Andrei tot din Război şipace, în personalitatea căruia se pot

recunoaşte anumite trăsături alefratelui lui Tolstoi, Nikolai

S- a dovedit mereu în istoria modernă – iar Româ-nia actuală reconfirmă situaţia – că exercitarea drep-turilor şi obligaţiilor nu împiedică încercările răspân-dite de umilire a persoanelor şi violenţa instituţiona-lizată faţă de ele. De aceea, au dreptate cei care (înce-pând cu john warwick Montgomery, Human rightsand Human dignity, Probe Books, london, 1986, p.186, 206) au atras atenţia asupra superiorităţii uneiderivări a drepturilor omului din principiul juridic aldemnităţii umane faţă de simpla, dar foarte impor-tanta proclamare a drepturilor, cu preţul, însă, alreducerii demnităţii umane la statura de normă. esteelocvent faptul că, mai nou, unii jurişti de înaltă cali-ficare (vezi Kurt Seelmann, respekt als recht-spflicht?, în winfried Brugger, op.cit, p.436) caută pebună dreptate să facă loc printre drepturi „dreptuluila respect”, care nu înseamnă numai respectarea„libertăţii”, ci şi a „integrităţii” persoanei.

ernst- wolfgang Böckenförde, juristul de referin-ţă universală al ultimelor decenii, a sesizat cu acuita-te schimbarea de scenă juridică, care s- a petrecut dela Dürig la Herdegen şi nu a ezitat să reacţioneze. ela luat în seamă întreaga complexitate a problemei,inclusiv şansa unei noi generaţii de jurişti de a priviîntr- un fel nou valorile dreptului. Din această genera-ţie face parte şi ministrul justiţiei, Brigitte Zypries.Împotriva cezurilor care modifică scena juridică, însă,autorul ediţiei lărgite a extraordinarei cărţi recht,Staat, Freiheit (Surkamp, frankfurt am Main, 2003)a arătat că şi în domeniul dreptului avem de a face cu

o seamă de „concepte deschise (offene Begriffe)” – con-cepte care îşi păstrează un nucleu ferm chiar în cur-sul schimbărilor istoriei. Iar de acest nucleu fermţine, în cazul demnităţii umane, ascendenţa acesteiaîn tradiţia majoră a umanismului european, caracte-rul de principiu al acestei valori şi „neliniştea etică”pe care ea o aduce cu sine în sistemul juridic(p.408- 419).

Dreptul fiind, cel puţin în fundamentele sale,universal, ne putem permite întrebarea: nu ar ficazul ca şi în România să interogăm principiile şivalorile constituţionale şi să facem din ele repere alerezoluţiilor? Nu ar fi oare nevoie ca juriştii să intervi-nă? Ne amintim, spre ilustrare, că în Constituţiaactuală a României, la articolul 1(3), demnitateaomului este situată printre „valorile supreme”, ală-turi de „drepturile şi libertăţile cetăţenilor, liberadezvoltare a personalităţii umane, dreptatea şi plura-lismul politic”. evident, în legea fundamentală româ-nească statutul demnităţii omului este insuficientexplicitat şi accentuat şi rămâne fundamental ambi-guu. este adevărat că, la articolul 20(1), se face trimi-tere la declaration universelle des droits de l’homme,în care se vorbeşte despre „dignite inerente a tous lesmembres de la famille humaine”. este oare de ajuns?Nu s- ar impune o dezbatere publică?

Suntem obligaţi să ne punem asemenea întrebări(ceea ce, de altfel, voi şi face în câteva intervenţiiulterioare) şi să le tratăm cu precizia necesară abor-dării juridice, şi, desigur, cu viziuni cultivate şi sin-cronizate. În definitiv, starea de confuzie din societa-tea noastră de astăzi şi sărăcia de performanţe nu potfi despărţite de cultura drepturilor, de interpretărileşi de rezoluţiile juridice. Cât drept lămurit şi respec-tat, atâta civilizaţie se adună, în fapt, într- o societa-te. r

andrei margaRevenirea la justiţie(urmare din pagina 6)

Se pare că, orice ni s- ar spune, Democra-ţia, pe la noi, nu este, în totalitate, acea„formă de organizare şi de conducere asocietăţii, în care poporul îşi exercită

– direct sau indirect, puterea”, ci, mai degrabă, opălăvrăgeală pe care politica o exprimă la orice pas,când aceasta vrea să- şi ascundă neputinţa, parcur-gând, cu fruntea sus, traseul opozabil al acesteia, ad-ică demagogia, acea înşelare a opiniei publice prinpromisiuni mincinoase în discursuri bombastice(dex).

De ce oare? Din cauza componentelor ei din sfe-rele politicului, socialului, juridicului, economicului,culturalului. Aceste domenii necesitând, la rândullor, în viaţa de toate zilele, măsuri, opinii, cinste,corectitudine în folosul cetăţeanului, a societăţii îngeneral. În faţa acestor domenii şi aspecte, cetăţea-nul nostru rămâne mai mult înmărmurit de supăra-re decât de bunăstare, precum notează scriitorulNicolae Prelipceanu, care şi- a pierdut AlBul, „cândafacerile murdare se fac la lumina zilei (…), cândaleşii urmăresc un singur lucru şi anume îmbogăţi-rea (…), când la noi construcţia unei autostrăzidurează decenii (…), când o ţară atât de bogată înresurse subpământene şi supraterestre ajunge prin-tre cele mai sărace din europa (…), nici în lumeaaşa- zis spirituală lucrurile nu stau mai bine: criticiiliterari scriu cronici entuziaste despre şefi sau şefuţi(…), când totul este pus la politici, sub vălul opiniei,al adevărului (…), când văd că orice popor, de oriun-de, este în stare să- şi găsească direcţia pozitivă,numai noi bâjbâim şi ne cramponăm mereu de ace-leaşi edecuri securistice (…), când totul este con-

struit în jurul micilor găşti (…) – şi asta, repet,oriunde” (ramuri, iulie).

Scriitorul nostru de azi gândeşte, percepe şiscrie astfel şi pentru faptul că cel de până- n Decem-brie ’89 trăia material mai bine, cărţile lor erau tipă-rite în zeci de mii de exemplare, pe care statul, socie-tatea le onora satisfăcător, iar uniunea Scriitorilorşi celelalte instituţii de cultură dispuneau de fondurisuficiente pentru plata „drepturilor de autor” – faptarhicunoscut în lumea scriitoricească de- atunci. Încriza economico- financiară în care ne zbatem de atâ -ţia ani, în afara câtorva mii de îmbogăţiţi pe banipublici, se face apel tot mai des la componenteledemocraţiei capitalisto- banditeşti de la noi.

În consecinţă, tot mai mulţi analişti abordeazăcu competenţă natura resurselor, volumul, calitateaşi nivelul economiei, constatându- se tot mai multescurgeri masive de fonduri financiare în conturileîmbogăţiţilor pe banii statului.

Din acest motiv, credem, tot mai mulţi analiştiabordează acest dureros fenomen (şi) în reviste cuprofil socio- cultural, precum analistul Cristian Pâr-vulescu (obs. Cult., iulie), anali-zând, de această dată, raportulDreptate- Politică din societatearomânească, răspunzând la oîntrebare esenţială: „Poate fi jus-tiţia independentă în România?(…)”. Nenumăratele procese cuecouri politice şi finaluri de brea-king news de la condamnarea luiAdrian Năstase până la cearecentă a lui Relu fenechiu, tre-când prin episodul gigi Becali,par să indice că dreptatea aînfrânt politica (…). Aparent, lanoi, justiţia ar funcţiona doardacă politicienii ar fi condam-naţi. În cazul acestora (…) prezumţia de nevinovăţienu mai funcţionează. Suspiciunea generalizată (…)pune sub semnul bănuielii pe oricine este învinuit deceva. De aceea, departe de a fi doar o discuţie despredepolitizarea justiţiei, tema independenţei acesteiaeste una eminamente politică. Dacă impuritateapoliticienilor este o dovadă a controlului justiţiei,condamnarea lor este o dovadă a depolitizării. Pen-tru simplul şi bunul motiv că politica nu poate fi eli-minată din societate (…). Tocmai aici e paradoxul:„Doar politica face posibilă dreptatea (s. n.) cu o con-diţie: ca în polis să existe cetăţeni şi nu suspecţi sausimpli supuşi. Impuritatea politicienilor nu este undat al politicii, ci o consecinţă a unui contextsocio- cultural (…). Sigur, dreptatea ar trebui să serealizeze plenar şi fără obstacole” („Obs. Cult.”, ibi-dem.).

Dacă am înţeles bine, fiecare, cât şi cum şi- aufăcut averi din afaceri cu statul, după anul 2000, şimai ales după 2004, jurnalistul slujitor al fosteiputeri, opozantă actualmente, nu s- ar înrăi atât demult contra guvernării actuale – manifestare carepune jurnalistul (cultural) într- o postură neplăcută,dizgraţioasă, chiar dacă este invocat un ministru alguvernării actuale – cum scrie ana-lista Andreea Pora, supărată până decurând pe toţi politicienii, fără deose-bire, ca pe o lecţie politică în primulrând pentru Ponta şi Antonescu,scopu- i final fiind „executarea politi-că” a liderilor uSl. Pentru a ne con-vinge cu orice preţ, analista ajungeacolo unde trebuie, respectiv la modi-ficarea constituţiei după bunul placal uSl- ului, adicătelea „demnitariisă nu mai fie judecaţi de ÎnaltaCurte, procurorii să fie eliminaţi dinputerea judecătorească, Parlamentultransformându- se în organ de anche-tă”, iar C.C. să îşi piardă dreptul de a se pronunţa pehotărârile parlamentului (22 iulie).

Analista nu vrea deloc să vadă şi să ştie câtăcorupţie s- a adunat înmagaziile Preşedinţiei,CCR- ului, DNA- ului etc.,pe unde s- au cuibărit afa-ceriştii fostei puteri pebani publici.

Analistul cu umorintelectual, Andrei Cor-nea, face şi dumnealui unfel de „haz- de- necaz”, înceea ce- l priveşte, zâmbi-tor, faţă de politica băsis-to- judecătorească, cât maie vreme până la finele lui2014, când „Cotroceniulva începe să degaje un aercurat- mirositor în întrea-ga societate” (ibidem).

Tot un analist al22- ului, Alex lăzescu, seexprimă ironic cu privirela guvernarea uSl- istă,care „prin capacitateaorganizatorică, prin acti-vismul – şi determinareacu care dă dovadă în aco-perirea, gestionarea şiprezervarea pârghiilor de

putere, PSD nu are egal în peisajul politic românesc”– o ironie plăcută, deşi plină de adevăr involuntar,pare- se…

la rându- i, analistul IonuţVulpescu (Cultura, iulie) estepreocupat de problemele existen-ţiale ale lumii de azi, începând custarea Stângii în viziunea luijose Saramango, sub aspectelepolitic, economic, social, moral,cultural, religios: „M- am întrebatde mai multe ori pe unde umblăstânga – scria marele analist –iar azi am răspunsul: pe undevape- acolo, umilită, numărându- şivoturile mizere primite şi în cău-tarea unor explicaţii la vedereaunui număr aşa de mic. Ce- aajuns una din cele mai mari spe-

ranţe ale umanităţii cândva? (…). Stânga si- a aban-donat idealurile şi electoratul (…), spiritul critic, pecare l- a reprezentat de- a lungul anilor, stânga inte-lectuală aproape că a dispărut”.

Stânga noastră de azi va trebui să ştie cum să seprotejeze pe termen lung când o aşa- zisă dreaptă, cuorganele ei pseudopolitice, a dus societatea în pragulde jos al subzistenţei.

Componentele socialului democratic ia formeprevăzute atunci când actorii lui îl trec şi prin diver-se bizarerii, analistul emilian Colceru abordândaspecte ale socialului, le descoperă şi în „socialul fil-mului” precum filmul „După Dealuri” al lui CristianMungiu şi al altor autori- regizori. Numai că dincolode succesul de public şi compoziţional, aceste filme,prin „originalitatea” lor, degradează imaginea ţăriiprin folosirea unor imagini excentrico- naturiste, dinpunct de vedere moral.

Când accentul dezbaterii cade între societatearomânească tradiţională, situată între „medieval” şi„modern”, dezbaterea vizând „trăsăturile societăţiiromâneşti contemporane şi dorinţa de putere a celorcare acordă premii la Cannes (…), evident că noulval cinematografic se luptă să obţină premii interna-ţionale pe seama imaginii societăţii româneşti

„medievale”, adusă în prezent.Perseverentul nostru analist,

americanizat de mai multă vreme,observă, de data asta, cum şi de cesunt văzuţi românii în această zonă alumii: „Dacă n- ar fi decât o nouăispravă (…), inutilă de purificaremorală a compatrioţilor, până laurmă distractivă şi fără consecinţe, apersonajului devenit propria lui cari-catură, n- ar fi nimic de spus, dar nue, e una dintre realităţile triste aleRomâniei. Ca şi un alt exemplu – ed-itorialul consacrat unei călătorii,amarnic regretate, făcute cu trenul în

compania a trei femei care nu miroseau pe gustulsău, de către un alt personaj cunoscut pentru slăbi-ciunile sale politice, promovarea amicilor culturali înlume şi pentru amorul său nebun pentru America(…) efectele sociale şi morale ale începutului socia-list la noi şi ale nesfârşitei tranziţii au fost deza-

struoase – apariţia păturii sfidătoare a îmbogăţiţilorprin jaf, spolierea şi înstrăinarea bogăţiilor natura-le, sărăcirea majorităţii populaţiei, capitalismul săl-batic şi neoliberalismul au transformat Româniaîntr- un viespar al nemulţumirilor, al suferinţelor(…), al duşmăniei neputincioase (…) emigraţia eco-nomică disperată, masivă şi haotică şi tragicele eiconsecinţe sociale aveau să scoată la iveală o urăconvulsivă împotriva ţării a celor care n- au crezut cătrebuie să- şi ia lumea în cap – îşi încheie demersulanalistul C. Stoiciu, pornit total împotriva „Demo-craţiunii”. (Cultura, iulie).

Nu ai ce să mai comentezi în faţa acestor mul-ţimi de păreri şi regrete cu privire la tot ceea ce însu-mează democraţia şi la ceea ce poate ea să întreprin-dă pentru omul nostru de- aici şi de pretutindeni… r

38

ANUL XXIV t Nr. 9 (738)

CO

NT

EM

PO

RA

NU

L.

IDE

EA

EU

RO

PE

AN

Ă

marin Radu mocanuDe- ale democraţiei

Se pare că, orice ni s- ar spune,Democraţia, pe la noi, nu este, în

totalitate, acea „formă de organizareşi de conducere a societăţii, în care

poporul îşi exercită – direct sauindirect, puterea”, ci mai degrabă, o

pălăvrăgeală pe care politica oexprimă la orice pas, când aceasta

vrea să- şi ascundă neputinţa.

n Revista revistelor

CO

NT

EM

PO

RA

NU

L. ID

EE

A E

UR

OP

EA

NĂ

SEPTEMBRIE 2013

39

Cărţile noastre pot fi găsite în librăriile de calitate din ţară.Vă invităm să nu le căutaţi în Librăriile Humanitas!

www.contemporanul.ro

Evidenţa informatizată a tirajelor şi produselor este realizată în sistemul internaţional GS1, administrat în România de

GS1 România.www.gs1.ro

Apare lunar 5 lei

Vă invităm să vă abonaţi la revista Contemporanul

ABONAMENT ROMâNIA: 60 LEI/AN

ABONAMENT STRĂINĂTATE: 70 EURO/ANTaxele de expediere sunt incluse în această sumă. Asociaţia CONTEMPORANUL

Adresa: OP 22, CP 113, Sector 1, Bucureşti Cod fiscal: 26718854 Cont Lei: RO61RNCB0072115479360001Cont Euro: RO34RNCB0072115479360002BCR Filiala Sector 1 Bucureşti

Contemporanul nr. 8, 9/2013 au fost finanţate de AFCN

Adresa redacţiei: Asociaţia CONTEMPORANULC. P. 113, O. P. 22, Sect. 1,Bucureşti, cod 014780 tel./fax: 4021 212 56 92; 4021 310 66 18E- mail: office@contemporanul.ro;

contemporanul@yahoo.comAbonamentele se pot face la sediul redacţiei, prin Compania Naţională „Poşta Română” S.A., Acta LegisSRL, Zirkon Media, S.C. Orion Press Impex 2000 SRL,S.C. Manpres Distribution SRL, S.C. MT Press Impex SRL.Revista este distribuită de Editura Regală SRL (tel.:021 317 90 81), Press Point Distribution SRL şi poate ficumpărată din magazinele InMedio, Relay, Octagon.

www.contemporanul.rowww.ideeaeuropeana.rowww.librariapentrutoti.rowww.bibliotecaeuropeana.rowww.europressgroup.ro

■ eveniment

galeriaartistilor.roFundaţia Culturală Ideea Europeană anunţă lansarea platformei on line galeriaartistilor.ro, prin care ne propunem să promovăm o seamă de artişti

români. În cadrul platformei bilingve vor fi organizate o serie de secţiuni ce vizează romancieri, prozatori, poeţi, critici şi istorici literari, oameni de ştiinţă,pictori, sculptori, graficieni, actori, regizori ş.a. Între numele promovate: Ana Blandiana, Ştefan Borbély, Nicolae Breban, Emil Brumaru, Augustin Buzura,Aura Christi, Diana Cozma, Mircia Dumitrescu, Vasile Gorduz, Ileana Mălăncioiu, Virgil Nemoianu, Basarab Nicolescu, Lucian Pintilie, Ioan Es. Pop,Dumitru Radu Popescu, Doina Ruşti, Eugen Simion, Nichita Stănescu, Virgil Tănase, Eugen Uricaru, Monica Săvulescu Voudouri, Vladimir Zamfirescu ş.a.

galeriaartistilor.ro are ca obiectiv sporirea vizibilităţii şi cunoaşterii valorilor româneşti în lumea de astăzi, în care romancierii, prozatorii, poeţii,criticii şi istoricii literari, oamenii de ştiinţă, pictorii, sculptorii, graficienii, actorii şi regizorii români alcătuiesc un capital de imagine uriaş. Scopul proiectuluieste promovarea culturii, literaturii române vii şi a civilizaţiei naţionale în ţară şi în străinătate.

Parteneri de proiect: Asociaţia Contemporanul, revista Contemporanul, Academia Română, Fundaţia Naţională de Ştiinţă şi Artă, Societatea Culturală „Balkania Contemporană” (Atena), Club A,Associazione Socio- Culturale „Vocea Romanilor”

Parteneri media: Ring, Asociaţia Revistelor, Publicaţiilor şi Editurilor (ARPE), Radio România Cultural,

Federaţia Editorilor şi Difuzorilor de Carte din România (FEDCR), Corectbook etc.

www.ideeaeuropeana.ro, www.europressgroup.ro, www.librariapentrutoti.ro, www.bibliotecaeuropeana.ro, www.contemporanul.ro