publius cornelius tacitus biografia lui agricola...

PUBLIUS CORNELIUS TACITUS

BIOGRAFIA LUI AGRICOLA

Începuturi ale istoriei Marii Britanii

Colec¡ia cår¡ilor de referin¡å – Seria Istorii

Redactor: Irina Ilie

Tehnoredactor: Dana Diaconescu

Traducerea româneascå a fost realizatå dupå textul latin

publicat de E. de Saint-Denis în colec¡ia Universitå¡ilor

Fran¡ei, Paris, Les Belles Lettres, 1942

@ Editura Paideia, 2003

701341 Bucure¿ti, România

Str. Tudor Arghezi, nr.15, sector 2

tel: (00401) 2115804; 2120347

fax: (00401) 2120348

e-mail: [email protected]

Descriere CIP a Bibliotecii Na¡ionale a României

TACITUS, PUBLIUS CORNELIUS

Biografia lui Agricola: începuturi ale istoriei Marii

Britanii / Publius Cornelius Tacitus; trad. Eugen Cizek -

Bucure¿ti: Paideia, 2003

p. 54; 23,5 cm; (Colec¡ia cår¡ilor de referin¡å – Seria Istorii)

ISBN: 973-596-153-9

I. Cizek, Eugen

94(410)

Publius CorPublius CorPublius CorPublius CorPublius Cornelius Tacitusnelius Tacitusnelius Tacitusnelius Tacitusnelius Tacitus

BIOGRAFIA LUI AGRICOLAÎnceputuri ale istoriei Marii Britanii

Studiu introductiv, traducere ¿i note deEUGEN CIZEK

Dedic aceastå carte salvåriiînvå¡åmântului limbilor clasice din România

tudiu introductivSRelativ recent, cineva a reluat, la unul dintre posturile noastre de tele-

viziune, o veche aser¡iune ¿i a declarat cå „românul s-a nåscut poet“. O actri¡åinteligentå a replicat cå mai bine românul s-ar fi nåscut „vrednic“, ¿i nu poet.Tacit s-a nåscut de fapt atât poet, cât ¿i vrednic. Cândva, Friedrich Leo l-a definitca „poet al istoriei“. Într-adevår, istoriografia era pentru romani nu ¿tiin¡å, ciartå, literaturå. Fie cå o considerau, ca retorul Rufos, a patra specie a artei oratorice,fie cå, precum Cicero, o estimau gen literar independent, dar foarte apropiat deme¿te¿ugul elocin¡ei, fie cå o socoteau „într-un fel poezie în versuri libere“,precum Quintilian. De fapt, Tacit a fost un istoric solid, în sens modern, ungânditor profund, dar mai ales un scriitor genial, un stilist excep¡ional.De aceea, în repetate rânduri, l-am caracterizat ca Homer al prozei latine ¿i chiarantice. Numai Platon ¿i Tucidide ar putea så concureze pe Tacit la statutul de celmai valoros prozator antic. Când l-am proclamat Homer al prozei antice, ne-amgândit la valoarea lui. Odinioarå înså, o studentå a noastrå s-a stråduit, într-olucrare de seminar, så demonstreze strålucirea artei epice a lui Tacit. În oricecaz, Tacit trebuie numårat, dacå nu printre primii cinci mari scriitori-arti¿ti dinliteratura universalå, cel pu¡in ca unul dintre primele zece talente strålucite dinaceea¿i literaturå universalå1.

1 Pentru ideile lui Cicero privitoare la substan¡a artistico-literarå a istoriografiei, veziMichel Rambaud, Cicéron et l’histoire romaine, ed. a 2-a, Paris, 1966, pp. 10-24; Jean-MarieAndré, L’histoire à Rome. Historiens et biographes dans la littérature latine, Paris, 1974,pp. 15-21; 56; Eugen Cizek, „La poétique cicéronienne de l’histoire“, Bulletin de l’AssociationGuillaume Budé, 1988, pp. 16 ¿i urm., în special pp. 18-23; id., Histoire et historiens à Romedans l’antiquité, Lyon, 1955, pp. 66-68; id., Istoria în Roma anticå. Teoria ¿i poetica genului,Bucure¿ti, 1998, pp. 60-74; Jacques Gaillard, Approche de la littérature latine dès origines àApulée, Paris, 1992, pp. 37-45; pentru Quintilian ¿i arta scrierii istoriei, vezi Ronald Syme,Tacito, trad. italianå, 2 vol., Brescia, 1967-1971, pp. 192; 268-269; 363-364, Anton D. Leeman,Orationis ratio. Teoria e pratica stilistica negli oratori, storici e filosofi romani, trad. italianå,Bologna, 1974, pp. 453-465; 478-479; E. Cizek, Histoire, pp. 211-212; id., Istoria,pp. 116-120 etc.

6 Publius Cornelius Tacitus

Reconstituirea, chiar rapidå, a biografiei lui Tacit comportå numeroasesemne de întrebare. Nu ¿tim cu exactitate nici când s-a nåscut Publius CorneliusTacitus, cum se numea scriitorul. Probabil între 55 ¿i 58 d. C., eventual în57 d. C., aproape sigur în Gallia narbonezå, la Vasio, în prezent Vaison la Romaine.Era, în orice caz, ceea ce anticii defineau ca un „om nou“, homo nouus – caatâ¡ia al¡i scriitori ¿i oameni politici romani –, adicå un cetå¡ean roman care nunumåra printre stråmo¿i consuli sau chiar al¡i demnitari. Apar¡inea de faptburgheziei provinciale. S-a stabilit înså, încå din adolescen¡å, la Roma, unde,ocrotit ¿i de socrul såu, Iulius Agricola, Tacit a parcurs o carierå senatorialåtipicå, pe care o evocå el însu¿i (H., 1, 1, 3). A asistat neputincios ¿i fårå såreac¡ioneze în vreun fel la represiunile întreprinse de împåratul Domi¡ian (81-96d. C.). De fapt, a trebuit så-l slujeascå pe Domi¡ian. Acest principe s-a dovedit afi un bun gestionar al Imperiului, dar ¿i un tiran få¡arnic, sângeros, vanitos,deosebit de autoritar. Conduita viitorului scriitor, ini¡ial numai om politic,ilustreazå un caz foarte caracteristic de schizofrenie intelectualå, marcatå decontrastul între o gândire contestatarå ¿i o comportare supuså, disciplinatå, fa¡åde o dictaturå autoritarå, represivå. Ca atâ¡ia al¡ii, atunci ¿i mai aproape devremurile noastre, oameni ca Tacit gândesc într-un fel ¿i ac¡ioneazå ori vorbescaltfel. De altminteri, însu¿i Domi¡ian, înainte de asasinarea sa, îl desemnasedrept viitor consul. ªi efectiv, în septembrie 97 d. C., sub Principatul lui Nerva(96-98 d. C.), Tacit a îndeplinit demnitatea de consul suffect. Nu ¿tim cum s-acomportat el cu prilejul adoptårii lui Traian ca fiu al lui Nerva. Probabil cå asus¡inut-o. Dar, în continuare, pânå în 112 d. C., Tacit n-a mai asumat nici odemnitate ori func¡ie oficialå, probabil ca urmare a unei anumite tensiuni surveniteîntre el ¿i împåratul Traian (98-117 d. C.). Cu toate acestea, în 112 d. C., Tacit apreluat, în calitate de proconsul, guvernarea provinciei senatoriale Asia (careechivala cu segmentul occidental al actualei Turcii asiatice). Expedierea lui Tacitde la Roma, la gestionarea acestei provincii, ar putea implica cel pu¡in douåexplica¡ii. În primul rând, Traian se stråduia så-¿i poten¡eze, så-¿i consolidezeautoritarismul såu, prudent, „liberal“, tolerant, ¿i så se comporte fa¡å de ruda sa,viitorul împårat Hadrian (117-138 d. C.), ca ¿i cum l-ar fi desemnat ca succesor.Or, asemenea tendin¡e ¿i chiar måsuri întâmpinau rezisten¡e, de asemeneaprecaute. Traian a considerat deci oportun så-l îndepårteze pe Tacit de capitalaImperiului. Totodatå, el l-a trimis pe Avidius Nigrinus, admirat de Tacit ¿i estimatca un conducåtor al împotrivirilor întâmpinate de împårat, så guverneze Dacia,recent anexatå. În al doilea rând, provincia Asia se situa în spatele viitoruluifront antipartic, pe care Traian se pregåtea så-l deschidå. Aici înså era nevoie deun guvernator performant, în stare så organizeze temeinic pregåtirile de råzboi.De altfel, între 111 ¿i 113 d. C., Pliniu cel Tânår, om de încredere al lui Traian,

7Biografia lui Agricola

a guvernat provincia Bithynia, de asemenea plasatå în toiul pregåtirilor råzboiuluiantipartic. În 114 d. C., cum ne reliefeazå o cunoscutå inscrip¡ie (O. G. I. S., 437),mandatul lui Tacit în Asia a luat sfâr¿it. El s-a întors la Roma. Nu ¿tim nimicsigur cu privire la restul vie¡ii lui Tacit. Cum pare a demonstra sfâr¿itul Analelorlui, el a deplâns lichidarea fizicå, sugeratå de cåtre Hadrian, dupå accesul acestuiala Principat, a lui Avidius Nigrinus ¿i a altor generali ai lui Traian. Cåci narareasinuciderii for¡ate a lui Thrasea implicå, în subtext, deplângerea omorârii luiAvidius Nigrinus2. A avut oare Tacit însu¿i de suferit din pricina opozi¡iei sale,de altfel pur ideologice, împotriva lui Hadrian? Când a murit el, poate pu¡indupå 120 d. C., ¿i în ce condi¡ii? ªi-a publicat Tacit însu¿i ultimul compartimental Analelor sau, mai curând, acesta a fost editat de prietenii såi, dupå decesulscriitorului? Toate acestea sunt întrebåri la care nu putem furniza råspunsuriincontestabile. ªi pe care, probabil, nu le vom putea niciodatå limpezi.

Nu ni s-au påstrat cuvântårile de avocat ale lui Tacit. De fapt, exceptândtextele a douå opuscule – inclusiv cel tradus de noi în continuare – nici celelalteopere ale lui Tacit nu ni s-au conservat decât par¡ial. Acest fapt nu trebuie så nesurprindå, dacå ¡inem seama cå s-a pierdut majoritatea scrierilor latine aleantichitå¡ii. Încât s-a apreciat cå noi nu dispunem decât de 10% din ceea ce s-ascris ¿i publicat în Roma anticå. În orice caz, Tacit ¿i-a început activitatea deistoriograf când împlinise, probabil, patruzeci de ani. Prima scriere conservatå oreprezintå tocmai „Despre via¡a ¿i moravurile lui Iulius Agricola“, De uita etmoribus Iulii Agricolae, sau, mai pe scurt, Biografia lui Agricola ori chiarAgricola. Tacit a publicat-o fie în ultimul trimestru al anului 97 d. C., fie înprima lunå a anului 98 d. C., în legåturå cu Principatul lui Nerva ¿i cu mandatulsåu de consul suffect. Acest opuscul con¡ine, dupå editorii moderni, 46 de capitole:include de fapt un capitol important din istoria Marii Britanii. În cursul anului98 d. C., Tacit ¿i-a publicat al doilea opuscul, monografia „Despre originea ¿ia¿ezarea germanilor“, De origine et situ Germanorum, pe scurt Germania, tot în46 de capitole. Între 100 ¿i 105 d. C., probabil chiar în ultimul an men¡ionat de noi,Tacit a publicat o dezbatere aparent stråinå de istoriografie. Ne referim la „Dialoguldespre oratori“, Dialogus de oratoribus, din care ni s-au påstrat 42 de capitole.Apoi Tacit a trecut la redactarea de scrieri istorice de respira¡ie mult mai largå.Astfel, în 110-111 d. C., erau publicate „Istoriile“, Historiae. Nu ¿tim cu exactitatecâte cår¡i cuprindeau Istoriile. S-au conservat numai patru cår¡i ¿i începutul celeide a cincea, adicå relatarea evenimentelor petrecute în anii 69 ¿i 70 d. C. Dar

2 Pentru atitudinea lui Tacit fa¡å de lichidarea lui Avidius Nigrinus ¿i a altor generali ailui Traian, vezi Eugen Cizek, „L’éloge de Caius Avidius Nigrinus chez Tacite et le «complot»des consulaires“, Bulletin de l’Association Guillaume Budé, 1980, pp. 276-294.


opera cea mai relevantå a lui Tacit, autentic opus maius, o constituie „Analele“,Annales. Sub acest titlu, Tacit a vrut så realizeze o cronicå a principilor Iulio-Claudieni (14-68 d. C.). Aceastå scriere, în forma actualå, se încheie cu relatareaanumitor evenimente produse în anul 66 d. C. Opinåm cå Tacit însu¿i a fost obligat,într-un fel sau altul, så întrerupå alcåtuirea acestei scrieri, care, în antichitate, con¡inea16 cår¡i. Tacit a putut så redacteze primele ¿ase cår¡i sub Principatul lui Traian, iarrestul dupå accesul lui Hadrian la conducerea Imperiului. Oricum, noi posedåm înprezent numai textul primelor patru cår¡i, segmente din cår¡ile a 5-a, a 6-a, a 11-a,ca ¿i cår¡ile 12-16. Adicå noi dispunem doar de relatarea faptelor survenite subPrincipatul lui Tiberiu ¿i, par¡ial, de nararea celor petrecute sub Claudiu ¿i Nero.

În aproape toate operele sale, Tacit se reliefeazå concomitent ca un scriitorgenial, cum am relevat mai sus, un magician al stilurilor, al construc¡iei textului,dar ¿i ca un politolog remarcabil, un istoric lucid, înzestrat cu o notabilåperspicacitate, ¿i un filosof valoros. În aproape toate scrierile sale, Tacit fågåduie¿teså relateze faptele istorice obiectiv, cu impar¡ialitate. Chiar în Agricola, el promiteo nara¡ie alcåtuitå fårå pårtinire favorabilå ¿i punct de vedere nefavorabil, sinegratia aut ambitione (Agr., 1, 2). Asemenea profesiuni de credin¡å culmineazåîntr-o celebrå sintagmå din Anale, unde scriitorul declarå cå va nara fårå mânie¿i pårtinire favorabilå, sine ira et studio (An., 1, 1, 3). Inversarea termenilor,adicå situarea în primå pozi¡ie a mâniei, pe când anterior sinonimele ei relativese aflau statuate în a doua parte a formulei, då seama de tendin¡ele lui Tacit de ase apåra de a fi fost prea ostil împåra¡ilor ¿i altor personaje. Aceste declara¡ii deimpar¡ialitate au fost intens analizate de cercetåtori. În secolul al XX-lea s-aajuns la concluzia cå Tacit s-a stråduit så fie integru, dar cå el nu a putut så seexprime decât ca un avocat, deprins cu tehnicile persuasiunii oratorice3. El nu aputut evita pasiunea ¿i optica moralizatoare. Pe de altå parte, Tacit însu¿irecunoa¿te cå orice aspira¡ie spre impar¡ialitate obiectivå întâmpinå, în vremeasa, mari dificultå¡i, când se aflå în cauzå punerea în operå a scrupulozitå¡ii abso-lute. El dore¿te mai ales så observe oamenii ¿i så îi educe.

3 Vezi, printre al¡ii, E. Ciaceri, Tacito, Torino, 1941, pp. 112-113; 139-145; Alain Michel,Tacite et le destin de l’Empire, Paris, 1966, pp. 13-17; 135; A. D. Leeman, op. cit., pp. 471;478-479; R. Schoetländer, „Sine ira et studio. Ein Tacituswort im Lichte der römischenProzessordnung“, Klio, 57, 1975, pp. 217-22; Herbert Benario, Introduction to Tacitus,Athens, 1975, pp. 148-158; Étienne Aubrion, Rhétorique et histoire chez Tacite, Metz, 1989,pp. 2-5; 19-30; 55-56; 680-697; 712-725; Ronald Martin, Tacitus, ed. a 2-a, London, 1989,p. 25; Pierre Grimal, Tacite, Paris, 1990, pp. 82; 171; 311-313 etc. Pentru opiniile noastre,vezi Eugen Cizek, Tacit, Bucure¿ti, 1974, pp. 191-196; id., „Sine ira et studio et l’image del’homme chez Tacite“, Studii Clasice, 18, 1979, pp. 103-113; id., „Tacite face à Trajan“,Quaderns Catalans de Cultura Classica, 9-10-11, 1996, pp. 121-135; id., Istoria, pp. 135-136.


De fapt, Tacit se manifestå nu numai ca un martor al timpurilor sale, ci ¿ica un martor al umanitå¡ii în general. Ca un martor ¿i, totodatå, ca un judecåtoral oamenilor din toate vremurile, inclusiv din epoca sa. Marele scriitor-istoricînvedereazå un anumit interes – relativ rar printre istoriografii romani – pentrucauzalitatea fenomenelor istorice, pe care o cautå îndeosebi în domeniul moravu-rilor, al psihologiei oamenilor. Factorul moral îndepline¿te, în operele lui Tacit,o func¡ie metapoliticå, drept temelie a judecårii evenimentelor ¿i personajelorcare le populeazå. Tocmai în vederea investigårii pasionate a determinismuluiuman, Tacit recurge la metodele, la filosofia antidogmaticå a Noii Academiiprobabiliste. Aceste metode fuseserå introduse la Roma, încå din secolul al II-leaî. C., de filosoful grec Carneade ¿i aplicate de numero¿i scriitori romani, precumCicero ¿i al¡ii. În virtutea ideilor Noii Academii postplatoniciene, în realitateaconcretå a vie¡ii nu ar exista certitudini absolute, ci numai plauzibilitå¡i,probabilitå¡i. Doar dozajul plauzibilului ar putea varia în exprimarea concretå aunor puncte de vedere diferite, chiar contrastante. Tacit crede ¿i el în plauzibilitate:utilizeazå frecvent, în operele sale, dezbaterea unor interpretåri contrarii, disputatioin utramque partem. Ne referim la douå sau mai multe explica¡ii ale anumitorfenomene, îndeosebi ale comportårii personajelor care îi populeazå scrierile.Explica¡ii diferite pot include fiecare o anumitå plauzibilitate. Vom regåsi aceaståmetodå interpretativå chiar în Agricola. Desigur, adesea Tacit estimeazå ointerpretare mai plauzibilå decât o alta, fårå a elimina complet o altfel de explica¡ie,de asemenea posibilå. Cu toate acestea, Tacit ajunge så aplice dialectica proba-bilistå probabilismului însu¿i, prin reducere la absurd. Plauzibilul este ¿i el supusîndoielii, încât reiese o certitudine. Astfel, genialul scriitor opineazå cå prevaleazåîntotdeauna con¿tiincioasa servire a statului roman, indiferent de caracterul lui.În definitiv, Tacit abordeazå universul uman în func¡ie de patru valori-cheie orimetavalori: „rol“ (bine îndeplinit în via¡a socialå ¿i profesionalå), persona,„demnitate“, dignitas, „libertate“, libertas, ¿i disciplina. Aceste valori-cheie sesprijinå reciproc: nu poate exista libertate fårå disciplinå ¿i demnitate, fåråîmplinirea desåvâr¿itå a rolului care revine fiecåruia. Prevaleazå înså servireaimpecabilå a statului, usus rei publicae.

Observator påtrunzåtor al devenirii istorice, Tacit, de regulå ostil împåra-¡ilor, mai cu seamå lui Tiberiu ¿i lui Domi¡ian, în¡elege totu¿i cå restaurareavechii republici, faimoasa libera res publica, era imposibilå. El sesizeazå perfectcå Principatul, chiar lipsit de un statut juridic foarte clar, constituia un regimpolitic total diferit de tradi¡ionala republicå. Con¿tientizeazå muta¡iile suferite demoravurile Romei, emergen¡a unui nou tip de societate. Asumå anumite pre-judecå¡i, dar reu¿e¿te îndeob¿te så le depå¿eascå. El surprinde de asemeneadialectica, interac¡iunea între factorii interni ¿i cei externi, statuatå de întreaga


istorie romanå4. Cu toate pårtinirile sale, genialul scriitor se dovede¿te un istoricîn stare så reliefeze cu sagacitate nu atât detaliile politicii curente, cât mariletendin¡e ale devenirii fenomenelor. Totu¿i, cum am aråtat mai sus, Tacit råscole¿teprofund sufletul indivizilor ¿i mul¡imilor, pentru a-l scruta cu severitate. El semanifestå ca un bun psiholog, mefient înså, adeseori chiar pesimist fa¡å de naturaumanå. Adesea face efortul så dea seama de contrastul între declara¡iile multorpersonaje ale sale ¿i scopurile lor reale. El ¡inte¿te så scoatå în eviden¡å frecventcontrastul dintre atitudinea arboratå de ele, dintre chipul lor, uultus, ¿i mobilurileprofunde ale comportårii acestora. Mânuie¿te cu abilitate percep¡ia spa¡iului ¿itimpului enun¡ului sau reprezentate. Spa¡iul ¿i timpul în general se scurteazåcând interesele Romei sunt temeinic slujite ¿i se lungesc în împrejuråri defavo-rabile imperiului Cetå¡ii5. Tacit se exprimå ca un „romanocentrist“ consecvent.Perceperea elasticå a spa¡io-temporalitå¡ii reprezentate ilustreazå un universtaciteic fåurit din tensiuni. De fapt, tensiunilor ¿i discontinuitå¡ilor universuluilåuntric taciteic le corespund tensiunile ¿i discontinuitå¡ile reliefate de textelemarelui artist, de „discursul“ rostit de el.

Cum am remarcat mai sus, strategia literarå taciteicå nu este numaistrålucitoare, ci ¿i mânuitå cu deosebitå acribie. Genialul artist sugereazå frecventun imaginar zåmislit din gravitate, timbru solemn, dar ¿i din ironie subtilå, dinumbre ¿i lumini, din polisemie captivantå. Universul artistic al lui Tacit este maicu seamå conotativ. Întocmai ca acela al poe¡ilor. Procedeele stilistice ¿icompozi¡ionale sunt consecvent adaptate imaginarului „poetului“-istoric.„Discursul“ scriitorului se dezvåluie convertit într-o magicå fic¡iune. Tacit tråie¿tedin plin evenimentele pe care le prezintå: le tråie¿te odatå cu desfå¿urarea lor,evolueazå împreunå cu ele ¿i cu personajele sale, ca ¿i cum nu ar fi cunoscutefectul faptelor relatate. Scriitorul uziteazå o adevåratå comuniune între voceasa auctorialå ¿i personajele înfå¡i¿ate de el. Recurge la o complexå industriestilisticå, îndatoratå artei oratorice, retoricii vremii sale. Izbute¿te så fie adesea

4 Pentru politica internå a Romei ¿i observa¡ia sociopoliticå taciteicå, vezi E. Ciaceri,op. cit., pp. 53-72; Dionis M. Pippidi, Autour de Tibère, Bucure¿ti, 1944, p. 24; R. Syme, op. cit.,pp. 212-235; 743-800; 834-881; A. Michel, op. cit., pp. 15-202; Gheorghe Ceau¿escu,„Concep¡iile lui Tacit asupra politicii externe romane“, Studii Clasice, 11, 1969, pp. 145-155(pentru dialectica extern-intern); E. Cizek, Tacit, pp. 202-210; P. Grimal, op. cit., passim;J. Gaillard, op. cit., p. 112.

5 Cu privire la structurarea taciteicå a spa¡iului ¿i timpului enun¡årii, dar ¿i a enun¡ului,vezi Eugen Cizek, „La structure du temps et de l’espace dans l’Agricola de Tacite“, Helicon,7, 1968, pp. 238-249; id., „Structure du temps et de l’espace dans la Germanie et le Dialoguedes orateurs de Tacite“, Analele Universitå¡ii Bucure¿ti. Seria Limbi Clasice ¿i Orientale, 20,1971, pp. 15-21; id., Tacit, pp. 151-174.


grav, patetic, solemn, fårå a cådea niciodatå în ridicul. Apeleazå cu succes laglose, la secven¡ele interpretative, precum ¿i la senten¡e, la formule deosebit depercutante. Alterneazå, cu un uimitor me¿te¿ug, descrip¡iile, nara¡iile pure,portretele personajelor ¿i cuvântårile atribuite acestora, contiones. Acestorcuvântåri, pe lângå func¡iile tradi¡ionale ale discursurilor puse pe seamapersonajelor de istoricii antici (adicå dramatizarea ac¡iunii ¿i explorarea pregnantåa psihologiei actorilor evenimentelor), Tacit le conferå o a treia voca¡ie. Cåci,prin asemenea cuvântåri, Tacit î¿i exprimå adesea propriile opinii în legåturå cufaptele reproduse. Adevårate scenarii, impregnate de talentul stupefiant alautorului, se configureazå în textul taciteic. Predominå gravitatea expunerii, lanivelul scriiturii, pregnan¡a, densitatea, concizia. Tacit utilizeazå, cu notabilåartå, cuvinte care pot avea mai multe în¡elesuri. Încât cititorul este obligat såreflecteze asupra sensurilor, deosebite între ele, pe care le adoptå anumi¡i termeni¿i så aleagå el însu¿i. Pe de altå parte, orice traducere a unei scrieri a lui Tacitcomportå un material lexical mai bogat, mai multe vocabule decât celeîntrebuin¡ate de scriitor. Stilul lui Tacit se remarcå prin apeten¡a spre o exprimareconcomitent vibrantå ¿i vibratå. Genialul scriitor jongleazå cu alternan¡a întrearhaisme, termeni folosi¡i de poe¡i, accep¡iile ini¡iale ale cuvintelor ¿i conota¡iiori lexeme „moderne“, adicå puse în circula¡ie în vremea sa. Tacit face frecventapel la litote, metafore – în special verbele sunt întrebuin¡ate cu o valoaresemanticå figuratå – elipse, disimetrii, antiteze, sinecdoce ¿i mai ales metonimii.Stilul såu nu poate fi încadrat în nici unul dintre marile curente estetice aleantichitå¡ii clasice, clasicizante sau anticlasice, anticlasicizante. Recurge laexperien¡a tuturor predecesorilor såi, dar tope¿te totul într-o retortå fascinantå ¿ifoarte originalå. Uziteazå zestrea stilisticå a antecesorilor, îndeosebi cea låsatåde Salustiu, Titus Livius, Vergiliu ¿i de al¡i poe¡i.

** *

Înainte de orice, Tacit se înfå¡i¿eazå ca un paladin al libertå¡ii încå dinprima sa scriere. De altfel, cum a subliniat Ettore Paratore, în Agricola descoperimlesne ideile cardinale profesate în operele ulterioare de cåtre scriitor, „i capisaldi“ai gândirii taciteice6. Ca ¿i particularitå¡ile stilului såu atât de original. Chiar ¿i

6 A se vedea Ettore Paratore, Tacito, ed. a 2-a, Roma, 1962, pp. 190-191; de asemenea,Eugen Cizek, „Autour de Tacite“, Rivista di Cultura Classica e Medioevale, 35, 1993, pp. 219-244,în special pp. 230-231. J. Gaillard, op. cit., p. 111, releva cå, în Agricola, sunt evocate toateproblemele gestionårii Imperiului, în cadrul unei adevårate lec¡ii de politicå ¿i de politologie.


aprecierea nop¡ii ca sediu al relelor ¿i al spaimei, frecvent evocatå astfel în Anale,apare ini¡ial în Agricola (Agr., 26, 1; 34, 2).

Problema speciei literare practicate de Tacit în Agricola a ridicat, în exegezamodernå, numeroase semne de întrebare, la care s-au dat råspunsuri divergente.Pentru cå acest opuscul se diferen¡iazå sensibil de multe biografii alcåtuite laRoma. Astfel, s-a sus¡inut cå, de fapt, Agricola ar pune în operå un elogiu funebru,o laudatio funebris, a socrului autorului. În orice caz, Tacit a compus o biografiede tip special, în care via¡a lui Iulius Agricola apare în toate contextele în care sedesfå¿urase. Se ajunge astfel la un nou tipar biografic. Tacit împrumutå feluritematrice, provenite din mai multe specii literare, pentru a înfåptui o structurårelativ simetricå. Nararea propriu-ziså a vie¡ii lui Agricola se situeazå între unelogiu funebru, o condamnare a lui Domi¡ian ¿i o descrip¡ie a Britanniei. Dealtminteri, finalul biografiei comportå ¿i o „consolare“, consolatio, adresatåfamiliei lui Iulius Agricola ¿i autorului însu¿i. Pe de altå parte, cum am aråtatmai sus, este implicat de asemenea un capitol deosebit de important din istoriaMarii Britanii. Simetria, reiteråm ideea, relativå a tiparelor încorporeazå a¿adarun elogiu funebru, în capitolele 1 ¿i 45-46, care încadreazå reprobarea luiDomi¡ian, în capitolele 2-3 ¿i 39-44, existen¡a propriu-ziså a lui Agricola, încapitolele 4-9 ¿i 18-38, descrip¡ia Britanniei, în capitolele 10-17. Aceastådescrip¡ie se situeazå a¿adar în centrul însu¿i al biografiei. Desigur înså cå, înfiecare sec¡iune din opuscul, pot fi identificate elemente pendinte de alte segmenteale biografiei. În orice caz, combinarea tiparelor corespunde unui amestec deobiective complexe de idei. De altfel, Tacit însu¿i recunoa¿te caracterul plurivalental opusculului såu. Afirmå cå are în vedere figurarea – fårå a avea o autenticåexperien¡å literarå, cum declarå explicit – a robiei îndurate de romani subDomi¡ian, cåreia îi contrapune „fericirea“ dobânditå în timpul Principatului luiNerva. În a¿teptarea unei asemenea scrieri, cåci biograful se gândea probabil laIstorii, î¿i propune så redacteze o lucrare menitå onorårii cu pietate a lui IuliusAgricola. Prin urmare, prevalen¡a revine biografiei lui Agricola, dar opuscululurmeazå a include totodatå blamul unei autocra¡ii tiranice. Scriitorul adaugå cåare nevoie de o permisiune specialå ca så-¿i glorifice socrul, datå fiind vitregiavremurilor, când publicul cititor acceptå mai u¿or reprobarea unor oameni decâtexaltarea altora (Agr., 3, 3; 1, 4). Prezentarea Britanniei, repetåm, ocupå, în aceaståstructurå complicatå, o pozi¡ie centralå, mai cu seamå deoarece în aceastå zonåse revelaserå virtu¡ile pilduitoare ale lui Iulius Agricola. Biograful reliefeazå dealtfel semnificativa contribu¡ie a lui Agricola la explorarea lumii, practicatåanterior de cåtre Pomponius Mela. În ultimå instan¡å, emerge pretutindenirevelarea caracterului lui Iulius Agricola. Cu sagacitate, Jacques Gaillard asemnalat cå Tacit nu alcåtuie¿te biografia unui împårat, ci a unui leal slujitor al


statului7. Prin urmare, încå din prima sa scriere, Tacit pune ståruitor în eviden¡åpreeminen¡a servirii statului. Noi înså opinåm cå Tacit evitå så fåureascå biografiaunui principe, deoarece, încå de la începutul activitå¡ii sale literare, se mefiazåde împåra¡i, chiar dacå elogiazå ostentativ, par¡ial sincer, dar relativ obligat, peNerva ¿i pe Traian. S-a remarcat totodatå cå figura cåpeteniei britanne Calgacusaminte¿te de personaje ale lui Iulius Caesar, precum Critognatus ¿i Vercingetorix.Oricum, în Agricola, Tacit schi¡eazå, dupå pårerea noastrå, nu numai o biografiede tip special, ci ¿i micul preroman al vie¡ii duse de eroul såu, aproape ceea cegermanii definesc ca „Bildungsroman“.

În pofida adeziunii sale la ideile ¿i metodele probabilismului, Tacit nupune la îndoialå virtu¡ile lui Iulius Agricola. Dupå cum nu se îndoia nici denecesitatea servirii statului sau de valorile-cheie. În realitate, Iulius Agricola apareca unul dintre rarele personaje ale textului taciteic cårora nu li se repro¿eazånimic. El este celebrat mai intens decât Germanicus în Anale. Tacit privilegiazåostentativ, în operele sale, antieroii, dar, încå din Agricola, le opune eroul autentic,care fusese socrul såu. Acesta se contrapunea nu numai lui Domi¡ian, ci ¿i cåpete-niilor rezisten¡ei stoicilor, care, sub Flavieni, preferaserå sfidarea ostentativå,orgolioaså, slujirii Romei în chip con¿tiincios, prudent, în tåcere, pe care o asumaseAgricola. În definitiv, Iulius Agricola întrupase valorile-cheie sau metavalorilelui Tacit. Practicase o anumitå libertate, dar în condi¡iile disciplinei, cu demnitate,când î¿i îndeplinise fårå crâcnire „rolul“ sociopolitic, misiunea primitå. Încât,pentru Tacit, Iulius Agricola constituie ceea ce reprezentase cândva, pentruromanii Republicii, Cincinnatus, modelul colectiv, idealul uman autentic, erouldesåvâr¿it. Îi precizeazå datele na¿terii ¿i decesului, îi zåmisle¿te chiar portretulfizic (Agr., 44, 1-2). Desigur înså cå biograful insistå asupra calitå¡ilor moraleale eroului såu. Încå din perioada primelor misiuni publice, mai ales militare,Agricola asumase un remarcabil sim¡ al datoriei riguros îndeplinite, dar ¿i modestie.Ca guvernator al Aquitaniei, provincie gallo-romanå, Iulius Agricola î¿i adusesela îndeplinire misiunea cu blânde¡e, echitate, seriozitate, aplica¡ie, ca ¿i cu ocomportare destinså, integritate, dezinteresare. Pe scurt, întreaga activitate a luiAgricola fusese marcatå de modera¡ie, pruden¡å, dar ¿i de o autenticå glorie. El

7 Agricola este apreciatå ca o laudatio funebris de cåtre Pierre Grimal, Literatura latinå,trad. româneascå de Mariana ¿i Liviu Franga, Bucure¿ti, 1997, pp. 369-370. Consolatio a fostreperatå la sfâr¿itul opusculului de cåtre R. Martin, op. cit., p. 48. Pentru semnalarea faptuluicå Tacit redacteazå biografia unui slujitor al statului, ¿i nu a unui principe, vezi J. Gaillard,op. cit., p. 110. Pentru activitatea lui Iulius Agricola în general ¿i mai ales în Britannia, a sevedea M. Streng, Agricola. Das Vorbild römischer Staathalterschaft nach den Urteil desTacitus, Bonn, 1970; dar ¿i Paul Petit, Histoire générale de l’Empire romain, Paris, 1974,pp. 122-123.


atestase totdeauna o demnitate de nestråmutat (Agr., 6-9; 42, 5; 44, 3-5). Secomportase precaut sub Principatul despotic al lui Nero, ca ¿i, ulterior, subDomi¡ian (Agr., 6, 4-5; 40, 5). Opusese provocårii stoice virtu¡i care, în limbalatinå, sunt redate prin termeni ca obsequium, modestia, uigor, industria, ob¡inândastfel o glorie superioarå celei dobândite prin sfidarea opozi¡ionistå abruptå (Agr.,42, 5-6). Aceste vocabule sunt tålmåcite în traducerea ce urmeazå. Fårå îndoialåînså cå Tacit ståruie asupra însu¿irilor de performant general ¿i gestionar,învederate de socrul såu în guvernarea Britanniei. Gesta lui Agricola culminaseprin zdrobirea caledonienilor din nordul extrem al actualei Sco¡ii, în båtålia de lamuntele Graupius (Agr., 9, 7; 18-38). În continuare, Tacit nareazå via¡a discretå,demnå, a lui Agricola la Roma, unde fusese rechemat de Domi¡ian, ¿i moartealui, care suscitase o dezamågire profundå în rândurile opiniei publice.

Conduita lui Agricola este puså în contrast cu aceea care îl caracterizasepe Domi¡ian, despot crud, viclean, ipocrit, disimulat, nemilos ¿i sângeros. De¿ielogiazå pruden¡a lui Iulius Agricola, Tacit, care nu evitå pretutindenicontradic¡iile, regretå pasivitatea senatorilor ¿i pe a sa în timpul celui din urmåFlavian, prin excelen¡å în vremea marii terori din 93-96 d. C. (Agr., 2-3; 45). Înaceastå secven¡å istoricå, timpul enun¡ului, al evenimentelor este perceput debiograf ca deosebit de lung. Spre sfâr¿itul biografiei, Tacit î¿i accentueazå severi-tatea fa¡å de apatia demonstratå de senatori. Totu¿i repro¿urile aduse lor ¿i autore-pro¿ul sunt în parte limitate de reliefarea demnitå¡ii tåcute, precaute, impregnatede o adevåratå rezisten¡å spiritualå, våditå de Iulius Agricola. Desigur, el deplângefaptul cå nu putuse så asiste ultimele clipe ale socrului såu.

Tacit se reveleazå, cum am aråtat mai sus, ca un împåtimit de libertate.Tocmai pentru cå suportase despotismul în tåcere, cu o docilitate oarbå, Tacit îldetesta profund ¿i îndrågea libertatea. Recurgând la una dintre numeroasele saleantiteze, Tacit contrapune de regulå libertå¡ii, libertas, sclavia, seruitus. De fapt,în Agricola, biograful conferå no¡iunii de libertas trei semnifica¡ii fundamentale.

Prioritatea revine, fårå urmå de îndoialå, libertå¡ii romanilor. Pierdutå deace¿tia sub Domi¡ian, când cetå¡enii au tråit culmea sclaviei, în vreme ce stråmo¿iilor zåriserå marginile libertå¡ii. Le fuseserå smulse, din pricina anchetelor ¿ispionårii lor, chiar mijloacele de a vorbi ¿i de a asculta (Agr., 2, 3). Deci libertateaintrå în contrast cu sclavia. De altminteri, Tacit declarase cå î¿i propusese sårelateze „amintirea sclaviei“. În primul rând, Tacit deplânge pierderea libertå¡iide cåtre senat, cåruia îi fusese impuså tåcerea absolutå. Cu toate acestea, Tacitdeplânge în special pierderea libertå¡ii de exprimare, de a se scrie ceea ce segânde¿te. Semnaleazå cå operele literare ale victimelor lui Domi¡ian fuseseråincinerate în pie¡e publice de promagistra¡ii tineri, care fåceau parte din corpul


vigintivirilor. Cu o ironie necru¡åtoare, Tacit opineazå cå autoritå¡ile imperialeconsideraserå cå pe rug se pot nimici vocea poporului roman, libertatea senatului¿i con¿tiin¡a speciei umane. Cåci fuseserå surghiuni¡i ¿i filosofii, oamenii deculturå, ca så nu mai subsiste nimic cinstit la Roma. Senatorii ar fi putut såpiardå memoria împreunå cu vorbirea, dacå ar fi ajuns så uite, astfel cum sedeprinseserå så tacå (Agr., 2, 1; 2). Fire¿te, sub Antonini, libertatea era limitatå,dar ei izbuteau så combine regimuri politice anterior incompatibile, Principatul¿i libertatea (Agr., 3, 1). Tacit ¿tia cå Principatul Antoninilor, al lui Nerva ¿i al luiTraian, era autoritar, dar moderat, ¿i cå nu exista o altå solu¡ie pentru romanidecât acest råu mult mai mic. Am notat mai sus cå el nu va scrie niciodatå obiografie a unui împårat.

Scriitorul alocå înså conceptului de libertas un al doilea sens, de altfeldificil de circumscris. Tacit reliefeazå cå britannii ¿i, în general, supu¿ii Imperiuluisuportå poverile impuse de statul roman dacå nu sunt umili¡i, dacå administratoriiromani renun¡å la abuzuri (Agr., 34, 5). Într-adevår, biograful se pronun¡å pentruo gestionare corectå, relativ umanå, a provinciilor. El pare a crede cå se potreconcilia între ele gustul mândru al britannilor pentru independen¡å ¿i o politicåromanå provincialå care så respecte susceptibilitå¡ile ¿i demnitatea indigenilor(Agr., 13, 1). Totu¿i, în alte enun¡uri, prin excelen¡å în cuvântarea atribuitå luiCalgacus, libertatea echivaleazå cu autodeterminarea britannilor ¿i a altor supu¿iai Romei, iar sclavia cu anexarea lor de cåtre romani. Incontestabil, Tacit nuputea subscrie la un asemenea punct de vedere, de¿i, astfel cum vom semnalaîntr-o notå la traducerea subsecventå, rechizitoriul antiroman al lui Calgacuspare mai convingåtor decât discursul pus pe seama lui Iulius Agricola. Oricum,din cuvântarea lui Agricola nu emerg no¡iuni ca libertatea ¿i sclavia, libertas,seruitus. În ultimå instan¡å, pentru Tacit nu are pre¡ decât libertatea romanilor,pierdutå sub Nero ¿i Flavieni, chiar sub Principat, ¿i par¡ial recuperatå în vremealui Nerva.

Apare totu¿i, în Agricola, ¿i un alt sens al conceptului de libertas. Aceaståaccep¡ie a cuvântului emerge din pasajul, consemnat mai sus, unde estemen¡ionatå antinomia dintre comportamentul lui Iulius Agricola ¿i cel al stoiciloropozi¡ioni¿ti. Animat de modera¡ia sa fireascå, Iulius Agricola refuzåproconsulatul unei provincii – Asia ori Africa – la care avea tot dreptul, spre aevita mânia vicleanå ¿i ipocritå a lui Domi¡ian (Agr., 42, 1-4). Încât Agricola nuar fi îmbrå¡i¿at un zadarnic ¿i ostentativ spirit de libertate, de fapt cel profesat deopozi¡ioni¿tii declara¡i. Ace¿tia afi¿aserå o libertate clar respinså de Tacit, decisså privilegieze adevårata libertas: cea a lui Iulius Agricola. Totu¿i, de data aceasta,libertas nu mai contrasteazå explicit cu seruitus. Tacit estimeazå cå „libertatea“


stoicilor, ostili lui Domi¡ian, recuza disciplina ¿i implica permisivitatea exageratå,dezordinea, licentia.8

Stilul din Agricola este cel prezentat pe scurt mai sus: cu anumite nuan¡e.Indubitabil, Tacit nu atinge vârful originalitå¡ii sale, neclasicizante, dacå nuanticlasicizante, rezervat pentru Anale. Totu¿i regåsim, încå de acum, densitateaconceptualå excep¡ionalå, concizia pregnantå stupefiantå, care caracterizeazådemersul stilistic taciteic. Ca ¿i ritmul dinamic, vibrat ¿i vibrant. Nu lipsescprocedeele compozi¡ionale taciteice mai sus evocate. Nici urme de dialog ori demonolog, ale unor personaje sau grupuri de oameni. Jocul iscusit al elipselor,foarte îndråzne¡ utilizate, pânå la limitele permise de limba latinå, al metonimiilor,litotelor, antitezelor, zeugmelor, hiperbolelor se impune încå din Agricola. Sprefinalul textului, scriitorul recurge chiar la apostrofå, încât se adreseazå direct luiIulius Agricola, decedat de atâ¡ia ani. Tacit uziteazå de asemenea glose, comentariiale sale pe marginea faptelor invocate, de regulå pe timbru oratoric, ca ¿i senten¡e,apoftegme percutante. Cuvântårile puse pe seama lui Calgacus ¿i Agricolaconfigureazå o veritabilå „controverså“, controuersia, declamatorie, ca în ¿colileretorilor. Desigur, nu totdeauna seriozitatea, gravitatea vibratå ¿i pateticå a luiTacit se aflå la acela¿i nivel. Remarcabil de îmbibate de patos ¿i de grauitas sedovedesc mai ales cuvântårile rostite de cei doi comandan¡i ai armatelor care seînfruntaserå pe muntele Graupius, descrierea anumitor båtålii, evocårile la¿itå¡iisenatului, apostrofa ¿i îndeob¿te figurarea sfâr¿itului marelui Agricola. Peste totînså dominå cu autoritate grauitas taciteicå, aproape liricå, prin excelen¡å situatåsub semnul esteticii sublimului. De aceea putem afirma cå magnificul talent allui Tacit, ca ¿i ideile lui remarcabile se dezvåluie cititorului român încå dinAgricola.

Eugen CIZEK

8 Cu privire la accep¡iile taciteice ale termenului libertas, vezi Walter Jens, „Libertas beiTacitus“, Hermes, 84, 1956, pp. 331-352; W. Liebeschutz, „The Theme of Liberty in theAgricola of Tacitus“, Classical Quarterly, 19, 1966, pp. 126-139; E. Aubrion, op. cit., p. 707;Meinlof Vielberg, Pflichten, Werte, Ideale. Eine Untersuchung zu den Wertvorstellungen beiTacitus, Heft 52, Hermes, Stuttgart, 1987, pp. 128-168; E. Cizek, Autour de Tacite, pp. 229-230;id., Histoire, p. 233. Referitor la libertas în general la Roma, vezi Yves Roman, Empereurs etsénateurs. Une histoire politique de l’Empire romain. I-er – IV-e siècle, Paris, 2001, pp. 53; 106;126-127; 315.

I. 1. Nici chiar în timpurile noastre nu a pierit obiceiul de a încredin¡aviitorimii faptele ¿i moravurile bårba¡ilor vesti¡i, ori de câte ori o anumitå virtuteînsemnatå ¿i nobilå a biruit ¿i a depå¿it cusurul comun micilor ¿i marilor cetå¡i,necunoa¿terea ¿i defåimarea a ceea ce este de seamå. De¿i vremurile sunt nepåså-toare fa¡å de tot ce le prive¿te. 2. Dar, la înainta¿ii no¿tri, dupå cum era lesnicios¿i îndeosebi la îndemânå så se såvâr¿eascå înfåptuiri vrednice de a fi amintite,tot astfel fiecare scriitor foarte vestit era cålåuzit numai de pre¡ul mul¡umirii desine când înfå¡i¿a virtutea, spre amintire, fårå pårtinire prieteneascå ori du¿månoaså.3. Chiar faptul de a-¿i povesti via¡a a fost pre¡uit, de foarte mul¡i, ca dovadå deîncredere în propriile moravuri mai degrabå decât de trufie. Iatå de ce nu au fostponegri¡i ¿i nici socoti¡i neleali Rutilius ¿i Scaurus1. Într-adevår, virtu¡ile suntfoarte îndrågite în acelea¿i vremuri în care se nasc foarte lesne2.4. Dimpotrivå, acum am avut nevoie de îngåduin¡å, când sunt gata så povestescvia¡a unui om care a murit. Nu ar fi trebuit s-o cer dacå l-a¿ fi învinuit. Într-atâtsunt de crude ¿i de potrivnice virtu¡ilor timpurile noastre.

iografia lui Agricola

1 Memorialistica, relatarea propriei vie¡i sau numai a unei pår¡i din existen¡a proprie, aapårut, spre sfâr¿itul secolului al II-lea î. C., ca specie a genului istoriografic complexfederalizat, când acesta a început så se expandeze masiv. Primul memorialist a fost, probabil,Gaius Sempronius Gracchus, celebrul tribun al plebei. Eforturile lui Gracchus au fost continuatede al¡i autori de memorii, ca Marcus Aemilius Scaurus, nåscut pe la 162 î. C., mort pu¡in dupå90 î. C. Aristocrat ruinat, intrigant, a încercat, în memoriile sale, så se apere de acuza¡iile deimoralitate care i se aduceau. I-a ripostat, în alte memorii, Publius Rutilius Rufus, „Socrateleroman“, cum a fost supranumit, contemporanul mai tânår al lui Scaurus. Vezi Eugen Cizek,Histoire et historiens à Rome dans l’antiquité, Lyon, 1995, pp. 56-59.

2 Acest enun¡ constituie o primå senten¡å, sententia, taciteicå. La sfâr¿itul acestui capitolva urma o altå senten¡å. Så se remarce amåråciunea care caracterizeazå începutul primei operea lui Tacit. Totu¿i, reprobarea degradårii morale comportå nu numai aluzii la dela¡iunea carefåcuse ravagii sub Domi¡ian, ci ¿i un ecou al anumitor idei, enun¡ate de Titus Livius în prefa¡ageneralå a operei sale, alcåtuite sub Principatul lui Augúst.

B


II. 1. Am citit cå au plåtit cu capul elogiile lui Paetus Thrasea ¿i luiHelvidius Priscus, Arulenus Rusticus ¿i Herennius Senecio3. Au fost crunt lovi¡inu numai autorii acestor elogii, ci ¿i scrierile lor, deoarece s-a încredin¡attriumvirilor însårcinarea de a arde în comi¡ii ¿i în for mårturiile unor min¡i foartestrålucite4. 2. Fire¿te, Domi¡ian ¿i sfetnicii såi socoteau cå, prin acel foc, pot finimicite glasul poporului roman, libertatea senatului ¿i con¿tiin¡a neamuluiomenesc. Pe deasupra, au fost surghiuni¡i dascålii de în¡elepciune ¿i to¡i cei cese îndeletniceau cu adevårata culturå, ca så nu mai råmânå vreodatå nimic vrednicde cinstire. 3. Am dat, fårå îndoialå, mare dovadå de råbdare. ªi, dupå cumvremea înainta¿ilor no¿tri a våzut culmea libertå¡ii, noi am våzut culmea sclaviei,fiindu-ne råpitå, din cauza iscodirii oamenilor, chiar putin¡a de a vorbi între noi

3 Umbra lui Domi¡ian prevaleazå în biografia lui Agricola. Acest împårat (81-96 d. C.)este îndeob¿te încadrat în galeria a¿a-numi¡ilor mon¿tri imperiali din secolul I. Totu¿i bilan¡ulPrincipatului acestui suveran nu este integral negativ. El a înregistrat înså anumite e¿ecuri înpolitica internå ¿i, mai ales, în cea externå. Cuprins de megalomanie paranoicå, de „cezaritå“,a adoptat måsuri represive cumplite, mai cu seamå în ultimii ani de Principat, care audeterminat asasinarea sa. A intrat în conflicte violente cu senatorii ¿i cu intelectualii. Tacitcitise dårile de seamå ale reuniunilor senatului, acta senatus, condamnårile la pedeapsacapitalå, impuse de împårat, ale capilor opozi¡iei stoice senatoriale, Arulenus Rusticus ¿iHerennius Senecio. Quintus Iunius Arulenus Rusticus, consul în 92 d. C., executat în 93 d. C.,alcåtuise elogiul celebrului Paetus Thrasea, obligat så se sinucidå în 66, deoarece se împotrivise„cezaritei“ lui Nero. Arulenus Rusticus asistase la sfâr¿itul obligat al lui Thrasea. Panegiricullui Rusticus comporta un adevårat act de acuzare a autoritarismului brutal. Ca ¿i elogiul aduslui Gaius Helvidius Priscus, praetor în 70 d. C., ginerele lui Thrasea, elaborat de HerenniusSenecio. Helvidius Priscus fusese exilat sub Nero ¿i executat sub Vespasian (69-79 d. C.), tatållui Domi¡ian, întrucât se opusese, cu intransigen¡å, politicii dinastice autoritare a acestuiîmpårat. Domi¡ian determinase ¿i lichidarea lui Senecio.

4 Comi¡iul, comitium, era locul din for unde aveau loc îndeob¿te reuniunile comi¡iilortribute, adunarea civilå a cetå¡enilor romani. Se afla în fa¡a clådirii senatului ¿i în for, centrulactivitå¡ii publice a vie¡ii Romei ¿i ora¿elor Imperiului. Aici se desfå¿urau de regulå execu¡iilecapitale. Tacit se referå la triumuiri capitales, foarte tineri premagistra¡i romani, membri aiordinului senatorial, dar nu încå ¿i ai senatului. Fåceau parte dintre cei douåzeci de prema-gistra¡i vigintiviri. Ace¿ti trei tineri, triumvirii, supravegheau închisorile Romei ¿i execu¡iilecapitale. De asemenea, puteau judeca ¿i condamna la moarte necetå¡eni din Roma, de condi¡iemodestå. Misiunea de a superviza incinerarea operelor lui Arulenus Rusticus ¿i HerenniusSenecio, încredin¡atå acestor tineri, agrava pedeapsa infamantå dictatå împotriva autorilor.Sub Tiberiu (14-37 d. C.), incinerarea lucrårii istoricului Cremutius Cordus fusese suprave-gheatå de edili, magistra¡i în func¡iune ¿i membri ai senatului. Încå Augúst trecuse la reprimareabrutalå a „delictului de opinie“. Nu ne amintesc oare aceste represiuni, îndreptate împotrivaanumitor opere literare, de måsuri similare practicate în secolul al XX-lea?


¿i de a asculta pe al¡ii. 4. Odatå cu vocea am fi putut pierde chiar ¿i memoria,dacå s-ar fi aflat în puterea noastrå nu numai så tåcem, dar ¿i så uitåm5.

III. 1. Numai acum råsuflåm u¿ura¡i. De¿i, îndatå ce s-a zåmislit un veacbinecuvântat, cezarul Nerva a amestecat rânduieli cândva cu neputin¡å de pusîmpreunå, Principatul ¿i libertatea. Nerva Traian spore¿te în fiecare zi fericireavremurilor, iar siguran¡a cetå¡enilor nu mai este doar o nådejde ¿i o nåzuin¡å, cise întemeiazå pe tåria ¿i încrederea în înfåptuirea acestei nåzuin¡e; totu¿i, dinpricina slåbiciunii oamenilor, leacurile råmân în urma relelor care ne cuprind6.ªi, precum trupurile noastre se dezvoltå încet, dar se sting iute, tot astfel este maiu¿or så înåbu¿i min¡ile ¿i cultura decât så le reînsufle¡e¿ti; întrucât nåpåde¿tesufletele chiar dulcea¡a trândåviei, iar lâncezeala, la început nesuferitå, în celedin urmå este îndrågitå. 2. Mai ales cå pre¡ de cincisprezece ani, mare råstimp alvie¡ii muritorilor, mul¡i au pierit din pricini întâmplåtoare, dar cei mai hotårâ¡i,din cauza cruzimii principelui, încât pu¡ini dintre noi, ca så spun a¿a, amsupravie¡uit altora ¿i chiar nouå în¿ine. În mijlocul tåcerii noastre, ni s-au råpitdin miezul vie¡ii atâ¡ia ani, în care cei tineri am ajuns la båtrâne¡e, iar cei båtrâni,aproape la sfâr¿itul existen¡ei7. 3. Totu¿i nu-mi va pårea råu de a fi alcåtuit, chiarîntr-o limbå neme¿te¿ugitå ¿i nepriceputå, înfå¡i¿area sclaviei trecutului ¿imårturiei binefacerilor de acum. Între timp, aceastå carte, menitå cinstirii luiAgricola, socrul meu, va fi aflat în dezvåluirea pio¿eniei mele laude ori îngåduin¡å.

IV. 1. Gnaeus Iulius Agricola era de obâr¿ie din vechea ¿i vestita colonieForum Iulii8. Ambii bunici ai lui Agricola au fost procuratori ai cezarilor: ceea

5 Acest cumplit rechizitoriu, dirijat împotriva tiraniei, este a¿adar precedat de un amestecde ironie ¿i de disperare, referitor la jugularea libertå¡ii de opinie, pe care Tacit îl va relua încartea a patra a Analelor, unde va descrie sinuciderea obligatå a lui Cremutius Cordus ¿iarderea operei acestuia. Vetus aetas, cuvinte din textul latin, traduse de noi prin „vremeaînainta¿ilor no¿tri“, echivaleazå cu republica romanå.

6 În latine¿te, tardiora sunt remedia quam mala, enun¡ formulat anterior în prefa¡a generalåa operei sale de cåtre Titus Livius.

7 Cei cincisprezece ani echivaleazå cu Principatul lui Domi¡ian. Tacit regretå amarnictåcerea ¿i supunerea atestate de el ¿i de al¡i senatori. Vezi ¿i infra, n. 117.

8 Forum Iulii sau Foroiuliensium colonia era o a¿ezare romanå, cu statut de colonia,înfiin¡atå de Iulius Caesar în 46 î. C. Aici existå acum ora¿ul francez Fréjus. Locuitorii acesteicolonii, centru important al Galliei narboneze, veche provincie romanå din sudul Galliilor,încå de la sfâr¿itul secolului al II-lea î. C., erau cu to¡ii cetå¡eni romani. Romanizarea Gallieinarboneze a fost mai profundå decât cea a Italiei. O parte din flota romanå sta¡iona în portulcoloniei Forum Iulii.


ce alcåtuia semn de noble¡e ecvestrå9. 2. Tatål lui Agricola, Iulius Graecinus,fåcuse parte din ordinul senatorial; devenise cunoscut datoritå dragostei salepentru elocin¡å ¿i în¡elepciune. Tocmai din pricina virtu¡ilor î¿i atråsese mâniacezarului Gaius. Dat fiind cå nu voise så-l învinuiascå în senat pe Marcus Silanus,a fost ucis10. 3. Mama lui Agricola, Iulia Procilla, a fost o femeie de o rarå cinste.Agricola însu¿i, crescut cu duio¿ie pe genunchii acesteia, ¿i-a petrecut copilåria¿i cea dintâi tinere¡e cultivând toate vrednicele arte liberale11. 4. Îl apåra peAgricola de mrejele viciilor, în afarå de firea-i bunå ¿i neprihånitå, faptul cå, dincea dintâi copilårie, a avut ca locuin¡å ¿i dascål Massilia, loc care amesteca închip måiestrit bunåvoin¡a greceascå ¿i cumpåtarea provincialå12. 5. Îmi amintesccå însu¿i Agricola povestea adesea cå, la începutul tinere¡ii, s-ar fi håråzit, cu ocrâncenå patimå, deprinderii filosofiei, mult mai aprig decât îi este îngåduit unuiroman ¿i unui senator, dacå prevederea mamei sale nu i-ar fi înfrânat sufletulînflåcårat. 6. De bunå seamå, mintea sa mårea¡å ¿i avântatå râvnea, mai înfocatdecât se cuvine, frumuse¡ea ¿i înfå¡i¿area unei glorii deosebite ¿i înål¡åtoare.Pu¡in mai târziu, ra¡iunea ¿i vârsta l-au domolit ¿i, ceea ce este foarte greu, are¡inut sim¡ul måsurii din învå¡area în¡elepciunii13.

9 Procuratorii, procuratores, sub Imperiu, gestionau în principiu bunurile suveranilor,din Italia ¿i din Roma. În realitate, supravegheau atent guvernatorii de provincie senatori, aicåror adjunc¡i de facto erau. Unii procuratori apar¡ineau ordinului ecvestru sau al cavalerilor,a doua categorie juridico-socialå, ca importan¡å, la Roma. Cavalerii trebuiau så aibå un cens(venit) de 400.000 de sester¡i. Al¡i procuratori erau liber¡i, adicå fo¿ti sclavi elibera¡i.

10 Desigur, cezarul Gaius era împåratul Gaius Caligula (37-41 d. C.). Iulius Graecinus,primul senator din familie, s-a distins ca performant orator ¿i filosof. Alcåtuise un tratatconsacrat viticulturii, care, probabil, i-a atras supranumele (cognomen) de Agricola. MarcusIunius Silanus a fost socrul lui Caligula. Acest principe l-a împins la sinucidere. Silanii seînrudeau cu Iulio-Claudienii, familia cezarilor care au „domnit“ pânå în 68 d. C.

11 Artele liberale, ulterior definite ca „mai umane“ sau „umanioare“, humaniora, erau, înaceastå vreme, gramatica, dialectica, retorica, geometria, aritmetica, astronomia, muzica,medicina ¿i arhitectura. Numai studierea lor forma un intelectual valoros ¿i onest.

12 Massilia, azi Marseille, a¿ezare cândva întemeiatå de greci, era, cum au aråtat Cicero ¿iStrabo, un important focar de via¡å intelectualå.

13 Am reliefat, în repetate rânduri, încå de mai mult de trei decenii, cå acest pasaj nutrebuie interpretat ca blamarea filosofiei de cåtre Tacit. De altfel, am constatat cå Tacit puneaîn eviden¡å cu admira¡ie cultivarea filosofiei de cåtre Iulius Graecinus, tatål lui Iulius Agricola.De fapt, Tacit nu vrea så spunå cå sim¡ul måsurii nu s-ar putea dobândi cu dificultate dinpracticarea filosofiei, ci, dimpotrivå, cå studierea acesteia presupune un efort deosebit,încununat prin câ¿tigarea sim¡ului måsurii. Desigur, Tacit adaugå necesitatea completåriistudiului filosofiei (se referea probabil la stoicism ¿i mai cu seamå la platonism, inclusiv laNoua Academie) cu o forma¡ie practicå mult mai complexå, necesarå unui senator roman.


V. 1. Suetonius Paulinus, comandant sârguincios ¿i om cumpånit, asprijinit ucenicia militarå a lui Agricola, pe care l-a pre¡uit ¿i l-a ales printreapropia¡ii såi14. 2. Nici Agricola nu s-a purtat dezlânat, dupå obiceiul tinerilor,care prefac serviciul militar în dezmå¡, ¿i nici nu a fåcut, cu delåsare, din titlul detribun prilej de desfåtåri, de permisii ¿i de ne¿tiin¡å a situa¡iei de pe teren.Dimpotrivå, Agricola cuno¿tea provincia, era cunoscut în armatå, învå¡a de lacei pricepu¡i, urma pilda celor mai buni, nu cåuta så-¿i însu¿eascå nimic prindeosebitå fålire, nu ocolea ceva din pricina spaimei; totodatå înfåptuia totul cugrijå ¿i spor. 3. Negre¿it, niciodatå Britannia nu a fost mai tulburatå ¿i nu s-a maiaflat într-o împrejurare atât de îndoielnicå: au fost måcelåri¡i veteranii, s-a datfoc coloniilor, au fost blocate o¿tiri. Romanii au trebuit întâi så lupte pentrusalvarea lor ¿i abia mai târziu pentru izbândå15. 4. Cu toate cå råspunsul hotårâtal romanilor se desfå¿ura dupå chibzuielile ¿i cârmuirea altcuiva ¿i de¿i a revenitcomandantului conducerea o¿tirii ¿i gloria provinciei redobândite, tânårul tribuna câ¿tigat måiestrie, pricepere ¿i imbolduri folositoare. I-a påtruns în suflet râvnadobândirii gloriei militare, prost våzutå în acele timpuri, în care nu erau privi¡icu ochi buni cei care se distingeau. Nu era mai pu¡in aducåtoare de primejdii ofaimå strålucitå decât una rea.

VI. 1. Întors din Britannia la Roma, spre a ob¡ine magistraturi, Agricolas-a cåsåtorit cu Domitia Decidiana, odraslå de obâr¿ie strålucitå16. Aceaståcåsåtorie i-a netezit lui Agricola o cale lesnicioaså spre înål¡imile vie¡ii publice.Cei doi so¡i au tråit într-o uluitoare în¡elegere, cåci se iubeau între ei, fiecare

14 Cucerirea romanå a Britanniei a început sub Principatul lui Claudiu (41-54 d. C.). Eas-a dezvoltat progresiv, în condi¡ii dificile. Suetonius Paulinus, legat-guvernator roman înBritannia între 59 ¿i 61 d. C., a fost un general foarte capabil. El a înåbu¿it cu succes o masivåråscoalå a indigenilor, în 61 d. C. A¿adar, Agricola ¿i-a început cariera militarå în Britannia.Serviciul militar, ca ofi¡er de rang senatorial, tribunus militum laticlauius, era obligatoriupentru tinerii fii de senatori.

15 Veterani romani se instalaserå în Camulodunum (azi Colchester, centrul ståpâniriiromane a Britanniei). Rebelii i-au masacrat. Coloniile, armatele sunt de fapt metonimii, pluralemetonimic-retorice. Doar Camulodunum era colonie romanå. Numai legiunea a IX-a romanåa constatat cå i se tåiaserå cåile de comunica¡ie.

16 Ca orice tânår vlåstar al ordinului senatorial, dupå efectuarea serviciului senatorial catribun al solda¡ilor, Agricola trebuia så asume primele magistraturi sau demnitå¡i senatoriale,care îi îngåduiau – dupå exercitarea quaesturii – så facå parte din senat. Domitius Decidianus,tatål tinerei so¡ii, fusese magistrat important sub Principatul lui Claudiu. Cåsåtoria a avut locîn 62 d. C.


punând înaintea sa pe celålalt. De fapt, o bunå so¡ie este cu atât mai låudabilå cucât o nevastå rea e mai vinovatå. 2. Devenit quaestor, Agricola a ob¡inut printragere la sor¡i provincia Asia, unde era proconsul Salvius Titianus17. Nu a fostcorupt nici de provincie ¿i nici de proconsul; de¿i Asia era bogatå ¿i ispitea pecei vicio¿i, iar Titianus, înclinat spre orice fel de låcomie, ar fi putut cumpårau¿or ascunderea reciprocå a samavolniciei, a guvernatorului ¿i a ajutoruluiacestuia. 3. Agricola a avut în Asia o fiicå, mijloc de sprijin ¿i de mângâiere;cåci pierduse de curând un fiu, nåscut mai înainte18. 4. Apoi, råstimpul dintrequaesturå ¿i tribunatul plebei, dar ¿i anul tribunatului, le-a petrecut în lini¿te,departe de vâltoarea vie¡ii politice, ¿tiind cå, în vremurile lui Nero, lâncezealatrecea drept în¡elepciune. 5. Ca praetor, Agricola s-a folosit de aceea¿i purtare ¿ide aceea¿i tåcere19. S-a îndeletnicit mai cu seamå cu rânduirea jocurilor ¿i cuîndatoriri fårå înrâurire însemnatå, påstrând måsura între cumpåtare ¿i bel¿ug,încât s-a îndepårtat de risipå; dar, în schimb, a câ¿tigat în slavå. 6. Dupå aceea,ales de împåratul Galba ca så cerceteze bunurile templelor, Agricola a condusaceastå însårcinare cu o astfel de sârguin¡å, încât statul så resimtå numainelegiuirea lui Nero20.

17 Asia era una dintre cele douå provincii senatoriale proconsulare, cealaltå fiind Africa.Provincia Asia corespundea centrului ¿i vestului Turciei asiatice actuale. Conform uzan¡elor,prin tragere la sor¡i, proconsulatul Asiei a revenit, în anii 63-64 d. C., fostului consul LuciusSalvius Otho Titianus, fratele mai vârstnic al împåratului Otho (69 d. C.). Îl asista, desemnattot prin tragere la sor¡i, în calitate de quaestor, a¿adar ca tânår magistrat auxiliar, Iulius Agricola.Quaestura lui Agricola a durat un an, adicå 64 d. C.

18 În conformitate cu o lege, Pappia Poppaea, pentru fiecare copil în via¡å se puteaob¡ine cu un an mai devreme o magistraturå senatorialå. Fiul decedat, cel dintâi vlåstar al luiAgricola, se nåscuse la sfâr¿itul anului 62 sau în 63 d. C. În orice caz se prevedea un anumitinterval între exercitarea unei magistraturi ¿i postularea celei urmåtoare din cariera anualå ademnitå¡ilor, cursus honorum, care cuprindea, în ordine cronologicå, quaestura, tribunatulplebei sau edilitatea, praetura ¿i consulatul. Agricola a asumat tribunatul plebei în anul 66 d. C.

19 Agricola a fost praetor în 68 d. C., cu un an înainte de a împlini 30 de ani, datoritåfaptului cå avea o fiicå. În principiu, doi praetori aveau atribu¡ii judiciare, înså acestea, subImperiu, nu mai beneficiau de nici o putere realå. Ceilal¡i praetori, începând chiar cu Augúst,nu de¡ineau decât func¡ii pur administrative, prea pu¡in relevante. Se ocupau îndeosebi deintenden¡a spectacolelor, a jocurilor.

20 Împåratul Sulpicius Galba (68-69 d. C.) a desemnat probabil pe Iulius Agricola ca„supraveghetor al loca¿urilor sacre ¿i al construc¡iilor publice“, curator aedium sacrarum etoperum publicorum. Nero recursese la spolierea templelor de bunurile lor de valoare, dåruiteca ofrande. Ancheta întreprinså de Agricola a urmårit recuperarea acestor avu¡ii ¿i restituirealor templelor. Anul urmåtor, men¡ionat în capitolul subsecvent, este, indubitabil, 69 d. C.,când Principatul a fost acaparat efemer de Otho.


VII. 1. Anul urmåtor a rånit puternic sufletul ¿i casa lui Agricola. 2. Cåciflota împåratului Otho, pe când a prådat, într-o råtåcire învålmå¿itå, Intimiliumdin Liguria, ca ¿i cum ar fi fost vorba de un meleag du¿man, a ucis-o pe mamalui Agricola, aflatå pe mo¿ia ei. Pricina acestui omor a fost mo¿ia înså¿i ¿i jefuireaunei mari pår¡i din avu¡ia acesteia21. 3. A¿adar, Agricola a plecat ca så-¿i îndepli-neascå sfintele îndatoriri de fiu. În drum a aflat, pe nea¿teptate, cå Vespasianvoia puterea imperialå ¿i de îndatå a trecut de partea acestuia. 4. Mucian cârmuiaînceputurile Principatului ¿i starea Romei, Domi¡ian fiind încå foarte tânår ¿ifolosind din izbânda tatålui doar putin¡a de a fåptui totul dupå plac22. 5. Mucianl-a trimis pe Agricola så adune noi solda¡i. Întrucât î¿i îndeplinise însårcinareacinstit ¿i cu hårnicie, l-a pus în fruntea legiunii a douåzecea, care jurase târziucredin¡å lui Vespasian, fiindcå se povestea cå înainta¿ul lui Agricola o îmboldisela nesupunere. În orice caz, chiar lega¡ii de rang consular socoteau aceastå legiuneca nesupuså ¿i primejdioaså: un comandant de rang praetorian nu putea s-oståpâneascå. Nu se ¿tie dacå din pricina firii sale ori a o¿tenilor. 6. Ales ca urma¿al înainta¿ului såu ¿i ca så pedepseascå osta¿ii, Agricola, cu o foarte raråcumpåtare, a voit så parå cå a gåsit solda¡i buni ¿i cå nu i-a fåcut astfel.

VIII. 1. În fruntea Britanniei romane se afla atunci Vettius Bolanus.O cârmuia cu o moliciune prea pu¡in cuvenitå unei provincii greu de supus23.Agricola ¿i-a domolit imboldurile ¿i ¿i-a ståpânit înflåcårarea, spre a nu se avântaprea mult, deprins så dea ascultare ¿i învå¡at så amestece cele folositoare cuacelea ce ¡in de îndatoririle fiecåruia. 2. Dar, curând, cârmuirea Britanniei a fost

21 Intimilium, azi Ventimiglia, se afla în actualul golf al Genovei, adicå pe coasta ligurå a Italiei.22 Mucian, adicå Marcus Licinius Crassus Mucianus, determinase trupele romane din

Orient så-l proclame împårat pe Vespasian, la 1 iulie 69 d. C. Dupå înfrângerea lui Vitellius,guvernase Roma, în a¿teptarea sosirii lui Vespasian în capitalå. A fost consul în 70 ¿i 72 d. C. ¿iprincipalul consilier al împåratului, pânå la moartea sa, survenitå în 77 d. C. În gestionareaprovizorie a Romei, îl ajutase Domi¡ian, care avea numai 18 ani. În 70 d. C., Mucian l-a trimispe Agricola så recruteze noi solda¡i ¿i så comande legiunea Vicesima Valeria Victrix, care fåceaparte din armata Britanniei. Aceastå legiune trecuse greu de partea lui Vespasian. O comandase,ca predecesor al lui Agricola, Roscius Coelius. Agricola devenise astfel comandant, legatus, derang praetorian al acestei legiuni. Lega¡i de rang consular ai legiunii în cauzå fuseserå TrebelliusMaximus ¿i, ulterior, Vettius Bolanus, viitori guvernatori ai Britanniei romane.

23 Vettius Bolanus comandase o legiune în luptele purtate în Armenia, sub Nero. Fuseseapoi consul suffect (adicå înlocuitor al consulilor ordinarii, cei ce preluau magistratura supremåla 1 ianuarie din fiecare an). În 70 d. C., guverna Britannia ca „legat al împåratului în loc depraetor“, legatus Augusti pro praetore, de rang consular. ªi în Istorii, Tacit îi va incriminaslåbiciunile.


preluatå de Petilius Cerialis, fost consul24. Virtu¡ile au dobândit prilej de a oferipilde folositoare. În primul rând, Cerialis fåurea numai osteneli ¿i primejdii, capu¡in mai târziu så adauge ¿i glorie; adesea încredin¡a lui Agricola o parte dinarmatå, pentru a-l pune la încercare. Apoi, ¡inând seama de izbânzile lui, l-a pusla conducerea unor for¡e militare mai însemnate. 3. Agricola nu s-a mândritvreodatå cu faima cåpåtatå de pe urma faptelor sale; dådea seama de biruin¡elesale ca slujitor al cåpeteniei care avea puterea cea mai mare. 4. Astfel, datoritåvirtu¡ii când se supunea cârmuirii, precum ¿i sfielii în spusele sale, nu a stârnitinvidie ¿i a ob¡inut adevårata glorie.

IX. 1. La întoarcerea la Roma din comandamentul legiunii, divinulVespasian l-a înscris pe Agricola printre senatorii patricieni25. Dupå aceea l-apus în fruntea provinciei Aquitania: cârmuirea acesteia era o dovadå de cinstiredeosebitå ¿i cuprindea speran¡a dobândirii unui consulat cåruia Agricola eramenit. 2. Cred foarte mul¡i cå min¡ilor ostå¿e¿ti le lipse¿te ascu¡imea gândurilor,dat fiind cå dreptatea în taberele militare este neîngråditå ¿i grosolanå: încât seîngåduie foarte mult ¿i nu se folose¿te iste¡imea forului26. 3. Agricola, cu toatecå avea de a face cu ni¿te civili, se purta cu îndemânare ¿i cu sim¡ul dreptå¡ii.4. Datoritå firii sale cumpånite, î¿i împår¡ea timpul între felurite îndeletniciri ¿iodihnå. Când cereau adunåri judiciare ¿i procese, se dovedea serios, zelos, aspru,dar cel mai adesea milos; dar, dacå luau sfâr¿it îndatoririle, nu mai råmânea

24 Petilius Cerialis comandase legiunea a noua în Britannia, în timpul råscoalei din 61 d. C.,sub ordinele lui Suetonius Paulinus. Trecuse repede de partea lui Vespasian. Comandaseopera¡iile militare împotriva germanilor rebeli. A fost consul suffect în 70 d. C. ¿i guvernatoral Britanniei între 71 ¿i 74. Agricola a påråsit comanda legiunii sale ¿i Britannia probabil în 74,împreunå cu Petilius Cerialis.

25 „Divinul“ Vespasian, pentru cå acest împårat, prin ceremonia apoteozei, a fost trecutîn rândul zeilor, a devenit „divin“, diuus, dupå decesul lui. ªi al¡i împåra¡i ai secolului I d. C.(Augúst, Claudiu, Vespasian, Titus) au fost trecu¡i dupå moarte în rândul zeilor, ca ¿i IuliusCaesar de altfel, ¿i au beneficiat de un cult specific. Desigur, cultul imperial era eminamentepolitic. Din vremuri imemoriale, cetå¡enii romani erau împår¡i¡i între patricieni ¿i plebei.Progresiv, plebeii ob¡inuserå egalitatea, practic totalå, cu patricienii. Acestora le-au råmasrezervate pu¡ine privilegii, mai ales accesul la anumite confrerii sacerdotale. Cum numårulvechilor senatori patricieni diminuase sensibil, împåra¡ii au promovat în rândurile patricieniloranumi¡i senatori plebeieni, ca Agricola. Era o dovadå de notabilå pre¡uire. Aquitania eraîntr-adevår o provincie imperialå importantå. Fåcea parte din Gallia „liberå“, cuceritå deIulius Caesar. Se afla în sud-vestul Fran¡ei actuale.

26 Adicå a tribunalelor civile.


nimic din masca oficialå a puterii27. Se lepådase de încruntare, trufie ¿i sete debani. 5. Fapt foarte rar, îngåduin¡a nu i-a ¿tirbit puterea ¿i nici severitatea nu amic¿orat dragostea purtatå lui de localnici. Dacå am pomeni cinstea ¿i cumpåtarealui Agricola, am jigni ¿i nedreptå¡i virtu¡ile unui bårbat atât de mare. 6. Agricolanu a cåutat nici chiar faima (pe care adesea ¿i-o îngåduie chiar ¿i oamenii debine), printr-o virtute prea pe fa¡å våditå sau printr-o îndemâ-nare vicleanå; seferea så-¿i întreacå colegii ¿i nici nu înfrunta procuratorii. Socotea cå o izbândåastfel dobânditå este lipsitå de glorie, iar o înfrângere este înjositoare. 7. A cârmuitAquitania pre¡ de aproape trei ani28. Îndatå dupå rechemarea la Roma, i s-aoferit nådejdea preluårii consulatului. S-a adåugat hotårârea så i se dea ca provincieBritannia. El nu vorbea despre aceasta, dar pårea potrivit pentru o asemeneaîndatorire. 8. Nu totdeauna pårerea oamenilor se în¿alå: câteodatå ea ¿tie så aleagåce se cuvine så se såvâr¿eascå29. 9. În vreme ce era consul, mi-a fågåduit mie, careeram tânår, mâna fiicei sale ¿i deci speran¡e deosebite pentru cariera mea. Dupåconsulatul såu, a avut loc cåsåtoria. Îndatå socrul meu a fost a¿ezat în frunteaBritanniei. I s-a adåugat demnitatea preo¡eascå a pontificatului.

X. 1. Voi înfå¡i¿a a¿ezarea ¿i semin¡iile Britanniei, amintite de mul¡i scriitori,nu pentru a må întrece cu ei, ci pentru cå atunci, pentru întâia datå, a fost cuadevårat supuså30. Astfel, ceea ce înainta¿ii, slab informa¡i, au împodobit cuelocin¡å, va fi încredin¡at de noi cu lealitate fa¡å de realitatea faptelor.2. Britannia, cea mai mare insulå cunoscutå de romani, se întinde ca spa¡iu ¿ia¿ezare geograficå în råsårit spre Germania, iar spre apus cåtre Hispania. Lamiazåzi, ea poate fi zåritå chiar din Gallia, pe când partea sa de la miazånoaptenu are în fa¡å nici un fel de påmânturi ¿i este båtutå de o mare întinså ¿i deschiså.3. Cei mai destoinici autori, Titus Livius printre cei vechi, Fabius Rusticus printrecei mai apropia¡i de noi, au asemuit înfå¡i¿area întregii Britannii cu un romb

27 „Mascå“, persona, era un vechi termen foarte important. Dupå Cicero, persona desemnaîndeob¿te rolul bine împlinit, în profesia cuiva, ori cel social-politic ¿i uman. Câteodatå, ca încazul de fa¡å, persona conservå în¡elesul ini¡ial de „mascå“, de¿i nici aici nu lipsesc conota¡iilependinte de cele douå sensuri fundamentale.

28 Adicå între 74 ¿i 77 d. C. Agricola a asumat consulatul în 77. Apoi, pe la mijloculverii, Agricola a ajuns în Britannia.

29 Avem aici o altå senten¡å a lui Tacit.30 Descrierea Britanniei fusese realizatå anterior de Iulius Caesar, Titus Livius, Strabo,

Fabius Rusticus, Pomponius Mela ¿i Pliniu cel Båtrân. Tacit îl trece sub tåcere pe IuliusCaesar. În plus, pare a fi sever fa¡å de incursiunile acestuia în Britannia. Opera lui FabiusRusticus, de altminteri pierdutå, purta asupra Principatelor lui Claudiu ¿i Nero.


oblong ori cu o secure cu douå tåi¿uri. 4. O asemenea înfå¡i¿are se potrive¿tedincoace de Caledonia. De aceea ea a fost puså pe seama întregii insule. Darpentru cei ce trec dincolo de aceste meleaguri, foarte întinsul spa¡iu al påmânturilorce se prelungesc pânå la marginea lor cea mai îndepårtatå se sub¡iazå în formåde triunghi. 5. Când a ocolit întâia oarå ¡årmul acestei cea din urmå mare aPåmântului, flota romanå a aråtat cå Britannia este o insulå ¿i totodatå a descoperit¿i subjugat insule necunoscute pânå atunci, pe care romanii le-au numit Orcade31.6. A fost zåritå ¿i Thule, întrucât s-a poruncit så se meargå pânå aici: iarna seapropia32. Totu¿i, marea lene¿å ¿i împovåråtoare pentru vâsla¿i nu este mi¿catånici måcar de vânt. Cred cå se întâmplå aceasta deoarece sunt mai rare påmânturile¿i mun¡ii, pricinå ¿i hranå a furtunilor, în vreme ce povara adâncå a måriineîntrerupte se pune mai încet în mi¿care. 7. Nu este îndeletnicirea mea så cerceteznatura Oceanului ¿i a fråmântårii valurilor. Cåci mul¡i al¡ii au dat seama despreele. A¿ adåuga numai un singur lucru, cå nicåieri marea nu ståpâne¿te o asemeneaîntindere. Ea poartå, în felurite locuri, bra¡e ¿i nu cre¿te ori scade pe coastauscatului33, ci påtrunde adânc ¿i înconjoarå ¡inuturi de pe ¡årm; se strecoarå chiarîn mijlocul înål¡imilor ¿i al mun¡ilor, ca la ea acaså.

XI. 1. Nu se ¿tie dacå, astfel cum se întâmplå cu Barbarii, muritorii care, laînceput, au sålå¿luit în Britannia au fost bå¿tina¿i sau veni¡i din altå parte.2. Ceea ce a prilejuit felurite presupuneri a fost înfå¡i¿area diferitå a trupurilor;cåci locuitorii Caledoniei au pletele ro¿cate, mådularele lungi, dovedind o obâr¿iegermanicå. Pielea închiså la culoare, pårul cre¡ ¿i a¿ezarea meleagurilor silurilorîn fa¡a Hispaniei aratå cå iberii de altådatå ar fi putut trece marea ¿i s-ar fi a¿ezatîn ¡inuturile acestora34. Cei mai apropia¡i de galli seamånå cu ace¿tia, încât fie cå

31 Încå Pytheas, în secolul al IV-lea î. C., afirmase insularitatea Britanniei, dar flota luiAgricola a dovedit acest fapt ca irefutabil. Când se referea la Caledonia, Tacit avea în vedereSco¡ia, întinså dincolo de istmul format actualmente de Clyde ¿i de Forth. Pliniu cel Båtrân ¿iPomponius Mela consemnaserå vag ¿i inexact insulele Orcade.

32 Se afirmå cå, în vremea lui Tacit, Thule sau Thyle era Mainland, cea mai mare dintreinsulele Shetland. Ne putem totu¿i întreba dacå nu se afla în cauzå Islanda. Alega¡iilesubsecvente ale lui Tacit par a nu face imposibilå o asemenea interpretare. Furtunile sunt, înrealitate, frecvente în Marea Nordului. Oricum, navele romane primiserå ordin så nu înaintezeexcesiv spre nord.

33 În acest pasaj, admirat de exege¡i pentru frumuse¡ea lui poeticå, Tacit vrea så spunå cåmarea nu se limiteazå la mi¿carea fluxului ¿i refluxului. El se referå probabil la golfuri adânci¿i, poate, la fiorduri.

34 Sunt naive specula¡iile lui Tacit, preluate din diverse surse. Incontestabil, nicicaledonienii nu aveau nimic comun cu germanii ¿i nici silurii nu proveneau din Hispania.Caledonienii locuiau în nordul Sco¡iei, pe când silurii sålå¿luiau în actuala ºarå a Galilor(Wales). To¡i britannii erau cel¡i. De altfel, mai jos, Tacit înclinå spre aceastå constatare.


ståruie o origine comunå, fie cå de fapt påmânturile îndreptate spre feluritetårâmuri au dåruit înfå¡i¿area trupurilor. 3. Totu¿i, îndeob¿te se poate crede cågallii au ocupat insula vecinå lor. 4. Se pot descoperi, la galli ¿i la britanni,acelea¿i culte religioase, acelea¿i credin¡e supersti¡ioase35. Vorbesc limbi apropiate;în înfruntarea primejdiilor învedereazå aceea¿i cutezan¡å ¿i, când acestea s-auivit, aceea¿i grabå înfrico¿atå de a scåpa de ele. 5. Totu¿i britannii vådesc maimultå bårbå¡ie, ca unii pe care o pace îndelungatå încå nu i-a mole¿it. Pentru cånoi ¿tim cå ¿i gallii au fost cândva råzboinici dârji; apoi mole¿eala s-a strecurat laei odatå cu pacea, fiind pierdute în acela¿i timp virtutea ¿i libertatea. 6. Ceea ces-a întâmplat odinioarå ¿i britannilor înfrân¡i: ceilal¡i råmân cum au fost gallii.

XII. 1. Puterea armelor se aflå în pedestrime; unele semin¡ii se folosesc ¿ide care de luptå. Cåpeteniile mânå de pe aceste care, iar oamenii de rând luptåînainte. 2. Odinioarå dådeau ascultare regilor, iar acum sunt târâ¡i într-o parte ¿iîn alta de patimile fac¡iunilor36. 3. Nimic nu este mai folositor pentru noi împotrivaunor popoare foarte puternice decât faptul cå nu se pot în¡elege între ele37.4. Rar se întâmplå ca douå ori trei triburi sau semin¡ii så se în¡eleagå pentru aîndepårta o primejdie comunå; astfel încât luptå îndeob¿te fiecare în parte ¿i suntînvin¿i cu to¡ii. 5. Cerul este întunecat adesea de ploi ¿i de cea¡å; dar nu cunoscfrigul aspru. 6. Zilele sunt înså mai lungi decât în lumea noastrå38. Noaptea estelimpede ¿i scurtå la marginile de miazånoapte ale Britanniei: de aceea nu recuno¿tidecât o u¿oarå deosebire între sfâr¿itul ¿i începutul luminii. 7. Se spune cå, dacånorii nu întunecå lumina, se poate zåri în timpul nop¡ii strålucirea soarelui, carenici nu se culcå ¿i nici nu se înal¡å, ci trece. 8. Fårå îndoialå, marginile netede ale

35 Tacit se referå probabil la druidism. La cel¡i exista casta privilegiatå a druizilor,druides, în principiu sacerdo¡i, dar care exercitau un impact esen¡ial asupra justi¡iei, cutumeloretc. Cum ei militau pentru na¡ionalismul celtic, romanii au recurs la eradicarea druidismului.Aprecierile lui Tacit asupra comportamentului cel¡ilor amintesc de considera¡iile lui TitusLivius ¿i mai ales ale lui Caesar.

36 Pe vremea lui Iulius Caesar ¿i ulterior, pânå la cucerirea întreprinså de Claudiu ¿i deal¡ii, spre jumåtatea secolului I d. C., au func¡ionat ¿efi de uniuni tribale, asimila¡i de romaniregilor.

37 Tacit ia totdeauna în considera¡ie interesele Romei. În Germania (33, 2), va enun¡aaser¡iuni similare referitoare la diviziunile dintre triburile germanice, foarte utile romanilor.Acolo înså se va exprima mult mai categoric ¿i va implora zeii så persiste asemenea neîn¡elegeri.Cåci el va aprecia cå germanii constituiau pericolul principal pentru imperiul Romei.

38 În timpul verii, la Roma ziua se prelunge¿te pre¡ de 15 ore, în timp ce la Londra eadureazå 16,30 ore, iar în Sco¡ia chiar 18 ore. Tacit va sublinia acest fenomen în textulsubsecvent.


Påmântului nu ridicå decât o umbrå pu¡in înaltå ¿i noaptea cade sub cer ¿i subastre39. 9. În afarå de måslin, vi¡å de vie ¿i altele, obi¿nuite så creascå pe tårâmurimai calde, glia Britanniei izvode¿te poame ¿i este roditoare. Aceste roade se coctârziu ¿i se trec iute; pricinile sunt acelea¿i pentru amândouå lucrurile, umezealabogatå ¿i îndelungatå, care cuprinde påmânturile ¿i cerul. 10. Britannia produceaur, argint ¿i alte metale, pre¡ul victoriei40. 11. ªi Oceanul, la rândul såu, dåna¿tere la mårgåritare, dar cam închise la culoare ¿i învine¡ite. 12. Unii socotesccå lipse¿te me¿te¿ugul pescarilor culegåtori de perle. Dat fiind cå în Marea Ro¿ieperlele sunt smulse de pe stânci vii ¿i încå însufle¡ite, pe când în Britannia suntculese a¿a cum au fost aruncate pe ¡årm de valuri. Eu a¿ crede mai degrabå cåperlelor le lipse¿te însu¿irea cea mai însemnatå, nu înså ¿i nouå låcomia41.

XIII. 1. De fapt, britannii se supun fårå ¿ovåialå birurilor ¿i îndatoririlorprescrise de imperiul nostru, dacå ele nu-i jignesc42. Îndurå greu våtåmårile, fiindcåsunt supu¿i ca så ne dea ascultare, nu ca acum så slujeascå în robie. 2. Dintre to¡iromanii, cel dintâi divinul Iulius a påtruns în Britannia cu armata. De¿i a înspåimântatpe locuitori datoritå unei båtålii prielnice lui ¿i a pus ståpânire pe ¡årmul insulei, sepoate crede cå mai degrabå a atras aten¡ia asupra cuceririi decât cå a låsat-o mo¿tenireurma¿ilor såi43. 3. Apoi au urmat råzboaiele civile: o¿tirile cåpeteniilor noastres-au întors împotriva statului roman. A fost uitatå Britannia, chiar în timp de pace.Divinul Augúst îi spunea acestei politici în¡elepciune, iar Tiberiu, lege denestråmutat. 4. Se ¿tie destul de bine cå cezarul Gaius ¿i-a propus temeinic så intre

39 Anticii considerau Påmântul ca un disc cu extremitå¡ile aplatizate, care nu prilejuiescdecât o umbrå prea pu¡in groaså. Pliniu cel Båtrân (2, 10, 47) afirma cå noaptea reprezenta oumbrå proiectatå pe Påmânt, când Soarele se afla sub linia de orizont. Conul de umbrå astfelgenerat nu ar fi putut atinge cerul ¿i constela¡iile.

40 Aprecierea referitoare la aurul Britanniei este exageratå. Totu¿i anticii credeau cåBritannia se reliefa ca mult mai bogatå decât era în realitate. De altfel, ¿i Dacia era consideratåmai bogatå decât era în fapt.

41 Retorica ¿i moralizarea fac jonc¡iune în senten¡ele taciteice. Marea Ro¿ie, mare Rubrum, înfunc¡ie de concep¡iile geografice ale anticilor, ar putea fi actuala Mare Ro¿ie sau Golful Persic.

42 Tacit adaugå considera¡iilor relative la geografia, climatul ¿i etnografia Britanniei unrezumat privitor la cucerirea romanå în insulå, pânå la asumarea guvernårii provinciei decåtre Agricola.

43 Divinul Iulius este, desigur, Iulius Caesar. A întreprins douå expedi¡ii în Britannia, în55 ¿i în 54 î. C. Båtålia favorabilå lui ar putea fi cea din 54 î. C. (Caes., G., 5, 17). Efecteleacestor expedi¡ii au fost apreciate diferit de scriitorii antici, fiind exaltate de cåtre unii ¿iridiculizate de cåtre al¡ii. Expedi¡iile vizau ¡inte preventive ¿i punitive. Cel¡ii din Britanniaofereau baze importante na¡ionali¿tilor cel¡i din Gallia. Caesar încerca så distrugå aceste baze¿i så descurajeze efortul britannilor de a-i sprijini pe galli. Principele Tiberiu a promovat, lafrontiere, o strategie militarå defensivå, care privea ¿i Britannia.


în Britannia. Cu toate acestea a renun¡at, din cauza firii sale schimbåtoare. Se cåiaiute cå luase o hotårâre. Încercårile sale uria¿e de luptå împotriva Germaniei sedovediserå zadarnice44. 5. Divinul Claudiu a reluat strådania împotriva Britanniei¿i a trecut marea cu legiuni ¿i trupe auxiliare, luând ca pårta¿ pe Vespasian. Pentruacesta din urmå a fost începutul unei sor¡i strålucite. Au fost supuse semin¡ii, aufost prin¿i regi, iar Vespasian a fost aråtat de soartå ca menit unui viitor måre¡45.

XIV. 1. Cel dintâi dintre guvernatorii Britanniei, fo¿ti consuli, a fost AulusPlautius. I-a urmat Ostorius Scapula: amândoi au învederat însu¿iri militare deseamå46. Treptat a fost prefåcutå în provincie partea de miazåzi a Britanniei; pedeasupra, a fost adåugatå o colonie de veterani47. 2. Anumite semin¡ii au fostîncredin¡ate, ca vasale Romei, regelui Cogidumnus. El ne-a råmas foartecredincios pânå în vremurile noastre. Ne-am folosit de un vechi obicei al poporuluiroman, de mult timp dobândit, de a ¡ine ca unelte ale subjugårii chiar ¿i regi48.

44 În 40 d. C., Gaius-Caligula concentrase pe ¡årmurile gallice un corp expedi¡ionar ¿i oflotå romanå menite så punå în operå debarcarea în Britannia. Acest proiect a fost însåabandonat. În 39 d. C., Gaius-Caligula lansase o masivå campanie militarå împotriva triburilorgermanice, soldatå cu un e¿ec.

45 La Roma luase na¿tere un curent de opinie favorabil expedi¡iei de cucerire care urmaså se întreprindå în Britannia. Acest curent era încurajat de cererea de ajutor militar ¿i deinterven¡ie romanå formulatå de cåpetenii britanne. Se adåuga faptul cå împåratul Claudiuavea nevoie de glorie militarå. Încât, în 43 d. C., a fost pornitå o expedi¡ie împotriva Britanniei,alcåtuitå din patru legiuni ¿i trupe auxiliare. Comanda nominalå a expedi¡iei a revenit luiClaudiu, care înså a petrecut în Britannia cel mult 16 zile. Expedi¡ia a fost efectiv conduså deAulus Plautius. Vespasian a comandat una dintre legiuni. În sudul insulei a fost înfiin¡atå,încå din 44 d. C., o provincie romanå. Pentru detalii, vezi Eugen Cizek, Claudiu, Bucure¿ti,2000, pp. 206-212. Guvernatorul noii provincii era un „legat al lui Augúst, în loc de praetor“,legatus Augusti pro praetore, de rang consular. Primul guvernator a fost Aulus Plautius Silvanus.

46 Aulus Plautius Silvanus a guvernat Britannia romanå între 44 ¿i 47 d. C. I-a succedatPublius Ostorius Scapula, legat-guvernator între 47 ¿i 52 d. C. El a supus actuala ºarå aGalilor: Tac., An., 12, 32-35.

47 Aceastå colonie, populatå îndeosebi cu veterani ai armatei romane, a fost instalatå laCamulodunum (¿i Tac., An., 12, 32, 2). Noua colonie a beneficiat de o prosperitate remarcabilå.Comercian¡ii ¿i oamenii de afaceri romani desfå¿urau la Camulodunum activitå¡i fructuoase.Al¡i romani s-au stabilit în Britannia, mai ales la Verulamium, care a primit statutul de„municipiu“ (Tac., An., 14, 33, 2; DC, 62, 1).

48 Cogidumnus este men¡ionat numai în acest pasaj de cåtre izvoarele antice. I-a revenit unmic stat clientelar, la sud de actuala Londrå. Existau în Britannia ¿i alte cåpetenii indigeneclientelare. Så se observe cå Tacit considera fireascå domina¡ia romanå, ca ¿i faptul cå ea trebuiaså se serveascå de mici forma¡ii statale clientelare. Intervine, în acest caz, ¿i propensiunea luiTacit pentru ironie. În schimb, o altå cåpetenie clientelarå, de fapt Caratacus, s-a împotrivitromanilor. Ostorius Scapula l-a înfrânt ¿i l-a trimis în lan¡uri la Roma (Tac., An., 12, 31-38).


3. Apoi Didius Gallus a påstrat cuceririle înainta¿ilor såi. Cel mult a împinsînainte, pe tårâmurile bå¿tina¿ilor, câteva cetå¡ui, cu nådejdea câ¿tigårii faimeide a fi sporit ¡inuturile cârmuite de el49. 4. Veranius l-a înlocuit pe Didius, dar s-astins în cursul unui an50. 5. Apoi Suetonius Paulinus a cârmuit Britannia, în chipprielnic nouå, pre¡ de doi ani: au fost supuse semin¡ii ¿i au fost statornicite stråjuiriputernice. Izbânzile i-au insuflat curajul så atace insula Mona, care dådea ajutoareråzvråti¡ilor. Ceea ce a descoperit du¿manilor spatele o¿tirilor sale51.

XV. 1. În lipsa legatului-guvernator, britannii, fiind îndepårtatå teama,vorbeau între ei despre fårådelegile subjugårii. Î¿i împårtå¿eau jignirile suferite¿i le a¡â¡au mai tare datoritå convorbirilor între ei; spuneau cå råbdarea nu sluje¿tela nimic, decât så se porunceascå celor care le îndurau poveri ¿i mai grele.2. Cândva au avut numai un singur rege în acela¿i timp, pe când acum înduraucâte doi. Legatul-guvernator se dezlån¡uie împotriva sângelui lor, procuratorulîmpotriva bunurilor britannilor. Pe de o parte, cârmuitorii se sfâ¿ie între ei, pe dealta, se în¡eleg ca så aducå nenorocire supu¿ilor. Pe unul îl sprijinå centurionii,pe celålalt sclavii: amestecå to¡i între ei våtåmårile aduse subjuga¡ilor. Nimic nuscapå nici låcomiei, nici poftelor lor52. 3. În timpul luptei, cel mai viteaz jefuie¿te;acum, de cele mai multe ori, casele le sunt råpite de netrebnici ¿i de la¿i; copiii lesunt smul¿i de lângå ei, recrutårile de solda¡i le sunt impuse, ca unor oamenicare ¿tiu så moarå pentru alte pricini, dar nu pentru patria lor. 4. Cât de pu¡inisolda¡i romani au trecut marea, pe când britannii pot så-¿i numere rândurile lor,

49 În 52 d. C., spre bucuria du¿manilor såi din Britannia, Ostorius Scapula a decedat îninsulå, din pricina grijilor suscitate de råzboi (Tac., An., 12, 39, 2). Claudiu l-a desemnat casuccesor pe Aulus Didius Gallus, care a guvernat provincia între 52 ¿i 57 sau 58 d. C. Tacitdezaprobå tactica politicå prudentå a acestui guvernator.

50 Quintus Veranius a succedat lui Didius Gallus la gestionarea Britanniei. Fusese, separe, unul dintre secunzii ¿i prietenii lui Germanicus.

51 Gaius Suetonius Paulinus (vezi ¿i Tac., An., 14, 29-39) era un ofi¡er de valoare deosebitå,considerat de opinia publicå romanå tot atât de performant ca vestitul general Domitius Corbulo.Era ¿i un intelectual rafinat, care va fi exilat de Domi¡ian. Într-adevår, druidismul fanatic practicatîn insula Mona ¿i legat de religia cel¡ilor alimenta rezisten¡a antiromanå din Britannia. Mona seafla aproape de coasta occidentalå a marii insule britanne. Tacit are aici în vedere actuala insulåAnglesey, de¿i adesea anticii desemnau prin Mona insula Man de aståzi.

52 Pentru misiunea procuratorilor, vezi supra, n. 9. Centurionii erau subofi¡eri ori ofi¡eride rang inferior din armata romanå. Justi¡ia era de domeniul autoritå¡ii guvernatorilor, pecând perceperea impozitelor revenea procuratorilor. Centurionii depindeau de guvernator,iar liber¡ii, cu dispre¡ califica¡i drept sclavi, de procurator. Britannii recurg la hiperbole ca så-¿iexprime dispre¡ul fa¡å de liber¡i. Så se remarce faptul cå Tacit evocå totdeauna pe ton oratoricargumentele rebelilor împotriva ståpânirii romane.


mult mai mari. În acest fel Germania a putut så-¿i scuture jugul53. Pe de altåparte, germanii fuseserå apåra¡i de un fluviu, ¿i nu de Ocean. 5. Pentru britannipricinile råzboaielor sunt patria, so¡iile, rudele, în vreme ce pentru romani elesunt pofta de averi ¿i destråbålarea. Se vor retrage cum s-a retras divinul Iulius54,dacå ei, britannii, se vor întrece în vitejie cu stråbunii lor. Så nu se teamå derezultatul câtorva lupte: cei noroco¿i dovedesc mai mult avânt, cei neferici¡i, otårie sufleteascå mai mare. 6. Acum chiar zeii s-au îndurat de britanni, deoareceei ¡in departe pe generalul romanilor ¿i o¿tirea lui surghiunitå în altå insulå.Ei în¿i¿i pot så vorbeascå între ei: ceea ce înainte ar fi fost foarte greu. 7. Or, întoiul unor astfel de consfåtuiri, este mai primejdios så fi prins decât så cutezi.

XVI. 1. A¡â¡ându-se între ei prin asemenea vorbe ¿i prin alteleasemånåtoare55, britannii, condu¿i de Boudicca, femeie de neam regesc (cåci einu ¡in seama de sex când este vorba de comandamente militare), au luat cu to¡iiarmele56. Dupå ce au urmårit o¿tenii împrå¿tia¡i prin cetå¡ui ¿i au nimicit stråjileromanilor, s-au nåpustit asupra coloniei înså¿i, ca såla¿ al subjugårii ¿i, în mânia¿i în biruin¡a lor, nu s-au dat în låturi de la nici un fel de cruzime proprie firiibarbare57. 2. Dacå Paulinus, aflând de råscoala din provincie, nu s-ar fi gråbit såvinå în ajutorul romanilor, Imperiul ar fi pierdut Britannia. Pe care soarta uneisingure båtålii a redat-o vechii supuneri58. Cu toate acestea au råmas sub armefoarte mul¡i råscula¡i, pe care urmårile propriei råzvråtiri ¿i teama, ce îi tulbura,de guvernatorul-legat, ca nu cumva acesta, în pofida însu¿irilor deosebite, så nu

53 Rebelii britanni fac aluzie la masiva råscoalå a triburilor germanice împotriva domi-na¡iei romane, din 9 d. C. Ace¿ti råscula¡i zdrobiserå legiunile romane ale lui Varus. Ulterior,Augúst a retras grani¡ele Imperiului pe Rin. Anterior, ele fuseserå prevåzute a fi stabilite peElba. Fluviul men¡ionat în propozi¡ia subsecventå este, desigur, Rinul. Biograful recurge launul dintre celebrele „monologuri colective“ sau discursuri rostite de un grup de oameni.

54 Comentatorii observå cå sunå ironic în gura britannilor „divinul Iulius“. Britanniiridiculizau propensiunea romanilor spre divinizarea principilor ¿i a lui Iulius Caesar. Mai jos,britannii vor semnala cå romanii, adicå „noroco¿ii“, se avântå mai intens, pe când britanniioprima¡i atestå o tenacitate sporitå.

55 În acest fel Tacit recunoa¿te cå nu reproduce decât în linii mari cuvântårile atribuitepersonajelor sale. Enun¡uri similare celui de mai sus emerg adesea în operele sale.

56 Boudicca era so¡ia lui Prasutagus, cåpetenia iceenilor (trib situat în centrul Anglieiactuale). În An., 14, 31 ¿i urm., Tacit va prezenta în detaliu marea rebeliune a britannilor.

57 „Såla¿ul subjugårii“ (colonia) este, fårå îndoialå, Camulodunum, pe care fortåre¡eledin apropiere nu au putut så-l apere. Cruzimile vor fi ilustrate de Tacit în An., 14, 33. Britanniinu au luat prizonieri pe care så-i vândå ca sclavi. Au ucis pe romani ¿i pe sus¡inåtorii lor prinspânzurare, crucificare, trecere prin foc ¿i sabie.

58 Båtålia decisivå va fi naratå de Tacit în An., 14, 33-37.


se vådeascå foarte aspru fa¡å de cei ce se predau ¿i så råzbune ticålo¿ia såvâr¿itåasupra fiecårei victime a råzmeri¡ei59. 3. Prin urmare, a fost trimis de la Roma calegat Petronius Turpilianus, în nådejdea cå va fi mai înduråtor ¿i cå, deoarece nusuferise de pe urma fårådelegilor vråjma¿ilor, va fi mai blând fa¡å de cei ce secåiau60. Dupå ce a lini¿tit mai vechile tulburåri, fårå så îndråzneascå så maifåptuiascå altceva, a încredin¡at provincia lui Trebellius Maximus. 4. Trebellius,mai încet din fire ¿i nepriceput la treburile taberelor militare, a men¡inut provinciacu o anumitå blânde¡e în cârmuirea ei. 5. Iatå cå Barbarii s-au deprins cu viciiledesfåtåtoare. Dupå aceea, ivirea råzboaielor dintre cetå¡eni a oferit o dezvinovå¡ireîndreptå¡itå lâncezelii. Dar, måcina¡i de neîn¡elegerile cetå¡ene¿ti, solda¡ii, careînainte fuseserå deprin¿i cu luptele purtate împotriva stråinilor, trândåveau într-unfel de tihnå. 6. Trebellius, silit så scape cu fuga, pentru a se ascunde de mâniaarmatei, nevolnic ¿i umilit, a cârmuit apoi fårå vlagå. Ca ¿i cum s-ar fi în¡elesîntre ei, pe de o parte o¿tenii au fost ispiti¡i de o îngåduin¡å neobi¿nuitå, iar, pe dealta, generalul s-a mul¡umit cu izbåvirea lui, încât råzmeri¡a s-a potolit fårå vårsarede sânge61. 7. Nici Vettius Bolanus, fiindcå råzboaiele civile încå se prelungeau,nu a statornicit disciplina în Britannia; s-au men¡inut aceea¿i neputin¡å fa¡å devråjma¿i, aceea¿i vrajbå neru¿inatå în taberele militare, din pricina faptului cåBolanus, nevinovat ¿i deci neurât din cauza vreunei gre¿eli, dobândise dragosteao¿tenilor în loc de o adevåratå înrâurire asupra lor.

XVII. l. Dar când Vespasian a recâ¿tigat Britannia, împreunå cu restullumii, au apårut mari comandan¡i, o¿tiri însemnate ¿i s-a mic¿orat nådejdeadu¿manilor62. 2. Îndatå Petilius Cerialis a råspândit groaza în Britannia, pentrucå a purces împotriva tribului brigan¡ilor, care se spune cå este cel mai numeros

59 Britannii se temeau în måsurå mai substan¡ialå de un guvernator care se afla aproapede ei ¿i constatase cu proprii ochi efectele feroce ale sedi¡iunii decât de îndepårtata mânie aRomei.

60 Fusese de curând consul. A guvernat provincia în 62 ¿i 63 d. C.; vezi Tac., H., 1, 60;An., 14, 29 ¿i 39.

61 Marcus Trebellius Maximus a gestionat Britannia între 63 ¿i 69 d. C. A¿adar mandatulsåu a acoperit parte din råzboiul civil din anul 69, anul celor patru împåra¡i. Så se remarceaccentul critic moralizator pus de Tacit când reliefeazå cå Barbarii au asumat viciileseducåtoare, importate în insulå de romani. I-a succedat ca guvernator, între 69 ¿i 71 d. C.,Vettius Bolanus, anterior men¡ionat în capitolul al VI-lea.

62 De asemenea, Suetoniu, Vesp., 1, considerå cå Flavienii au salvat unitatea ¿i soartaImperiului, grav amenin¡ate în timpul anilor 68-70 d. C.


din provincie63. 3. Au avut loc multe båtålii, uneori sângeroase. Petilius Cerialisa cuprins, printr-un råzboi victorios, o mare parte din ¡inuturile brigan¡ilor. 4. Defapt, Cerialis a cople¿it, prin sârguin¡a ¿i faima sa, pe oricare dintre urma¿ii såi.Atât cât îngåduiau împrejurårile, a continuat ¿i sus¡inut strådania sa IuliusFrontinus, bårbat de seamå. A supus, pe calea armelor, neamul puternic ¿iråzboinic al silurilor; a trebuit så biruiascå, pe lângå vitejia du¿manilor, chiar ¿igreutå¡ile prilejuite de meleagurile pe care le cucerea64.

XVIII. 1. O asemenea stare a Britanniei, asemenea peripe¡ii ale råzboaielora aflat Agricola când, în mijlocul verii, a trecut marea ¿i a ajuns în insulå65. Aicio¿tenii alunecau spre nepåsare, socotind cå nu va mai avea loc vreo campaniemilitarå, în vreme ce vråjma¿ii pândeau un prilej de a purcede la luptå. 2. Cupu¡in înainte de sosirea lui Agricola, tribul ordovicilor nimicise aproape înîntregime un pâlc de cålårime, care se aflase în ¡inuturile lor. Acesta a fost semnulråzvråtirii în provincie66. 3. Cei ce doreau råzboaie pre¡uiau aceastå pildå ¿ia¿teptau råspunsul proaspåtului legat-guvernator. De¿i vara trecuse ¿i cetele desolda¡i erau împrå¿tiate prin provincie, iar o¿tenii nådåjduiau cå va fi un an lini¿tit,împrejuråri care întârziau ¿i se împotriveau începerii råzboiului, pe când celormai mul¡i li se pårea mai potrivit så se supravegheze orice mi¿care ce trezeabånuialå, Agricola a hotårât så se ia înaintea primejdiei. A strâns laolaltådeta¿amente din legiuni ¿i o mânå de trupe auxiliare. Fiindcå ordovicii nu cutezauså coboare în câmp deschis, Agricola s-a pus în fruntea luptåtorilor Romei, sprea insufla tuturor acela¿i curaj fa¡å de o aceea¿i primejdie ¿i a condus linia debåtaie la încle¿tarea cu vråjma¿ii. 4. Tribul ordovicilor a fost måcelårit aproape

63 Legatul Quintus Caesius Rufus Petilius Cerialis a fost de asemenea men¡ionat supra,în capitolul al VIII-lea. Era rudå ¿i prieten cu Vespasian. Brigan¡ii, Brigantes, erau într-adevåro popula¡ie britannå importantå. Petilius Cerialis a deplasat tabåra legiunii a II-a Hispana dela Lindum la Eburacum (în prezent, ¡inutul York).

64 Sextus Iulius Frontinus a guvernat Britannia între 74 ¿i 77 d. C. Era un cunoscutmagistrat, militar ¿i înalt func¡ionar roman, consul în 73, 98 ¿i 100 d. C. S-a învederat a fi unexcelent administrator ¿i scriitor reputat. Printre altele, a scris un tratat consacrat apeductelorRomei, „Despre apele ora¿ului Roma“, De aquis Urbis Romae, ¿i un altul de tacticå ¿i strategiemilitarå, Stratagemata. Silurii sunt consemna¡i mai sus, în capitolul al XI-lea. Vezi ¿i n. 34.Frontinus a atacat pozi¡iile întårite ale silurilor. A înfiin¡at la Isca o tabårå a solda¡ilor dinlegiuni, iar la Venta Silurum un important centru de civiliza¡ie romanå.

65 În anul 77 ori 78 d. C. Cele ¿apte campanii ale lui Agricola din Britannia dateazå între77 ¿i 83 sau 78 ¿i 84 d. C.

66 Ordovicii, Ordouices, erau o popula¡ie stabilitå la nord de teritoriile silurilor, pe malulstâng al râului Sabrina, azi Severn. Pe când silurii populau sudul ºårii Galilor, ordoviciilocuiau în nordul actualului Wales.


în întregime. Agricola ¿tia foarte bine cå trebuie tras folos de pe urma faimei ¿icå primele izbânzi ale sale vor insufla spaimå celorlal¡i du¿mani: a ¡inut foartemult så supunå insula Mona. Am amintit mai sus cå Paulinus se stråduise s-ocucereascå atunci când a fost chemat în Britannia de marea råscoalå. 5. Totu¿i,cum se întâmplå când se ia o hotårâre neprevåzutå, lipseau coråbiile. Cu toateacestea, iste¡imea ¿i dârzenia conducåtorului au asigurat stråbaterea mårii.Auxiliarii, ale¿i cu multå grijå, ¿i-au låsat de o parte toate poverile67; cåci ¿tiau sårecunoascå vadurile ¿i erau deprin¿i de acaså så înoate. Au ¿tiut så se mâne pe eiîn¿i¿i, armele ¿i caii. Agricola i-a trimis înainte pe nea¿teptate, încât vråjma¿ii auråmas încremeni¡i de mirare. Ei a¿teptaserå o flotå, coråbii ¿i o mare înaltå68. Deaceea, bå¿tina¿ii insulei au crezut cå nimic nu este greu ¿i de neînvins pentruoameni care mergeau la råzboi în acest fel. 6. Astfel a fost cerutå pacea ¿i a fostpredatå romanilor insula Mona. Agricola a fost socotit un cârmuitor mare ¿istrålucit, ca unul care, de îndatå ce a intrat în provincie – clipe pe care al¡ii lepetrec în fålire ¿i în dobândirea temenelilor locuitorilor –, se håråzise cu plåcereostenelii ¿i primejdiilor. 7. De altfel, Agricola nu s-a mândrit cu biruin¡ele. Nusocotea campanie militarå sau izbândå faptul cå ¡inuse în frâu ni¿te råscula¡iînvin¿i de înainta¿ii såi. Nu a trimis la Roma scrisori împodobite cu lauri, caså-¿i înfå¡i¿eze înfåptuirile69. Dar chiar ascunderea gloriei a sporit faima luiAgricola, pentru cå oamenii måsurau cât de mare este nådejdea în faptele luiviitoare, dacå trecuse sub tåcere biruin¡e atât de însemnate.

XIX. 1. Cunoscând înså sim¡åmintele locuitorilor provinciei ¿i totodatådeprins din experien¡ele altora cå aduc prea pu¡in folos biruin¡ele dobândite pecalea armelor, dacå sunt urmate de nedreptå¡i, a hotårât så stârpeascå pricinileråzboaielor70. 2. A început prin el însu¿i ¿i prin ajutoarele sale, a scåzut cheltuielile

67 Ace¿ti auxiliari erau îndeosebi batavi, excelen¡i înotåtori ¿i bårba¡i robu¿ti. Dispuneau¿i ei de bagaje grele, care puteau så-i împovåreze.

68 Locuitorii insulei a¿teptau o ofensivå bazatå pe o flotå de råzboi, coråbii de transport¿i pe o debarcare în timpul fluxului. Dimpotrivå, romanii au atacat în vremea refluxului, cândbancurile de nisip, astfel descoperite, diminuau distan¡ele care trebuiau parcurse înot întrecoasta ordovicilor ¿i insula Mona.

69 Încå din vremea Republicii, generalii victorio¿i anun¡au Romei izbânzile. Tacit adoptåînså un ton emfatic, când elogiazå victoriile socrului såu.

70 Ca ¿i Cicero cândva, Tacit se declarå limpede ostil spolierii provinciilor. Este partizanulhotårât al unei politici provinciale inteligente, umane, care så nu incite bå¿tina¿ii împotrivaRomei ¿i så asigure progresiva lor integrare în orbis, „lumea“ Imperiului, deci romanizarealor. Tacit converte¿te aser¡iunile sale într-o senten¡å strålucitoare. În continuare, Tacit aratå cåtriburile britanne, spre a fi scutite de transporturi de grâne pe cåi ocolite ¿i de alte servitu¡i,trebuiau så cumpere, cu bani grei, bunåvoin¡a gestionarilor provinciei.


sale. Ceea ce pentru foarte mul¡i diriguitori nu este mai pu¡in greu decât înså¿icârmuirea unei provincii. 3. Nu a încredin¡at deloc conducerea treburilor publiceliber¡ilor ¿i sclavilor: nici nu a luat în slujba sa centurioni ¿i solda¡i pe temeiulsim¡åmintelor sale ori sfaturilor ¿i rugåmin¡ilor altora, ci pe aceia pe care îi socoteacei mai buni ¿i mai vrednici de încredere. Se stråduia så afle totul, dar nu pedepseatotul; era îngåduitor fa¡å de gre¿elile pu¡in însemnate ¿i aspru fa¡å de cele mari.Nu lua totdeauna måsuri împotriva celor ce se cåiau. În fruntea însårcinårilor ¿islujbelor administrative a a¿ezat mai degrabå in¿i care nu gre¿eau, ca så nu aibåa pedepsi pe cei vinova¡i. 4. Agricola a îmblânzit, în chip cumpånit ¿i dreptpentru to¡i, dårile, presta¡iile de grâu ¿i birurile datorate de provinciali, înlåturândpe cele folosite pentru câ¿tigul unora, mai greu de îndurat decât birul însu¿i.Cåci britannii erau batjocori¡i când a¿teptau îndelung lângå grânarele închise ¿i,pe deasupra, erau sili¡i så cumpere grâu ca så se dezlege de datorii. 5. Sestatorniciserå triburilor cåi ocolite ¿i ¡inuturi îndepårtate, încât ele erau constrânse,de¿i taberele militare de iarnå romane erau foarte aproape, så care grâul în locurineumblate. De aceea solu¡ia cea mai lesnicioaså devenise izvor de câ¿tig pentrupu¡ini func¡ionari romani.

XX. 1. Întrucât, încå din cel dintâi an de cârmuire a provinciei, a stârpitaceste abuzuri, Agricola a împodobit cu o faimå deosebitå pacea, care nu eramai pu¡in temutå decât råzboiul, din cauza nepåsårii ori purtårii de nesuferit aleînainta¿ilor såi. 2. Dar, îndatå ce a venit vara, a adunat o¿tirea ¿i a înmul¡itpregåtirile de luptå. Låuda sim¡ul måsurii al unora, pedepsea pe nedisciplina¡i;alegea el însu¿i locurile taberei militare, cerceta dinainte estuarele ¿i pådurile71.Între timp, departe de a låsa lini¿tit pe vråjma¿, îi pustia ¡inuturile prin ie¿irinea¿teptate. Dupå ce îl înspåimânta îndeajuns, îl cru¡a aråtându-i binefacerilepåcii. 3. Din aceastå pricinå multe triburi, care pânå atunci se purtaserå cu romaniica ¿i când ar fi fost deopotrivå cu ei, ¿i-au potolit mânia ¿i le-au dat ostatici; aufost puse sub supravegherea unor stråji ¿i cetå¡ui cu o atât de mare chibzuin¡å ¿igrijå, cum niciodatå înainte vreo parte de curând cuceritå a Britanniei nu trecusesub ståpânirea noastrå, supuså într-o asemenea måsurå.

XXI. 1. Iarna urmåtoare72 a fost întrebuin¡atå pentru hotårâri foarte binecumpånite: cåci pentru a obi¿nui cu desfåtårile påcii ¿i tihnei oameni împrå¿tia¡i,

71 Agricola a pornit, probabil, din zona ordovicilor ¿i a înaintat în lungul coastei denord-vest a actualei regiuni Chester, unde se aflau numeroase estuare.

72 Probabil iarna 78-79 d. C., subsecventå campaniei din vara anului 78. În capitolulurmåtor, Tacit va relata campania din vara anului 79.


73 Se considerå îndeob¿te cå Tanaus echivala cu actualul fluviu Tyne. Nu poseda unadevårat estuar, dar gurile acestei ape sunt navigabile pe o suprafa¡å de douå mile.

74 Centurionul comanda solda¡i din legiuni, pe când prefectul se afla în fruntea unortrupe auxiliare, de infanterie sau de cavalerie.

75 Atâ¡ia al¡i oameni importan¡i ai secolului I d. C. î¿i ascunseserå ura ¿i resentimentelesecrete cu abilitate. Precum în special împåra¡i ca Tiberiu ¿i Domi¡ian. În cele douå capitolesubsecvente, Tacit nareazå campaniile militare din anii 80 ¿i 81 d. C. Iar în capitolul al XXIV-leava fi relatatå campania din anul 81 d. C. Pe când, în capitolul al XXV-lea, Tacit va avea învedere campania lui Agricola din anul 82 d. C.

neciopli¡i ¿i de aceea înclina¡i cåtre råzboi, le dådea sfaturi în particular, îi ajutape cåi publice så clådeascå temple, foruri, locuin¡e, låudând pe cei harnici,pedepsind pe cei låsåtori. Astfel întrecerea în dobândirea de cåtre britanni acinstirii devenea o adevåratå nevoie. 2. Într-adevår, Agricola deprindea cu „arteleliberale“ pe fiii cåpeteniilor bå¿tina¿e ¿i dådea întâietate darurilor naturale alebritannilor fa¡å de talentele gallilor, încât cei ce pânå de curând se împotriveaulimbii romanilor râvneau la elocin¡å. 3. Chiar îmbråcåmintea noastrå se afla laloc de cinste ¿i adesea se purta toga; pu¡in câte pu¡in britannii s-au låsat ispiti¡i devicii, de porticuri ¿i båi, de elegan¡a ospe¡elor. Nepricepu¡i, numeau civiliza¡ieceea ce alcåtuia o parte a subjugårii lor.

XXII. 1. Al treilea an de expedi¡ii militare ne-a deschis noi semin¡ii. Aufost pustiite popula¡ii pânå la Tanaus, care este numele unui estuar73. Înspåimânta¡iîn acest fel, du¿manii nu au îndråznit så hår¡uiascå armata romanå, de¿i ea erastingheritå de o vreme nemiloaså; a fost chiar rågaz så se înfiin¡eze cetå¡ui.2. Cunoscåtorii bågau de seamå cå nici o altå cåpetenie romanå nu alesese cuatâta chibzuin¡å locurile prielnice: nici o cetå¡uie fåuritå de Agricola nu a fostcuceritå prin for¡å de vråjma¿i ¿i nici nu a fost påråsitå prin predarea ei ori prinfuga apåråtorilor. 3. Iarna s-a desfå¿urat fårå teamå; au avut loc ie¿iri dese dincetå¡ui, care s-au apårat fiecare prin mijloace proprii. Du¿manii, pu¿i pe fugå,erau cuprin¿i de deznådejde, fiindcå îndeob¿te cumpåniserå pierderile de varåcu izbânzi dobândite iarna. Or, atunci erau izgoni¡i atât vara, cât ¿i iarna.4. Agricola nu ¿i-a însu¿it cu låcomie faptele altora; centurion ori prefect, afla înel un martor nepårtinitor al înfåptuirilor sale74. 5. Unii ziceau cå era prea asprucând dojenea pe cineva. În fapt, era îndatoritor fa¡å de cei buni, dar mustråtorfa¡å de cei råi. 6. De altfel, mânia sa nu påstra nici un resentiment tainic, încâttåcerea lui nu era de temut. Socotea mai cinstit så jigneascå decât så urascå75.

XXIII. 1. Cea de a patra varå a lui Agricola în Britannia a fost întrebuin-¡atå pentru a ståpâni mai temeinic ¡inuturile pe care le stråbåtuse. Dacå virtutea


o¿tirilor ¿i gloria numelui de roman ar fi avut margini, le-ar fi gåsit în Britanniapropriu-ziså. 2. Deoarece Clota ¿i Bodotria, împinse puternic de zbuciumul adouå måri opuse, nu sunt despår¡ite decât de o bucatå îngustå de påmânt, apåratåpe atunci de întårituri romane, încât întreaga încovoieturå micå era ståpânitå denoi, du¿manii fiind împin¿i spre nord ca într-o altå insulå76.

XXIV. 1. În al cincilea an al campaniilor militare, dupå ce a trecut pentruîntâia oarå cu o corabie romanå peste un anumit fluviu77, Agricola a pus ståpânire,prin lupte dese ¿i totodatå prielnice lui, asupra unor semin¡ii necunoscuteImperiului; el a ocupat cu o¿tirile sale acea parte a Britanniei îndreptatå cåtreHibernia, însufle¡it de nådejde mai degrabå decât de teamå. Dat fiind cå Hibernia,a¿ezatå la mijloc între Britannia ¿i Hispania, apropiatå chiar ¿i de marea gallicå,ar fi putut sluji în diferite feluri, ca o foarte puternicå parte a Imperiului.2. Întinderea acesteia este mai micå decât cea a Britanniei, dar depå¿e¿te pe ceaa insulelor din marea noastrå78. 3. Påmântul ¿i clima, firea oamenilor ¿i civiliza¡ianu se deosebesc mult de cele din Britannia. Sunt cunoscute destul de temeinicintrårile ¿i porturile insulei Hibernia, datoritå legåturilor comerciale ¿i negustorilor.4. Agricola primise pe unul dintre regi¿orii Hiberniei, alungat de o råscoalå aalor såi, ¿i, ca pe un fel de prieten, îl påstra ca så-l foloseascå dacå se va ivi unprilej prielnic romanilor. 5. Adesea l-am auzit spunând cå s-ar putea înfrânge ¿iståpâni Hibernia cu o singurå legiune ¿i pu¡ine for¡e auxiliare: ar aduce folosståpânirii Britanniei, dacå armatele romane s-ar afla peste tot ¿i s-ar înlåtura chiar¿i priveli¿tea libertå¡ii.

XXV. 1. De fapt, în vara când Agricola începea al ¿aselea an al însårcinåriisale, a purces împotriva triburilor tråitoare dincolo de fluviul Bodotria, pentru cåera de temut o råzvråtire a tuturor semin¡iilor de dincolo, iar drumurile eraubântuite de o¿tiri vråjma¿e. A cercetat porturile cu flota sa. Întrebuin¡atå pentruîntâia oarå, alåturi de for¡ele de uscat, aceastå flotå urmårea ca într-o priveli¿te

76 Clota ¿i Bodotria sunt actualele fluvii Clyde ¿i Forth. Zbuciumul valurilor se referå laflux ¿i la maree. Britannia propriu-ziså se terminå la aceste fluvii: dincolo se situa Caledonia.Mica pungå ori încovoieturå de påmânt traduce vocabulul sinus, care desemneazå golf demare, sân, piept, poale de rochie. Într-adevår, în aceastå zonå, Britannia se îngusteazå sim¡itor,ca så se lårgeascå din nou la nord de Clyde ¿i Forth. Prin urmare, Agricola a pus sub controlroman Sco¡ia meridionalå. El a supus ¡inuturile novan¡ilor, din actuala peninsulå Galloway.

77 Tacit se referå probabil la estuarul actualului fluviu Clyde. Astfel Agricola a ajuns în¡inuturile de nord-vest ale Caledoniei, pânå atunci aproape necunoscute de romani. Hiberniaera actuala Irlandå.

78 Marea noastrå este, desigur, Mediterana. Tacit se referå la Corsica, Sardinia ¿i Sicilia.


deosebitå faptele lui Agricola, pe când atât pe påmânt, cât ¿i pe mare înaintaråzboiul. Adesea în aceea¿i tabårå pedestra¿ul, cålåre¡ul ¿i coråbierul,amestecându-¿i resursele ¿i bucuria, î¿i proslåveau fiecare ispråvile ¿i întâmplårileneprevåzute. Asemuiau, cu låudåro¿enia obi¿nuitå a militarilor, adâncurilepådurilor ¿i mun¡ilor cu vitregiile furtunilor de pe mare ¿i ale talazurilor, cuizbânzile dobândite asupra påmânturilor ori du¿manului sau asupra Oceanului.2. Se auzea de la prizonieri cå britannii în¿i¿i încremeneau când vedeau flota, ca¿i cum s-ar fi dezvåluit taina mårii lor ¿i s-ar fi închis cel din urmå adåpost alînvin¿ilor. 3. Popula¡iile locuitoare ale Caledoniei au trecut la înfruntare ¿i lalupte cu o pregåtire deosebitå, cu un renume mårit de faptul cå era vorba denecunoscu¡i romanilor. Cum se petrec lucrurile de obicei. Caledonienii nåvåleauasupra cetå¡uilor romane ¿i, în acest fel, stârneau frica. Cei la¿i se prefåceau cåsunt prevåzåtori ¿i îndemnau la retragere dincolo de Bodotria: så se meargåînapoi mai degrabå decât så se sufere o înfrângere. Agricola înså a aflat întretimp cå nåpådesc vråjma¿ii, împår¡i¡i în mai multe cete de luptåtori. 4. Ca nucumva numårul lor mai mare ¿i cunoa¿terea locurilor så le îngåduie så-l încercu-iascå, ¿i-a împår¡it ¿i el armata în trei pår¡i ¿i a continuat înaintarea.

XXVI. 1. De îndatå ce du¿manul a aflat de noile rânduieli ale lui Agricola,¿i-a schimbat pe nea¿teptate felul de a lupta. Caledonienii au nåvålit cu to¡ii, întimpul nop¡ii, asupra legiunii a noua, pe care o ¿tiau cea mai slabå, ¿i au nåpåditîn vremea somnului ¿i a spaimei, dupå ce omorâserå stråjile. 2. Se ajunsese laîncåierare chiar în mijlocul taberei legiunii, când Agricola, în¿tiin¡at de iscoadecum se desfå¿ura înaintarea vråjma¿ilor, le-a luat urma. Porunce¿te celor mai iu¡icålåre¡i ¿i pedestra¿i ai såi så cadå în spatele du¿manilor ¿i tuturor o¿tenilor såi såstrige cu putere; când se cråpa de ziuå au început så stråluceascå flamurileromanilor. 3. Astfel pe britanni i-a înfrico¿at un råu îndoit. Pe de o parte, solda¡iilegiunii a noua ¿i-au recåpåtat bårbå¡ia ¿i, sim¡indu-se în siguran¡å, luptau pentruglorie. 4. Mai mult decât atât, au atacat la rândul lor ¿i a avut loc o încle¿tarecumplitå, chiar la por¡ile taberei, pânå când du¿manii au fost alunga¡i. Cele douåo¿tiri romane s-au luat la întrecere: una pentru cå adusese ajutor, cealaltå ca såarate cå nu avusese nevoie de sprijin. 5. Dacå mla¿tinile ¿i pådurile n-ar fi adåpostitfuga britannilor, aceastå izbândå ar fi fost hotårâtoare.

XXVII. 1. Cunoa¿terea acestei victorii ¿i faima ei au sporit sim¡itorcutezan¡a armatei romane, convinså cå nu putea fi ståvilitå vitejia ei: fremåta denåzuin¡a de a påtrunde adânc în Caledonia ¿i, din luptå în luptå, de a ajunge lacapåtul Britanniei. 2. Chiar cei prevåzåtori ¿i în¡elep¡i pânå de curând, dupåaceastå faptå de arme, deveniserå hotårâ¡i ¿i chiar låudåro¿i. 3. Aceasta este


starea foarte nedreaptå a råzboaielor: to¡i î¿i pun în seamå izbânzile, pe cândînfrângerile sunt atribuite unuia singur. 4. Dimpotrivå, britannii, socotind cå nufuseserå învin¿i de vitejia romanilor, ci de o anumitå împrejurare ¿i de iscusin¡acomandantului du¿manilor, nu låsau deloc deoparte trufia: înarmau tineretul lor,adåposteau în locuri sigure femeile ¿i copiii, pecetluiau, prin adunåri ¿i jertfe,în¡elegerea dintre triburi. 5. Când cele douå o¿tiri potrivnice s-au despår¡it, sufletelelor erau deopotrivå de stârnite unele împotriva celorlalte.

XXVIII. 1. În aceea¿i varå, o cohortå de usipieni, recrutatå în Germanii79

¿i aduså în Britannia, a cutezat o fårådelege cumplitå ¿i vrednicå de a fi amintitå.2. Dupå ce au ucis centurionul ¿i solda¡ii romani amesteca¡i în manipulele lor, caså deprindå cu disciplina pe usipieni, ca ni¿te pilde ¿i cålåuze, s-au urcat pe treiliburne80, constrângând cu sila pe cârmacii acestora. Unul dintre cârmaci s-aîntors la ¡årm, pe când ceilal¡i doi au dat de bånuialå ¿i, din aceastå pricinå, aufost omorâ¡i. Încå nu se råspândise zvonul fugii usipienilor, când plutirea coråbiilorlor de-a lungul ¡årmului a fost socotitå ca o minune. 3. Apoi, coborând pe coastå,pentru a lua apå ¿i a jefui ceea ce le era de trebuin¡å, au luptat cu mul¡i britanni,care î¿i apårau bunurile lor. Adesea usipienii biruiau, dar câteodatå erau înfrân¡i¿i au ajuns la o asemenea lipså de cele de care aveau nevoie, încât au mâncatîntâi pe cei mai slåbi¡i dintre ei ¿i pe urmå pe cei tra¿i la sor¡i. 4. Dupå ce au fåcutastfel ocolul Britanniei ¿i ¿i-au pierdut coråbiile, pe care nu erau în stare så lemânuiascå, mai întâi au fost prin¿i de suebi ¿i apoi de frisoni. 5. Unii dintre ei aufost vându¡i ca o marfå ¿i, ajun¿i pe ¡årmul nostru81, dupå ce schimbaserå tot felulde cumpåråtori de sclavi, au devenit vesti¡i datoritå mårturisirii peripe¡iei lor.

XXIX. 1. La începutul verii82, Agricola, lovit de o nenorocire familialå,¿i-a pierdut fiul nåscut cu un an în urmå. Nu a suferit aceastå nefericire cu trufiafå¡i¿å a unor bårba¡i ce se socotesc puternici, dar nici, dimpotrivå, cu jalea ¿i

79 Romanii considerau cå existau mai multe Germanii. De altfel, pe malul stâng alRinului fiin¡au douå provincii, intitulate Germania (Superior ¿i Inferior). Pe ¡årmul drept alacestui fluviu, exista Germania liberå, deci în Barbaricum. De aici fuseserå recrutate forma¡iimilitare auxiliare, inclusiv cele înrolate din rândul usipienilor. Acest episod va fi relatat ¿i deCassius Dio: 66, 20. Istoricul elenofon va aråta cå rebelii se deplasaserå pe coasta occidentalåa Britanniei, ca så abordeze pe cealaltå laturå a insulei tabåra romanå. Ceea ce a inspirat ideealui Agricola de a expedia o flotå så realizeze periplul Britanniei.

80 Liburnele erau coråbii de tonaj u¿or ale flotelor imperiale. Erau definite ca liburnaeori liburnicae.

81 Adicå pe ¡årmul stâng al Rinului, estimat de romani ca al lor. Suebii ¿i frisonii locuiaupe coasta germanicå a Mårii Nordului.

82 A verii anului 83 d. C. În continuare, Tacit se referå la vanitatea ostentativå a stoicilor.


mâhnirea anumitor femei. A cåutat în desfå¿urarea råzboiului leacul de careavea nevoie. 2. Agricola a trimis a¿adar înainte flota, care a stârnit o cumplitå ¿itulbure spaimå, datoritå prådårii mai multor såla¿uri ale caledonienilor. Cu oarmatå ce ducea cu ea pu¡ine bagaje, cåreia se adåugaserå cei mai viteji britanni,pu¿i la încercare în timpul unei påci îndelungate, a ajuns la muntele Graupius,pe care se a¿ezase du¿manul83. 3. Cåci britannii caledonieni nu fuseserå în niciun fel abåtu¡i de sfâr¿itul luptei desfå¿urate înainte ¿i a¿teptau fie råzbunarea, fierobia. Învå¡a¡i în sfâr¿it så cântåreascå nevoia care decurgea din primejdia comunå,a¡â¡aserå puterile tuturor triburilor, cu ajutorul soliilor ¿i în¡elegerilor dintre ele.4. Puteau fi zåri¡i mai mult de treizeci de mii de luptåtori: se strângeau tot tineretul¿i vârstnicii încå în putere, vesti¡i în råzboi ¿i purtând fiecare decora¡iile lor, cândun anume Calgacus84, care, printre mai multe cåpetenii, se deosebea datoritåvitejiei ¿i obâr¿iei lui, se zice cå aproape în acest fel a vorbit mul¡imii adunate; eacerea så se porneascå la båtålie.

XXX. 1. „De câte ori am în vedere pricinile råzboiului ¿i strâmtorarea încare ne aflåm, nådåjduiesc din suflet ca ziua de aståzi ¿i în¡elegerea dintre noi såfie începutul libertå¡ii pentru întreaga Britannie; cåci ¿i voi to¡i v-a¡i unit ¿i nucunoa¿te¡i sclavia. Nu sunt påmânturi dincolo de noi ¿i nici chiar marea nu neeste o pavåzå, întrucât ne amenin¡å coråbiile romane. 2. De aceea lupta ¿i armele,care aduc cinstire celor viteji, sunt tot ele apårarea celor nevolnici. 3. Båtåliile demai înainte, în care s-a dus o luptå cu soartå schimbåtoare împotriva romanilor,låsau nådejdea ¿i mântuirea în mâinile noastre, pentru cå noi eram cei mai vesti¡idin întreaga Britannie ¿i eram a¿eza¡i în adâncul unor låca¿uri tainice: nici nuzåream ¡årmurile celor înrobi¡i. Aveam chiar ¿i ochii feri¡i de vreo atingere cutirania înjositoare85. 4. Pe noi, cei a¿eza¡i la grani¡ele påmânturilor ¿i libertå¡ii,pânå în aceastå zi ne-au apårat såla¿urile îndepårtate ¿i renumele tainei. Or, totce este necunoscut trece drept måre¡. 5. Acum înså se deschide capåtul Britanniei¿i nu mai fiin¡eazå dincolo de noi nici un neam: nimic în afarå de valurile mårii¿i stânci. ªi încå mai primejdio¿i decât talazurile mårii, romanii, de a cåror trufieîn zadar încerci så scapi prin supunere ¿i modestie.

83 Muntele Graupius constituia de fapt un lan¡ muntos care stråbåtea actuala Sco¡ie, dela nord-est la sud-vest. În armata lui Agricola slujeau auxiliari recruta¡i în teritoriile Britanniei,supuse de multå vreme romanilor.

84 Numele ¿i persoana acestui „leader“ militar nu mai apar în nici un alt text antic.85 Calgacus alude la britannii care zåreau coastele Galliei aservite romanilor. El estimeazå

Caledonia ca un fel de sanctuar al libertå¡ii insulei.


6. Jefuitori ai lumii, dupå ce au prådat totul, le-au lipsit påmânturi depustiit ¿i scormonesc marea; dacå vråjma¿ul lor este bogat, sunt lacomi; dacåeste nevoia¿, îl asupresc. Pe ei nu i-au såturat nici råsåritul ¿i nici apusul. Suntsingurii care râvnesc, cu aceea¿i patimå, atât la bogå¡ii, cât ¿i la såråcia altora.Faptului de a jecmåni, de a måcelåri, de a jefui ei îi zic, în chip mincinos, imperiuputernic, iar când fac pustiu în jurul lor numesc aceasta pace86.

XXXI. 1. Natura a vrut ca fiecårui om så-i fie foarte dragi copiii ¿i rudele;ai no¿tri ne sunt smul¿i prin recrutåri, ca så slujeascå în altå parte87. So¡iile ¿isurorile noastre, chiar dacå au scåpat de poftele trupe¿ti ale du¿manului, suntpângårite în numele prieteniei ¿i ospitalitå¡ii88. 2. Bunurile ¿i averile merg laplata birului, ogorul ¿i roadele din fiecare an la îndatoririle plåtite în grâu, învreme ce trupurile noastre înse¿i ¿i bra¡ele slujesc la orânduirea pådurilor ¿i amla¿tinilor: sunt istovite prin båtåi ¿i jigniri de tot felul. 3. Cei nåscu¡i sclavi suntvându¡i o singurå datå ¿i pe deasupra sunt hråni¡i de ståpânii lor89. În schimb,Britannia î¿i cumpårå zilnic robia ¿i tot zilnic o între¡ine. 4. Iar, dupå cum înlocuin¡a ståpânului fiecare sclav cumpårat de curând este batjocorit de ceilal¡irobi, tot astfel, în aceastå veche robie din lumea romanå, noi, deloc pre¡ui¡i,cådem pradå nimicirii. Cåci noi nu avem ogoare ori mine sau porturi, pentrulucrarea cårora så fim pu¿i deoparte90. 5. Pe lângå aceasta, vitejia ¿i mândriasupu¿ilor sunt nesuferite ståpânilor lor; îndepårtarea de Roma ¿i taina înså¿i,care învåluie tårâmurile noastre, stârnesc bånuiala cu atât mai mult cu cât neocrotesc. 6. Prin urmare, lipsi¡i-vå de nådejdea de a câ¿tiga îngåduin¡a romanilor.Face¡i-vå curaj, fie cå vå este foarte dragå mântuirea, fie cå iubi¡i gloria.7. Brigan¡ii, condu¿i de o femeie, au dat foc unei colonii, au cucerit o tabåråmilitarå; dacå n-ar fi trecut de la izbândå la trândåvie, ar fi putut så-¿i scuturejugul. Noi, neatin¿i de romani ¿i nesubjuga¡i lor niciodatå, punând în joc libertatea,¿i nu cåin¡a, så aråtåm de îndatå, de la cea dintâi înfruntare, ce fel de bårba¡i areCaledonia91.

86 Calgacus se referå, cu înver¿unare, la ceea ce romanii defineau, cu mândrie, ca pax Romana.87 Auxiliarii britanni fåcuserå parte, în 69 d. C., din armata Germaniei ¿i mai târziu din

cea din Pannonia.88 În An., 14, 31, Tacit se va referi la abuzurile suferite de Boudicca ¿i de fiicele acesteia.89 Sclavii puteau schimba ståpânii de mai multe ori, dar, prin vânzare, deveneau bunul

unui singur ståpân. Intrau în casa acestuia, care avea obliga¡ia de a-i între¡ine.90 În Sco¡ia anticå nu existau atunci decât mun¡i ¿i på¿uni.91 Calgacus se referå la revolta din 61 d. C. a iceenilor, condu¿i de Boudicca. Råscoala

fusese raliatå de triburile vecine acestora.


XXXII. 1. Oare crede¡i cå romanii sunt tot atât de viteji pe timp de råzboipe cât de destråbåla¡i sunt în vreme de pace? Ei dobândesc slåvire din pricinaneîn¡elegerilor ¿i dezbinårilor dintre noi ¿i întorc spre gloria armatelor lormetehnele vråjma¿ilor. Aceastå oaste a lor, alcåtuitå din neamuri foarte felurite,a¿a cum o ¡in laolaltå izbânzile, o vor destråma înfrângerile. Doar dacå nu socoti¡icumva cå sunt ¡inu¡i, alåturi de romani, de lealitate ¿i dragoste galli ¿i germani,ca ¿i, mi-e ru¿ine s-o spun, mul¡i britanni: de¿i î¿i varså sângele pentru o ståpânirestråinå, în trecut au fost vreme mai îndelungatå du¿manii decât sclavii ei92.2. Frica ¿i groaza sunt legåturi slabe pentru iubire. Acestea, atunci când le la¿i lao parte, cei ce au încetat så se teamå vor începe så urascå. 3. Toate imboldurilespre izbândå sunt în mâinile noastre: romanii nu au so¡ii care så-i înflåcåreze ¿inici pårin¡i care så le învinovå¡eascå fuga93. Mul¡i dintre ei nu au nici un fel depatrie sau o alta decât Roma. 4. Pu¡ini la numår, înspåimânta¡i, nu våd în jurullor decât locuri cu totul necunoscute; zeii ne-au dåruit, închise într-un fel ¿iparcå înlån¡uite, cerul ¿i marea ¿i pådurile. 5. Så nu vå teme¡i de o în¿elåtoarepriveli¿te, de strålucirea aurului ¿i argintului94, care nici nu ocrotesc ¿i nici nurånesc pe cineva. 6. Chiar în linia de båtaie a du¿manului vom afla bra¡e carevor trece de partea noastrå. 7. Britannii î¿i vor recunoa¿te propria cauzå, iargallii î¿i vor aduce aminte de libertatea lor de odinioarå. Îi vor låsa singuri peromani ¿i ceilal¡i germani, a¿a cum de curând i-au påråsit usipienii. 8. Dupåaceea nu mai avem nimic de care så ne fie fricå: cetå¡uile romanilor sunt goale,în colonii nu se aflå decât båtrâni95, municipiile sunt slåbite ¿i dezbinate, întrecei ce se supun cu greutate ¿i cei ce ståpânesc cu ajutorul nedreptå¡ii.

9. Iatå-l în fa¡a voastrå pe conducåtorul lor, iatå armata du¿manå: acolo, laromani, se gåsesc birurile ¿i minele, ¿i celelalte poveri puse pe umerii acelora pecare îi înrobesc. Pe acest câmp de luptå se va hotårî dacå le ve¡i îndura pe vecieori vå ve¡i råzbuna de îndatå. 10. Haide¡i, porni¡i la luptå ¿i gândi¡i-vå la stråbuniivo¿tri, ca ¿i la urma¿i.“96

92 Calgacus are în vedere auxiliarii galli, germani ¿i britanni ai romanilor.93 Femeile britannilor asistau la luptele purtate de bårba¡ii lor.94 De pe stindardele romane.95 În colonii, precum Camulodunum ¿i Lindum, azi Lincoln, se amplasau veterani ai

armatei romane. În municipii coabitau localnici ¿i coloni¿ti romani.96 Cu acest îndemn la båtålie se încheie un adevårat rechizitoriu îndreptat împotriva

domina¡iei romane. El pare surprinzåtor în textul lui Tacit, care nu putea så-l aprobe. Cuvântareaîn stil direct, contio, atribuitå lui Calgacus pare totu¿i mai pregnantå decât cea subsecventå,ripostå oferitå de Iulius Agricola. Dar Tacit dore¿te så construiascå o „controverså“,controuersia, procedurå retoricå normalå în vremea lui. Ca într-un proces normal, avoca¡iiambelor pår¡i trebuiau så avanseze discursuri ¿i argumente iscusite, pendinte de tehnicaa¿a-numitului color, ce presupunea colorarea într-un fel sau altul a pledoariilor. Iar avocatul


XXXIII. 1. Caledonienii au întâmpinat aceastå cuvântare cu un deosebitzel, cu freamåt, cântec ¿i strigåte amestecate, dupå obiceiul Barbarilor. Iatå cå eis-au pus în mi¿care, în vreme ce armele stråluceau în avântul celor mai cutezåtori;pe când se alcåtuia linia de båtaie a britannilor lui Calgacus, Agricola a socotitcå trebuie så-¿i îmbårbåteze ¿i mai mult solda¡ii înflåcåra¡i, pe care abia îi mai¡ineau pe loc întåriturile taberei lor. Încât le-a vorbit cam în felul urmåtor:2. „Suntem în al ¿aptelea an, tovarå¿i de arme, de când, datoritå virtu¡ii ¿i auspiciilorputerii romane, ca ¿i lealitå¡ii ¿i ostenelii noastre, a¡i biruit Britannia. 3. A fostnevoie ori de vitejie împotriva vråjma¿ilor, ori de råbdare ¿i de trudå împotrivanaturii înså¿i, în atâtea expedi¡ii, în atâtea båtålii: n-am avut a ne plânge nici eude voi ¿i nici voi de comandantul vostru. 4. A¿adar, am depå¿it eu marginileatinse de legiunile de dinainte, voi pe cele ale armatelor înainta¿ilor mei, încât¡inem în ståpânire capåtul Britanniei, nu prin faimå ¿i zvonuri, ci datoritå taberelormilitare ¿i armelor. Britannia a fost cu adevårat descoperitå ¿i subjugatå.

5. Adesea, în cursul înaintårii noastre, pe când mla¿tinile ori mun¡ii ¿ifluviile vå istoveau, auzeam glasurile celor viteji spunând: când ni se va da pemânå vråjma¿ul, când îl vom înfrunta? Iatå, acum vin, sco¿i afarå din ascunzi¿urilelor. Iar dorin¡ele ¿i vitejia voastrå vå sunt la îndemânå; toate ne sunt prielnice,dacå vom învinge, dar vor deveni potrivnice, în caz cå vom fi birui¡i. 6. Oare ceeste mai frumos ¿i mai vrednic de laudå decât så faci atâta drum, så stråba¡ipådurile, så treci peste estuare, când înaintezi? Dar dacå ne punem pe fugå, suntprimejdioase cele ce aståzi ne par foarte prielnice. Cåci nu mai avem aceea¿icunoa¿tere a locurilor sau acela¿i bel¿ug de provizii, ci numai bra¡ele ¿i armele:aici totul se aflå în acestea. 7. Eu am socotit întotdeauna ¿i am hotårât de multåvreme cå a întoarce spatele ¿i a o lua la fugå nu ocrotesc nici armata ¿i nici pecomandantul ei. 8. De aceea, dacå o moarte vrednicå este mai bunå decât o via¡åru¿inoaså, mântuirea ¿i gloria se aflå a¿ezate în acela¿i loc. Va aduce o slavåmeritatå faptul de a cådea pe câmpul de luptå, la capåtul påmântului ¿i al naturii.

XXXIV. 1. Dacå a¡i avea în fa¡å semin¡ii noi ¿i o rânduialå de luptånecunoscutå, v-a¿ îmbårbåta cu pildele date de alte o¿tiri; acum înså, gândi¡i-våla faptele voastre de arme, întreba¡i-vå ochii. 2. Privi¡i oameni pe care anul trecuti-a¡i biruit cu un strigåt, când au nåvålit asupra unei singure legiuni, folosindu-se

pår¡ii ulterior învinse trebuia så utilizeze o pledoarie mai puternic alcåtuitå. Pe de altå parte,Tacit era adeptul probabilismului Noii Academii. Or, probabilismul implica confruntareaîntre puncte de vedere aparent credibile, unde apåreau idei plauzibile. De altfel, Tacit opinacå britannii erau îndreptå¡i¡i så se plângå de abuzurile gestionårii romane, pe care ¿i el lecondamna. Incontestabil, intervine de asemenea, în relatarea imaginarå a cuvântårii luiCalgacus, ironia taciteicå. Desigur, Tacit considera necesarå cucerirea Britanniei.


97 Iulius Agricola rotunje¿te cifra conflictelor militare romano-britanne din insulå; din43, data expedi¡iei întreprinse de Claudiu în Britannia, pânå în 83 d. C., se scurseserå 41 deani de campanii militare. Agricola atribuie anumitor guvernatori ¿i comandan¡i incapabiliexcesele gestionårii romane, întârzierile în desfå¿urarea råzboaielor, precum ¿i cauzelerebeliunilor din Britannia.

98 Cercetårile arheologice au restabilit itinerariul lui Iulius Agricola, pânå pe miculplatou izolat de la Inchtuthil, pe malul septentrional al actualului fluviu Tay, aproape deconfluen¡a lui cu Isla; de aici romanii au purces så angajeze båtålia de la muntele Graupius,la nord sau nord-est de acest podi¿. Caesar ¿i ulterior Tacit, în Annales, descriu tactica de luptåa britannilor, bazatå pe care de luptå. Amintim cå Tacit sus¡inuse anterior cå britannii dispuneaude treizeci de mii de luptåtori. Agricola se va plasa la mijlocul dispozitivului armatei sale,înaintea flamurilor, uexilla, care dotau for¡ele auxiliare. Infanteria auxiliarå constituia centrulforma¡iei de luptå a lui Agricola.

de viclenia nop¡ii: ei sunt cei mai iu¡i de picior dintre to¡i britannii. Tocmai deaceea au supravie¡uit atâta vreme. 3. A¿a cum atunci când påtrundea¡i în påduri ¿iîn våi, fiarele cele mai cutezåtoare s-au nåpustit asupra voastrå, pe când cele maisperiate ¿i mai becisnice o luau la fugå numai dacå auzeau vuietul înaintårii o¿tiriivoastre, tot astfel cei mai aprigi dintre britanni au pierit de multå vreme.A råmas doar o gloatå de netrebnici ¿i de frico¿i. 4. Pe ace¿tia i-a¡i gåsit în sfâr¿it,întrucât nu au încercat så vi se împotriveascå, ci au fost prin¿i pe nea¿teptate.O stare de lucruri fårå ie¿ire ¿i lâncezeala pricinuitå de o spaimå neîngråditå i-aupironit pe aceste loca¿uri, unde voi ve¡i aråta lumii ce înseamnå o izbândå frumoaså.

5. Pune¡i capåt încle¿tårilor, încheia¡i cincizeci de ani printr-o zi mårea¡å97,aduce¡i dovadå statului roman cå nu se pot pune pe seama armatei nici zåbavaråzboiului ¿i nici pricinile råscoalelor.“

XXXV. 1. Chiar în timp ce Agricola încå vorbea, sporea, în chip deosebit,înver¿unarea o¿tenilor. Sfâr¿itul cuvântårii a fost urmat de un puternic avânt.Îndatå osta¿ii au alergat så punå mâna pe arme. 2. Agricola a orânduit într-unasemenea fel solda¡ii încrâncena¡i ¿i foarte gråbi¡i så lupte, încât pedestra¿iiauxiliari, care erau în numår de opt mii, så întåreascå linia de båtaie de mijloc;trei mii de cålåre¡i au fost desfå¿ura¡i pe aripile armatei romane. 3. Legiuniles-au a¿ezat înaintea valului de apårare a taberei. Strålucirea victoriei ar fi fosturia¿å, dacå nu s-ar fi vårsat sânge roman în timpul båtåliei, ¿i ar fi prilejuitocrotire, dacå armata lui Agricola ar fi fost respinså. 4. Rânduiala de luptå abritannilor s-a a¿ezat pe locuri mai înalte, ca så capete o înfå¡i¿are deosebitå ¿i såinsufle teamå. Astfel, dacå cea dintâi linie se afla în câmpie, ceilal¡i caledonienise adunaserå pe coasta muntelui într-o alcåtuire deaså, ca ¿i cum s-ar fi ridicat însus; mijlocul câmpiei era umplut de zgomotul ¿i de alergarea conducåtorilor decare de luptå, înzestrate fiecare cu o coaså98. 5. Atunci Agricola, temându-se så


nu fie depå¿it de mul¡imea în¡esatå a du¿manilor, dacå s-ar da båtålie în acela¿itimp la mijlocul liniei de luptå ¿i pe aripile armatei sale, a lungit rândurile acesteia,de¿i astfel alcåtuirea o¿tirii romane se råsfira sim¡itor, iar mul¡i îl sfåtuiau såfoloseascå înaintarea legiunilor. Încrezåtor în izbândå ¿i nestråmutat în fa¡agreutå¡ilor, a descålecat ¿i s-a a¿ezat înaintea flamurilor armatei sale.

XXXVI. 1. La cea dintâi înfruntare, lupta s-a dat de la distan¡å. Cu tårie¿i totodatå cu destoinicie, britannii, înzestra¡i cu såbiile lor lungi ¿i cu scuturiscurte, se fereau de suli¡ele noastre ori le fåceau så cadå, iar ei în¿i¿i revårsauasupra solda¡ilor o ploaie mare de såge¡i, pânå când Agricola a îndemnat patrucohorte de batavi ¿i douå de tongri99 så ajungå la lupta corp la corp ¿i laîntrebuin¡area ascu¡i¿ului såbiilor. Ei erau obi¿nui¡i de mult timp cu o astfel deluptå, pe când du¿manii nu se pricepeau la a¿a ceva. Caledonienii aveau scuturimici ¿i spade uria¿e; såbiile britannilor, fårå vârf ascu¡it, nu îngåduiau încruci¿areaarmelor ¿i o înfruntare de aproape a du¿manului. 2. A¿adar, batavii au lovit înmul¡imea britannilor. Au izbit cu scuturile lor, au sfârtecat chipurile caledonienilor¿i au doborât pe cei afla¡i în câmpie. Au început så urce båtålia pe colinå. Celelaltecohorte au fost puse la ambi¡ie ¿i, în plin avânt, au måcelårit pe to¡i caledonieniidin apropierea lor: ba chiar, în graba izbânzii, au låsat foarte mul¡i vråjma¿inumai pe jumåtate mor¡i sau chiar nevåtåma¡i. 3. Între timp, cetele noastre decålåre¡i, deoarece caledonienii de pe carele de luptå o luaserå la fugå, s-auamestecat printre pedestra¿i. 4. ªi, cu toate cå stârniserå spaimå proaspåtå printredu¿mani, erau totu¿i stingheri¡i de mul¡imile învålmå¿ite ale pâlcurilor de vråjma¿i¿i de locurile abrupte. De aceea båtålia nu mai avea deloc înfå¡i¿area unei încle¿tåride cavalerie, pentru cå oamenii care abia se ¡ineau în picioare pe coasta înål¡imilorerau îmbrânci¡i de trupurile cailor. Adesea carele de luptå råtåcite, caiiînspåimânta¡i, fårå vizitii, se nåpusteau unde groaza îi azvârlea, printre rândurilepedestra¿ilor sau în fa¡a lor.

XXXVII. 1. Cu toate acestea, britannii care nu luaserå încå parte laluptå ¿i ¿edeau în vârful colinelor dispre¡uiau lini¿ti¡i pu¡inåtatea solda¡ilor no¿tri;începuserå pu¡in câte pu¡in så coboare ¿i så încercuiascå pe învingåtori din spatelelor. Dar, temându-se tocmai de aceasta, Agricola le-a opus patru corpuri decålårime100, påstrate în vederea întorsåturilor nea¿teptate ale råzboiului. Iulius

99 Cohortele men¡ionate aici sunt unitå¡i ale auxiliarilor germanici: batavii erau opopula¡ie din actuala Olandå, originarå dintr-o insulå situatå pe cursul inferior al Rinului, învreme ce tongrii locuiau în Belgia de aståzi.

100 Aceste unitå¡i de cavalerie nu au fost consemnate mai sus, în capitolul al XXXV-lea.Tacit se referå probabil la cavaleria cetå¡enilor romani, diferitå de cea a auxiliarilor necetå¡eni,mai sus pomenitå.


Agricola a destråmat rândurile acestor caledonieni ¿i i-a pus pe fugå cu atât maiaprig, cu cât se nåpustiserå asupra noastrå în chip neståpânit. 2. Astfel planul debåtålie al britannilor caledonieni a fost întors chiar împotriva lor, întrucât, laporunca lui Agricola, cålåre¡ii romani, dupå ce trecuserå prin fa¡a celor învolbura¡iîn luptå, au nåvålit asupra spatelui rânduielii de båtaie a du¿manilor. 3. Atunci,în locurile deschise, priveli¿tea era mårea¡å ¿i cumplitå: ai no¿tri îi urmåreau pevråjma¿i, îi råneau, îi luau prizonieri ¿i îi ucideau, pe când al¡ii ni se înfå¡i¿au.4. Iatå cå du¿manii î¿i urmau fiecare firea: unele pâlcuri înarmate întorceau spatelevråjma¿ilor mai pu¡in numero¿i; al¡i caledonieni fårå arme se îmbulzeau cåtre aino¿tri ¿i se ofereau mor¡ii. 5. Pretutindeni zåceau arme ¿i trupuri ale mor¡ilor,mådulare sfârtecate ¿i påmântul îmbibat de sânge; câteodatå mânia ¿i vitejia îicuprindeau chiar pe învin¿i. Cåci, dupå ce s-au apropiat de påduri, cunoscândtemeinic locurile, se readunau ¿i împresurau pe cei dintâi urmåritori, care nåpådeaunechibzuit asupra lor. 6. Dacå Agricola, de fa¡å peste tot, n-ar fi poruncit caputernice cohorte u¿or înarmate så såvâr¿eascå un fel de håituialå de vânåtoare,precum ¿i ca o parte dintre cålåre¡ii descåleca¡i de pe cai så stråbatå locurile celemai strâmte ¿i ca poienele pådurilor så fie luate în ståpânire de cålårime, am fisuferit o anumitå våtåmare, din cauza unei încrederi prea mari. 7. În cele dinurmå, când caledonienii au våzut romanii alcåtuind linii de luptå bine orânduite¿i puternice, care îi urmåreau din nou, au luat-o la fugå, nu în cete dese, caînainte, nici întorcându-se pentru a a¿tepta al¡i o¿teni de ai lor; ci, împrå¿tia¡i,ferindu-se unii de al¡ii, s-au îndreptat cåtre adåposturi îndepårtate ¿i greu dedescoperit. 8. Noaptea ¿i oboseala au pus capåt urmåririi caledonienilor. Au fostomorâ¡i zece mii de du¿mani: dintre ai no¿tri au pierit trei sute ¿aizeci, printrecare se afla ¿i Aulus Atticus, prefect de cohortå, împins în mijlocul vråjma¿ilorde o înflåcårare tinereascå ¿i de avântul calului såu.

XXXVIII. 1. Noaptea a adus într-adevår învingåtorilor bucurie ¿i o pradåîmbel¿ugatå. Britannii risipi¡i, plângând la gråmadå, bårba¡i ¿i femei, î¿i târauråni¡ii, chemau pe cei nevåtåma¡i, î¿i påråseau casele, mânio¿i le dådeau foc,alegeau ascunzåtori, din care de îndatå plecau. Se adunau ca så ia hotårâri, caapoi så se despartå unii de al¡ii. Uneori erau mâhni¡i când î¿i vedeau fiin¡eledragi lor, adesea, dimpotrivå, aceasta îi a¡â¡a. 2. Se ¿tie cå unii ¿i-au ucis so¡iile ¿icopiii, ca ¿i cum le-ar fi fost milå de ei. 3. Ziua urmåtoare a dezvåluit din plinchipul victoriei: peste tot era o tåcere nemårginitå. Colinele erau påråsite, iardeparte fumegau acoperi¿urile locuin¡elor bå¿tina¿ilor. Nimeni nu ie¿ea în caleacerceta¿ilor no¿tri. 4. Ace¿tia, trimi¿i în toate pår¡ile, vedeau cå urmele fugarilorerau nesigure ¿i cå du¿manii nu se strângeau nicåieri. Vara trecuse ¿i råzboiul nuputea så mai fie råspândit pe tårâmul caledonienilor. De aceea Iulius Agricola


¿i-a întors o¿tirea în ¡inutul borestilor101. 5. Acolo a primit ostatici ¿i a poruncitprefectului flotei så înconjoare Britannia pe coråbiile sale102. I s-au dat prefectuluimijloacele trebuincioase, iar spaima de coråbiile romane o luase înaintea plutiriilor. 6. Agricola însu¿i a condus pedestrimea ¿i cålåre¡ii pe drumul lor cuîncetinealå, spre a sådi teama în sufletele semin¡iilor de curând supuse, datoritåîntârzierii trecerii sale. Pe urmå ¿i-a a¿ezat armata în taberele de iarnå103.7. Totodatå flota, ajutatå de o vreme prielnicå ¿i de renumele romanilor, s-a opritîn portul Truccule104; de unde ea plecase, ca så revinå aici, dupå ce plutise de-alungul întregului ¡årm al Britanniei.

XXXIX. 1. Domi¡ian a aflat de acest mers al înfåptuirilor din Britannia,cum îi era obiceiul, vesel la fa¡å, îngrijorat în sufletul såu, de¿i, în scrisori, Agricolanu î¿i preamårea izbânda prin nici un fel de låudåro¿enie. 2. Tiranul ¿tia bine câtde vrednic de râs fusese în¿elåtorul såu triumf asupra Germaniei, de curândsårbåtorit. Cumpårase la târg oameni ca så-i prefacå, prin ve¿minte ¿i pår, în pri-zonieri105. Totu¿i acum era sårbåtoritå, cu mare slavå, o adevåratå biruin¡å

101 Acest trib locuia între mun¡ii graupieni ¿i actuala linie Clyde-Forth, adicå în regiuneaSidlaw sau Ochil Hills.

102 Flota romanå din Britannia era comandatå de un prefect. Agricola nu îi ordonase såefectueze o simplå croazierå, ci o circumnaviga¡ie a insulei: vezi ¿i mai sus X, 5; DC, 66, 20.În acest mod s-a demonstrat limpede insularitatea Britanniei.

103 De fapt, Tacit ascunde ceea ce constituia o retragere a romanilor: Agricola se repliasepe linia Clyde-Forth ¿i renun¡a deocamdatå la anexarea Caledoniei. Ulterior, Tacit va låsa såse în¡eleagå cå abandonarea cuceririi extremului nord al Britanniei ar fi fost inspiratå deinvidiile ¿i gelozia împåratului Domi¡ian. De fapt, se pare cå principele avea motive serioaseså renun¡e la anexarea Caledoniei, care nu va fi niciodatå operatå de romani.

104 Nu se ¿tie sigur unde se afla acest port. Este în cauzå actualul Carpow, de pe Firth ofTay, ori Cramond, de pe Firth of Forth: în ambele situri s-au descoperit vestigii de fortifica¡iiromane. Så observåm cå Agricola beneficiase în Britannia de un mandat lung de guvernator-legat. De fapt, Domi¡ian nu a ac¡ionat atât animat de invidie fa¡å de performan¡ele lui Agricola,cât în vederea consolidårii frontului germanic al Imperiului, apreciat de el ca mai important.Ceea ce a determinat critici aduse împåratului de cåtre Iulius Agricola, care se considerafrustrat de cucerirea totalå a Britanniei. În orice caz Domi¡ian a transferat pe Rin anumitecontingente provenite din trupele romane sta¡ionate în Britannia. Cercetåtorii moderniestimeazå adesea cå era normal ca Domi¡ian så aprecieze cå orice victorie militarå romanåconstituia apanajul principelui.

105 Tacit se referå la triumful acordat lui Domi¡ian în toamna anului 83 d. C., în urma uneivictorii repurtate asupra a¿a-numi¡ilor chatti germanici, Domi¡ian a primit chiar epitetul deGermanicus. Autori ca Mar¡ial, fervent adulator al lui Domi¡ian, ¿i Frontinus au celebrataceastå victorie. Dar au estimat triumful acesta ca ridicul scriitori antici precum Pliniu celTânår, în Panegiricul închinat lui Traian, ¿i Cassius Dio. Opiniile savan¡ilor moderni înlegåturå cu acest triumf sunt foarte divergente.


mårea¡å, dupå måcelårirea atâtor mii de du¿mani. 3. Tocmai aceasta insufla, închip deosebit, teamå lui Domi¡ian: ca nu cumva numele unui simplu cetå¡eanroman så se înal¡e deasupra celui al principelui. În zadar râvna forului ¿i gloriaartelor cetå¡ene¿ti erau trecute sub tåcere, dacå un altul se înståpânea pe faimamilitarå; celelalte puteau fi mai u¿or ascunse, dar vitejia de mare cåpitan de o¿tiritrebuia så revinå împåratului. 4. Fråmântat de asemenea griji ¿i plictisit de tainaîn care vie¡uia, care era dovada unei gândiri crude, Domi¡ian a hotårât cå era celmai nimerit lucru ca deocamdatå så închidå în el ura, pânå ce ¿i-ar pierde putereaavântul faimei ¿i dragostea armatei. Cåci atunci Agricola tot mai conduceaBritannia.

XL. 1. Prin urmare, Domi¡ian porunce¿te în senat så i se acorde lui IuliusAgricola ornamentele triumfale ¿i cinstea unei statui încununate cu lauri, ca ¿iorice se dåruie¿te în loc de triumf. Precum ¿i o cinstire mult în¡esatå de vorbe. Pedeasupra, s-a adåugat pårerea cå provincia Siria, ajunså necârmuitå de nimeni,dupå moartea fostului consul Atilius Rufus, ¿i påstratå pentru oamenii mai deseamå, era sortitå så revinå lui Agricola106. 2. Foarte mul¡i au crezut cå a fosttrimis la Agricola un libert din serviciile secrete, cu o scrisoare oficialå prin carei se încredin¡a Siria. I s-a poruncit acestui trimis s-o dea lui Agricola, dacå era înBritannia; se pare înså cå libertul l-a întâlnit în strâmtoarea Oceanului107. Iatåpentru ce libertul nici n-a mai vorbit cu Agricola, ci s-a întors la Domi¡ian. Sepune întrebarea dacå aceastå poveste era adevåratå sau dacå n-a fost plåsmuitåîn întregime, potrivit firii principelui. 3. În fapt, Agricola a încredin¡at urma¿uluisåu la guvernarea Britanniei o provincie lini¿titå, unde nu mai exista nici oprimejdie pentru romani. 4. Astfel, cum primise poruncå, Agricola a venit noapteala Roma ¿i tot noaptea a mers la palatul imperial, ca, la intrarea sa în Ora¿, så fieocolitå îmbulzeala celor veni¡i så-l întâmpine ¿i primirea cålduroaså pe care i-ar fifåcut-o prietenii. Primit de împårat cu un scurt sårut ¿i fårå nici o vorbå, a fostamestecat în mul¡imea curtenilor. 5. De altminteri, Iulius Agricola, ca såpotoleascå, prin virtu¡i, o faimå militarå greu de îndurat printre cei ce vie¡uiau

106 Sub Imperiu, triumfurile propriu-zise erau rezervate îndeosebi principilor. Ornamenteletriumfale, succedaneu de adevårat triumf, rezidau în togå de purpurå, brodatå cu aur, tunicåsomptuos împodobitå ¿i coroanå de lauri. În plus, se conferå lui Agricola o illustris statua,adicå o statuie definitå ca triumfalå sau laureata. O diplomå militarå (C. I. L., III, 11)demonstreazå cå Titus Atilius Rufus fusese, în 80 d. C., guvernator-legat imperial al Pannoniei.Asia ¿i Africa (actuala Tunisie) erau singurele provincii senatoriale pe care le guvernau fo¿ticonsuli, adicå proconsuli, desemna¡i prin tragere la sor¡i. Vezi ¿i supra, n. 17.

107 Actualul Pas-de-Calais, strâmtoare între Marea Nordului ¿i Marea Mânecii. Succesorullui Agricola la guvernarea Britanniei ar fi putut så fie Sallustius Lucullus.


fårå nici o treabå temeinicå, s-a cufundat adânc în lini¿te ¿i tihnå, în mijloculunui trai måsurat. Ståtea u¿or de vorbå cu oamenii, înso¡it numai de unul sau doiprieteni, astfel încât cei mai mul¡i, deprin¿i så-i pre¡uiascå pe bårba¡ii mari dupådorin¡a lor de înål¡are, când îl vedeau ¿i îl cântåreau pe Agricola, cåutau pricinaslåvirii dobândite de el: pu¡ini o în¡elegeau.

XLI. 1. Adeseori, în aceste zile, Agricola, care nu era de fa¡å, a fostînvinuit în fa¡a lui Domi¡ian. Tot nefiind Agricola de fa¡å, a fost iertat de oricevinå. 2. Pricina primejdiei care îl pândea pe Agricola nu ¿edea în vreo vinålimpede aduså lui ori într-o plângere a cuiva våtåmat de el, ci într-un principeînver¿unat împotriva virtu¡ilor ¿i împotriva gloriei câ¿tigate de acest bårbat ¿i,totodatå, în spe¡a cea mai rea de vråjma¿i ai lui, adicå în cea a låudåtorilor.3. Într-adevår, veniserå pentru statul roman vremuri care nu îngåduiau så sepåstreze tåcerea asupra lui Agricola: atâtea armate fuseserå pierdute în Moesia¿i în Dacia, în Germania ¿i în Pannonia, din pricina nechizuin¡ei ori netrebnicieianumitor comandan¡i militari. Atâ¡ia o¿teni, împreunå cu atâtea cohorte, fuseseråzdrobi¡i sau lua¡i prizonieri. Nu mai erau amenin¡ate doar grani¡a întåritå aImperiului ¿i malul unui fluviu, dar chiar taberele de iarnå ale legiunilor ¿ipåmânturile romane108. 4. Mereu se înmul¡eau pagube dupå pagube ¿i oricarean scotea la ivealå înmormântåri ¿i nenorociri crude. Iatå de ce glasul mul¡imii îlcerea drept comandant pe Agricola, cåci to¡i puneau pe cântar pe de o partevirtutea, statornicia ¿i mintea lui încercatå în råzboaie ¿i pe de alta nevolnicia ¿ispaima celorlal¡i mai mari peste o¿tiri. 5. Se ¿tie cå aceste vorbe au ajuns såråsune chiar la urechile lui Domi¡ian, aduse lui la cuno¿tin¡å de liber¡ii imperiali.Îmboldeau un principe înclinat spre råul cel mai mare cei mai buni dintre liber¡idin dragoste ¿i lealitate, pe când cei mai nemernici îl stârneau din ticålo¿ie ¿i dininvidie. 6. În acest fel Agricola era mânat cåtre nenorocire în plinå glorie devirtu¡ile sale, ca ¿i de viciile altora.

108 Agricola fusese acuzat în absen¡å, dar în prezen¡a lui Domi¡ian, în perioada dintreîntoarcerea sa la Roma, în 84 d. C., ¿i e¿ecurile for¡elor imperiale din Moesia (iarna 85-86). Încontinuare, Tacit se referise la dificultå¡ile întâmpinate de armatele romane în urmåtoarea ordinecronologicå: iarna 85-86, invadarea Moesiei de cåtre daci; 86, dezastrul suferit de prefectulpretorienilor, Cornelius Fuscus, în Dacia; 89, e¿ecuri încercate de romani în råzboiul purtatîmpotriva marcomanilor; 92, masacrarea unei legiuni romane de cåtre iazygii sarmatici înPannonia. Frontiera întåritå era cea din Germania, pe care Domi¡ian o stabilise ¿i o fortificasedupå campania întreprinså în 83 împotriva chattilor: teritoriul roman se extinsese pe ¡årmuldrept al Rinului. Malul unui fluviu alude la Dunåre, care despår¡ea Imperiul de daco-ge¡i.Desigur, Tacit are tendin¡a de a exagera realele înfrângeri importante suferite sub Domi¡ian.


XLII. 1. Se ajunsese în anul în care se trågeau la sor¡i proconsulateleAfricii ¿i Asiei. Uciderea de curând a lui Civica îl prevenise pe Agricola så fiecuminte ¿i dåduse o „bunå“ pildå lui Domi¡ian109. 2. Au venit la Agricola in¿icare cuno¿teau gândurile principelui. L-au întrebat, ca de la ei putere, dacå ar fifost gata så meargå într-o provincie. 3. Mai întâi înså låudau lini¿tea ¿i tihna, fåråså se dea pe fa¡å, ca îndatå så-i fågåduiascå ajutorul lor pentru a fi primitå orenun¡are; în cele din urmå, nemailuând-o pe ocolite ¿i folosindu-se de îndemnuriînso¡ite de amenin¡åri, l-au târât la Domi¡ian. 4. Acesta, pregåtit totdeauna så fiefå¡arnic, a fåcut pe trufa¿ul. A ascultat rugåmin¡ile celui ce se låsa påguba¿; dupåce a încuviin¡at cererea lui Agricola, a suferit så i se aducå mul¡umiri ¿i nu a ro¿itdin pricina unei hâde îngåduin¡e date lui Agricola. Totu¿i nu i-a dat despågubireacare îndeob¿te se oferea proconsulilor. Cea pe care el însu¿i a încredin¡at-ocâtorva, deoarece s-a sim¡it jignit cå nu i se ceruse a¿a ceva sau pentru cå nudorea så parå cå el cumpårase ceea ce dobândise cu sila. 5. ºine de firea omuluiså urascå pe cel cåruia îi prilejuise daune. De fapt, Domi¡ian era oricând gata såse mânie; era cu atât mai nemilos, cu cât era mai ascuns. Era totu¿i îmblânzit deîn¡elepciunea lui Agricola, fiindcå nu stârnise, prin încåpå¡ânare ¿i printr-ozadarnicå fålire cu dragostea pentru libertate, faima ¿i soarta lui. 6. Så ¿tie cei cede obicei admirå cele neîngåduite cå pot så fie bårba¡i mari chiar sub principiiråi, cå supo¿enia ¿i sim¡ul måsurii, dacå se adaugå hårnicia ¿i vigoarea, se ridicåla acea slavå pe care cei mai mul¡i au dobândit-o printr-o moarte plinå de falå,dar fårå nici un folos pentru stat110.

XLIII. 1. Sfâr¿itul vie¡ii lui Agricola a fost dureros pentru noi, familialui, trist pentru prietenii lui ¿i aducåtor de mâhnire chiar stråinilor ¿i celor ce nuîl cuno¿teau. Înså¿i mul¡imea din Roma ¿i poporul, care avea felurite alte înde-letniciri, au venit des la locuin¡a lui ¿i s-a vorbit despre el în foruri ¿i în cercuri111.Când s-a auzit de moartea lui Agricola, nimeni nu s-a bucurat ¿i nici nu a dat-o

109 Gaius Vettulenus Civica Cerialis fusese omorât la ordinul lui Domi¡ian, chiar întimpul proconsulatului såu în Asia.

110 Tacit contrapune ostentativ, într-un enun¡ celebru, comportarea demnå, dar prudentå,utilå statului, a lui Iulius Agricola bravadei opozi¡iei stoice ¿i mondene de sub Domi¡ian.Pentru el, prioritatea revenea slujirii statului, principala preocupare a lui Iulius Agricola.Totodatå, el nu încadreazå pe Agricola printre cei „buni“, la Tacit aproape totdeauna învin¿ide cei „råi“. Biograful îl insereazå, ca personaj exemplar, printre „bårba¡ii mari“, magni uiri,care se ridicå deasupra celor buni ¿i chiar deasupra principilor råi. Indemniza¡ia, mai susneacordatå lui Agricola, reprezenta o compensa¡ie conferitå de regulå senatorilor care refuzauså guverneze o provincie.

111 Cercuri, adicå a¿a-numi¡ii circuli, în text circulos, sunt cercuri cultural-politice,consemnate de Tacit inclusiv în Annales, ¿i de Mar¡ial.


uitårii de îndatå. 2. Sporea compåtimirea zvonul ståruitor cå fusese ucis prinotråvire. Nu a¿ cuteza så-l întåresc, dat fiind cå nu avem nici o dovadå în legåturåcu el112. 3. Cu toate acestea, pe tot timpul bolii lui Agricola, mai des decât seobi¿nuia în vremea Principatului, au venit så-l vadå pe socrul meu cei mai defrunte dintre liber¡ii imperiali ¿i medicii cei mai apropia¡i de Domi¡ian, fie dincauza preocupårii pentru starea lui de sånåtate, fie ca så iscodeascå mersullucrurilor. 4. Oricum, se ¿tie bine cå Domi¡ian, în cea din urmå zi a vie¡ii luiAgricola, afla de toate clipele celui ce trågea så moarå prin trimi¿i ale¿i anume:nu credea nimeni cå era atât de gråbit så audå ¿tiri care l-ar fi mâhnit. 5. Domi¡ian,de altfel, î¿i prefåcea chipul, ca ¿i cum ar fi fost îndurerat, lini¿tit în privin¡a ¡inteiurii sale, în stare så-¿i ascundå mai lesne bucuria decât ura. 6. Se ¿tie de asemeneacå, la citirea testamentului lui Agricola, în care el îl înscrisese pe Domi¡ian dreptmo¿tenitor, alåturi de cea mai bunå dintre so¡ii ¿i de o fiicå deosebit decredincioaså pårintelui ei, împåratul s-a bucurat ca de semne de cinstire ¿i depre¡uire113. 7. Atât de mult îl orbiserå ¿i îi stricaserå mintea ståruitoarele lingu¿elicare i se aduceau, încât nu ¿tia cå un pårinte bun ¿i-ar înscrie ca mo¿tenitornumai un principe råu.

XLIV. 1. Agricola se nåscuse în vremea celui de al treilea consulat alcezarului Gaius, la idele lui iunie; a murit în al cinzeci ¿i patrulea an al vie¡ii sale,în a zecea zi înainte de calendele lui septembrie, pe timpul consulilor Collega ¿iPriscinus114. 2. Dacå urma¿ii no¿tri vor så cunoascå chiar ¿i chipul lui Agricola,a¿ spune cå a fost mai degrabå cuviincios decât måre¡. Nu se vådea nici o patimåîn privire: precumpånea farmecul pe fa¡a lui. 3. Ai putea crede lesne cå era un

112 În schimb, DC, 66, 20 afirmå categoric cå Domi¡ian, gelos pe Agricola, l-ar fi lichidat.Familia lui Agricola se compunea din våduva acestuia, fiica lui ¿i Tacit, ca ginere.

113 În timpul Principatului, ca så salveze, pentru familia lor, o parte din avere, senatoriilåsau, prin testament, o frac¡iune dintre bunurile lor împåratului. Mai ales dacå era vorba deun principe tiranic ¿i avid de avu¡ii.

114 Adicå sub Gaius-Caligula. Agricola se nåscuse a¿adar în 40 d. C., la 13 septembrie.Într-adevår, romanii marcau anii în func¡ie de consulii eponimi sau ordinarii. Zilele lunii eraucalculate în func¡ie de trei date importante: nonele, adicå a noua zi înainte de ide, aceste ide¿i calendele. Romanii luau în considera¡ie ¿i zilele de la care se pornea ¿i se sfâr¿eanumåråtoarea, încât celelalte zile ale lunii erau notate ca petrecându-se atâtea zile înainte denone, ide sau calende. Nonele, adicå nouå zile înainte de ide, erau la 5 ale fiecårei luni, cuexcep¡ia lunilor martie, mai, iulie ¿i octombrie, când cådeau la 7 ale lunii respective. De aceeaidele erau ¿i ele la 13 ale lunii, cu excep¡ia celor patru luni consemnate în fraza anterioarå,când cådeau în ziua de 15. Calendele echivalau totdeauna cu prima zi a fiecårei luni. Prinurmare, Iulius Agricola murise la 23 august 93 d. C. Datoritå unei inscrip¡ii ¿tim cå SextusPompeius Collega ¿i Quintus Peducaeus Priscinus erau cei doi consuli înregistra¡i în text.Speran¡a de via¡å în antichitate era foarte scåzutå fa¡å de secolul nostru.


om de bine, chiar mare. Dacå într-adevår acest bårbat, de¿i a fost smuls din mij-locul nostru încårcat de glorie, la o vârstå care este jumåtatea unei vie¡i obi¿nuite,a stråbåtut o foarte lungå vreme115; într-adevår, de ce altceva soarta l-ar fi pututînzestra, când îl umpluse cu adevåratele bunuri, care sunt a¿ezate în virtu¡i? Nubeneficiase oare ¿i de consulat, ca ¿i de ornamentele triumfale? 4. Nu se bucurade avu¡ii nemårginite, pentru cå îi ajungeau cele måsurate. 5. Faptului cå muriseînaintea fiicei ¿i so¡iei sale i se adåuga fericirea de a fi scåpat de ceea ce se va pe-trece pe viitor. Avea o demnitate neatinså, o faimå înfloritoare, rude ¿i prieteniîncå nevåtåma¡i. 6. Cu toate cå, dacå nu i s-a îngåduit så tråiascå pânå sub luminaacestui veac foarte fericit ¿i så-l vadå pe Traian principe, pe care îl prevesteaunåzuin¡ele ¿i rugåciunile sale, ¿optite la urechile noastre, moartea-i gråbitå i-adåruit marea mângâiere de a fi scåpat de acel sfâr¿it al Principatului lui Domi¡ian,când acesta a secåtuit statul nu din când în când, îngåduind ¿i clipe când se maiputea råsufla, ci izbind dezlån¡uit, fårå contenire116.

XLV. 1. Nu a våzut Agricola localul senatului împresurat ¿i senatul însu¿iînconjurat de oameni înarma¡i. Ca ¿i, în acela¿i måcel, uciderile atâtor fo¿ti consuli,surghiunirile ¿i fuga atâtor femei nobile. 2. Carus Metius nu numåra încå decâto singurå izbândå, iar sentin¡a datå de Messalinus nu råsuna decât în conaculalban al lui Domi¡ian. Massa Baebius era atunci numai un învinuit. Pu¡in maitârziu bra¡ele noastre l-au târât în închisoare pe Helvidius; noi i-am despår¡itunul de altul pe Mauricus ¿i pe Rusticus, pe noi ne-a stropit sângele nevinovat allui Senecio117. 3. Cel pu¡in Nero î¿i întorsese ochii de la måceluri ¿i porunciseticålo¿iile, nu le privise: sub Domi¡ian, cea mai cumplitå parte din nenorocirile

115 Chiar în måsurå mai sensibilå decât al¡i istorici, Tacit atestå, încå din aceastå biografie,percep¡ia subiectivå, flexibilå, mai lungå sau mai scurtå, a timpului scurs. În enun¡ul de maisus Tacit are în vedere mai ales cariera sociopoliticå a lui Agricola.

116 Tacit se referå la marea teroare din ultimii ani ai Principatului lui Domi¡ian, adicåîntre 23 august 93 ¿i l8 septembrie 96 d. C., când tiranul a fost ucis. Vezi ¿i supra. Urmeazå, încapitolele subsecvente, o perora¡ie care încorporeazå un elogiu funebru inspirat, potrivit luiPierre Grimal, din cel al lui Cicero, De oratore, consacrat mor¡ii lui Crassus. Tonul reprobåriilui Domi¡ian se înåspre¿te în raport cu primele capitole ale biografiei. Autorul se referå lafemei precum Gratilla, so¡ia lui Arulenus Rusticus, Arria, so¡ia a lui Thrasea, Fannia, nevastalui Helvidius Priscus.

117 Tacit se referå succesiv la fapte petrecute înainte ¿i dupå declan¿area marii terori.Carus Mettius a fost un cunoscut delator, care i-a acuzat pe Senecio, pe Fannia ¿i pe mul¡ial¡ii; îl men¡ioneazå mai mul¡i autori antici. Nu ¿tim care a fost prima „victorie“ a acestuia, înorice caz anterioarå decesului lui Agricola. Lucius Valerius Catullus Messalinus a fost undelator orb, dar notabil de crâncen. La Alba, Domi¡ian poseda un mic palat pe o colinå: veziIuv., 4, 145; DC, 67, 1, 2. Tacit laså så se în¡eleagå cå, înainte de august 93, Messalinus nuacuzase încå pe nimeni în incinta senatului. Massa Baebius fusese acuzat, în 93 d. C., de


noastre era de a vedea ¿i de a fi privit, cåci suspinele noastre erau trecute înråboj. Spre a aråta denun¡åtorilor îngålbenirea fe¡elor atâtor in¿i, lui Domi¡ian îierau de ajuns chipul såu sålbatec ¿i ro¿ea¡a, cu ajutorul cåreia se întårea împotrivaru¿inii. 4. „Tu, Agricola, ai fost fericit, datoritå nu numai unei vie¡i strålucite, ci¿i mor¡ii venite la timp. 5. Pot så sus¡inå cei ce au fost de fa¡å când ai rostit celedin urmå vorbe ale tale cå ¡i-ai primit soarta cu statornicie ¿i cu seninåtate, ca ¿icum ai fi vrut bårbåte¿te så dåruie¿ti principelui nevinovå¡ie. 6. Las la o partecruzimea faptului cå ne-a fost råpit pårintele. Dar mie ¿i fiicei tale ne-a sporitmâhnirea împrejurarea cå nu am avut putin¡a så te ajutåm când erai bolnav, så tesprijinim când erai din ce în ce mai slåbit, så ne îndestulåm privirea cu tine, så teîmbrå¡i¿åm. 7. Am fi cules de pe buzele tale måcar cele din urmå îndemnuri ¿ivorbe, pe care le-am fi împlântat adânc în suflet. 8. Aici se aflå durerea noastrå,rana noastrå sufleteascå de a-l fi pierdut pe Iulius Agricola cu patru ani înaintede moartea lui, din pricina unei atât de lungi absen¡e a noastrå118. 9. Fårå îndoialå,cea mai iubitoare dintre so¡ii, care era de fa¡å în cele din urmå clipe ale vie¡ii tale,a fåptuit tot ce îi era cu putin¡å ca så te cinsteascå pe tine, cel mai bun dintrepårin¡i: ai fost plâns totu¿i cu mai pu¡ine lacrimi decât s-ar fi cuvenit, iar ochii tåis-au închis dorind ¿i altceva.

XLVI. 1. Dacå fiin¡eazå un loca¿ pentru manii celor pio¿i119, dacå, astfelcum cred în¡elep¡ii, marile suflete nu se sting odatå cu trupul, odihne¿te-te în

malversa¡ii comise când guvernase provincia hispanicå Baetica. În momentul mor¡ii luiAgricola încå nu devenise un personaj influent la curtea lui Domi¡ian. Helvidius Priscus Fiul,feciorul celui lichidat de Vespasian, fusese executat, dupå august 93, dat fiind cå fåcuse aluziiironice la adresa divor¡ului lui Domi¡ian, într-o pieså de teatru. Arulenus Rusticus, men¡ionatde asemenea la începutul biografiei, fusese executat în 93 sau ulterior. Iunius Mauricus,fratele lui Rusticus, a fost exilat, ca apoi så fie rechemat din surghiun de Nerva. Cei doi fra¡iau fost aresta¡i în plinå reuniune a senatului ¿i deci despår¡i¡i cu for¡a de Publicius Certus, fostpraetor, ajutat de al¡i senatori. Cum reliefase Tacit în capitolul al II-lea al biografiei, Seneciofusese de asemenea executat. Într-un fel Tacit se autoacuzå, cel pu¡in de pasivitate obedientå,în cazul tuturor acestor crime. Nu incidental el declarå cå „noi“, nos, senatorii, i-am arestat pecei doi fra¡i ¿i ne-am fåcut råspunzåtori de uciderea lui Senecio.

118 Într-adevår, Tacit ¿i so¡ia sa nu se mai aflau la Roma din 89 ori 90 d. C. Anterior, în 88,adicå în timpul unei cariere senatoriale lin desfå¿urate sub Domi¡ian, Tacit fusese praetor ¿isacerdot roman. Ulterior, în ultimii ani ai vie¡ii lui Iulius Agricola, Tacit administrase oprovincie imperialå sau comandase o legiune, probabil pe Rin ori în apropierea acestuifluviu. În continuare, biograful se va referi la mâhnirea lui Agricola, care ¿i-a dat sufletulînainte de a-¿i vedea pentru ultima oarå fiica ¿i ginerele.

119 Manii sunt, fire¿te, deceda¡ii imagina¡i ca zeitå¡i. Numero¿i filosofi ¿i scriitori anticiopinau, nu fårå anumite ezitåri, cå ar exista o nemurire par¡ialå. Conform acestei concep¡ii,sufletele de elitå ar beneficia de o anumitå imortalitate.


pace, iar pe noi, cei din familia ta, cheamå-ne ståruitor, de la durerea fårå vlagå,prilejuitå de pierderea ta ¿i de o jale femeiascå, la priveli¿tea virtu¡ilor tale, pecare nu trebuie så le bocim ¿i så le plângem. 2. Mai degrabå se cuvine så tecinstim prin admira¡ie ¿i cu laude nemuritoare, iar, dacå natura ne va sprijini,prin imitarea ta: aceasta este adevårata cinstire, aceasta este pietatea fiecåruiadintre cei foarte apropia¡i de tine. 3. În fapt, la aceasta le-a¿ îndemna pe fiica ¿ipe so¡ia ta, ca astfel så venereze amintirea tatålui, astfel så venereze amintireaso¡ului, ca så-¿i depene în sufletul lor faptele ¿i spusele lui, så îmbrå¡i¿eze, înmintea lor, mai degrabå înfå¡i¿area spiritului lui decât pe cea a trupului, nu pentrucå a¿ socoti cå ar trebui supuse opreli¿tii chipurile plåsmuite în marmurå ori înbronz.“ Dar, ca ¿i fe¡ele oamenilor, imaginile sunt slabe ¿i menite pieirii. Doarforma min¡ii e ve¿nicå, pe care po¡i s-o påstrezi ¿i s-o redai nu printr-o materiestråinå ¿i prin me¿te¿ug destoinic, ci prin purtarea ta. 4. Tot ceea ce am îndrågitla Agricola, tot ceea ce am admirat la el råmâne ¿i va råmâne în sufleteleoamenilor, în ve¿nicia timpurilor, în faima înfåptuirilor lui. Cåci pe mul¡i dintrecei vechi uitarea i-a îngropat, ca ¿i cum ar fi fost lipsi¡i de glorie ¿i necunoscu¡i:Agricola va fi povestit viitorimii ¿i va supravie¡ui astfel încredin¡at acesteia.

Britannia în epoca Principatului

publius cornelius tacitus biografia lui agricola...

Documents