■ eugen simion • 80■ eugen simion • 80■ Nicolae Breban. oportuniştii culturali■ Nicolae Breban. oportuniştii culturali

■ ion lazu. adio, Casa Monteoru■ ion lazu. adio, Casa Monteoru

■ Basarab Nicolescu. PoeZia teoReMiCă Şi■ Basarab Nicolescu. PoeZia teoReMiCă ŞiCosMoDeRNitateaCosMoDeRNitatea

■ andrei Marga. trei rezolvări■ andrei Marga. trei rezolvări■ Şansa ■ Şansa TribuneiTribunei

Citiţi în numerele viitoareCitiţi în numerele viitoareDosar ■ Cazul BrebanDosar ■ Cazul Breban

Revistă NaţioNală de cultură, politică şi ştiinţă aNul XXiv · NR. 5 (734) · Mai 2013

■ „Un popor nu se caracterizează atât prin oamenii mari, pe care îi are,

ci mai mult prin felul în care îi recunoaşte şi îi stimează pe aceştia.”

Friedrich Nietzsche

EugEn Simion

Christos a înviat!Christos a înviat!

2

AnUL XXIV t nr. 5 (734)

CO

NT

EM

PO

RA

NU

L.

IDE

EA

EU

RO

PE

AN

Ă

ApElpEntru SAlvArEA culturii

românE viisemnat de 900 de

personalităţi din România, Israel,SUA, Franţa, Germania, Irlanda,

Republica Moldova etc.pentru informaţii la zi –

accesaţiwww.ideeaeuropeana.ro

(click revista contemporanul)

SUMAR

Polemicenicolae BreBan l oPortuniŞtii culturali (i)/ 3LecturiMarian Victor Buciu l Matei călinescu Şi lectura cadesecretizare/ 4Cronica literarăŞtefan BorBély l eMinescu în cheie deconstructiVistă/ 5Lecturiconstantin coroiu l singurătatea Şi solidaritateascriitorului/ 6Lecturiconstantina raVeca Buleu l Balcanologie/ 7Actualitatea culturală ■ Evenimenttheodor codreanu l BasaraB nicolescu. PoeziateoreMică Şi cosModernitatea/ 8Coasta lui Apolloaura christi l să Vezi luMea cu ochi de alBină/ 9PolemiceMagda ursache l surPrizele Posterităţii/ 10Pagina 12Bedros horasangian l Meteorologia PriVirii – horea PaŞtina/ 12Polemiceandrei Marga l trei rezolVări/ 13Polemiceeugen Mihăescu l cu ce V-a greŞit roMânia, „golanilor”?/ 14ModeleRecitiriadrian dinu rachieru l g. călinescu sau cinisMulestetic/ 15Clubul Ideea Europeanăeugen siMion • 80Bogdan creţu l eugen siMion Şi utoPia literaturii/ 17Clubul Ideea Europeanăeugen siMion ● 80Daniela Lungu în dialog cu Eugen Simion„Cultiv modestia, o modestie orgolioasă”/ 19Prozăgheorghe schWartz l Micul Monstru/ 22Eseuanca toMoioagă l Vocaţia sacră a Poeziei/ 23Avanpremierăelena loghinoVski l Mircea eliade: „acest neîntrecuttolstoi” (ii)/ 25(Con)texteMaria-ana tuPan l o Poetică a „uManisMului eMoţional”/ 26Eseuion PoP l Petru creţia, Poetul/ 27Lecturioana strugaru l sunetul asurzitor al niMicului/ 29File de istorieion lazu l adio, casa Monteoru/ 30Filmdana duMa l cineMa 2013: între contestaţie Şi eVazionisM/ 32Filmcălin căliMan l next 7: un festiVal internaţional „cuPriVirea înainte”/ 33Scrisori din BalkaniaMonica săVulescu-Voudouri l BinecuVântate, legilefirii/ 34Pe cont propriuliViu ioan stoiciu l eu Şi suPrarealisMul/ 35Românii de pretutindeniCorespondenţă din Ţara Sfântăg. Mosari l aM încePut să zâMBiM…/ 36Cartea străinărodica grigore l răzBoaiele Şi deMonii lor/ 36Poemesterian Vicol/ 37Teatrujeana Morărescu l andrei ŞerBan: „hedda gaBler”/ 38Revista revisteloraura christi l Şansa trIbuneI/ 39

Senatul Contemporanul:

Ştefan BorBély, nicolae BreBan,aura christi, Victor iVanoVici, andrei Marga, Virgil neMoianu, BasaraB nicolescu, duMitru radu PoPescu, eugen siMion,ion siMuţ, eugen uricaru

aura christi(redactor- şef)

andrei PotlogcarMen duMitrescuMihaela daVidadrian ionuţ Predaflorin afloarei

corespondenţi din străinătate:Monica săVulescu- Voudouri (grecia)eMil raţiu (italia)PhiliPPe Palini (franţa)Mircea gheorghe (canada)

rubrici:iulian Boldea, Ştefan BorBély, Marian Victor Buciu, constantinaraVeca Buleu, călin căliMan, irinacioBotaru, Bogdan creţu, constantincuBleŞan, nicoleta daBija, dana duMa, rodica grigore, Bedros horasangian, Boris Marian, Marin radu Mocanu, jeana Morărescu, adrian dinu rachieru,Maria- ana tuPan, liViu ioan stoiciu, Magda ursache

Vignetele rubricilor – laura PoantăViziune grafică – Mircia duMitrescu

editor: asociaţia conteMPoranul

issn print 1220- 9864issn online 1841- 0685revista este înregistrată la oficiul de statpentru invenţii şi Mărci (osiM)

adresa: asociaţia conteMPoranulo. P. 22, c. P. 113, sector 1, Bucureşti cod 014780tel./fax: 021. 212 56 92 tel.: 021. 310 66 18sediul central: str. Blănari, nr. 21, et. 1, sector 3, Bucureşti

revista este membră a aso ciaţieirevistelor, Publicaţiilor şi editurilor (arPe)e- mail: office@contemporanul.rowww.contemporanul.ro

Contemporanul. Ideea europeană

are 40 de pagini

tipar: sc Print Multicolor srl &asociaţia euroBusiness

unica responsabilitate a revistei Contemporanul. Ideea europeană

este de a publica opiniile, fie acestea cât de diverse, ale colaboratorilor ei. responsabilitatea pentru conţi nutulfiecărui text, conform art. 205- 206 codPenal, revine exclusiv autorilor

număr ilustrat cu fotografii realizate de dana schiţelea. hanul lui Manuc

Premiile Contemporanulsunt decernate cu sprijinul Ministerului culturii şi Patrimoniului naţional din românia

la sfârşitul lunii Martie a avut loc, în capi-tala franţei, o sărbătoare a literelor româ-ne. românia a fost invitata de onoare atârgului de carte parizian, alături de cel

de la frankfurt, probabil cel mai prestigios, de acestfel, târg european. noi, veteranii scrisului românesc,dar sunt convins că şi mulţi colegi ai noştri, mai presti-gioşi sau mai puţin cunoscuţi, au trăit aceeaşi bucurie,aceeaşi emoţie. nu e puţin lucru ca literatura şi uma-nistica unei ţări intrate mai târziu în conclavul mariiliteraturi europene să fie invitată de onoare, alături dealte culturi europene de mare şi vechi prestigiu, laParis, loc în care, în ultimele secole, s- au dezbătut şiafirmat mari curente şi valori ale literaturii universa-le. dar… nu ne- am bucurat cu toţii, scriitori şi creatoriai limbii şi literaturii române; au fost unii care au pro-fitat de această unică ocazie pentru a aduce aici, încapitala franţei şi în una din capitalele culturii univer-sale, certurile şi ranchiunele mărunt provinciale deacasă, penibilele lupte pentru putere şi „arginţi”, trans-ferând aici, în apusul cultural mândru şi creator demodele şi de valori, ecourile joase şi nu rareori mizera-bile ale luptelor şi hărţuirilor noastre politice. au fost,într- adevăr, la deschiderea târgului, câţiva indivizi,„ipochimeni literari”, cu sarcini venite de nu se ştieunde – probabil de acasă sau din ceea ce unii înţelegprin acasă, ca şi pe vremea comunismului decedat! –care, se zice, „au protestat”! apoi, se pare, au profitatde vinurile româneşti aduse din ţară şi cu ajutorulbenevolent al forţelor de ordine, şi- au luat tălpăşiţa.da, au protestat, dar… contra a ce? contra cui? se parecă au protestat, luând apărarea celor care au refuzat săparticipe, cei care, după cum auzim din presă, se consi-deră nu numai „elita culturală”, „singura”, nu- i aşa,dar şi singurii deţinători ai valorilor de creaţie a limbiişi literaturii române. numele acestora sunt cunoscute,hiper- cunoscute, deoarece în ultimele două decenii,cam după revoluţie, numai aceste nume, vreo patru,cinci, au fost etalate cu o anume insistentă obrăznicieîn vitrinele librăriilor din întreaga ţară. Şi doar acestenume, patru, cinci, să zicem şase, au fost citate şirăs- citate în mai toate ziarele şi revistele literare lanesfârşit, aceiaşi şi aceiaşi, cu orice ocazie, cu privire laorice problemă sau temă şi încă cu atâta tenacitate şioarbă perseverenţă, de parcă nu aveam de- a face cunumele unor scribi, vioi şi talentaţi, e drept cultivaţi şisfătoşi, pe sticlă, nevoie mare, ci cu firmele şi însemne-le unor firme comerciale de mare aplomb, care vând,cum se ştie, l’oréal, detergenţi, maşini de lux saupamperşi. efectul, în masa de cititori, dar vai şi în ceaa colegilor, a scriitorilor din toate colţurile româniei, afost cam acelaşi: toată lumea s- a repezit să consume şisă comenteze amplu produsele, bune- rele, ale acestor„nume- firme” sau „branduri”, cum vreţi să le spuneţi.Şi avântul şi îmbulzeala „ideatică” a fost atât de mare,încât nimeni, din cei ce se adăpau la izvoarele miracu-loase, nou apărute pe plaiurile literelor contemporane,nimeni nu numai că nu mai pregeta să deosebeascăgrâul de neghina sau de praful incolor din respectivelescrieri şi cărţulii – la drept vorbind, au fost mai degra-bă cărţulii şi am să explic mai jos de ce! – dar, pur şisimplu nu a îndrăznit nimeni să articuleze cea maiuşoară rezervă sau nuanţă critică la acele texte. Parcă

asistam, la unul sau două decenii de la surparea mariişandramale a „învăţăturii” comunismului, la o nouăridicare de baracă ideologică. Şi tare mi- e teamă că aşas- a şi întâmplat; şi încă se întâmplă!

dacă tot vorbim de o „nouă baracă ideologică”, săne apropiem puţin şi să vedem despre ce e vorba. neajută şi ne învaţă chiar „ideologul- şef” al acestei „noiînvăţături”, care, după d- sa şi acoliţii săi, numeroşi, caîntodeauna când e vorba de a strânge rândurile în jurulunui staroste ce are în spate televiziunea şi sacii cubani, ce vin de la guverne, e drept, dar şi de la firmelesoros şi Microsoft, multe, multe zeci de miliarde de leivechi: dl h.r. Patapievici, aţi ghicit! dl. Patapievicicare, grăbit, în primii ani după decembrie ‘89, profi-tând de îmbulzeala şi luptele haotic- politice de atunci,s- a apucat să înjure, cam rudimenar, e drept, istorianeamului în care se născuse. Poate voind să- l imite pecioran… dar nu orice belfer poate păşi pe cărarea unuigeniu! ne aducem aminte, nu- i aşa, de una din prime-le sale cărţulii, intitulată politice, cu expresii pe care nejenăm să le reproducem aici. („româna este o limbă încare trebuie să încetăm să mai vorbim sau… să o folo-sim numai pentru înjurături…”, „toată istoria, mereu,peste noi a urinat cine a vrut. când i- au lăsat romaniipe daci în forma hibridă strămoşească, ne- au luat înurină slavii: se cheamă că ne- am plămădit din aceastăclisă, daco- romano- slavă, mă rog. apoi ne- au luat laurinat la gard turcii: era să ne înecăm, aşa temeinic aufăcut- o. demnitatea noastră consta în a ridica mereugura zvântată, iar ei reîncepeau: ne zvântam gura lacălugăreni, ne- o umpleau iar la războieni şi aşa maideparte, la nesfârşit. apoi ne- au luat la urină ruşii,care timp de un secol şi- au încrucişat jetul cu turcii, pecare, în cele din urmă, având o băşică a udului maimare – de, beţiile… – i- au dovedit.”, „Puturoşenia abi-sală a stătutului suflet românesc… spirocheta româ-nească îşi urmează cursul până la erupţia terţiară,subreptice, tropăind vesel într- un trup inconştient,până ce mintea va fi în sfârşit scobită: inima devine pif-tie, iar creierul un amestec apos” şi altele pe care lecităm, ezitând din motive de higienă să mai deschidemcunoscutul op.) apoi, dnii Pleşu, Patapievici, cărtăres-cu şi alţi condeieri, într- un număr trist celebru al dile-mei vechi s- au repezit să- l împroaşte cu ironii ieftine şiscuipat gros pe eminescu, urmând se pare o idee maiveche, iscată tot în anii post- revoluţionari, ani confuji,animaţi de- o isterie fertilă, de dnii. prof. Boia şi n.Manolescu, cum că noi, cultura şi naţia română, n- ammai avea nevoie de modele şi de mituri culturale şi isto-rice, acestea trebuind, deci, evacuate. Şi dacă se poate,cu cortegiul de sarcasme groase şi injurii autohtone. lanici câţiva ani, jurnalistul de mare susţinere „sticloas㔺i jurnalistică, c.t. Popescu, un om inteligent, autor pevremuri al unor nuvele sf, vrând să- şi facă mai rapidun nume şi cunoscând, în Balcania, cheia iute a glorieiimediate, în două numere din tabloidul adevărul lite-rar şi artistic ne îndeamnă, printr- un reflex de sorgin-te nazistă sau fascistă, nu ne dăm prea bine seama, săardem întreaga operă poetică a unuia dintre cei maiimportanţi şi creativi poeţi români de după al doileatăzboi, nichita stănescu. cu excepţia, magnanimă, aunor versuri care ar fi încăput pe două file minusculeale fostului buletin de identitate. Bătăiosul şi etern

prezentul jurnalist ne dă şi exemple de poezie proastăsemnată de nichita, oferindu- ne cu promptitudinedovada execrabilului său gust poetic şi a indiscutabileisale inculturi în domeniu, deoarece strofele citate suntexcelente, orice profesor de limba română o poatedemonstra.

să revenim însă la grupul de „protestatari deacasă”, la „noua elită”, cea care, animată de ideologulpost- post- modernist dl. Patapievici, vrea să mătureîntreaga tablă a valorilor şi se ridică chiar şi împotri-va conceptului de valoare, în numele noilor „progre-sişti”: „celula eminesciană nu mai rezistă disciplineiinstituţionale!” – care o fi aia?! – „eminescu nu mai ela modă, deoarece nu dă bine…” Punerea lui emines-cu pe patul lui Procust şi a noului canon importat din„ţările progresiste” arată că poetul naţional e „inco-rect politic”. Poet canonic eminescu nu mai poate fi,deoarece noi, azi, ieşim din zona naţionalului. iarrevoluţia din universităţi de după 1900, ne lămureş-te Patapievici, a adus pe băncile şcolii, dar şi la cate-dre, spirite care fac alergie la auzul cuvântului canonşi au tendinţa să pună mâna pe revolver când aud decuvântul tradiţie… etc. etc. Punând cu o anume, rară,vehemenţă în circulaţie conceptul sau curentul depost- modernism, curent, ca şi new- age şi altele,importat din america anilor şaptezecei, aceşti ipochi-meni vor, printr- un reflex cultural primitiv, să punăîn discuţie, să resoarbă şi mai ales să anuleze, cam totce a fost înainte! „cultura începe cu noi” par să- şispună noii corifei, punând în discuţie nu numai tradi-ţia şi valorile istoriei sau culturii, dar şi conceptele şiideile cu care strămoşii şi dascălii noştri, bieţii de ei,încercau să pună ordine în lucruri.

dincolo de barbaria acestor lucruri, dar şi de aerullor de farsă – farsă culturală, farsă a unei „noi genera-ţii” sau pur şi simplu o farsă din cea pe care cei dinordinul simiesc o execută, imitându- i pe cei din strictaprezenţă sau autoritate?!… – e, mai ştii, o criză de creş-tere şi de afirmare a unei noi promoţii literare sau, maidirect, un reflex brutal de afirmare, tipic unor genera-ţii şi psihologii de oportunişti culturali, care, simţindvântul în pupă şi profitând de haosul şi dezorientareapost- revoluţionară, se instalează cu arme şi bagaje înfruntea bucatelor. Profitând, o spun încă o dată, de con-fuzia nu numai a conceptelor, ci şi a psihologiilor, afir-mând şi dând abitir din coate post universitare căodată cu valorile şi sistemele poilitice, tiranice, poliţis-te, comuniste, vor trebui înlocuite neapărat şi brutal şivechile concepte, cele de tradiţie, naţiune, identitate,valoare şi altele ca şi, evident, numele autorilor, alepersonalităţilor care au arătat în perioada relativuluidezgheţ comunist – aşa cum s- a întâmplat şi în ţărilevecine, cehoslovacia, ungaria, Polonia, chiar şi înrusia sovietică – că e posibilă o puternică şi exemplarăresurecţie a artei, literaturii şi ştiinţei, în ciuda coman-damentelor leninist- staliniste. r

■ fragmentparis, aprilie, 2013

CO

NT

EM

PO

RA

NU

L. ID

EE

A E

UR

OP

EA

NĂ

MAI 2013

3

© A

ur

AC

hr

ist

i

Nicolae BrebanOportuniştii culturali (i)

E, mai ştii, o criză de creştere şi deafirmare a unei noi promoţii literaresau, mai direct, un reflex brutal de

afirmare, tipic unor generaţii şipsihologii de oportunişti culturali,

care, simţind vântul în pupă şiprofitând de haosul şi dezorientareapost- revoluţionară, se instalează cuarme şi bagaje în fruntea bucatelor.

O spectaculoasă apariţie editorială: nouacarte a lui Gabriel Andreescu, intitulată Cărtu-rari, opozanţi şi documente. ManipulareaArhivei Securităţii (Editura Polirom, 2013). Înurma unor minuţioase cercetări, autorul, unuldintre cei mai importanţi dizidenţi ai perioadeicomuniste, militant pentru drepturile omuluişi ale minorităţilor după 1990, cercetător şiprofesor de ştiinţe politice, ajunge la concluziacă acuzaţiile de colaboraţionism vehiculate înultimii ani în legătură cu Adrian Marino, Con-stantin Noica, Nicolae Balotă, Vasile Vetişanu,Mihnea Berindei, Mihai Botez şi Nicolae Bre-ban nu se justifică. Despre acestemult- discutate „cazuri” de intelectuali publici,despre încercările poliţiei politice a vechiuluiregim de a manipula elitele culturale şi despremanipularea postcomunistă a Arhivei Securi-tăţii, a avut loc o dezbatere, la Cafeneaua cri-tică, o masă rotundă cu Gabriel Andreescu subegida Clubului A.

„Manipularea arhivelor duce la distorsio-narea întregului sistem de interpretare a trecu-tului. Seamănă confuzie pesteistoria de 45 de ani de comu-nism”, scrie Gabriel Andrees-cu. Volumul Cărturari, opo-zanţi şi documente. Manipula-rea Arhivei Securităţii a apărutla mijlocul lui ianuarie, la Edi-tura Polirom. Lucrarea anali-zează modul cum imaginea dedisident a unora dintre perso-nalităţile de marcă româneşti afost distrusă prin atacuri înpresă, care s- au bazat pe distor-sionarea realităţilor din dosare-le Securităţii comuniste. Înurma studiului a sute de dosaredin Arhivele Securităţii,Ga briel Andreescu încearcă săarate cât adevăr şi câtă manipu-

lare sunt în acuzaţiile aduse unor bine cu-nos cuţi oameni de cultură români, ale căror

cazuri au constituit de multe orisu biect de polemică.

Din cuprins: Adrian Mari-no. Campania de distrugere aunui model • Constantin Noicaîn arhive. Ataşamentul victimeifaţă de torţionari • NicolaeBalotă faţă în faţă cu AlexandruPaleologu. Puterea subiectivită-ţii • Eşecul instituţional aldeconspirării. Explicare şi sem-nificare • Mihnea Berindei.Scenariul denigrării • Execuţialui Mihai Botez. Disidentultransformat în agent al Securi-tăţii • Nicolae Breban. Adevăruldin arhivă • Lumea informatori-lor

♦ Eveniment

Gabriel andreescuCărturari, opozanţi şi documente.

Manipularea Arhivei Securităţii

4

AnUL XXIV t nr. 5 (734)

CO

NT

EM

PO

RA

NU

L.

IDE

EA

EU

RO

PE

AN

Ă

crearea secretului devine o obsesie a lec-turii lui M. călinescu. dar şi a scrisului.limba română, în jurnal, în sua, îiapare ca fiind acolo „secretă”, notează

el, de altfel. jurnalul, ca „gen”, nu face excepţie: „unjurnal creează secrete (…) şi trădează secrete, înmăsura în care le divulgă, voluntar sau involuntar”(12 martie 1975). sunt luate în seamă secrete, omi-siuni, minciuni prin tăcere, adevăruri învăluite. iatăun exemplu chiar din propriul său jurnal: „în afarăde exil, am trecut printr- o altă profundă criză perso-nală, despre care n- am vorbit în acest caiet. ce rostsă rup acum tăcerea pe care am păstrat- o de- a lun-gul acestor file galbene.” (5 mai 1977) n- am putea ştila ce şi în ce fel se referă.

fascinaţia pentru secretele textului va fi capita-lă în teoria şi practica lecturii sale. ce secrete îlpreocupă de pe acum, în aspecte literare, 1965? cri-ticul ghiceşte, dacă nu i se descoperă facil, secretelepersonalităţii creatoare: psihologie, tehnică, stil.conştiinţa că un critic este un desecretizator semanifestă prin el în mod recurent. stilul simbolistexistă, totuşi, în pofida negării poeticii, la „fantezis-tul” şi umoristul liric ion Minulescu, magistru alcuvântului cu sonoritate rară. „secretul muzicalită-ţii minulesciene stă în materia verbală propriu- zisă,în căutarea neologismului eufonic.” la arghezi, mis-terul ţine de sugestia aurorală şi defiguraţia analogică: „secretul poe-ziei, care descoperă mereu, cu pros-peţime iniţială, cu emoţie primor-dială, lumea, sentimentele, valori-le”; există la el un „magnetismsecret al corespondenţelor”. g. căli-nescu posedă unele aspecte aflate„sub categoria secretului”, cumsunt acele atracţii şi fascinaţii depersonalitate, „secrete raporturi decongenialitate între el şi marelepoet (eminescu)”. la geo dumi-trescu, secretul este pur omenesc,aşa zicând psihologic: „acea bărbă-tească dezinvoltură care e un atri-but (şi un secret) al maturităţii”. la„romanticul” revoluţionar M.Beniuc, „secretul constă în transfi-gurarea…” etc. n. stănescu devinepentru cronicarul literar demoment „un reflexiv şi un cerebralcare- şi îngăduie gesturile spontanenumai spre a le putea descifra sen-surile şi raporturile adânci, miste-rioase”. tot la el, sunt evidenţiate„tehnica lirică, mecanismele asocia-tive, alteori ascunse, învăluiteîntr- un mister…”.

Marota secretului, în devenirela M. călinescu, poate fi identifica-tă şi în Clasicismul european, 1971, cu toate că omulclasic nu este un om secret. nu există secret pentrula rochefoucauld, pe care nimic nu- l miră, şi nicipentru descartes, la care voinţa ajunge esenţială.însă, în teatrul comic clasic, caracterele sunt ascun-se sub aparenţe înşelătoare. „secretul forţei artisti-ce” la Molière rămâne firescul. egoismul, în aforisti-ca lui la rochefoucauld, îl joacă pe „regizorulascuns”. Moralistul saint- simon dezvăluie, peascuns şi prin subversiune, şi el, „secrete”.

secretul mobilizează într- un sens fundamental

poetica, mai mult individualădecât generală, a (re)lecturii(2003). iată cum este motivatălectura ca urmărire a secrete-lor: „a reciti de dragul secretu-lui, în sensul acesta formal,aproape artizanal, înseamnă asatisface o cerinţă primară acriticii literare.” un întregcapitol, cel cu numărul 14,ajunge centrat pe multipleenigme. se cunosc surseleautoritare ale facerii recititu-lui. Pentru aflarea unui secret,procedura, prin Borges, condu-ce spre Kabbala. jocul, şarada,comune în policier- uri, suntcentrale la nabokov în paleFire. recitirea reflexivă, criti-că, ori psihanalitică, este mai

presus de orice una dezvăluitoare. în regimuriletotalitare, sunt „secrete serioase” acelea politice.

lectura desecretizatoare este, fireşte, constantpracticată după tentativa remarcabilă de întemeierea poeticii (şi retoricii) sale. secretul, notează în des-pre Ioan p. Culianu şi mircea eliade, 2002, e prezentmai cu seamă în religii, în „misticismul evreiesc şikabbala, misticismul sufit şi reli-giile islamice, religiile arhaice,şamanismul şi «creştinismul cos-mic»”. secretul textului rămânemai ales un secret al autorului,eliade fiind în acest sens un cazexemplar. el ascunde în ficţiune(dar şi în jurnal, s- ar spune înnaraţiunea documentală, dacăstatutul autenticist n- ar complicaidentitatea şi natura textelor) alu-necarea prolegionară. eliade însuşi notează în jur-nal „mesajul atât de abil camuflat” din nouăspreze-ce trandafiri. hermeneutica desecretizării nu are camobil originar esteticul. în acest scurt roman, „Meri-tele literare sunt mai îndoielnice…”. Plăcerea dese-cretizării, nealiniată plăcerii artistice, de altfel şiaceasta recunoscută la modul general, rămâne sufi-cientă sieşi. Pare a avea mai curând o cauză morală,

filosofică, în dezvăluirea adevărului, ca semn capitalantropologic. „lectura, aş spune, nu e răsplătitădecât la o relectură pentru descifrarea «secretului»,cu ramificaţii nebănuite în istorie, politică şi mista-gogie.” Multe sunt scrise ascuns la eliade, timpul,fantasticul, căutarea, aceasta, de pildă, în noapteade Sânziene.

e, se pare, înţeleasă o necesitate imperioasă aînsemnării şi a însemnătăţii secretului adeverit cudificultate la om, în general, şi la artişti, în particu-lar. secretul autorului rămâne determinant şi la

ionesco (2006), „autor important, care dialoghează şicu sine (cu eul său secret), înainte de a dialoga cupublicul”.

într- un interviu (cel din Steaua, nr. 11, 2007), sedezleagă mai departe legăturile cu secretele lui elia-de, ale scriitorului şi deopotrivă ale interpretuluisău. eliade, explică acesta, se ascundea, crezându- sesuperior şi, deci, greu de înţeles. ca bătrânul univer-sitar dominic Matei din nuvela sa tinereţe fără detinereţe, care scrie în jurnalul său de personaj:„această continuă camuflare a imenselor posibilităţicare mi- au fost puse la dispoziţie nu m- a silit să duco viaţă dublă; în prezenţa copiilor, nici părinţii, nicipedagogii nu trăiesc o viaţă dublă.”

la limita ateismului ajunge prin M. călinescumarota (de)secretizării. „este loteria babilonianăînchipuită de Borges. Parabola lui Borges este căexistă o societate secretă care organizează o loterie şifiecare individ din societate primeşte un loz. Şi peacel loz este înscrisă o recompensă sau o pierdere:individul poate sa- şi piardă o mână, poate sa- şi piar-dă viaţa. loteria din Babilon este viaţa noastră. noitrăim într- o loterie. Poţi să ai noroc sau să pierzi. nuştim dacă exista o societate secretă, cum sugereazăBorges, poate e dumnezeu, poate nu e nimic, darefectul e acelaşi: se împart recompense şi pierderi.Până la urmă toţi pierd totul.” (Cf. interviul dinobservator cultural, nr. 259, martie 2005) loterie orisoartă, în fond hazard, credinţă în fantastic, câştig şipierdere în viaţă, pierderea vieţii însăşi, iată terme-nii esenţiali dintr- o gândire deloc originală, existen-tă la Borges şi nu numai el.

religia este pricepută ca un fenomen cu totulsecret. religiosul apare tratat lucid, dar neutru, înaspecte literare, 1965. Poetul ion Minulescu „nicio-dată n- a avut sentimentul religiosului”, dar are o„tendinţă blasfemiatoare”, iar „libertinajul savuroscu ideea divină” nu displace. arghezi deţine condiţiatitanului în raport cu divinitatea nerevelată. laBlaga există misticism combinat cu naturism, dar nureligie sau mistică ortodoxă. după contrareformă,constată pe temei bibliografic în Clasicismul euro-pean, 1971, religiosul coexistă cu esteticul în baroc.

janseniştii afirmă graţia divinănegând liberul arbitru omenesc.clasicismul rupe cu miraculosulcreştin. religiosul, în Cinci feţe alemodernităţii, nu depăşeşte sensulde păcat al lenei, prin aceastafiind un substitut de diabolism.naţionalismul spiritual, legiuneaca „sectă mistică”, reconciliereadintre sacru şi păgân, sacrul şi nusecularizarea, ca la postmoderni,acestea toate sunt prezenţe de

relief în despre Ioan p. Culianu şi mircea eliade,2002. surprinzătoare ajunge impunerea religiosuluila Mateiu i. caragiale (2003), unde totul e sacru şinimic hazardat, aflăm, prin intermediul unei per-spective adoptate după j. l. Borges. credinţa însecret, hazard, fantastic, prin Borges, kabbala, şialţii nemaipomeniţi, cum am mai constat în inter-

viul din observator cultural (martie2005), îl conduc la limita ateismului.Şi tot de acolo îi desprindem poziţio-narea faţă cu credinţa transcenden-tă. îndoiala şi negaţia sunt pentru elmomente ale încrederii ori ale cre-dinţei, din totdeauna. ele ajung ali-biuri ale greşelilor, fără exigenţa ier-tării, devreme ce aceasta apare cageneral umană, absolut şi nu relativumană. totul atunci se aranjează.Mintal: prin înţelegere, prin inteli-genţă, acestea măcar sunt condiţii,nici minimale, nici maximale, doarnecesare. credinţă de intelectual,credinţă intelectualistă, iată ce(re)descoperim la M. călinescu.

în aspecte literare, 1965, mitul,pus şi în proximitatea secretului(obsesie a criticului, capitală în vii-tor) este deopotrivă vehicul poetic şiideologic, în funcţie de operă şi autor,dar mai ales de istorie. el citeazăobservaţia lui crohmălniceanu des-pre camil Petrescu, anume că toatăopera sa ar fi „distrus miturile” inte-lectualilor. o operă eminamente pro-letară, cu toate că lumea ei rămâneuna intelectuală. iată o bună aduce-re din condeiul ideologic, înregimen-tându- l pe gânditorul noocratic. des-pre acelaşi scriitor, M. călinescu mai

conclude, inconcludent, că nu se raportează laProust ori stendhal, tocmai pentru că „sfâşie miraje,ruinează mituri”. (Mă tem că cineva ar crede că ar fiaici un soi de protopostmodernism, o îndepărtare de„marile naraţiuni”, de metafizică şi religie.) r

Marian victor BuciuMatei Călinescu şi lectura ca desecretizare

Lectura desecretizatoareeste, fireşte, constant

practicată după tentativaremarcabilă de întemeiere

a poeticii (şi retoricii)sale.

mAtEi călinEScu

în economia umană şi spirituală a florineiilis, fulminantul succes naţional şi interna-ţional (meritat!) al romanului Cruciadacopiilor (2005) a încheiat o fază de evoluţie

organică, spontan- vizionară, începută cu Coborâreade pe cruce şi cu Chemarea lui matei, cu care Crucia-da se află într- o unitate triadică, determinată în pri-mul rând de profunzimea rolului pe care sacralitateaîl joacă în cele trei romane. dacă Coborârea… şi Che-marea… sunt mai sobre sub aspect narativ, experi-mentul pluriperspectivic îşi face masiv apariţia înCruciada copiilor, unde acţiunea „reală” a sechestră-rii trenului de către copii se prelungeşte în proiecţiaei mesianică şi eschatologică de pe internet, creândun ansamblu interdisciplinar foarte suplu şi iscusitorchestrat, dar puternic intelectualizat ca „reţetă” deconstrucţie. după Cruciada…, autoarea a intratîntr- o prelungită fază experimentală, de intelectuali-zare, ca şi cum ar dori să recupereze pe cale raţiona-lă o spontaneitate şi o naturaleţe lăsate nostalgic înurmă. din acest efort a ieşit, într- o primă instanţă,romanul nipon Cinci nori coloraţi pe cerul de răsărit(2006), apoi volumul de teatru lecţia de aritmetică(din acelaşi an), pentru ca secvenţa să se încheie cusurprinzătoarea deconstrucţie narativă a mituluieminescian – preponderent biografic – din masivulroman (682 de pagini!) Vieţile paralele (ed. cartearomânească, Bucureşti, 2012), care marchează,până acum, apogeul intelectualismului experimentalla care a ajuns autoarea. textul e o deconstrucţiepolifonică, foarte bine condusă până la un punct, darsufocată în cele din urmă de un abuziv şi ficţionaldosar de securitate (intitulat poetul naţional),retroactivat în timp până la „detenţia” psihiatricăvieneză a lui eminescu. el demonstrează, foartecorect sub aspect deconstructivist, că suntem, simul-tan, atât viaţa pe care o trăim efectiv, cât şi „vieţile”pe care alţii le spun despre noi, într- o cheie mai multsau mai puţin proiectivă şi mistificatoare, însăimpresia mea de ansamblu – a unui om care a scris,de- a lungul timpului, destule texte entuziaste desprelucrările florinei ilis, pentru a nu- i fi îngăduităacum şi o impenitenţă – este că Vieţile paralelereprezintă un impas de moment în strălucita evolu-ţie literară a autoarei, marcând mai degrabă un sfâr-şit de drum decât vestirea promiţătoare a unor ger-minaţii viitoare.

Mi- aş permite să limpezesc chiar de la începuto eventuală neînţelegere a sentinţei de mai sus, pre-cizând că sunt departe de a crede că romanul deacum este un eşec. dimpotrivă, e excepţional scris,cu complicitatea amuzată, ironică (uneori autoironi-că), a unui entomolog postmodern, aplecat cu înţele-gere sarcastică asupra insectarului „sacrosanct” pecare- l ţine sub observaţie. Multe dintre principiile debază ale deconstructivismului – şi- n principal con-vertirea sublimului în grotesc – sunt foarte supluaplicate în „epoca de hârtie şi de cerneală violentă”pe care o reconstituie romanul. Vieţile paraleletransformă sacrul în profan – adică mitul în „poves-te” – pe baza unui filtraj demonic, histrionic, de carevorbise, înainte de postmoderni, thomas Mann (încomentariile sale care însoţesc redactarea doctoru-lui Faustus), pulverizând apoi „povestea” în sute devoci guvernate de relativ, de verosimilitate.

odată cu prima internare a lui eminescu însanatoriul de boli nervoase al doctorului Şuţu, diniunie 1883 (aici începe romanul) se declanşează nunumai „nebunia” ca atare a poetului, dar şi „nebu-nia” percepţiei sale publice polifonice, multiplicatăprin glasurile celor care vorbesc despre el – câteoda-tă din auzite – şi prin pana celor care se grăbesc săconsemneze evenimentele biografiei sale reale saufictive, din dorinţa de a fi părtaşi la o „istorie” carenu le aparţine. a doua „nebunie”, cea a publicului, acomentatorilor şi a exegeţilor, se împarte, în timp,între o deriziune din ce în ce mai estompată (laMacedonski) şi o mitizare accentuată, consonantă cumistica organicistă a culturii române, cea de- a douatendinţă generând, în perspectivă, mitul „poetuluinaţional”, structurat în perioada interbelică, ridicatla rang de lege de către g. călinescu şi folosit cainstrumentar ideologic şi de propagandă în perioadacomunistă care va urma, până la prăbuşirea regimu-lui din decembrie 1989. am fi rămas şi azi la mistifi-carea din urmă, dacă n- ar fi intervenit şocul publicpricinuit de publicarea scrisorilor „frivole” care aucirculat între eminescu şi Veronica Micle, cu apela-

tive (emin aga, tropoţel etc.) pe care mulţi ar fi doritsă nu le fi citit vreodată. sub crusta strălucitoare amitului se ascund „istorii” uneori terne, altele neplă-cute sau anecdotice, care sunt mai aproape de ade-văr decât proiecţiile fantasmatice cu care s- au nutritgeneraţii întregi de „idealişti” şi „visători” obişnuiţipolitic că mirajul e mai important decât realitatea,şi- n foarte multe cazuri o chiar înlocuieşte. romanulare ca miză punerea în acţiune a „revenirii la eveni-ment” ca soluţie la mistificare. nu mitizarea o inte-resează pe autoare, ci poveştile care o corodează şi odescompun. ca intenţie, Vieţile paralele merg împo-triva lui g. călinescu, deconstruind sublimul sensu-lui unic şi definitoriu pe care acesta îşi edifică siste-mul. Polemica e implicită, vizând, în ultimă instan-ţă, formula pluralităţii postmoderne din care se com-pune o cultură, chiar dacă se proclamă naţională.florina ilis experimentează o formă de libertatelăuntrică scriind Vieţile paralele: e detaliul care, înultimă instanţă, o legitimează.

în mod paradoxal, însă, deconstrucţia narativă aflorinei ilis are, ca finalitate, o formă de autenti-cism. într- un interviu dat revistei Cultura, dinianuarie 2013, scriitoarea a precizat rama metodolo-gică a cărţii (recursul la înţelesul „istoriilor” dat decătre Plutarh, scindarea între eul biografic, docu-mentar şi eul virtual, devenit „personaj” ludic auto-nom al unei figuri istorice reale, renunţarea la inten-ţia iniţială de a scrie cartea sub forma unui parale-lism cu viaţa unui poet romantic foarte cunoscut,heine sau lenau), dar a şi precizat un detaliu deconstrucţie esenţial, şi anume că romanul ei nu fic-ţionalizează, ci recuperează frânturi de realitate risi-pite printre mituri, cioburi de culoare şi de adevăr desub piedestalul pe care vasul de cristal stă semeţ şineatins, insensibil la materia pe care a lăsat- o înurmă şi care îl generează. în acest sens, Vieţile para-lele reprezintă un ironic şi ludic demers de remate-rializare a lui eminescu, de reintroducere în mitulsău a reziduurilor şi anecdotelor de care sublimulstereotipiilor a fost curăţit. florina ilis a citit toatememoriile care s- au scris în legătura cu poetul, toatecărţile care- l prezintă şi toate documentele care- lcauţionează sau, dimpotrivă, îi sunt împotrivă.n- am mai văzut decât la umberto eco un asemeneaefort uriaş de autentificare textuală, menit să edificeo criptoconstrucţie labirintică, impenetrabilă, plura-lă. rezultatul e o pluverizare a lui eminescu în dife-rite partiruri interpretative sau voci plurale, adevă-rul unora fiind dat de viaţă, al altora de limitele ine-rente ale percepţiei de care au dispus. fiinţă visătoa-re, abisală, pregătită să idealizeze, dacă este nevoie,

chiar şi sărăcia în care trăia, eminescu a avut, de- alungul vieţii sale, un singur plan de senzorializareempirică, imediată, şi anume iubirea destul de fluc-tuantă pentru Veronica Micle. Mecanismul de „reali-zare” oferit de această iubire ocupă mare parte dinsubstanţa cărţii, în subsidiar aflându- se reflexul ei,şi anume stângăcia lui eminescu de a recunoaşte căviaţa e şi materie, nu numai idee.

Mi- e mai greu să accept – dar poate că e o infir-mitate personală în chestiune, aici – complexul gene-ralizat al persecutatului politic pe care îl sugereazăromanul. Mă întreb, pur şi simplu, dacă nu cumvamitul pe care florina ilis îl aruncă pe uşă se întoar-ce tiptil pe fereastră, pentru a- şi relua locul la masape care se află trufandalele. s- a tot sugerat, prindiferite mijloace, în publicistica noastră „ahtiatădupă adevăruri nespuse” de după decembrie 1989, cămoartea lui eminescu a reprezentat un „asasinatpolitic”. în romanul florinei ilis, eminescu e urmă-rit la tot pasul, aproape de dinainte de a se naşte.nedorindu- se implicarea sa gazetărească, militantă,inoportună, în „tratatul secret dintre imperiul aus-tro- ungar şi parlamentul român”, orchestrat decătre autohtonii progermani, el e claustrat într- oprimă instanţă în sanatoriul doctorului Şuţu, apoisechestrat prin trimiterea la Viena, la ober- döbling,unde agenţii imperiului şi informatorii români suntpe urmele lui, raportând fiecare mişcare pe care oface. Prin licenţa ubicuizării complotului şi a şterge-rii verosimilităţii sale temporale, securitatea (din1951) internează un agent – filipescu – în chiarcamera pe care eminescu o ocupă în sanatoriul vie-nez (în 1883); acesta îi dezvăluie poetului, între alte-le, că e „obiectivul” unui dosar de urmărire indivi-duală (dui) deschis la Bucureşti şi subiectul unuidosar mai amplu, poetul naţional, al unui ipoteticsector Vii al securităţii, responsabil cu proiectultrecutul istoric, a cărui sarcină este „rescrierea pebaze ştiinţifice a istoriei naţionale şi o mai actualăînţelegere şi interpretare a evenimentelor istorice”.s- ar putea să greşesc, dar impresia mea este că suge-stia de victimizare politică a lui eminescu înlocuieş-te un mit cu un altul, mai pe gustul detectivistic altimpurilor – coruptocratice, groteşti, televizive – pecare le traversăm. un mit intelectual este înlocuit cuun mit politic şi jurnalistic: substanţa e diferită(uşor…), mecanismul şi rezultatul fiind aceleaşi.

disciplina deconstrucţiei o îndreptăţeşte pe flo-rina ilis să nu urmărească şi reversul medaliei, însăimpresia mea este că la marginile ei se află mica dis-torsiune a adevărului la a cărei amplificare anecdo-tică asistăm ulterior. aşa cum afirmă autoarea,mitologia „poetului naţional” s- a zămislit în perioadainterbelică, în condiţii spirituale specifice, speciale –legionarismul, într- o anumită măsură, ortodoxismul,ca ramă formativă –, care insistau pe organicismnaţional (eventual mesianic) ca percepţie sistemică.utopia restitutivă din publicistica lui eminescu – odacie Mare, organică, pură, nealterată, ca soluţiecomunitară – mergea pe linia acestui mesianism, eafiind, de altfel, şi achiziţia cea mai semnificativă pecare spiritualismul interbelic o face din trecut. lavremea articulării ei, însă – adică atunci când emi-nescu trăia – , această ideologie, deşi frumoasă, plas-tică, pe placul multora, nu reprezenta câtuşi depuţin o forţă capabilă să „ameninţe” interesele mari-lor puteri europene în românia, fiind mai degrabă opată de culoare marginală. nici conservatorii nuerau racordaţi la ea, ca să nu mai vorbim de liberali,socialişti sau alte coloraturi ideologice. eminescu nuavea de ce să fie închis, ţinut departe de ţară sauurmărit pentru o utopie, chiar dacă ea era agreabilă;abia mai târziu, prin racordul cu ortodoxismul, orga-nicismul devine puterea de care trebuie să se ţinăseamă.

romanul nu se citeşte pe nerăsuflate, ci cu unamestec volatil de admiraţie, suspiciune, vocaţie cri-tică şi complicitate ironică, postmodernă. în modparadoxal, e elitist: nu e făcut pentru public, ci pen-tru rafinaţi. sper că nu- l va citi dana grecu. r

5

CO

NT

EM

PO

RA

NU

L. ID

EE

A E

UR

OP

EA

NĂ

MAI 2013

Ştefan Borbély

Eminescu în cheie deconstructivistă

Disciplina deconstrucţiei oîndreptăţeşte pe Florina Ilis să nu

urmărească şi reversul medaliei, însăimpresia mea este la marginile ei se

află mica distorsiune a adevărului la acărei amplificare anecdotică asistăm

ulterior.

6

AnUL XXIV t nr. 5 (734)

CO

NT

EM

PO

RA

NU

L.

IDE

EA

EU

RO

PE

AN

Ă

discursul lui Gabriel Garcia marquezrostit, în 1982, la ceremonia de decer-nare a Premiului nobel pentru litera-tură, considerat unanim o capodoperă a

genului, s- a intitulat cum nu se poate mai tulbură-tor: „singurătatea americii latine”. laureatul îşiîncepea alocuţiunea prin evocarea cronicii unui navi-gator florentin care l- a însoţit pe Magellan în primacălătorie a acestuia în jurul lumii. în ea sunt con-semnate cele văzute de autorul cronicii în americade sud – o imagine suprarealistă, literalmente magi-că, ce avea să- şi găsească transfigurarea artistică înatâtea romane şi nuvele ale unor prozatori deveniţiclasici. apoi, ca „povestitor de fapte”, cum se conside-ră, Marquez oferea audienţei câteva repere ale uneiistorii dominate de figura dictatorului. tocmai mituldictatorului s- a dovedit unul din cele mai fecunde ceau nutrit literatura unor mari scriitori ca roa Bas-tos, alejo carpentier, artur uslar Petri sau enricoVerissimo: „generalul antonio lopez de santaanna, care a fost în trei rânduri dictator în Mexic, adat ordin să- i fie înmormântat cu funeralii fastuoasepiciorul drept pe care- l pierduse în aşa- numitul răz-boi al Plăcintelor. generalul gabriel garcia Morenoa guvernat în ecuador preţ de şaisprezece ani camonarh absolut, iar cadavrul său a fost privegheat,în uniforma de gală şi cu platoşa- i de decoraţii, aşe-zat în jilţul prezidenţial. generalul Maximilianohernandez Martinez, despotul teozof din salvadorcare a exterminat printr- un măcel barbar treizeci demii de ţărani, inventase un pendul pentru a verificadacă alimentele erau otrăvite, şi a poruncit ca felina-rele să fie acoperite cu hârtie roşie spre a combate oepidemie de scarlatină. Monumentul generaluluifrancisco Morazan, ridicat în piaţa centrală dintegucigalpa, este în realitate o statuie a mareşaluluiney cumpărată de la un depozit de sculpturi vechi”.

la academia suedeză scriitorul a denunţat„infantilismul” conducătorilor şi gânditorilor euro-peni, comparându- l cu cel al „bunicilor care au uitatnebuniile rodnice ale tinereţii lor”. în finalul fulmi-nantului discurs, acest adevărat exponent al conti-nentului său, acoperit, crede el, şi nu descoperit deeuropeni, lărgea şi mai mult sfera. după ce denunţaţările bogate că au acumulat nu doar avuţii imense,dar şi o putere de distrugere „care ar omorî de o sutăde ori nu numai toate fiinţele omeneşti care au exis-tat până astăzi, ci şi toate fiinţele vii care s- au perin-dat pe planeta aceasta nefericită”, Marquez încheiecu o confesiune dublată de o speranţă: „într- o zi caaceasta, maestrul meu William faulkner a spuschiar aici: «refuz să accept sfârşitul omului». num- aş simţi vrednic să ocup acest loc care a fost al luidacă n- aş avea pe deplin conştiinţa că, pentru primaoară din zorii omenirii, dezastrul uriaş pe care elrefuza să- l admită acum treizeci şi doi de ani nu esteastăzi decât o simplă posibilitate ştiinţifică. în faţaacestei realităţi cutremurătoare care de- a lungultimpului uman a părut pe semne o utopie, noi, năs-cocitorii de poveşti care credem totul, ne simţimîndreptăţiţi să credem că nu este prea târziu pentrua făuri utopia contrară. o nouă şi năvalnică utopie avieţii, unde nimeni să nu poată hotărî pentru alţiipână şi felul în care să moară, unde iubirea să fie cuadevărat sigură şi fericirea posibilă, şi unde neamu-rile condamnate la un veac de singurătate să aibă însfârşit şi pentru totdeauna o a doua şansă pePământ”.

din păcate „noua utopie a vieţii” adevenit tot mai… utopică. ceea ce nuînseamnă că şi- a pierdut sensul şi forţade a fascina nu doar pentru inegalabilulnăscocitor de poveşti, ci şi pentru iniţia-torul şi, nu o dată, sufletul unor acţiunicivice şi culturale de amploare. o ates-tă cu asupra de măsură şi textele dinvolumul „nu am venit să ţin un dis-curs”. scopul discursurilor a fost cel dea direcţiona asemenea acţiuni sau de aîncununa reuşita lor, şi nu de a fi doarnişte captivante exerciţii de retorică. înaceastă ordine de idei, mi se pare cumnu se poate mai relevant ceea ce le spu-nea Marquez participanţilor la o reu-niune care avea loc la havana, în 1985:„întotdeauna m- am întrebat la ce folo-sesc întâlnirile între intelectuali”, devreme ce majoritatea lor „nu depăşescfaza de simple distracţii de salon”. Şi cu

toate acestea ele sunt – observa marquez – tot mainumeroase, „cu tot mai multă lume şi mai costisitoa-re pe măsură ce se adânceşte criza mondială”. (în1985, autorul „cronicii unei morţi anunţate” vorbea,atenţie!, de criza mondială). dar să vedem ce le maispunea Marquez în acel discurs cu titlul „cuvintepentru un nou mileniu”. între altele, exemplifica:„un Premiu nobel pentru literatură declară că aprimit în acest an aproape două mii de invitaţii lacongrese de scriitori, festivaluri de artă, colocvii,seminarii de toate tipurile: mai mult de trei pe zi înlocuri răspândite prin toată lumea”. în consecinţă, seîntreabă: „…ce facem aici?… ce fac eu cocoţat în loculăsta de onoare, eu care am considerat întotdeaunadiscursurile drept cel mai groaznic dintre compromi-surile omeneşti? nu mă încumet să insinuez un răs-puns, însă o propunere da: ne aflăm aici ca să încer-căm ca o întâlnire de intelectuali să aibă ceea ceimensa lor majoritate n- au avut: utilitate practică şicontinuitate”.

în discursurile sale, marquez se referă adeseorila literatură, la scriitori, la propia- i experienţă. des-pre sine spune că a ajuns scriitor din ambiţia de a fisolidar cu generaţia căreia îi aparţine, după ce direc-torul suplimentului literar al ziarului „el especta-dor” afirmase că din noile generaţii nu s- a ivit niciun povestitor, nici un romancier. atunci, Marquez,care la acea dată era student, s- a hotărât să scrie opovestire „numai pentru a- i închide gura” celui ceconducea suplimentul. i- a trimis- o, acesta a publi-cat- o imediat, şi- a făcut mea culpa, declarând căpovestirea anunţa apariţia unui geniu al literaturiicolumbiene. nu s- a înşelat, se pare că omul aveaorgan de mare critic.

Va mai dura însă timp până când cel ce va săscrie „un veac de singurătate”, „toamna patriarhu-lui”, alte romane şi nuvele astăzi celebre îşi va daseama că „meseria de scriitor este poate singura caredevine tot mai dificilă pe măsură ce se practică”. Vatrece şi mai mult timp până când va fi el însuşi uimitde succesul enorm al cărţilor sale, lecturi deloc como-de, necum comerciale, scrise însă într- o limbă, spa-niola, vorbită de sute de milioane de oameni, cea maifrumoasă de pe Pământ, cum o considera un altmare prozator, românul Petru dumitriu. nu întâm-plător discursul în care îşi va exprima uimirea, dinvolumul „n- am venit să ţin un discurs”, se intitulea-ză „un suflet deschis mesajelor în spaniolă” şi a fostrostit la cartagena de indias, în patria sa natală, la26 martie 2007, când scriitorul număra 80 de ani deviaţă. să- l ascultăm: „nici în visul meu cel mai deli-rant de pe vremea când scriam un veac de singură-tate nu mi- am imaginat că aş putea vedea o ediţie deun milion de exemplare. a crede că un milion de per-soane s- ar putea hotărî să citească ceva scris în sin-gurătatea unei încăperi, cu cele douăzeci şi opt delitere ale alfabetului şi două degete drept unic arse-nal, părea, de bună seamă, o nebunie. astăzi, acade-miile de limbă o fac ca un gest faţă de un roman cares- a perindat pe dinaintea ochilor a cincizeci de ori unmilion de cititori şi faţă de un artizan fără odihnă camine, care nu- şi revine din surpriza provocată de totce s- a întâmplat. dar nu este vorba şi nici nu poatefi de recunoaşterea unui scriitor… este dovada căexistă milioane de cititori de cărţi în limba spaniolăcare aşteaptă această hrană”. Şi încă: „cititoriiromanului un veac de singurătate sunt o comunitatecare, dacă ar trăi în aceeaşi parte a globului, ar face

ca aceasta să fie una dintre primele douăzeci de ţăricele mai populate ale lumii. nu este vorba de o afir-maţie lăudăroasă. dimpotrivă. Vreau doar să arăt căacolo s- ar afla o mulţime de fiinţe omeneşti care audemonstrat prin dragostea lor de lectură că au unsuflet deschis mesajelor în spaniolă”.

cine a citit articolele, eseurile, interviurile luiMarquez ştie cu cât respect, cu câtă admiraţie, iar,în unele cazuri, cu câtă recunoştinţă, scrie sau vor-beşte el despre marii scriitori contemporani din spa-ţiul iberoamerican, dar şi european, inclusiv desprecei cu care nu s- a înţeles întotdeauna ori cu care s- aaflat în conflict. Pe nu puţini însă i- a iubit şi îi iubeş-te neclintit. evocările şi schiţele de portret privin-du- i pe aceştia vădesc în primul rând o vastă cultu-ră literară, capacitatea de a merge la esenţa perso-nalităţii şi operei, şi asta în cuvinte puţine, dar de oexpresivitate care le face memorabile. cu o modestieconvingătoare chiar şi atunci când e puţin jucată şiia forma unei umilinţe orgolioase, el nu se lanseazăîn speculaţii şi jocuri de artificii, nu teoretizează, cirelevă din perspectiva „artizanului”, apelând de celemai multe ori, pentru a- şi ilustra ideile, la anecdotamereu inedită, narând fapte de viaţă sau de lecturătrăite de el sau trăite şi povestite de alţii. instinctulde mare povestitor îl îndreaptă irepresibil sprememorie, spre memoria colectivă, cu atât mai multcu cât i se pare că, pe măsură ce se globalizează,datorită ori din cauza tehnologiei informaţiei, neferi-cita noastră planetă arată ca un „sat fără memorie,uitat de zeii săi în cel mai îndepărtat colţ al mariipatrii universale”.

Memorabile sunt portretele psihologice din volu-mul „n- am venit să ţin un discurs”, editat de raoimediat după apariţia cărţii în america latină şi înspania. de pildă, portretul lui Julio Cortazar, auto-rul faimosului „ocolul zilei în optzeci de lumi”, untitlu care- l inversează pe cel al lui jules Verne şicare parcă repovesteşte lumea. în fine, născut într- oţară în care, ca şi în românia, literatura, cultă saupopulară, este eminamente lirică, Marquez e unmare iubitor de poezie şi admirator al poeţilor. îndecembrie 1982, după ce primise Premiul nobel, elţinea un discurs intitulat „închinare pentru poezie”,elogiind ceea ce luis aragon „a definit drept unicamărturie concretă a existenţei omului: poezia”. Măr-turie atât de concretă, de reală, în metafizica ei încâtun poet columbian, daniel arango, a preluat ca pe oadevărată bijuterie poetică un endecasilab înscris îngrabă pe vitrina unui magazin: „existenţa s- a epui-zat de tot”.

remarcabil, profund instructiv este discursul petema „Jurnalismul: cea mai frumoasă profesie dinlume”, ţinut la los angeles, în 1996. fondatorul fai-moasei academii de jurnalism de la cartagena,având la activ o prodigioasă experienţă de ziarist decotidian şi de agenţie de ştiri, le- a atras atenţianord- americanilor să nu uite că „jurnalismul scriseste un gen literar”, unul care „se învaţă făcându- l”.aşadar, nu la vreo facultate de jurnalism. cu o pre-cizare: pentru tânărul care vrea să practice aceastăprofesie, lectura trebuie să fie un viciu. cei care îiurmăreau discursul la los angeles au putut auzi,între altele, o definiţie care nu se găseşte în manua-lele de jurnalism – altminteri toate mai mult saumai puţin plicticoase, dar mai ales inutile – şi care artrebui să fie deviza oricărui gazetar, al oricăreiredacţii, anume că „o ştire proaspătă, interesantă, nueste cea care se transmite prima, ci aceea care setransmite cât mai bine”. în acel discurs, Marquezdenunţa „enormităţile” din presa nord- americană, caşi frecventele „încălcări ale eticii”, care „nu suntsăvârşite întotdeauna din imoralitate, ci şi din cauzăcă ziariştii nu- şi stăpânesc profesia”. astăzi – obser-va el – ziariştii „orbecăie prin labirintul unei tehno-logii dezlănţuite fără control spre viitor” şi uită saun- au ştiut niciodată „că hrana vitală a jurnalistuluieste creativitatea şi, prin urmare, impune o aprecie-re asemănătoare cu cea a artiştilor”. oare o aseme-nea idee să fi fost în capul unor absolvente de liceude pe la noi care, întrebate spre ce facultate se vorîndrepta, declarau că spre cea de jurnalism fiindcă,motivau ele cu candoare, vor să fie… vedete?! Măîndoiesc, nu fără un sentiment de melancolie… r

Constantin CoroiuSingurătatea şi solidaritatea Scriitorului

La Academia suedeză scriitorul adenunţat „infantilismul”

conducătorilor şi gânditoriloreuropeni, comparându- l cu cel al„bunicilor care au uitat nebuniile

rodnice ale tinereţii lor”. În finalulfulminantului discurs, acest adevărat

exponent al continentului său,acoperit, crede el, şi nu descoperit de

europeni, lărgea şi mai mult sfera.

gAbriEl gArciA mArquEz

7

CO

NT

EM

PO

RA

NU

L. ID

EE

A E

UR

OP

EA

NĂ

MAI 2013

„În asta stă totul: a te întoarce; să tânjeşti, săpleci dintr- un loc şi să vii din nou acolo. Fără acestloc de care eşti legat, nu l- ai iubi nici pe el, nici pevreun altul, nici n- ai avea de unde să pleci, căci n- aifi nicăieri.” – scrie Meša selimović în dervişul şimoartea, text asumat autoidentitar de către MirceaMuthu în motto- ul volumului său de eseuri sincronetematic, apărut în 2012 la editurile eikon şi scrip-tor, sub titlul panoramic sud- est european. Confluen-ţe culturale. „Întoarcerea” echivalează, în acest caz,cu revenirea la o arie tematică mai veche, prin inter-mediul unei suite de studii ce revelează o obsesie cul-turală de o viaţă, disecată cu exigenţă, asumată cahermeneutică deschisă, dinamică, pe care omul decultură Mircea Muthu a transformat- o într- o compo-nentă mereu reînnoită a identităţii sale. e vorba,fireşte, de balcanism, concept- imagine recurent înbio- bibliografia autorului, început în cărţi exegeticemai vechi, dezvoltat apoi în cele trei volume de bal-canologie (2002, 2004, 2007) şi în cele două ediţii alebalcanismului literar românesc (2002, 2008).

impecabil orchestrată, reiterarea tematică deacum debutează cu un capitol intitulat acolade teo-retice, unde autorul furnizează o terminologie decan-tată diacronic şi critic, căreia îi aparţine balcanolo-gia ca „domeniu multi– şi interdisciplinar”, aprofun-dat de specialişti români precum Victor Papacostea,nicolae iorga, theodor capidan, george Murnu,Petru caraman, adrian fochi, dumitru caracosteasau alexandru duţu, dedicat în esenţă circumscrie-rii identităţii culturale, geografice, istorice şi spiri-tuale est- europene. extensia sa operatorie, balcani-tatea, beneficiază de un veritabil tablou clinic în treietape în volum, în vreme ce definirea balcanismuluica atare debutează, foarte logic, cu deconstrucţianegativităţilor stereotipizante fixate abuziv în men-talitatea colectivă, pentru a se ajunge în final la orafinată reconstrucţie palimpsestică a dimensiuniiculturale pe care termenul o are, graţie căreia balca-nismul reprezintă mai întâi – spune Profesorul Mir-cea Muthu – „atitudinea interogativ- stenică faţă de orealitate politică fragmentată”, apoi „o veritabilă

strategie de cultivare a derizoriului şi ahazului- de- necaz – [ca] parte integrantă dintr- o filo-sofie a supravieţuirii ”.

dacă aceste două straturi poartă marca sincope-lor generate de specificul istoriei sud- est europene,cel de- al treilea, al balcanismului ca „şcoală de stilartistic” funcţionează soteriologic. un subproduscomplementar al istoriei agitate din Balcani estebalcanizarea, etichetare de mentalitate fluidă, cuimplicaţii geo- politice globale. la polul opus, perime-trul culturii academice oferă, prin bizantinologie,refugiul intelectualizant- aristocratic în imagineaunui Bizanţ politic, cultural şi moral, în care seintersectează moştenirea intelectuală hellenică, legi-slaţia romană şi spiritul autocratic propriu creştinis-mului oriental. funcţie a perpetuării Bizanţului cul-tural, dar şi a decăderii Bizanţului istoric, bizanti-nismul continuă – arată Mircea Muthu – seria dia-cronică metamorfică specifică balcanismului, fiindconceput, pe rând, ca specificitate culturală, excelen-ţă intelectuală, tară politică sau de mentalitate şi- ncele din urmă ca discurs cultural degradat, decadent,alexandrinizat.

sintetica incursiune în istoria şi implicaţiileinterdisciplinare ale balcanologiei continuă în Iden-tităţi/alterităţi balcanice cu o dezbatere concentratăasupra ecuaţiei instabile geografie fizică – geografiisimbolice – identitate, dublată de o analiză critică pedouă volume consacrate identităţii balcanice, bal-kan Identities. nation and memory (2004), respectivFrancophonie et multiculturalisme dans le balkans,din 2006. interesul autorului pentru apariţiile edito-riale din domeniu generează câteva nuanţări concep-tuale necesare în Însemne bizantine în spaţiul româ-nesc, unde punctul de plecare îl reprezintă lucrareacorinei nicolescu, moştenirea artei bizantine înromânia, sau în bizanţul şi ideologia politică, inci-tantă lectură a cărţii lui hélène ahrweiler, Ideologiapolitică a Imperiului bizantin. ambele texte repre-zintă un preambul incitant pentru arheologia „echi-librului instabil”, complex caracteristic pentru defi-nirea spaţiului balcanic, din eseul intitulat „Cădere”şi compensaţie, unde opţiunea de hermeneutică filo-sofică a autorului clujean îşi propune să definească„«metafizica abisală a răsăritului», căreia i se cere ofinalitate soteriologică şi pentru care evenimentul nueste decât o întâmplare, iar existenţa însăşi stă subsemnul provizoratului etern”. interpretarea se dez-voltă ulterior într- o subtilă articulare românească aconversiei înspre negativ, a „căderilor” din diferitecreaţii, reperele culturale autohtone ale demonstra-ţiei fiind lucian Blaga, constantin noica, nae iones-cu, Mircea Vulcănescu, ion Barbu şi Mircea eliade.

Preocupat de progresive aprofundări culturaleconcentrice, exegetul identifică inflexiuni de menta-lităţi sud- est europene în studiile de istorie literarăale diasporei româneşti (Întregiri bibliografice), învreme ce teoreticianul obsedat de concatenări des-chide discuţia înspre evoluţia discursului compara-tist (Comparatismul în trei ipostaze), abordând apoi,în „de la gliptic la major”, implicaţiile policentrismu-lui culturilor din spaţiul teoretic de pe mapamond,cu inerente opriri şi în istoria culturii româneşti, fas-cinaţia căzând, în ambele cazuri, pe valenţele spiri-tuale ale geografiilor spirituale de tot felul. focaliza-rea aplicativă e dedicată etnologiei, într- un comenta-riu, intitulat etnologie balcanică, al studiilor consa-crate izomorfismelor folclorice din Balcani.

Metodologia specifică balcanologiei, istoria şicoordonatele sale ideatice identifică în comporta-

mentul lingvisticun adjuvant nunumai surprinză-tor, ci şi aparentinepuizabil, dupăcum o dovedesc celetrei perimetre ştiin-ţifice analizate îneseul intitulat lin-gvistice: tracologialingvistică, latinita-tea balcanică şifilologia slavă. ozemoasă schimbarede ton ne oferă Geo-grafia culinară,cuceritoare transla-

re a culturii balcanice a hranei în difuza oralitate(tipic balcanică) a discursului, Mircea Muthu dove-dindu- se capabil să- şi proiecteze cititorul într- ununivers regional simultan prezent şi arhaic. aceeaşisenzaţie paradoxală de sincretism temporal ne estetransmisă prin eseul intitulat periplu balcanic, sub-tilă analiză a diferenţelor de registru din jurnalelecălătoriilor balcanice ale lui dimitrie ralet şi dimi-trie Bolintineanu.

trecerea dinspre teorie înspre Inserţiile înimaginar, din cea de a doua secţiune a volumului, iaforma unui elogiu adus lui nikos kazantzakis, celcare a învăţat de la personajul său zorba „să iubeas-că viaţa şi să nu se teamă de moarte” (odiseea cealal-tă). tot o poveste despre viaţă şi moarte este tinere-ţe fără bătrâneţe şi viaţă fără de moarte, analizată înFăt Frumos şi „vremea uitată”, într- o cheie a mode-lului platonician inversat. întâmplător sau nu, dinorizontul lui kazantzakis se desprinde şi unul dintreprotagoniştii studiului o componentă a tipului tra-gic: Chira Chiralina, Panait istrati, plasat în centrulunei hermeneutici complexe, ce reclamă competenţanuanţată a teoreticianului literaturii, dar şi lejerita-tea traversării interdisciplinare a unor spaţii cultu-rale majore, pentru proiectarea unui tablou interpre-tativ coerent, în care Procopius din cezareea seîntâlneşte cu variantele balcanice ale baladei ChiraChiralina, cu proza românească inspirată de ea şi cuextensiile sale mitologice şi literare. în sfera mitolo-giei comparate se menţine eseul intitulat Kostandinşi dorutina, unde miza demonstraţiei o reprezintăconfigurarea eliadescă a raportului dinamic dintremit şi istorie.

eseul tipologii sud- estice în proza româneascăjonglează cu miniaturile analitice ale unor romanecu vârste şi discursuri diferite (Iarna Fimbul – aliceBotez, lunatecii – ion Vinea sau „noua Istorie Iero-glifică” a lui i.d. sârbu, adio, europa!), dar care,graţie măiestriei hermeneutice a autorului, ancorea-ză stilistic în arealul literar sud- est european. aten-ţia prioritară acordată literaturii române nu excludeinteresul autorului pentru celelalte literaturi balca-nice sau pentru reflexele literare regionale aleBizanţului, eşantionate în diptic epic sârbesc,Înăuntru/înafară, bizanţul – un pretext? şi, maiales, în antologii lirice balcanice. în acelaşi arealcultural, limbajul confirmă la rândul său teza unită-ţii în diversitate în eseul intitulat dor şi mall (cores-pondentul albanez al celui dintâi), în vreme ce reve-renţa în faţa plasticităţii şi forţei identitare a limba-jului marchează fiecare observaţie din teologie şifilologie, studiu dezvoltat în siajul diortorisirii Sfin-tei Scripturi de către Bartolomeu Valeriu anania(2001). elegantul eseu construit în jurul Sfinteitreimi a lui andrei rubliov e o mostră de erudiţie şirafinat discurs interdisciplinar.

largul intermezzo hermeneutic este urmat în atreia secţiune a volumului, despre românii din bal-cani, de o revenire la eşafodajul teoretic al balcano-logiei, printr- o serie portretistică deschisă de georgeVâlsan, fondatorul studiilor moderne de etnografie şiantropologie la universitatea clujeană, şi continuatăde ioan s. neniţescu, poet şi publicist, autor al unui„studiu” intitulat de la românii din turcia europea-nă (1895). sunt investigaţi, apoi, silviu dragomir,titular, în perioada interbelică, al catedrei de istoriea popoarelor sud- est europene a universităţii dincluj, şi gheorghe caragiani, cărturar interesat destudiile aromâne. schiţa monografică consacratăpublicaţiei „revue des Études Sud- est européennes”confirmă amploarea ştiinţifică a disciplinei, în vremece documentele prezentate în secţiunea consecutivă– Istorie, cum au luat turcii Ţeligradul, şi cum s- aurisipit grecii în împărăţia lor. Scrisă de aceasta laanul de la mântuirea lumii 1620. Iar [acum] întoar-să în limba românească şi „advis”- ul despre MihaiViteazul din discours des affaires de transilvanie,contaenant ce qui c’est passé entre le prince et quel-ques siens subiects – oferă un savuros backgroundpentru aparent paradoxalul interes al omului de cul-tură transilvănean „generic” pentru balcanologie.interesul e, de altfel, reiterat în articolul rezervattermenului balcania, dar şi în cronicile unor volumesemnate de către daniel Vighi (tentaţia orientului),adrian Majuru (bucureştiul albanez), Mariusdobrescu (drumul speranţei) şi antoaneta olteanu(Homo balcanicus).

instrumentalizând desăvârşit rigoarea ştiinţifi-că şi infinitatea nuanţărilor erudite, cartea lui Mir-cea Muthu reprezintă un profund periplu cultural şididactic, dar şi o obstinată pledoarie pentru recu-noaşterea complexităţii balcanismului şi pentruignorarea stereotipiilor negative care au obturatrecunoaşterea componentei sud- est europene în con-figurarea identităţii noastre, identitate asumată decătre autor nu numai în spaţiul obiectiv al studiilorsale ştiinţifice, ci şi în notele de jurnal din penulti-mul act al acestui volum. deloc surprinzător pentruun autor care şi- a transformat disciplina într- o operădeschisă, dinamică şi sinonimă cu propria sa exis-tenţă, cuvântul final al panoramicului sud- est euro-pean reia o prefaţă din 2011, intitulată memorie şiproiect. obsesia rămâne, în acest fel, deschisă… r

Constantina Raveca Buleu

Balcanologie

mircEA muthu

■ semnal editorial ■ Ideea Europeană

► c. miu, t. mămăligan, c. Ştefan, România în calea ameninţării teroriste

► petru Demetru popescu, Prinţ şi spadasin, vol. 1

► petru Demetru popescu, Prinţ şi spadasin, vol. 2

anvergura europeană a personalităţii luiBasarab nicolescu (specializat în fizicateoretică, gânditor transmodern creatoral metodologiei transdisciplinare pe

care se sprijină noua paradigmă culturală numită dedomnia sa cosmodernitate, critic literar şi filosof alculturii), se întregeşte şi cu lansarea în literatură aunei noi specii, teorema poetică. Pe 15 aprilie 2013, aavut loc la ateneul român întâlnirea dialogată din-tre Basarab nicolescu şi istoricul adrian cioroianu,pe tema „transdisciplinaritatea – unitatea cunoaşte-rii, condiţie a demnităţii umane”, urmată de prezen-tarea ediţiei bilingve théorèmes poétiques / teoremepoetice, trad. în franceză, de l.M. arcade, grafică şiilustraţii, de Mircia dumitrescu, editura curteaVeche, Bucureşti, 2013. Prezentarea acestei ediţiibibliofile a fost făcută de acad. eugen simion.

dar ce sunt teoremele poetice? Prin concentrareşi fulguranţă poetică, ar putea fi plasate alături depoemele într- un vers ale lui ion Pillat, însă o aseme-nea filieră nu se susţine prin nimic, nu doar prinaceea că Basarab nicolescu nu scrie într- un vers.„literatura” lui Basarab nicolescu e una „de frontie-ră”, marcând depăşirea tradiţională şi modernistă aseparabilităţii dintre ştiinţă/filosofie/religie, pe de oparte, şi artă, pe de alta. cu câteva decenii în urmă,autorul ar fi întâmpinat ostilitatea strivitoare a este-ţilor, care l- ar fi respins ca pe un intrus. l- ar fi alun-gat de pe tărâmul lor şi scientiştii cartezieni şi aris-totelici. că nu e apărat nici azi între cei doi munţicare se bat în capete, Basarab nicolescu o ştie preabine. teoremele poetice stau cu mult mai aproape decondiţia aforismului şi a fragmentelor presocratice.Mărturisesc că, la ştirea apariţiei primelor ediţii(1994, la Paris, şi 1996, Bucureşti), cunoscute indi-rect, prin prezentări în presă, am avut şi eu îndoielicu privire la validitatea „estetică” a unei asemeneaspecii, deşi în cultura noastră avem cel puţin expe-rienţa întâlnirii dintre matematică şi poezie la ungeniu ca ion Barbu. Şi, într- adevăr, intuiţia extraor-dinară a întâlnirii dintre geometrie şi poezie, prin şidincolo de fruntariile celor două nivele de realitate,devine acum o singularitate acceptată de canonulliterar european şi universal, în noul ev al transmo-dernităţii.

odată acceptată premisa, teoremele poetice mairidică o problemă interesantă. în primul rând, nu neaflăm în faţa unei simple adunări de „teoreme lirice”.îndrăzneala autorului ţinteşte cu mult mai sus: elare voinţa de a realiza o carte, aşa cum o visau emi-nescu sau Mallarmé şi ion Barbu, o carte în stare săcuprindă lumea umană şi cosmică, lumea- ca- lumen,în sensul descifrat de teologia Părintelui stăniloae,care a observat că limba română e singura ce a con-servat cuvântul lume din latinescul creştin lumen,lumină. or, lumina este o „temă” centrală a poezieiteoremice, o călătorie spre transparenţă, cum i- arspune c.d. zeletin, spre acea zonă de maximă trans-parenţă, în viziunea lui Basarab nicolescu, evidenţaabsolută („taina tainelor”, II. raţiunea, 44): luminaeste ceea ce se află în centrul misterului (ii., 34).

întrucât autorul nu este, în primul rând, un„scriitor”, cei mai mulţi ar putea crede că teoremelepoetice pot ocupa, în opera lui Basarab nicolescu, unloc marginal, un violon d’Ingres. tocmai aici e pro-blema şi ea se leagă de cealaltă observaţie, anume căBasarab nicolescu a intenţionat să scrie o carte, unacare să le cuprindă sau să le „recapituleze” pe toatecelelalte, capabilă să deschidă calea spre o nouă

paradigmă spirituală, bootstrap al supravieţuiriinoastre în univers, esenţa cosmodernităţii, ca para-frază la o celebră spusă a lui andré Malraux: urmă-toarea paradigmă va fi transdisciplinară sau nu vafi deloc (V. transdisciplinaritatea, 12).

concluzionând provizoriu, teoremele poeticeîmbrăţişează întreaga operă de până azi a lui Basa-rab nicolescu, care operă, paradoxal, va trebui să neapară ca alcătuită din „fragmente” ca Ion barbu.Cosmologia „Jocului secund” (1968), nous, la parti-cule et le monde (1985), la Science, le sens et l’évolu-tion. essai sur Jakob boehme (1988), la transdisci-plinarité (manifeste) (1996), les racines de la liberté(convorbiri cu Michel camus, Paris, 2001) etc. defacto, tocmai „teoremele poetice” sunt fragmente, darmenite să înglobeze „fragmentele” masive care suntcelelalte cărţi şi asta fiindcă poeticul este singurul înmăsură să fie la înălţimea complexităţii cuantice auniversului. se relevă astfel neputinţa logicii scien-tiste a binarului, care a străbătut secolele, de la aris-totel până azi, prin contrast cu logica poeziei, aceeaşicu a sfintei treimi şi cu a terţului tainic inclus, unuldintre cei trei piloni de susţinere ai transdisciplina-rităţii.

teoremele poetice se arhitecturează în treispre-zece capitole: I. nivele de realitate, II. raţiunea, III.Ştiinţă şi tradiţie, IV. Sensul, V. transdisciplinarita-tea, VI. poetica cuantică, VII. Cosmodernitatea, VIII.prostia, IX. natura, X. terţul tainic inclus, XI. dum-nezeu, XII. Viaţa şi moartea, XIII. eu. de la existen-ţă (nivelele de realitate) la fiinţă („eu sunt”, xiii,116), efort de cuprindere a totului, ceva din visul luieminescu de a pătrunde prin limbajul matematic şipoetic către „ecuaţiunea universală”, ceva din visullui einstein şi al modernilor de unificare a tuturorforţelor/interacţiunilor existente în univers. lumeaîntr- o Carte. am zice că gândirea lui Basarab nico-lescu călătoreşte à rebours, de la contemporanul săuŞtefan lupaşcu, teoreticianul celor trei materii deve-nite nivele de realitate, la arheul eminescian concen-trat în eu, altul decât al omului empiric, care nu sevede decât pe sine în oglindă, un eu care e contrariulnarcisismului (xiii, 26), înglobând toate eurile tre-cute, prezente şi viitoare, conform principiuluibudist al identităţii numerice, esenţial în arheitateaeminesciană, un om u- topic poate şi în sens hölderli-nian: în mod poetic locuieşte omul, „teoremă” care amarcat decisiv şi ontologia fundamentală a lui hei-degger, focalizată pe dasein („omul – scrie şi Basa-rab nicolescu – este veriga ce lipseşte diverselornivele de realitate”, i, 38). această cuprindere atotului îmi evocă şi exhaustia lui ion Barbu şi măîntreb dacă noua carte la care a visat şi „visează”Basarab nicolescu nu este o întoarcere la iubireadintâi, aceea din perioada scrierii Cosmologiei „Jocu-lui secund”, fascinat fiind de realizarea cărţii perfec-te, această minune care este Jocul secund barbian.sunt aproape convins că a creat termenul de cosmo-dernitate cu gândul la cosmologia poetică barbiană.

se cuvine, de aceea, să insist, în prezentele notede lectură, asupra poeticii cuantice şi a cosmoderni-tăţii, fiindcă teoremele poetice ar merita, cu fiecaresecţiune, un comentariu aparte, toate alcătuind unveritabil trans- sistem de gândire, într- o epocă în caresistemele filosofice s- au ruinat încă prin eminescu şinietzsche. Basarab nicolescu a renunţat şi el la amai căuta fundamentul lumii din metafizica tradi-ţională, căutând, în schimb, „fundamentele uneilumi fără fundamente” (ix, 1). de aceea, aflaţi într- olume lipsită de fundament nu înseamnă şi părăsireaa ceea ce este fundamental, cum eronat s- au grăbitsă decidă postmodernii, încât „prima axiomă a gân-dirii” trebuie să fie: „ceea ce este fundamental varămâne întotdeauna fundamental, chiar în lipsa fun-damentelor” (ii, 47). numai astfel se poate depăşitentaţia oricărui fundamentalism, cauza răului înlumea modernă şi dintotdeauna. din acest punct devedere, cosmodernitatea „este întoarcerea moderni-tăţii la originile ei” (Vii, 1), origini părăsite de gân-direa şi poetica postmoderne. este nu doar esenţacosmodernităţii, dar şi rostul poeticii cuantice, sin-tagmă care, în definitiv, este oximoronică, în sensullogicii dinamice a contradictoriului din gândirealupasciană şi a terţului tainic inclus nicolescian:„cunoaşterea poetică este cunoaşterea cuantică aterţului tainic inclus.” (Vi, 1). Şi: „imaginarul poeticnu este nimic altceva decât imaginarul cuantic” (Vi,

3), care poate scandaliza deopotrivă pe literaţi şi pescientişti, în sensul exclamaţiei, din 1926, dintr- oconferinţă susţinută la copenhaga, a unuia dintrecei mai profunzi fizicieni, erwin schrödinger: „afuri-situl ăsta de salt cuantic…!” salt cuantic ostil orică-rei raţionalităţi a fizicii clasice, salt care străbate,enigmatic, toate nivelele de realitate, ca înspaţio- timpul poetic, „zămislit prin interacţiuneadintre toate cosmosurile”, inobservabil, un scandalintelectual, dar o necesitate interioară care violeazăprincipiul continuităţii entropice: „imaginarul cuan-tic este circulaţia energetică între două sau maimulte nivele de realitate legate prin discontinuita-te” (Vi, 5). izomorfia dintre cuantic şi poetic estemarea revelaţie a gândirii transmoderne. Basarabnicolescu o numeşte intrare în Valea Mirării, în spa-ţio- timpul miracolelor. el n- are decât a regreta căsavanţii şi filosofii „şi- au risipit timpul negând mira-colele. aşa am ajuns, fireşte, să negăm propria noas-tră existenţă, care este miracolul miracolelor. ele-mentară greşeală de logică.” (ii, 11). această Vale aMirării este abisul dintre două nivele de realitate (i,1), la întretăierea cărora se produce „furtuna” fiinţă-rii, adevărata sărbătoare a existenţei umane (ii, 12,13).

în mod greşit poeticienii moderni şi postmoderniau interpretat ambiguitatea poetică sub semnulvidului- neant, consonant cu absenţa sensului. nuîntâmplător, Basarab nicolescu acordă „reabilităriisensului” o întreagă secţiune din teoremele poetice.Şi asta fiindcă: „întâlnirea dintre poetic şi cuanticnaşte sensul.” (iV, 12). sensul este singurul obstacolpus în calea entropiei (iV, 3). în realitate, vidulcuantic este plin, „opus neantului vid din capetelenoastre” (i, 19). Şi: „fundamentul scientismului eneantul. iată de ce promisiunea mesianică a scientis-mului este neantizarea.” (iii, 31). Şi iată de ce „reîn-vierea ideii de cosmos este evenimentul cel mai mar-cant al secolului al xx- lea.” (iii, 14). cu imaginarulcosmic ieşit din imaginarul cuantic, ne reîntoarcemla imaginarul poetic, la logos, care e cuvânt viu:„cuvântul viu: fulger transversând într- o singurăclipă toate nivelele de realitate.” (i, 9). dacă omeni-rea va opta pentru era transdisciplinară, „lumea vafi plină de liniştea cuvântului poetic” (V, 52). nu însensul unei sentimentalităţi siropoase, patriarhale,contemplative, ci al creativităţii, în accepţia destinu-lui creator al omului (lucian Blaga). iar creativita-tea este deopotrivă a poetului şi a omului de ştiinţă,cu extindere la toate formele fiinţării în lume.

în ultimă instanţă, atât fizicianul, cât şi poetul(cel dintâi!) au ajuns în faţa „captării inefabilului”:„a capta inefabilul: contradicţie în termeni. actulştiinţific şi actul poetic sunt, aşadar, rezultatulunuia şi aceluiaşi demers.” (Vi, 10). Basarab nicoles-cu recunoaşte că poetul a fost dintotdeauna înainteasavantului (chiar „supremul savant”, cum l- a numitarthur rimbaud), căci „Poezia este suprema aproxi-mare cuantică a lumii.” (Vi, 11). o „aproximare” ceeste altceva decât simpla ambiguitate, opusă şi„exactităţii” ştiinţifice, deoarece, prin dimensiuneacosmică, „cunoaşterea poetică este mai riguroasădecât cunoaşterea ştiinţifică” (Vi, 31). alteori, auto-rului îi vine greu să ierarhizeze între o capodoperăpoetică şi una matematică, întrebându- se: „existămăcar un poem modern comparabil cu teorema luigödel?” (Vi, 45).

Paradoxul imaginarului cuantic este că- i „imagi-nar fără imagini”, adică tot ceea ce depăşeşte pute-rea „organelor de simţ” (Vi, 12). se pare că, din acestpunct de vedere, imaginarul poetic este mai avanta-jat, de unde larga lui accesibilitate. Paralelismul„imaginar cuantic”/„imaginar poetic” ar putea fiextins între filosofie/gnosticism şi credinţa creştină,cele dintâi cerând efortul iniţierii (esoterism), pecând credinţa, exoterică, ne înfăţişează, prin iubire,direct în faţa divinului, a evidenţei absolute, recte aterţului tainic inclus: „limbajul lui iisus este cel alterţului tainic inclus. de aceea a fost răstignit.” (x,45). acelaşi, în definitiv, cu limbajul poeziei, carecere nu atât să fie „interpretat”, ci lăsat să acţioneze:„teoremele poetice nu se vor înţelese, ci lăsate săacţioneze. dacă nu cumva a le lăsa să acţioneze esteo formă a înţelegerii lor.” (Vi, 41).

8

AnUL XXIV t nr. 5 (734)

CO

NT

EM

PO

RA

NU

L.

IDE

EA

EU

RO

PE

AN

Ă

Anvergura europeană a personalităţiilui Basarab nicolescu (specializat în

fizica teoretică, gânditor transmoderncreator al metodologiei

transdisciplinare pe care se sprijinănoua paradigmă culturală numită de

domnia sa cosmodernitate, criticliterar şi filosof al culturii), se

întregeşte şi cu lansarea în literaturăa unei noi specii, teorema poetică.

(continuare în pagina 14

theodor CodreanuBasarab Nicolescu. Poezia teoremică şi cosmodernitatea

Actualitatea culturală n Eveniment

bASArAb nicolEScu

ce denotă zăpăceala, deruta şi furia, decare sunt cuprinşi, rând pe rând, majo-ritatea personajelor din acest roman?începutul dizlocării terenurilor ontice;

căci, e limpede, ca soarele bubuitor din această dimi-neaţă subţire şi- atât de înaltă, că ceva- ceva mişcăînlăuntrul fiecărui erou. urechea mîşkiniană, ultra-fină şi subtilă, sesizează joyceenele „mişcări aleduhului lăuntric”. într- o ordine diferită a lucrurilorşi a fiinţei se aud ecourile unei uriaşe activităţi onto-logice. se aude ceva pocnind, trosnind, pârâind sauoftând şi gemând acolo, sub coaja oului fiinţei vii, înobscurele adâncuri, din care, suferind, orbită, răsa-re… Parcă răsare deja o fiinţă nouă, fragilă şi piper-nicită, care se zbuciumă, geme, tresare, tremură şise întinde cu totul – ca arcuşul viorii – spre o altălumină- viaţă, în speranţa de a locui, oricât de târziu,labirintul acesteia, de a învăţa să stea pe un pământrenăscut al viului. ehe, remarcă subtil, temător,prinţul Ş., „nu- i uşor să clădim raiul; văd că totuşidumneavoastră speraţi să realizaţi acest rai; prinţe,raiul e un lucru greu, mult mai greu decât i se pareminunatei dumneavoastră inimi”. cum să nu? raiulrenăscând al fiinţei e greu, ca văzduhul, ca marea, cacerul nesperat de viu aici, în preajmă. să nu fie con-ştient, oare, de dificultatea misiei sale lev nikolaie-vici? îndoielile bat cu pumnii cât rodiile la porţile deplumb ale acestei întrebări, cu atât mai mult, cu câtprinţul, citind în măruntaiele firii omeneşti, vede…ca albinele, ochii cărora au 32 de faţete, ar fi spus îngura mare profesorul de istorie ratat, nicolaerogulski, îngânat de autorul- demiurg, care vede înfirea- esenţă a eroului său „inutil” – dincolo de mascadonjuanescă – stofa caracterologică ce- i vine mănuşăcavalerului- vânător de fantome ale idealului: nease-muitul don Quijote, acel iisus de cartier contemplat,descris şi urmărit îndeaproape de iubitul de noiMiguel de unamuno.

Văzând lumea cu ochi de albină, ochi cu 32 defaţete, don Quijote, cel învins de patima pentru veş-nica dulcineea, vede şi gândeşte totul, filtrat de iubi-rea sa nobilă, care- şi lasă patina şi grandoarea pesteoameni şi lucruri, aşa cum cineva, dimineţile, toam-na târziu, sloboade pretutindeni văluri catifelate deceaţă. în consecinţă, grajdul e catedrală, balta denoroi devine suspinul unui zeu, broasca e prinţesă înformare, ezitare a unui creator căzut pe gânduri. învăzduhul donquijotesc, „totul e mult mai adânc, maiînalt, mai transparent, mai fantastic, mai nebun,mai teribil, mai îngrozitor, mai irevocabil, mai mătă-sos, mai uluitor, mai grandios decât visele şi aminti-rile popoarelor”, inclusiv ale „acelor popoare singura-tice ce se numesc geniile”. (don Juan) ridicolul, tem-belul, uriaşul de nedepăşit, don Quijote, cu aceaumbră de carne şi vis, pregânduri şi oase, sancho,urmându- l ca un câine de rasă umanizat până învârful unghiilor, trăieşte într- o lume substanţialdiferită – o lume mai „enormă şi mai simplă” – şi „neforţează” şi pe noi să fim noi înşine. forţează, toto-dată, şi lumea simplă şi enormă să fie mai simplă şimai enormă, aşa încât grumazul nostru fragil seîndoaie, abia gemând, abia suspinând sub greutateasimplităţii uriaşe, vii, suferinde, impuse de don Qui-jote. neavând încotro, uitând cât de scandalizaţi şiporniţi am fost, târziu, târziu de tot, adică la timp,ne lăsăm stăpâniţi de acea simplitate- mamă, oacceptăm şi, într- un târziu, lunecăm în apele ei de

abur, ca delfinii în asprul văzduh. aşa cum acceptămcă vulturii şi delfinii iubesc aerul copilăros, noi înce-pem, treptat- treptat, să iubim lumea slobozită deacel beduin solitar, mesagerul unei lumi diferite, olume, ea însăşi, enormă, zguduitor de simplă şi deliniştită, în raza dorinţei de a fi prinşi într- un jocdumnezeiesc, dincolo de bine şi de rău, ca în acest jocdivin, aşezat sub semnul simplităţii dintr- o altăordine a lucrurilor.

de pe „celălalt versant” poate:

dreptatea s- a împărţit de mult.ducem pe spatele noastre de delfini,curbate, aerul greu, bucuria de- a fi –teribil suspin al zeului nevisat de uriaşii din delphi.

dintre formele vechi, prăfuite,am ales cercul. Ba chiar cercul însuşi ne- a ales din pricini numai de el intuite.alergam, visam ca într- un joc divin,fără sfârşit, dictat de stalactite.

din ce în ce mai singuri alergam,pluteam mai puternici şi mai frumoşi, se pare,departe de adevăr, dreptate, dintr- o viestâncă ciopliţi printre scoici, alge, pietreori coloşi repatriaţi în stihie.

Mecanismul schimbului de lumi e simplu şi com-plicat totodată. iar modul lui de funcţionare seînscrie în aria fantasticului,surprins dintr- un exces deviu, deci, de fiinţă: „cu ungeamăt stins, abia auzit, cuun scâncet prelung, lama deoţel a realităţii se îndoaiesub voinţa” donquijotescă,inumană, noi asistând lanaşterea umanităţii, a celeiadevărate, reale, „din chiţ-căiturile unui tembel”. da,„tembelul nostru iubit,preamărit, tembelul nostrudivin căruia îi aşternemprivirile noastre cele maiumile să calce pe ele! dacăvrea el, dacă se va credevrednic de această onoarede o clipă…” (n. Breban)

deşi zănatecul prinţ ecioplit din trunchiul acele-iaşi tipologii iisusiace, ca şi,probabil, rodul rescrierii decătre Miguel de cervantesa „mitului arab despre Maj-nun şi layla” (silviu lupaş-cu), deşi singurul descen-dent al stirpei nobiliare aMîşkinilor izbuteşte perfor-manţa de a ne harpona spreo viaţă mai simplă şi maienormă, el, totuşi, se des-prinde de vecinii de galerietipologică, înscriindu- se înzodia omului minunat, aomului sublim, deghizat în carcasa (reală şi falsătotodată) unui idiot epileptic – aici stă revoluţionarainvenţie dostoievskiană. să ascunzi un om superior,un iisusiac pur- sânge – care a realizat unirea fireas-că, organică, dintre om şi dumnezeu, unire trăită cao realitate de zi cu zi, pe întinderea unei vieţi enor-me şi simple – să aşezi un individ, făcut din altaluat, sub masca idioţeniei, înseamnă, de bunăseamă, să exişti, să respiri şi să creezi din interioracea realitate unică, intangibilă, cu o excepţie: iisuschristos, care, susţine friedrich nietzsche, a lăsatmoştenire lumii, după cum susţineam, practica uneivieţi divine, trăite nu ca un privilegiu, ci ca ceva sim-plu, uriaş, firesc. e limpede că, prin cneazul levnikolaievici Mîşkin, dostoievski ne propune un caro-taj în gheţarul imposibilului, o fereastră larg deschi-să spre imperiul a ceea ce numim incredibil. egalulsău absolut, lev nikolaievici tolstoi, căruia, dupăpropriile afirmaţii, nici nu i- a trecut prin cap să secompare cu părintele spiritual al lui raskolnikov şiMîşkin, ştia că sărmanul prinţ sublim este un bri-liant. un unicat. dostoievski, fără îndoială, ştia cu ce

fel de material uman lucrează. era, bineînţeles, con-ştient de capcanele şi de riscurile ce- l pasc la totpasul; de aici – teama de a strica ideea, pentru carea tremurat. de aici aventura sagace de a- l ascunde.romancierul ştie că lumea nu are nevoie de un Mîş-kin; ea nu este pregătită pentru el. iar dacă- l simte,riscul e să se organizeze cât ai clipi şi, conform unuistrăvechi obicei – de înţeles – să- l distrugă.

dar… fără Mîşkinii de ieri, de azi şi dintotdeau-na, lumea, indubitabil, riscă să piardă, pierzându- setotodată pe ea însăşi. fără Mîşkinii aceştia tembelilumea ar fi fost moartă demult. tocmai de aceea,când şi când, ne este trimis câte un Mîşkin sau câteun alioşa karamazov, cu care, încurcaţi, zăpăciţi,cuprinşi de o frică măruntă şi sâcâitoare, sau încol-ţiţi, brusc, de furie, nu ştim ce să facem, nu- i găsimlocul, pentru că ne încurcă, smulgând din inerţie, defapt din moarte, viul nostru somnolând. ei dau pestecap totul: moartea, fiinţa, vechea, prăfuita fiinţă,obişnuinţele dragi, călduţe, inevitabile. deci, deran-jează. Şi- atunci, noi ce să facem? dintr- un reflexmărunt – ne apărăm. fiecare se apără în funcţie delărgimea sau îngustimea sufletului. unii fug înalcool, uitare, somn ori femei. alţii, atunci când înge-rului păzitor îi cade inima de oboseală, în calomnii,sudalme, straniu de grăbiţi să maculeze. alţii staugură- cască aşa cum ai sta pe marginea vieţii, pemarginea trupului, neştiind încotro s- o iei. e de înţe-les asta. (stareţul zosima punea un semn de egalita-te între iad şi incapacitatea de a iubi. inimile împie-trite sunt sursa răului. Poate.) iar alţii, puţini, din ce

în ce mai puţini, se înghe-suie unul în altul, ca puii,în cuibul construit din res-turi, crenguţe şi excremen-te, visează că locuiesc oinimă cât cerul şi stau locu-lui, reduşi la muţenie, faţăcătre faţă cu de necrezutul.incredibilul care prindecontur are relief şi ne este,iată, înfăţişat, spre mira-rea noastră. da, iată,incredibilul a prins viaţă şitrup, carne de spirit: aici,acum, hic et nunc, în faţata, în faţa mea. Mai e nevo-ie de cuvinte? ce să comu-nici prin ele, sărmanele?cum să exişti ochi în ochicu dumnezeu? să- i vor-beşti, fixându- l, ochi înochi, duh în duh?

ce am face, oare, dacă,într- o după- amiază cenu-şie, cuprinsă de îngerii vie-ţii vechi, pururi la pândă,ne- am trezi cu iisus înfaţă? da. cu nimeni altci-neva decât cu fiul celuidesăvârşit. am lăsa viaţaveche ca pe o haină care numai e bună de nimic? l- amrecunoaşte, aşa cum l- arecunoscut, într- un târziu,unul dintre cei doi ucenici

în drum spre emaus, nu se ştie cu precizie cineanume: cleopa sau luca, izbit de lumina acelei apa-riţii, ca în inegalabila Cină din emaus creată demâna lui tiziano? sau ochii noştri ar fi „ţinuţi ca sănu- l cunoască”, aşa cum li s- a întâmplat în drumspre emaus celor doi ucenici, când iisus încerca săafle de ce sunt trişti ei şi de ce vorbesc de parcă elnu s- ar fi ţinut de cuvânt, n- ar fi înviat din morţi, cumoarte pre moarte călcând? singurul dumnezeu alputerilor i- a dat forţa de a călca cu moarte pe moar-te, dând viaţă. Viaţa vie, mai exact, Viul invocat cuasupra de măsură în Vechiul testament, de undeaflăm că numai dacă dumnezeu vorbeşte cu noi,avem şansa de a rămâne vii: „astăzi am văzut cădumnezeu grăieşte cu omul şi acesta rămâne viu”.(deuteronomul 4, 5, 24, 33) r

9

CO

NT

EM

PO

RA

NU

L. ID

EE

A E

UR

OP

EA

NĂ

MAI 2013

© N

iCo

lAe

Br

eB

AN

aura ChristiSă vezi lumea cu ochi de albină

n Coasta lui Apollo

■ noutăţi editoriale

Ana Ioana RalucaBăceanu, Harul

Adrian Buşilă,Condamnat să ucidă

Frank Wedekind,Teatru

Ce denotă zăpăceala, deruta şifuria, de care sunt cuprinşi, rând perând, majoritatea personajelor dinacest roman? Începutul dizlocării

terenurilor ontice; căci, e limpede, casoarele bubuitor din această

dimineaţă subţire şi- atât de înaltă, căceva- ceva mişcă înlăuntrul fiecărui

erou. Urechea mîşkiniană, ultrafină şisubtilă, sesizează joyceenele „mişcări

ale duhului lăuntric”.

www.contemporanul.rowww.ideeaeuropeana.ro

www.librariapentrutoti.rowww.bibliotecaeuropeana.ro

www.europressgroup.ro

hotărât lucru, spre osebire de cei ce văddoar suboameni în români şi- n scriitoridoar hahalere, păcătoşi patenţi, „prag-matii”, caractere deformate de comu-

nism (nu că n- ar fi destui şi din ăştia), ion lazu, spi-rit independent, dar şi idealist, nu suferă de depre-sie naţională, nici de indiferenţă la martiriu, bachiar taxează apăsat aceste maladii, vrând să le vin-dece. cum? luptând pentru aducere aminte corectă,rememorând eliticidul (Virgil nemoianu îi spuneastfel) din vremi de coşmar social- politic.

lazu are „o părere înaltă” (sintagma sa) desprescris şi scriitori. Şi nu se întreabă, ca atâţia alţii,cum e posibil să ai o satisfacţie etică atunci când eştiscriitor român. conu ionu face parte din categoriacondeierului modest- orgolios (ca Mircea ivănescu,neezitând să spună despre un cobreslaş, Marinsorescu: „oricum, era un poet mai bun decât mine”).deloc lipsit de ceea ce s- ar putea numi gust afectiv,are vocaţia rară a prieteniei (ca Breban, alec ivasiucşi nini stănescu, ioan lăcustă şi costi stan, adrianalui gheorghe şi aurel dumitraşcu…). recomandHimera literaturii (curtea Veche, Bucureşti, 2007),scrisă la două mâini de cărţarii parteneri de dialog,ion Murgeanu şi ion lazu, ce- şi ţin himera aproape,ca pe un animal de casă.

Poetul ion lazu nu este „un fel de spirit pedep-sitor în lumea scriitorilor” ca poetul cezar ivănescu;îi vede pe ceilalţi cum trebuie să- i vadă şi ne ajută şipe noi s- o facem: cu înţelegere, stimă, respect, cu pre-ţuire colegială. recunoaşte harul înaintaşilor descenă naţională ca arghezi, dar ţine cu victimizanţiide soartă; pune accent, în jurnale, pe cei care n- aucedat doctrinei roşii, nu pe fricoşi, laşi, adaptaţi,oportunişti.

Vă avertizez: odiseea plăcilor memoriale (ed.Biblioteca Bucureştilor, 2012), aşezată sub un mottodin Mircea Vulcănescu: „Vreau să mă devotez, nu săporuncesc”, nu- i carte reconfortantă. gib Mihăiescu,mort la 41 de ani, a fost dus pe umeri la groapă de„greii” cezar Petrescu, Şeicaru, crainic, ovidiuPapadima, fapt ce- l provoacă pe lazu să întrebe:„solidaritate de breaslă. unde mai întâlneşti aşaceva?” la înmormântarea hortensiei Papadat- Ben-gescu, stinsă în mizerie, n- au ajuns decât n. Balotăşi ion negoiţescu. iar placa în memoria marii doam-ne a prozei e nefinalizată: zonă în renovare. neferi-citul n. caradino a trăit (altă închisoare decât ceapolitică) sechestrat în apartament cam trei ani,până- n moarte, de „o nebună”. Postum, e nedreptă-ţit, ca şi- n viaţă. Măcar Victor kernbach a fost dăruitcu un subit: a murit în seara când a încheiat cea de- aşaptea corectură la dicţionar mitologic; a mers lafereastră, a respirat adânc de două ori şi s- a stins.subitul dorit de Şerban cioculescu. V. nicorovici,însă, a făcut atac de cord în baie; opărit, l- au scosîntr- un sac… ioan lăcustă n- a apucat să ofere ulti-ma carte cu dedicaţie. exemplarele din luminare aurămas pe rafturile ticsite, în apartamentul pustiu.

Şi câte surprize nu face posteritatea! Placa ştiu-tă a lui Perpessicius de pe strada m. eminescu(sublinierea îmi aparţine) a fost dată jos în schimbă-torul april 2007. doamna gopo a vândut casa luifane spoitoru, care a înlăturat iute placa lui ionPopescu gopo. ce- i păsa lui de premiul de la can-nes? alţi ghinionişti: bunul al. Vlahuţă (casă demo-lată, placă dispărută); nici vechea casă a lui ioanalexandru nu mai există. la teatrul „Victor ionPopa” din Bârlad nu se ştie când a murit patronulspiritual. Proprietarii actuali ai casei lui Mihail sor-bul se răzgândesc după ce aprobaseră şi neagă că arfi aprobat. Medicul care a cumpărat casa lui sorintitel „zice de la început nu”. tot doctori, dar delocfără de arginţi, sunt şi cei care se opun să se fixezedreptunghiul de marmoră pe casa unde a locuit 44 deani Mircea Ştefănescu, fiu de erou în primul războiMondial. nepoata nu putuse recupera locuinţa,devenită policlinică, desigur, cu plată. Placa celleidelavrancea se află pe peretele unui restaurant chi-nezesc. Proprietarul casei lui Păstorel e un turc;„vine din sua la sfârşitul lunii”. ce epigramă ar ficompus teodoreanul! nici Banu rădulescu(1924- ’98), fondatorul revistei „Memoria”, n- areparte de placă: locuinţă în renovare.

ion lazu dă samă despre o adevărată campaniede front pentru realizarea proiectului aprobat deusr. À rebours, pune plăci comemorative când sedemolează valori, când unii visează la placa tombalăa întregii literaturi române. lazu luptă cu reaua cre-

dinţă şi voinţă, cu ingratitudinea cobreslaşilor.Poate din pricina asta al. kiriţescu, mult timp func-ţionar ssr, nu s- a vrut şi membru, sătul de „gaiţele”din bestiarul scriitoricesc. Vasile nicolescu, parali-zat după un accident cerebral, 7 ani în scaun cu roti-le, într- o casă revendicată, a fost părăsit de cei pecare- i ajutase. căzuse în stradă după ce se topiseromanul lui romulus zaharia, cu B.t.- ul său; în altăvariantă, după ce i se imputase costul unui film (7mil., când o maşină dacia era 70.000 de lei). Proprie-tăreasa refuză placa, aşa cum refuză şi „criptocomu-niştii şi securiştii” din cartierul Primăverii să aprobeplaca pentru nae ionescu. n- au dat ei accept nicipentru george Macovescu, de altfel, care i- a închisgura disidentului c. Pârvulescu la congres. „Putemsă vorbim?”, întreabă lazu, la interfon. răspuns sec:„nu putem!”.

Pricep invidia lui M.r.P. pe tudor arghezi, picalui Marino pe călinescu, ciuda lui Beniuc pe Blaga,dar de- a dreptul incriminantă e nepăsarea urmaşi-lor. soţia supravieţuitoare se ocupă de ale ei, la felfiul, fiica…; sunt chiar plictisiţi ori agasaţi de proiec-tul usr. soarta bibliotecilor e şi ea tragică: volume-le cărturarului eugeniu speranţia, refuzate debiblioteca universităţii din cluj, au ajuns în saci (ah,doamnă speranţia!), la gunoi; leontina niţelea vreasă scape de biblioteca lui Beniuc; postdecembrist,preţioasa bibliotecă- donaţie a lui traian chelariudin casa cu absidă s- a risipit.

ion lazu nu se vaită din cauza piedicilor enormeîntâmpinate. efortul său cotidian în folosul obştei,neremunerat, i se pare „semn al normalităţii”. nor-malitate? când asociaţia din Bucureşti nu deţinenici adresa fostului preşedinte, zaharia stancu,„ceea ce pare incredibil”? nu se ştie la usr unde astat lucian raicu; lipsesc adresele lui a.e. Bacon-sky, ivasiuc, Velea, al. dima şi câte altele. nu secunoaşte la uniune unde au vieţuit, măcar dupăînchisoare, d. caracostea sau romulus dianu. dosa-rele au dispărut la revoluţie (majuscula aparţine luiion lazu, eu prefer sintagma lui Mircea iorgulescu:„lovitură de stat revoluţionară”).

„nici usr, nici Muzeul literaturii române, neaduce la cunoştinţă i. lazu, nu au un control asupraa ceea ce s- a făcut deja pentru memoria scriitorilordispăruţi”. cât despre exilaţi, ei rămân exilaţi. Àpropos: icr, că nu ştiu, o fi realizat plăcile pentrudiasporă?

cum secretara n- are agendă, necum electronică,ion lazu depistează adresele nu la uniune, cum ar fifost firesc (nici la copyro lista nu- i completă), ci înghidul Paginilor aurii; le vânează prin cărţi vechi detelefon, la Biblioteca academiei, pe internet…cooperanţi sunt tot cărţarii ca editoarea elis Buş-neag, ca Pan izverna ori ca nicolae ţone. nestorul„scînteii”, ignat, nu ştie nici o adresă. râde de victi-ma sa, Ben corlaciu, pe care l- a întâlnit la Paris, în

10

AnUL XXIV t nr. 5 (734)

CO

NT

EM

PO

RA

NU

L.

IDE

EA

EU

RO

PE

AN

Ă

■ ex libris Editura Ideea Europeană

♦ george morărelScardanelli

o simfonie nevrotică în transe poetice nu s- a maiscris. s- a făcut însă apel la această formulăneconvenţională, pentru a se încerca o radiogra-fiere a imaginarului poetic, a stărilor şi obsesiilorcelui condamnat de societate să se retragă şi sătrăiască într- un turn. Poate este pentru primadată când se ajunge în Groapa Marianelor a poe-ziei. Scardanelli, o carte parcă scrisă cu gândul lamarii damnaţi, la hölderlin, Kleist şi trakl.

♦ tudorel urianA afla şi a înţelege

Vreme de mulţi ani am fost o maşină de citit cărţi.Şapte ani de cronică săptămânală la Românialiterară au însemnat sute de cărţi citite, aparţi-nând unor scriitori mai buni sau mai puţini buni.Autorii despre care scriu în volumul de faţă suntcei pe care îi preţuiesc cel mai mult. Cărţile lorm- au făcut să îmi pun întrebări, să îmi configurezun sistem de valori, să înţeleg mai bine lumea dincare am ieşit şi să ştiu ce doresc de la lumea de

mâine. sunt cărţi formatoare la nivelul spiritului, din care ai mereuceva de învăţat, căi directe sau mai ocolite spre marea înţelepciune.

tudorel urian

♦ Ada ioana raluca băceanuHarul

Îngeri, demoni, fantome, mister şi pasiune. Harul,primul roman paranormal romance din literaturaromână, urmăreşte transformarea lui Amy dintr- oadolescentă timidă şi marginalizată într- unaputernică şi îndrăzneaţă. Aici este momentulcând viaţa ei ia o întorsătură neaşteptată şi cândconvingerile şi temerile din trecut pe care credeacă le uitase încep să se adeverească. tocmaicând viaţa ei părea că devenise normală, dintr- o

simplă dorinţă totul se schimbă. Misterele şi secretele se adâncescşi sunt la ordinea zilei.Harul, prima parte a trilogiei cu acelaşi nume, evocă viaţa adolescen-tei Amy de dinainte de dramatica schimbare şi până la consecinţelefatale pe care le poate avea contactul permanent cu lumea de Din-colo. rămâne de văzut dacă va reuşi Amy să trăiască la graniţa sub-ţire dintre cele două lumi…

♦ cătălin- mihai ŞtefanApaosuri

Cătălin- Mihai Ştefan a reuşit să scrie o carte tul-burătoare despre avatarurile unei identităţi încurs de revelare. Poemele sale, imagini fulguran-te ale memoriei, sunt ofrande aduse unui timpdeja trăit, mici lumi dispărute care îşi cer dumica-tul de pâine şi linguriţa de vin. Ce am fi fără amin-tiri, ce ar fi amintirile fără noi cei de acum… Puz-zle- ul acestor „istorii” personale prinde conturabia după ce lucrurile nespuse încep să se acu-

muleze şi să fie la fel de prezente ca şi acelea rostite cu apăsare.După un debut onorabil Muza avatarului (2005), Cătălin- Mihai Ştefanrevine în poezie cu un volum cât se poate de convingător, alăturân-du- se astfel, celor mai buni poeţi ai celui de- al doilea val douămiist.

Şerban Axinte

♦ mihai giugariuCină cu langustine

Cină cu langustine, apărut iniţial în anul 1987(editura Cartea românească), se constituiedintr- o suită de schiţe şi povestiri având, ca numi-tor comun, spaţiul geografic al Peninsulei iberice.stilul prozelor este alert, cu notaţii scurte, impri-mând un ritm viu lecturii. este o proză care anga-jează subtil interesul cititorului, provocându- lîntr- un registru discret la reflecţie şi corespon-denţe de trăiri. Povestirile iberice ar putea fi şi un

posibil vestibul de pătrundere în lumea uneori fabuloasă a celuilaltcapăt de orizont al europei.

♦ george ŞovuIubirea e mereu regină

Profesor, ziarist, cineast, George Şovu este „celmai mare prozator român contemporan al ado-lescenţei”. A publicat 32 de volume, dintre care23 sunt romane consacrate anilor tineri. A publi-cat, de asemenea, câteva mii de articole, studii,prefeţe etc., a prezentat timp de 25 de ani sutede emisiuni la radio şi televiziune, iar după sce-nariile sale s- au realizat filmele artistice din Ciclulliceenilor.

Această carte dă viaţă unei poveşti de iubire, puternică şi curată, din-tre doi liceeni, elevi în clasa a- Xi- a, poveste care trece prin tot felulde vămi otrăvite ale lumii în care trăim, ajungând până la urmă să- şipună pe frunte coroana de speranţe şi izbânzi a învingătorilor.

♦ liana ivan- ghiliaMinimanimalisme

Poezioare şi imagini reformulează virtual un uni-vers sălbatic diminuat cât să încapă în raftulbibliotecii, în viziunea severă a părintelui grijuliu,circumspect faţă de orice pericole din planul fizic,dar mai ales în orizontul deschis al legitimeiinvestigaţii infantile.

♦ grigore traian popMirmidonii doctorului mengele

Aventura tragică a unei mari familii de evrei pitici din satul maramu-reşan rozavlea, internaţi în lagărul de la Birkenau şi folosiţi de doc-torul Mengele în experienţele sale de eugenie, a părut unora literatu-ră picarescă în sine. Poate şi din această pricină, cercetările avizateau cam lipsit, invocându- se mai ales faptul că felul în care au fost tra-taţi în lagăr ar afecta imaginea de călău sanguinar a medicului ger-man. reconstituind într- o scriere de ficţiune această teribilă saga afamiliei ovitz, autorul încearcă să se apropie de acel filon al filosofieiistoriei care uneori este sufocat de lianele ideologiilor partizane.

Magda ursache

Surprizele posterităţii

ion lAzu

11

CO

NT

EM

PO

RA

NU

L. ID

EE

A E

UR

OP

EA

NĂ

MAI 2013

rasă de călugăr. aşa i- l „pictează” lui lazu, în uita-rea vinei proprii.

usr n- are nici bani, nici oameni pentru proiec-tul început în 2007. la fel, asociaţia Bucureşti, la felMuzeul naţional al literaturii române. deşi o placă(după calculul lazu) ar costa mai puţin decât ocoroană de flori; şi câte nu se risipesc, cu sutele.

Patetic spus de prozatorul lazu, în luptă cuboala uitării: „fila de piatră marmoreeană pe tâmplacasei în care a trudit neştiut, nesperând nimic de lanimeni”. Ba sperând în cernerea sitei istoriei litera-turii, care să- i aducă postum şi această lumină –lumânare: placa in memoriam.

confraţii se fofilează să dea o adresă, din invidie,dispreţ, ură, dar şi din indiferenţă. Pe Viola Vancea,din apolodor, o deranjează zgomotul; lazu aşteaptă„până ce va da colţul la bloc cu întreaga ei pălărie”,sătul de „discuţii agasante şi sclifosite cu ea”. amaraconstatare a autismului generalizat o face în „săptă-mâna patimilor” plăcilor memoriale. în fapt, anulpatimilor, 2007. Maladia scriitorului, trudind solitarasupra hârtiei, când ar trebui să fie solidar, să- şi cul-tive spiritul de comuniune, comunitarul. de- asta auşi ajuns (unii) precum câinii comunitari. Vorba luitudor Muşatescu rămâne actuală: „confraţii secunosc, dar nu se recunosc”.

dificultăţi enorme întâmpină „pe teren”. geolo-gul prospector, antrenat să citească hărţi şi să uzezede busolă, caută şi caută adrese. Muncă titanică.gestul nobil de a umple cu dreptunghiul alb „golul cese cască în urma celor plecaţi” se izbeşte de spaimade „recuperatori” a locatarilor prea prudenţi. discu-ţii, pertractări prin uşi întredeschise sau închise.Modestul omagiu nu primeşte aprobarea preşedinţi-lor de scară inepţi, de o ignoranţă vastă.

ca să ştim cum stăm: pe strada lui n. cartojannu s- a auzit de cartojan. de Paul zarifopol locatariin- au auzit şi refuză. habar n- au cei din câmpia tur-zii că ar fi locuit acolo noica. în schitu Măgureanu,greu găseşti pe cineva ştiutor de Brunea- fox. deiorgu iordan, „amic urss”,posesor a trei apartamentela etajul ii, s- a auzit, cum sănu?

un colocatar „l- a cunos-cut pe sorin titel, dar n- acitit. de ce să exagerăm?”iosif naghiu? nu cunoaş-tem. habar n- are nimeni deiordan chimet în blocul lui.eugen Botez (jean Bart) enume de stradă şi de parc,dar un colocatar crede că eraactor şi „i- o trăgea licăigheorghiu”. Placa lui Bart,comandorul, a fost pusă nude usr, ci de liga navalăromână, în 2003. Proprieta-rii naţionalizaţi nu vor placamateinului radu albala pefaţada casei lor, spre mira-rea doamnei albala: venise-ră prin schimb de locuinţă.

cu unii posteritatea eneîndurătoare, nu destul căau fost arşi de vii ca nessus.cei ce stau în casa de undePandrea a fost scos în stra-dă, în ‘48 şi condamnat la 10ani de închisoare spun nu.refuzat, notează lazu înjurnal, „fără explicaţii”. osoacră a cuiva dintr- un bloc n- a auzit de poetuldumitru alexandru, mort la 62 de ani, care a făcut şipuşcărie pentru omisiune de denunţ. se repede săînţepe ca o muscă tze- tze şi ameninţă să arunceplaca „în bălării”. Şi pe ion lazu îl desconsideră. cicănu- l citeşte nimeni, nici ea! într- o marţi, ion lazuprimeşte vestea că s- a dat jos placa lui Vasile Bănci-lă. Sancta simplicitas!

istoricului literar (de Veche) Ştefan ciobanu(1883- 1960), nepotul ion lazu i- a fixat, pios, o placăîn B- dul ghica tei. Şi pentru că se trage din mareleunionist, care s- a opus, alături de iorga, inculeţ, Peli-van, semnării ultimatumului, fost ministru al cultu-rii şi cultelor, lazu i- a moştenit stofa de debateur.se zbate, insistă, nu cedează neam. „Mă credeaugeamgiu ambulant”, mi- a spus odată bonomul, cuautoironie fină.

Pe vreme închisă sau pe arşiţă, conu ionu sare în135, coboară în metrou, urcă în troleu; exasperat deratB şi de autobuzele arhipline, de traficul imposi-bil, face pe jos drumuri nesfârşite; traversează, dăocoale, merge înainte şi înapoi, se rătăceşte printreblocuri numerotate fantezist, bâjbâie după vreoscară intruveră… nedumerit de o indicaţie greşită,se dumireşte şi găseşte. după 5- 6 ore de alergătură,identifică, dacă are noroc de zi bună, 5- 6 adrese. seri-le? este retezat. el spune „desnodat”. o notaţie adiaristului m- a cutremurat: vede iniţialele r.a.r. pesonerie şi pe cutia de tablă, dar nimeni nu răspunde.dus prea devreme, radu anton roman; ca şi georgePruteanu, ca şi Mircea dinutz.

cu obstinaţie, ion lazu explorează ganguri,intră în pasaje subterane infecte, în curţi cu câinineprietenoşi şi cu locatari mai agresivi decât zăvozii,isterici, senili, proşti. „cine e acest ion iuga? nu l- amgăsit în călinescu”, face reprezentanta comitetuluide bloc, profă de română. ce să- i mai explici că Isto-ria… s- a oprit la 1941? o cucoană opinează că „uni-unea ar face mai bine să- i ajute pe scriitorii în viaţă[…] să- l ajute pe cărtărescu, care de 20 de ani tră-ieşte numai din burse în europa şi america şi s- atradus în nenumărate limbi străine”. „Poate că dim-potrivă, el ar trebui să înceapă să- i ajute pe colegiisăi din uniune”, se enervează cumsecadele domnlazu.

în cartierul Primăverii, „high- life- ul comunist”,e mai uşor să descoperi vilele în care au stat Beniuc,stancu, ivaşcu (acum, instalat senatorul triţă făni-ţă), jebeleanu: „altfel îţi vin ideile roşii sub condei,după ce te- ai încuibat în ditamai viloiul”, ofteazălazu, după ce s- a rătăcit pe calea socialismului casă afle adresa lui labiş, pe o stradă amărâtă, Mile-tin, nr. 14. să locuieşti la vilă, bine hrănit de gospo-dăria de Partid, bine păzit (de clasa muncitoare?) şisă militezi pentru crezul egalitarist! elita conducă-toare? Ba elita condusă, oportun staliniza(n)tă. cândcucul din ceas n- a mai strigat, ca- n celebrul bancanticomunist, le- nin, a strigat gor- ba- ciov; când numai striga dej, striga ceau- şes- cu şi strigă acumBăses- cu- cu. „intelectualii publici” (cu termenul luirichard Postner) n- au rămas independenţi înregi-mentării în partide; s- au supus comenzii politice con-tra cost(uri): poziţie socială, profit bănesc, celebrita-te, măcar gloriolă… Şi ce spirit critic tacit are raduf. alexandru, de- o pildă, când e vorba de preşedinte-le- jucător! îmi aduc aminte cum combătea pe vremeacealaltă: în Iubiri, activistul- personaj era ros, mân-cat de îndoiala dacă acţionase conform normelor„democraţiei muncitoreşti”. doar trebuia intensifica-tă activitatea politico- educativă, iar literatura, ridi-cată „la o calitate superioară”.

nu m- aş omorî să punplăci pentru Violeta zamfi-rescu, care a tot oglindit rea-litatea „noastră” socialistăfără a fi o clipită refractară„indicaţiilor”, pentru Veroni-ca Porumbacu (turnător evocabulă introdusă în poeziade tip nou de fosta „măias-tră” a Şcolii de literatură) oripentru nic. ţic, prozatorulilegaliştilor, mereu în/pelinie. un ignea bucureştean.nu l- aş omagia postum pedurul scânteist ion călugă-ru. nici pe blonduţul deoscar lemnaru, deloc blân-duţ: condamna vivace lamoarte literară în rubricaperna cu ace. cât timp tra-ian chelariu are parte de oplacă pe casă nelocuită(Casa pe nisip e titlul „icona-rului”, volum publicat în ed.glasul Bucovinei, cernăuţi,1940) şi- n Pitar Moş, în casamarelui exilat care ar facecinste oricărei literaturi,Vintilă horia, nu estemuzeul meritat, ci reprezen-tanţa firmei renault, atuncişi lista lapidară a lui ion

lazu să fie mai selectivă cu „toboşarii timpurilornoi”; nu mă pot agăţa de poala poeziei Mariei Banuş,după ce, în şcoală, am fost obligată să învăţ pe derost Ţie- ţi vorbesc, americă!, pamfletul anticapitalistversificat simplist. zău, conu ionu, doar ştiţi ce i- afăcut lui arghezi, care o debutase. Şi dacă sunteţidispus să- i eliminaţi din Muzeul figurilor de ceară petoţi dictatorii bruni ori roşii, de ce nu i- aţi eliminadintr- o istorie literară în piatră pe toţi proletcultiştii,fără menajamente, fără indulgenţe? cum merglucrurile, o să ne trezim cu placă- martor pentru„memorialistul” Ştefan Voicu, pentru „actanţii cultu-ralizatori” Valter roman, leonte răutu, Şelmaru,Vitner, niculescu- Mizil… cenzura morală e mainecesară decât oricând. altfel, după atâtea mistifi-cări şi re- mistificări, o să dăm numele sorin tomaunei străzi de pe lângă Mărţişor, o să sărbătorimcentenarul lui nikalai Moraru, iepurator al ielitei (înpronunţie proprie) în cumpliţii ani cincizeci. ne vomplimba în continuare pe nikos Beloiannis şi pe dimi-trov (în Paris, mai este strada stalin). oare acad. c.i.gulian, poreclit nulian, duşman declarat al filosofi-lor „decadenţi” ion Petrovici, Blaga, Mircea florian,P.P. negulescu are placă? Şi- o fi făcut, postsocialist,mea culpa? Şi dacă şi- o fi făcut, nu- i aceeaşi nimicar-niţă? ca şi Paul georgescu, şef de „gazeta literară”,„trăgând al lui picior” spre disidenţă, când ceauşis-mul n- a mai fost atât de profitabil ca dejismul.

„uitarea e sora mai mică a morţii însăşi”, averti-zează diaristul ion lazu, împărtăşindu- ne odiseearomânească a plăcilor memoriale. r

■ ex libris Editura Europress Group

■ marieta mihăiţă rădoiGenul programului: dramă

„Marieta Mihăiţă rădoi face parte din acea res-trânsă categorie de poeţi a căror creaţie este lip-sită de metafora spectaculoasă (gălăgioasă!),beneficiind însă de taina cuvintelor, dând alătură-rii acestora acea imprevizibilitate, venind parcădinspre Mallarmé sau, şi mai aproape de noi, dela ion Barbu, acest farmec al imprecisului careasigură autoarei o indiscutabilă originalitate şiesenţializare a acestei poetici.”

radu Cârneci

■ marin radu mocanuOameni de nicăieri

„În anii ‘75- ‘80, nu am putut trece de cenzură curomanul Oameni de nicăieri – o frescă a anilor‘55- ’60 despre viaţa orăşelului meu (Alexandria)– povesteşte Marin radu Mocanu – din cauzacaricaturizării unor activităţi de partid, iar cândera aproape să trec (la editura Cartea româ-nească) cu sprijinul marelui prozator Marin Preda(teleormănean şi el), acesta a decedat (în mai‘80), rămânând să- l editez ulteior”.

Marin radu Mocanu

■ Adrian buşilăCondamnat să ucidă

romanul Condamnat să ucidă este o încercarede a reda realităţile „epocii de aur”, dar şi cele dinperioada impunerii de către ruşi a comunismuluiîn românia. Personajul central, arhitectul tudorGurău, sătul de lipsa de perspectivă a meserieisale, ca proiectant de garduri de prefabricate,coteţe de porci şi blocuri de garsoniere pentrunefamilişti, realizează că locul său nu este într- uninstitut de proiectări fără perspective. se întreabă

dacă nu a venit momentul să fugă peste graniţă, sperând că în Apusîşi poate valorifica aptitudinile…

■ Şerban codrinBaladierul

„o carte monumentală, la propriu şi la figurat,este Baladierul lui Şerban Codrin, carte care, canumăr de titluri şi poeme în formă fixă, atingenumărul zilelor dintr- un an. (…) Baladierul –cuvânt inventat de Şerban Codrin prin analogiecu cunoscutul titlu petrarchian – e o carte care secere parcursă cu încetinitorul, ca triumf al virtuo-zităţii şi ca pariu al poetului cu sine că va învingeo cursă literară maratonică.”

ion roşioru„Baladierul lui Şerban Codrin este una dintre construcţiile impunătoa-re ale poeziei româneşti ale începutului de nou mileniu.”

theodor Codreanu

■ ion lazuVreme închisă

„Mai devreme decât niciodată”, cum scriamîntr- un vers de tinereţe, ajunge la tipar materiaînjumătăţită, vămuită a jurnalului meu de scriitordin perioada 1979- 1989; cel din anii anteriori s- apierdut, nu mai are rost să explic în ce fel. iarmateria jurnalelor mele din perioada de după1989, structurată în două volume: Lamentaţiileuitucului şi Gândirea înceată, îşi aşteaptă edito-rul. Şi, implicit, cititorii…

■ const. miuIstorie şi sacralitatePrin volumului Istorie şi sacralitate, Const. Miu nepoartă prin lumea cuvântului spus ori scris, de laînceputuri şi până în prezent. Autorul, în acestvolum, atrage atenţia, alături de alţi autori dedi-caţi adevărului, pe care domnia sa îi citează, călingviştii noştri din motive de neînţeles au lăsat ase înţelege că limba română ar fi una de împru-mut.

■ constantin banuJapiţa

televiziunea, văzută din interior, aşa cum arătaînainte de 1989, merita atunci ca şi acum poreclafolosită ca titlu al romanului, o fiinţă demnă de totdispreţul. este un roman cu coloratură istorică,deşi în ansamblul său pare o ficţiune istorică aunei generaţii de naivi.

12

AnUL XXIV t nr. 5 (734)

CO

NT

EM

PO

RA

NU

L.

IDE

EA

EU

RO

PE

AN

Ă

Bedros HorasangianMeteorologia privirii – Horea Paştina

într- unul din minunatele sale jurnale,extrem de atentul simţ de observaţie al luiradu Petrescu, nota cu binecunoscuta luiconcizie de a extrage esenţialul din magma

amorfă a realităţii diurne, un mic moment, aparentnesemnificativ. un prieten pictor, alergând după untramvai, îi aruncă din fugă marelui artist al priviriicare era autorul lui „Matei iliescu”, vestea, aparent,anodină, dar dătătoare de noi speranţe, în cenuşiulvieţii din acei ani:

„s- a dat drumul la peisaj!”ceea ce părea un mic pas înainte la sfârşitul

anilor 60 şi inducea o doză de eliberare din chingile,deseori restrictive, ale artei oficiale, ceea ce părea onotă simpatică reţinută de radu Petrescu pentru a fifixată în eternitatea efemeră, desigur, a unei paginide viaţă în insectarul de evenimente mici/mari alelumii, capătă astăzi, în perspectivareîntoarecerii în timp oferită deexpoziţia recent închisă a lui horeaPaştina, o semnificaţie cu totuldeosebită. liber la peisaj şi ieşireaîn peisaj a pictorilor, a artiştilor – şinu numai – din generaţiile maivechi sau din cele care- şi căutau oidentitate, care făceau ochi în lumeşi artă, a fost marea şansă a luihorea Paştina de a- şi găsi propriuldrum şi aşterne propria cale. artis-tul pe drumul său. către sine,marea artă, dumnezeul creaţiei şial vieţii însăşi. natura, cosmosul,paideia, pneuma şi leoforos, deopo-trivă. aici fiecare artist a avut aalege. a căuta. a găsi. Pentru artasa, pentru meditaţiile sale desprelocul şi rostul naturii (umane, artis-tice) în lume şi în creaţie. expoziţiaretrospectivă, horea Paştina, bilanţşi stare de etapă deopotrivă de lasala dalles a fost o mare reuşită. nu atât şi nu doarpentru mulţi- puţinii admiratori ai artei unui pictordiscret până la smerenie cu arta sa, nu atât pentruimaginea de ansamblu – remarcabilă altfel – realiza-tă asupra unei întregi cariere, de mare pictor, dar şiprin lecţia de rigoare şi consecvenţă pe care horeaPaştină ne- a oferit- o. Prin sutele sale de lucrăriexpuse pe simezele, devenite prietenoase, dincolo defrigul interior al sălii dalles care te ţine în alertă – omare lecţie despre destinul unui artist. Pictură, gra-fică, desen, ulei, tehnici de apă. Patru decenii de cău-tări şi interogaţii lăuntrice, patru decenii de pictură,grafică şi căutări estetice ale unui artist care nu uitănici o clipă că a fost, este şi va fi o simplă fiinţă. Vie.un om. Mult, puţin. esenţial. efemeritatea fiinţei înfaţă artei sale. lucrările lui Paştina, dincolo devarietatea stilurilor abordate, se dovedeşte o răbdu-rie şi tenace încleştare cu el însuşi şi lumea din jur.Şi o smerită aşezare în lumea naturii îndumnezeitede dreapta credinţă – orte doxa – a unui dumnezeudisipat în noua sa ordine. de multe ori edenică, aartei sale. natura din preajmă, inventarul casnicimediat, grădina, florile, scaune mereu goale înaşteptarea unei fiinţe care întârzie să apară, unporumbel stingher, două mere, faimoasa deja canăfără toartă – echivalentul obiectual al oamenilor deprisos din marea literatură rusă – case modeste,cupole de biserici, un întreg univers domestic cuvalenţe cehoviene, peisajul uman indus, de multeori, indirect. Portretele, nu foarte numeroase, sunt

de mare forţă. cele două ale mamei artistului, reali-zate in anii 70 , când paleta de griuri era organizatăsever în jurul unei femei, impresionează şi azi. de ocovârşitoare forţă de expresie ce refuză frumosulexploziv şi deseori vidat de esenţe ni s- aupărut de o mare şi vitală combustie. amin-tindu- ne, impresie personală, de o altămamă, cu băiatul ei, de această dată, a luiarchile gorky, de la Whitney Museum, cuun similar hieratism iconic. PortretelePărintelui dumitru stăniloae sau ale colec-ţionarului dan nasta, la fel de percutanteîn viziunea lor austeră. altfel dan nasta,personaj marcant al lumii artistice româ-neşti din ultimele decenii a alimentat înmod cert, parte din motivele centrale alemarilor compoziţii ale lui horea Paştina. larândul lor, mari compoziţii de lumină şiculoare, au fost şi ele puncte de reper într- oexpoziţie, să nu evităm să o spunem abrupt,şi să amintim senin, foarte frumos panota-tă.

lucrările, unele de mari dimensiuni,altele mult mai mici, decupaje ce cuprindparcă esenţa picturii, se completau reciproc,aglutinind, elementele constitutive ce alcă-tuiesc inventarul de teme – nu foarte mare– şi modalităţi de expresie stilistică. Şi armai fi ceva de remarcat, dacă ar fi să urmă-rim prin decenii, modul pictorului de a per-cepe lumea ce se aşază în vârful penelului sau albucăţii de cărbune. Bucuria creaţiei. Bucuria de apicta. evitarea spectaculosului sau a găselniţelorcare fac ravagii în ultimele decenii. o bună şcoală aprivirii îşi pune pecetea pe arta acestui pictor care armerita o retrospectivă şi la MoMa sau guggenheim,

nu doar la dalles. nu ne jucăm cu vorbele. orice eposibil. e păcat că ieşirile în lume ale marilor noştriartişti sunt mediate de hazard, întâmplare sau mici-le relaţionări conjuncturale. o altă observaţie limi-nară. ce priveşte, pe de o partegrafica artistului, pe de alta,lucrările sale în ulei. Şi parcursulefectiv al paletei. de la culorile vii– două naturi moarte din capulscării, cu vădite inflexiuni organi-zat cezanniene, apoi trecând princoloritul spectral din grădinile luinasta sau de aiurea, în lumeabucolică a unei naturi ce se repetă– „eu am natura în cap, mă băieţi,lăsaţi- mă pe mine, aici la terasă,ce să caut cu voi la pădure…” (i.l.caragiale la sinaia) – să se ajungăla o paletă extrem de restrânsăutilizată în lucrările ultimilor ani.compoziţia şi desenul primează înfaţă culorii în multe din lucrărilerealizate în ultimii trei ani. înacest context, Pallady câştigăvechiul pariu cu Matisse şi prinhoria Paştina. rigoarea esteexprimată prin esenţele oferite decăutarea secţiunii de aur. o aten-tă privire aruncată de pictor asu-pra lumii ne scoate de sub efectele,

deseori devastatoare, ale spectaculosului. Poate că,tot amintind de programul celor din grupul prologcăruia îi este asociat numele lui horia Paştina, aşe-zat mereu cuminte sub semnul crucii, ezităm să- i

oferim şansa unui parcurs personal. lecţia icoanelorbizantine, de la sf. ecaterina din sinai, cu 200 de aniînainte de giotto şi a portretelor de la fayum a fostbine asimilată şi rânduită în propria operă de horiaPaştina. criticul de artă acad. dan hăulică a împa-chetat în meşteşugite şi bine alese cuvinte, precumhristo, Pont neuf- ul parizian sau reichstag- ul berli-nez, între vernisaj şi momentul emoţionant- amicalal închiderii expoziţiei, esenţa acestui evenimentartistic din viaţa culturală a unei românii dominatede scrâşneli politice şi zarvă retorică. închidereaexpoziţiei a beneficiat şi de un alt moment de graţie.apariţia şi dăruirea celor prezenţi a unei elegantemape ce cuprind 21 de reproduceri ale lucrărilor luihoria Paştina, însoţite de prezentarea lui dan hău-lică şi de un racoursi- laudatio- situare- în- lume a cri-ticului de artă, vechi şi discret/tenace susţinător alartiştilor români, criticul de artă oliv Mircea. deapreciat efortul, demn de toată lauda, al editurii clu-jene eikon de a oferi şi un suport imagistic dincolode parcursul strict limitat în timp al expoziţiei pro-priu zise. ideea exprimată cu acelaşi prilej de raduBoroianu, secretar de stat la Ministerul culturii, dea face itinerantă – în ţară şi în lume – această expo-ziţie nu ar fi rea deloc.

să vedem cine se va încumeta s- o şi pună înpractică. Poate chiar îndârjirea şi tenacitatea luiMihai oroveanu, fost campion al româniei la arun-carea ciocanului, actualmente directorul Muzeuluide artă contemporană şi amfitrion al unei frumoaseînchideri de expoziţie să dea roade.

doamne ajută. horia Paştina. un mare artist,contemporanul nostru. r

n Pagina 12

Lucrările lui Paştina, dincolo devarietatea stilurilor abordate, se

dovedesc o răbdurie şi tenaceîncleştare cu el însuşi şi lumea din jur.

13

CO

NT

EM

PO

RA

NU

L. ID

EE

A E

UR

OP

EA

NĂ

MAI 2013

reorganizarea într- o concepţie sincroni-zată a institutului cultural român apresupus soluţii la multe probleme des-chise: care este sfera actuală a culturii?

cum se poate mări impactul, nu doar diversitateaacţiunilor? ce priorităţi sunt de asumat? cum core-lăm acţiunile imediate cu obiectivele pe termen lungîncredinţate de lege? de cine depinde imaginea exter-nă a româniei? cum putem pluraliza viziunile, stilu-rile, modalităţile de expresie? etc. Pe parcurs am datpublicităţii soluţiile îmbrăţişate. Ştim bine că oriceinstituţie publică trebuie să fie transparentă şi acce-sibilă argumentelor ce vin din rândurile cetăţenilor.Vreau ca în intervenţia de faţă să argumentez pescurt trei rezolvări: descentralizarea activităţilor,sprijinirea revistelor care întreţin dezbaterea publi-că şi receptarea propunerilor alternative şi a critici-lor. să le luăm pe rând.

descentralizarea institutului cultural românare, printre soluţiile sale, crearea de filiale în provin-ciile istorice ale ţării. Până acum au fost inaugurateoficial filialele oltenia- gorj (tg. jiu), Moldova (iaşi),dobrogea (tulcea), Banat- crişana (arad). sunt totmai multe solicitări ale autorităţilor locale de a creafiliale. urmează alte inaugurări oficiale. în conti-nuare, însă, adaptăm filialele la regionalizarea ce sepregăteşte. s- au pus, însă, în dezbaterea publică oseamă de întrebări.

nu cumva se dublează reţeaua inspectoratelorpentru cultură din judeţe? răspunsul este negativ.filialele – ca şi întregul institut cultural român –au ca misiune, stabilită de lege, să facă cunoscutăcultura română şi să- i asigure vizibilitate şi presti-giu. ele se ocupă de etalarea valorilor româneşti înspaţiul internaţional (în fapt, şi în centrele culturaledin provincie au loc interacţiuni cu alte ţări) şi nu sesuprapun cu competenţele inspectoratelor judeţenepentru cultură.

nu cumva se irosesc resurse preţioase, financia-re în primul rând, cu filialele icr? răspunsul este cănu se irosesc resurse! dimpotrivă! aşa cum s- a pre-cizat de la început, în actele de înfiinţare, infrastruc-tura filialei este asigurată de autorităţile locale. nus- au creat noi posturi. fiecare filială poate să- şiangajeze personal pe baza resurselor extrabugetarepe care le obţine.

ce resurse financiare au la dispoziţie filialele?icr, în întregul său, operează pe bază de programeanunţate public, iar accesul la resurse se face princompetiţie. filialele pot acumula resurse extrabuge-tare, ca pretutindeni în lumea civilizată, iar resurse-

le pe care le obţin rămân la dispoziţia filialei respec-tive.

nu cumva scade nivelul activităţilor prin crea-rea de filiale? nu apare nicidecum acest pericol dacăţinem seama de faptul că valori ce pot fietalate cu succes pe plan internaţionalsunt şi în provinciile istorice (de pildă, tea-trul de la sibiu sau craiova, muzeul deartă din tulcea, complexul brâncuşian dela târgu jiu, opera din iaşi şi multe alte-le). desigur că icr trebuie să promovezeun nivel de exigenţă ridicat, dar acesta nueste periclitat nicidecum de dezvoltări cuidei mai bune.

ce au făcut până acum filialele? dămdoar câteva exemple de acţiuni de „inter-naţionalizare” a culturii realizate de filiale:expozitie de fotografie „delta dunării” latel aviv, în perteneriat cu consiliul jude-ţean tulcea; dramaturgia contemporanăîn europa. sprijinirea participării teatru-lui „jean Bart” la colocviul internaţionalde dramaturgie contemporană de la dijon(dobrogea); simpozion internaţionalturismul cultural, vector al promovării şivalorificării patrimoniului cultural tran-silvan (transilvania); Festivalul interna-ţional „porţile poeziei” (manifestare dedica-tă promovării poeziei româneşti); Congre-sul traducătorilor din balcani şi din estuleuropei (Banat- crişana); conferinţa inter-naţională „brâncuşi, gorjeanul internaţio-nal” (oltenia- gorj); Caravana culturală lachişinău (Moldova). încă nu este mult, dardirecţia este de recunoscut.

cu siguranţă, în perspectiva regionali-zării ţării, pe fondul descentralizării admi-nistrative, soluţia filialelor se va dovediviabilă. unii le critică fără să se informeze,dintr- un adevărat reflex („de ce să dămbanii la proştii ăia din provincie”, cum spu-nea cineva), dar viitorul este pe ruta uneiastfel de descentralizări. Va trebui acceptat adevă-rul: cultura română se promovează în exterior, darpromovarea se pregăteşte din interior.

democraţia are nevoie de pluralitate de opinii şisoluţii şi de dezbatere publică. aceasta, dezbatereapublică a problemelor de interes general, este însuferinţă, la noi. românia îşi dezbate prea puţin pro-priile probleme şi participă puţin la dezbaterea dinuniunea europeană. în faţa acestei situaţii suntmulte de făcut. institutul cultural român caută,

între alte acţiuni, să sprijine o seamă de publicaţii –Sfera politicii, românia literară, apostrof, luceafă-rul, Convorbiri literare, economistul, Contempora-nul (care este de sprijinit pentru a reveni în centrul

dezbaterii teoretice naţionale), tribuna (care începesă- şi revină, după o îndelungată prăbuşire şi cădereîn uitare, având acum, în sfârşit, o conducere dina-mică şi inovativă), Secolul XXI etc. aceste publicaţiile sprijinim pe bază de proiecte ale redacţiilor: plasa-rea în reprezentanţele româneşti din exterior, înbibliotecile de referinţă din alte ţări, asigurareaaccesului cititorilor în limba română, din diferiteţări, la aceste publicaţii etc..

unii critică acţiuni ale icr. faptul că se punîntrebări este natural, că se propun alternative desoluţionare este firesc, că se semnalează unde lucru-rile nu merg cum trebuie este de salutat. atmosferade dezbatere argumentativă, fie ea şi incomodă, estemereu dezirabilă. sunt, însă, persoane care se expri-mă despre icr fără să se informeze sau care cred cădoar ideea lor despre instituţie este adevărată. nupoate nimeni accepta neinformarea şi infatuarea, câttimp rămâne raţional. ne dăm seama că asumân-du- ne, cu optici sincronizate, misiunea genuinăîncredinţată de lege, instituţiei, am dislocat obiş-nuinţe. schimbările din funcţie nu se aplaudă de ceischimbaţi. tăierea scurgerilor nejustificare de bani,în folos privat, nu este aprobată de cei în cauză.demontarea privilegiilor, se vede bine, răscoleşte celpuţin orgolii. încetarea şi limitarea mandatelor înexterior stârneşte reacţii unde nu te aştepţi. Şi alte-le şi altele. este normal să nu fie aplauze pentrutoate acestea.

dar, după orice standard, nu sunt acceptabilefalsificarea situaţiilor şi, în fond, minciuna sistema-tică şi sistematizată. în definitiv, sunt lucruri multmai interesante pe lume. sunt de acceptat argumen-tele, dar nu pot fi decât respinse falsificările. ar tre-bui ca fiecare să ia în seamă ceea ce a spus şi a făcutcelălalt. se atribuie, bunăoară, celor din icr afirma-ţii pe care nu le- au făcut niciodată şi acţiuni la carenici nu s- au gândit vreodată. Ştim că pe lume suntmanipulări. dar a deforma opinia sau acţiunilecuiva, pentru a le putea combate mai uşor, reprezin-tă – cum ne învaţă excelente manuale englezeşti –un sofism: „sofismul omului de paie (straw man fal-lacy)”. nu văd de ce nu s- ar învăţa că lipsa de infor-mare, infatuarea amintită şi „sofismul omului depaie” împiedică şi degradează orice discuţie. cinevavrea, de fapt, împiedicarea şi degradarea? r

andrei Marga

Trei rezolvări

Democraţia are nevoie depluralitate de opinii şi soluţii şi de

dezbatere publică. Aceasta,dezbaterea publică a problemelor deinteres general, este în suferinţă, lanoi. România îşi dezbate prea puţin

propriile probleme şi participă puţinla dezbaterea din Uniunea

Europeană.

am fost şi eu la salonul cărţii de la Parisunde la roumanie se livre cum scrie pecatalog. nu ştiu cine naiba s- a gândit laacest slogan tâmpit; un joc de cuvinte

nefericit, pentru că poate însemna şi românia sepredă. eram curios să văd dacă s- a schimbat ceva decând a fost numit la conducerea institutului cultu-ral român domnul profesor andrei Marga, un omprea cumsecade, de care încearcă să- şi bată joc gola-nii Pleşu, Patapievici, cărtărescu şi compania. îmiimaginez că sunt în continuare mândri să fie numiţigolani, că doar se revendică din această categorieîncă din iunie 1990.

de cum am intrat în standul româniei, am avutşi răspunsul: nu s- a schimbat niMic! cel puţin nula salonul de la Porte de Versailles. nu avea cum,nu avea când… Pentru că totul purta amprentavechii conduceri. românia, cainvitat special al salonului decarte de la Paris, a primit unspaţiu de 400 de metri pătraţipentru a cărui amenajare s- aucheltuit 800.000 de euro. Şi nuacum, ci cu mult timp în urmă,când la conducerea icr erah.- r. Patapievici, care se cre-dea inamovibil. cu aceşti banise poate cumpăra un aparta-ment de trei camere în aron-dismentul al xVi- lea – undecostă 10.000 de euro metrulpătrat – două case şi jumătateîntr- o suburbie liniştită a Pari-sului sau un mic castel înPicardia. o bună parte dinsumă s- a dat pentru proiecta-rea şi construirea standului,un mastodont greoi, un soi deschelă roşie a cărei semnifica-ţie o descopereai doar dacăpuneai mâna pe catalogul tipă-rit în condiţii grafice execrabi-le: caracatiţa respectivă sedorea o plantă simplificată înstil popular românesc şi eradoar o vulgarizare a unuimotiv folcloric. autorul proiec-tului este un arhitect de origi-ne franceză, puternic susţinutde partenerul său intim, fostulambasador al franţei la Bucureşti, domnul henryPaul. nu ştiu cum de nu s- a găsit un român capabilsă facă proiectul acesta. e adevărat că Patapieviciera dator, avea legiuni de decoraţii să- i plăteascădomnului ambasador. Planul franţuzului nu aveaprevăzut un loc în care să se scrie numele ţării par-ticipante, roMânia, care a trebuit adăugat ulte-rior, în ultimul moment şi a fost scris pe verticală casă fie şi mai greu de citit. în catalogul oficial al salo-nului – tipărit cu luni în urmă – standul românescnu era marcat, ci doar pe planul de acces, sub titlulles lettres roumaines, adică „literele româneşti”.toate aceste lucruri au fost decise pe vremea cânddomnul andrei Marga era profesor la universitateadin cluj. Mai noi sunt doar preţurile furnizorilor

francezi care, odată cu numirea ramonei călin laicr- Paris, s- au triplat!

la umbra şandramalei roşii, pe tarabele de laintrare, am dat nas în nas cu „operele” protestatari-lor. distribuitorul francez, fnac, în colaborare cupartenerul de la Bucureşti, librăriile cărtureşti, şireprezentantul local al icr şi- au făcut datoriaumplând mesele aflate în cea mai vizibilă poziţie cuvolumele traduse şi tipărite pe banii contribuabililorromâni, astfel încât Pleşu, liiceanu, cărtărescu şitoată gaşca lor se lăfăiau la vedere, în timp ce emi-nescu, redus la o broşurică – traducerea câtorva ver-suri postume – era exilat pe un raft, lângă ieşirea deincendiu, adică avea locul pe care i l- a decis Patapie-vici celui pe care îl denumeşte „cadavrul din dula-pul” culturii româneşti. e drept că, în acel colţişor,eminescu se afla în bună companie, între cioran şi

eugène ionesco, pe un culoar strâmt în care seînghesuiau francezii interesaţi să cumpere ceva.Marius daniel Popescu şi răzvan rădulescu, acla-maţi de presa franceză ca reale speranţe ale literatu-rii contemporane, se pierdeau pe sub cărţile protes-tatarilor. nimeni nu s- a gândit să le pună volumeleîn valoare expunând fotografiile autorilor, dar şimenţionând prestigioasele premii pe care deja le- auobţinut.

dacă vedeai felul în care a fost organizat stan-dul româniei, devenea de neînţeles de ce au protes-tat pleşoliiceanopatapievicii refuzând să onorezeinvitaţia editorilor francezi şi, cu atât mai puţin, dece a renunţat să participe la deschiderea salonuluipremierul român. era cumva la curent că vor fi pre-zenţi câţiva aşa- zişi „artişti” români (în realitate

nişte coate- goale prin târg) puşi pe scandal? s- atemut Victor Ponta că va fi stropit cu vinul din sti-clele pe care le- au spart „paşnicii” manifestanţi,pătând mocheta plătită cu bani grei? să se ia demână cu domnul ambasador al româniei la Paris,Bogdan Mazuru, care, grijuliu să nu- l supere peguvernatorul de la cotroceni, s- a eclipsat şi nu avenit ca să- l întâmpine cum se cuvine pe omologul

său, ambasadorul franţei laBucureşti, excelenţa sa, domnulPhilippe gustin. noroc că l- asuplinit nicolae Manolescu, tri-misul româniei pe lângă unes-co.

sunt curios ce se va întâmplacu ramona călin, adjuncta direc-torului icr- Paris, cea care a faci-litat accesul scandalagiilor în ziuadeschiderii oficiale, când intrareala salon s- a făcut numai pe bazăde invitaţii nominale. o partepartizană a presei româneşti şistrăine s- a văicărit că jandarmiiau intervenit în forţă, fără să pre-cizeze însă că au fost chemaţi deserviciul secret care asigură pro-tecţia preşedintelui francez fran-cois hollande. nu pot să nu pome-nesc aici de Mirel Bran – gurămare în le monde – care, pe vre-mea când l- am cunoscut, în anul2000, avea burta lipită de şira spi-nării, iar acum, plătit gras deicr- ul patapievician, s- a rotunjitla faţă ca un hârciog. Brutalitateajandarmilor este o minciunăsfruntată, pentru că forţele deordine nu au îndrăznit să fie dure,apreciind că scandalul este o pro-blemă „internă” a româniei. decigaşca golanilor are la icr- Paris,culmea, un aliat de nădejde în

ramona călin, proaspăt numită chiar de Marga, einteresant de ştiut la sugestia cui… Protestul esteîndreptat clar împotriva noului director al icr, deşi,dumnealui, deocamdată, pare lipsit de putere. Şiatunci? e simplu, forţa domnului Marga stă doar încondei… acela cu care semnează ordinele de plată.Protestatarii „intelectuali” se simt ameninţaţi labuzunare. ca pruncii care sunt luaţi de la ţâţamamei, împiedicaţi să sugă, ţipă, fac scandal. cineare de pierdut din tot acest bâlci? evident, românia!Pentru ce trebuie, mă, să vă suportăm? ce au produscapetele voastre în afară de mătreaţa care se vaspulbera în cele patru vanturi? cu ce v- a greşitromânia, golanilor? r

Paris, 25 martie 2013

Distribuitorul francez, FnAC, încolaborare cu partenerul de la

Bucureşti, librăriile Cărtureşti, şireprezentantul local al ICR şi- au

făcut datoria umplând mesele aflateîn cea mai vizibilă poziţie cu

volumele traduse şi tipărite pe baniicontribuabililor români, astfel încâtPleşu, Liiceanu, Cărtărescu şi toată

gaşca lor se lăfăiau la vedere, în timpce Eminescu, redus la o broşurică –

traducerea câtorva versuri postume –era exilat pe un raft, lângă ieşirea deincendiu, adică avea locul pe care il- a decis Patapievici celui pe care îldenumeşte „cadavrul din dulapul”

culturii româneşti.

cu alte cuvinte, Basarab nicolescu înalţă poeziala cea mai înaltă demnitate spirituală, gustul poetic,ca la dante, fiind izomorf euharistiei. Şi paralelismulpoate continua: în faţa imaginarului cuantic, scien-tismul este „pornografic”, după cum poezia postmo-dernistă n- a scăpat de tentaţia pornografiei. or,transdisciplinaritatea respinge atât vulgaritatea, câtşi jocul de cuvinte (V, 42), ispite ale parodismului dinsimulacrul postmodernist, recuperând caracterultransfigurativ al artei (V, 44). Vulgaritatea şi simu-

lacrul de cuvinte sunt agresiuni împotriva poeziei:„crima împotriva poeziei provoacă toate celelaltecrime.” (Vi, 20).

cosmodernitatea se opune tocmai „crimei împo-triva poeziei”, punând capăt separabilităţii binaremoderne dintre subiect şi obiect, postulând unifica-rea ternară dintre acestea sub semnul terţului tainicinclus, readucând în lume dimensiunea feminităţii(a nu se confunda cu ideologia feministă!): „opoziţiamodernă între virilitatea efectivităţii şi feminitateaafectivităţii ne conduce la marginea abisuluiauto- distrugerii.” (Vii, 12). recurgând la simbolis-mul alchimiei, autodistrugerea înseamnă „transfor-marea aurului în gunoaie” (Vii, 39). în limbaj este-tic: „Poeţii cuantici contra melodioşilor flecari” post-modernişti, cosmodernitatea fiind „maxima injurieadusă flecarilor” (Vii, 75).

cosmodernitatea se manifestă ca totalitate afiinţei, care se armonizează tocmai din diferenţe şicontrarii (discontinuităţi) impuse de existenţa mai

multor nivele de realitate. ea poate realiza, pentruîntâia oară în istorie, u- topia, care este opusul utopii-lor ce au dominat lumea modernă. Basarab nicoles-cu impută utopiilor că au contrazis tocmai semnifica-ţia cuvântului, manifestându- se local, ideologic şirestrictiv, pe când u- topie înseamnă tocmai cosmo-dernitate, fără „încremenire” locală şi temporală.bucuria creştină de a trăi este „percepţie simultanăa tuturor nivelurilor de realitate” (i, 48), fiindcălocul unde se află dumnezeu este u- topic (iii, 39). deaceea, conchide d- l Basarab nicolescu, „singuraabordare realistă, astăzi, rămâne utopia.” (V, 34).

nu ne rămâne decât să credem, generând- o,într- o astfel de utopie. Mă tem însă că drumul pecare a apucat omenirea poate aluneca la fiece pas înalte utopii de felul celor care au mutilat secolul alxx- lea. încât Basarab nicolescu are dreptate căsecolul al XXI- lea va fi transdisciplinar sau nu va fideloc! r

14

AnUL XXIV t nr. 5 (734)

CO

NT

EM

PO

RA

NU

L.

IDE

EA

EU

RO

PE

AN

Ă

theodor CodreanuBasarab Nicolescu. Poezia teoremică şi cosmodernitatea

(urmare din pagina 8)

eugen Mihăescu

Cu ce v- a greşit România, „golanilor”?

CO

NT

EM

PO

RA

NU

L. ID

EE

A E

UR

OP

EA

NĂ

MAI 2013

15

„opera de tip vechi era un narcotic, opera în spirit nou este o baie înviorătoare

în stropii unei cascade”

Promis, sub mentoratul lui ramiro ortiz,unei înalte cariere de italienist, cu doctestudii arhivistice la Scuola romena (laroma, sub veghea lui Vasile Pârvan),

„intrusul” george călinescu, odată cu Viaţa luimihai eminescu (1932), „irumpe spectaculos înprim- planul literar al epocii” (1, 95). însuşi călines-cu îşi anunţa contemporanii că orice „carieră epică”începe cu o biografie. or, pana sa de„mare prozator” (2, 715), îngemă-nând biografia cu ecourile operei,impune chiar din start; şi dacă nu vaacredita un stil (inimitabil, oricum)sau o metodă (greu de aflat la un spi-rit cu dispoziţii oscilante), vadobândi rapid, inconfundabil, prinatitudine, un specific al criticii, pre-făcând- o în creaţie. tânărul călines-cu cerea criticului „un ochi arhitecto-nic”, o privire de sus, anticipând ade-vărul („ca sentinţă a vremii”) şi, desigur, abstragerea din colcăialaepocii, ferindu- se de „ispita legături-lor sociale”. ceea ce, se ştie, nu vareuşi mai târziu. critic cu viziune„mai liberă” şi cronicar „prin acci-dent” (cum se explica), el întrebuin-ţează dezinvolt instrumentele creato-rului (portretistică, epicizare, anecdo-tică). înţelegea exerciţiul critic ca unact creator ratat şi vedea o relaţie decontiguitate între critică şi istorieliterară, ceea ce va enunţa, cu ecou şiceva mai târziu (1949), r. Weelek.

când admira Istoria călinescia-nă, bravul complice al. rosetti, uneditor „de speţa cea mai înaltă”, nuezita a- l califica pe autor „un monstru (în sens etimo-logic!)”, citim într- o misivă expediată la 31 ianuarie1941. iar apariţia Istoriei ar fi „un dar unic făcutliteraturii române”, recunoştea acelaşi, aflat într- obogată corespondenţă epistolară cu suspiciosul căli-nescu, temperându- i, cu tact, umorile. Critic- artist,g. călinescu vădeşte vocaţie constructivă, cheltuinderudiţie şi imaginaţie, lăsând senzaţia de avuţie.istoria sa este, s- a spus, un roman deghizat. cuintuiţie epică şi gesticulaţie tumultoasă, însufleţinddocumentul, ficţionalizând credibil, el propune, priniradianţa ideilor, o proiecţie epopeică, de complexita-te barocă. admite, totuşi, lacuna clasică, va recu-

noaşte – ceva mai târziu – că „n- avem trecut sufi-cient” (naţiunea, 6 aprilie 1946), că ideea de litera-tură (în sens occidental) „avea să străbată greu”, lip-sită de o cultură de salon. Şi îşi îngăduie „o priveliş-te de sus”, cu inevitabile simpatii şi idiosincrazii.temperament proteic, capricios, labil, abundent, cufantezie aprinsă, de extraordinară mobilitate inte-lectuală, călinescu trăieşte prin spectacolul de per-sonalitate, sesiza Vladimir streinu, mânat de „pute-rea creatoare a contradicţiei” (3, 49). acest homonovus, dezvoltând o irepresibilă „energie primigenă”este, de fapt, un spirit conflictual, o personalitatecomplicată, centrifugă, inevitabil „folclorizată” (cf.alex goldiş). simte nevoia de a fi însoţit şi admirat,vânează efecte actoriceşti, are „o conduită reactivă”(3, 50), îşi află combustia în conflictul cu sine însuşi;de unde „marile antinomii”, lesne de identificat,dezicerile, „fractura schizoidă”, cum afirma nicoletasălcudeanu, exegeza „ciclotimică” (4, 139). încât,ispita de a cerceta programul călinescian nu poateevita o constatare la îndemână: dezacordul dintreprogram şi reuşite. declaraţiile „balzaciene”, înregim de obligativitate, într- o epocă invadată degidieni nu anulează gustul farsei şi nici romanulsatiric (cultivat); clasicismul ca program viza, des-igur, un clasicism viitor (cf. Mircea Martin), „un modde a proiecta”. călinescu lucrează prin contrazicereşi, deliberat, îşi alege un mod de a scrie, deseori, înrăspăr. Ştie prea bine că „unde este schemă este şişarjă”; vrea să evadeze din local, cunoaşte din inte-rior mecanismele romaneşti, le verifică meşteşugit,împinge la extrem demonstraţia, vădeşte o curiozita-te neistovită. avem de- a face, de fapt, cu un călines-cu „împărţit”: un romantic cu program clasicist, de„eroism zilnic”, punându- şi probleme „înalte”, cupatos rece, controlat şi filtru livresc, un raţionalistobsedat de voinţă demiurgică, pregătind „conştiinţeeline”. sub metafora „apropierii de elada”, apelulsău vibrant viza educaţia clasică, anunţată strălucitîntr- o cunoscută prelegere universitară (16 ianuarie1946), publicată sub titlul Sensul clasicismului.

cartea sa capitală, Istoria literaturii române dela origini până în prezent (frla, 1941), era o istoriede valori şi o operă epică, în sens crocean; ea n- a ieşitdin goluri, a impus o scară axiologică, chiar dacălovinescu, maliţios, strecura ideea că nu călinescu,lipsit de obiectivitate, ar fi fost cel indicat să o scrie.*)

scenariu subiectiv, negreşit, monumentul călines-cian a devenit grabnic o carte- mit, contestată „cu oînverşunare halucinantă” (1, 99). autorul însuşi,convins că, în perspectiva reeditării, va avea prilejulunor „corijări”, a purces la numeroase completări şiîndreptări. dacă un i. negoiţescu, fără a- i nega vul-nerabilitatea, dincolo de disproporţii şi opacităţi,afirma neted că istoria călinesciană are „duh nara-tiv”, strălucire portretistică şi relief istoric, ca punc-te de sprijin, judecând ideologic (5, 188), ileanaVrancea blama impresionismul fără metodă, văzândîn acea istorie „o neîmblânzită operă romanescă”.observaţie recunoscută, implicit, de genialul critic,când afirma: „adesea am trişat, visând pe marginea

textelor”. o critică creatoare, în efervescenţă, expre-sivă, seducător- interpretativă, de mare impact şiforţă modelatoare. retipărită, prin strădaniile luial. Piru, abia în 1982, chiar sub interdicţie fiind,istoria sa, devenită obiect de cult, a alimentat atitu-dini în conflict: fie corul hagiografic, propunând unportret sacru şi un călinescu tiranic, „confiscat”,zicea tot al. Piru, impunând monopolul, fie, dimpo-trivă, pe de altă parte, repudierea modelului, arun-când călinescianismul – prin pasionale războaie depreeminenţă – în eclipsă, umbrit de statuia lovines-ciană. Văzut ca un „demiurg dezlănţuit” de ov.cotruş sau, în percepţia lui Vl. streinu, ca „un ras-tignac al culturii”, călinescu a fascinat prin persona-lism acut şi „lecţia” libertăţii creatoare, polarizândfrontul critic. falanga anticălinescienilor s- a activat,în replică la intoleranţa unor discipoli, captivi ai„mitizării acefale”, după ileana Vrancea (6, 199),incriminând injustiţiile, probele de opacitate, culpe-le morale, respingerile brutale (cazul lui adrianManiu, de pildă, taxat drept un „versificator fărănici un talent”). ileana Vrancea, o „lovinescolatră”furibundă, deplângea „nedreptăţile creatoare” (6,206), deviză fluturată programatic de aristarc în alesale cronici ale mizantropului, regretând, îndreptă-ţit, că asimilarea călinescianismului, „în substanţă”(6, 207), întârzie. o astfel de rivalitate, eternizată carelaţie opozitivă, refuzând complementaritatea,sărăceşte critica noastră. să amintim că însuşi lovi-nescu vedea în junele călinescu un presupus moşte-nitor. Şi semnala, în 1927, într- o corespondenţăcătre Vladimir streinu, „ambiţia cezariană” a tână-rului. regretabil, zelatorii şi denigratorii, adunaţi întabere cu apetit belicos, au împărţit, cu fluctuaţiilede rigoare, câmpul de luptă, întreţinând o „încleşta-re epopeică” (4, 146), prelungită şi în zilele noastre.iar călinescu, de pe piedestalul subiectivismuluideclarat, explica neînţelegerile sau rezervele unorcontemporani prin absenţa (sa) din lume, absorbit decreaţie: „oamenii empirici, perora criticul, îmi suntindiferenţi”. inconsecvenţele sale bat, însă, la ochi.d. Popovici observase că inteligenţa versatilă, deli-rantă, a criticului îşi neagă, uneori, cu voioşie, pre-misele; lui călinescu, nota profesorul clujean, „i seîntâmplă să se ridice şi împotriva propriilor păreri”.nestatornicul călinescu îl obliga pe felix aderca săse întrebe nedumerit: Când este el însuşi? forţând

nota, putem relua chiar spusele lui g.călinescu despre conu leonida (v.domina bona, 1947), eroul lui cara-giale fiind echipat cu „o minte dialecti-că”, „sărind iute peste contradicţii”; înacest profil putem desluşi, iţindu- seprintre rânduri, chiar figura mareluicritic, mişcându- se într- un larg ori-zont cultural, producând în cascadăasociaţii şocante, în stilu- i liber, deizbitoare originalitate lexicală, umi-lind clişeele epocii şi propagandisticalimbă de lemn. îndeosebi publicistica,se ştie, va fi calul de bătaie al celorcare, sub flamura revizuirilor, inven-tariază zelos scăderile, dezicerile, tră-dările, „instabilitatea de caracter”,„metamorfoza purpurie”, cum spuneaŞtefan ion ghilimescu, a bietului Ioa-nide, în opţiunea sa pentru „noua lite-ratură”, de neînţeles pentru unii (7,8). un oportunism „probabil congeni-tal”, crede n. Manolescu, ar explicaentuziasmele facile din foarte citita, înepocă, rubrică din Contemporanul(Cronica optimismului, începând din1955), probând „înaripare stilistică”(2, 704) şi „fariseism doctrinar” (7, 6).dar călinescu se aliniase, sub „înflă-

cărata flamură”, de timpuriu (v. tribuna poporului,1944), blamând partidele istorice, iar la moartea luistalin, alături de alte prestigioase semnături, vadeplânge „o figură gigantică a istoriei”. Venind înîntâmpinarea maselor însetate de cultură, el refuzaa fi „rezervat”, îşi manifestă disponibilitatea, dorin-

adrian Dinu Rachieru

G. Călinescu sau cinismul estetic

g. călinEScu

Călinescu fusese îndepărtat de laUniversitate, i se refuza contactul cu

„elementele tinere”, Ion Vitner,înlocuitorul, îl executase în Critica

criticii (1949) pentru „idealismsubiectiv”, manuscrisele îi erau

blocate, în pofida silinţelor criticuluide a da curs îndreptărilor solicitate.

n Recitiri

*) deşi vede în lovinescu un autor mare (15,203), călinescu îi taxează „cretinismele” din Curen-tul literar (o carte „admirabilă”, care nu trebuia scri-să etc.), comentând „dezgustat” (15, 192) întâmpina-rea ei, într- o scrisoare către al. rosetti (16 septem-brie 1941).

16

AnUL XXIV t nr. 5 (734)

CO

NT

EM

PO

RA

NU

L.

IDE

EA

EU

RO

PE

AN

Ă

ţa de angajare, devenind chiar, într- o epocă violentpolitizată, „un exemplu” (8, 359), crede M. Popa. dar„prepararea” tovarăşilor de drum se dovedeşte ane-voioasă (8, 359). „eu nu vreau să stau deoparte”, îiva mărturisi lui gheorghe gheorghiu- dej, într- oîntrevedere cu primul secretar al PMr, intermedia-tă de sadoveanu (9, 232), liderul comunist asigurân-du- l că se bucură de „o apreciere foarte înaltă” dinpartea conducerii partidului şi a direcţiei de propa-gandă (9, 223). călinescu fusese îndepărtat de launiversitate, i se refuza contactul cu „elementeletinere”, ion Vitner, înlocuitorul, îl executase în Criti-ca criticii (1949) pentru „idealism subiectiv”, manus-crisele îi erau blocate, în pofida silinţelor criticuluide a da curs îndreptărilor solicitate. examinândrelaţia intelectualului cu acea epocă „grea”, frămân-tată, dramatică, Marin Preda făcea remarca, valabi-lă doar romanesc, că „lui ioanide i se deschideautoate uşile” (v. un semn de întrebare, în luceafărul,nr. 37/12 septembrie 1970). în realitate, călinescu,livrând repetate dovezi de entuziasm constructiv în„era nouă”, făcând figură de educator al naţiei,trăind „în civic”, în stilu- i grandios, larg- cuprinzător,disponibil, fusese doar decorativ repus în drepturi;rămăsese un izolat. nu va pregeta să- şi toarne cenu-şă în cap, recunoscându- şi poziţia „confuză” (v. Con-temporanul, nr. 31/29 iulie 1960). „noi visăm pentruMâine”, va clama scriitorul, convins că atingem „fazamonumentalului”. g. călinescu se vrea, himeric, unIoanide, înţelege oraşul ca „locuinţă publică”, dove-deşte un spirit critic altoit pe explozii de candoare şijuvenilitate. „două vârste – mărturisea criticul – sebat de mult în mine”. reputat călinescolog, devotatuln. Mecu, admirabil în efortul său restitutiv, invoca –explicativ – uriaşa capacitate de autoiluzionare (10)a celui care, într- un interviu luat de i. Biberi (1945),mărturisea: „gândim, clădim şi scriem pitic”. încât,„ascuns” în masa anonimilor, cum fals preciza,acceptă un şir de umilinţe şi numeroase „concesiitactice”, sperând să- şi salveze, astfel, opera, dovedeş-te râvnă în a se „clarifica” politic, participă, cu pana- igenială, la bătăliile politice, susţine campanii şi ata-curi, slujeşte noii diriguitori („forţele progresiste”);se înregimentează „în stilul lui personal, adică urie-şesc” (11, 91). repetat, se explică, compune nuvele şiromane, lansează directive şi mari proiecte, îmbiba-te de enciclopedism, „citind literaturi”, nu tocmai peplacul corifeilor realismului socialist. Ştie, însă, şi ova spune, voalat sau răspicat, pe suportul fantezieisale delirante, cu asocieri şocante, în lungi peripluri:„din constrângere nu iese decât maculatură”. încât,dorinţa sa de poziţionare „corectă”, nu prea rimeazăcu cerinţele; el se simţea bine în bibliotecă, acolo„febricitează” (11, 99). sau în turnul de fildeş, înţelesnu ca loc de refugiu; are nevoie de distanţare pentru„a scruta umanitatea”, adoptă „o atitudine necesarăpentru observaţie”. evident, nu de carierism poate fivorba în această, totuşi, aservire, fluturând „viseaburoase”. cert e că g. călinescu, spunea eugensimion, „n- a avut istoria pe care geniul său o meri-ta”. iar blocarea reeditării faimoasei Istorii, l- a favo-rizat, credem; altminteri, g. călinescu ar fi introdusîn corpul lucrării, presupunem, revizuirile cerute decorifeii dogmatismului, însoţind adăugirile aluviona-re, sub raport documentar, întocmite acribios încazul „minorilor”, îndeosebi, dezechilibrând- o ris-cant. avansăm o atare supoziţie deoarece călinescu,

intrat sonor în corul lăudătorilor, risipea articoleinfestate ideologic, acele texte de susţinere sau „deisonar” (8, 362), cum nimerit le botezase MarianPopa. Pomenitul encomiu stalinist fusese precedatde alte ieşiri sovietofile în naţiunea; cele trei săptă-mâni petrecute în urss (1946) vor rodi editorial înnotele de călătorie, terne, din Kiev, moscova, lenin-grad (1949), iar procesul liderilor Pnţ i se păruse,jurnalistului călinescu, „fără interes spectacular”!încât acest cinism estetizant putea fi suspectat chiarde „iresponsabilitate ludică” (8, 362). totuşi, înrolatîn „tabăra progresistă” după o „convertire subită”,crede andrei terian (12, 28), criticul va fi atacat custăruinţă (purism critic, estetism, „jidovit”, francma-son, geniu capricios, caracterul „neştiinţific” al isto-riei, oportunism, mai încoace), rulându- se vechi eti-chete, precum impresionism versatil, resentimentar,ciclotimic (deci injust), plebeism (prin condiţia bas-tardă), servilism etc. critica „pură”, motivată strictestetic, acuzată de un Vicu Mândra, în ianuarie1948, expresie a utopismului unui umanist hrănit cuclasicităţi, coexistă cu sim-patiile stângiste, a unuifond de stânga, cum zice n.Mecu, întreţinând un „dis-curs dublu” (12, 371).Mizantropul devenise unstrateg, păşind pe un „teri-toriu nou” (cf. n. Mecu),pledând înfocat pentru„cultura masselor”, oferind,prin acest declic, soluţii„realiste”, asortate moralis-mului civic al noilor stă-pâni. în mai 1948 va fi titu-larizat academician (odatăcu a. toma), după ce, ante-rior, primise tribuna popo-rului şi fusese numit, prindecret, profesor la univer-sitatea ieşeană. Va fi trans-ferat apoi la Bucureşti(1945), va conduce naţiu-nea, va fi deputat de Boto-şani şi Brăila, recompen-sat, aşadar, pentru servicii-le aduse, în pofida unorderapaje. treptat, însă, vafi „redus la tăcere” (8, 365),eliminat din universitate(ianuarie 1949) şi detaşatfantomatic la institutul de istorie literară şi folclor(inexistent). încât, „divinul critic”, o formulă „grotes-că”, zice a. terian (12, 12), inventată de eugenBarbu, are motive să intre în alertă. Mulţi dintrefoştii duşmani, metamorfozaţi în aliaţi slugarnici, oduc bine. cum rezolvările dorite întârzie, „se tărăgă-nează”, cere ajutor şi va fi invitat „la o convorbire” culiderul PMr, în 3 martie 1960 (9, 205). stenogramadiscuţiei*), pornind de la tergiversările tipăririi Scri-nului negru, roman blocat pentru numeroase „lip-suri”, evidenţiază ridicolul situaţiei. dej- cititorul,înţelegând sever literatura ca exerciţiu propagandis-tic, îi cere să fie „criticul propriilor lucrări” (9, 206),frontul ideologic neadmiţând coexistenţa paşnică.repliat, prozatorul îşi însuşeşte observaţiile, promi-te corecţii, constatând deloc placid: „noi îmbătrânim,

ne depăşesc evenimentele” (9, 231). „încât lucrurile,conchide călinescu, trebuie făcute îndată”. Peste unan, în 1961, Monica lovinescu va observa că roma-nul precedent, bietul Ioanide (1953), fusese violentatacat deoarece acolo „nu se zărea picior de comu-nist” (13, 16). Poate că nutrind ambiţii politice (măr-turisite), călinescu dezvolta o „filosofie a oportunis-mului” (cf. gheorghe grigurcu), convocând „probeideologice” nu prea convingătoare. Pare „pe linie”,dorind a fructifica şansa reintrării în circuitulpublic. dar „sinceritatea” lui e discutabilă, rămâneun incomod, pare mai degrabă un „adversar intramuros” (12, 373). serialul lui i. Vitner, replica lui ionn. Bălănescu, „influenţele cosmopolite”, denunţatede l. răutu (1949), examinând vigilent, sub lupăideologică, contribuţiile călinesciene, trezeau rezer-ve, nu fără consecinţe. evident, andrei terian aredreptate: sunt opinii exprimate, deci „asumate”, sin-ceritatea lor rămâne o problemă morală (12, 28),nicidecum critică. călinescu poate fi citit, neîndoios,printr- o grilă subversivă (cf. elvira sorohan), încer-

când a împăca programul clasicist cu ideologia „pro-gresistă”, sensibilă la „ţipetele cetăţii”. se declarăînvăţăcel silitor, cultivă literatura angajată, darinconsecvenţele deranjează. el rămâne, înainte deorice alt calificativ, un temperament fugos. Bineînţe-les, capricios şi oscilant, imprevizibil, înţelegând„închiderea în turn” ca fază artistică; în rest, vremu-rile noi îi oferă numeroase „prilejuri de expansiune”şi sârguinciosul călinescu, deşi „elev recalcitrant”,se dovedeşte recuperabil. Şi foarte harnic. la 9decembrie 1955, după o vizită „lămuritoare” a lui g.ivaşcu şi P. ţugui, începe colaborarea la Contempo-ranul, inaugurând Cronica optimismului. Şi oferind,săptămânal, câte „un elaborat subiectiv”, câteodatăghilotinat (de cenzorul g. ivaşcu, se înţelege); „camprea- prea”, se plânge, uneori, călinescu, dar înţele-gerea (profitabilă băneşte) rezistă, deoarece, aflăm,în republica muncitorească tristeţea trebuie alunga-tă (v. arta nu e gratuită, 1959). nici vorbă, însă, caforurile să fie „speriate”, cum insinua george Mun-tean, de ideea acestei cronici săptămânale. oricum,conivenţa e dubioasă, deşi criticul, pasionându- se detot, e binevoitor şi ascultător. iată că universul căli-nescian, aparent haotic, ordonat de o viziune clasici-zantă, suportă „însufleţirea spontană” a convertitu-lui, încântat de edificarea noii lumi. Mai mult, suntconvingeri intime, vrea să ne asigure geo Şerban înCuvânt către cititori, nicidecum un „oportunism plat”(14, 7), ca la atâţia alţii. într- o scrisoare către edito-rul al. rosetti, considerat, pe drept cuvânt, „unnoroc pentru epoca noastră”, din 8 februarie 1941,călinescu se mărturisea: „alţii vor fi acomodanţi, eunu” (15, 190). Personalitatea sa, de strălucitor poli-morfism barochizant, este, într- adevăr, imposibil dea fi redusă la un strict conformism interesat, de uti-litarism imediat. chiar anexat, sentenţios, exhibiţio-nist, cu „rezolvări netede”, „urmărind efecte”, căli-nescu, percepând „nesăţios” lumea ca teatru, vădeş-te o teribilă capacitate de iluzionare şi inflamare,sfârşind în automanipulare. subscrie campaniei civi-lizatorii sub stindard partinic, se simte firesc în com-pania cărţilor, fără a cădea în „umoare antropofobă”,recunoaşte că eticheta mizantropului a fost o biată„socoteală redacţională” doar; totuşi, în ochii urmaşi-lor (a unora), cărturarul face figura unui „maestrudetestat” (5, 187). concesiile, paradoxal, merg mânăîn mână cu estetismul excesiv. r

*) documentul a fost descoperit de constantinMoraru şi publicat integral de Mircea suciu în dosa-rele istoriei, an Vi, nr 2(54)/2001 (apud 9, pp.223- 233).

17

CO

NT

EM

PO

RA

NU

L. ID

EE

A E

UR

OP

EA

NĂ

MAI 2013

eugen simion împlineşte 80 de ani? totce se poate, dar vârstele sunt, în specialpentru oamenii care trăiesc o viaţă prin-tre cărţi (scrise sau citite), relative.

cifrele nu indică nimic precis, nu sunt nici măcarorientative. Mai ales în cazul unui critic literar (ine-vitabil, simt nevoia să reiau butada lovinesciană,resuscitată când şi când de eugen simion însuşi: nicimai mult, dar nici mai puţin de atât) cu multe pro-iecte realizate şi în curs, cu multe iniţiative şi nudoar strict personale. eugen simion are nu doarambiţia de a nu lăsa lucrurile neterminate, ci şienergia de a construi, angrenându- i şi pe alţii în rea-lizarea marilor sinteze de care, evident, culturanoastră are nevoie ca de aer. aşa se face că lucrărilerealizate la iniţiativa sa ocupă, azi, o întreagă biblio-tecă, fie că e vorba de dicţionarul General al litera-turii române (aflat acum în stadiu de aducere la zişi îmbunătăţire, printr- o o a doua ediţie), de superbacolecţie a clasicilor, „opere fundamentale” (care adepăşit cifra de 120 de volume şi nu dă semne deoboseală), de editarea în facsimil a tuturor manus-criselor eminesciene ori de iniţierea unei cronologii avieţii literare postbelice. în afară de (sau, mai binespus, concomitent cu) aceste isprăvi, eugen simion areuşit, în câţiva ani, să adune în jurul său cam tot ceare mai valoros noua generaţie de critici. a organi-zat, vreme de şase ani (când scriu aceste rânduri, nuam nici o veste despre o eventuală ediţie din acestan; ar fi a şaptea!), sub egida fundaţiei naţionalepentru Ştiinţă şi artă, dar şi sub semnul lui călines-cu, un colocviu dedicat tinerilor critici. nu din inte-res, nu din nevoia de a îşi face noi aliaţi, căci criticulpare, din acest punct de vedere, împăcat cu sine,senin. ci dintr- o curiozitate firească, dintr- o nevoiede dialog. Şi, trebuie să spun, cel puţin dinlăuntrulpropriei mele experienţe, acest dialog a fost de fieca-re dată viu, neconvenţional, real. nu am simţit nicio-dată că eugen simion, care este un nume uriaş alcriticii româneşti, cu ale cărui cărţi ne- am format euşi generaţia mea, ar încerca să ne impună ideile sale,să ne pretindă ceva. ne- a transmis, poate, nelinişti-le sale, dilemele sale, dar a făcut- o, de fiecare dată,colegial, într- o manieră elegantă, altruistă.

***dincolo însă de relaţia noastră, a tinerilor cri-

tici, cu eugen simion, există, mai ales, relaţia fiecă-ruia cu opera critică a lui eugen simion. o operăcare, trebuie spus, nu are cum să nu impresioneze.

cred că e limpede pentru orici-ne poate privi lucrurile cu deta-şare: numele lui eugen simionse impune pe lista selectă a cri-ticii româneşti, alături şi în des-cendenţa unor titu Maiorescu,g. ibrăileanu, e. lovinescu, g.călinescu. aşa cum literaturacelei de a doua jumătăţi a seco-lului al xix- lea nu ar fi existat,cel puţin nu aşa cum o ştim noi,fără viziunea lucidă, „nemţeas-că” a lui Maiorescu, aşa cummodernismul nostru ar fi fostmult mai timid şi mai confuzfără direcţia pe care i- a impri-mat- o, prin programul său,lovinescu, literatura de după1960 ar fi întâlnit piedici denetrecut fără implicarea unorcritici precum eugen simion,Matei călinescu, nicolae Mano-lescu, lucian raicu, Valeriucristea ş.a. rostul criticii esteesenţial mai ales în perioadelede criză; or, din păcate, puţinesunt momentele de respiro aleliteraturii române. ce a făcutaceastă generaţie, impusă înanii ’60, după un deceniu şijumătate de frică generalizată,în care literaturii i se distribui-se un biet rol propagandistic înnomenclatorul vremii? a recu-

perat normalitatea, a reînnodat legătura cu marilemodele ale modernităţii noastre, şi- a făcut un pro-gram, o direcţie, din apărarea valorii estetice. Şi,lucru esenţial, s- a încăpăţânat să nu abdice de laacest program nici atunci când voinţa politică, înce-pând cu 1971, decisese altfel. nu ştiu dacă reuşimazi să mai percepem lucrurile în justa lor gravitate:dacă nu ar fi existat marii scriitori, temeinic insta-laţi în libertatea de gândire şi creaţie şi, în egalămăsură, marii critici literari împuşi în anii 60, caresă apere pe metereze această libertate, Partidul nuar fi avut nici cea mai mică problemă să reinstituiecontrolul total asupra literaturii. sigur, azi ţine deevidenţă că, în evaluarea unei opere, criteriul strictvaloric trebuie să primeze, dar, în contexte dificile,tocmai truismele, adevărurile de bun- simţ sunt uita-te şi se cer apărate cu orice preţ. or, în această con-

fruntare dintre ideologia comunistă şi specificul lite-raturii, eugen simion s- a impus ferm şi şi- a câştigato autoritate pe care puţini colegi de breaslă au maiavut- o. rolul său providenţial, ca şi al altor colegi(nicolae Manolescu trebuie amintit numaidecât) seva vedea, la o scrutare neimplicată, peste o vreme,foarte limpede. deşi eu cred că se vede foarte clar depe acum…

***ceea ce admir cel mai mult la eugen simion

este că el trăieşte angajat fără rest în această utopiea literaturii. nu cunosc un alt scriitor, în afară denicolae Breban, care să manifeste un ataşament, undevotament egal faţă de literatura română. Pentruaceşti mari creatori (pentru că eu unul mă încăpăţâ-nez să cred că şi criticul este un creator) singurul sis-tem valoric acceptat este cel literar. nimic nu e maiimportant decât literatura, care le- a marcat în moddefinitoriu destinul şi pe lângă care orice posibilătentaţie socială, politică sau de alt soi reprezintă obanală diversiune, tratată ca atare. nu ştiu cum denu s- a observat acest lucru imediat după 1990, când,subit, eugen simion a fost trecut, de unii procuroripătimaşi, din tabăra celor buni, în cea a dubioşilor, a„apoliticilor”. oare este angajamentul politic obliga-toriu pentru un scriitor, pentru un critic, mai ales,fie şi în vremuri confuze, de derută valorică? eugensimion a considerat că rostul său era să menţinăechilibrul, să nu amestece planurile şi să se ocupe deceea ce ştia el mai bine: de apărarea şi ilustrarealiteraturii naţionale. de aceea a refuzat consecventtoate funcţiile la care ar fi avut acces (începând cucea de Ministru al culturii), în afara celor din siste-mul academic, din care putea să îşi aplice planul con-structiv. că nu toată lumea a fost de acord cu uneledintre deciziile sale, cu unele dintre proiectele sale,asta este o altă poveste. inevitabilă, în mod cert.

Privite cu un calm firesc, abia acum posibil, deci-ziile lui eugen simion de acum două decenii par nor-male. e chiar greu de înţeles de ce atunci ele stâr-neau reacţii atât de vehemente, de ce provocau ata-curi grobiene, câtâ vreme criticul nu avea altă pre-tenţie decât să i se accepte opţiunile sau, mai corect:dreptul la ele şi să fie lăsat să- şi conserve indepen-denţa de spirit, absolut necesară în evaluarea litera-turii. apolitismul nu e altceva decât reacţia fireascăa unui scriitor preocupat în primul rând de opera sa,pe care o consideră mult mai importantă (şi aşa şieste!) decât orice aparent urgentă implicare în ime-diat. Pentru un critic literar, cu atât mai mult, dis-tanţa este necesară: s- au comis, în anii ’90, mult prea

Bogdan Creţu

Eugen Simion şi utopia literaturiiNote sentimentale la sărbătorireaunui mare critic

Eugen Simion este un mare critic(ceea ce înseamnă: mare cititor +mare scriitor), care trăieşte, spre

norocul literaturii române, de maibine de cinci decenii (asta înseamnăjumătate de veac, dacă îmi ies corect

socotelile…) într- o Castalie aspiritului. Adică în miezul literaturii

române.

Eugen Simion • 80

EugEn Simion

EugEn Simion Şi nicolAE brEbAn

18

AnUL XXIV t nr. 5 (734)

CO

NT

EM

PO

RA

NU

L.

IDE

EA

EU

RO

PE

AN

Ă

multe evaluări reducţioniste, din unghi politic, careaminteau, prin schematismul, încercănarea şi lipsalor de umor, de cele ale primilor ani de comunism,s- au amestecat de prea multe ori criteriile, iar aces-te atitudini furioase nu mai folosesc, azi, nimănui.dar, în epocă, ele au putut împrăştia multe toxine înviaţa literară, pe care au dezbinat- o, se pare, ireme-diabil. eugen simion nu ezită să explice el însuşisituaţia, dar o face fără patimă: a purtat, scrie elîntr- un articol cules în Fragmente critice VI, ani dezile această etichetă abuzivă. „o port şi azi, chiardacă am încercat de mai multe ori, nu să mă justific,ci să spun că nu sunt împotriva politicii şi nici nuinterzic scriitorilor să facă politică activă, sunt doarde părere că politica trebuie să- şi vadă de treburileei, iar noi, criticii literari, să nu renunţăm în vre-muri de schimbare (care, adesea, reprezintă şi vre-muri de mare confuzie de valori) la principiul auto-nomiei esteticului. inutil, n- am convins, se pare, penimeni. stimaţii mei confraţi aveau nevoie de unapolitic pentru a- şi ilustra radicalismul lor moralpostrevoluţionar şi m- au ales pe mine.” Privită azi cudistanţare, reacţia lui eugen simion a fost, cred, unacorectă. sigur, „apolitismul” său nu înseamnă că nua avut simpatii politice, adesea asumate fără coche-tărie; dar ce fel de lume e aceea care judecă obtuz unom după opţiunile sale politice, care consideră căacestea reprezintă tot ceea ce un intelectual de cali-bru are mai de preţ; şi, mai ales, ce fel de lume eaceea care hărţuieşte un mare critic doar pentru căacesta nu abjură de la misiunea sa fundamentală şinu se înscrie cu toată energia în concretul grotesc alluptei politice? ei bine, e lumea românească de acumnici două decenii. eugen simion a ieşit însă din ea cufruntea sus, cu demnitatea celui care ştie că şi- afăcut treaba. adică a ales să facă politica literaturiiromâne, a ales să parieze, cu riscul de a le păreaunora rigid, pe valorile certe, pe Marin Preda, penichita stănescu, pe Petru dumitriu, pe cioran, peMircea eliade etc. etc. a fost o opţiune fericită saunu? dacă îl comparăm cu „rivalul” său (în înţelesulbun, cavaleresc al termenului) nicolae Manolescu,care a intrat în politică şi a eşuat, care a colecţionatapoi multiple funcţii, în dauna realei sale vocaţii decritic (care a avut mult de suferit din această cauză),eugen simion poate să- şi afişeze demn seninătatea:el a rămas, spre deosebire de mulţi, prea mulţi din-tre colegii săi de generaţie, la masa de scris, astfelîncât opera lui critică nu a contenit să crească: sinte-zele despre jurnalul intim, despre genurile biografi-cului, despre Mircea eliade, eugen ionescu, ioncreangă, seria de Fragmente critice, zecile de studiicare prefaţează ediţiile din colecţia „opere funda-mentale”, care deja prefigurează o echilibrată istoriea literaturii române stau mărturie că eugen simiona rămas, în ultimii 23 de ani, critic literar. nici maimult, dar nici mai puţin de atât.

***aş vorbi, fără să simt că forţez lucrurile, despre

o dublă „rezistenţă prin cultură” a lui eugen simionîn anii de după 1990. dacă mă refer în special la ace-ştia este pentru că, prin forţa împrejurărilor, înintervalul acesta l- am perceput eu, sigur că şi prinprisma operei sale de dinainte de 1989, dar şi prinprezenţa sa în spaţiul dezbaterii publice din presaculturală şi nu numai, ca pe un reper de neocolit.nici de către aliaţi, nici de către oponenţi (nu vreausă scriu cuvântul „duşman”). Pe de o parte, e vorbade acceptarea riscurilor pe care le comportă angaja-mentul său strict cultural: puţine sunt personalităţi-le culturii noastre din ultimele decenii care au fostmai atacate, în termeni adesea meschini, triviali,precum autorul Scriitorilor români de azi. criticuls- a detaşat însă de aceste lovituri, probabil că nuuşor (căci, bănuiesc, în astfel de cazuri distanţarea,deşi igienică, este extrem de dificilă) şi a ieşit nudoar cu fruntea sus, ci, lucru esenţial, neînrăit. rara

avis în balcanica noastră lumeliterară. a doua formă de rezis-tenţă prin cultură este refuzulconsecvent de a ieşi din dome-niul pe care îl sujeşte. funcţiade Preşedinte al academiei şicelelalte care au urmat în sis-tem nu l- au deprofesionalizatpe eugen simion. or, eucunosc multe cazuri în carescriitori de certă valoare aucedat sub presiunea importan-ţei provizorii pe care o căpăta-seră şi şi- au neglijat opera.reiau, în lipsă de inspiraţie, ceam scris mai sus: ceea ce admirîn cea mai mare măsură laeugen simion, dincolo demarea sa operă critică, esteangajamentul total în literatu-ră. e vorba de un devotamentfără de care nu se pot realizalucruri monumentale, fără decare criticul rămâne un bietfuncţionar al vieţii literare,vânând un iluzoriu sentimentde putere. or, critica literară nu se reduce la un jocde putere. ea este, o ştie perfect autorul Ficţiuniijurnalului intim, un mariaj pe viaţă, în care nu sepoate umbla cu jumătăţi de măsură; critica este, defapt, în esenţa sa, exteriorizarea unei mari iubirifaţă de literatură. în lipsa acestei investiţii afective,discursul critic e decorativ, epidermic, demonstrativ,mediocru. într- o extraordinară carte de confesiuni,intitulată programatic În ariergarda avangardei,eugen simion formulează acest credo: „în literatură(inclusiv în critica literară) trebuie să excelezi. dacă

nu, trebuie să abandonezi. excelenţa înseamnă nunumai talent, ci şi: continuitate, amplitudine, volumde muncă (da, muncă; a fi critic înseamnă a avea orăbdare de cămilă) şi anvergură. Plus ceva care estepoate mai presus de orice: o încredere mistică în lite-ratură, trebuie să iubeşti literatura pentru a fi criticadevărat. criticul nu trebuie să aibă vocaţie de pro-curor, ci vocaţie de preot. el slujeşte un zeu necunos-cut care apare de oriunde şi nu se revelează decâtprin operă.” deci, literatura e o poveste pe viaţă: oriîi oferi totul, ori eşuezi lamentabil, pentru că teabandonează ea. esenţial este ca, având o carierămemorabilă în spate, să rămâi fidel unei asemenea

perspective poate romantice,oricum desuete, dar cuceritoa-re. literatura nu este joc deculise, scenă pe care orgoliileîşi dispută întâietatea, nu enici măcar un domeniu institu-ţionalizat (deşi nu poate func-ţiona în lipsa instituţiilor sale),ci, în primul rând, experimentcu tine însuţi. or, scriitorautentic e doar cel care îşiasumă un angajament total, lafel cum cititor mare e cel careînţelege că realitatea imităliteratura şi nu invers. iar cri-ticul, ştim de la ibrăileanu, sesalvează abia atunci când reu-şeşte să nu sufoce în el cititorulhedonist, dedicat total lumilorficţionale.

eugen simion a trăitîntotdeauna, de la primele salemanifestări pe scena literatu-rii, cu această utopie a operei.o mărturiseşte el însuşi expli-cit şi o face trădând o nesigu-

ranţă netrucată, care e semnul trăirii autentice apropriului destin literar: „…trăim cu iluzia că putemînfăptui o operă importantă. este utopia în careintrăm de tineri şi nu mai ieşim din ea până la sfâr-şit. de la un punct, nici nu mai avem curajul să neîntrebăm dacă merită. dacă, totuşi, ne punem între-barea, răspundem invariabil: merită, din moment cenu o putem abandona…” în primul rând, de remar-cat este că tot ceea ce realizează criticul se aşază înacest orizont al operei. cuvânt esenţial, cuvânt cugreutate, care, din păcate, nu prea îl preocupă pe

scriitorul român, iar pe cri-tic cu atât mai puţin.opera presupune efortneîncetat de construcţie,consecvenţă cu sine, profe-sionalism; înseamnă, încă,răbdare cu sine, forţă şi,mai ales, viziune. exerci-ţiu de auto- disciplinare,rigoare, construcţie desine. toate acestea presu-pun o dăruire totală cauze-lor nobile ale literaturii.Puţinii scriitori care auambiţia titanică de a creamari opere devin, din per-spectiva comună, cantona-tă în imediat, nişte monş-tri (nu neapărat „sacri”),care emană energie, pute-re, care îşi organizeazăviaţa, îşi plămădesc desti-nul în aşa fel încât mareaizbândă, „mântuirea” să fierealizarea acestei opere.eminescu, sadoveanu, re-breanu, hortensia Papa-dat- Bengescu, Mircea elia-

de, Marin Preda, Breban, nichita stănescu, în criti-că lovinescu, g. călinescu, eugen simion – acesteasunt numele care- mi vin prompt în minte. or, toţiaceşti mari scriitori au înţeles că o literatură nu seclădeşte vânând capodopera, ci adăugând, sistema-tic, carte peste carte. eugen simion mărturiseşte, laun moment dat, că are sentimentul că a scris preamult. e inevitabil, acest tip de angajament total înactul creativ presupune munca zilnică: nulla diessine linea. altfel nu se poate, opera nu se poate rea-liza decât trăind permanent în realitatea ei. iareugen simion a realizat o operă critică monumenta-lă.

***se insinuează, în critica lui eugen simion din

ultimii ani (deşi ele existau şi în cărţile de dinaintede 1989), două tendinţe care dau patos şi adaugăculoare paginilor sale: pe de o parte, criticul tinde săse confeseze din ce în ce mai mult chiar în actul cri-tic; pe de altă parte, el nu îşi reprimă pornirile demoralist. este un mod de a afirma că literatura nu enicidecum ruptă de viaţă, ci dimpotrivă. ea nu neîndepărtează de realitate, nu constituie o eschivă, ofugă romantică de banalul sau urâtul cotidian, ci,dacă e asumată la modul existenţial, ne pregăteştesă luăm în posesie mai acut realitatea; să o con-truim, să o inventăm, să o instituim. Proust a scriscele mai bune pagini pe această temă; marii scriitori,marii cititori de asemenea, ştiu că viaţa imită litera-tura şi nu invers.

eugen simion este un mare critic (ceea ceînseamnă: mare cititor + mare scriitor), care trăieş-te, spre norocul literaturii române, de mai bine decinci decenii (asta înseamnă jumătate de veac, dacăîmi ies corect socotelile…) într- o castalie a spiritu-lui. adică în miezul literaturii române. Şi, slavădomnului, toate semnele mă încurajează să aşteptde la el alte câteva sinteze fundamentale. r

19

CO

NT

EM

PO

RA

NU

L. ID

EE

A E

UR

OP

EA

NĂ

MAI 2013

Eugen Simion • 80

„Adolescenţa este o casă bântuită defantome”

Daniela Lungu: domnule academician, îmidoresc să facem un interviu care să rămână pestetimp, martor pentru generaţiile viitoare al treceriidumneavoastră prin lumină, cum ar fi spus blaga.Vă mărturisesc că face parte dintr- o serie de alteîntâlniri, dialoguri cu mari oameni de litere care voralcătui o carte pentru minte, inimă şi literatură pecare editura Contemporanul o va publica. recunosccinstit că mă simt un pic frustrată că nu vă am înfaţă ca să vă citesc şi răspunsurile pe care doar chi-pul le poate da: entuziasmul, pasiunea etc. dar cusmerenie vă mulţumesc şi pentru această formă dedialog. Sunt de profesie regizor de film documentar,fac televiziune şi de curând colaborez cu revista Con-temporanul, care mi- a făcut această bucurie de aintervieva mari oameni de cultură ai româniei. Sun-teţi primul. Ştiţi de ce? pentru că vă admir, dar şipentru că ne- am născut în localităţi învecinate. eu laCalvini, dumneavoastră la Chiojdeanca. tata, profe-sor de română, mi- a arătat dealul care desparte celedouă comune. mi- a spus: „uite, acolo s- a născut dom-nul eugen Simion. Vezi ce faci!”

aşadar să începem! aţi afirmat mai demult căaţi ştiut de la bun început, încă din perioada liceului,că veţi fi critic literar. aţi forţat destinul mizând pe osingură carte. din fericire, visul adolescentului s- aîmplinit.

Eugen Simion: am spus şi altă dată: adoles-cenţa este vârsta cea mai dificilă. copilăria poate fiun miracol (descoperit, din păcate, când miracoluleste pierdut), adolescenţa este o continuă încercare.o probă pe care copilul din mine a trecut- o greu.atunci toate vin peste tine (toate întrebările, toateblestematele chestiuni imposibile, în fine, toateanxietăţile mari şi mici încolţesc mica fiinţă cu voceaîn schimbare şi cu trupul nesigur). odată cu eleinstinctele se răzvrătesc şi visele de mărire explodea-ză… adolescenţa este, pe scurt, o casă bântuită defantome şi înconjurată de multe fantasme, multedintre ele pozitive, ocrotitoare… una dintre ele estelectura. Pasiunea lecturii. ea poate fi ordonatoare,disciplinează spiritul hrănit prea mult cu aproxima-ţii şi, încă odată, încolţit de întrebări imposibile.întrebările încep cu micile fapte de existenţă şi sepierd în ideea (cu totul terorizantă pentru un spiritatât de speriat cum este spiritul unui adolescent!), în

ideea, zic, de dumnezeu… crezi în divinitate şi, înacelaşi timp, te întrebi în fiecare seară, înainte de aadormi, dacă dumnezeu există, cu adevărat, şi, dacăexistă, cum se manifestă. eu am trecut greu prinaceastă experienţă. am ieşit târziu din ea şi, la dreptvorbind, nu ştiu nici azi dacă ecourile (angoasele) deatunci s- au stins în mine. îmi vin în minte tot seara,în momentul acela nesigur de dinaintea somnului.de ce? nu pot să ştiu. semn, poate, că sunt, funda-mental, un spirit anxios, nu „petulant”, cum zicea g.călinescu că este, ci un anxios care încearcă să punăordine în stările lui şi nu reuşeşte decât în parte şipe termen limitat.

asta pentru că m- ai întrebat, stimată danielalungu, despre visele adolescenţei. Visele mele s- aulegat, repet, de literatură. am simţit că literaturapoate fi punctul meu de sprijin atunci când toatepăreau nesigure în jurul meu. Şi literatura a venit,

de la un moment dat, sub chipul criticii literare. ampovestit de mai multe ori această întâlnire cu criticacare este, se ştie, o literatură ce se priveşte în oglin-dă. dar nu singură, ci însoţită de oglinda unui cititor(criticul literar) incomod, suspicios, curios, îndrăgos-tit, gata să trădeze când ceva nu- i place din ceea cevede.

Cum şi ce gândea, cum simţea, cum iubea tână-rul eugen Simion în anii liceului şi de ce şi- a alestocmai critica literară? ambiţia unui tânăr căruia îiplăcea mai presus de orice să citească, o conjuncturăsau chiar el, destinul era cel care bătea cu putere lauşă?

Printre adolescenţii de la liceul „i.l. caragiale”din Ploieşti nu eram spre sfârşitul anilor ’40 singu-rul care să arate interes pentru literatură. dar s- adovedit că numai cititorul lui g. ibrăileanu, e. lovi-nescu şi g. călinescu (aceasta- i ordinea „intrării” în

„Cultiv modestia, o modestie orgolioasă”

n Daniela Lungu în dialog cu Eugen Simion

EugEn Simion Şi mArin prEDA

■ Fişă bibliografică

eugen simion este autorul a 30 de cărţi originale dintre care semnalăm: proza luieminescu (1964); eugen lovinescu, scepticul mântuit (1971); Scriitori români de azi,i- iV (1974- 1989), timpul trăirii, timpul mărturisirii. Jurnal parizian (1977, ediţia a V- a– text integral – 2006); dimineaţa poeţilor (1980, ediţia a iV- a 2008); Întoarcerea auto-rului (1981, ediţia a iV- a, 2005); Sfidarea retoricii (1986); moartea lui mercuţio (1993);mircea eliade: nodurile şi Semnele prozei (1995- 2006); Fragmente critice, i- Vi(1997- 2009); Ficţiunea jurnalului intim, i- iii (2001); Genurile biograficului, i- ii(2002- 2008); În ariergarda avangardei, 2004 (în colab. cu andrei grigor); tânărul eugenIonescu (2006, 2009);

în limbi străine: elmények kora, vollom asok kora. parizsi naplo (1983); Imagina-tion and meaning. the Scholarfy and literary Worlds of mircea eliade (the seaburgPress, new york, 1982, în colab.); die mitte der Welt. aufsätze zu mircea eliade

(suhrkamp taschenbuch Verlag, frankfurt am Main, 1984, în colab.); the return of theauthor (northwestern university Press, evanston, illinois, 1996); le retour de l’auteur,l’ancrier editeur, france, 1996); mircea eliade: a Spirit of amplitude (east europeanMonographs, Boulder, distributed By columbia university Press, new york, 2001).mircea eliade, romancier, ed. oxus, 2004, Paris). umoran je demonteorije ed. apos-trof- rading, Belgrad, 2004. a iniţiat şi coordonat mai multe proiecte fundamentale aleacademiei române, printre care proiectul de facsimilare a manuscriselor lui eminescu(operaţie începută în 2004 şi încheiată în 2009; cele 24 de manuscrise, totalizând 14.000de pagini, au fost reconstituite şi tipărite în 38 de volume) şi colecţia opere fundamen-tale (o ediţie de tip Pléiade) în care au apărut până în prezent 114 volume, cuprinzândcreaţia integrală a lui Mihai eminescu, ion creangă, c. negruzzi, ion luca caragiale,ioan slavici, octavian goga, Mateiu i. caragiale, george Bacovia, ion Barbu, tudorarghezi, liviu rebreanu, anton holban, Mircea Vulcănescu, Marin Preda, nichita stă-nescu, Marin sorescu, a.e. Baconski, Ştefan Bănulescu, ş.a. este autorul unor ediţii,studii introductive şi antologii (Mihai eminescu – proză literară; eugen lovinescu –Scrieri, 9 vol.; Mircea eliade, proza fantastică); antologia criticilor români, 2 vol., pre-cum şi a unor prefeţe şi studii în limbi străine (dictionnaire des citations du mondeentier, éditions robert – pentru literatura română; eugène ionesco – non, Préface, edi-tions gallimard, 1986; mémoires d’europe, 3 vol., gallimard – 1993 – partea relativă laliteratura română; ethnographie et propagande: angoisses rêves et espoirs d’europe,2000, în colab.; Figures du double dans les littératures européennes, editions l’aged’homme, lausane, suisse, 2001, în colab.) etc.

a fost distins cu Premiul academiei române (1977) şi de cinci ori cu premii ale uni-unii scriitorilor din românia. i s- a acordat ordinul naţional „steaua româniei” în gradde „Mare cruce”, ordinul brazilian „crucea sudului”, ordinul şi diploma daneză „coman-dor de gr.i al ordinului danebrog” iar în 2002 a primit legiunea de onoare a franţei(2002), „ordinul republicii” (republica Moldova, 2010)

Membru al academiei române (1991), al academiei regale de Ştiinţe şi litere dindanemarca, 2003; al academiei de Ştiinţe morale şi politice din franţa (2004); al aca-demiei din atena (2009), membru al academiei regale a doctorilor din barcelona (spa-nia); al academiei de Ştiinţe din moldova; al academiei europeea (londra). este doctorhonoris causa al universităţii din Belgrad şi a peste zece universităţi din ţară. în 1999a înfiinţat fundaţia naţională pentru Ştiinţă şi artă, aflată sub auspiciile academieiromâne, cu scopul de a sprijini cercetarea românească şi a încuraja colaborarea intelec-tuală în cadrul comunităţii europene.

Bibliografie: andrei grigor: eugen Simion (monografie, 2000); Mircea zaciu,Marian Papahagi, aurel sasu, dicţionarul scriitorilor români, r- Z, Bucureşti, 2002;manual de trudire a cuvântului. eugen Simion – 70, Bucureşti, 2003; Vertical într- olume agitată, ed. universităţii de stat a Moldovei, 2005). dicţionarul General al litera-turii române (vol. Vi, 2008); eugen Simion ’75 (2008); Ştefan Vida Marinescu: eugenSimion sau excelenţa spiritului critic, i- ii, 2009.

CO

NT

EM

PO

RA

NU

L.

IDE

EA

EU

RO

PE

AN

Ă

20

AnUL XXIV t nr. 5 (734)

spiritului meu tânăr, ambiţios şi angoasat!), adicăeu, hotărăşte deja să devină critic literar. aşa a fostsă fie. Şi, să zicem, aşa s- a întâmplat să fie. sau, cumzici dumneata: destinul mi- a bătut cu putere în uşăcu mâna lui severă. citeşte cu umor, te rog, aceastăpropoziţie şi elimină din ea orice sugestie de fatalita-te… Mi- am ales singur fatalitatea.

Macedonski are un vers formidabil („şi se uită, şise uită, mizerabilul destin”)… ei bine, destinul s- auitat cu bunăvoinţă la mine,când a fost vorba de cariera meaintelectuală. nu mi- a pus maripiedici, nu s- a mâniat prea des şinici nu m- a lovit orbeşte cânds- a supărat pe mine… dovadăcă, iată, sunt în viaţă şi, deşi, amstrăbătut o istorie rea, am reuşitsă fac câte ceva în disciplina spi-rituală pe care mi- am ales- o.

Ce este destinul, domnuleacademician?

destinul? Malraux zice cădestinul este să transformi oexperienţă într- o conştiinţă (înfranţuzeşte cuvintele experien-ţă şi conştiinţă se cheamă şi seleagă în muzicalitatea lor). esteo definiţie bună. îi mai trebuieceva pentru a fi desăvârşită –dacă acceptăm că destinulacceptă ideea de desăvârşire –şi anume ideea de noroc. trebu-ie să ai şi puţin noroc pentru cădestinul tău să fie bun. nudegeaba cioran, care este ungeniu al nedesăvârşirilor şi lecultivă în eseurile lui străluci-toare, crede că norocul şi neno-rocul sunt cuvintele esenţialeale filosofiei noastre de existen-ţă. aşadar: pentru ca experien-ţa să devină o conştiinţă, iarconştiinţa să împlinească fiinţa omului şi s- o facăfericită trebuie ca între ele să se afle şi norocul. des-eori se întâmplă însă să apară nenorocul sau, cumzice Miron costin, „norocul nostru cel prost” şi atunciexperienţa rămâne un simplu fapt de existenţă. Bunsau rău, oricum fără consecinţe majore în plan spiri-tual. dacă vrem să ştim ceva mai multe lucruri des-pre destin, în genere, trebuie să- l cităm pe shakes-

peare. cum a zis cineva, dumnezeu i- a pus lui sha-kespeare o pană în mână.

ne aflam încă în anii adolescenţei dvs. aţi fostcolegul de bancă şi prietenul poetului nichita Stănes-cu.

am să vă rog să ne spuneţi dacă se prefigureazăacum vreun un tânăr poet de calibrul lui nichita. Cepărere aveţi despre tinerii poeţi de astăzi? dar desprenoile curente din poezie?

am vorbit deja (şi nu este prima oară) desprenorocul de a avea profesori buni la liceul „i. l. cara-giale” din Ploieşti şi profesori eminenţi la universi-tatea din Bucureşti. le datorăm enorm – şi eu şitoată generaţia mea. nichita stănescu gândea, îmiamintesc, în acelaşi chip. ca licean era cunoscut prindesenele (caricaturile) pe care le expunea la „gazetade perete” şi prin parodiile inteligente, inspirate detopârceanu. le- am regăsit, mai târziu, printre argo-ticele sale. nu- i cunoaştem „copiile” după arghezi şiion Barbu rămase în caietele de şcoală. acolo sepoate intui geniul lui liric tânăr şi inventiv. Mareleliric din el s- a afirmat mai târziu. nu- i un poet „rim-baldian” (geniul abia ieşit din adolescenţă). a debu-tat cu Sensul iubirii la 27 de ani… este de vină isto-ria (rea, politizată, dominată de o cenzură imposibi-lă) sau geniul lui tânăr a avut înţelepciunea de aaştepta, de a se consolida? Poate că este mai bine săzicem că aşa a fost să fie. Şi a fost bine ce a urmat.Poezia românească începe, cu el, alt ciclu liric, cu altlimbaj şi alte fantasme (viziuni)… Mă întrebi dacă,azi, se prefigurează un poet de calibrul lui?! n- amimpresia. ceea ce nu înseamnă că mâine sau poimâi-ne n- o să apară un tânăr care să răstoarne toateregulile şi toate prejudecăţile noastre. Poezia este ungen al impacienţei şi al surprizei. românii au voca-ţie în acest domeniu. ei sunt naturi „kairotice” şi seconduc, în poezie cel puţin, după legea „acum oriniciodată”. aşa că nu trebuie să avem mari neliniştiîn privinţa poeziei. există deja poeţi remarcabili.există, din păcate, mai puţini cititori de poezie. nii- a furat „media” românească, adică politica şi micaistorie cu anecdotele şi interminabilele certuri intes-tine. ruşinată, poezia s- a retras.

curente, şcoli în poezia românească de azi?„fracturiştii” anunţau acum câţiva ani ceva, oschimbare de stil. „Minimalismul” – adoptat aproapede toţi – îi fură liricii muzicalitatea şi grandoarea,solemnitatea, „modul superior al lirei” cum ar ziceion Barbu. concluzia: nu trebuie întârziat în „mini-malism”…

„Poezia este ceea ce este duminica faţă de celelalte zile”

Ilarie Voronca spunea: Singura certitudine: poe-mul. Singura cuminecătură: poemul. luaţi şi mân-caţi, acesta este trupul şi sângele nostru: poemul.

Ce este poezia pentru dumneavoastră, domnuleacademician? Cum credeţi că se naşte poemul?

ca să fug de întrebarea dvs. – întrebare imposi-bilă – zic că poezia este ceea ce este duminica faţă decelelalte zile (lucrătoare) ale săptămânii. o sărbă-toare a spiritului. asta ca să dau, totuşi, un răspuns.sigur este că poezia este o limbă în interiorul limbiiliterare comune (Paul Valéry), un noroc al limbii – aşzice eu – completând propoziţia dinainte. o ecuaţieîn care intră calculul şi hazardul (fundoianu), olume închisă într- o metaforă (Victor hugo) etc. cinescrie poemul? Practic nimeni, zice tot Valéry. Poemulse scrie singur cu mâna unei inspiraţii misterioase,incontrolabile. nu cred, sincer vorbind, în acesthazard creator, imprevizibil şi necunoscut. cred maidegrabă în ceea ce spune femios, cântăreţul din odi-seea, atunci când se roagă de mâniosul ulise să nu- lomoare: „sunt inspirat de un zeu de sus, dar mi- amînvăţat singur meşteşugul” – se apără el. este o pro-poziţie pe care o citez mereu. Mi se pare fundamen-tală pentru poezie şi, în genere, pentru creaţie.într- o definiţie mai modestă poezia este limbajulcare sugerează că lumea ni- i goală şi că, în cel maibanal lucru zace dacă nu un zeu, un semn al zeuluipe care poetul îl resuscitează. Pe scurt, poezia este –îl parafrazez pe nichita stănescu – o bucurie a vede-rii şi un noroc al auzului… asta, tot aşa, ca să spo-resc necunoscutul şi farmecul poeziei: ceva ce se defi-neşte nedefinindu- se sau viceversa… Poetul este,după o definiţie a lui rené char, „un magician alinsecurităţii”. o propoziţie memorabilă.

ne întoarcem încă pentru puţin în sfera copilă-riei şi a adolescenţei. Care este cea mai scumpă amin-tire a tânărului de atunci? Şi cum vedeaţi atunciviaţa? dar iubirea?

am scris despre copilărie şi adolescenţă, repet,în convorbirile cu andrei grigor (În ariergarda avan-gardei). amintirea cea mai scumpă este chiar copilă-

ria pierdută, azi, în timp.Prima zi de Paşti, de pildă.ce minunată, ce fabuloasăzi. atunci simţeam că dum-nezeu există, precis. cumvedeam viaţa? n- o vedeam.o trăiam pur şi simplu şicredeam că lumea din jureste nemuritoare. n- a fostaşa, nu- i aşa. treceţi, nuinsistaţi! copilăria şi adoles-cenţa sunt ţări îndepărtate.

Să facem un exerciţiu dedestin. dacă nu ar fi fostpasiunea devoratoare pentruliteratură, ce- ar fi fost astăziacademicianul eugenSimion?

nu pot să- mi imaginez.Şi nici nu vreau să fac exer-ciţii de imaginaţie în jurulacestei teme. ce ştiu este că,de mic, ceva în mine s- arevoltat mereu, a voit să fieluat în seamă. cultiv mode-stia, o modestie orgolioasă.îmi disciplinez pasiunile şi,fiind vorba de literatură,pasiunea mă deprimăuneori. dar îmi revin, răulde literatură poate fi învins.Mi se întâmplă, de altfel,destul de des. nu- i deloc

uşor să fii critic literar într- o literatură (cum esteliteratura română) în care sentimentul preeminenţei(citeşte: sentimentul generalităţii) este aşa de răs-pândit. Şi aşa de represiv… nu- i uşor, dar nu- i impo-sibil. îţi trebuie o minimă strategie a retragerii şi atăcerii…

În curând vă vom aniversa. o viaţa frumoasăpetrecută în slujba literaturii. Vă mărturisesc că văadmir profund şi această admiraţie, vă asigur, nu

Cărţi- eveniment ♦ Fundaţia Naţională de Ştiinţă şi artă

EugEn Simion

EugEn Simion Şi Autorul BunEIVEStIRI

21

CO

NT

EM

PO

RA

NU

L. ID

EE

A E

UR

OP

EA

NĂ

MAI 2013

este una conjuncturală. Şi eu am ştiut încă din copi-lărie ce ar fi trebuit să devin. o să vă spun în şoaptă.doream să fiu scriitor. Viaţa m- a luat cu tăvălugul eişi am uitat de mine lungi perioade de timp. Sper sămai am vreme ca să- mi scriu opera şi să mi se prelun-gească suficient de mult viza pentru aici. referitor lascrierea operei, mi- am permis să vă citez. aţi reuşitsă vă apropiaţi de capătul operei dvs.?

din fericire sau din nefericire – nuştiu niciodată cum este mai bine să zic –nu vezi niciodată capătul operei tale.totdeauna ai ceva de făcut, de rescris,de completat şi mereu te gândeşti săîncepi altceva. o agitaţie teribilă a spi-ritului. o stare de nestare, cum sespune. „adamismul” este, se pare, omaladie a spiritului românesc. suntem,prin aceasta, o componentă(nord- dunăreană, carpato- dunăreană) aspiritului mediteranean. am dorit tot-deauna să înving adamismul din genamea spirituală şi să duc lucrurile lacapăt, dar nu poţi totdeauna să- ţiînvingi datele fundamentale. Vreau săspun că, în timp ce răspund la întrebă-rile dumitale, am trei proiecte care măameninţă. Pe unul dintre ele – probabilcel mai important – îl amân de câtvatimp, nici eu nu ştiu prea bine de ce.aşa mi se întâmplă mereu. un bun isto-ric şi, totodată, reputat editor, a citit cucâtva timp în urmă un articol de- al meudespre identitatea românească şi mi- atelefonat, strecurându- mi ideea de a scrie o cartedespre acest subiect. de atunci nu- mi găsesc locul.am lăsat totul baltă (proiectele serioase, proiectelevechi) şi, iată, de atunci nu fac decât să- i recitesc pecronicari şi pe premoderni şi să deduc feldeinţa(identitatea) noastră… cu un cuvânt, opera se face,deseori, altminteri decât o plănuieşti. se scrie singu-ră, după o lege ce- ţi scapă deseori… aşa am scrisdimineaţa poeţilor, aşa au apărut Ficţiunea jurnalu-lui intim şi Genurile biograficului, studii care nufăceau parte din planurile mele…

„Literatura devine un mod de existenţă”

aţi afirmat că atunci când veţi fi terminat custudiul literaturii subiective, lucru care v- a acaparatcâteva decenii, vă veţi întoarce la analiza literaturiiromâne. Ce reprezintă literatura română pentruomul eugen Simion? dar pentru criticul, eseistul,istoricul literar eugen Simion?

aşa am promis, cum ziceţi şi cum gândeam eu,dar, iată, a apărut între timp feldeinţa de care vor-beam înainte. sper, totuşi, s- o lichidez în curând şisă mă întorc spăşit, „învrednicit” – cum se zice înlimbajul bisericii – la literatura română pe care, înfapt, n- am părăsit- o niciodată. n- am mai ţinut, eadevărat, cronică literară în ultimele decenii, darn- am abandonat critica literară. am scris despreMiron costin, cantemir, Budai deleanu, negruzzi,creangă, Macedonski, Maiorescu, goga, Bacovia etc.scriitori fundamentali. ion simuţ vorbeşte recentîntr- un articol din Cultura de proiectele mele secre-te. intuiţiile lui sunt bune. după g. călinescu nupoţi fi un bun critic literar român fără să treci probaclasicilor şi nu numai… n- am stat, care va să zică,degeaba după 1989, chiar dacă n- am mai trecut pe launiunea scriitorilor unde, de altfel, n- am fost invi-tat. aşa că m- am resemnat, fugind în spaţiul clasic.nici nu ştiţi ce bucurie am avut… Mă chestionaţiasupra relaţiilor pe care omul (criticul) le poate aveacu literatura. să nu zic vorbă mare, dar literaturadevine pentru cineva care scrie de 50 de ani despreliteratură un mod de existenţă. Mai mult decât oconjugalitate inconturnabilă. cum zic: un mod deexistenţă. ceea ce este bine, dar binele acesta ascun-de multe frustrări acceptate… Mai simplu spus, cinetrăieşte 50 de ani în intimitatea literaturii nu maiştie să facă nimic altceva.

Cine v- a influenţat cel mai mult demersul profe-sional? prieteni, profesori, critici şi teoreticieni lite-rari…

Marii critici. ei m- au format. Pe ei i- am urmat.îmi plac criticii români. o clasă mare de spirite. dela Maiorescu la e. lovinescu şi g. călinescu – unnumăr de intelectuali eminenţi care formează, cuadevărat, aristocraţia spiritului românesc. adevăra-ta, reala aristocraţie. am avut şi colegi, prieteni,„comilitoni” buni în generaţia mea, poeţi şi prozatori.în anii ’60, când am debutat toţi, voiam să renaştemliteratura română… am impresia, azi, că nu ne- ampierdut timpul degeaba. stagiul meu în franţa, laînceputul anilor ’70, a fost, de asemenea, esenţialpentru mine. dumnezeu s- a gândit atunci la mine şinorocul românesc nu m- a ocolit…

dar cel personal? „Personal”?… cine a influenţat formarea mea

ca individ? întâi familia (tatăl meu cu precădere),apoi şcoala (am avut profesori buni, cum am precizatdeja!), aproape deloc societatea (afară de faptul că

m- a agresat mereu, încă din adolescenţă şi, în conse-cinţă, m- am ferit tot timpul de ea; societatea româ-nească după 1945 n- a vrut decât să se răzbune, a cul-tivat negativităţile, suspiciunea, obedienţa politică;o societate a resentimentului şi a conformismului).cred cu tărie că omul se face, moralmente şi intelec-tualiceşte, el însuşi. Marea personalitate este creaţia

individului care vrea şi ştie să devină o personalita-te… aşadar, suntem ceea ce reuşim să facem din noiînşine. istoria ne pune de regulă piedici.

exerciţiu de imaginaţie. dacă v- aţi întâlni pen-tru câteva ore cu Garabet Ibrăileanu, cel căruia îiatribuiţi atât de frumos vina de a vă fi determinat sădeveniţi critic literar, ce i- aţi spune? Ce l- aţi întreba?

dar lui George Călinescu, marele dumneavoas-tră profesor şi mentor intelectual?

Pe ibrăileanu l- aş saluta respectuos. nu cred căl- aş întreba ceva. a spus ce gândea în eseurile sale.este un bun analist ideologic (ideologia literară, des-igur) şi un foarte bun critic de proză. este şi unmoralist notabil. ca să- l parafrazez: el umblă bineprin natura lui. cu g. călinescu este altceva. l- amîntâlnit de câteva ori, dar, la drept vorbind, n- amcomunicat niciodată cu el. nici nu aveam cum. n- amtrăit în preajma lui, deşi aş fi dorit mult. când eramtânăr şomer (la începutul anilor ’60), admirabilulPerpessicius i- a vorbit de mine cu speranţa că, cineştie?, poate să mă primească în institutul ce- i poar-tă azi numele şi pe care, ca joc al sorţii, îl conducacum eu. „Marele gim” – cum îi ziceau admiratorii –m- a privit în treacăt, a zis ceva despre înfăţişareamea şi m- a abandonat… n- am putut să- l întrebnimic. l- am citit însă cu asiduitate, fascinat, ieri caşi azi, de fraza lui şi de imaginaţia sa critică. rămâ-ne marele model. întâlnirea cu opera lui e. lovines-cu a fost, de asemenea, esenţială. am devenit criticcitindu- i, studiindu- i, scriind despre ei… dacă nu măsuspectezi de vanitate, pot spune că mă simt bine încompania lor.

„Arta are totdeauna dreptate.Chiar şi atunci când nu are…”

marele dvs prieten, nichita Stănescu, spunea: „aavea un prieten e mai vital decât a avea un înger”. aţiavut trei mari prieteni: marin preda, marin Sorescuşi nichita Stănescu, cred ca ştiţi că aţi fost binecu-vântat de zei… am să vă rog să evocaţi câte ceva dinchipurile acestea atât de dragi dvs. Ceva ce nu a maifost spus, în relaţie cu dumneavoastră sau nu.

n- am să- i evoc acum. am scris în repetate rân-duri despre ei, ca indivizi, şi despre opera lor. Priete-nia este, într- adevăr, un sentiment fundamental. caşi iubirea. am avut şi alţi prieteni. nu totdeaunaînsă prieteniile mi- au reuşit. Mă resemnez zicând cămi- au reuşit mai mult ideile. ele nu m- au trădatniciodată. nici eu pe ele… dintre toate prieteniile,mai dificilă, mai vulnerabilă, mai incontrolabilă esteprietenia literară. am experienţe dure în acestdomeniu. aşa că părăsesc teritoriul…

Citind milioane de pagini de literatură aţi între-zărit poate, răspunsurile la marile întrebări care fră-mântă omul: viaţa, iubirea. Ce aţi aflat din literatu-ră despre viaţă şi iubire?

că viaţa este o ecuaţie cu trei verbe: a fi, a aveaşi a face, iar iubirea, ei, bine, iubirea – cum spunesfântul Pavel – stă la temelia tuturor lucrurilor. ease hrăneşte – ca să vorbesc în limbajul poeziei – cuinefabile şi dăinuieşte prin literatură..

Seneca spunea: Învaţă să mori! Cine ştie sămoară, nu ştie să mai fie rob! el este deasupra sau celpuţin în afara oricărei împilări.

Cum este moartea ca subiect de literatură? În cefel este exploatată, ce pondere are şi cum este aborda-tă de scriitori?

despre moarte ca subiect de literatură aş puteasă vă spun ceva. despre moarte ca subiect de exis-

tenţă, nu m- aş încumeta să spun ceva. cel mult să- icitez pe filosofi. tolstoi a scris o povestire genialădespre această blestemată problemă insolubilă…numai marii scriitori pot descrie moartea. ceilalţifac eseuri şi metafore.

nu pot să nu vă pun o întrebare din afara sfereidumneavoastră de activitate şi- o fac pentru că vă ştiu

un mare patriot şi unul dintre cei maifervenţi apărători ai conceptului SpIrItnaŢIonal romÂneSC. aţi trăit întrei epoci istorice diferite, dacă socotim şicei câţiva ani de dinaintea celui de- aldoilea război mondial. Ce- ar trebui săfacă românii pentru a se reconstrui cultu-ral, spiritual, moral, aşa cum erau înperioada interbelică? Ce ne trebuie? de cetotul pare că se duce la fund? Ţăranul numai e ce- a fost, muncitorul aproape că numai există, intelectualii sunt căsăpiţi delefurile mici şi de grijile mărunte ale uneiexistenţe lipsite de confortul minim.omul de cultură supravieţuieşte numaiel ştie cum şi cu ce eforturi. daţi- ne unsfat pentru acest prim secol al mileniuluitrei de la înălţimea experienţei de viaţă şia înţelepciunii dvs.!

de ce mă persecutaţi? V- am spus,adevărat, atunci când am acceptat acestinterviu, că trebuie să- mi puneţi între-bări ce nu mi- au fost deja puse… dar num- am aşteptat să- mi adresaţi numaiîntrebări imposibile!… să vă răspund,totuşi, la întrebare. dar, mai întâi, două

precizări: a) când s- a încheiat epoca interbelică, euaveam 7 ani. n- am cunoscut- o, aşadar, decât dincărţi. nu pot fi un reprezentant al ei şi b) este oimprudenţă să dai un sfat valabil în secolul (mile-niul) ce tocmai a început; lumea este în mişcare şitoate certitudinile cad sau au căzut deja – în litera-tură ca şi în ştiinţele exacte. ce sfat valabil poţi dageneraţiilor care nu mai cred în valorile în care amcrezut şi credem încă noi? aşa că nu vă urmezîndemnul. spun doar ceea ce am scris de multe ori:chiar dacă adevărul nu există în critica literară, noi,criticii literari, să facem în aşa fel încât să pară căadevărul există în orice creaţie autentică. în fond,

arta are totdeauna dreptate. chiar şi atunci când nuare… nu trebuie adulată subiectivitatea… nu tre-buie să mizăm pe ideea că, având talent, poţi scrieorice şi poţi da orice judecată de valoare… în ce măpriveşte, vreau ca talentul meu, cât este şi cum este,să fie însoţit de ideea de adevăr, adică de ideea de afi drept şi profund…

Iertare pentru chin. ne apropiem de finalulinterviului. domnule academician, care este relaţiadumneavoastră cu dumnezeu?

„cred, doamne, ajută necredinţei mele”. Măregăsesc în momentele mele de plenitudine sau deslăbiciune în această propoziţie. este propoziţia pecare tatăl copilului bolnav i- o spune lui isus chris-tos… r

aprilie 2013

EugEn Simion Şi nichitA StănEScu

■ „eugen simion are un mod discret de a fi original. demai bine de douăzeci şi cinci de ani explorează sistema-tic, ca autor, teoretician şi critic literar, posibilităţileliteraturii scrise la persoana întâi (jurnal intim, auto-biografie, memorii etc.). în această aventură intelectua-lă este aproape singur (în cultura română), dar nu- şidramatizează condiţia şi nu face paradă de noutateadescoperirilor sale.”

alex Ştefănescu

■ „dimineaţa poeţilor – o carte (atribute rare în critică!)luminoasă, caldă, solară, am spune «sudică», scrisă cuplăcere, cu poftă – fără îndoială una dintre cele mai fru-moase cărţi apărute la noi de la Istoria literaturii româ-ne a lui g. călinescu.”

Valeriu cristea

■ „trebuie de la început să remarcăm clara, puternicasa vocaţie de critic şi istoric literar, susţinută cu vigoa-re şi cu o neabătută credinţă în forţa şi necesitatea lite-relor române, vreo patru «lungi» decenii. (spun «lungi»deoarece anii noştri de creaţie şi luptă acerbă cu obtujiicerberi ai comunismului ideologic ni se pot «calcula»,precum unor militari din armele de mare risc, cel puţindublu, dacă nu triplu!...”

nicolae Breban

■ „s- a scris, din păcate, până acum puţin şi sporadicdespre ediţiile iniţiate de eugen simion în cadrul fun-daţiei naţionale pentru Ştiinţă şi artă, de sub patrona-jul academiei române, şi apărute la editura universenciclopedic în colecţia «opere fundamentale». este,fără îndoială, cel mai serios proiect de editare şi reedi-tare a clasicilor, adică a scriitorilor noştri fundamentali,întreprins din 1990 încoace. este o iniţiativă personalăa criticului şi istoricului literar eugen simion, o autori-tate indubitabilă în domeniu, preşedinte al academieiromâne, ce nu mai are nevoie, desigur, de nici o tutelăinstituţională pentru a avea credit deplin.”

ion simuţ

când a povestit – desigur, în modul săuincoerent – viaţa celui de al optzeci şiunulea, scribul s- a angajat să lămureascăîntr- un episod următor identitatea şi rolul

lui golo. într- un episod următor, fiindcă la vremeaaceea recunoştea că încă nu era în stare s- o facă. numaică scribul are dubii serioase şi acum în legătură cu acelpersonaj: cenuşiu ca un şarpe şi muşcând letal după cese face invizibil în mediul unde se insinuează.

în 1578, Bastardul a împlinit 30 de ani, iar Bătrâ-nul 78.

– în faţa lui dumnezeu, toţi avem aceeaşi vârstă,fiindcă timpul – şi deci şi măsurarea lui – nu suntresimţite decât de fiinţele acestui pământ, în special deoameni. doar domnul este cel care are voie să hotăras-că pentru fiecare dintre noi când să i se sfârşească tim-pul. iar raţiunea domnului este mult peste puterea deînţelegere a minţii noastre. de aceea nici nu înţelegemnoi în ce ordine suntem chemaţi la Marea judecată, deaceea nu ştim niciodată când îi vine unuia sau altuiarândul. Proştii cred că te naşti, te dezvolţi, îmbătrâ-neşti şi mori. dar nu este aşa: de multe ori copiii morînaintea părinţilor şi chiar şi înaintea bunicilor. dacăstăm să urmărim cronologia drumurile alaiurilor mor-tuare la cimitir, vedem că, înainte de a fi dus la groapăcel mai bătrân om din comunitate, îşi urmează ultimacale alte trupuri: ale unor bărbaţi şi femei care au fostmult mai tinere. dacă bătrânul are şanse de doar unudin zece, să spunem, să fie următorul pe răboj, arînsemna că este mult mai amânat decât ceilalţi, care nuse ştie când vor fi chemaţi.

– ar fi prea simplu, remarcă ţipor, aflat şi el unde-va la coada mesei festive. uneori mai mor unul dupăaltul şi cei mai bătrâni oameni. aşa că acei nouă care artrebui să se prăpădească între doi cei mai în vârstă potfi o sută sau nici unul. Şirul către cimitir nu poate fianticipat şi face parte din cea mai mare taină.

– aşa- i, trebui să recunoască Bătrânul şi se uită cuură la ţipor.

– aşa- i, consimţi şi al optzeci şi doilea şi îi apăruîn faţa ochilor chipul Barbarei, încât îşi încleştă pumniipână ce unghiile i- au intrat adânc în carnea palmelor.aşa- i, consimţi şi al optzeci şi doilea.

sărbătorirea celei de a treizecia aniversări a Bas-tardului s- a făcut fără ca Micul Monstru să fi fost pre-venit, dar, bineînţeles, cu încuviinţarea bunicului. niciBătrânul nu a fost amator de chermeze, însă, de dataaceea, nu s- a opus pentru că, în felul acesta, a mai ară-tat, încă o dată, că al optzeci şi doilea era stabilit să fieurmătorul conducător al hanului diavolul argintiu. (înrest, aniversările zilelor de naştere şi de nume au fostmarcate doar de o slujbă religioasă specială şi de micicadouri, în caz că era vorba despre sărbătorirea unuicopil. Plus că, de ziua lui, băieţii şi fetele erau scutiţi dela obligaţiile curente.)

Petrecerea a avut loc în sala rezervată pentru ase-menea momente speciale, sală ce putea fi închiriatăpentru ca pe parcursul evenimentului cei invitaţi să nufie deranjaţi de musafiri nepoftiţi. care, dacă nu suntţinuţi la respect, se amestecă printre oaspeţi şi seînfruptă din băuturile şi bunătăţile care în nici un caznu au fost pregătite şi plătite pentru ei. (Şi iar îşi aduceaminte scribul de colegul său din anii studenţiei, unjune ce nu ieşea prin nimic în evidenţă şi care se duceala fiecare sfârşit de săptămână la câte o nuntă, unde beaşi înfuleca pe săturate. rudele miresei credeau că faceparte dintre invitaţii mirelui, iar cei ai mirelui îl consi-derau din anturajul miresei. rar, când era întrebat cinee, răspundea, cu gura plină, că e băiatul unchiului titi.nimeni nu insista mai mult, pentru că ar fi părut chiarnepoliticos să nu şti cine e unchiul titi. niciodată n- afost dat de gol la vreo nuntă acel fost coleg de facultateal scribului şi poate că şi după absolvirea universităţiiomul să- şi fi petrecut sfârşiturile de săptămână în ace-laşi mod.) scribul şi- a adus iar aminte de acel personajîntrucât la masă l- a recunoscut pe golo. dintre foştii

tovarăşi ai tatălui sărbătoritului, doar pe el şi pe ţipori- a reîntâlnit cu acel prilej.

cu tot alcoolul servit şi cu toată căldura din încă-pere, atmosfera a rămas îngheţată. nimeni din cerculrestrâns al invitaţilor nu era obişnuit să ia parte la sin-drofii, petrecerile erau apanajul străinilor de han.sobrietatea impusă de Bătrân, el însuşi ducând o viaţăcât se poate de modestă, a devenit mai mult decât olege: un mod de viaţă asumat de toţi ai casei. (dar ar figreşit să ne imaginăm că traiul acela spartan cereaabstinenţă din toate punctele de vedere. de pildă, MiculMonstru a încurajat sexualitatea excesivă. Motivaţia saera că „dacă în fiecare moment, indiferent cum l- ai pre-găti, poţi păţi ceva rău, chiar să mori”, situaţie căreian- ai cum să i te opui – „pentru că atunci te- ai opunechiar lui dumnezeu!” - , singura soluţie raţională este sănu te gândeşti, să uiţi. „când uiţi, scapi de povara con-ştiinţei păcatelor trecutului şi te apropii de domnul –lăudat fie- i numele! însă de trecut nu poţi scăpa decâtîn clipa singură. sfinţii Părinţi ai Bisericii s- au retrasîn pustie pentru a o găsi şi cei mai cucernici dintre ei autrăit clipa singură o dată sau chiar de mai multe ori înîntâlnirea cu domnul. noi, care suntem mult mai păcă-toşi, găsim clipa singură în momentele supreme dintimpul sexului. în orgasm. atunci suntem animale şinu ne mai gândim nici la ce a fost, nici la cum va fi, nicila ce n- a fost şi ce s- ar putea să nici nu fie”. iar Paterjakobus, când îl auzea ce spune, îşi aducea aminte cugroază de ziua când, curând după moartea Barbarei,Micul Monstru i- a mărturisit că vrea să fie „o jivinăcare să- şi procure hrana cea mai bună, să doarmă înpaiele cele mai curate şi să călărească orice femelă îi vaplace!”, ziua când i- a spus franc în faţă că „doar pentruasta mai vede el că mai are rost să se străduiască şi sătrăiască”. aşa că Bastardul nici pe departe nu le cereaoamenilor săi abstinenţă sexuală, ba îi încuraja să nuse abţină de la nici o plăcere a trupului. „Pentru că plă-cerile trupului, durerea dată – dacă e nevoie, chiar depedepsele fizice – precum şi munca fără preget sunt sin-gurele mijloace care nu ajută să uităm şi să nu ne gân-dim la moarte. Ba, uneori, chiar să ne- o dorim!”. Maierau şi alte domenii în care nimeni nu trebuia să seabţină în hanul diavolul argintiu. un alt exemplu ar fila mâncare – fiindcă un om flămând n- are cum da ran-dament în muncă, chiar se poate îmbolnăvi. Şi- i poateîmbolnăvi şi pe cei din jur. doar luxul era interzis înhanul diavolul argintiu. iar luxul este ceva foarte rela-tiv…)

atmosfera nu se lega nicicum la sărbătoarea celuide al optzeci şi doilea. se bea cu măsură, se vorbea înşoaptă. la un moment- dat, Bastardul se uită lung la unbărbat ce şedea la distanţă de două persoane în dreap-ta lui. era golo, dar Micul Monstru nu l- a mai văzutpână atunci decât, rar, printre muşterii hanului.

a urmat o scenă în care nu s- a mai comunicat decâtdin priviri. Bastardul i- a făcut un semn din ochi „şefuluide sală”, zdrahonului care stătea lângă uşă şi suprave-ghea încăperea. Bărbatul s- a apropiat de golo şi i- a şop-tit ceva la ureche, apoi l- a apucat de braţ şi l- a scos dinsală. Bătrânul s- a sculat de la locul său şi a părăsit şi eladunarea. fără a se rosti nici un cuvânt, oamenii au sim-ţit că se petrece ceva deosebit. ceva periculos. după câte-va minute de tăcere deplină, bunicul a revenit şi s- a aşe-zat pe locul său. după alte câteva minute a revenit şigolo, iar în dreptul uşii a apărut un alt zdrahon. Bastar-dul a roşit tot, s- a sculat de pe locul lui, s- a ridicat pepicioare şi s- a îndreptat spre golo, dar acesta, cu o miş-care bruscă, a apucat micul personaj de guler şi l- a ţinutîn aer, de parcă ar fi avut în mână o găină ce continua săse zbată neputincioasă. dar nu atât de neputincioasăpentru a nu- şi putea vârî pumnul pe sub veston şi a scoa-te de acolo stiletul de care nu s- a despărţit nici când mer-gea la culcare, de când l- a primit cadou de la bunic cuexact douăzeci de ani în urmă. numai că atunci lama sti-letului a fost boantă, acum era ascuţită.

Bătrânul lovi puternic în masă cu ambii pumni.apoi şi- a scos punga dintr- un buzunar interior, a scoto-cit o vreme în ea şi a scos o monedă strălucitoare de aur.într- o linişte deplină, golo aşeză Micul Monstru la loc.Bătrânul îi aruncă moneda, golo o luă din zbor, făcu oreverenţă adâncă în faţa celui de al optzecilea şipărăsi adunarea.

– de ce nu mâncaţi? a spart tăcerea adâncă Bătrâ-nul. nu întotdeauna aveţi în faţă asemenea bunătăţi.

da, cei din bucătărie s- au străduit din răsputeri săpregătească pentru „maestrul bucătar” specialităţilecele mai alese, bucate pe care el le- a adus din cărţilesale sau din plăcerea lui de a găti. da, într- adevăr, nuîntotdeauna avea lumea aceea în faţă asemenea bună-tăţi. aşa că, urmând imboldul, n- au mai zăbovit, ci s- augrăbit să folosească prilejul. din nou n- a mai vorbitnimeni, dar de data aceea era o linişte plăcută, elibera-tă de orice sâmbure de ameninţare.

despre scena mută care tocmai s- a derulat în faţalor, n- a mai amintit nimeni. oamenii nici măcar nuerau siguri dacă ea s- a petrecut aievea sau dacă, nu

cumva, a fost doar rodul imaginaţiei surescitate de căl-dură, băutură şi mâncare. Şi nici scribul nu s- a lămurit– nici de data aceea! – în legătură cu identitatea, curolul şi cu ce a căutat golo pe lângă Bătrân şi pe lângăBufonul Vraci.

tot citind atâtea cărţi despre oameni care nu maisunt, brusc, scribului i se par toate acele naraţiuni preaasemănătoare între ele. de obicei, biografiile conţin fap-tele importante din viaţa personajelor, elemente dedecor, eventual câteva ciudăţenii prin care eroii se indi-vidualizează. Şi butaforia este reconstruită cu multăatenţie, însă lipseşte ceea ce se întâmplă între evenimen-te. În realitate, ceea ce se întâmplă între evenimente estedat de clipele de refugiu ale fiecăruia dintre noi: obice-iurile şi tabieturile. Ce- i menţine dorinţa de viaţă unuiom văzut de afară lipsit de orice speranţă? de ce, şi maiales, cum de mai continuă să trăiască un boschetar lip-sit de familie şi prieteni? Cu ce- şi mai umple zilele şinopţile bătrânica singură din casa de la capătul străzii?Scenariile imaginative şi tabieturile îi mai plasează înochi o privire tainică de satisfacţie. abia fără acestea,bătrâna n- ar mai găsi nici un sens în a continua.

Să- şi mănânce sărăcăciosul mic dejun aşezată înfotoliul ros de pe verandă, să retrăiască momente careau fost sau care ar fi putut să fie, să- şi umple vremea cuceva ce nimănui nu i- ar trece prin cap că o pasionează.Satisfacţia bătrânei singure din casa de la capătul stră-zii!

Chiar şi oamenii aflaţi în competiţie cu alţi oameni,chiar şi cei ce decid şi viaţa a numeroşi semeni îşi găsescsatisfacţia în obicei, în dependenţa de unele clipemărunte, de care devin conştienţi mai ales atunci cândle lipsesc. Câte o secretară isteaţă le ghiceşte tabieturileşi le înlesneşte nevinovatele plăceri. Iar dificilului şef îicreşte pofta de viaţă. Şi din robot, devine om.

Micul Monstru n- a avut secretară şi nici confidenţişi chiar îi îndepărta de lângă el pe cei ce încercau să- ivină prea aproape. lumea s- a obişnuit că lucrul cel maibun era să- l întâlneşti cât mai rar. să treacă pe lângătine şi să nu te observe. aşa că Micul Monstru era obli-gat să- şi satisfacă singur tabieturile.

Pentru el, „fotoliul ros de pe verandă al bătrâniciidin ultima casă de pe uliţă” era un jilţ din lemn acoperitcu numeroase perne moi şi un scăunel pentru pus picioa-rele. (al optzeci şi doilea a avut întotdeauna problemepentru că picioarele sale nu ajungeau până la podea,atunci când se aşeza într- un scaun obişnuit. câteodată îiera greu chiar să se cocoţeze pe un scaun sau pe o bancăşi îi era şi mai greu când trebuia s- o facă de faţă cu mar-tori.) fotoliul acela miraculos se afla în încăperea sa mis-terioasă plină cu pietre şi retorte, încăpere unde, dupămoartea Barbarei, şi- a dus şi patul. Bastardul dormeapuţin şi se scula încă în miez de noapte şi se afunda înpernele jilţului său, scrutând întunericul. alături avea omăsuţă la nivelul mâinii sale drepte. Pe măsuţă se afla osticlă cu vin, un pahar şi o farfurie cu un fel de prăjiturădin zahăr ars şi miere. fie iarnă, fie vară, al optzeci şidoilea îşi petrecea o mare parte din noapte în locul acelaşi- şi imagina tot felul de lucruri. complicatele ustensilede alchimist îşi făceau datoria în felul acesta, Bastardulneavând niciodată poftă de a se apropia de ele cu mâini-le şi nu numai cu ochii în beznă. întunericul le făceamult mai accesibile şi îi ofereau – fără ca el să fi fost obli-gat măcar să le atingă – tot ce- şi dorea. după câteva ore,aprindea o lumânare, se spăla, se îmbrăca şi, gata pen-tru lupta zilei care abia scăpăra, se avânta în inspecţiadin zori. uitătura pasională îi dispărea odată ce ieşea peuşa dormitorului său şi în locul ei se fixa privirea iscodi-toare a Micului Monstru. (în rarele sale călătorii, al opt-zeci şi doilea simţea o neplăcere profundă în fiecarenoapte, când se trezea şi nu avea la dispoziţie jilţul cuvraful de perne moi, cu măsuţa pentru picioare, cu măsu-ţa cealaltă, cea cu sticla de vin şi cu farfuria cu dulciuri.Şi misteriosul laborator ce- l servea din întuneric.)

„Mai bine fără fericire pentru a nu putea apreciadimensiunea nefericirii” a fost esenţa convingerilordeclarate ale Micului Monstru, însă scribul ştie preabine că nimeni nu poate trăi lipsindu- se în mod voit declipele bune şi fără a face planuri de viitor pentru caacestea să fie cât mai multe. Probabil că Bastardul folo-sea asemenea vorbe doar pentru a- şi justifica modul decomportare faţă de oamenii pe care îi conducea. clipelelui bune îi erau la fel de importante şi lui. alături demereu aşteptatele ore din jilţul său cu perne multe şimoi, de unde capta atâtea himere, au mai fost şi altetabieturi care îi făceau viaţa suportabilă. atât de supor-tabilă încât dorea s- o continue. o altă asemenea retra-gere în propria sa lume a fost şi fascinaţia pietrelor.scribul, sub influenţa „caleidoscopului cu care se joacădumnezeu”, nu- şi poate explica această fascinaţiedecât prin faptul că în fragmentul de tablou dat de oanumită aşezare a cioburilor colorate, acolo unde s- aurepetat atâtea caracteristici ale celui de al optzeci şidoilea aidoma însuşirilor celui de altreizeci şi doilea, a existat şi atracţiapietrelor, că aceasta s- a transmis cumva„la pachet” urmaşului de peste veacuri1.

22

AnUL XXIV t nr. 5 (734)

CO

NT

EM

PO

RA

NU

L.

IDE

EA

EU

RO

PE

AN

Ă

Gheorghe schwartzMicul monstru

ghEorghE SchwArtz

1 doar prin asemenea repetiţii a unor fragmente dinîntreg îşi poate scribul aduce lămuriri legate de numeroaseleasemănări până la coincidenţă între doi oameni, coincidenţecare, la o primă vedere, sunt cu totul nepotrivite pentru unulsau pentru celălalt dintre personaje. „tu ai auzit vreodată detransmiterea prin gene?” l- a întrebat un prieten. da, însă,informat doar la nivel de simplu consumator de ştiri transmi-se de media vremurilor sale, scribul a ajuns să- şi imagineze şialcătuirea genomului pe principiul „caleidoscopului lui dum-nezeu”.

F

după o expresie a lui William Blake, cele-brul northrop frye îşi intitula la începu-tul anilor ’80 una dintre cărţile dedicatestudiului literar al Bibliei: marele cod.

biblia şi literatura (the Great Code. the bible andliterature), relevând discursul paradigmatic, dacă nuarhetipal, al bibliei în calitatea sa de codex funda-mental pentru imaginarul tradiţiei culturale occiden-tale, greu însă elucidabil ca „o enigmă în inima moş-tenirii noastre culturale, asemenea marelui Boyg sausfinxului din Peer gynt”1. ipoteza de la care porneştecriticul literar canadian confirmă faptul că pe terito-riul poeziei, în plan analogic, şi psalmul regelui daviddevine el însuşi un model poetic, în definitiv, un codexliric care păstrează în sine configuraţii de bază a uneiontologii (poetice) în sacru.

Psalmul biblic mărturiseşte modul artistic alunei sensibilităţi religioase şi poetice de a se raportala dumnezeu. regele david dispune de un talant,acela de a lucra în registrul artei, şi- l aşează în slavapropriului creator. Psalmul expune aşadar strădaniaunui poet de a cânta despre relaţia sa cu dumnezeu,cu tot ce implică modulaţiile ei, poezia fiind în sine unlimbaj privilegiat în dialogurile cu şi despre dumne-zeu.

Psalmul ca rugăciune a poetului/artistului, înfapt, ca gest poetic/artistic al raportării la sacru, devi-ne şi un reper fundamental în cultura de tradiţieiudeo- creştină, cu vizibile valorificări nu numai înspaţiul privilegiat al teologiei şi cultului religios, ci şiîn muzică şi literatură/ poezie. este în cultură un realcatalizator prin traducerea şi versificarea lui, prinrescriere şi pastişare, prin compoziţiile muzicale,interpretările lui teologice şi literare, menţinându- seviu în acelaşi timp şi- n cultul religios. deşi în culturaromână interesul pentru psalm n- a luat amploarea pecare o luase în occident, psaltirea a avut o contribu-ţie esenţială.

literatura română a acordat o evidentă atenţieacestei paradigme poetice pentru că psalmul biblic afost de la început un abecedar esenţial în care limbaromână literară şi- a exersat virtualităţile poetice.Mai mult decât atât, ea s- a concretizat într- o necesi-tate internă de a reitera gestul arhetipal al regeluipoet în registru poetic particular, la o anumită distan-ţă de modelul biblic, creându- se în timp o tradiţie lite-rară unică. un număr considerabil de poeţi români auscris psalmi, cicluri de psalmi, volume de psalmi, saucâte un psalm figurând răzleţ în antologii. lucrareametamorfozele psalmului în poezia româneascămodernă şi postmodernă îşi propune să urmăreascăfelul în care o specie literară cu tradiţie seculară reu-

şeşte să rămână vie, solicitantă şi provoca-toare pentru poeţi, în mod extraordinar,pentru poeţii moderni şi postmoderni.

e remarcabil faptul că psalmul ca spe-cie literară cu vizibile înclinaţii religioase,paradoxal preocupă cu predilecţie conştiin-ţa poetică modernă până în postmodernita-te, cu atât mai mult cu cât se poate observaîn ultimii două zeci de ani de poezie româ-nească cum psalmul cunoaşte o curioasăinflaţie, devenind aproape o modă poetică(care a generat însă, cu câteva excepţii evi-dente, şi volume de versuri inegale valoric,derapând deseori într- un neotradiţionalismnaiv). un studiu asupra psalmilor poezieiromâne se dovedeşte în aceste context,actual şi util pentru că poate urmări sincro-nic şi diacronic evoluţia abordării unei spe-cii literare care face tradiţie în mod sur-prinzător odată cu începutul secolului alxx- lea.

istoria tensionată a acestui început desecol, pozitivismul, nihilismul puneau înmod cert sub semnul întrebării credibilita-tea lui dumnezeu, mai mult, axiologia rela-tivă a postmodernismului cobora şi ea de pepiedestal Principiul absolut al lumii. Psal-mul pare în aceste condiţii gestul subversival poeţilor care aleg să rămână, oricâte difi-cultăţi ar presupune, în esenţialitatea dia-logului cu dumnezeu. interogarea sacrului şi recupe-rarea lui se impunea în mod cert ca necesitate pro-fund umană şi ca tentativă de reechilibrare. aşadar,cercetarea acestor producţii literare stârneşte cu atâtmai mult interesul, mai ales că, în asemenea contextistoric, filozofic, religios, psalmul (laic) dobândeşteinevitabil o anumită independenţă de originalulbiblic. Pentru că relaţia omului cu dumnezeu cunoaş-te într- o perioadă istorică contradictorie, diferiteintensităţi, conflicte, problematizări, psalmul lui e cuatât mai provocator.

aşadar, studiul metamorfozele psalmului în poe-zia românească modernă şi postmodernă se preocupăde psalm ca specie literară autonomă, vizând în majo-ritatea cazurilor poeziile psalm, (cu toate variaţiile detitlu care decurg de aici) care alcătuiesc un ciclu (ale-xandru Macedonski, aron cotruş, tudor arghezi,aura christi) sau un volum de versuri (Ştefan augus-tin doinaş, Paul aretzu, dorel Vişan, ) sau care aparîn mod repetat de- alungul mai multor cicluri/volumede versuri şi alcătuiesc o unitate de viziune (tudorarghezi, B. fundoianu, Marta Petreu).

desigur, acest criteriu de selecţie poată să parăfacil, naiv şi insuficient pentru că exclude poeziilescrise în structură şi semnificaţie psalmică, o partedin poezia religioasă, sau cazurile răzleţe de psalmi.însă el serveşte două interese: pe de o parte, îngustea-ză pentru studiul de faţă sfera de aplicabilitate care,altfel, e evident inepuizabilă, fără însă să neglijezepoeţii canonici, iar pe de altă parte, slujeşte bineuneia dintre intenţiile acestei cercetări, aceea de aputea delimita, în metodă inductivă, specificul psal-mului, aşa cum este el înţeles de poeţii români.

în chiar gestul poetului de a- şi numi poeziapsalm, stă un avertisment asupra intenţionalităţiipoetice a textului, un aviz asupra ceea ce înseamnăpsalm în concepţia poetului, aspect absolut necesarîntr- un studiu atent la metamorfozele unei specii poe-tice care se detaşează treptat de originalulbiblic şi deci pierde un reper absolut obiectiv

23

CO

NT

EM

PO

RA

NU

L. ID

EE

A E

UR

OP

EA

NĂ

MAI 2013

anca tomoioagăVocaţia sacră a poeziei

Regele David dispune de un talant,acela de a lucra în registrul artei,

şi- l aşează în slava propriuluiCreator. Psalmul expune aşadarstrădania unui poet de a cânta

despre relaţia sa cu Dumnezeu, cutot ce implică modulaţiile ei, poeziafiind în sine un limbaj privilegiat îndialogurile cu şi despre Dumnezeu.

Bastardul e puţin probabil să fi folo-sit vreodată spectaculoasa aparatură pecare şi- a instalat- o în odaia sa. toateacele ustensile scumpe nu i- au folositdecât pentru a- i oferi decorul himerelor

pe care le desluşea din întuneric. în schimb, pietrele îlhipnotizau. era în stare să stea minute lungi cu privi-rea aţintită asupra unui fragment de rocă, s- o frămân-te între degete, s- o cântărească în palmă. uneori, ţineao piatră toată ziua în pumn, în timp ce- şi vedea de acti-vităţile zilnice. totuşi, spre deosebire de al treizeci şidoilea, Bastardul părea interesat doar de anumiteminerale: de cele verzi. uneori, în momentele cele maineaşteptate, se oprea din ceea ce tocmai făcea şi rămâ-nea cu ochii lipiţi de o piatră pe care o vedea întâmplă-tor. era de parcă ar fi căzut brusc în tranşă. stareaaceasta putea să dureze două- trei secunde sau chiarmai multe minute. (Micul Monstru avea o înfăţişase şio conduită atât de diferite de a celorlalţi oameni, încâtcei din jurul lui au trebuit să se obişnuiască şi cu aceas-tă ciudăţenie. apărute aceste stări încă din copilărie,Pater jakobus le- a considerat crize minore de epilepsie,aşa cum a mai întâlnit el în lunga sa experienţă deviaţă. Pe urmă, urmărindu- i privirea „bolnavului” şiobservând că aceasta se fixa mereu de culoarea verde,i- a spus bunicului că probabil că era vorba de o formăparticulară de epilepsie, adăugând că se ştie încă de laînţelepţii antichităţii că epilepsia este boala celor aleşi.Privirea Bastardului în acele clipe era mai luminoasăca oricând şi toată răceala lor obişnuită părea a se fitopit.) altădată, îşi scotea din buzunar nişte ochelari culentile de smarald, şi- i punea pe nas şi rămânea cu eitoată ziua. („împăratul nero obişnuia să urmăreascăluptele de gladiatori prin lentile de smarald – al opt-zeci şi doilea vedea probabil şi el lumea ca pe o disputăpe viaţă şi pe moarte” şi- a spus acelaşi Pater jakobus,dar această revelaţie nu i- a mai împărtăşit- o Bătrânu-lui.) când cineva voia să- i facă un cadou Micului Mons-tru, se ştia că singurul lucru cu care acela putea fi

„mituit” era o piatră verde. Pe aceea nu era în stare s- orefuze. în odaia sa s- au strâns o grămadă de exemplarede smarald, crisocol, variscit, starlit, safir ori topazverde sau crisopraz verde- auriu. chiar şi pietre de râuîndelung înverzite de alge. în momentele sale cele maigrele, în locul ochelarilor cu lentile de smarald, îşiînchidea un ochi şi privea în jur printr- un smaraldmasiv „ochi de pisică”. atunci, oamenii credeau chiar căa înnebunit. Şi le era frică de ce putea face Micul Mons-tru în starea aceea. (de fapt, atunci era cel mai inofen-siv, singurul gând ce- i trecea prin cap era de unde săfacă rost şi de un al doilea „ochi de pisică” de aceeaşimărime şi calitate ca şi cel pe care- l avea. cu toate căn- a precupeţit nici un ban, o piatră identică n- a găsitniciodată.)

Şi, în fine, o altă raţiune de a continua să trăiascăi- au dat- o femeile. Şi gândul la femei. Păi, nu- i acelaşilucru! abia după moartea Barbarei şi- a dat seama cănu- i acelaşi lucru. dar ce e mai folositor pentru un băr-bat? să- şi astâmpere imediat foamea de femei sau să- llaşi să flămânzească şi să- şi umple vremea uitându- seîn gol. Bastardul era obişnuit să gândească pragmatic.gândindu- se la femei, ţesând scenarii imaginative, băr-batul nu se mai gândeşte la moarte, la „ce rost are oricestrădanie, atunci când, în fiecare moment, indiferentcum l- ai pregătit, poţi păţi ceva rău, chiar să mori?”. înloc să- şi pună asemenea întrebări, el stă ca beat şi îşiimaginează. însă, practic, chiar dacă nu se mai gândeş-te în clipele acelea la moarte, fiind cu totul înrobit deceea ce- i trece prin minte, nici spor la lucru nu mai are.iar, de- i dai posibilitatea de a se satisface imediat ce- ivine pofta, sătul, în restul timpului, ne mai având aceaperdea de vise în faţa ochilor, deşi aparent voios, iar îşiva pune marile probleme. cum e mai bine? Bastardul ahotărât să procedeze „ştiinţific”. aşa că s- a interesat decâte ori făceau amor oamenii lui şi compara datele obţi-nute cu performanţa profesională. dar, în curând, a tre-buit să- şi recunoască faptul că răspunsurile primite dinpartea bărbaţilor nu erau concludente. „tâmpiţii ăia,

s- a înfuriat el, nu spun întotdeauna adevărul. deteamă, din pudoare, de tâmpiţi ce sunt!”. să verificerăspunsurile soţilor cu cele ale soţiilor s- a dovedit impo-sibil. (singurul lucru bun era că „lucra”. aşa că, în timpce- şi punea asemenea chestiuni, nu se mai gândeamăcar el la moarte şi la „ce rost are?”.) ca să elucidezeproblema (raportului dintre cât de des face un bărbatsex şi performanţa profesională), Micul Monstru aîncercat să monitorizeze viaţa intimă a subordonaţilorsăi, despărţindu- i pe sexe, astfel încât să trebuiască săse ceară soţii ori de câte ori ar dori să fie împreună.numai că la acest lucru s- a opus în mod categoricBătrânul.

– de ce? l- a întrebat Bastardul. n- a spus dumne-zeu, în cartea facerii 1:28, “creşteţi, înmulţiţi- vă,umpleţi pământul şi supuneţi- l; şi stăpâniţi peste peştiimării, peste păsările cerului şi peste orice vieţuitoarecare se mişcă pe pământ”? Şi nu trebuie noi, avândgrijă de oamenii noştri să nu le dăm numai de mânca-re, un acoperiş deasupra capului şi haine, ci să- i contro-lăm că respectă şi cuvântul domnului?

– da, dar în nici un caz aşa cum mi s- a spus că vreisă procedezi tu! în arca lui noe, a existat o singură uşăşi o singură fereastră, însă fiecare pereche avea odaiaei, unde să fie singură şi necontrolată de nimeni.

Micul Monstru s- a deprins să nu discute în contra-dictoriu cu Bătrânul. (el nu discuta în contradictoriu cunimeni: cu „oamenii lui” nu discuta în contradictoriufiindcă aceia nu îndrăzneau să i se opună, cu bunicul nudiscuta în contradictoriu pentru că prefera să- l pună înfaţa faptului împlinit şi, eventual ulterior, să- şi argu-menteze acţiunea printr- un citat bine ales din biblie.)de data aceea, însă, înainte de a apuca să- şi pună înaplicare „planul ştiinţific”, Bătrânul i l- a interzis cate-goric. r

■ fragment din romanul Cei o sută diavolul argintiu

F

1 northrop frye, marele Cod. biblia şi literatura,traducere aurel sasu şi ioana stanciu, editura atlas,Bucureşti, 1999, p. 22

ð

24

AnUL XXIV t nr. 5 (734)

CO

NT

EM

PO

RA

NU

L.

IDE

EA

EU

RO

PE

AN

Ă

de definire. studiul de faţă urmăreşte felul în carepsalmul ca poezie a dialogului cu dumnezeu se meta-morfozează, suportând de la un mod de abordare laaltul, modificări cu predilecţie de conţinut (nefiind ospecie literară care să implice o formă fixă) nu numaidin perspectiva modelului biblic care se eludează, cimai ales ca specie literară în sine a poeziei româneşti,cu o anumită autonomie faţă de original. aşadar,acordând atenţie anume poeziilor intitulate de creato-rii lor psalm, urmărim de fapt felul în care psalmul(eliberat de model ca reper obiectiv) se defineşte sin-gur prin chiar felul în care au înţeles poeţii să- l scrie.Problemele pe care le pun din capul locului definiţiapsalmului şi individualizarea lui între alte specii lite-rare, impun aşadar un principiu metodic inductivcare să selecteze din varietatea psalmilor scrişi, linii-le generale de definire nu numai ale psalmului, ci maiales ale psalmului românesc.

din această diversitate de psalmi, absenţa poezii-lor voiculesciene pe care poetul nu şi le- a intitulatpsalmi, ni s- ar fi părut totuşi o omisiune flagrantă.contribuţia lui Voiculescu ni se pare esenţială cu atâtmai mult cu cât poeziile sale pledează în mod particu-lar pentru un psalm mistic. o altăexcepţie care încalcă principiul deselecţie mai sus amintit sunt spora-dicii psalmi ai lui lucian Blaga,analizaţi aici datorită modului ine-dit de concepere a psalmului, careva influenţa clar felul de a scrie poe-zie religioasă. de altfel, aceste dero-gări se datorează într- o anumitămăsură unui studiu similar lucrăriide faţă, deosebit de bine scris, publi-cat de criticul şi istoricul literar dela iaşi, al. andriescu, în 2003: psal-mii în literatura română, (editurauniversităţii „alexandru ioancuza”).

Până la al. andriescu însă, exe-geza nu s- a preocupat de psalm(biblic sau nu)2 ca fenomen literardecât sporadic şi în situaţii particu-lare, cum este cazul versificării luidosoftei sau al psalmilor luiarghezi, şi datorită religiozităţiinonconformiste şi controversate. înmare parte acest fapt se datoreazăşi interesului scăzut pentru lirica defactură religioasă căreia de la sineînţeles s- a inclus şi psalmul.

revenind la studiul psalmii înliteratura română, cartea domnuluial. andriescu are în vedere atâtproza cât şi poezia, analizând pre-zenţa psalmului biblic atât în formalui tradusă prin dosoftei, cât şi în vechile scrieri alelui grigore ureche, Miron costin, ion neculce, dimi-trie cantemir. dacă la aceştia autorul urmăreşteexclusiv citatul biblic, la ion heliade rădulescu,Mihai eminescu observă influenţele psalmului biblicşi respectiv, analizează abordarea modelului psalmicîn doinele eminesciene. nu sunt uitaţi desigur psalmiilui Macedonski, psalmii lui arghezi, referindu- se deasemenea la modelul psalmic al poeziilor lui Voicules-cu şi Blaga. Profesorul andriescu îşi încheie studiulcu Ştefan augustin doinaş. rămân de precizat douăaspecte care delimitează studiul despre psalmi al pro-fesorului ieşean de cercetarea noastră: pe de o parte,volumul urmăreşte prezenţa şi influenţa psalmuluibiblic în literatura română de la începuturile ei pânăazi, pe baza unei analize lexicale şi etimologice cureferiri la psaltirile româneşti vechi; pe de altă parte,pornind de la aceste analize etimologice, criticul lite-rar oferă noi grile de interpretare a psalmilor luiMacedonski, arghezi, Voiculescu, doinaş.

teza metamorfozele psalmului în poezia românămodernă şi postmodernă nu- şi propune în primulrând să identifice apropierile cu psalmul biblic, ciurmăreşte evoluţia unei specii literare autonome îninteriorul liricii româneşti aşa cum s- a scris ea înce-pând cu Macedonski până azi, incluzând referiri şi lapsalmişti în genere neglijaţi de critica literară(cotruş, fundoianu), la care se adaugă autorii recenţide psalmi (dorel Vişan, aura christi, Marta Petreu)şi versificatorii (Militaru, dorcescu, foarţă).

ineditul lucrării constă nu numai în abordareasintetică a psalmului ca specie literară, (subliniindpredispoziţia poeţilor români pentru psalmodiere, fiecă versifică sau rescriu într- un mod personal psalmul)ci şi în faptul că ea analizează şi creaţii literare, cumsunt de exemplu psalmii macedonskieni, psalmiiarghezieni în proză sau poeziile voiculesciene dinClepsidra, care au primit mai puţină atenţie din par-tea criticii literare. de asemenea, ea încearcă să oferenoi grile de lectură, cum este de exemplu cazul psal-milor arghezieni în versuri cărora conceptele de limi-tă de depăşit şi limită de atins, umilitate, umilinţă,fond intimstrăin, instrumentele de lucru ale luigabriel liiceanu, au slujit bine viabilităţii demersu-lui nostru interpretativ. apoi, abordarea unor psalmicu totul inediţi ai unor poeţi actuali ca Marta Petreu,Paul aretzu, aura christi, dorel Vişan, Ştefan foar-ţă aduce în prezent problematica şi- i infirmă anacro-nismul.

Pentru că psalmul în sine traduce dialogul poetu-lui cu dumnezeu, lucrarea urmăreşte nu numai evo-luţia unei specii literare, ci şi metamorfozele dialogu-lui dintre poet şi creator. acest dialog ca parte defini-torie a psalmului a impus însă anumite problemati-zări preliminare care să lămurească natura psalmu-lui. Pe acestea le- am cuprins în primul capitol allucrării, Vocaţia sacră a poeziei.

devreme ce prin psalm artistul stabileşte o rela-ţie cu dumnezeu, este evident că natura lui, aşadarnatura poeziei, este predispusă la o asemenea comu-nicare, dovadă stă faptul că poezia a fost mereu lim-bajul predilect pentru manifestările religiozităţiiumane. omul care este esenţialmente religios, racor-dat deci apriori la sacru, ştie să transfere limbii acestdat, transformându- o în poezie, şi obţinând codul decomunicare cu sacrul. Pornind de la binecunoscutateorie a sacrului a lui rudolf otto, poezia şi arta tri-mit mai degrabă la numinos, miezul iraţional dinsacru, un fapt demostrat prin ceea ce a numit Mircearusu în estetica poeziei lirice supraraţionalitateapoeziei3. concepţia abatelui Bremond despre poezie,teoria blagiană a metaforei şi recentul studiu al lui

horia Bădescu despre sacru şi poezie4 aduc argumen-te viabile în favoarea vocaţiei sacre a poeziei.

când nu numai prin natura ei, ci şi în intenţiona-litatea ei, ea exprimă căutarea sacrului, cum estecazul psalmului, poezia devine religioasă. Multipleleteorii despre natura sacrului au creat şi în registrulliterar liric însă, confuzii care au problematizat maiales în cazul definirii poeziei religioase. am pornit dela premisa că religiozitatea nu înseamnă religie, ciraportarea structurală a omului la sacru. când sacrulreprezintă dimensiunea metafizică a lumii, poeziaexprimă mai degrabă o incursiune de tip filozofic,când sacrul se personalizează în dumnezeu- tatăl,poezia exprimă alt tip de religiozitate, când conţine şievidente trimiteri la o religie, religiozitatea se parti-cularizează. aceste diferenţe au creat confuzii puter-nice în definirea poeziei religioase.

analiza naturii controversate a poeziei religioaseni s- a părut cu atât mai necesară cu cât psalmul sepresupune a fi poezie religioasă (cum de altfel a fostîn general definit), şi deci solicită descrierea unormetamorfoze în chiar natura lui religioasă. Pornind şide la simpla observaţie că tipul de religiozitate a psal-mului blagian este net diferit de religiosul poeziei voi-culesciene, orice demers în analiza metamorfozelorpsalmice plonjează inevitabil în miezul dilematic alchestiunii poeziei religioase, cu tot ceea ce include ea:suprapunerile dintre experienţa mistică şi experienţaestetică, dintre poezia religioasă şi rugăciune, capaci-tatea poeziei de a deveni rugăciune şi imposibilitateaei de a fi rugăciune totală, mistică plenară (de unde şiproblematizarea poeziei ca insuficientă rugăciune laPaul aretzu, Şt. aug. doinaş, tudor arghezi), decur-gând de aici şi lupta de priorităţi pentru şi în deza-vantajul criteriului estetic, înăbuşit uneori de dogma-tism şi retorism, şi nu în ultimul rând, confuziile ter-minologice.

eugen dorcescu face oarecum ordine între acesteconfuzii, clarificând că poezia cu trimiteri certe la reli-gie, e religioasă, iar poezia care exprimă legătura cusacrul (metafizica) este o poezie mistică. apoi adaugăfaptul că o poezie poate fi deopotrivă mistică şi reli-gioasă. din acest punct, psalmul se defineşte ca poe-zie mistico- religioasă, pentru că aparţine prin arhetipunei tradiţii religioase şi pentru că el însuşi se con-struieşte pe raportarea la sacru. este cazul psalmilorlui Paul aretzu, Şt. aug. doinaş, V.Voiculescu, tudorarghezi chiar (în ciuda misticii sale eliptice), dorelVişan, în intensităţi diferite de religiozitate. Psalmii

lui lucian Blaga, Marta Petreu, aura christi aparţinsferei poeziei mistice; psalmii macedoskieni, fără mis-tică şi cu o religiozitate formală, sunt greu încadrabiliunei categorii.

de asemenea, e un fapt evident că felul în care sescrie psalmi la un moment dat depinde de modul cuma evoluat relaţia omului cu dumnezeu şi concepţiadespre sacru. ultimul secol şi ceva l- a privit pe dum-nezeu cu rezerve şi cu revoltă. teza nietzscheană amorţii zeilor, efectele raţionalismului iluminist, dis-putele teologice şi filozofice modifică conştiinţa reli-gioasă a omului modern. Poezia modernă şi postmo-dernă a putut înregistra aceste modificări şi a încer-cat să le facă faţă: fie substituindu- se sacrului, exage-rându- şi valenţele mistice (conceptul de poezie pură),fie recluzionându- se între valorile tradiţionale, o ten-dinţă promovată în literatura română de mişcarealiterară de la Gândirea, căreia psalmul românesc îidatorează suficient, fie efectiv exprimând făţiş drep-tul ei de a recupera relaţia cu dumnezeu în mijloculpluralităţii postmoderniste a opţiunilor.

în primul caz, deşi critica literară a văzut în stră-duinţele estetice ale poeziei moderne, o recuperare a

sacrului, bănuim totuşi maidegrabă o sacralizare a poezieiînseşi, o idolatrizare compensato-rie. Poeziei i se neagă deschide-rea spre sacru (devreme ce trans-cendenţa e goală), dar îi suntexplorate toate atributele, supra-raţionalitatea ei care face posibi-lă această deschidere. dovadăstă un concept atât de cunoscutîn epocă, bremondianul poeziepură. accentul pe puterea ei desugestie, un concept care a înlo-cuit altul, expresia poetică5, şimai ales tentaţia ei de a se apro-pia de teritoriul misticii, a adusîn mijlocul teoretizărilor legatede poezia modernă conceptul depoezie pură, o poezie care prinelitismul ei întoarce spatele lim-bajului comun (la langue de latribu) şi deopotrivă realităţii lacare aceasta se referă.”6 Poezia,mai mult decât oricând, intenţio-nează să se apropie de mistică7,apropiindu- se însă cel mult detrăirile de natură numinoasă saude numinos (dacă numinosulpoate exista înafara sacrului).

în al doilea caz, chiar dacămişcării culturale din jurul Gân-dirii nu i s- a arătat atât de multinteres precum altor mişcări lite-

rare, meritul de seamă al ei, incontestabil şi absolutnecesar, stă în faptul că a creat cadrul propice pentrunaşterea poeziei religioase la noi, chiar dacă valoric,ea este inconsecventă; mai mult, îndrăzneşte apro-pieri între poezie şi religie, solicitând formarea în pla-nul literaturii a unei conştiinţe poetico- religioase, clarconfesionale, ortodoxia contribuind profund la struc-tura de adâncime a poporului român.

în al treilea caz, într- un context oportun tuturorstilurilor, ideilor, opţiunilor şi care înregistrează alea-toriu şi fără discriminare, opţiunea pentru religiozita-te şi religie, pentru psalm, în raport cu pluralitateaalegerilor, nu este altceva decât o chestiune persona-lă, una din multiplele povestiri locale. Poezia religioa-să la fel, îşi poate cere drepturile, este un tip de dis-curs care- şi poate regăsi locul în virtutea liberalizăriisubiectelor în literatură. Psalmii aretzieni sunt ceamai bună mărturie. oricât ar părea de straniu, crea-ţia religioasă ca expresie a aderenţei unui poet laortodoxie, de exemplu, are mai mult loc în rândurilepoeziei postmoderne, decât în poezia modernă cuaccent puternic pe estetizare.

în sfârşit, poezia religioasă poate cunoaşte oputernică revitalizare pe urmele mult anticipateireîntoarceri a omului mileniului ii la religios, la tra-diţia credinţei. ea poate să anunţe o asemenea răz-gândire sau s- o descrie. oricum, dispus în plin haos,de aici omul postmodern nu mai are unde să se întoar-că, decât la principii. r

Fragment

2 de altfel, nici psalmul biblic nu se bucură demai multă atenţie nici în critica literară, nici măcar înliteratura românească de specialitate a ultimilor osută de ani care n- a oferit nicio carte valoroasă înacest sector al teologiei Vechiului testament.

3 liviu rusu, estetica poeziei lirice, editura Pen-tru literatură, Bucureşti, 1969, p. 178

4horia Bădescu, memoria Fiinţei. poezia şisacrul, editura junimea, iaşi 2008

5 Benedetto croce, poezia. Introducere în criticaşi istoria poeziei şi literaturii, editura univers, Bucu-reşti, 1972, p. 72

6 nicolae Manolescu, despre poezie, editura aula,Braşov, 2003, 137

7 g. călinescu, spunea că „orice poet e pur dacăprin el ajungi la acest exerciţiu quasi – mistic” în prin-cipii de estetică, editura junimea, iaşi, 1996, p. 55

Paralela sugerată maisus, ipoteza porivit căre-ia conceptul eliadesc aldrumului spre centru

are mai multe puncte de intersectarecu viziunea asupra lumii a lui levtolstoi, devine şi mai pregnantă înlumina comparaţiei nu doar a operei,ci şi a gîndirii filosofice tolstoiene cutezele lui eliade dintr- un alt text,intitulat chiar drumul spre cenru şiinclus în cartea analizată de noi maisus, Fragmentarium.

referindu- se la „tehnica socrati-că” care „se fundează pe această sigu-ranţă: că orice om are adevărul în el;trebuie doar să i- l aminteşti, să- l scoţila lumină”, dar şi la o serie de concep-te şi mituri indiene, eliade constată:„Şi pentru socrates, şi pentru unelefilosofii indiene, omul suferă pentrucă ignorează valoarea şi «situaţia» propriului săusuflet. îşi ignorează, adică, propriul său «centru». sufe-rinţa, drama, dezastrul condiţiei umane se datoreşteunei absurde amnezii: omul nu- şi mai aminteşte adevă-rul (socrates), nu- şi mai recunoaşte sufletul (sam-khya- yoga)”.

în lumina reflecţiilor lui eliade pot fi limpezite nudoar unele direcţii ale căutărilor tolstoiene, ci şi cauze-le complexităţii, chiar ale caracterului lor inerent con-tradictoriu. astfel, conceptul de cunoaştere religioasăadesea se intersectează, se suprapune sau chiar seidentifică la tolstoi cu noţiunea de cunoaştere afectivă,intuitivă, lucru ce se întîmplă mai ales în perimetrulesteticii, unde cunoaşterea afectiv- intuitivă joacă rolulviorii întîi. drept rezultat, o privire superficială consta-tă, în „sistemul” filosofic al lui tolstoi, un fel de ames-tec hibrid de elemente cognitive şi ontologice, metafizi-ce şi religioase. or, legătura lăuntrică între acesteane- o sugerează notaţiile lui eliade despre cele douădirecţii – „căi” – ale „drumului către sine”, numit desavantul român – parcă într- o deplină concordanţa cuterminologia lui tolstoi – şi drum către „înţelepciune”,„libertate” sau (în altă parte) spre „adevăr”: „drumulspre înţelepciune sau spre libertate este un drum sprecentrul fiinţei tale. aceasta este cea mai simplă defini-ţie care se poate da metafizicii în genere. Şi este intere-sant de remarcat că o definiţie similară se poate da reli-giei în genere: „drum spre centru […] fireşte, «drumu-rile» acestea spre centru – ale metafizicii şi ale religiei– au direcţii opuse: metafizica descoperă centrul în om(tat tvam asi); religia descoperă centrul în sacru, înafara omului (ganz anderes). cu toate acestea, «direc-ţia» drumurilor nu trebuie să ne înşele, făcîndu- ne săcredem în incompatibilitatea celor două «căi», metafizi-că şi religioasă. Pentru că, este adevărat că în primulcaz, al itinerariului metafizic, omul descoperă în sinerealitatea absolută (âtman), dar tot atît de adevărateste că acest principiu ontologic nu aparţine omului caatare, ci îl precede şi îl transcende…”.

o analiză atentă şi minuţioasă a unei serii deparalele, asemănătoare cu cea schiţată aici pe baza stu-dierii tuturor scrierilor tolstoiene (şi eliadiene!), ne- arconvinge, poate, în plus că tolstoi a avut chiar un sis-tem de gîndire, propriul său sistem religios- filosofic –plin de contradicţii, greu digerabil şi mai greu practica-bil… dar generos şi ademenitor. izvoarele acestui sis-tem (inclusiv socrate şi religiile orientale) sînt, dupăcum se ştie, în mare parte comune cu cele la care recur-ge de regulă şi Mircea eliade şi pe care îşi fundamen-tează gîndirea filosofică şi opera ştiinţifică.

un exemplu grăitor, aş spune chiar frapant, l- arputea constitui, în acest sens, reflecţiile lui tolstoi des-pre religie şi filosofie ca două „viziuni” sau „domenii decunoaştere” egale ca eficacitate şi valoare (cf. comenta-riul lui tolstoi la dialogul despre religie al lui schopen-hauer) şi, pe de altă parte, interesul patriarhului de laiasnaia Poliana faţă de cele mai diverse religii alelumii, situarea lor la răscrucea diferitelor sfere decunoaştere şi chiar dorinţa lui mărturisită de a contri-bui la constituirea unei noi ştiinţe: „studiul religiei (înoriginal: relighiovedenie – n.n.) constituie o adevăratăştiinţă, pentru care nici nu există denumire. eu cu astamă ocup. Şi l.n. a spus că adevărurile de bază sînt întoate religiile aceleaşi” – consemnează autorul cvazizil-nicelor Insemnări de la Iasnaia poliana d. Makovicky1,şi tot el notează în altă parte: „l.n. spunea că, aşa cumse dezvoltă omul, la fel se dezvoltă şi baza religioasă: învedele, în taoism, în buddhism, în creştinism, în islambaza religioasă este aceeaşi. cu timpul ea merge totmai mult către simplificare şi unificare”.

eliade nu avea, desigur, de unde să cunoascăaceste reflecţii tolstoiene. dar, atras ab initio de ace-leaşi două sfere ale creaţiei intelectuale, artă şi ştiinţă,

care îl atrăgeau irezistibil şi pe levtolstoi, el intuia, fără îndoială, oserie de interferenţe ce leagă perso-nalitatea sa creatoare de cea a titanu-lui de la iasnaia Poliana. nu ne vamira deci nici faptul că îşi pune, cuatîta obstinaţie, întrebarea asupracelor două componente ale geniuluitolstoian. una din însemnările dinJurnalul portughez (24 mai 1945)mărturiseşte că impactul cu eseul luiivan Bunin la délivrence de tolstoï îlface pe diarist să gîndească – „dinnou” – la destinul lui tolstoi: „nu laviaţa lui, atît de inuman de zbuciu-mată în ultimii ani – ci la destinul luispiritual”. sub incidenţa lecturii„lamentabilei” broşuri, după părerealui eliade „descusută, prolixă, alcă-tuită optzeci la sută din citate nuîntotdeaună relevante” (citate, am

adăuga, cu siguranţă prost traduse în limba franceză),autorul, cu caracteristicul său ton categoric, desfiinţea-ză orice valoare a ideilor filosofice expuse de tolstoi lamodul discursiv – „cu cuvintele lui”. eliade recunoaşte:„omul acesta a fost obsedat încă din tinereţe de ceea cese numeşte marile probleme” şi adaugă pertinent: „nua fost un ignorant (cel puţin aşa o spun izvoarele luiBunin). avea o bibliotecă de 14. 000 volume şi meditazilnic, lua note, se analiza în jurnale etc.” el nu vreaînsă, în ruptul capului, să recunoască valoarea citateloraduse de Bunin: „totuşi, ce extraordinare platitudini«filosofice», ce mediocritate teoretică în toate acele«panseuri» tolstoiene asupra personalităţii, pierderii înimpersonal etc.!” cu atît mai impresionante sînt celecîteva caracterizări ale creaţiei artistice a lui tolstoi,care apar în aceeaşi însemnare, trădînd fascinaţia luieliade faţă de importanţa, forţa şi originalitatea ideilortolstoiene – atunci cînd sînt exprimate artistic: „ivanilici anticipează întreaga filosofie existenţialistă”;„…acest neîntrecut tolstoi, care ridică literatura la uninstrument de cunoaştere…“

***Mircea eliade nu i- a închinat artei literare a lui

tolstoi un studiu special. Multiplele referiri la operatolstoiană ne permit însă să restabilim nu doar privirealui generală asupra marelui narator rus, ci şi apreciericoncrete legate de maniera artistică tolstoiană, desecretele „forţei lui epice”. importante sînt în sensulacesta o serie de articole scrise de eliade la începutulanilor ‘40 pentru cîteva reviste portugheze. creaţia luilev tolstoi, romanul său epopee figurează aici ca modelşi termen de referinţă de fiecare dată cînd vine vorba deproza românească contemporană, fie că e vorba denuvelele şi romanele lui gib Mihăiescu, care „dau dova-da unei forţe creatoare epice tulburătoare” şi îmbogă-ţesc „galeria eroinelor celebre, deoarece personajelefeminine ale lui gib Mihăiescu ar putea fi comparate cucele din anna Karenina” sau opera epică a lui liviurebreanu: „ca şi tolstoi, rebreanu posedă acest darextraordinar de a evoca un sat din mers, de a ne face săvedem şi să simţim torentul uman care se revarsă pestecîmpuri şi distruge tot ce întîlneşte în cale”; „…densita-tea creaţiei sale nu cunoaşte egal faţă de nici un scrii-tor modern. o pagină din rebreanu se citeşte cu aceeaşiîncîntare delicioasă cu care citim o pagină de stendhalsau de tolstoi” – citim în articolul dedicat „celui maimare romancier român al timpului”. 2

reflecţiile asupra ideilor şi operelor lui tolstoisînt inseparabile şi de proiectele artistice ale lui eliade,de căutările sale în sfera marii proze. Mircea eliade îlciteşte şi- l reciteşte pe tolstoi în cele mai tensionatemomente ale activităţii sale creatoare. ca şi dosto-ievski, tolstoi rămîne eternul companion al luieliade- prozatorul, martorul, magistrul şi, uneori, celmai preţuit rival: „Mă tot întreb: cum s- ar putea oarescrie firesc, simplu, «credibil» despre lucruri atât de«mari» ca trecerea timpului, dragostea, miracolulîntîmplărilor?” – notează eliade în Jurnalul său pari-zian.

elaborarea îndelungată şi adesea chinuitoare aultimului său roman, noaptea de Sînziene, îi pricinuieş-te dubii, uneori dezamăgiri dramatice: „în ultimii zeceani am revenit de trei ori la roman – şi am abandonatdupă câteva luni de scris”, constată eliade în nota cita-tă de noi mai sus. Şi îşi pune o întrebare plină de dispe-rare: „nu mai am respiraţia lungă? «Vîna» mea «epică»a secat?” „Parcă nu- mi vine să cred”, îşi răspunde el,propunîndu- şi o altă explicaţie a eşecurilor sale înaceastă sferă, printre care lipsa acută de timp: „dar amnefericitele mele cărţi ştiinţifice de terminat”; „în loc sămă concentrez exclusiv asupra cărţilor mele majore, şiîn primul rînd asupra romanului, mă cheltuiesc în con-ferinţe, studii şi articole”.

Posedînd, ca şi lev tolstoi, dubla structură crea-toare de artist şi gînditor, eliade nu are libertatea celuidintîi de a se dedica amîndurora. în acelaşi timp unartist autentic şi un estetician experimentat, eliadeînţelege, desigur, că lipsa de timp nu poate fi cauzaunică a ceea ce el numeşte eşecurile sale. astfel, reflec-tînd, în luna august a anului 1951, la structura şimaniera artistică (sau, cum spune el în altă parte, la„metoda” – în ghilimele!) a romanului la care lucrează,eliade le clarifică în lumina comparaţiei cu capodoperatolstoiană: „încep să înţeleg de unde vine sentimentulde zădărnicie, panică, deznădejde, care mă cuprinde decîte ori încerc să- mi reprezint romanul ca un întreg: îlvăd nu numai ca un roman, ci şi ca o frescă istorică. unfel de război si pace”. asigurîndu- se, o dată în plus, căvîna lui epică nu a secat („romanul ăsta – fresca istori-că – l- aş putea scrie, dar altădată”), Mircea eliadeîncearcă şi să se lămurească de ce structura eposuluitolstoian nu se portiveşte „în nici un caz” romanului lacare lucrează. în acest context diaristul atacă frontaluna dintre problemele- cheie ale poeticii romanuluimodern – problema timpului romanesc: „or, aici stăgreşeala mea: acest roman se desfăsoară pe 12 ani, esteîntr- un anumit sens şi o frescă – dar centrul lui de gra-vitaţie stă aiurea, în diferitele concepţii ale timpului pecare le- au asumat personagiile principale. dacă încercsă scriu o frescă istorică, ratez de la început pînă la sfîr-şit. nu cu eroi ca Vădastra sau Ştefan aş putea prezen-ta un război şi pace al româniei contemporane”.

Problema timpului romanesc este analizată, înmai multe note de jurnal eliadene, în diferitele ei ipos-taze şi în concordanţă cu alte aspecte ale poeticii roma-nului modern. Printre acestea, unul deosebit de impor-tant pentru maniera artistică eliadescă, pentru modali-tatea lui de abordare a realităţii, este elementul fantas-tic şi locul, funcţia lui specifică în structura romanului.hotărît să renunţe la încercările de a schiţa în noapteade Sînziene un tablou epic, eliade insistă: „numai des-tinul personajelor interesează – nu istoria contempora-nă. cred că se va remarca trecerea de la «timpul fantas-tic» al începutului (întîlnirea în pădure) la «timpul psi-hologic» al primelor capitole şi, din ce în ce mai despo-tic, la «timpul istoric» de la sfîrşit. finalul – sînzienele1948 – readuce pe Ştefan în timpul fantastic al copilă-riei, întrevăzut doar ca prin ceaţă în Pădurea de laBăneasa”.

de- a lungul anilor, tolstoi rămîne o prezenţă con-stantă în paginile jurnalului eliadean, alături de ace-iaşi Balzac, dostoievski, Proust şi de andré gide, încăfoarte la modă. aprecierea lui tolstoi ca romancier ine-galabil rămâne neclintită, autorul romanelor război şipace, anna Karenina, Învierea figurînd în Jurnalul luieliade în seria scriitorilor a căror cunoaştere este nece-sară oricărui om cultivat. în mai multe note „america-ne” eliade se întoarce la opera scriitorului rus, descope-rindu- i entuziast rădăcinile, semnificaţiile, simbolurile.dar, gîndind tot mai insistent, visînd la romanulmodern „adevărat”, eliade se străduieşte să precizezelocul şi rolul marilor scriitori în crearea acestuia, efor-turile lui fiind susţinute – sau subminate – de luptele şimódele literare („noul val”, „noul roman” etc.).

după cum se ştie, spre sfîrşitul vieţii eliade îşigăseşte – şi îşi desăvîrşeşte – nu doar propria manierăartistică, ci şi genul, mai exact, specia literară în carecreează o serie de capodopere. este vorba de nuvela fan-tastică. aceasta nu înseamnă însă negarea genuluiregal, romanul. în notele de jurnal din ultimele deceniiale vieţii sale, precum şi în conferinţele pe teme litera-re el continuă să reflecteze la destinele romanuluimodern. în „apărarea” acestui gen eliade vine cu pro-priile sale argumente, originale şi cu mare greutate.astfel, într- o notă din 7 martie 1963, istoric al religiilorconsacrat şi estetician maturizat, reflectînd asuprastructurii epice a miturilor antice, în special asupracelor australiene, cu marea lor „simplitate” şi aparentalipsă de evenimente „importante” („Pentru un lectoroccidental, ele sînt monotone, plictisitoare, insipide”) îşiaduce aminte – „brusc” – de ulysses a lui james joyce,la care găseşte aceeaşi aparenţă a lipsei de „grandios”sau „dramatic”. Paralela îi prilejuieşte o revelaţie:„simt că analogia între mitologia arhaică cea mai sără-căcioasă şi romanul cel mai semnificativ al secolului alxx- lea are un sens mai profund pe care nu îl «realizez»în acest moment” scrie el. Şi, insistînd, încercînd să selămurească pe loc, trage cîteva concluzii majore, emi-ţînd o serie de teze ce stau la baza nu numai a poeticii,ci şi a comparatisticii lui – ca, de altfel, şi a comparatis-ticii literare în genere (adevăr prea sumar elucidat deistoria literară). „romanul occidental – Balzac, tolstoi,dostoievski, dickens, Proust – l- aş compara (din punctde vedere epic), cu marile mitologii ale Polineziei,indiei, greciei etc.”, notează eliade. Şi, corectînd înesenţă teza lui hegel despre corelaţia literaturii cu filo-sofia în epoca contemporană, continuă: „degenerarea şidispariţia acestor mitologii deschid calea spre filosofieşi literatură. ne- am fi aşteptat ca «degenerarea şi dis-pariţia» romanului epic să ducă de asemenea la filoso-fie. dar james joyce se reîntoarce la monotonia încăr-cată de semnificaţii religioase a hoinărelii eroilor aus-tralieni. sîntem încîntaţi şi admirăm, ca şi australienii,faptul că leopold Bloom se opreşte într- o cîrciumă şicomandă o bere”. r

25

CO

NT

EM

PO

RA

NU

L. ID

EE

A E

UR

OP

EA

NĂ

MAI 2013

elena loghinovski

Mircea Eliade: „acest neîntrecut tolstoi” (II)

contElE tolStoi

1 la tolstoi, Însemnări de la Iasnaia poliana dedušan makovický (У Толстого. Яснополянскиезаписки Д.П. Маковицкого) vol.3, ed. „nauka”, pp250, 260; 356- 357.

2 Jurnal portughez şi alte scrieri, ediţia a ii- a, ed.humanitas, vol. 2, p. 372, 353 ş.a.

emfaza pronunţiei şi tonul ridicat cu celpuţin o terţă, prin care se străduiauelevii din ciclul gimnazial să- şi sprijineprofesorul la inspecţia de grad, aveau

darul să sublinieze prin contrast derizoriul lecţieidin manualul „splash” cu un titlu onomatopeic,înseamnând ceva de genul „stropire, revărsare, spo-ială”. dedicat unor copii la a căror vărstă fiica luiŞtefan Bănulescu citea război şi pace, acesta răsfa-ţă în paginile sale animăluţe, lucruşoare de îmbră-cat, un inventar al îndeletnicirilor casnice, cum ar ficurăţenia de zi cu zi. engleza nu are, precum japone-za, nivele de intonaţie prin care să deosebeşti clasasocială, dar folosirea indicativului în loc de subjunc-tiv în condiţionale, a pronumelor la acuzativ în loc denominativ în comparative sau a unor expresii idio-matice controversate sunt mărci ale inferiorităţiisociale recunoscute ca atare numaidecât de un vorbi-tor nativ. Prin conţinut şi registru, acei copii sunt„formataţi” pentru sfera serviciilor, nu pentru aceeaa speculaţiei teoretice. sunt surprinsă să aflu îninspectoare un aliat: simte şi ea nevoia unei cărţi deînvăţătură pentru minte, inimă şi literatură, cevacare să modeleze trestii gânditoare, nu minţi plafo-nate. încearcă să realizeze un cerc de literaturăengleză, germană şi – adaugă, cu oarecare ezitare –rusă. o liniştesc, spunându- i că turgheniev a fostobiect de cult în zorii modernismului atât pentruflaubert, cât şi pentru americanul William deanhowells, şi că, în anglia, unde henry james aîntâmpinat rezistenţă, Virginia Woolf s- a declaratdiscipol al prozatorilor ruşi.

cu melcul pe povârniş (1966- 68) şi picnic lamarginea drumului (1972), prozatorii ruşi arkadi şiBoris strugaţki se arată conştienţi de existenţa,printre compatrioţi, a unui fatalism asemănătorcelui încercat de iona al lui sorescu în momentul încare descoperă că, spintecând peştele care l- a înghi-ţit, a nimerit într- altul mai mare… odată spulbera-te diversele mituri ale patriotismului eroic, progre-sului tehnic şi social, culminând cu epopeile sputni-kului, ruşii se confruntau în anii ’60, când se afirmaufraţii strugaţki, cu o realitate care, în comparaţie cuhedonismul sublimat, intelectual şi estetic al dece-niului al şaptelea într- un occident ce îşi revenise dinconflagraţie, îi făcea să se simtă marginalizaţi şichiar victime ale unor forme de control şi manipula-re la distanţă printr- o avansată tehnologie şi malefi-că strategie. Vizitându- i ceva mai târziu, într- ungrup de tineri naivi care încă se mai credeau cetăţeniai unei românii întoarse ireversibil către occident şivalorile sale după revirimentul brusc din 1963 – cumsunt mai toate în istoria spasmodică a româniei –i- am văzut deja tensionaţi, încrâncenaţi, dogmatici(mi- amintesc asprimea dătătoare de fiori cu care afost „corectată politic” ghida noastră basarabeancăde o colegă care trăgea cu urechea în vreme ce vor-bea propriului ei grup de turişti). compatrioţii meiproaspăt ieşiţi din adolescenţă se revărsau pe străzicu un fel de frenezie a mişcării nesupravegheate,extaziaţi de sentimentul eliberării din chingile gân-dirii impuse, se înecau în râs la masă, când unul din-tre noi rostea pe un ton solemn ce imita clişeele ghi-dei: „cu această lingură a mâncat lenin”. cel puţinîn perimetrul deschis turiştilor, de la Moscova laleningrad, era risipă de aur, de pietre preţioase, decoloane de malahit şi lapis lazuli în staţiile maies-tuoase ale metroului. nu erau semne de sărăcie şi,pentru costul mic, am fost îndopaţi chiar şi cu icrenegre şi de Manciuria. dincolo însă erau filmele deartă ale lui Bergman, de sica, Buñuel, lelouche,felllini, prima explozie a gândirii teoretice în Pari-sul lui tel Quel, versiunea europeană a filosofieidrepturilor fundamentale ale omului, născută dinmintea lui jefferson, începuturile construcţiei politi-ce europene şi chiar şi revoluţionare creaţii de modă,ce nu urmăreau să pună în valoare trupul – maicurând îl mascau – ci să imite pe eroii noii ere cosmi-ce. era victoria inteligenţei şi creativităţii umane,sărbătorite în exces, ca atunci când sunt efectul des-cătuşării.

într- o rusie aparent inhibată de prăbuşireaunui proiect – occidentul nu părea deloc să agonize-ze – arkadi şi Boris strugaţki căutau explicaţii şiremedii pentru defetismul rus, voluptatea… intros-pecţiei masochiste şi a meditaţiei sumbre asupra

condiţiei umane, ce constituiau deja o tradiţie, de ladostoievski la Pasternak. canonizarea lor ca autoride science- fiction se explică, probabil, prin încerca-rea de a eluda cenzura. în realitate, spaţiul acestordouă romane nu e futurist şi supertehnologizat, cimai curând distopic, iar timpul e un prezent defami-liarizat, ceea ce invită trimiteri la realismul magic.filmul Călăuza lui tarkovski, al cărui scenariupleacă de la picnic la marginea drumului, a inter-pretat fidel spaţiul strugaţki ca unul tangent la rea-litate, ambiguu, realist- mitic, servind unei istoriialternative, non- factuale, dar mai autentice, deoare-ce redă la modul alegoric adevărul profund şi delibe-rat mascat al celei reale.

romanul melcul pe povârniş, tradus de Vale-rian stoicescu pentru editura Paralela 45 (2011), cuo Postfaţă de liviu radu, debutează la fel ca Ţarapustie a lui t.s. eliot – acea epopee pe dos a occiden-tului decadent, în versiunea lui spengler. ca şi eliot,care alătură un citat din Satyricon şi altul din pur-gatoriul lui dante, pentru a rezuma tema morţii şiresurecţiei spirituale, autorii ruşi reproduc câtevaversuri elegiace ale lui lui Pasternak despre soartăca un abis entropic (totul în adânc, vraişte peste tot),urmate de contrapunctul alegoric al unui melc careurcă încet dar sigur din abis „până la cele mai înalteculmi”. Şi tot ca la eliot, care vedea în conaţionalulezra Pound figura artistului salva-tor, cei doi strugaţki reproduc sem-nătura alegoricei picturi în cuvinte,ce aparţine unui fiu de ţăran japo-nez, ajuns un maestru al haiku- ului.cu impresionantul lor succes inter-naţional, se poate spune despreautorii care au traversat infernulrăzboiului că şi- au îndeplinit promi-siunea de a descoperi remediul frus-trării şi de a- şi purta compatrioţiiînapoi în albia centrală a culturiiuniversale.

cultura e, după luhmann, ometasocietate, o stratificare a datu-lui existenţial brut în coduri alesemiozei culturale. melcul pe povâr-niş este un roman alcătuit din acor-duri între nivelul epic propriu şinoduri ale reţelei simbolice pe careeliot o numea „mintea europei”.cele două naraţiuni – a personaju-lui prizonier al oraşului, care aspirăsă pătrundă în abisul fascinant alPădurii, şi a personajului eşuat fărămemorie („decapitat”) în Pădure caunivers organic şi elementar, care tânjeşte să revinăîn oraş, pentru a- şi recăpăta identitatea – se împle-tesc în scenariul arhetipal al conflictului dintre cul-tură şi natură care a tensionat dintotdeauna fiinţaumană. în versiunea de secol xx, acesta ia formaalienării în formalismul dezumanizant al birocraţieiabsurde, kafkiene, pe de o parte, şi în coborâreasocietăţii proletcultiste la nivelul zero al existenţeisociale minimale, ce se rezumă la idealul perpetuăriibiologice. subtilitatea autorilor constă mai ales întransferurile de energie dintre cele două sfere apa-rent incompatibile, pericolul lunecării în schema-tism maniheist fiind înlăturat prin poziţionareavocii narative întotdeauna în afara sistemului obser-vat, pentru a- l putea evalua critic. resimbolizareaunui motiv european medieval – primitivul, omulverde al naturii – dovedeşte deopotrivă erudiţie şicapacitate de rafinare a unui cod preexistent. stoian,orăşeanul trimis să lucreze la staţia Biologică, deunde sunt lansate atacuri biologice asupra inamicu-lui, cum sunt percepuţi locuitorii pădurii, seamănăcu sălbaticul îmbrăcat în frunze de viţă care figuraîn spectacolele prezentate reginei elisabeta i aMarii Britanii, cerându- i să- l civilizeze: „era îmbră-cat într- un combinezon, iar gluga desprinsă dincapse i se bălăngănea la piept, atârnată de o bucatăde cablu radio. de la bocanci până la cordon, salope-ta îi era împănată cu tulpinele roz- palide ale unortineri lăstari ca nişte săgeţi, iar piciorul drept îi eraînfăşurat cu o liană pletoasă şi portocalie, intermina-bilă, ce se târa în urma lui pe podea. liana încă tre-sărea”.

civilizaţia redusă la comportamentul socialmaşinic, la „liniile tehnologice” ale deciziilor admi-

nistrative, la eficienţă procedurală dar vidată devalori, sau la construcţii monumentale, dar „fărămemorie”, o civilizaţie prizonieră a unor dogme şiprejudecăţi contrare credinţei, are ca erou emblema-tic pe selivan, omul metamorfozat în arbore săritor.contrar tradiţiei lirice a genului silva – însemnândpădure primordială, dar şi lemn, material şlefuit depoem, canalizare a inspiraţiei de moment în formăprozodică şi, prin aceasta, control şi emancipare anaturii brute – administraţia oraşului se mulţu-meşte să antropomorfizeze natura, imaginându- şi căsimpla animaţie a organicului e suficientă pentru arealiza saltul de la natură la spirit, în absenţa crea-ţiei de valori.

autorii resuscită contexte istorice absolut nece-sare înţelegerii unor scene în exploziva lor concen-trare de sens. Vizita filologului Pereţ la kafkianuldirector al administraţiei, care, la intrarea sa stăteacu spatele la el, hrănind porumbeii îngrămădiţi pepervaz, evocă o scenă reală cu sfârşit tragic pe fondulcăreia a pictat Picasso într- un necaracteristic stilrealist un porumbel ce a devenit simbolul păcii laconferinţa pentru Pace de la Paris din 1949. gândi-rea totalitaristă a directorului, devenit pe momentexeget al lui Picasso, distorsionează monstruos sen-sul obiectului de artă în lozinci (noul din vechi. Viuldin mort. raţiunea din materia retrogradă) comen-

tariul său fiind, de fapt, un eucha-rist pe dos, grotesc. criticul- surogatrămâne un ideolog materialist, inca-pabil de transcendere a apetituluiinstinctual: „o plăcintă de porumbeişi un pahar de vin bun – ce poate fimai bun?” (?!).

se întâmplă să citesc concomi-tent o carte de debut a unui autorromân, dar oricine i- a citit pe mariinoştri romancieri în viaţă ştiu că einu au scris niciodată stângaci sausuperficial. radiografia unei zile demai de cristian Meleşteu cuprindetrei povestiri care, ca tramă epică,pot fi rezumate cam în tot atâteafraze. incidentele se deruleazălinear, fără motivaţii psihologicesau de altă natură, ceea ce nu le asi-gură o minima verosimilitate. untânăr coboară în subteranele oraşu-lui, percepe taxe de la hoţii de buzu-nare de acolo, este deranjat de infil-traţiile intemperiilor şi – Bingo! – seduce şi îşi pune grumazul pe şina decale ferată în aşteptarea unui

tren… sub raportul genului, naraţiunea e însăilatădin pasaje de compunere literară, fragmente dereportaj sau conversaţie de interlopi şi banc, nicimăcar politic. un banc, probabil, pentru amuzamen-tul studenţilor. Proza ca reducţie la monodia (monoz-gomotul, mai curând, prin sărăcia de sens) istorisiri-lor banale ale diverselor curţi interioare şi indivi-duale, cu amoruri de tinereţe şi teribilisme de cetede cartier, se practică, în românia – în paralel cuorchestraţia wagneriană pe care o mai putem încăasculta, din fericire, la unii prozatori din diversegeneraţii, dar cu public tot mai restrâns – din aniioptzeci, iar susţinerea ei cu o îndărjire invers propor-ţională cu demnitatea cauzei are, probabil, o motiva-ţie politică: îndepărtarea atenţiei de la derapărilepoliticului în urmă cu aproximativ trei decenii saubruierea procesului totalitarismului intentat acum.cât despre trista sărăcie de idei, inclusiv literare, şide codificări culturale, s- ar putea să găsim o explica-ţie în hrana tot mai frugală a şcolarizării la o almaMater- cenuşăreasă.

undeva, în romanul fraţilor strugaţki, un per-sonaj rosteşte sintagma „materialism emoţional”.Pentru amatorul de etichete, este, credem, potrivităpentru a denumi o trăsătură specifică a prozei ruse:implicarea în societate a scriitorilor ca reflectorihamletieni asupra peisajului de fapte sub aspectulechivalenţelor lui în planul existenţei umane ca des-tin. r

26

AnUL XXIV t nr. 5 (734)

CO

NT

EM

PO

RA

NU

L.

IDE

EA

EU

RO

PE

AN

Ă

Maria- ana tupanO poetică a „umanismului emoţional

Într- o Rusie aparent inhibată deprăbuşirea unui proiect – Occidentulnu părea deloc să agonizeze – Arkadişi Boris Strugaţki căutau explicaţii şi

remedii pentru defetismul rus,voluptatea… introspecţiei masochiste

şi a meditaţiei sumbre asupracondiţiei umane, ce constituiau deja o

tradiţie, de la Dostoievski laPasternak.

n (Con)texte

eseist, în primul rând, de mare rafina-ment al expresiei şi de profunzime acugetării, Petru creţia prelungeşte şiîn poezie substanţa prin excelenţă

reflexivă a scrisului său. intră, astfel, sub unghiulprivirii marile categorii filosofice, timp, spaţiu, rela-ţie, cauzalitate, într- un discurs ce nu părăseşte abs-tracţiunea decât pentru a conferi accente de ritualsolemn meditaţiei, apelând la un registru imaginarminimal din depozitul romantismului, conservatfără fisură sub semnul gravităţii. un volum târziu,datând din 1997, se mai poate numi, sonor, În adân-cile fântâni ale mării, iar poemele din cuprins con-servă, aproape fără excepţie, ca repere de referinţălirică elemente de cosmos generic, începând cumarea, continuând cu stelele, noaptea, soarele,lumea ca întreg, cu o predilecţie manifestă, iarăşi,pentru sentimentele şi stările de spirit aşa- zicândcategoriale, precum iubirea, visul, uitarea sau neui-tarea, „crezarea”, neprihana. lumină, întuneric,umbră, foc, cenuşă, sânge, lege, soartă, trecut, veşni-cie etc. etc. sunt astfel de prezenţe dinspre care nu secoboară decât foarte rar în concretul mai circumstan-ţiat al unor trăiri şi experienţe evocate. Vorbindoarecum paradoxal, s- ar putea spune că marele cla-sicist are un puternic suflet romantic, căutând – şicapabil să- l surprindă – sublimul, la o limită a trăi-rii în care sentimentul oricât de intens se înseninea-ză în marea contemplaţie, lăsându- se dus către ulti-me înălţimi ale privirii, dincolo de orice contur allumii palpabile. un extaz, dacă se poate spune aşa,controlat între ramele clasicităţii, trăgând efemerulspre concluzia definitivă şi notaţia datului imediatcătre reflecţia concentrat- aforistică.

citind, de pildă, norii, cartea de fragmentarepoeme în proză din 1979, eşti pus de la primele rân-duri în poziţia personajului lui caspar david frie-drich din tabloul celebru în care privitorul, întors cuspatele la noi, se deschide total peisajului montancopleşitor. un fragment începe chiar aşa: „privitorulstă în vârful unui munte, în primul ceas al zorilor” –şi e o propoziţie cumva emblematică pentru viziuneapoetului, care priveşte lucrurile de sus şi în sus, cu oemoţie aurorală. figuraţia, rară, din textele luiPetru creţia este debitoare aceluiaşi tip de imaginargrandios, marcat de somnia, şi ea romantică, emi-nesciană: „aburul apelor lumii trece prin cer şi parcăli se- aude răsuflarea şi apoi, deodată, în golul som-

nului, ecoul distinct şi însumat: de izvoare şi râuri,de cataracte şi mări”. cum sugerează chiar titlul,aceste poeme- fulguraţii aproximează evanescenţe,cântăresc imponderabile, înregistrează fugar impre-sii ale efemerului, care duc cu gândul spre impresio-nismul pictural, cu jocurile lui de lumini şi de umbre,cu „pointilismele” mai târzii. „o eternitate uşoară” esugerată în toate aceste însemnări ce se păstrează pepragul dintre confesiunea lirică şi reflecţie, cu o sur-dină în ambele registre, căci poetul evită emfaza şiechilibrează exaltarea prin meditaţii relativizante,de înţelept măsurat- sceptic, format la şcolile antichi-tăţii clasice. o muzică de ceremonial discret- elegiacimpregnează toate aceste versete, amintind de unVasile Pârvan din memoriale, iar prin abstragerea încadrele istoriei imediate, de rafinatele gratuităţi dinjurnalele lui radu Petrescu. rodica zafiu a cititnuanţat şi exact aceste poeme, notând că, spre deose-bire de interpretarea bachelardiană a norilor subsemnul reveriei uşoare „lipsite de responsabilitate”,privirerea „în nori” a lui Petru creţia e gravă, con-centrată, solemnă, şi mai ales responsabilă. reveriae evitată cu orice preţ, împreună cu imaginile incon-sistenţei fugitive ale transformării. în imaginarultextului lipsesc cu totul metamorfozele, şi mai aleslipseşte figurativul: formele norilor nu sunt nicioda-tă interpretate ca siluete, desene, schiţe de animalefantastice etc. lectura banală e evitată prin interme-diul senzorialului, descrierea percepţiilor: rezultă opictură nonfigurativă, ce nu face nicio deosebireîntre aparenţă şi esenţă. discursul care traduce noriiîn limbaj uman, relevă minime detalii de culoare,lumină şi consistenţă, ca şi cum am fi în prezenţaunei clasificări cu mult mai precise decât cele ştiinţi-fice” (v. rodica zafiu, tradurre le nuvole, in l’orasenza crepuscolo. Sulla poesia di petru Creţia, a curadi gisèle Vanhese, università di calabria, 2006, p.30- 31).

„imaginea evanescentă a eternităţii” pe care ooferă, cum spune aforistic poetul, oglinzile, leagăorganic paginile din norii cu cele din oglinzile publi-cate în 1993. fixat „între transparenţă şi opacitate”,„regnul” oglinzilor desfăşoară acelaşi larg evantaireflexiv- liric pe tema permanenţei şi a trecerii, a con-sistenţei şi fragilităţii lumii şi a fiinţei. ca în norii,o tensiune secretă însufleţeşte şi aici meditaţia, înte-meiată pe o nedumerire productivă: „oglinda e purulprezent, vid de sens, de unde îi vine, din ce eroare,aerul acesta de eternitate?” expresii fericite, concen-trat- sapienţiale, dau şi aici măsura adâncimii decugetare a unui spirit în fond neliniştit, care- şi cautăînsă mereu înseninarea şi echilibrul. „Privind înoglinzi, mereu ne întrebăm ceva despre noi, îndoialanoastră caută o certitudine de negăsit, de căutatmereu”. cutare fragment însumează câteva dintreaceste deschideri simbolice contradictorii, propusede imaginea oglinzii: „toate oglinzile, de la început,au fost pătrunse de sfântul duh. dreapta lor estestânga şi adâncul lor – cer. ziua lor e o noapte luna-ră. adevărul lor e ambiguu, răspunsul lor indescifra-bil şi elocvent ca al sibilelor, prezenţa lor o absenţă,adâncurile lor de nepătruns, viaţa lor o moarte,sufletul lor – neomenesc”. „răcoarea de abis care nevine din oglinzi” – scrie într- un loc – „nimicul caretace în oglinzi”, „recile prevestitoare ale deplineiuitări”; dar şi: „viaţa ne este scrisă în oglinzi caîntr- un palimpsest care, strat de strat, tot ce s- a scrisodată a pierit, şi cumva totuşi nu”…

când compune poezie propriu- zisă, Petru cre-ţia rămâne – ca în volumul intitulat poezia, din 1983– fidel unei concepţii foarte elevate despre lirism şiviziunea poetică, plasându- le printre expresiileextrem purificate şi decantate ale vieţii, căreia- i

recunoaşte tensiunile şicontrastele, dar pe careînţelege să le conciliezeîntr- o expresie de sub-stanţă imnic- dănţuitoare.slujitorul valorilor clasiceîşi spune încă o datăcuvântul, căci împotrivanestatorniciilor clipei, elcaută atemporalul şiabsolutul, iar conjunctu-ralul cotidian îl vreadepăşit spre un dincolo deexperienţa imediată, „dis-perat de străină de miciletranzacţii cu clipa şi soar-ta”, „unde orice senzaţie

devine transempirică/…/ unde emoţiile sunt abstrac-te şi răvăşitor astrale”. „dansul” poetic nu e totuşicel vitalist- dionisiac al ditirambilor nietzscheeni, ciunul „atent”, executat cu „o liturgică, impersonală,visătoare precizie”, „cu o precipitare tot mai savantşi mai feroce ţinută în frâu”. însuşi discursul desprepoezie se inflamează cumva la rece, înmulţindu- şiechivelanţele figurative din depozitul clasicităţilor,„Poezie, casandră, hierodulă, infinită hecate, doam-nă întunecată şi sacră brodată cu semne, chip zugră-vit cu durere în ochiul soarelui însuşi” etc., cu unpatos care sună un pic desuet în lumea noastră derelativităţi ale trăirii şi expresiei ei. Pe scurt, e oviziune puristă, trimiţând către un Paul Valéry şi alsău poem ca « sărbătoare a intelectului », nepăsătoa-re de faptele vieţii imediate. încă o dată, poetul îşireia locul în frunte, vorba lui ion Barbu, cu „cununaînflorită şi lira”: „Poezie… loveşte cu sceptrul măga-rii care zbiară în muzica lumii şi, trecând cortegiultău zâmbitor, înflorit, plin de adieri şi de dansuri, depăsări frumoase şi zei, cortegiul tău să râdă, trecând,să râdă cu hohote mari de asinii trebilor lumii”.

acesta rămâne, în esenţă, şi limbajul poemelorcare urmează unor astfel de reflecţii, căci poetul con-tinuă linia meditativă a discursului său în carenoţionalul deţine un spaţiu important, în dispropor-

ţionată concurenţă cu sugestia metaforic- simbolicăşi cu o surprinzătoare neglijenţă faţă de dezechilbre-le provocate de această competiţie dintre reflecţie şiimaginaţia plastică. clişee precum „imperiul sufle-tului”, „adâncul greu al mării sufletului”, „esenţauniversului inumerabil şi legat de timp”, „râpa adân-că a preexistentului”…, stau alături de formulăriaride ce deplasează discursul dinspre poeticul suges-tiv spre comentariul lui, cu exces de reflecţie nesus-ţinută de suportul viu al imaginii: „coprezenţa unorcrâncene absenţe”, „torpoarea noastră acrită şiemasculată”, „un singur zbor infinit, transcesiv”,„logosul e cosmos şi e sine”, „sensul august al uma-nului”, „biruitor gândul care ne scapă determinărilorfruste”, „erosul mare şi logosul mare/ constituielumea, orice lume” – şi altele de aceeaşi factură, sunttot atâtea suplimente de „sens” explicit, altoite pediscursul liric.

de o evidentă ţinută nobilă, marcată de exigen-ţe etice ferme, discursul acestei poezii o dirijează maidegrabă spre zona cugetării… frumoase, în care pon-derile sunt distribuite, din principiu, în mod diferit:dicţiunea ideilor trece acolo în primă poziţie, iar lim-bajul figurat vine doar în sprijinul caligrafiei ideati-ce, chemat să învioreze abstracţiunea ori să o prelun-gească în nelămuritul reverberant al concretelor

27

CO

NT

EM

PO

RA

NU

L. ID

EE

A E

UR

OP

EA

NĂ

MAI 2013

ion Pop

Petru Creţia, poetul

Repertoriul marilor elemente cosmicerămânând cel cunoscut, generalitatealor conceptuală e îndulcită totuşi de

puternice accente confesive

pEtru crEţiA

■ semnal editorial ■ EuroPress Group

► Dan perşa, Viaţa continuă

► Frank wedekind, teatru

► mircea ioan casimcea, Misterul cărţii

care doar o aproximează. de aceea, chiar atunci când„aforistica” formulării nu e neapărat impecabilă,structurarea rostirii „în metru antic” serveşte exce-lent, în câteva texte, „mesajul” grav, solemn, cuaccente definitive. în serviciul poeticităţii mai vin,din loc în loc, deschiderile către zonele de penumbrăale reveriei, ca în poemul Fără soare, unde mai dez-voltatul plan reflexiv, dar unitar ca sugestie, seîncheie cu o formulare expresiv- paradoxală: „fărăsoare este mai bine,/ în umbra uşor cenuşie ţâşnesc/Parcă fosforescentele, micile şi numeroasele/ fân-tâni ale memoriei,/ Micile şi numeroasele păsări subcer/ se arată mai negre, mai viişi mai necesare,/ râurile curg caîn uitare, altfel sunând, altfelchemând/ în coborârea şi în pier-zania lor./ ochii mai altfel pri-vesc, mai frumos şi mai fărăliman,/ Mâinile altfel rup roadelevremii,/ ceasurile bat maiascuns, mai adânc,/ în timpulvieţilor, în orarul ciclurilor,/umbrele altfel vorbesc şi altfeltac,/ Şi toate laolaltă, fără soare,par să fie părtaşe/ la o altănemurire, la o altă ursită,/ la oaltă lumină”. Ştiind, iată, totuldespte forţa de sugestie a verbu-lui poetic în raport cu „conceptulpur”, invocat în alt poem contra„orgiei sălbatice a falsului vizi-bil”, Petru creţia preferă, înpractică, puritatea conceptuală,consecvent cu clasicitatea funda-mentală a spiritului său.

în jurul unui prestigiosmotiv mitico- filosofic este con-struit amplul poem pasăreaphoenix (1986), conceput camonolog al păsării ce se autocon-sumă pentru a renaşte ciclic, dinpropria- i cenuşă. identificân-du- se cu acest simbol plurivalental vieţii şi morţii, al renaşterii şiînvierii, al permanenţei şi mariitreceri, al metamorfozei perpe-tue a viului, dar şi al esenţialeiidentităţi cu sine, poetul desfă-şoară o amplă meditaţie asupra propriei condiţiiumane şi poetice. fiinţă solară, Pasărea- simbol, –„pasărea focului, pasărea sudului, pasărea verii”,

este deopotrivă, androginic, „mireasă şi mire morţii”,trăind într- un „ţinut străvechi nevătămat de întâm-plări”, privind „privelişti fără timp” dar cu infiniteposibilităţi de metamorfoză, „histrionică pasăre”,dominată de „setea de a fi”, de dorul romantic fărăsaţiu; o coincidentia oppositorum remarcată, depildă, de gisèle Vanhèse, care face, în context, şisugestive trimiteri la eminescu, Blaga şi yves Bon-nefoy: „lungul monolog pasărea phoenix se bazeazăpe o oscilaţie constantă între două paradigme opuse– lumină şi noapte, glorie şi finitudine, foc şi cenuşă– oscilaţie care pare a urma dubla mişcare a aripilor

şi zborului” (v. Fenice di porpora e din cenere, inop.cit., p. 14). cumulând impulsuri şi trăsături con-tradictorii, discursul poetic e saturat ideatic, menţi-

nându- se în linia vizionarismuluiromantic, temperat mereu de calmulclasicei contemplaţii. dăunează, însă,din nou, acestui discurs cu atent caligra-fiate rostiri, excesul de explicitare„metapoetică”, „atribuirea de sens” făcu-tă la vedere şi în concurenţă, iarăşi, cuorizontul imagistic- vizionar.

cea mai convingătoare liric dintrecărţile lui Petru creţia este, în parterecapitulativă, În adâncile fântâni alemării, tipărită n 1997. repertoriul mari-lor elemente cosmice rămânând celcunoscut, generalitatea lor conceptualăe îndulcită totuşi de puternice accenteconfesive. subiectul liric îşi ia acumdrept partener mai viu conturat femeia

iubită, convocată şi evocată între mari panouri deproiecţie cosmică, mări negre răvăşite de vânturigrele sub stele reci, râuri curgând în noapte şi singu-rătate, „cerul nopţii făcut din grele lespezi care cad/în golul mării, lespede de lespede, încet”, noapte„fără niciun semn, nicio urmă”, într- o atmosferă detânjire melancolică şi de osteneală a fiinţei ce sesimte uitată, utând. e ceva aici şi din „oboseala anu-lui” a elegiilor blagiene, şi ceva din însingurările luieminescu ascultând cu ureche cosmică „al măriiaspru cânt”; dar e şi nostalgia unui alt tărâm noc-turn, ambiguu salvator, ca în solemnele nopţi ale

solemnilor romantici, darşi deposedând eul de pro-pria identitate pentru unsoi de pierdere de sine şide lume, printre evanes-cenţele lumii. e o stareprin excelenţă ambiguă,în care sentimentulcomuniunii cosmice trecerepede în cel al înstrăi-nării, în care orice conturconcret al făpturii dispa-re în imaterial şi inefabil:„curând vom trece/ desub furtuna mută a soa-relui/ în fiinţa blând stă-pânitoare a nopţii:/ odepărtare care pătrundeîn noi şi rămâne în noi,/în timp ce noi înşinedevenim depărtare şinoapte/ Şi ningeri declipe se prefac fericit înuitare/ deasupra mâini-lor noastre pustii/ lă-sând o urmă în timp şi înnoapte/ ca ape albe înape,/ ca goale oglinzi înoglinzi” (Curând).

tensiunea internă,cumva paradoxală, a aces-tei viziuni stă în aproapegeneralizata stare deprecaritate şi vulnerabi-litate a fiinţei, purtatămereu ca pe valuri şi

între valuri (urmă eminesciană profundă!) şi un felde încredere ultimă într- un destin care se împlineş-te învingând fragilităţile, dar înregistrându- le caatribute esenţiale ale fiinţei. Miza pe ordinea înaltăa spiritului, uşor de remarcat în scrisul lui Petrucreţia, lasă astfel mereu un mic spaţiu de joc pentru„dezordine” şi hazard, chemată parcă să reducăemfaza expresiei prea sigure de sine printr- o pedalărelativizantă care nu afectează însă certitudineaultimă, în fond elegiacă, a unui parcurs existenţialcontrolat de destin: „ne aflam în însuşi centrul feri-cirii ca stare a soartei,/ acolo unde tot ce pare întâm-plător capătă sens/ Şi nimeni nu poate să spună cesens. acolo ne vedem noi doi,/ o apă curgând, niştedealuri, nişte văi, un cer care părea/ odihna uneimari puteri, stoluri trecând, zâmbetele noastre/ nuerau nici aparenţe, nici împrejurări, nici semne:/erau întocmai ce erau, pură şi nemărginită fericirejubilând/ în substanţa durerii inerente”. r

28

AnUL XXIV t nr. 5 (734)

CO

NT

EM

PO

RA

NU

L.

IDE

EA

EU

RO

PE

AN

Ă

■ semnal editorial ■ Ideea Europeană

► Florin logreşteanu,Puzzle

► Dorin popescu, noica. Bătălia continuă

CO

NT

EM

PO

RA

NU

L. ID

EE

A E

UR

OP

EA

NĂ

MAI 2013

29

Pe 11 septembrie 2001, confortul orb alcapitalismului a suferit o loviturăputernică tocmai în unul din simboluri-le sale cele mai importante. noi ame-

ninţări au fost conştientizate şi noi maşinării deputere au fost puse în mişcare. întreaga lume s- acutremurat la vederea imaginilor tulburătoare aleturnurilor gemene prăbuşindu- se şi ale oamenilorcare nu au putut decât să aleagă felul în care mor.dar timpul a trecut, am văzut consecinţele politice şisociale ale acestui moment de criză, l- am asociat cul-tural, l- am discutat, l- am analizat şi i- am găsit loculîn istoria contemporană. groaza a fost depăşită,lumea a căpătat din nou sens, integrând şi acestmoment.

în schimb, ceea s- a văzut mai puţin la televi-zor, au fost dramele personale ale celor care aurămas. familii pentru care 11 septembrie nu estedoar un eveniment tragic al istoriei recente, cimomentul în care lumea lor a luat sfârşit. ei au fostnevoiţi să înveţe să supravieţuiească după ce turnu-rile nu au luat cu ele doar un simbol al civilizaţieioccidentale, ci o parte din familie.

teorii ale traumei spun că oamenii care suferăevenimente traumatice simt nevoia să le integreze înviaţa lor prin încercarea de a le găsi un sens. darînainte de descoperirea acestui sens, trauma gene-rează o lipsă de semnificaţie care se extinde conta-gios din interiorul individului, ajungând să acapare-ze întreaga lume. se naşte o criză identitară genera-lizată prin care lumea devine un spaţiu al nimicului.Pierdut în acest gol, individul se află într- o continuăcăutare de răspunsuri, de rearanjare a universuluiîn tipare post traumatice în care noi semnificaţii artrebui să se sedimenteze.

o astfel de dramă aduce în prim plan jonathansafran foer în volumul extrem de tare, incredibil deaproape (editura humanitas, 2007). într- un colajpostmodern de texte şi imagini, romanul spunepovestea unui băiat care se luptă cu moartea tatăluisău, dispărut în atentatele de la 11 septembrie. opoveste duioasă despre încercările copilului dr nouăani de a da din nou sens lumii în care trăieşte, înabsenţa tatălui. căutarea de semnificaţie este trans-formată într- un joc detectivist pe urma unui posibilmesaj ascuns lăsat de tatăl său; dar căutările depă-şesc în scurt timp marginile jocului dintre tată şi fiuşi cuprind întreaga lume. de altfel, povestea are încentru motivul crizei de semnificaţie, exploatat, nudoar ca temă, ci şi ca structură narativă. cititorulînsuşi este alături de oskar în încercarea proprie dea decodifica lumea fundamentată pe o conştiinţă atextului în care sensurile prind contur doar printr- onegociere cu cititorul. foer porneşte în construirealumii de la o schemă laborioasă din care transpareconştiinţa poststructuralistă a jocului de- a semnifi-caţia. lumea devine text în care personajele îşi des-făşoară propriile drame materializate tocmai prinrelaţia cu textul. oamenii sunt marcaţi prin litere,aranjaţi alfabetic, poartă însemne textuale şi sabo-tează prin text spontaneitatea relaţiilor interumane.Mai mult, semnificaţia întârzie să apară sau estetergiversată tocmai de incapacitatea oamenilor de arelaţiona direct. în încercarea de a găsi un răspuns,oskar caută în ordine alfabetică toate persoanelecare poartă numele de Black. în mod ironic, lipsa decomunicare dintre a şi w îl obligă pe oskar să stră-bată întreg new yorkul, şi, în extensie, întreg alfa-betul. răspunsul îl primeşte abia la sfârşit, de laWilliam Black, un personaj aflat el însuşi într- oaventură similară. Poveştile celor doi sunt unite decriza declanşată de absenţa figurii paterne, inte-grând astfel drama lui oskar într- un context mai

general decât cel al propriei suferinţe. Mai mult,nevoia de răspunsuri se materializează în căutare depoveste, căci oskar încearcă să afle de la fiecare câteceva despre tatăl său. dar oamenii nu l- au cunoscutpe thomas schell, iar întrebările lui oskar devin fac-torul declanşator al propriei poveşti. căutarea asi-duă cuprinde tot universul, căci fiecare personaj seluptă cu propriile goluri de sens, generate, de celemai mule ori, de scurtcircuitarea contactului interu-man.

romanul aduce în prim plan relaţia defectuoa-să cu alteritatea. Personajele se pierd în propriiledrame, sabotând inconştient contactul real cu cei-lalţi şi ignoră construirea de semnificaţie prin nego-cierea cu alteritatea. de aceea lumea întreagă estearuncată într- o criză de identitate, mult mai profun-dă decât cea generată de atacurile teroriste. Moarteatatălui zdruncină din temelii lumea copilului într- unmoment identitar de cumpănă, în care doar oskarînţelege importanţa semenilor în depăşirea crizei. else întoarce către ceilalţi în căutarea de răspunsuri,revigorând pentru fiecare contactul cu un celălalt caoglindă a sinelui.

dar criza depăşeste momentul prezent şicuprinde generaţii, ca o moştenire ereditară a inca-pacităţii de a înţelege. tatăl lui oskar însuşi esteprins în acest mecanism al nimicului. întreaga saexistenţă este fundamentată pe un gol de sens. tho-mas nu şi- a cunoscut niciodată tatăl al cărui nume îlpoartă, un nume gol de semnifi-caţia căruia este în totalitaterăspunzător. Povara aceasta semanifestă într- o continuă căuta-re a breşelor de sens. thomas îşipetrece timpul căutând asiduugreşeli de exprimare şi de orto-grafie în new York times pe careîncercuieşte cu roşu. Şi aici tex-tul îşi depăşeşte graniţa, căcipagina de ziar devine loc al indi-ciilor care îl trimit pe oskar întot felul de aventuri detectiviste,lecţii de semnificaţie pe caretatăl le lasă mai departe fiului.dar, în cele din urmă, contactulinteruman este şi aici un eşec;ultimele cuvinte ale lui thomassunt o încercare de a stabili olegătură nemediată textual cufiul său. dar acesta, paralizat defrică, este incapabil să reacţione-ze.

construită labirintic, po-vestea îmbină două fire narativeconturate în jurul a două eveni-mente traumatice care leagădouă generaţii printr- o perpetuăcriză de semnificaţie: bombarda-mentul de la dresda şi atentate-le de la 11 septembrie. firul narativ alternează întreaventurile lui oskar şi povestea bunicilor acestuia,supravieţuitori ai bombardamenului din al doilearăzboi mondial. Şi aici evenimentul traumatic îşilasă urmele asupra celor doi, marcând deopotrivărelaţia interumană mediată de text. de altfel, aici seidentifică tocmai rădăcinile crizei de semnificaţiecare marchează întreaga familie a lui oskar. Buni-cul acestuia se află într- o asiduă căutare de sensuriprintr- o exacerbare a raţiunii. Pentru thomas schellgândirea este cel mai important, mai ales că esteconvins că tocmai aceasta l- a ajutat să supravieţu-iească bombardamentelor. dar după atacuri, tho-mas nu- şi mai poate controla gândirea care îl face săse întoarcă mereu şi involuntar la momentul trau-matic. lipsa de sens a evenimentului se transferăasupra personajului printr- o încercare disperată dea opri rememorarea continuă a ororii şi afecteazăcapacitatea acestuia de a relaţiona direct cu prezen-tul şi inclusiv cu ceilalţi. thomas este cel care inter-pune textul în mijlocul relaţiilor interumane, relati-vizând astfel excesiv semnificaţia. el devine afazic,fie din neputinţă, fie din suprimarea voită a abilită-ţii de a vorbi. această incapacitate se transferă fizicpe corp prin tatuarea cuvintelor da şi nu pe palme.thomas limitează comunicarea la aceste mărci tex-tuale şi la un limbaj inventat al semnelor. relaţia cuceilalţi este aşadar sabotată, căci thomas riscă să nuse facă înţeles, anulând prin asta până şi propria- isemnificaţie. el încearcă să dea sens lumii din jurulsău şi să se integreze în aceasta prin scris, transfor-

mându- se pe sine în produs al textului, text care,într- un joc identitar complex, nu are doar un singurautor. comunicarea este mediată de un carnet carepoartă palimpsestic urmele relaţiilor anterioare şi încare scrie şi bunica lui oskar. Mai mult, nu doar tex-tul scris este purtător de informaţie, căci carnetulamestecă imagini cu însemnări fugare, într- o reite-rare de mise en abyme a romanului însuşi. textuldevine aşadar teren al relaţiilor interumane.

dar dacă eşecul comunicării verbale directeduce la încercarea de comunicare prin scris, şi aceas-ta, în cele din urmă, eşuează. semnificaţia nu esteprotejată nici aici. nimicul porneşte din interior, seexteriorizează, se extinde, atinge cu molima sa spa-ţii, anulând bucăţi de lume. iar nevoia de text, camediu de negociere şi camuflare, se transformă înnevoia de nimic. împovăraţi de sentimentul de vină,cei doi supravieţuitori îşi găsesc refugiul în spaţii alenon- existenţei numite locuri ale nimicului, undeviaţa cu totul poate fi anulată. dar treptat, acestelocuri încep să se extindă, să înghită existenţa celordoi. aşezându- se într- un loc al nimicului, bunica luioskar îşi aşează pe hârtie povara trecutului pentrua o oferi soţului său. dar caietul în care scrie rămâ-ne gol, împrumutând din inexistenţa locului în carese află. în cele din urmă se dovedeşte că, de fapt,întregul text produs de bunica lui oskar în acest locgol este însuşi o reiterare a nimicului. ea înlocuieştegenerarea de cuvinte printr- o repetată apăsare a

barei de spaţiu. Paradoxal, astanu îl opreşte pe thomas să îlcitească, dând astfel sens spaţii-lor goale. Pagina albă devinesingurul loc posibil al conectăriiinterumane asupra căreia nu s- aimpus încă nimic din exterior.Mai mult, orice altă comunicareprin textul scris este sortită eşe-cului, căci se bazează pe contac-tul vizual. or, tocmai asta esteceea ce pierde bunica lui oskar.asemeni soţului său care îşiasumă incapacitatea de a vorbi,ea găseşte refugiul în incapaci-tatea de a vedea.

inclusiv comunicarea întregeneraţii este scurtcircuitată,perpetuând astfel criza de sem-nificaţie. thomas scrie scrisorifiului său, dar pe care acesta nule citeşte niciodată. tatăl luioskar perpetuează inconştinentlipsa de sens, fundamentându- şipractic existenţa pe un gol şisfârşindu- şi- o printr- o încercaredisperată de a stabili un contactinteruman real; dar încercarease pierde în nimicul întunecat almorţii şi ceea ce ajunge la oskar

este tocmai o lipsă de sens. dar, încercând să păstre-ze cât mai mult amintirea tatălui său, oskar porneş-te în propria- i aventură, de astă dată de a construisens, nu de a- l anula.

astfel, aventura descoperirii mesajului ascunslăsat de tatăl său se transformă în încercarea de acompune o imagine caleidoscopică a acestuia. oskartransformă întâlnirea cu fiecare black într- o încerca-re de îmbogăţire sistematică a paradigmei numeluilui thomas schell. dezlegarea misterului îl lasă peoskar dezamăgit şi dezorientat, căci marchează şimomentul în care criza trebuie depăşită. dar incon-ştient, tatăl este transferat în fiu, căci oskar îi repe-tă gesturile, iar găsirea tatălui este înlocuită dereluarea legăturii cu bunicul. încercarea lui oskarde a ordona alfabetic lumea, ordonează intertextualuniversul lui thomas schell. între cei doi se restabi-leşte legătura firească a comunicării interumane,ceea ce închide cercul lipsei de semnificaţie.

un roman al durerii lăuntrice, al nevoii de celă-lalt. Prin încăpăţânarea sa caracteristică de a nurenunţa la amintirea tatălui său, oskar redă lumiisensul aflat extrem de aproape, dar incredibil deignorat prin căutări inutile. Mesajul transmis estenecesitatea celuilalt ca oglindă a sinelui, dar şi casprijin al unei conştiinţe tulburate de evenimentetraumatice. construindu- se fidel pe teorii ale trau-mei şi ale relativităţii semnificaţiei, romanul fasci-nează prin subiectul sensibil, evitând să devină doarun alt produs cultural generat de atacurile de la 11septembrie. r

oana strugaru

Sunetul asurzitor al nimicului

Romanul aduce în prim plan relaţiadefectuoasă cu alteritatea.

Personajele se pierd în propriiledrame, sabotând inconştient contactul

real cu ceilalţi şi ignoră construireade semnificaţie prin negocierea cu

alteritatea.

SAFrAn FoEr

30

AnUL XXIV t nr. 5 (734)

CO

NT

EM

PO

RA

NU

L.

IDE

EA

EU

RO

PE

AN

Ă

ion lazu

Adio, Casa Monteoru

n File de istorie

ieri spre prânz, mişcându- mă foarte efi-cient, ajung cu doar câteva minute pesteora 12 în Piaţa romană. trec pe la atelie-rul electronice, să- mi iau dVd- ul făcut la

botezul nepotului orestis, la atena. încă se lucrează,să revin… tocmai bine, îmi zic, am timp să dau ofugă la casa Monteoru – îmi amintisem pe drum căastăzi, luni, 15 aprilie, se face predarea către pro-prietarii care au câştigat prin hotărâre judecătoreas-că definitivă. ce să fac eu acolo, la această predare?desigur, n- am nicio calitate, însă doresc să asist, depe margine, la clipa finală a scriitorimii la casaMonteoru. nimic mai mult. Şi să consemnez aici, peblog, unde de 2 săptămâni mă agit pe tema adio laCasa monteoru…

de la colţul spre calea Victoriei fac ochii mari;scot aparatul fotografic, vreau să încep prin a facecâteva fotografii – un fel de a spune adio venerabileiclădiri nu? semaforul este pe roşu, am timp să măplasez convenabil, ştiu toate poziţiile din care imobi-lul poate fi pozat avantajos. (Şi abia când se schimbăculoarea să trec strada, să văd mai îndeaproape şi săsimt pe pielea mea cum e să fii scriitor în româniafără casa scriitorilor.) dar de data asta vreau cevaspecial, o fotografie „definitivă”; mă urc pe un posta-ment de marmoră, acolo unde firma de vis- à- vis a

arborat câteva steaguri, trec de prăjinile lor, mă pla-sez în extremitatea acelei platforme înguste – spe-rând să nu fac vreo mişcare greşită, să cad de la înăl-ţime… scot aparatul din buzunar – îl port totdeaunaacolo, fără etuul de rigoare, să- l am la îndemână, nu?dar aparatul nu se deschide, vai mie! este un aparatcu care nu sunt obişnuit, cadorisit de andrei, înatena, căci fidelul meu aparat casio mi s- a defectatîncă pe drum spre elada, am fost nevoit să trag câte-va cadre cu aparatul de filmat – că doar de aceea amales să mergem cu autocarul: să vedem, să fotogra-fiez, să arăt şi altora frumuseţea eladei…

aparatul nu se deschide, semn că acumulatorule epuizat… Şi fiul nu mi- a dat un încărcător… ori-cum, mare ghinion. Şi regretul că am plecat de acasăfără cel de al doilea aparat, cel prin care nu mai vădce fotografiez – dar câte poze extra nu am făcut cu el,chiar pe cele din albumul cu case de scriitori (cine- arcrede?!).

s- a schimbat semaforul, pot trece dincolo. Şichiar trec, nu înainte de a o zări pe flori ieşind pepoarta casei, după care doi oameni au reînchis- o. cesă fie? Până să traversez, flori dispare, nici măcarnu- mi dau seama în ce direcţie… ajung în faţa înal-telor porţi, acum închise. cei doi oameni din curteacasei manevrează un lanţ foarte lung. dau bunăziua, şi primul lucru, întreb de flori. a plecat la uni-

une, mi se răspunde. oamenii au înţeles că sunt câtde cât în temă cu casa scriitorilor, de fapt chiar astaurmărisem cu întrebarea mea, în loc de penibileexplicaţii. acum îi întreb ce fac cu acel lanţ. ce săfacă?, pun lanţuri, lacăte şi încuietori la toate porţi-le, la toate uşile şi intrările… aţi preluat, deci, casa,spun. da, se preia… Şi tot lungesc discuţia…. căcivăd coborând de pe treptele de la intrare o siluetăcunoscută mie, în pelerină lungă, neagră şi cu o pălă-rie de fetru negru pe cap, marcă specială – o imagi-ne inconfundabilă de fapt: a celebrului oboist şimuzician george angelescu Monteoro. Brusc îmi dauseama că marea vedetă internaţională este în faptdescendentul şi deci moştenitorul familiei Monteoru.dar ce se ştie în românia despre marile familii boie-reşti de pe vremuri?! ce se ştie despre românii cares- au afirmat în străinătate? strategia mea dă rezul-tate, artistul se tot apropie pe alee, mă zăreşte şi el,fie că m- a recunoscut sau mai curând nu, dar îi zâm-besc, dau semne că aş vrea să- l salut, întind mânaprintre înaltele grilaje forjate, ca pe alte vremuri;însă un domn rămâne un domn, artistul le spuneoamenilor să deschidă poarta, mă invită înlăuntru,dăm mâna, îi spun că sunt interesat de retrocedareaimobilului. eu însumi scriitor. ah, zice, scriitoriipractic nu ştiu despre ce este vorba, ei nici nu dau

pe- aici, în schimb vorbesc pe la colţuri vrute şinevrute, scriu lucruri abacradabrante… precum căel a recuperat casa Monteoru ca să vândă oglinzile…multe alte năzdrăvănii. chiar astăzi de dimineaţă aprimit un telefon de la ana B. care i- a spus textual:„să- ţi fie ruşine, george, că ne- ai luat casa scriitori-lor”. la care a trebuit să- i repete ceea ce dânsa ştieprea bine: că este o proprietate a familiei şi că regi-mul comunist a naţionalizat- o şi i- a dat diverse utili-zări, fără să o şi îngrijească cumva. Şi îmi spuneartistul: acum doi- trei ani a recuperat casa angeles-cu (palatul lido), din centrul urbei, însă locatariicare au plecat de acolo practic au zmuls bucăţi dinconstrucţie. această pornire a românului de a lăsapustiu în urmă, de unde a apărut ea la acest poporpe care îl iubeşte nelimitat, dar se miră cât s- a tică-loşit… Vorbim despre această ţară cu cel mai fertilsol din europa, din care însă acum nu se cultivă nicijumătate din suprafaţă, poate doar o treime… Şiatunci din ce să trăim? ne- au adus supermarketuri-le, cu mărfuri ultradubioase, zic… iar prin sateleuitate de lume, spune artistul, cu un oftat lung, moroamenii bătrâni, neajutaţi, suferind de foame, ca învremurile cele mai cumplite. fostul grânar al euro-pei… da, zic, pe vremea războiului, nemţii importaupământ din ţara asta, îl încărcau în vagoane şi îlduceau în ţara lor… şi iată unde s- a ajuns…

e frig pentru această dată calendaristică (15aprilie), mai ales e un vânt nemilos, maestrul îşi ţineborul drept al pălăriei cu mâna, eu sufăr în sacoulmeu văratic… dar sufăr încă mai avan simţind căsediul usr este pierdut pe vecie. readuc discuţia pefăgaşul dorit, îi spun că da, scriitorii debitează una şialta, însă toate astea pentru că sunt nemulţumiţi, sesimt aruncaţi în stradă, li s- a luat chiar lucrul care îireprezenta la cel mai înalt nivel. scriitorul român sesimte părăsit, abandonat la colţul străzii, de o iubitănemiloasă, discreţionară… casa asta e o bijuteriearhitectonică, nu? capodopera lui ion Mincu… decâte ori îmi vine vreun prieten din ţară sau din stră-inătate, îl aduc aici, să se minuneze… da, zice, voideschide aici un centru european de cultură, maibine sună în germană: europenische kultur center;să vină străinii, să vină germanii, englezii, japoneziişi să vadă acest lăcaş de cultură. Vor fi recitaluri,seri de teatru, de muzică, de balet, expoziţii. îl vorcosta 2 milioane de euro reparaţiile, care vor duracirca doi ani… să nu uitaţi lansările de carte şi reci-talurile poetice, îi spun. Şi adaug, încercând să tato-nez terenul: cunosc palmă cu palmă acest imobil, nus- ar găsi pentru cele 3- 4 uniuni de creaţie câte osală, pentru birourile preşedinţilor, nimic mai mult– ca să fie reprezentate la cel mai înalt nivel? să nustea aciuate prin barăci şi hangare, ca uaP- ul?

iar în ce mă priveşte, spun, am pus ochii peacest imobil încă în primăvara lui 1961, când amvenit aici să aduc un ultim omagiu lui cezar Petres-cu, un scriitor pe care îl apreciam foarte mult înprima tinereţe. iar din toamna lui 1963 am venit înfiecare seară de luni la şedinţele cenaclului labiş,condus în acea vreme de eugen Barbu… Şi am venitapoi mereu, la diverse acţiuni de la sala oglinzilor,unde mi- am şi lansat câteva dintre cărţile mele. auvorbit emil constantinescu, ana Blandiana, cezarBaltag, Pan M. Vizirescu, Barbu Brezianu, ioanaPostelnicu etc. spune: aş dori să ne întâlnim pestecâteva zile, la o cafea, să discutăm mai multe… îispun că am cartea de vizită a dsale, de data trecută,când ne- am întâlnit. i- o dau pe- a mea. Vrea să- miofere nişte cărţi de- ale sale. am să- i dau şi eu Vene-ticii, romanul meu aflat la a treia ediţie… îl scot dintaşcă, i- l arăt, vede ce- a spus Blandiana, ce- a spusradu Voinescu; promit să i- l dau cu autograf… (iarceea ce uit să- i spun pe moment este faptul că la oîntâlnire precedentă – pe stradă, vezi bine, dar e sti-lul lidiei să abordeze vedetele – ne- a cadorisit undisc de- al său, pe care l- am ascultat cu mare încân-tare… că suntem, eu cu lidia, admiratorii arteisale… nu- i spun toate astea pentru că am uitat,dacă nu cumva pentru că nu sunt „setat” pe astfel deatitudini…)

Şi, în acest context, îi spun: M- am implicat înviaţa scriitorimii, pe care lumea o blamează fărămilă, am pus acum câţiva ani în Bucureşti plăcimemoriale pentru mai mult de 200 scriitori… Şi,pentru că se arată impresionat şi pentru că tocmaiam trecut pe la redacţie, trag din taşcă revista Con-temporanul, deschid la pagina unde Bedros horan-sangian titrează: Ion lazu, o istorie a literaturiiromâne prin plăci memoriale; deschid revista actua-litatea literară (cu care intenţionam să mă fălesc laprietenul iM, dacă aş fi avut timp să mă abat pe ladânsul) şi îi arăt pagina cu articolul Magdei ursa-che: Ion lazu, o istorie în piatră a literaturii…

a apărut un alt colaborator al Maestrului, mi- lprezintă pe dl Pahonţu, care asistă la o parte din dis-cuţie şi la un moment dat îmi precizează că plăcilememoriale rămase la magazie au fost transferatedincolo, în sfinţii Voievozi. slavă domnului, zic, suntvreo 20 de plăci pe care n- am apucat să le punem, lepurtam de grijă…

discutăm pe alee, ne- am tras de- o parte, căciamfitrionul îmi spusese că aşteaptă pe cineva, la ora13:00… Pe preşedinte? întreb, sperând să fiu martorla istorica scenă… nu, pe avocata familiei Monteoru.Şi chiar intră pe poartă o limuzină. asta e avocatamea, care a câştigat procesul, zice. ne îndreptăm şi

31

CO

NT

EM

PO

RA

NU

L. ID

EE

A E

UR

OP

EA

NĂ

MAI 2013

noi spre intrare, zăresc printre cele 2- 3 maşini unnumăr de la usr, deduc că o fi vorba despre avoca-tul sau administratorul uniunii, oricum oameni pecare nu- i cunosc. trece şi flori, mă întreabă a douaoară. Veniţi dincolo? îi spun că da, ca să nu o descu-rajez. dar ce- aş căuta eu dincolo, unde presupun căs- a adunat staful uniunii, ca să- şi lingă rănile, casă…

în fond o discuţie agreabilă, cu un domn sti-lat… şi, la o adică, cu ce aş putea schimba eu mersullucrurilor, deşi scriitor, deşi devotat cauzei comune?Şi nici măcar nu am un aparat fotografic funcţional,mă jeluiesc eu, să fi făcut câteva fotografii de adio cucasa mult iubită a scriitorilor. ah, zice Maestrul, dareste pe- aici o echipă de reporteri… am să le spun săvă transmită câteva fotografii… (nu le- am primitnici până în acest moment, ora 13:13…) face semnunei tinere cu aparate profesionale atârnate de gât,se apropie de noi, îi explică, eu îiînmânez cartea de vizită, tânărapromite să- mi trimită câtevaimagini. Şi cu asta ne despărţimde Maestrul george angelescu-Monteoro. cu promisiunea de a neîntâlni în curând, pentru o conver-saţie mai lungă, pentru un schimbde cărţi…

Pe drumul de întoarcere, îmiapare dna zorina, merge la uniunesă… Vedeţi, că nu mai sunt lacasa Monteoru. da, ştie! Merge săprimească de la Prelipceanu 2exemplare din Viaţa românească,unde Ştefănuţ a publicat 15 paginicu dosarul de la secu al lui cornelregman. a avut aprobare 5 zile săstudieze dosarul la cnsas. dlregman, aflat sub urmărire, căci aavut un frate legionar. toţi l- auturnat, zice doamna zorina, dar defapt îl vorbeau mereu de bine, aşacă l- au scos din urmărirea activă,l- au trecut la pasivă. dar l- auîncolţit şi pe Ştefănuţ, care dupăabsolvire rămăsese preparator laPortugheză, i- au promis că îl titu-larizează dacă semnează colabora-rea – a refuzat; iar peste un an arămas în străinătate. zice: Vă daţiseama că toţi cei titularizaţi launiversitate au trecut prin acelaşifiltru?

Mă întorc la atelier. lucrarea este gata. Măplâng de eşecul meu cu aparatul Minolta. specialis-tul îl preia, cercetează, măsoară la ampermetru,caută o mufă de alimentare a acumulatorului, niciuna nu se potriveşte. totuşi parcă una ar corespun-de… aştept o vreme, îmi dau seama că pierd timppreţios, deşi nu prea ştiu ce- aş mai avea de făcutacolo, la fosta uniune…, dar pe de altă parte nu amcurajul să- i cer împrumut un aparat fotografic. însăîmi vine altă idee: să dau o fugă în vecini, la Mnlr,să apelez la prietenii de acolo. Mă văd pe trotuar cupoetul rodian d., îl întreb dacă nu are să- mi împru-mute pe moment un aparat fotografic. nu cumpăraşa ceva, zice. înţeleg că n- a înţeles, îi explic în fugă,plec. urc la Muzeu, încerc să intru la oana: închis,da, este luni, ea a fost de serviciu sâmbătă, poate şiduminică, cu vizitatorii, cu şcolarii. îl caut pe danV., fotoreporterul frenetic; tocmai ieşea cu mari plan-şe în braţe, îmi spune că pe moment nu are aparatfuncţional, îi e şi ruşine să recunoască. suntembugetari, surâde, descurajat. deschid uşa la biroulunde a lucrat dna cioculescu, în ideea că vreunuldintre colegi îmi va împrumuta un aparat, un mobil,ceva. toată puştimea face poze pe rupte, numai eunu am astă posibilitate minimă… iese după mine odoamnă, mie necunoscută: sunteţi dl lazu? da. toc-mai sunt pe terminate cu cartea dvs., primită de laoana, aţi făcut un lucru extraordinar cu plăcile, darmai grozav poate e faptul că aţi ţinut acest teribiljurnal al acţiunii dvs. am să scriu despre. se dove-deşte a fi o mai veche cititoare a mea, şi soţia criticu-lui Virgiliu ene. nu i- aţi pus placă memorială… zic:ne- am oprit din acţiune. în magazie mai sunt vreo20 de plăci nepuse… să fi consultat dicţionarele aca-demiei, zice. zic: le- am consultat pe toate care mi- aufost la îndemână. la academie, am venit aici lasanctuar şi m- au uitat în cele 4 volume zaciu. oh,zice, este o lucrare cu deosebire slabă, cu mari şinedrepte omisiuni, cu multe parti- pris- uri… Vă cred,oricum eu nu sunt în ele, au băgat acolo ardeleni cughiotura, nu mai ştiu ce coautoare la o prefaţă etc,iar pe alde noi, prezenţi în dicţionarele iorgulescu, înMarian Popa, în…, ne- au pierdut pe parcurs. Vorbalui arghezi: nu avem nemţi în cultură…

Şi plec în mare grabă. din nou spre casa Mon-teoru. chiar ca un îndrăgostit care nu vrea să admi-tă că a fost plantat. că asta a fost tot şi nimic nu maiurmează… ci tot dă târcoale locului unde s- a produsruptura… dar o minimă speranţă tot am: că Minol-ta cea năzuroasă îşi va face cât de cât datoria. ajungla colţul cu Victoriei, mă plasez în aceeaşi poziţie

avantajoasă/periculoasă, deschid aparatul, fac opoză, încă una şi… acumulatorul de fapt nu s- aîncărcat defel, mi- a îngăduit două poze doar dintr- uncapriţ…

câştigul minim dintr- o mare pierdere. Şi pen-tru că am înţeles că astfel stau lucrurile, trec pentrua doua oară calea Victoriei (dar unde sunt scriitoriiscandalizaţi, care ar trebui să protesteze, care sem-nează apeluri, care au ameninţat cu lanţuri umane?!nimic, dar nimic din toate astea – de parcă nu scrii-torimea ar pierde definitiv casa scriitorilor; deparcă nu este decât o năzăreală de- a mea transferulde proprietate…); intru în curtea casei Monteoru,privesc îndeaproape lanţurile albe, nou- nouţe, stră-lucitoare, lacătele micuţe, aurii, vizibile de departe,pe cât de simbolice… urc „luat de val” pe scări, des-chid uşa, unde observ o yală nou montată – ceea ceuniunea nu a izbutit în 60 de ani, nu?, deschid a

doua uşă… mă întâmpină Maestrul, fără măcar săclipească – de parcă reîntâlnirea noastră ar fi fostnormalitatea ca atare. dar suntem între artişti, nu- iaşa, extravaganţele sunt incluse, nu? reluăm discu-ţia, îmi arată prin uşa deschisă, cea din dreapta, peavocaţii aflaţi în derularea actelor de predare- primi-re; în mijlocul holului mare, de onoare, pe scaune, înfaţa unor laptopuri, doi tineri din echipă; tânărafotoreporteră cu care dialogasem mai devreme seridică din faţa computerului, vine spre noi, măîntreabă: dvs. sunteţi… excursionist? da, ca fostgeolog o viaţă întreagă şi ca iubitor de natură, iesadesea din capitală. dar sunt şi scriitor, până laurmă… ne- am întâlnit la Poiana stânei regale,spune tânăra, zâmbind, însufleţită. am stat devorbă… da, zic, adevărul este că în drum spre Poia-na stânii vorbesc cu toată lumea – mai ales că nuîntâlneşti mai pe nimeni, deşi sinaia e plină deturişti, nimeni nu catadicseşte să urce la Poianaregală… da, am vorbit şi cu soţia dvs., ne- aţi datcartea de vizită, am intrat pe blogul dvs… (ce micăe lumea… excursioniştilor, îmi zic, aproape la fel demică precum cea a scriitorilor… oricum întâmplareamă amuză, îmi dă speranţe că voi primi fotografiilepromise de maestru.)

deschidem cealaltă uşă, spre biroul lui ioşka,înlăuntru un semiîntuneric hâd, cum altfel să- lnumesc…, totul a fost scos de aici, văd doar mobiladin dreapta rămasă pe loc, ocupând tot peretele, pro-babil făcută pe comandă, netransportabilă… aici auţinut arhiva de cadre a usr, despre care pretindeaucă a ars la revoluţie… ce- i drept, arareori când des-chideam această uşă, vedeam mormane de dosare,pe mese, pe jos. acum fereastra spre stradă fiind des-chisă, cu un fir electric tras peste pervaz, cu perdele-le fluturând ca nişte prapuri, curentul e teribil,izbeşte uşile în urma noastră. senzaţie de lugubru…Maestrul Monteoro se sesizează, închide fereastra. îlîntreb: dar cine să fi fost femea în vârstă, prăpădită,care locuia pe vremuri la mansardă şi noaptea târziucobora la restaurant, să mănânce cât de cât? ah, păi,era sofie, femea în casă a familiei. a trăit aici pânăla moarte, îmi pare, zic. dar nu făcea parte din fami-lie, îmi precizează, sesizând poate că fac aluzie laclauza de întreţinere viageră…

ieşim în holul de onoare, ieşim din nou pe aleeaunde vorbisem preţ de- o oră. aflu că este de orienta-re liberală, prin tradiţii de familie, însă cei de acumîl dezamăgesc… Păi aceştia sunt oameni politici?, îlîntreb. figuranţi, oameni de paie, fără substanţă,scoşi în faţă de formaţiuni oculte, anume ca să- i

poată manevra după cum le sunt interesele… iarbunicul său, medicul c. angelescu, oare de ce nu sevorbeşte chiar deloc despre el? se întreabă amfitrio-nul. zic: cine să vorbească despre marii oameni dintrecut ai ţării?! dar istoria le face parte dreaptă,adaug. da, zice, bunicul meu a fost vreme de 10 aniministrul instrucţiunii publice, urmându- i lui spiruharet; a ridicat peste 12.000 şcoli în ţara asta şi altemulte lăcaşuri de cultură. i se spunea Ministrulcărămidă, pentru că mereu construia, pentru aceas-tă naţiune… Şi a fost primul ambasador al românieila Washington. îmi confirmă aceste lucruri desprebunicul său patern, cu studii de chirurgie la Paris,revenit în ţară. căsătorit cu fiica miliardarului gri-gore Monteoru, care cumpărase staţiunea balnearăsărata- Monteoru, dar şi câmpuri petrolifere, darşi… iar fiul ministrului, cu studii de drept şi docto-rat la sorbona, profesor universitar şi apoi decan la

iaşi, a ajuns la canal, imediatce- au venit comuniştii. despresine, maestrul îmi spune că în1972, terminând conservatorul,a mers pentru perfecţionare înstrăinătate şi nu s- a mai întors.a făcut carieră muzicală ecla-tantă, cum se ştie. discipol al luicelibidache, a fost el însuşinumit „un celibidache al oboiu-lui”, „un Paganini al oboiului”.în centrul Münchenului, mă a-tenţionează artistul, există pa-tru statui: schopenhauer, nietz-sche, eminescu şi george Mon-teoro… tresar un pic. ca să nuse observe, întreb: cine e scul-ptorul? este Pană alexandru,artist necunoscut în ţară, ca fiude legionar… iar eu, strivit detoate astea, zic, pentru a da onotă umoristică: Plecând în 1979la fratele din luxemburg, laînapoierea în ţară, colegii îmispuneau: înapoiatule!

Şi ne continuăm deambu-larea pe aleea spre poartă, îmirepetă că va deschide aici uncentru cultural european. estebun prieten cu naistul gheorghezamfir. sunt mari reperaţii defăcut, spune, privind spreimobil. Privesc şi eu şi mă doaresă văd faţada mutilată de apascursă la ploi din burlanele nere-

parate la vreme. dar ştiu că niciodată chiriaşii nus- au ocupat de imobilele unde s- au pripăşit, dupănaţionalizare. Maestrul îmi spune că sunt mari pro-bleme cu acoperişul, trebuie imediat reparat/schim-bat… în chiar acel moment, de pe trotuar – dar cestranie coincidenţă! – doi tuciurii ne fac semne, ridi-că vocea, ne întreabă dacă nu avem nevoie de meş-teri care să ne repare acoperişul, au ei nişte oamenifoarte pricepuţi… ce să le răspundem? că nu acum,altădată… Şi cu greu cei doi se desprind din cadrulporţii, pleacă spre Muzeul colecţiilor…

suntem tot pe aleea cu dale, ştiută, denivelată,maestrul se mişcă de colo colo, se sprijină cu un braţde vreun copăcel dinspre poartă, apoi cu celălaltbraţ, mereu aproape de mine, vorbindu- ne. un băr-bat bine croit, cam de înălţimea mea şi ceva maitânăr. îmi spusese că ieri a fost la bazinul de înot.Mă întorc spre grădiniţa din faţa imobilului, îi arătcu un gest locul unde am fi vrut să ridicăm un monu-ment în amintirea scriitorilor închişi pe vremeacomunismului. căci, spun, în timp ce lucram la pro-iectul cu plăcile memoriale mi- am dat seama cămulţi scriitori au fost închişi. însă nimeni nu vorbeadespre asta. se arată nedumerit. zic: dacă se afla căai fost deţinut politic, nici o redacţie nu te mai publi-ca. Şi îi detaliez ideea. am iniţiat un proiect pentrumemorialul scriitorilor încarceraţi, zic, am muncitdoi ani la întocmirea unei liste de peste 400 scriitoricare au făcut puşcărie politică; adusesem lucrările înfaza finală, când a survenit criza şi totul a rămas însuspensie… îi vorbesc mai pe larg despre acest pro-iect, încerc să- l sensibilizez la ideea memorialului –cine ştie, îmi spun, din sămânţa aruncată poaterăsare un sprijin, o acceptare…

Maestrul îmi mărturiseşte că vrea să stea laaer, iar pe de altă parte nu- i plac chestiunile avocă-ţeşti, de asta se ocupă soţia sa, care înţeleg că e acumînlăuntru, cu avocaţii celor două părţi. asta ar expli-ca de ce mi- a acordat atâta timp şi atenţie, când ar fiputut să mă expedieze politicos, chiar cu scuza căeste prins până peste cap cu semnarea protocoalelor.artistul tot artist, şi când e vorba de miliarde…ce- aş fi putut să- i reproşez? absolut nimic. iar asu-pra discuţiei noastre de aproape două ore simt căpluteşte un mister nu uşor de dezlegat…

îmi propun să aflu mai multe despre georgeangelescu de pe google. Şi să nu ratez obţinerea căr-ţilor sale. ca să- l înţeleg mai bine pe omul din faţamea, în pelerină lungă, cu pălărie de fetru neagră,marcă celebră… r

cei dornici să- şi extindă informaţia des-pre cinemaul mondial, forţând limiteleferestrei deschisă de programareaobişnuită pe ecrane, nu ratează ocazia

festivalurilor, care îşi accelerează ritmul în primăva-ră. unul după altul, festivalurile, cinepolitica,next, şi festivalul internaţional de film Bucureşti,i- au făcut cinefilii „înrăiţi” ai capitalei să- şi dedicemare parte din timpul liber sălii de cinema. Pentrucă despre next vorbeşte comentariul din pagina ală-turată a revistei, voi încerca să trec în revistă ten-dinţele dominante în peliculele selectate la cinepoli-tica şi Biff.

Cinepolitica

cu o gală în care a fost prezentat Frumoasaadormită de Marco Bellochio, proaspătul câştigătoral festivalului de film de la Bari, cinepolitica a indi-cat direcţia din care sosesc unele dintre cele maiimpregnate de mesaje politice filme, italia. o bunăparte dintre producţiile italiene din ultimii ani îşiîndreaptă atenţia înspre evenimente cu reverberaţieîn politica ţării, aflată mereu la cote de temperaturăfoarte înalte. o dispută parlamentară în jurul legiieutanasiei, pornită de la cazul eluanei englaro, otânără aflată în comă de 17 ani, i- a inspirat lui Bel-locchio un film cu poveşti întretăiate, având încomun dramele personale generate de deciziile înlegătură cu menţinerea în viaţă a persoanelor înstare vegetativă. ironiile îndreptate împotriva dog-mei clericale sau a protestatarilor de profesie răzbatdin prezentarea unor situaţii în care familii disfunc-ţionale încearcă să- şi re- armonizeze ritmurile. oactriţă de teatru devenită bigotă şi izolată de lumedupă ce fiica ei ajunge în stare de comă permanentădevine conştientă că şi fiul ei, student la actorie, arenevoie de atenţia ei, un tată senator încearcă sărecâştige afecţiunea fiicei lui, care îl consideră vino-vat de moartea mamei, o tânără dependentă demetadonă care vrea să se sinucidă decide să seîntoarcă la viaţă după ce doctorul curant se dedicătrup şi suflet salvării ei. cu obişnuita sa ironie, regi-zorul Marco Bellochio descoperă motivaţii discutabi-le în spatele unor atitudini aparent angajate de par-tea unei cauze înălţătoare şi nu se abţine de la sati-ra mediului politic. o face mai ales în episodul avân-du- l ca erou pe senatorul care intenţionează să sedezică de strategia parlamentară a grupului său(evident berlusconian şi ipocrit), sugerând manipu-larea politicienilor de un psiholog anume plătit. dealtfel, personajului principal i se interzice accesul la„clipa de eroism” pentru că, atunci când eluanaenglaro moare din cauze naturale, discursul săurepetat în faţa oglinzii devine inutil. Bellocchio con-struieşte un interesant puzzle narativ, dar preferăsă pună în prim plan dilema etică, trecând pamfletulpolitic (atât de intens în buongiorno, notte – 2003sau Vincere – 2009) în plan secundar.

critica politicii berlusconiene şi efectele nefas-te ale trecerii acestui personaj politic prin viaţa ita-liei este sugerat de unul dintre documentarele edi-ţiei, S.b., îl cunoşteam bine de giaccomo durzi şigiovanni fasanello.

de altfel, paralelismul întreabordările aceloraşi evenimentesocial- politice cu instrumenteleficţiunii şi documentarului a-pare ca un semn distinctiv alediţiei. Paralela dintre cele douăunghiuri de abordare a aceleiaşirealităţi se face şi prin Cerberiide dror Moreh documentarulnominalizat la oscar despre for-ţele de securitate shin, cu un rolimportant în ocuparea Palesti-nei, şi lungmetrajul de ficţiunerock the Casbah de yariv horo-witz, care evocă ciocnirile dintresoldaţii israeliani din teritoriileocupate şi populaţia palestinia-nă de aici. acesta din urmă acâştigat trofeul cinepoliticapentru mesajul său pacifist şiprin portretizarea nuanţată atinerilor soldaţi israelieni care

nu prea înţeleg de ce se află aici şi şi- ar dori să sededice ocupaţiilor specifice vârstei lor, printre care şirock- ul.

Printre documentarele incluse în concurs senumără şi evrei de vânzare de radu gabrea, ce reve-lează adevăruri prea puţin cunoscute despre felulcum statul comunist român a vândut, între1948- 1989, dreptul unor cetăţeni de a emigra înisrael. filmul galei de închidere, Spune- mi cu cine teînsoţeşti a ocazionat o reîntâlnire plăcută cu robertredford în calitate de regizor şi actor. el redeschidedosarul unei perioade tulburi din istoria recentă astatelor unite, aceea a contestaţiilor violente aletinerilor împotriva războiului din Vietnam, în anii70, prin povestea unui avocat pe care, devoalareatrecutului său contestatar, îl obligă să se ascundă.chiar şi împrumutând codurile thrillerului, filmullui redford nu ascunde că- şi extinde reflecţia asupraprezentului ţării, atât de afectat de războaiele exter-ne.

Festivalul de Film bucureşti

interesant este că treidintre filmele din competiţiesau din programele paraleleale festivalului au avut, laaceastă ediţie, o structurănarativă împrumutată dincunoscute basme. de pildă,comedia semnată de franţu-zoaica agnes jaoui, Sfârşit debasm (au bout du compte)având drept eroină o tânără azilelor noastre obsedată să- şigăsească „prinţul sortit” aretrimiteri amuzante la Cenu-şăreasa şi la alte poveşti cusemne care vestesc descoperi-rea marii iubiri. eroina seînşeală deseori în descifrareaacestor semne şi oscileazăobositor între un idealist com-pozitor de muzică dodecafoni-că şi un critic muzical cinic(cum altfel?). Membrii fami-liei din care face parte rătăcesc şi ei printre tentaţiişi incertitudini amoroase, aventurile lor fiind poves-tite cu umor complice şi de bună calitate.

o mai precisă adaptare a unui basm este albăca zăpada, filmul spaniolului Pablo Berger care, larecenta ediţie a premiilor naţionale goya a câştigataproape tot ce era mai important (nouă trofee). Şi aplecat şi de la festivalul bucureştean cu trofeul pen-tru cel mai bun film. realizată în alb- negru, în for-mat clasic, pelicula rivalizează cu artistul în inten-ţiile de a omagia cinematograful mut. ca şi oscariza-ta producţie franceză a lui Michel hazanavicius,albă ca zăpada nu foloseşte vocile, ci inserturile,pentru a transcrie dialogurile dintre personaje. i seaseamănă şi prin natura melodramatică a subiectu-lui: o fată a cărei mamă moare la naştere îşi pierdeşi tatăl, toreador paralizat după o corrida dramaticăşi ajunge să fie crescută de o mamă vitregă careîncearcă mereu să- i ia viaţa. ironia subminează

mereu accentele melodramatice şi filmul capătăforma unei comedii horror care reciclează ironic sim-boluri ale culturii şi mentalităţii spaniole: de la cor-rida, la flamenco, de la bâlciul cu pitici, la florile arti-ficiale mortuare. totul este sintetizat în foarte stili-zate imagini ce sugerează un muzeu al figurilor deceară. cinefilii sunt fericiţi să descopere în materiarafinată a filmului trimiteri la opere de cinematecă,semnate de tod Browning (Freaks), hitchcock(rebecca), noaptea vânătorului de charles laughtonsau la Cetăţeanul Kane al lui orson Welles. regizo-rul Pablo Berger declară că s- a inspirat, în privinţaluminii şi a cadrajelor, şi din patimile Ioanei d’arcde carl theodor dreyer sau din bulevardul amurgu-lui de Billy Wilder. deşi surprinde esenţa stiluluicinemaului mut, albă ca zăpada este un triumf altehnicilor digitale, pentru că aproximativ 500 decadre au fost manipulate digital. exerciţiu de stil şiperformanţă tehnică, pelicula lui Berger merităatenţie şi pentru subtila reflecţie asupra identităţiiculturale spaniole, asupra imaginarului său marcatde imobilitate în momentele de regres social.

Printre cele mai originale filme văzute la fes-tivalul Bucureşti se cuvine remarcat Greşit (Wrong)al americanului Quentin dupieux, un altfel de basmmodern, pasionantă incursiune într- o „lume pe dos”ce porneşte de la pierderea unui câine. acest intere-sant amestec de suprarealism şi critică socială a fostrăsplătit, pe bună dreptate, cu Premiul juriului criti-cilor. Palmaresul a mai reţinut pelicula israelianăepilog de amir Manor (Premiul pentru regie), poves-tea unui cuplu în vârstă neadaptat unei lumi cuvalori exagerat pragmatice şi excursioniştii (regiaBen Wheatley), o variantă britanică şi contemporanăa poveştii lui Bonnie şi clyde, premiată pentru sce-nariu.

singurul lungmetraj românesc din concurs,love building, care marchează debutul regizoareiiulia rugină, a obţinut o menţiune specială a juriu-lui „pentru tinereţea debordantă şi prospeţime” şiPremiul publicului. comedia despre câteva cupluriaflate într- un campus pentru terapie psihologică şieforturile lor de a- şi repara relaţia va fi lansată ofi-cial în circuitul cinematografic în această toamnă.

Programul festivalului a beneficiat de două„coperte” foarte atrăgătoare, de deschidere şi închi-dere. festivalul s- a deschis cu Vânătoarea, filmuldanezului thomas Vinterberg premiat la cannes cuPremiul juriului ecumenic şi pentru interpretarealui Mads Mikkelsen. acesta îşi merită cu prisosinţătrofeul, jucând rolul unui bărbat marginalizat penedrept de comunitatea în care trăieşte după ce esteacuzat, dintr- un capriciu de copil, de hărţuire. fil-mul face o bună pereche cu Festen, filmul lui Vinter-berg care respecta principiile estetice ale manifestu-lui dogma 95 vorbind despre drama unei familii încare copiii au fost cu adevărat abuzaţi de tatăl lor,totul fiind ascuns cu grijă printr- o complicitate gene-rală a ipocriziei.

Pasionant este şi filmul prezentat în gala deînchidere, Caesar trebuie să moară, semnat de pres-tigioşii regizori italieni Paolo şi Vittorio taviani.

Premiată anul trecut la Berlin cu ursul de aur, peli-cula care amestecă în distribuţie actori profesioniştişi neprofesionişti spune povestea unui experimentteatral care a avut loc într- o închisoare de maximăsecuritate: punerea în scenă a piesei lui Williamshakespeare Iulius Caesar. construit regizoral pe ointeresantă alternare a colorului cu alb- negrul, Cae-sar trebuie să moară comunică ideea preţioasă aînnobilării unor indivizi brutali sub efectul tiradelorshakespeariene şi al meditaţiei asupra puterii, prie-teniei, crimei şi redempţiunii pe care această expe-rienţă le- o declanşează. o meditaţie asupra roluluiartei care se configurează ca o bună concluzie pentruun interesant festival cinematografic. r

32

AnUL XXIV t nr. 5 (734)

CO

NT

EM

PO

RA

NU

L.

IDE

EA

EU

RO

PE

AN

Ă

Dana DumaCinema 2013: între contestaţie şi evazionism

Albă- cA- zăpADA

FrumoASA ADormită

festivalul internaţional de film next,iniţiat în memoria regizorului cristiannemescu şi a „sound designer”- uluiandrei toncu – victime ale unui tragic

accident de maşină produs în vara anului 2007, pevremea în care cei doi lucrau la lung metrajul Cali-fornia dreamin’, un film rămas neterminat de ei –, aajuns, iată, la ediţia a şaptea, şi merge cu frunteasus înainte. desfăşurat sub înaltul patronaj al Prin-cipesei Margareta a româniei, festivalul next 2013a avut, practic, cinci „locaţii” bucureştene, cinema-tografele „studio”, „corso” şi „Patria”, „café Veronacărtureşti” şi „Panic! club”de pe strada academiei,şi a trezit, timp de cinci zile, între 10 şi 14 aprilie,interesul major al unui numeros public, îndeosebitânăr. competiţia propriuzisă a constituit „centrulde interes” al festivalului, conţinând – ca urmare aselecţiei riguroase întreprinse de criticii andreigorzo şi irina trocan – 23 de scurt metraje (unele deaproape o oră), programate în patru „calupuri” pro-iectate la cinematograful „studio” (şi reluate la„corso”). o descriere plastică a selecţiei competiţio-nale se datorează, în catalogul festivalului, criticuluiandrei gorzo, care trece în revistă toate filmele com-petiţiei: „panihida e cine- etnografie cu alonjă trans-cedentalistă. filmul francez la bifle (pălmuiala) eun hibrid rar – kung fu porno. sf- ul spaniol mariontematizează inedit conceptul de «cinema al percep-ţiei masculine», în timp ce privirea feminină e repre-zentată de filmul britanic noapte bună şi filmulcroat Sunt o femeie independentă. betoniera e o «feliede viaţă» în tradiţia noului cinema românesc, iartura de noapte e o puternică melodramă neorealistădin noua zeelandă. un realism mai mult sau maipuţin magic, cu diverse arome regionale, propun fil-mele Skylab (din india), Şi viii plâng (din Portuga-lia) şi Fotoliul (s.u.a.), în timp ce filmul spaniolSub (Srt) alegorizează alienarea lingvistică aimigrantului printr- un gimmick proaspăt. filmulromânesc În acvariu e un fel de balet pe tema uneirelaţii de cuplu care nu mai poate nici să se regene-reze, nici să se rupă. filmul portughez În timp ce flă-cările se înălţau e o spectaculoasă punere în scenă aunei apocalipse private, iar filmul românesc treizecidramatizează ceva asemănător. comedia e regio-nal- pitorească în Şanţul (românia), minimalist-bur-lescă în misterio (spania), extravagant- freudiană înovo (franţa) şi extrem de macabră în filmul de ani-maţie Cusătoreasa (franţa). Foame (germania) e unbody horror feroce, iar pasăre de curte (australia) –un nu mai puţin feroce film de acţiune. sf- ul ger-man Kaiser & König anticipează cu lux de amănun-te agravarea crizei economice curente, sf- ul belgiano lume mai bună glosează cu fast pe teme orwellia-no- gilliameşti, iar sf- ul irlandez Fetiţa cu dădacamecanică revizitează cu farmec retro tropi din Fran-kenstein şi din metropolis”. Prin notaţii esenţialeeste rezumat, astfel, portretul întregii competiţii…

în ceea ce mă priveşte, mi- au atras, în primulrând, atenţia, cele două filme distinse cu Premiulpublicului (unul pentru film de peste hotare, celălaltpentru film românesc). este vorba, aşadar, de filmul

german Kaiser & König şi de filmul românesc Şan-ţul. Kaiser & König de timon Modersohn este oparabolă incitantă a cărei acţiune se petrece în anul2024 şi are în prim- plan doi pensionari vioi care seocupă, în viaţa cea de toate zilele, cu treburi discuta-bile (fură şi comercializează, de pildă, fiare vechi),pentru ca, la un moment dat să se angajeze într- oacţiune aproape insolubilă şi riscantă, aceea de aprocura o bucată de carne, pentru sărbătorirea „nun-ţii de aur” a lui kaiser şi a oferi soţiei oarbe a aces-tuia iluzia că trăieşte într- o lume normală. atât prin„povestea” propriuzisă cât şi prin modul ei de expu-nere cinematografică, filmul a primit distincţiapublicului, obţinând cele mai multe „voturi” rezerva-te celui mai bun film de peste hotare. cât despre fil-mul românesc Şanţul, el a constituit, pentru mine,cea mai frumoasă surpriză a festivalului. realizatde adrian silişteanu (pe care- l ştiam, până acum,doar ca inspirat director de imagine al unor lungmetraje precum din dragoste cu cele mai bune inten-ţii sau domestic de adrian sitaru, undeva la palilu-la de silviu Purcărete sau a unor scurt metraje sem-nate de adrian sitaru şi tudor giurgiu), filmul esteo incitantă secvenţă de viaţă rurală ardelenească, cuo creaţie interpretativă antologică, aceea a luiadrian titieni, în rolul unui ţăran arţăgos care refu-ză să- şi însoţească nevasta la biserică, pentru a săpaun şanţ în faţa casei, cerut de gospodarii comunei.debutând ca regizor, adrian silişteanu ne oferă oadevărată „lecţie de autenticitate”. juriul actualeiediţii de festival – alcătuit din producătorul tVchristopher tidman (cu state vechi de serviciu la„discovery s.u.a.”, „discovery europa”, actualmen-te lucrând pentru canalele „shorts tV”), cineastulcanadiano- francez hervé le Phuez, cineasta francezăde origine algeriană Michèle driguez şi regizorulradu jude – a acordat trofeul next 2013 filmuluiportughezo- elveţian Şi viii plâng (os vivos tambemchoram) de Basil da chuma, povestea zbuciumată aunui docher din lisabona care visează să ajungă însuedia, dar nu are fondurile necesare, drept pentrucare recurge la fel de fel de subterfugii şi trece prin„clipe de viaţă” dificile şi ostile. juriul a acordat pre-miul de regie „cristian nemescu” realizatorului spa-niol chema garcia ibarra, pentru filmul misterio, ocomedie suprarealistă, despre un personaj straniu,cu proprietăţi „miraculoase”: dacă apropii urecheade ceafa sa, poţi auzi fecioara vorbind! tradiţia fes-tivalului prevede şi acordarea, an de an, a unui pre-miu „andrei toncu”, destinat celui mai bunsound- designer al competiţiei: premiul a revenitanul acesta lui ioan filip, sound designer- ul filmuluitreizeci de Victor dragomir, povestea reîntâlnirii,peste ani, a unor foşti colegi de liceu, o poveste încare sunetul devine un adevărat „personaj”. Printrefilmele aflate în palmaresul juriului s- a aflat, anulacesta, şi un alt film românesc, betoniera de liviusăndulescu (considerat „cel mai bun film româ-nesc”), povestea unui cetăţean deranjat de zgomote-le oraşului (provocate de o betonieră, aflată pe unşantier) şi care recurge la forme de protest mai puţinobişnuite. a fost inclus în palmares şi filmul britanic

Good night (noapte bună) de Muriel d’ansembourg,povestea a două (foarte) tinere englezoaice aflate pestrăzile londrei, şi depăşind graniţa dintre joacainocentă şi seducţia periculoasă. dintre filmele caremi- au reţinut atenţia dar nu au intrat în palmaresaş aminti doar panihida, o coproducţie germania-Moldova realizată de ana- felicia scutelnicu. înfăţi-şând înmormântarea unei bătrâne, cu ritualurilesale tradiţionale de pe plaiuri basarabene, autoareaface, practic, mai mult şi altceva decât un film: imor-talizează un mod de a fi, un mod de a gândi, un modde a trăi şi de a muri, moduri de a fi, de a gândi, dea trăi şi de a muri „fără moarte”… la sfârşitul pro-iecţiei, îţi vine a rosti replica leit- motiv a unor perso-naje din Panihida: „anişoară, o cană de vin!”…

ca şi în ediţiile anterioare, festivalul a cuprinsşi anul acesta o seamă de programe atractive „înafara concursului”, semnificative pentru „privireaînainte” pe care o aruncă, an de an, festivalul next.chiar şi tradiţionalul program „in memoriam”, al fil-melor la care au lucrat cristian nemescu şi andreitoncu, „cristi & otto”, este reprezentativ pentruaceastă generică „privire înainte”: amintirea celordoi trebuie să ajungă, nealterată, la îndemâna gene-raţiilor de azi şi viitoare! dintre scurt metrajele celordoi eminenţi cineaşti, dispăruţi atât de prematur, auputut fi revăzute Kitschitoarele.2 Fm de cristiannemescu, mihai şi Cristina, poveste de la scara C,marilena de la p7 de cristian nemescu şi sound design de andrei toncu, lampa cu căciulă de radujude, cu sound design de andrei toncu, remiza deValeriu stihi cu sound design de andrei toncu, ali-nuţa de Matei Branea cu sound design de andreitoncu, precum şi lung metrajul lui cristian nemes-cu California dreamin’, cu „sound concept” deandrei toncu. Printre filmele aflate în ciclul „Priete-nii festivalului” s- au numărat titluri precum dialo-guri terapeutice de andrei georgescu, În lesă de etitsicko (israel), reuniune de familie de florinadumitrache, Florida de cătălina Molina (austria),Santinela de Pau camarasa (spania), tizi de Mirceanestor, the doge’s palace de julia groszek, un altCrăciun de tudor giurgiu, Fotografii de familie deandrei cohn, Wonderland de Peter kerek (româ-nia/germania), the bed is broken de raluca răceangorgos, bad penny de andrei creţulescu, my babyde luiza Pârvu. de un real succes s- a bucurat pro-gramul „comedy night” din care au făcut parte filmeprecum dragon baby de Patrick Boivin (canada),pastila fericirii de cecilia felmeri, Studii despreisterie de gabriel Borgetto, Bernd faass, MatthiasBäuerle (germania), relaxează- te, s- a terminat deadam Brodie, dave derewlany (canada), Cedric &Hope de Pierce davison (australia), luminaris dejuan Pablo zaramella (spania), Cod roşu de hannohöfer, Cogito ergo scrum de adel oberto (Marea Bri-tanie), Câinii verzi de Mathias rifkiss, colas rifkiss(franţa), o coafură la înălţime de karan kandhari(Marea Britanie), regizat de… de alban Mench(franţa), bigshot de Maurice huvelin (franţa).Printre programele „hors concours” s- a bucurat desucces şi „oscars night”, cu filme nominalizate laediţia 2013 precum asad de Bryan Buckley (africade sud/s.u.a.), buzkashi boys de sam french (afga-nistan/s.u.a.), moartea unei umbre de tom vanavermaet (Belgia/franţa), Henry de yan england(canada), ba chiar şi cu filmul premiat cu oscar2013, Curfew (Stingerea) de shawen christensen(s.u.a.), povestea lui richie, un personaj aflatîntr- un moment- limită al existenţei, când primeşteun telefon de la sora lui (despre care nu mai ştia, demultă vreme, nimic), care îi cere să aibă grijă, pen-tru o seară, de nepoata sa, o fetiţă de 9 ani. Progra-me urmărite cu interes au fost şi „săptămâna criti-cii”, „Şi ei au fost next generation”, „scurt metrajenominalizate în 2012 de academia europeană defilm”, „next kids”, în vreme ce seminariile festiva-lului (cu participarea unor importanţi invitaţi depeste hotare şi de- acasă ai festivalului) s- au bucuratde o audienţă numeroasă şi constantă.

„echipa” next, condusă de directorul festiva-lului ada solomon – care, împreună cu yvonne iri-mescu, a condus operaţiunile în gala de deschidereşi în seara decernării premiilor – a funcţionat, şianul acesta ireproşabil, pe tot parcursul manifestă-rii. o menţiune aparte pentru modul inteligent şidezinvolt, substanţial, în care andrei gorzo şi irinatrocan, mereu în bună cunoştinţă de cauză, au con-dus, seară de seară, discuţiile publicului cu realiza-torii. din echipă au mai făcut parte, printre mulţialţii, ozana oancea („international relations coor-dinator”), Matei Branea („art director”), contri-buind, cu toţii, la reuşita celei de a şaptea ediţii afestivalului „cu privirea înainte” next. are perfectădreptate ada solomon: „cinemaul nu este o artăsolitară. cinemaul este prin excelenţă o artă a soli-darităţii, este un act cultural care se face «împreu-nă»”… r

33

CO

NT

EM

PO

RA

NU

L. ID

EE

A E

UR

OP

EA

NĂ

MAI 2013

Călin CălimanNexT 7: un festival internaţional„cu privirea înainte”

Buna lucrare a naturii ne- a scos bruscîn stradă. fiindcă a năvălit peste noi oprimăvară năpraznică. de la o zi laalta. de la o oră la alta. Şi- am uitat de

frig. Şi- am uitat de bani. înainte de a ne repezi însăafară, semnele ei ni s- au arătat pe balcon. când amdeschis uşa, de dimineaţă, lămâiul din ghiveci eranumai floare. Şi numai parfum. în câteva secunde,casa toată s- a umplut de un miros paradisiac.

smochinul vecinilor, ale cărui ramuri se extindşi spre apartamentul meu, era ieri plin de frunze.acum am observat însă că, printre frunze, au apărutfructele.

Vecina mi- a bătut la uşă, să- mi spună vestea.M- a privit triumfală, la prima oră a dimineţii, încapot şi cu moaţele- n cap.

„fructele care se coc pe crengile ajunse pe bal-conul tău să le culegi. Şi să le mânânci cuprietenii tăi. nu care cumva să le laşi săse chiflicească şi să cadă în stradă”.

„cum se poate una ca asta?, mă mir.Parcă n- a trecut nici o săptămână de cândtot smochinul nu era nimic altceva decâtnişte ramuri răşchirate şi cenuşii”.

„eh, enthaxi”, spune vecina. Şi dămulţumită din cap. ceea ce aş traduceprin „aşa e, ce mai, este exact cum se cuvi-ne să fie”.

Magazinele de peste drum suntînchise. toate au dat faliment pesteiarnă. Magnolia din curtea interioară stăînsă gata să înflorească. Magnolia n- a datfaliment. nici portocalii, care par uimiţi,în soarele cu lumina albă. s- au trezit, dela o oră la alta, într- o stare confuză, detranzit. fructele coapte în iarnă mai atâr-nă în vîrf, ca nişte globuri lucioase, porto-calii. Pe crengile de jos însă, înfloriţi,bobocii de portocali îmbată cu mirosul lorstrada.

Maşinile, în şuvoiul lor non- stop, auînceput să ruleze cu geamurile deschise.Şi cu radioul la maximum. toată strada einundată de muzica grecească. ca- n vre-muri bune. cei din cutia de tablă vor să anunţe ora-şul că au poftă de viaţă. că nu s- au uscat, din cauzadărilor şi a impozitelor. Pe care soarele nu va puteasă le şteargă. dar legile firii ne aduc aminte că viaţanu- i de vânzare.

trec prin parcul din capătul străzii. Vârstniciiau ieşit să se însorească. se adună câte doi, trei,vecini care, slavă domnului, au ieşit din iarnă. Bol-navi. fără bani de doctori. fără bani de medicamen-te. cu dantura făcută praf. îi aud însă vorbind căstomatologul din colţ a redus preţurile, fiindcă numai are clienţi. se vor duce şi ei să se trateze, se asi-gură unul pe altul. cum aşa, să între în vară cu guraştirbă! doar vine Paştele. n- o să i se rupă greculuidinţii în carnea de miel!

Pe banca prin faţa căreia trec stau trei bătrâ-ne. se contrazic pentru cine ştie ce nimicuri. dar îşisusţin vehement argumentele, spunându- şi unaalteia „pedi mu”. adică „copilul meu”. este formagrecească de aţi manifesta în discuţii tandreţea.care, precum se dovedeşte, nici ea n- a dat faliment.

Pe banca de lângă babe stau doi tineri, un băiatşi- o fată. sunt pachistanezi. alături de ei e un căru-cior răblăgit, plin de fiare vechi. Perechea adună depe la gunoaie deşeuri. Şi le vinde probabil undeva, laun centru de colectare. fac rost astfel de câţivabănuţi. Pentru o plăcintă cu brânză. Pentru un suc.acum stau la soare. sunt slabi. sunt murdari. dar seprivesc cu ochi galeşi. Ştiu ce înseamnă iubirea. suntsăraci lipiţi. n- au nimic. dar au totul. sunt tineri.

aseară la Megaro Mousikis, centrul cultural şimuzical al atenei, un conferenţiar din franţa, vor-bind despre criză, spunea că ea nu este numai ocatastrofă a prezentului, ci şi a viitorului. este ocriză simbolică. fiindcă oamenii îşi pierd speranţa.Şi speranţa este singurul lucru care îi motivează.legile firii însă nu- i dau dreptate marelui gânditor.Magnolia şi portocalii se opun crizei noastre „simbo-lice”. de ieri a înflorit bouganvillia. ramurile grelede atâţia boboci se aleargă peste balcoane. oameniise opresc în stradă să le privească. Şi se înseninează.se pare totuşi că speranţa nu ţine numai de bani.

Mă aşez pe marginea unui zid care împrejmu-ieşte parcul. Mă uit la lume. alături de mine se aşea-ză un bărbat în vârstă, cu pipa- n gură. Pare un fost

lup de mare. are sprâncenele albe şi stufoase, căzu-te peste ochi. aşa cum avusese Preşedintele greciei,înainte de venirea în vizită la atena a doamnei Mer-kel.

„ce- a păţit bunicul la sprâncene?”, m- a între-bat atunci stupefiată nepoata mea, africana, când l- avăzut la televizor. îl iubeau copiii pe Preşedinte. îispuneau „bunicul”. Şi el chiar avea un aer de bunicdin poveste, cu vorba lui blândă, cu sprâncenele albeşi stufoase care î i acopereau ochii.

cu prilejul vizitei doamnei Merkel şi le tunse-se însă. ca să nu spună probabil europenii că nusuntem dichisiţi. că nu suntem civilizaţi. că râdemprea mult. că ştim să plângem. că ascultăm muzică.Şi ne place să dansăm sirtaki.

„ce- a păţit bunicul la sprâncene?”

hirsutul de lângă mine, stătea şi el cu pipa- ngură şi se uita la lume. când vroia să- mi atragăatenţia asupra cuiva, ridica din sprâncene. Şi- şipleca cu un gest expresiv capul pe- un umăr, fărăcuvinte. adică: „vezi?”. apoi a lăsat într- un felanume capul pe ceafă privindu- mă, şi- a făcut unsemn, care însemna: „tu de unde eşti?” i- am spus.Şi- a răspuns tot din cap „bine”. oare nu poate să vor-bească? m- am întrebat. oare o fi bolnav?

doar că el nu părea câtuşi de puţin suferind.Ba toată figura lui dovedea că plezneşte de veselie.râdea bucuros cu ochii la trecători, şi- mi făceasemne, să iau aminte. dădea din cap, ridica dinsprâncene, îşi scutura pipa, într- un zâmbet conti-nuu. îi plăcea ce vede. Şi mă lua şi pe mine, pemuţeşte, părtaşă la bucuria lui.

la un moment dat în dreptul nostru s- a opritun bărbat soios, cu burta revărsată. a şoptit cevaprintre dinţi. fostul lup de mare m- a întrebat dinsprâncene, cu scurte clătinări interogative din cap,ce pofteşte.

„cumpără aur”, i- am spus. lucru obişnuit decând cu criza. care a făcut să apără printre noi ofaună specială: cumpărătorii de aur. aşa cum şi pringanguri au apărut ca din pământ peste tot dughene,pe a căror firmă scrie în toate limbile „cumpărămaur”.

„cumpără aur”, i- am repetat moşului, carerămăsese cu privirea agăţată de mine. ceea ce m- afăcut să- l bănuiesc nu numai de muţenie. o fi, bietul,şi surd, l-am compătimit.

doar că moşul şi- a aplecat spre mine capul, caîntr- un gest de spovedanie. Şi- a rostit cu vocea luihârâită, printre buze, fără să lase pipa din gură:

„spune- i din partea mea să şi- l bage- n cur!”după care a scos un râs homeric. Şi mi- a arătat

din cap parcul încărcat de flori. Şi strada, cu lumeaieşită din case. Şi perechea de pachistanezi care se

iubeau. Şi babele care se hotârîseră să- şirepare dinţii. Şi tinerii care treceau decolo- colo, cu rucsacuri în spinare, dupămoda vremii. Şi bouganvillia, ale căreiramuri alergau de la un balcon la altul, deparcă ar fi vrut să ne cuprindă pe toţi, ocomunitate amărâtă, care ieşise din iarnăcu speranţele renăscând.

seara la televizor aflăm că mărilecare ne înconjoară sunt doldora de petrol.Şi că erdogan, Preşedintele turciei e învizită la atena. apoi îi vedem pe oficialiinoştri semnând documente. Şi pe turcfăcând un gest elocvent din mână. Şi ros-tind cu toată gura: kazan! kazan!. separe că şi ai noştri sunt de acord. Şi eispun veseli: „kazan! kazan”.

apoi, pentru câteva zile, nu se audîn toată grecia decât aceste cuvinte.însemnând „pe din două”. adică, „juma-te- jumate”. uite deci că ne- am mai liniştitparcă şi dinspre partea turcilor.

ne apropiem de sfintele Paşte şi totde la televizor aflăm că mai marele biseri-cii ortodoxe din america a fost la obama.Şi obama a rostit inedita frază prin care

recunoaşte că grecia e totuşi leagănul democraţiei.după care…

*

un proprietar agricol din Peloponez a scospuşca şi a tras în muncitorii din Bangladesh carelucrau pe pământurile lui şi îl somaseră să- i plăteas-că. nu îşi mai primiseră salariile de şase luni, deşimunceau ca robii. Şi pentru că au ridicat capul, stă-pânul a luat arma. Vreo 15 sunt internaţi în spital.în plină epoca de pace. în grecia, care e leagănuldemocraţiei. ţară ortodoxă, în preajma sfintelorsărbători.

oare ce ne va fi învăţat ortodoxia? la ce ne- afolosit atâta pompă şi- atâta ritual, dacă botezaţii şicredincioşii noştri ridică arma şi- şi împuşcă semenii,în loc să respecte contractele lor de muncă?

a înflorit bouganvillia. dar se pare că legilefirii n- au reuşit să ne salveze totuşi din criză. crizaeste în noi. r

34

AnUL XXIV t nr. 5 (734)

CO

NT

EM

PO

RA

NU

L.

IDE

EA

EU

RO

PE

AN

Ă

Monica săvulescu voudouriBinecuvântate, legile firii

n Scrisori din BalkaniaLa un moment dat în dreptul nostrus- a oprit un bărbat soios, cu burta

revărsată. A şoptit ceva printre dinţi.Fostul lup de mare m- a întrebat din

sprâncene, cu scurte clătinăriinterogative din cap, ce pofteşte.

35

CO

NT

EM

PO

RA

NU

L. ID

EE

A E

UR

OP

EA

NĂ

MAI 2013

zilele trecute am aflat ce hram mai porteu în poezie – că sunt un urmaş alsuprarealiştilor. n. Manolescu a fostluat în serios când îmi reproşa, în „isto-

ria” sa critică, pierderea de timp, după revoluţie,cu… suprarealismul. Pe mine m- a făcut să surâd…iată însă că noua generaţie îi dă credit, şi eu o iau întragic, am de ales? am primit un prim e- mail: „Bunăziua. stimate d- le liviu ioan stoiciu, mă numescrezan Mariana- adela şi sunt doctorand (în ultimulan) al uPM – târgu- Mureş (coord. d- l prof. al. ciste-lecan). deoarece titlul lucrării mele este elementesuprarealiste în poezia optzecistă şi având în vederecă poeziile dumneavoastră au avut un impact puter-nic asupra mea, un capitol este dedicat liricii dum-neavoastră. V- aş ruga din tot sufletul, să îmi permi-teţi să vă adresez câteva întrebări”… nu mai e nevo-ie de introducere. am răspuns amical la întrebărilesale, de ce să nu răspund? culmea e că, tot vorbindîmpreună, am luat seama că aş putea fi într- adevărun suprarealist postmodern (aşa cum aş putea fi unexistenţialist de modă nouă – doar nu mă doaregura). să vedeţi.

Prima întrebare a adelei rezan: – Cum aţidefini suprarealismul în trei cuvinte? răspunsulmeu: – autenticitate, spontaneitate,intuiţie (venite inconştient, specificecreaţiei, necontrafăcute de raţiune,dar care au conştiinţa actului artis-tic). Personal, am mizat intuitiv pespontaneitate la masa de scris,lăsând loc suprarealităţii naturale (asubconştientului) să preia comanda.dintotdeauna am scris fără să amnimic preconceput, am lăsat săcurgă de la sine cuvintele pe hârtie(se scriu singure, fără nici o contri-buţie lucidă). Mâna scrie, incon-ştientă, nu creierul disciplinat?acesta e modul (sau stilul) meu de ascrie, alţi poeţi au alt mod (sau stil).dacă atunci când mă hotărăsc săscriu „nu vine de la sine” versul,renunţ, consider ratată încercareade a scrie (primind un semnal falsdin interior că pot să creez) – în acestcaz, poate fi vorba de lipsă de inspi-raţie (eu nu ştiu ce e inspiraţia, darea chiar există, uneori te copleşeşte,alteori te păcăleşte; într- un fel, e ointrare în transă atunci când scrii,dar sună prost, fiindcă nu cred că măautohipnotizez când scriu, nici căsunt medium, prin mine scriind oaltă entitate). la masa de scris nutrebuie să- ţi furi singur căciula, trebuie să fii sincer.scriu neîncetat intuitiv, spontan, de la 14 ani, din1964 (făceam naveta la cantonul cfr 248; aveamşapte titluri de reviste ale mele scrise de mână pefile mari, „a 3”, îndoite, şi trebuia să le „umplu” cupoezie, proză, dramaturgie, eseu, publicistică, texteoriginale; de altfel, susţin că debutul meu literar aavut loc în aceste reviste ale mele, cititorii lor eraucolegi de la liceul teoretic din adjud, profesori, rude-nii). – 2. putem vorbi despre un anume dicteu auto-mat în actul creaţiei? dacă da, care ar fi ponderea luiîn textul poetic? al doilea meu răspuns: – ţinândcont că „mâna scrie singură”, spontan, fără nici uncontrol raţional, „inspirată” sau „în transă”, nu vădde ce ar deranja ideea dicteului automat „în actulcreaţiei”. în definitiv şi Moise şi- a scris tablelePoruncilor prin dicteu automat, inspirat direct decel de sus. ce pondere are acest dicteu automat?Probabil sută la sută sau numai 50 la sută, dacă „pedrum”, până să închei poemul, te trezeşti din„transă” şi tragi de păr versurile, scriind mai depar-te (intervenind raţiunea sau luciditatea). la supra-realişti, în anii manifestelor lor (1924, primul; al doi-lea manifest în 1930, care cerea ocultarea principii-lor primului), dicteul automat modern era obligato-riu, el amesteca tot felul de cuvinte (în continuareametodei dadaiste, „a cuvintelor luate din ziare”) şiera împotriva metaforei tradiţionale. suprarealiştiise abandonau „hazardului obiectiv”, rece. urmaşiisuprarealismului de peste timp, din anii 80 (optzeci-ştii, care au refăcut astfel legătura cu avangarda,îndeosebi cu suprarealismul) l- au mai… reinventat:au relativizat dicteul automat „istoric”. Şi au intro-dus fragmentarismul (specific oricărei gândiri; gân-

dim fragmentar), care a rezolvat şi problema esteti-că nouă, prin fragmentarism putând fi introdusă şiviaţa cotidiană cu banalităţile ei inestetice. curios,eu am descoperit avangarda în prima tinereţe, lacenacluri universitare, la Bucureşti, în 1972 (aveam22 de ani) – dar am debutat în 1967, la 17 ani, cu unpoem perfect suprarealist (la un ziar regional). lamine proporţia dicteului automat „nu se pune”, amaltă mentalitate a asimilării decât poeţii suprarea-lişti interbelici ai „picto- poeziei”. – 3. Ce înţelegeţiprin termenul frumuseţe convulsivă? Se află acestasub imperiul hazardului sau, mai degrabă, derivădin construcţii stilistice atent elaborate? ce altcevasă răspund? – habar nu am ce e „frumuseţea convul-sivă”, mergeţi pe mâna criticului al. cistelecan, elare asemenea pretenţii ontologice; o fi o frumuseţe aangoasei ardelene, neapărat vizionară (dar acest gende frumuseţe e, cred, specifică poeziei existenţiale „arealului”, a cărui apologet e al. cistelecan, nu celeisuprarealiste). Probabil că frumuseţea „convulsivă”e cea „vie” (descoperită disimulat la poeţii existenţia-lişti), nu cea… „moartă”, pusă în cârca suprarealişti-lor, eronat (o dată ce aici e o înşelătorie, asemenea„naturii moarte”; frumuseţea „picto- poeziei” constăîn frumuseţea naturii „moarte”, nu… „convulsive”).

frumuseţea e frumuseţe, „convulsivă” sau nu. eu,naiv, ieri- alaltăieri, repetam că totul e poezie, că fru-museţea e atotprezentă (trebuie numai să fii atentsă- i percepi reprezentarea), azi însă nu mai sunt deaceeaşi părere – de ce? frumuseţea face selecţianaturală? sau, în timp, se tot uzează frumuseţea,îmbătrâneşte, nu mai e „convulsivă” şi se aşează, eafiind o invenţie a creatorului? dacă vorbim de supra-realism, frumuseţea nu poate fi decât aşa cum e înactul spontan de creaţie, naturală, „un dicteu al gân-dirii, în absenţa oricărui control exercitat de raţiune,în afara oricărei preocupări estetice sau morale”,nicidecum într- o construcţie „atent elaborată”. Văamintesc, suprarealiştii erau siguri că „numai mira-culosul e frumos”. Pe când ei sperau să provoace o„criză de conştiinţă” în întreaga societate (nu întâm-plător erau militanţi politici de stânga, cu contribu-ţii de tip egalitarist în plan social), nu numai însocietatea scriitorilor. altfel, suprarealiştii îşidoreau să recupereze „forţa noastră psihică” şi să„ilumineze locurile ascunse”, din interior. e celebruenunţul lui andré Breton cu accederea la „acel punctal spiritului în care viaţa şi moartea, realul şi imagi-narul, trecutul şi viitorul, comunicabilul şi incomu-nicabilul, susul şi josul nu mai sunt percepute con-tradictoriu”. – 4. Care este influenţa reveriei, visuluiîn actul creaţiei în ceea ce vă priveşte? V- aţi surprinscă transcrieţi „imagini visate” în stare brută, fărăminima prelucrare artistică? răspund cum pot, ce săfac: – suprarealiştii români ai anilor 20- 40 ai secolu-lui xx făceau într- adevăr şi ei mare caz de „atotpu-ternicia visului” şi de disimularea mişcărilor sufle-teşti de adâncime. Visul te scotea de sub tutela con-ştientului. suprarealiştii îşi povesteau unii altora

visele şi se lăsau hipnotizaţi, în speranţa că scot dininconştient poezie. scriau „automat” când prindeauun fir ezoteric sau când deschideau o supapă para-normală spre inconştient. numai că eu nu am cumsă mă confund cu ei… observ, sunteţi convinsă căam acţionat conform impulsurilor suprarealiştilor deatunci, „cu metodă”. Vă repet, eu am scris pur intui-tiv, habar neavând de secretele de creaţie ale vreu-nui poet, cu atât mai puţin ale unui suprarealist„clasic” (adept al manifestelor medicului psihiatruandré Breton; le- am citit când eram deja debutateditorial, ca pe un „dat istoric” şi fără să am curiozi-tatea să le însuşesc suprarealiştilor formula; de micam avut oroare să copiez tipare lirice, „să scriu caalţii”; apropo, sunt un duşman făţiş al „scrierii crea-tive” impus în universităţi azi, care promoveazăcopierea unor modele lirice). rămâne o enigmă încontinuare pentru mine că, inconştient, am călcat peurmele suprarealiştilor din prima parte a secoluluixx, dar pe cont propriu, „nativ”. am exploatat„şocant” în tot ce am scris „suprarealitatea”, mituri-le, premoniţia, magia, ritualul, imposibilul, neobiş-nuitul, visul. Şi am apelat la rupturi ale versului şiale poemului, şi la jocul lingvistic. totul a apărutnatural la mine, am avut etape de creştere şi des-

creştere în ce am scris, experimentând.la 14 ani citeam poezia lui eminescu şicoşbuc (sau poezia tradusă, eram abo-natul bibliotecii orăşeneşti din adjud),„compuneam” regulat texte şi pentrurevistele mele (scrise de mână) în spiri-tul, nu şi în litera lor, aveam un caiet almeu de rime, dar doi ani mai târziu amreacţionat invers, scriind intuitiv învers liber, în stil suprarealist, cum îmivenea mie atunci, nu cum citisem laalţii. eu am luat seama că scriu „casuprarealiştii” când deja aveam un stilal meu de scris suprarealist, nici o clipănu s- a pus problema să preiau mecanicformula lor de a scrie. aceeaşi reacţieinversă am avut- o şi în anii 70, cânddomina poezia calofilă, angelică, arhi-plină de metafore (premiată în prostie)a poeţilor „şaptezecişti” şi eu am trecut,de capul meu, în registrul poeziei „rea-liste” (având să anunţ aşa poezia optze-cistă; e adevărat, aşteptând şase ani săse schimbe gustul criticilor din jurii; peatunci se debuta editorial prin con-curs). nu întâmplător în 1974 m- a pre-zentat Ştefan aug. doinaş în revistaFamilia cu titlul „liviu ion stoiciu –realul cu plasmă poetică” (îl citez:„m- a surprins mai întâi lipsa de pru-

denţă cu care Stoiciu manevrează cuvintele: limbajuluzual, ca şi cel consacrat de uzanţele literare, vocabu-lele frumoase ca şi cele rebarbative se întâlnesc la el,într- un amestec ce trădează o dorinţă încrâncenatăde singularizare într- o plasmă a realului, cu tot ceacesta are ca fascinant sau respingător. nici o spai-mă de cuvinte”…). tot timpul, de la 14 ani, de cândtot scriu, neoprit, mă schimb din mers, de la sine,plictisit să mă repet; sau când reacţionez la piaţalirică de la noi… dar nu v- am răspuns la întrebare:dacă a avut (şi are) visul la mine vreo influenţă. aşputea să subliniez că eu visez cu ochii deschişi şi,deci, că transcriu visul (sau „imaginile visate”). nicipomeneală, însă – uneori transcriu în câteva versurişi un vis, de ce nu, nu e nimic deosebit, poemul poateavea greutate din alte motive decât acelea legate destructura visului transcris „neprelucrat”. literaturaromână a înregistrat, de altfel, şi o falangă de scrii-tori „onirici” (de la leonid dimov la nora iuga), cre-deţi că ei îşi transcriau doar visele sau că scriaudirect în… vis? suprarealiştii apelau şi la vis, tot ceera ascuns de subconştient era scos la iveală subformă de vers, dar în planul proiecţiilor lor imagina-re intrau şi reprezentări ale psihicului, ale zbuciu-mului interior, adeseori ilizibile, şi profunzimileinconştientului, pline de relicve, cu apariţii subiecti-ve neterminate. r

n Pe cont propriu

liviu ioan stoiciuEu şi suprarealismul

Suprarealiştii apelau şi la vis, tot ceera ascuns de subconştient era scos la

iveală sub formă de vers, dar înplanul proiecţiilor lor imaginare

intrau şi reprezentări ale psihicului,ale zbuciumului interior, adeseori

ilizibile, şi profunzimileinconştientului, pline de relicve, cu

apariţii subiective neterminate.

36

AnUL XXIV t nr. 5 (734)

CO

NT

EM

PO

RA

NU

L.

IDE

EA

EU

RO

PE

AN

Ă

comparat, la nivelul construcţiei epice, cu capodoperele lui tolstoi saudostoievski, la nivel stilistic cu aspiraţia spre perfecţiune formală alui gustave flaubert sau cu subtilităţile ori nuanţele lungilor fraze

proustiene, iar în plan tematic şi simbolic cu profunda meditaţie asupra istorieidin scrierile lui Pasternak, celine sau grossman, romanul lui jonathan littel,binevoitoarele, apărut în franţa, în anul 2006, a reprezentat senzaţia literară amomentului, fiind încununat cu Premiul goncourt şi devenind, imediat,best- seller. fapt care a pus, oarecum, în încurcătură critica literară, parţial ten-tată să privească această carte ca pe un soi de lectură destinată mai mult iniţia-ţilor decât publicului cititor obişnuit. în plus, adevăratul fenomen reprezentatde binevoitoarele pe piaţa cărţii a părut a fi cu atât mai greu de explicat, cu câtprezentul volum are aproape nouă sute de pagini, aparţine unui tânăr scriitoramerican (littell s- a născut în anul 1967), stabilit, însă, la Barcelona, şi carescrie cu acelaşi aplomb şi în engleză, dar şi în franceză – limba în care a şi fostpublicat, iniţial, romanul de faţă.

din punct de vedere tematic, binevoitoarele abordează problema holocaus-tului, cartea având acţiunea plasată în timpul celui de- al doilea război Mondialşi fiind centrată pe acţiunile lui Max aue, jurist în existenţa civilă, altfel ofiţerss implicat, alături de mulţi alţii, în punerea în practică a „soluţiei finale” înceea ce priveşte exterminarea evreilor din lagărele de concentrare ale celui de- altreilea reich. chiar după parcurgerea doar a câtorva pagini devine evidenttalentul lui littell. dar, deopotrivă, unul din punctele vulnerabile ale cărţii –însă, trebuie să subliniem acest lucru, construit în mod deliberat pentru a păreasau chiar pentru a fi vulnerabil. Şi anume, dorinţa autorului de a- l face pe pro-tagonist şi, implicit, majoritatea acţiunilor acestuia, să repugne cititorului. Şiasta cu toate că titlul cărţii trimite în mod clar la „binevoitoarele eumenide”,menţionate de eschil şi de alţi tragici greci drept agenţi ai catharsis- ului, pre-zenţi în piesele de teatru reprezentative pentru epoca de glorie a civilizaţiei gre-ceşti. folosindu- se de această complicată strategie narativă, littell a încercat săconstruiască un adevărat roman- frescă, de dimensiuni impresionante, într- ovreme când nu puţini au fost cei care au clamat anacronismul unei astfel de for-mule literare. în plus, a avut şi curajul de a scrie o carte despre holocaust fărăa- şi situa protagoniştii în tabăra victimelor, ci dimpotrivă, făcându- l pe Max

Rodica GrigoreRăzboaiele şi demonii lor

n Cartea străinăn Corespondenţă din Ţara Sfântă

G. MosariAm început să zâmbim…

da, aşa este. în israel oamenii au început să zâmbească. după luniîndelungate de griji, incertitudini, ameninţări, rachete, în parte dis-truse înainte de a cădea pe pământ, alegeri surprinzătoare, în sfâr-

şit, acum israelienii pot zâmbi. ce s- a întâmplat încât putem vorbi de o aseme-nea schimbare?

evenimentele bune au început să apară unele după altele cam din februa-rie – martie ale acestui an. Mai întâi iranul. eram pur şi simplu la un pas deconflict militar, dar americanii au intervenit şi au decis că nu vor lăsa ca iranulsă se înarmeze atomic. „nu vă amestecaţi în iran” – au spus cei de peste ocean.„lăsaţi- ne pe noi”. da, e mai uşor să faci o treabă cu mâna altuia, aşa că israe-lienii au fost convinşi să stea în banca lor. ce- i cu alegerile pentru parlament?Primul ministru Bibi netaniahu s- a cam plictisit de unii membri din coaliţiaguvernamentală, aşa că a declarat noi alegeri cu 10 luni înainte de termenulprevăzut iniţial. el era sigur că va fi reales, nici un alt candidat nu reprezentaun pericol real, aşa că s- a pornit la vot. dar… a înghiţit un mare hap, prin fap-tul că s- a trezit cu două partide care au acelaşi număr de deputaţi, pe care- i aredânsul în combinaţie cu o mişcare de dreapta de origine rusească. Şi aşa Bibi s- atrezit cu o coaliţie nouă din care au dispărut… ultra- religioşii. spre bucuriamarii majorităţi a populaţiei căci nu va mai avea cine să stoarcă bani de la stat,să primească stipendii, să nu lucreze, să nu accepte egalitatea la muncă şi laretribuţie, să trăiască pe spinarea populaţiei. apoi a venit în ţară preşedintelestatelor unite ale americii, Barak obama, care a avut o prezenţă încântătoareîn israel, cetăţenii îndrăgostindu- se de dânsul. Mai ales că şi- a luat câteva obli-gaţii în favoarea ţării de la Mediterană, care au adus o linişte sufletească abso-lută a populaţiei.

am notat aici doar trei evenimente care au făcut să apară iarăşi zâmbetulpe feţele localnicilor. asta fără să adăugăm evenimentul numărul patru, relua-rea relaţiilor cu turcia, care a adus mare bucurie în ambele ţări, mai ales ştiin-du- se că sute de mii de israelieni vor pleca în vacanţă în turcia, unde turismuleste în floare. iar turcii îi aşteaptă pe israelieni, fiindcă ei ştiu că 100.000 deturişti din israel cumpără obiecte cât un milion de germani, francezi, englezi laun loc

Pe acest fundal nou, se înţelege că şi activităţile cultural- artistice ale cetă-ţenilor de origine română au căpătat un suflu aparte.

Vom începe – ca de obicei – cu acţiunile icr din românia, în care noivedem un anumit „motor” pentru tot ceea ce se petrece aici pe tărâm cultural şiartistic. ne referim atât la manifestările pe care icr- ul le realizează singur saucu oamenii lui, în bună parte veniţi din românia, cât şi la activităţile ce le orga-nizează cu asociaţii israeliene, cum ar fi asociaţia scriitorilor de limbă româ-nă, cercuri culturale ş.a, ca de exemplu serile literaturii israeliene de limbăromână, care s- au bucurat de un mare succes. în luna martie s- au împlinit 80de ani de la naşterea unui foarte important scriitor român, nichita stănescu,motiv pentru care icr a deschis o expoziţie omagială pe care o vizitează zilniczeci de cetăţeni, iubitori ai literaturii marelui scriitor dispărut înainte de vreme.nichita stănescu este cel care a subliniat importanţa limbii, fiind – poate – pre-decesorul unei legislaţii a parlamentului româniei, ca data de 31 martie să devi-nă „ziua limbii române”. între manifestările institutului cultural român dintel aviv menţionăm proiectul româno- israelian de artă tradiţională şi contem-porană, concretizat în lucrări de artă şi folclor, care de această dată se oferă la„cimitirul vesel” de la săpânţa.

în cadrul unei ceremonii care a avut loc la Palatul cotroceni, au fost deco-raţi doi artişti israelieni, care reprezintă valori deosebite: regizorul de filmandrei călăraşu şi regizorul de teatru, actorul şi întemeietorul teatrului„karov”, nicu nitai (fiecare a primit ordinul „Meritul cultural” din partea pre-şedintelui româniei). revenit în israel, andrei călăraşu a organizat pentru ori-ginarii din ţara carpaţilor, o seară de film dedicată memoriei unei actriţedeosebite rozina cambos, care a încetat din viaţă acum câteva luni, la o vârstătânără. ea a fost apreciată atât în românia, cât şi în israel.

Menţionăm că şi- au anunţat vizita la noi doi poeţi din românia, care suntoaspeţi ai asociaţiei scriitorilor de limbă română: ion cristofor, poet şi critic lite-rar din cluj, este foarte cunoscut pe aceste meleaguri pentru cărţile sale dedica-te scriitorilor şi publiciştilor israelieni: „scriitori din ţara sfântă”, 3 volume şi„româneşte la ierusalim”, în care se referă la peste o sută de oameni de condei,remarcând dragostea acestora faţă de limba română, precum şi pentru răspân-direa limbii române în afara graniţelor româniei. cel de- al doilea poet, dar înacelaşi timp directorul editurii „24 de ore” din iaşi, adi cristi, un prieten vechial scriitorilor din israel, vine de această dată ca să scoată în evidenţă eforturilece se fac în românia în sprijinul membrilor asociaţiei scriitorilor din israel. ast-fel, adi cristi, este unul din coordonatorii colecţiilor de proză şi poezie „omnia”şi în această calitate s- a preocupat ca cele mai valoroase cărţi ale israelienilorsă fie publicate în această colecţie, în cadrul unui proiect susţinut de universi-tatea „Petre andrei” din iaşi. astfel au apărut cele mai frumoase versuri ale poe-ţilor israelieni shaul carmel, Bianca Marcovici, solo har, solo juster şi zoltanterner, în cărţi individuale, care sunt şi foarte bine realizate grafic. tot în colec-ţia „opera omnia” au fost publicate cele mai valoroase volume ale prozatorilor,în afara subsemnatului notând pe andrei strihan, Mariana juster, franciscastoleru, Madeleine davidsohn.

dar adi cristi aduce în israel şi ultimele apariţii ale scriitorilor israelienipublicate la editura „24 de ore”, printre autori notând pe dorel schor, harryross, ernest huşanu, membri ai asociaţiei. aceste lucrări vor sta alături de altecărţi editate în israel de revista familiei care alături de volumele publicate înromânia fac cinste editurii. de altfel asilr a acordat două diplome excepţiona-le de excelenţă editurilor ideea europeană din Bucureşti şi 24 ore din iaşi.

dar nu putem încheia aceste rânduri fără a sublinia că dr. adashaulov- enghelberg, membră a asociaţiei scriitorilor de limbă română, acor-dă în fiecare an, începând cu 2013, premiile „Prof. Bercu enghelberg” în memo-ria tatălui său, profesor de istorie la Bacău şi în israel, publicist şi autor dejocuri de cuvinte încrucişate. cele două premii pe care le- a pus la dispoziţie aso-ciaţiei spre a fi oferite celei mai bune cărţi de poezie sau proză şi celui mai reu-şit volum de debut, sunt cele mai mari valoric, ce s- au acordat vreodată în israelunor publicaţii în limba română: 10.000 de şekeli şi – respectiv – 5.000 de şekeli(aproximativ 3.000 de euro).

desigur, evenimente cultural – artistice în ultima perioadă – mai ales decând zâmbetul a reapărut pe feţele israelienilor – sunt multe. dar pentruastăzi… ne oprim aici. r

aue, naratorul, reprezentantul prin excelenţă al lip-sei de regrete pentru atrocitaţile comise în lagăre –atrocităţi care îl deranjează doar pentru că îi rănescsimţul estetic, extrem de dezvoltat şi de cultivat. totaici, însă, găsim o altă carenţă a cărţii de faţă. căci,uneori, autorul are tendinţa de a- l face pe aue săsublinieze prea apasat că orice fiinţă umană, pusă însituaţia sa, ar fi procedat la fel sau chiar că atrocită-ţile comise ar fi fost – ar fi putut fi! – mult mai înfio-rătoare. unii exegeţi au fost tentaţi ca, pornind de laacest amănunt, să echivaleze cruzimea conflagraţieimondiale cu războaiele prezentului, cele purtateîmpotriva terorismului, iar alţii să citească binevoi-toarele prin grila psihanalizei şi să afirme că littelln- a făcut altceva decât să aplice, la nivelul literaturii,utilizând ca fundal şi ca punct de plecare perioadaprigoanei naziste, teoriile freudiene, conform căroraun monstru poate oricând să se trezească în sufletuloricărei fiinţe umane – într- o situaţie dată. situaţiacare determină naşterea monstrului aue este, desi-gur, izbucnirea războiului şi înregimentarea sa încadrul trupelor ss. în această calitate, el va participala luptele din caucaz – unde, pe fondul primelor vic-torii repurtate de germani, va avea şi ocazia să vizi-teze locul celebrului duel al lui lermontov, prilej pen-tru a- şi arăta vastele cunoştinţe în domeniul literatu-rii – aşa cum, în alte câteva situaţii, va avea ocaziasă- şi discute preferinţele muzicale, aue fiind pasionatde toate artele frumoase. desigur, asta nu face decâtsă dea naştere în mintea oricărui cititor întrebăriiclasice: cum este posibil ca un om de o asemenea cul-tură, familiarizat cu operele lui herodot, cehov,flaubert, stendhal sau Melville, admirator al roma-nelor lui edgar rice Burroughs, pe care chiar le reco-mandă superiorilor săi pentru aplicarea unor reformesociale după încheierea războiului, capabil să susţinăo discuţie filosofică despre sistemele de gândire alelui kant, hobbes sau nietzsche să se alăture bata-lioanelor criminale şi să nu se opună în nici un fel –ba dimpotrivă – oribilelor crime comise în lagărele deconcentrare? Prilej, pentru littell, să mai subliniezeo dată celebra interpretare freudiană a faptelor ome-neşti… căci cititorii familiarizaţi cu tema abordatăde acest roman îşi vor aminti, cu siguranţă, celebrelecuvinte ale lui Paul celan descriind atitudinea naziş-tilor faţă de stejarul lui goethe de la Buchenwald: „auconstruit lagărul, respectând stejarul…”

în plus, lui aue i se construieşte şi o adevăratăistorie personală – de natură a- i explica faptele, celpuţin până la un anumit punct. de a i le explica, nici-decum de a i le justifica. autorul accentuează mult(unii critici au afirmat că mult prea mult) dragosteaincestuoasă pe care o nutreşte pentru sora sa, una,intelectuală, la rândul său, prezentată chiar dreptuna dintre discipolele doctorului carl jung – de careva fi separat, ca urmare a descoperirii pasiunii salenepermise, dar de amintirea careia va continua să fieurmărit toată viaţa, nereuşind s- o uite nici chiar încele mai cumplite clipe ale războiului. în acest felexplică autorul aplecarea lui aue pentru homosexua-litate – şi de aici derivă numeroasele scene groteşti încare este prezentat personajul. Şi, în paranteză fiespus, tot de aici catalogarea romanului de faţă drept„pornografie nazistă” de către detractorii săi… darlittell a mărturisit că acest gen de scene (nu o datăşocante!) se datorează efortului de documentare pecare l- a depus şi care l- a ajutat să cunoască îndea-

proape opera unor autori precum Marchizulde sade, Maurice Blanchot, robert antelmesau georges Bataille, care au abordat, fiecareîn felul său, psihologia şi formele de manifes-tare ale răului şi efectele sale asupra fiinţeiumane.

Pe de altă parte, este evidentă apropie-rea lui aue de un alt personaj celebru al lite-raturii secolului xx, şi anume humbert hum-bert, naratorul din lolita lui Vladimir nabo-kov. littell se dovedeşte a fi studiat cu atenţiecelebrele romane ale lui nabokov, câtă vremenu doar influenţele venite în descendenţaliniei epice din lolita sunt clare în binevoitoa-rele, ci şi psihologia relaţiilor incestuoase, per-fect înrudită, în romanul de faţă, cu aceea dinada sau ardoarea. din această perspectivă,aue e un adevărat narator nabokovian, erudit,pasionat de frumosul artistic, dar, în egalămăsură, susţinându- şi ori de câte ori are oca-zia, fanteziile sexuale drept cel mai normallucru cu putinţă – mai ales în contextul uneilumi aflate în război – şi ce e mai pornografic,pare a întreba, în unele momente, aue, decâtrăzboiul? cu toate acestea, este insuficientfundamentată atitudinea lui aue faţă de lumeşi existenţă în general, littell mulţumindu- sesă sublinieze, în câteva rânduri, că totul sedatorează urii pe care acesta a nutrit- o dincopilărie faţă de mama sa şi urii pe care aceas-ta, la rândul său, a manifestat- o faţă de băiat.Plus, desigur, inevitabilul sentiment de anti-patie faţă de tatăl vitreg, care întregeşte per-sonalitatea lui Max. Personalitate ficţională,fără îndoială, dar prezentată mereu în compa-nia unor figuri istorice reale, de la himmler lahitler, căci una dintre preocupările esenţialeale lui littell este, în acest roman, prezenta-

rea planului istoriei şi a influenţei pe care o areaceasta asupra existenţei oamenilor. în sensul aces-ta, tânărul scriitor s- a dorit a fi un continuator alîntunecatului spirit beckettian, interpretându- şiromanul ca pe o expresie, la începutul unui nou mile-niu, a unui „dandysm esenţial”, veritabilă nevoie dereaducere în actualitate a spiritului decadenţei, în

ceea ce are aceasta mai viabil din punct de vedereestetic – dar şi mai aplicabil în contextul literaturiiprezentului. deloc întâmplător, el este rănit la sta-lingrad – dobândind, în acest fel, prin cicatricea pecare glonţul i- l lasă la cap, „cel de- al treilea ochi”, şiposibilitatea de a percepe un plan profund, de dinco-lo de realitatea fenomenală, posibilitate nefructifica-tă, însă, de aue. de aici convingerea sa privind „bana-litatea răului”, ca să repetăm sintagma impusă dehannah arendt, ale cărei scrieri, este evident, littellle- a citit cu atenţie. r

● jonathan littell, binevoitoarele. traducere de Vasile savin, Bucureşti, rao

Publishing company, 2011.

37

CO

NT

EM

PO

RA

NU

L. ID

EE

A E

UR

OP

EA

NĂ

MAI 2013

►Poeme

steRiaN viCol

Amurg

amprenta amurgului se scurge pelenjeria ta de mireasă furatăprintre rufele negre ale ciorilorscormonind arătura câmpiei –fiindcă gîţa ta de fată,pân’ la ceasul nunţii, e- un gâtde lebădă, seminţele de sub tălpiletale par corăbioare la guramarilor fluvii.

Marginea mării

Pe colină unde sunt la satu Marenumai în auz se clătină marea numaitufa trandafirului sălbatic în- sân-

gerează nisipul, cum paharul meucu vin în lanul de grâu dat în coptlângă coapsa ta strălucea...iar te primeşte, iar te pătrundecu geamătul întrerupt, spuneai,precum mama când te- aduce pe lume!...

când atingi marea, atunci poţisă rămâi asemenea valului,niciodată singură –

femeie tânără fără noroc,privind marea, te văd trăgând decapătul străzii de- acasă pe carezilnic o mătură umbra cuţituluifurişat în cutele ei,că lumina în ochiul cel orbal prietenului meu din satul Mare...

Luminat de rugăciuni

io, doamne, roiuri de- albine se- abatnoaptea la tine mănăstirea de lemnde tei îmbraca deodată cămăşi fosforescentesă te- arate lumii cum eşti într- o spartăoglindă vin ele, albinele ducând regina lorîn odaia ta la sânii tăi şiroind de lapteregina lor ţesându- ţi aura pe frunte

iiiar mă cauţi prin poduri de han pese sub poduri de cale ferată cu braţul deiarbă sub cap cu sticlă spartă într- o partetot singur de astăzi cât doi cerşetori ce- mpartnoaptea de înviere

iiinorul de care atârn, doamne, n- are nici olegătură cu vârful muntelui cu semnele dinpiatra rostogolindu- se singură spre râpăzbancului n- are nici o legătură cu norul cuscara de cânepă pe care eu mă legăn într- un vişincrescut direct din cuvântul tău

iVastupă- mi, doamne, trecerea prin râpă care duceîn grădina ta din ceruri unde doi copii auîngropat tu ştii o pasăre cu cioc de argintcu inel de argint la picior luminândcum tu porţi inel şi n- aifost acolo

VVulturiţa era, doamne, în ochiul vânătoruluicăzut în genunchi pe linia de ochire

Cel mai mult

Printre iezi şi miei albi înzilele de Paşti, întins pe iarbăcea grasă din ogradă, cel mai multşi mai mult, îmi plăcea mie,în copilărie, să- i privesc Mariei,oho, aripa de rândunică dintrepulpele ei arse de rugi depe morminte!

Transfuzie de sânge

luare de sânge, dâre de sânge...sângele meu universal, ştii bine,cum îl plasez fără bilet decălătorieel aşteaptă doar prima inimăce ştie să- l strige!

de- aceea tot ce scriu pentrutine, c- o sforicică de sânge scriu,dând numele meu numelui tău atârnândde creangă (nu spunea mamă, nu maiumbla creanga) unui pui de stejarcare încă se află în ghindă submuşchiul răcoros al pădurii!

38

AnUL XXIV t nr. 5 (734)

CO

NT

EM

PO

RA

NU

L.

IDE

EA

EU

RO

PE

AN

Ă

nu văzusem încă, vreo reprezentare cu„hedda gabler”, până la spectacolullui andrei Şerban de la teatrulmaghiar din Cluj, selectat în cadrul

festivalul naţional de teatru din 2012. aveam refe-rinţa, din presa vremii, a unui spectacol interbelic, înromânia, al dramaturgului norvegian, pe atunciîncă nesocotit „prăfuit” (dramaturgul) – şi memora-sem ca parte emblematică observaţia lui camilPetrescu dintr- o cronică aferentă, că în „heddagabler” Ibsen pune în discuţie „idealitatea” până laurmă tragică, a „scopului” estetic cu orice preţ, alactelor vieţii, eroina fiind o promo-toare obstinată până la manie, aacestui „ideal”.

spectacolul lui andrei Şerbanse arăta de la început până la sfâr-şit, pe măsură ce îl urmăream, acutcaptivant şi incitant printr- un„vizionarism”, care nedistrugându- ipiesei substratul psihologic, reuşeasă- l pună în „ghilimelele” unei per-spective ironice a spectatorului con-temporan, interfaţând acest „psiho-logism” cu potenţarea relativizantăa gravului. un henrik ibsen visce-ral reactualizat, perenizat în poten-ţialul său nou- forat, apt nu doar deo împrospătare modernă, ci, în ter-meni scrupuloşi estetici, de unapost- modernă în sensul cel maibenefic al cuvântului. căci şi înviziunea lui andrei Şerban, aceastăeroină ibseniană suferă, până lamanie, de idealitate. o idealitatecare devine însă comică prin caducitate, deşi sfârşeş-te, după provocarea unei sinucideri, cu propria sinu-cidere a eroinei, deci, cu aparenţă tragică. faptelesunt tălmăcite însă, regizoral, prin faţa lor ineficien-tă, prin vectorul absurdist al acţionării. în spectaco-lul lui andrei Şerban avem de aface aşadar cu un „erou feminin”al absolutului. eroii animaţi deviziunea şi dorinţa de realizare aabsolutului au fost consideraţipână mai deunăzi „eroi pozitvi”damnaţi. hedda gabler va fi şi eao damnată, dar, o damnată carede fapt se autodamnează prinexaltarea ei. iar prin aceasta sfâr-şeşte în paradoxul unui tragicridicul. căci toate comandamen-tele actelor şi comportărilor eipornesc de la memoria „sanctifica-tă” a Generalului – tată şi de lacompararea, devenită „fixaţie”psihică, cu actele de voinţă aleacestuia. andrei Şerban ne oferăastfel un erou feminin al „absolu-tului” în reversul lui degradat,sarcasmizat, comicizat, în ultimăinstanţă. totul însă pe aceamuchie care nu mai poate des-părţi plânsul de râs şi însăşi friso-nul existenţial de reversul lui iro-nizat. Viziunea sa e un perma-nent dublet atitudinal, scoţândlogica lucrurilor din dihotomia„alb- negru”, faptele fiind văzutesimultan în alb şi negru. Portre-tul „vivant”, cu fizionomia mişcă-toare, al generalului, domină

interiorul rafinat- burghez şi se-condează, prin modificările luifizionomice, actele fiicei şi alecelor din casă. Prezenţa portretu-lui e însoţită în anumite momen-te, de prezenţa vocii însăşi, ageneralului ca o voce puternică,tunătoare, a memoriei permanenttreze a heddei. apariţia finală aacesteia, încă în poziţie verticalădupă ce şi- a tras glonţul – e, înprimele momente terifiantă, degroază: îmbrăcată în hainele mili-tare ale tatălui, eroina e plină desângele şiroindu- i de pe faţă peîntregul trup. Mâinile ei lasă pegeamul uşii pe care urmează săapară în salon, pete enorme şi„râuri” de sânge. imaginea e teri-fiantă, spuneam, şi devine inver-sul dorinţei „estetizante” la care îl

îndemnase chiar ea pe scriitorul lövborg, îndrăgos-titul fără speranţă, oferindu- i revolverul: „s- o facifrumos!”. această imagine finală şi înfricoşătoare seproiectează însă imediat conştiinţei ca act existen-ţial „superflu”, prin finalul grotesc al „ieşirii larampă” a personajelor, într- un fel de horă în vertij peritm „claunesc”. tesman, soţul heddei, deşi profesorcu veleităţi de erudiţie, e conceput de la început decătre regizor şi, respectiv, interpret (Szolt bogdan),ca un personaj de comedie, ca o contrapondere com-plementară a exaltărilor voliţionare ale eroinei cuintensităţi de natură inflaţionistă. totul e dual în

acest spectacol devenit, prin această dualitate con-stitutivă, firesc desfăşurată, atât de actual şi con-temporan nouă. însăşi dualizarea heddei, pendulatăcu nuanţe subtile între sinceritate şi ipocrizie, e juca-

tă magistral de interpretă – Kédzi Imola – în fapt omare actriţă, capabilă de game nesfârşite de nuanţe,în relaţiile cu partenerii. Personajul lui ibsen, înlipsa altui debuşeu creativ al femeii – aşa cum erainterceptată ea în societate, se va concentra asupraabsolutului feminităţii ca armă de subversivă acţiu-ne înfiltrată în viaţa bărbaţilor. succesele sale voravea însă, într- un plan existenţial mai adânc, pecare ea îl sconta, insucces. aceasta ar fi fost faţa tra-gică a lucrurilor. interfaţa comică, se va ivi din con-fuziile axiologice, din ipostazierea idealului asumatca o meta- realitate, căreia îi scapă de sub control dia-lectica vieţii. hedda e mult prea încrezătoare în forţaei de a subjuga, iar înfundăturile etice în care intră,

îi dau bobârnaci neaşteptaţi. Partitura în care KédziImola a excelat, e o partitură simultan rafinată şidramatică: hedda devine un „titan- fantomă”. acestae „contul” valoric în care a aşezat- o ibsen, ne- ospune, prin turnura spectacolului, regizorul. înlo-cuind cu acţiunea „de forţă” a farmecului feminincuceritor, propria capacitate, auto- ştrangulată, de- afi putut iubi ea însăşi puternic, eroina se va compor-ta cu o ironie feroce în relaţia cu semenele sale „vic-timizate” de iubire. (cu interpretări la rândul lor defin diapazon pe muchie semi- comicizată, datorate –în doamna elvstd, într- o dubă distribuţie, actriţelorenicö Giörgy şi anikö pethö). Mizând pe voinţa rezis-tenţei, sub imboldul lecţiei învăţate de la părintele ei– eroina devine o auto- reprimată, care încearcă sătrateze cu sânge rece atu- ul său, de factor volitivnefast dar cu rol decisiv în a determina destinelealtora. (cum ar fi fost, prin respingerea iubirii, de eaprovocată, sinuciderea lui lövborg). finalmente,actul sinuciderii proprii devine conştiinţa bufonardăa unei înfundături existenţiale în care triumfă ace-laşi fals ideal voliţionar. „joaca” cu revolverul înce-pută încă din primul act – cu care pigmenteazăandrei Şerban mai multe scene, avertizează parcă,asupra durităţii implacabile a finalului. Momentul„critic” al heddei, fusese apariţia, în viaţa ei, a lui

lövborg – cel care prin autentici-tatea lui profundă i- ar fi pututclătina voinţa. este o crizăsecondată ulterior de regreteleunei posibile iubiri „realizate”.

recitită „scenic” de andreiŞerban, drama ibseniană nu esimplu- psihologică – ci implicăspecifice noduri destinale. sub-textual, ca şi în cazul teatruluicehovian, h. ibsen ni se descope-ră un captator fiinţial al unuiomenesc multi- faţetat, fiecarepersonaj având raţiunea sa pro-prie, intrinsecă, de a fi ceea ceeste. nu există în acest teatruacuză – ci dezvăluire şi „sondă”.

toate personajele capătă înacest spectacol contururi precise,excelent personalizate. (andrásHatházi, în Judecătorul brack,Csilla Varga – Juliane tesman,pe lângă ceilalţi deja amintiţi).(interesant este şi decorul pro-pus de Carmencita broşboiu – încare terasa încărcată de o florăluxuriantă, multicolorată, joacăun rol special, reverberator, ace-laşi spaţiu devenind în final onatură însângerată de şiroireasângelui eliberat de trupul hed-dei). r

Jeana MorărescuAndrei Şerban: „Hedda Gabler”

Mizând pe voinţa rezistenţei, sub imboldullecţiei învăţate de la părintele ei – eroinadevine o auto- reprimată, care încearcă sătrateze cu sânge rece atu- ul său, de factor

volitiv nefast dar cu rol decisiv în adetermina destinele altora. (Cum ar fi fost,prin respingerea iubirii, de ea provocată,

sinuciderea lui Lövborg).

ce şansă are revista tribuna în ultime-le luni! o revistă odinioară palidă,ştearsă, în care puţinele texte bune sesufocau în mocirla veleitarismului şi a

mediei cenuşii a majorităţii articolelor găzduiteîntr- un număr, o revistă de veche tradiţie ce aveanorocul să fie sprijinită de consiliul judeţean cluj şiîşi… bătea joc de norocul ei, datorită schimbării deacum câteva luni, pentru prima dată în ultimii ani,este vie, incitantă, prezentă în reţelele de distribuţienaţionale, precum şi în presa naţională. dintr- orevistă provincială, dintr- o publicaţie oarecare,brusc, tribuna devine o foaie de cultură de anvergu-ră naţională. românia liberă, cotidianul.ro, adevă-rul, Cultura, românia literară, corectbooks.ro,

observatorul cultural, Contemporanul, precum şialte reviste, ziare sau publicaţii on line au scris – şivor scrie în continuare – în ultimele luni desprerevista înfiinţată la 1884 – la trei ani după Contem-poranul – de ioan slavici: tribuna. ce şansă, câtecontroverse, polemici şi ce publicitate!

Motivul? în urma unui concurs, domnul Mirceaarman, membru al usr, este numit în funcţia demanager şi promite, în primele numere ale revisteiardelene, că îşi va pune umărul la renaşterea acesteireviste de veche tradiţie. culmea e că… se ţine decuvânt. nu vom insista pe marginea polemicilor isca-te între timp. nu vom aduce citate din domnul x oridomnişoara y, care se grăbeşte să dezinformeze citi-torii, dând jumătăţi de adevăr, adică nimic altcevadecât calomnii… atunci când oboseşte să numeredezacordurile sau virgulele dintre subiect şi predi-cat. nu vom reveni nici la petiţia on line, semnată de

câteva sute de persoane,dintre care puţini sunt scrii-tori; şi mai puţini ştiu des-pre ce anume este vorba.tonul acelei petiţii, straniu,nu ştim de ce, ne aduceaminte de aerul vremurilorstaliniste. sugestiv e căirina Petraş, preşedintelefilialei cluj a usr, a refu-zat să o semneze. am mai

scris despre aceste şi alte aspecte. ceea ce esteimportant e că dintr- o revistă ştearsă, inegală – erasă zic de o mediocritate surâzândă – tribuna a deve-nit o revistă vie a literaturii române. o revistă ofen-sivă. o revistă care încearcă să readucă creatorulromân valoros acolo unde se cuvine: în cetate. deunde poetul, prozatorul, romancierul, de mai bine dedouăzeci de ani, a fost gonit, în prim planul societă-ţii româneşti instalându- se abuziv câţiva comenta-tori, ca, bunăoară, dnii liiceanu, Pleşu, Patapievici,„cei care – scria recent acad. nicolae Breban – dupăcum auzim din presă, se consideră nu numai «elitaculturală», «singura», nu- i aşa, dar şi singurii deţină-tori ai valorilor de creaţie a limbii şi literaturii româ-ne. numele acestora sunt cunoscute, hiper- cunoscu-

te, deoarece în ultimele două decenii, cam după revo-luţie, numai aceste nume, vreo patru, cinci, au fostetalate cu o anume insistentă obrăznicie în vitrinelelibrăriilor din întreaga ţară. Şi doar aceste nume,patru, cinci, să zicem şase, au fost citate şi răs- cita-te în mai toate ziarele şi revistele literare la nesfâr-şit, aceiaşi şi aceiaşi, cu orice ocazie, cu privire laorice problemă sau temă şi încă cu atâta tenacitateşi oarbă perseverenţă, de parcă nu aveam de- a facecu numele unor scribi, vioi şi talentaţi, e drept culti-vaţi şi sfătoşi, pe sticlă, nevoie mare, ci cu firmele şiînsemnele unor firme comerciale de mare aplomb,care vând, cum se ştie, l’oréal, detergenţi, maşini delux sau pamperşi”. Şi toate acestea, „în timp ce dis-păruseră definitiv din vitrinele librăriilor şi de peprimele rafturi marii creatori şi comentatori de dupăal doilea război, un călinescu, Vianu, Blaga, ciocu-lescu, Marin Preda, augustin Buzura, d.r. Popescu,

Marin sorescu, nichita stănescu, Ştefan aug. doi-naş, Virgil Mazilescu, ileana Mălăncioiu, ion Mure-şan, ion negoiţescu, nicolae Balotă, ion ianoşi,lucian raicu, Matei călinescu, eugen simion,adrian Marino şi atâţia, atâţia cu care comunitateanoastră de limbă şi cultură se poate mândri ca oprobă nu numai de geniu creator, dar şi de capacita-te de rezistenţă ideatică şi solidaritate în faţa unuităvălug imperialist şi ideologic unic în fervoarea sabarbară”.

să revenim însă la tribuna. ceea ce esteimportant e că dintr- o revistă adormită pe un colţ demasă, moţăind ca un pensionar uitat de colegi, tri-buna a devenit incisivă, polemică, sau, cu vorbeledomnului profesor andrei Marga, tribuna „începesă- şi revină, după o îndelungată prăbuşire şi cădereîn uitare, având acum, în sfârşit, o conducere dina-mică şi inovativă”. nu spunem că tribuna are tottimpul dreptate; nici vorbă. nici nu e nevoie. cultu-ra nu este o întruchipare a dreptăţii universale, ce- şiarogă prerogativa de a împărţi dreptate la dreapta şila stânga. actuala tribuna încearcă să readucă înatenţia lectorilor valorile de referinţă ale culturiiromâne vii.

în ultimele luni, în paginile tribunei publicăPaul goma, ana Blandiana, nicolae Breban, radualdulescu, liviu ioan stoiciu, ion Vlad, Petru Poan-tă, irina Petraş, andrei Marga, Mihail gălăţanu,theodor codreanu, cristian Bădiliţă, Bujor nedelco-vici, dinu rachieru, zoe Petre, alex Ştefănescu,nicolae iliescu, gabriel andreescu. lista colaborato-rilor valoroşi ar putea continua. Şi presimţim că vacontinua. tribuna este distribuită, la ora actuală, lanivel naţional, tiraj – 750 exemplare, 300 abonamen-te. în curs de contractare sunt alte 200 de abona-mente. înainte de a prelua Mircea arman revista latribuna existau 78 de abonamente, distribuţieexclusiv în municipiul cluj şi la Muzeul naţional alliteraturii române; se vindeau 60 de numere lunar,deci, câte 30 de exemplare pe număr. sperăm căardealul românesc va renaşte din punct de vederecultural şi va reveni în centrul culturii române, deunde lipseşte de mai bine de două decenii. întretimp, colegii de breaslă ai domnului arman vor con-tinua, probabil, să scrie petiţii, vor lansa apeluri,care ne vor aduce aminte, nu ştim din ce pricini, deepoca stalinistă.

straniu, din ce motive nici unul dintre semna-tarii apelurilor şi ai textelor polemice – nu puţinedintre acestea scrise fără ca autorii să respecte deon-tologia profesională, informându- se cum se cuvine –în care sunt vizaţi tribuna şi domnul M. arman,n- au lansat proteste publice împotriva calomnierii –pentru a nu spune împotriva linşajului mediatic –marilor personalităţi ale naţiunii române, ca, depildă, adrian Marino, nicolae Breban, augustinBuzura, dumitru radu Popescu, cezar ivănescu,Mircea iorgulescu sau eugen uricaru ş.a.? Majorita-tea acestor scriitori de o reală valoare a fost atacatăchiar în paginile tribunei de mai ieri. Majoritatea ealcătuită din ardeleni şi ar onora oricare dintre lite-raturile lumii. „un popor nu se caracterizează atâtprin oamenii mari, pe care îi are, ci mai mult prinfelul în care îi recunoaşte şi îi stimează pe aceştia”scrie singuraticul de la sils, friedrich nietzsche.despre modul în care am recunoscut şi am stimatoamenii noştri mari în ultimele decenii s- ar puteascrie tomuri. care nu cred să ne facă cinste. r

CO

NT

EM

PO

RA

NU

L. ID

EE

A E

UR

OP

EA

NĂ

MAI 2013

39

aura ChristiŞansa tribunei

Contemporanul vă recomandă seria O inimă de broscuţă

disponibilă pe www.adenium.ro

www.contemporanul.ro

Evidenţa informatizată a tirajelor şi produselor este realizată în sistemul internaţional GS1, administrat în România de

GS1 România.www.gs1.ro

Apare lunar 5 lei

Pentru anul 2013 vă invităm să văabonaţi la revista Contemporanul

ABOnAMEnT ROMânIA: 60 LEI/An

ABOnAMEnT STRăInăTATE: 70 EURO/An

Taxele de expediere sunt incluse în această sumă.

Asociaţia COnTEMPORAnUL

Adresa: OP 22, CP 113, Sector 1, Bucureşti Cod fiscal: 26718854 Cont Lei: RO61RnCB0072115479360001Cont Euro: RO34RnCB0072115479360002BCR Filiala Sector 1 Bucureşti

Adresa redacţiei: Asociaţia COnTEMPORAnULC. P. 113, O. P. 22, Sect. 1,Bucureşti, cod 014780 tel./fax: 4021 212 56 92; 4021 310 66 18; 0742 489 059E- mail: office@contemporanul.ro;

contemporanul@yahoo.comAbonamentele se pot face la sediul redacţiei, prin Compania naţională „Poşta Română” S.A., Acta LegisSRL, Zirkon Media, S.C. Orion Press Impex 2000 SRL,S.C. Manpres Distribution SRL, S.C. MT Press Impex SRL.Revista este distribuită de Editura Regală SRL (tel.: 021 317 90 81), Press Point Distribution SRL. Poate fi cumpărată din magazinele InMedio, Relay, Octagon.

www.contemporanul.rowww.ideeaeuropeana.rowww.librariapentrutoti.rowww.bibliotecaeuropeana.rowww.europressgroup.ro

Cărţile noastre pot fi găsite în librăriile de calitate din ţară.

Vă invităm să nu le căutaţi în Librăriile Humanitas!