publicație a asociației naționale cultul eroilor “regina ... · pdf file- eroii...

40
Publicație a Asociației Naționale Cultul Eroilor “Regina Maria”, filiala Buzău Anul I, nr. 1, 13 iunie 2013 BUZĂUL EROIC Revistă de cultură și educație patriotică, de cinstire a eroilor buzoieni

Upload: hoangdiep

Post on 12-Feb-2018

239 views

Category:

Documents


2 download

TRANSCRIPT

Page 1: Publicație a Asociației Naționale Cultul Eroilor “Regina ... · PDF file- Eroii lopătăreni din Primul Război Mondial, evocaţi în cartea Elenei Buzea Abagiu (27) - Relu Stoica

Publicație a Asociației Naționale Cultul Eroilor “Regina Maria”, filiala Buzău

Anul I, nr. 1, 13 iunie 2013

BBUUZZĂĂUULL EERROOIICCRevistă de cultură și educație patriotică, de cinstire a eroilor buzoieni

Page 2: Publicație a Asociației Naționale Cultul Eroilor “Regina ... · PDF file- Eroii lopătăreni din Primul Război Mondial, evocaţi în cartea Elenei Buzea Abagiu (27) - Relu Stoica

S U M A R

- CUVÂNT ÎNAINTE -- Gl. bg. (r.) Achim Alstani - Buzăul eroic, o necesitate (1)

- EVENIMENT -- Omagiu eroilor neamului românesc (2)- In memoriam. Cinstirea eroilor buzoieni (3)

- BILANȚ -- Scurt istoric al Asociaţiei Naţionale Cultul Eroilor „Regina Maria”, filiala Buzău (4)

- RESTITUIRI -- Prof. dr. Constantin I. Stan - Pagini din Primul Război Mondial. Partizanii din Curbura Carpaților (5)

- EROI BUZOIENI -- Prof. Viorel Suditu - Să nu uităm, niciodată, eroii (9)- Preot prof. dr. Mihail Milea - Viaţa Sfântului Sava Gotul de la Buzău (11)

- MONUMENTE ALE EROILOR -- Sociolog Gheorghe Petcu - Monumentul “Ostașului Erou” de la Siriu, reamenajarea pe noul amplasament (13)

- “Eroilor din Monteoru...” (16)- Monumentul Eroilor din Primul şi cel de-Al Doilea Război Mondial (17)- Troiță ridicată la Florica în memoria unui buzoian, fost deținut politic în Uniunea Sovietică (18)

- EROUL DIN FAMILIA MEA -- Cdor av. (r) Iuliu Blaga - Veteranii povestesc. Locotenentul aviator Iuliu Blaga,prizonier de război (19)- Emil Niculescu - Comemorare 70. Eroul locotenent Alexandru Baiculescu, un poet râmnicean căzut pe frontul de est (22)

- VETERANI DE RĂZBOI -- Ionuț Voicu - “Moș Ghiță” din Gherăseni, decorat cu Crucea Comemorativă“Al Doilea Război Mondial 1941 - 1945” (25)

- VITRINA CU CĂRȚI -- Eroii lopătăreni din Primul Război Mondial, evocaţi în cartea Elenei Buzea Abagiu (27)

- Relu Stoica - Monumente şi eroi buzoieni (ediţia a II-a completată) (28)

- CERCURILE “CULTUL EROILOR” -- Prof. Bianca-Antoanela Toader - Cercul „Cultul Eroilor” Costeşti (29)

- EROI BUZOIENI DIN TIMP DE PACE -- Comandor av. (r) Aurel Niță - Generalul Ştefan Guşă a plecat, dar nu s-a plecat (34)

- 2 -

Adresa:Buzău, bd. Unirii nr. 140

Director fondator: gl. bg. (r.) Achim Alstani

COLECTIVUL DE REDACŢIERedactor-şef: - cdor av. (r) Aurel NiţăSecretar de redacţie:- col. (r) Constantin DinuFotoreporter :- ing. Dumitru PopescuRedactori colaboratori:- lt. col. (r) Gheorghe Petcu- col dr. Mircea Tănase- col. (r) Gheorghe Bălăceanu- col. (r) dr. Mihai Goia- preot prof. dr. Mihail Milea- cdor lect. univ. dr. Marius-Adrian

Nicoară- col. (r) Mihai Pîrlog- Viorel Frîncu- Emil Niculescu- prof. Relu Stoica- col. (r) dr. Emil Surlaru

Tipar: EditGraph, BuzăuISSN:

Răspunderea pentru conţinutularticolelor publicate aparţine în exclusivitate autorului, conform art. 205-206 Cod penal.

Copyright: este autorizată orice reprodu-cere fără a se percepe taxe suplimentare,indicând sursa (Buzăul eroic), cu excepțiatextelor și fotografiilor a căror proveniențăeste specificată expres.

Coperta 1: Poarta Cimitirului Eroilor dinBuzău.Coperta 3: Îngrijirea mormintelor dincimitirul eroilor buzoieni (localitatea Roșia,jud. Sibiu).Coperta 4: Cruce masivă de piatră dinCimitirul Eroilor ce adăpostește un osuarpentru eroii căzuți în cel de-Al DoileaRăzboi Balcanic din 1913.

Buzăul eroic

Revista se difuzează structurilor militare locale, primăriilor și consiliilor localedin județul Buzău, asociaţiilor partenere și instituţiilor publice interesate.

În atenţia colaboratorilor:Buzăul eroic primeşte pentru publicare articole, evocări, portrete, note, documente, re-

cenzii, fotografii inedite în legătură cu tematica abordată. Materialele propuse redacției vor fiprezentate pe suport electronic (CD, dischetă), însoțite de fotografiile originale sau scanateîn format JPEG, cu o rezoluție de cel puțin 300 dpi. În cazuri speciale vor fi acceptate și textedactilografiate. Fotografiile vor fi însoțite de explicații corespunzătoare și de numele autoru-lui lor (acolo unde este cazul).

De la caz la caz, redacția poate accepta preluarea unor articole apărute în alte publicații,dacă prezintă interes deosebit pentru tematica revistei; în această situație, persoana carepropune articolul respectiv are obligația să obțină acordul publicației în care a apărut.

Redacția își rezervă dreptul de a publica materialele în funcție de necesități și,desigur, dea nu le reține pe acelea care nu se înscriu în tematica publicației.

Page 3: Publicație a Asociației Naționale Cultul Eroilor “Regina ... · PDF file- Eroii lopătăreni din Primul Război Mondial, evocaţi în cartea Elenei Buzea Abagiu (27) - Relu Stoica

Filiala buzoiană a Asociaţiei Naţionale Cultul Eroilor“Regina Maria”, cu sediul la Comenduirea Garnizoanei, bd-ul Unirii nr. 140, are ca scop revigorarea patriotismuluinațional, cinstirea și eternizarea eroilor neamului.

Din 19 ianuarie 1991 şi până în 8 iulie 2001, mai multegrupuri de iniţiativă, cu conduceri diferite, au încercat săconstituie filiala locală, dar nu au reuşit. Abia în iulie 2001filiala a fost înființată prin entuziasmul și efortul unui colec-tiv de șase militari, doi profesori și un preot, având în fruntepe locotenent colonelul (r.) Constantin Namigeanu, și avândsediul, inițial, la Cercul Militar Buzău.

Între 27 mai 2004 şi 27 martie 2006 funcţia de preşedinteal filialei a fost îndeplinită de comandorul (r.) GheorgheLeonescu, apoi de colonelul (r.) Marcel Zaharia, care înianuarie 2008 a demisionat.

Din 2008, am deosebita onoare de a fi în frunteaacestei organizaţii, urmărind cu ardoare îndeplinireascopului acesteia.

Realizarea unei publicaţii care să reprezinte CultulEroilor în plan local este o dorinţă mai veche a mem-brilor filialei şi, în fapt, se aliniază revistelor deacelaşi gen ale filialelor din întreaga ţară.Aceasta va apărea anual, de Ziua Eroilor; oZi a Amintirilor, a comemorărilor şi a recu-noştinţei purtate acestora, astfel ca, gân-durile şi sentimentele transmise maideparte copiilor şi nepoţilor să dăinuiepeste timp.

Revista se adresează tuturor cititorilordornici să cunoască trecutul de jertfă al bu-zoienilor, faptele de arme ale acestora pecâmpul de onoare, operele comemorativeînchinate eroilor. Suntem gata să sem-nalăm cazurile de profanare a monumente-lor şi cimitirelor eroilor, să susţineminiţiativele de ridicare a noi opere comemo-rative.

Colaboratorii revistei sunt, de regulă, militarisau urmaşi ai unor familii de militari.

Sperăm ca Buzăul Eroic să aducă cititorilorînformații prețioase despre actele de vitejie aleeroilor buzoieni, cimitirele şi monumentelecomemorative de război din județ, mormintelemilitarilor, dar și relatări ale evenimentelor dinactualitatea locală.

Gl. bg. (r.) Achim Alstani, președintele Asociației Naționale Cultul Eroilor “Regina Maria”, filiala Buzău.

- 1 -

Buzăul eroic, o necesitate

Cuvânt înainte

Page 4: Publicație a Asociației Naționale Cultul Eroilor “Regina ... · PDF file- Eroii lopătăreni din Primul Război Mondial, evocaţi în cartea Elenei Buzea Abagiu (27) - Relu Stoica

EVENIMENT

- 2 -

AAstăzi este o zi mare, plină de încărcăturăemoţională şi spirituală, deoarece comemo-răm şi omagiem eroii neamului românesc şisărbătorim înălţarea de-a dreapta Tatălui aDomnului Iisus Hristos.

La ceas de mare sărbătoarea creştină şi naţională îiomagiem pe cei care de-a lungul veacurilor, cu sacri-ficii umane şi materiale, au creat o stare de spirit, unsentiment al eroismului, al patriei şi al dăruirii de sine.

Eroii poporului român, cu nume cunoscute, dar maiales necunoscute, unii ştiuţi doar de Dumnezeu, suntacele personalităţi care au demonstrat, chiar prin sac-rificiul suprem, că pun interesele comunităţii sau alenaţiei mai presus decât interesele proprii. Astfel, prinacţiunile întreprinse în situaţiile istorice dificile pe carele-a traversat poporul şi patria noastră în trăirea samilenară în acest spaţiu binecuvântat, au contribuit lacontinuitatea noastră ca naţie.

Astăzi suntem datori şi onoraţi, în acelaşi timp, să îiomagiem pe cei care s-au dovedit a fi cei mai braviapărători ai neamului românesc şi ai interesuluinaţional, pentru care au adus jertfa propriilor vieţi, atâtîn spaţiul Carpato-Danubiano-Pontic, cât şi în ţinuturide pe alte continente.

Actele lor de eroism sunt consemnate nu numai deistoria noastră, dar sunt repere şi în istoria universală.Tăria de caracter, determinarea, hotărârea şidragostea cu care au slujit cauza românească, neobligă să păstrăm şi să permanentizăm valorile patri-moniului naţional pe care ei l-au făurit cu trudă şisânge. Cu smerenie, noi cei de astăzi, români de pre-tutindeni, în ziua Înălţării Domnului Iisus Hristos,omagiem pe cei care au apărat şi purtat stindardulcauzei române de la Viena până în îndepărtataSiberie, precum şi pe cei care cu demnitate au tranşatîn cancelariile lumii drepturile şi libertăţile poporuluiromân.

Precum Iisus le-a spus ucenicilor săi în momentulÎnălţării: “Iată, Eu sunt cu voi până la sfârşitulveacurilor” aşa eroii noştri au fost şi rămân trup şi su-flet din România.

În momentele complicate ale acestui început desecol suntem datori să ne amintim, că dispoziţia lasacrificiu face însă diferenţa între un viteaz şi com-batantul obişnuit şi semnalează o asumare superioarăa scopului, neuitând că Patria Română a născut unnumăr colosal de OAMENI, în sensul cel mai înalt alcuvântului, oameni dispuşi să facă mari sacrificii.

Consider că gestul făcut la 14 mai 1923, laMărăşeşti, de către elevul eminent din anul întâi alLiceului Militar „Dimitrie Sturdza” din Craiova, AmilcarSăndulescu, rămas orfan după primul Război Mondial,este gestul pe care noi, cei care simţim româneşte, artrebui să-l facem zilnic. Nobleţea acelui copil necutremură şi ne salvează. Alegând Eroul Necunoscut,simbolul jertfelor româneşti, Amilcar Săndulescu, a în-genuncheat în dreptul sicriului nr.4, pe care a pusmâna, şi a rostit: “Acesta este tatăl meu” şi s-a rugat:“Doamne, Dumnezeul meu, ai în pază pe toţi eroii nea-mului, şi pe tatăl meu (�)”.

Ziua omagierii eroilor naţionali este ziua în care noi,cei în viaţă, ar trebui să ne măsurăm credinţa, umani-tarismul, conştiinţa si dragostea de ţară în raport cuanvergura dată de reperele morale şi spirituale aleneamului românesc.

Şi dacă un gânditor român afirma că „Eroismul nu edecât rezistenţă la sfinţenie”, am putea spune că „ero-ismul este cel mai aproape de sfinţenie”, iar eroii aduccinste şi onoare poporului din care s-au ridicat şi seconstituie ca parte a sufletului acelui popor.

Fie ca cele mai bune gânduri să ne îndrume spre re-alizarea binelui comun în ţara noastră.

HRISTOS S-A ÎNĂLŢAT!”

OO mm aa gg ii uu ee rr oo ii ll oo rr nn ee aa mm uu ll uu ii rr oo mm ââ nn ee ss cc

Page 5: Publicație a Asociației Naționale Cultul Eroilor “Regina ... · PDF file- Eroii lopătăreni din Primul Război Mondial, evocaţi în cartea Elenei Buzea Abagiu (27) - Relu Stoica

EVENIMENT

- 3 -

Membrii fiilialei buzoiene aiAsociației Naționale CultulEroilor „Regina Maria” au sa-

lutat cu respect iniţiativa Fundaţiei“Mareşal Alexandru Averescu”,Buzău, de a inaugura CimitirulMilitar din comuna Deleni, judeţulIaşi, acolo unde se odihnesc eroiidin Regimentul 48 InfanterieBuzău, căzuţi la datorie în iarnaanului 1917. Evenimentul a avutloc marţi, 23 octombrie 2012.

La inaugurarea cimitirului s-a or-ganizat o ceremonie militară lacare au participat: inginer GabrielBaltă – prefectul judeţului Buzău,Victor Chirilă – subprefectul judeţu-lui Iaşi, Cristinel Romanescu –vicepreședintele ConsiliuluiJudețean Buzău, Bogdan Abălași –vicepreședintele ConsiliuluiJudețean Iași, general de brigadăNicolae Ciucă – preşedintele Fun-daţiei “Mareşal Alexandru Ave-rescu”, Dumitru Prigoreanu –primarul comunei Deleni, locuitori

şi elevi din această localitate, ge-neral de brigadă Vasile Roman -comandantul Garnizoanei Iaşi, ge-neral de brigadă (r.) Achim Alstani -preşedintele Asociaţiei CultulEroilor din judeţul Buzău, precum şiomologul său ieşean, membri aifundaţiei, voluntarii care au partici-pat la reabilitarea cimitirului și elevidin Buzău.

Preasfinţitul Calinic Botoşăneanul,episcop vicar la Mitropolia Moldoveia oficiat o slujbă de pomenire aeroilor şi de sfinţire a troiţei.

Cu acest prilej a fost dezvelită oplacă comemorativă.

***Regimentul 48 Infanterie Buzău

face parte din regimentele care,prin jertfa supremă dată de ostaşiisăi, în Primul Război Mondial, acontribuit, alături de întreaga ar-mată română, la făurirea RomânieiMari.

În anul 1916, sângele ostaşilorbuzoieni a udat pământul strămo-

şesc al patriei, în luptele de peValea Oltului şi în bătălia Sibiului.În iarna anului 1917, armata ro-mână, aflată în retragere înMoldova, a fost cuprinsă de epide-mia de tifos exantematic. Printreaceştia şi militarii buzoieni, aflaţi înrefacere în zona Deleni-Maxut, ju-deţul Iaşi. Au fost răpuşi, de necru-ţătorul flagel, peste 600, o mareparte dintre ei, alături de trupurilealtor militari, aflându-se în CimitirulMilitar de la Deleni. În vara fierbintea anului 1917, soldaţii buzoieni auspus – Pe aici nu se trece! – în bă-tălia de la Mărăşeşti.

Jertfele lor nu au fost uitate nicide militarii regimentului, care, dupăterminarea răboiului, au ridicat unmonument la Buzău şi au amenajatun cimitir militar la Roşia.

***Inaugurarea acestui cimitir militar

a fost dedicată Zilei Armatei României.Activitatea face parte dintr-un pro-iect mai amplu, al cărui manager

In memoriamCinstirea eroilor buzoieni

Page 6: Publicație a Asociației Naționale Cultul Eroilor “Regina ... · PDF file- Eroii lopătăreni din Primul Război Mondial, evocaţi în cartea Elenei Buzea Abagiu (27) - Relu Stoica

EVENIMENT

- 4 -

este locotenent colonelul LiviuCorciu şi care face obiectul maimultor articole apărute în paginilerevistei fundaţiei, Străjer în caleafurtunilor. Organizaţia buzoiană arealizat, în anul 2010, restaurareamonumentului eroilor Regimentului48 Infanterie, din Parcul Eroilor –Buzău, iar în anul 2011, la 95 deani de la bătălia Sibiului, organiza-rea unei Tabere de îngrijire a Cimi-tirului Militar din comuna Roşia.Toate acestea au fost realizate demembrii fundaţiei, din respect pen-tru eroii şi istoria neamului româ-nesc. Au fost alături de ei,autorităţile locale din Buzău, co-muna Roşia – judeţul Sibiu şiDeleni – judeţul Iaşi.

Cimitirul Militar Deleni are o su-prafaţă de 480 m.p. şi are delimi-tate 8 parcele cu câte două crucifiecare, în total 16 cruci din piatrăde Năieni, judeţul Buzău, confec-ţionate de Marian Apostol, primarulcomunei. Ansamblul mai cuprindeo troiţă din lemn de stejar sculptatăde Maricel Potoroacă din Iaşi, oplacă comemorativă pe care stă

scris: În iarna 1916/1917, în timpce aflau în refacere, cantonaţi înbordee săpate în pământ la margi-nea satelor Deleni şi Maxut, peste600 de militari din Regimentul 48Infanterie Buzău au fost răpuşi deepidemiile de tifos exantematic şifebră recurentă, care au făcut ra-vagii în rândurile armatei române,dar mai ales în rândul populaţiei dingreu încercata Moldovă. Parte din-tre ei se află înhumaţi aici, în gropicomune, în şanţuri paralele săpatela marginea cimitirului comunal, caîntr-o camaraderie de arme, înce-pută odată cu Marele Război şicontinuată dincolo de mormânt.Acest ansamblu comemorativ afost reamenajat în amintirea și întrupomenirea peste veacuri a sacrifi-ciului vieților lor tinere săvârșit pen-tru libertatea neamului românesc.

***Joi, 25 octombrie 2012, la pri-

mele ore ale dimineții, cadre mili-tare, oficiali și personalități politicedin Buzău s-au adunat în fațaMonumentului Eroilor, de lângăCimitirul cu același nume, pentru a

sărbători Ziua Armatei Române. Caîn fiecare an, după oficierea servi-ciului religios de către preoți mili-tari, alături de celelalte instituțiilocale și partide politice, a depus ocoroană și grupul de membri aiCultului Eroilor, filiala Buzău, dincare au făcut parte: generalul debrigadă (r.) Achim Alstani, doam-nele Floarea Damian și NiculinaNiță, colonel (r.) Mihail Pîrlog, col.(r.) Tudorel Fătu, mr (r.) LiviuTătaru. La manifestare au fost pre-zenți și elevi de la diferite școli dinmunicipiu, precum și buzoieni cu-rioși.

În continuare, președintele filialeia participat alături de oficiali, la fes-tivitatea de depunere a jurămantu-lui militar de către elevii ŞcoliiMilitare de Maiştri Militari şi Subofiţeri aForţelor Aeriene “Traian Vuia” şi amilitarilor Şcolii de Aplicaţie pentruForţele Aeriene “Aurel Vlaicu”. Deasemenea, pe platoul Dacia s-aputut admira o expoziţie de tehnicămilitară folosită de trupele româ-neşti în Irak şi Afganistan.

***Comuna buzoiană Siriu a fost

singura localitate din mediul rural încare au fost organizate manifestăride amploare dedicate Armatei Ro-mâne, ceremonialul militar și reli-gios, precum și depunerea decoroane și jerbe de flori fiind făcutela "Cimitirul Eroilor" și Monumentul"Ostașului Erou" din Siriu. Cadrulnatural deosebit, precum și numă-rul impresionant de participanți auconstituit motive de bucurie pentruprimarul comunei, Corneliu Dumi-trescu, șeful executivului local con-siderând că prezența militarilor dinGarnizoana Buzău, de la InspectoratulJudețean de Jandarmi, a Gărzii deOnoare, a organizațiilor locale aleveteranilor de război, AsociațieiNaționale Cultul Eroilor, precum șia reprezentanților autorităților pu-blice de la nivel județean au făcutcinste și au adus o semnificațieaparte evenimentului.

Între alocuțiunile ținute s-a nu-mărat şi cea a generalului (r.)Achim Alstani, care a subliniat că

Page 7: Publicație a Asociației Naționale Cultul Eroilor “Regina ... · PDF file- Eroii lopătăreni din Primul Război Mondial, evocaţi în cartea Elenei Buzea Abagiu (27) - Relu Stoica

EVENIMENT

- 5 -

“de-a lungul vremii, pe tot teritoriulţării, s-au ridicat nenumărate mo-numente care ne amintesc şi cin-stesc faptele de vitejie alestrămoşilor noştri.

Comuna SIRIU este una dintrenumeroasele comunităţi ale judeţu-lui nostru, care nu şi-au uitat eroii.În amintirea lor s-a ridicat acest fru-mos cimitir şi monument din piatră,iar noi suntem azi prezenţi pentruai omagia şi cinsti aşa cum se cu-vine, după datinile româneşti;gardă de onoare, fanfară militară,sobor de preoţi, alocuţiuni, co-roane, jerbe şi flori.”

În încheiere, preşedintele ANCE,filiala Buzău, a mulţumit organelorjudeţene şi locale, tuturor cetăţeni-lor, tineri şi vârstnici din judeţulBuzău, “care prin participarea laocrotirea operelor comemorativede război şi cimitirelor de onoareale eroilor şi la activităţile de cin-stire a memoriei acestora, au datun sprijin deosebit pentru realiza-rea proiectelor asociaţiei.

Mulţumiri deosebite aducemdomnului primar, consiliului comu-nal şi cetăţenilor acestei localităţicare depun eforturi deosebite pen-tru întreţinerea acestui cimitir şi cin-

stirea aşa cum se cuvine a eroilorpatriei.”

***Monumentul Eroilor de pe raza

comunei Siriu (foto stânga) a fostconstruit începând din 1936 şi dez-velit în 1938 de către SocietateaCultul Eroilor, dar în ultimii ani sta-tuia ostaşului erou confecţionatădin bronz, opera celebrului sculptorFrederick Stork, ajunsese aproapede neobservat pentru trecătorii depe DN10 Buzău-Braşov. În condi-ţiile în care monumentul reprezentaunul dintre obiectivele istorice depe harta Buzăului, în urmă cu doiani primarul Corneliu Dumitrescu aapelat la diverşi sponsori, pentru arepune în valoare monumentul cesimbolizează marea încleştarecare a avut loc în zona pentru opri-rea inaintării armatelor inamice în1916 pe dealul Şoimul Siriului. To-todată, primarul buzoian vrea ca ande an Ziua Armatei să fie organi-zată în cadru festiv, astfel încat "Ci-mitirul Eroilor" şi Monumentul"Ostaşului Erou" să fie respectatecum se cuvine de localnici şi de că-lătorii de pe Valea Buzăului. �

Page 8: Publicație a Asociației Naționale Cultul Eroilor “Regina ... · PDF file- Eroii lopătăreni din Primul Război Mondial, evocaţi în cartea Elenei Buzea Abagiu (27) - Relu Stoica

Asociaţia Naţională cultul Eroilor „Regina Maria” ,filiala Buzău, este o organizaţie obştească nonprofit,nonguvernamentală, apolitică, democratică şi inde-pendentă, constituită din persoane care doresc săcontribuie la opera de construire, restaurare şi îngri-jire a monumentelor, cimitirelor, mormintelor indivi-duale şi a tuturor operelor comemorative de război,ridicate în memoria eroilor şi martirilor care s-au jert-fit pe altarul Patriei.

Filiala colaborează cu Prefectura, Consiliul Jude-ţean, Primăriile municipale, orăşeneşti şi comunale,Unităţile Militare, Asociaţia Naţională a Veteranilor derăzboi, Asociaţia Naţională a Cadrelor Militare în re-zervă şi retragere, Asociaţia Română pentru Propa-ganda și Istoria Aeronauticii, Consiliul Judeţean alPersoanelor Vârstnice, Clubul Paraşutiştilor „Şoimii”,Fundaţia Sfântul Sava, alte instituţii şi organisme cul-turale, social-economice şi societăţi comerciale.

Scopuri şi Obiective ale A.N.C.E.:- identificarea, restaurarea şi ocrotirea monumen-

telor, cimitirelor, edificiilor sau al oricăror construcţii şilucrări existente sau ce se vor înfăptui pentru come-morarea celor căzuţi la datorie, fără nicio deosebirede religie s-au origine etnică;

- construirea sau contribuţia la ridicarea de noi mo-numente, troiţe, plăci comemorative, în ţară sau stră-inătate, menite să eternizeze memoria celor căzuţipentru apărarea şi reîntregirea neamului, în specialpentru cei căzuţi în al doilea război mondial;

- cultivarea dragostei şi ataşamentului faţă de pa-trie şi idealurile sacre ale poporului şi armatei române,a respectului faţă de drapelul României, a sentimen-telor de recunoştinţă şi cinstire a înaintaşilor noştricare s-au jertfit pentru apărarea gliei străbune, a in-dependenţei, integrităţii şi suveranităţii naţionale;

- atragerea tineretului la activitatea de îngrijire a ci-mitirelor şi operelor comemorative de război închinateeroilor şi martirilor neamului;

- organizarea şi participarea la activităţile închinateZilei Eroilor, care se comemorează în fiecare an de„Ziua Înălţării Domnului”;

- participarea la organizarea şi desfăşurarea activi-tăţilor prilejuite de aniversarea evenimentelor istoricenaţionale şi de omagiere a marilor personalităţi dintrecutul istoric al poporului nostru, ca momente de re-

flecţie, înţelegere şi reconciliere;- întocmirea la sediul primăriilor a „Cărţii de Aur”, în

care se vor scrie numele şi alte date ale celor căzuţila datorie (distinct pentru fiecare război), precum şiale celor care au căzut în luptă îndeplinind un servi-ciu comandat;

- înaintarea de propuneri la organele în drept pen-tru acordarea numelor de eroi sau martiri unor locali-tăţi, străzi, pieţe, unităţi militare, instituţii deînvăţământ, etc.;

- revigorarea şi propagarea cultului eroismului ro-mânesc din toate timpurile, în rândul tineretului şcolarşi al maselor de cetăţeni de toate vârstele, prin publi-caţii, conferinţe, emisiuni radio, t.v., ceremonialuri mi-litare şi religioase etc.;

- reprezentarea, apărarea şi sprijinirea intereselorlegitime ale familiilor eroilor şi ale membrilor asociaţieiîn toate ocaziile;

- cimitirele şi operele comemorative de război alealtor ţări aflate pe teritoriul României, prin acorduriclare de reciprocitate, au acelaşi regim ca ale noastre.

Buzăul, ca de altfel toate filialele din ţară, se pre-zintă cu realizări deosebite, reuşind ca până laaceastă dată să avem: 1 mausoleu (cimitir) la Raco-viţeni; 88 de obeliscuri; 127 monumente; 19 cimitire(Buzău, Siriu, Racoviţeni); 21 troiţe (pe valea Buzău-lui cele mai multe); 38 de cruci; 877 de morminte;7 plăci comemorative; 14.077 de eroi români; 4.600de eroi germani; 3.170 de eroi ruşi; aşadar, un total de21.847 de eroi.

În ultimii ani au fost construite monumente în loca-lităţile: Cernăteşti, Costeşti, Mihăileşti, Vintilă Vodă.

În anul 2009 s-au realizat: un monument – locali-tatea Racoviţeni; un monument recondiţionat – Mo-numentul Regimentului 48 Infanterie – din faţa U.M.01671; albumul „Monumente şi eroi buzoieni” – reali-zat de prof. istoric Relu Stoica; revista „RomâniaEroică” – 200 exemplare vândute.

La nivelul judeţului Buzău sunt constituite, până înprezent, 36 de sub-filiale locale, numărând 598 demembri; de asemenea, asociaţia are în evidenţăpeste 50 membri de onoare şi 570 de membri simpa-tizanţi. �

BILANȚ

- 6 -

Scurt istoric al Asociaţiei Naţionale Cultul Eroilor„Regina Maria” , filiala Buzău

Page 9: Publicație a Asociației Naționale Cultul Eroilor “Regina ... · PDF file- Eroii lopătăreni din Primul Război Mondial, evocaţi în cartea Elenei Buzea Abagiu (27) - Relu Stoica

RESTITUIRI

- 7 -

Atunci, germanii au reușit săprindă un subofițer român, careîncerca să treacă linia frontului. Augăsit asupra lui o pungă de piele,atârnată la gât, în care erau schițecu dispozitivele germane de luptăși alte informații. În mai puțin de olună, au fost arestați 76 de oameni.

Sediul comandamentului militaral trupelor germane din zonă seafla în comuna Tichirești, în casalui D. Pantezică. Acesta, împreunăcu V. Chilian (vezi Magazin istoric,nr. 6/1970) au reușit să câștige în-crederea ofițerilor germani, care numai fereau de privirile lor hărțile se-crete. Cei doi copiau datele în-scrise pe ele și le transmiteau, prinprizonierii evadați din lagăre sauprin curieri, comandamentului mili-tar român.

Existau și alte rețele secrete, or-ganizate mai ales pentru sprijinireaevadaților care doreau să treacalinia frontului. Sătenii din MunțiiBuzăului le-au acordat adăpost șii-au călăuzit pe drumuri numai deei știute. Au fost ajutați peste 2 000de soldați și ofițeri români să revinăla unitățile lor din Moldova. Unuldintre cele mai puternice nucleeera cel din comuna Lopătari. Fu-sese organizat de învățătoareaMaria Beșliu, ajutată de colegele eiAna Beșliu și Tudora Enăchescu, șide Maria Șerbescu, Ecaterina Stă-nescu, Dumitru Ghica Moise, IonVânătoru, Damian Brătila, RaduDumitru Tețcaru, Victor Coșnea,Constantin Albu (primarul comuneiLopătari). Aveau legături cu per-

soane din satulMănești, undeacționa învăță-torul NicolaeDeșliu. Printrecălăuze senumărau Nico-lae Cristescu,preotul IosifI o n e s c u ,C o n s t a n t i nZărnescu, IonStoica, MarinSimion, IonApostol.

În 26 și 27 iulie 1917, laTribunalul Curții Marțiale de pelângă Divizia 89 infanterie ger-mană, cu sediul la Focșani, s-adesfășurat procesul grupului de pa-trioți români. Rechizitoriul, întocmitde maiorul Larchenfeld, cuprindeapatru volume. Sentința s-a pronun-tat la 5 august 1917, cu numai o ziînaintea bătăliei de la Mărășești.Vasile Chilian, Dumitru Pantezica,Toma Cotea, Ștefanache Secăluș,Vasile Gălățeanu și Stan Baraboiau fost condamnați la moarte și ex-ecutați cu excepția ultimului din or-dinul mareșalului Mackensen, careși-a motivat atitudinea prin faptul căprocesul ar fi făcut multă vâlvă înGermania. Baraboi a reușit să fugăpe drumul spre locul de executie,dar, ajuns acasă după două săp-tămâni de peripeții, a murit lacâteva zile.

Capitanul Barbu Pârâianu, con-damnat și el la moarte, a evadat.După război, avea să ajungă până

la funcția de comandant al jan-darmeriei rurale. Dumitru GhicaMoise a fost condamnat la moarteîn contumacie, el reușind să se as-cundă în munti.

Primarul comunei Lopătari, C.Albu, a fost condamnat la cinci anidetenție, din care a executat un an,o lună și nouă zile, în pușcăriile dinFocșani, Râmnicu Sărat și în fron-tul de la Jilava. Alți membri airețelei de rezistență au fost con-damnați pe diferite termene, fiindeliberați la sosirea autoritățilorromâne.

În afara celor ce făceau parte dinrețeaua lui V. Chiliman, au maiacționat individual sau în grupurimai mici și alți patrioți. Ei ofereauhrană, adăpost și informații os-tașilor români ce treceau linia fron-tului spre Moldova. Astfel,antreprenorul de exploatăriforestiere Iulius Botha, dinGoidești, a fost condamnat la anigrei de închisoare pentru că a adă-

Pagini din Primul Război Mondial

Partizanii din Curbura CarpațilorÎn noaptea de 1/14 2/15 decembrie 1916 Divizia 12 de cavalerie patrundea în orașul Buzău, reședinta județului cu

același nume. Acesta, împreună cu județele Râmnicu Sărat, Purna și Brăila, au fost trecute sub jurisdicția militarăa Armatei 9 germană. Autoritățile de ocupație au instituit pedepse grele pentru locuitorii care ar fi avut intenția săfurnizeze informații autorităților române, peste linia frontului, sau să ajute prizonierii români să evadeze. Și ovreme, au crezut că nu aveau a se teme de vreun pericol. Pâna în noaptea de 21 mai 1917.

Imagine realizată de Serviciul fotografic al Armatei din RomâniaFotografia surprinde un interogatoriu al prizonierilor.

Page 10: Publicație a Asociației Naționale Cultul Eroilor “Regina ... · PDF file- Eroii lopătăreni din Primul Război Mondial, evocaţi în cartea Elenei Buzea Abagiu (27) - Relu Stoica

postit mai multi soldați români șiofițeri refugiați în spațiul in-tracarpatic, ajutându-i să revină înliniile române. La rândul lor, mona-hii Eftimie arhimandritul șiVartolomeu din Tisău au fostarestați, fiind învinuiți că au în-treținut pe soldații români ce voiausă se ducă la Mărășești! "PreotulTraian Popescu, din Nehoiași, afost condamnat, inițial, la moarte,fiind acuzat de spionaj și că ar fi în-

lesnit trecerea prizonierilor româniîn Moldova". Ulterior sentința i-afost schimbată, fiind mutat forțat cufamilia în comuna Scărlătești, dinjudețul Brăila. Tot pentru trecereaunor militari români în Moldova aufost arestați, judecați și condamnațila ani grei de pușcărie DamianBrătila, din Goidești, ConstantinNiculescu, din Glodeanu Cârlig șiMoroianu Răducanu, din Jugureni.

Am înfățișat câteva dintre faptele

de arme savârșite de românii dinCurbura Carpaților în zilele primu-lui război mondial, în momentegrele, când o parte a teritoriuluinațional se afla sub ocupație ina-mică vremelnică. Prin jertfa lor,și-au adus contribuția la realizareaRomâniei Mari.�

Dr. Constantin I. Stan(www.memoria.ro)

RESTITUIRI

- 8 -

În timpul războiului din 1877-1878prin care România și-a apărat pecâmpul de luptă independența destat proclamată la 9 mai 1877locuitorii comunei Cislău și-au aduso importantă contribuție materialăși umană. La decretarea mobilizăriigenerale, fiii Cislăului au fost înro-lați alături de cei ai județului Buzăuîn Regimentele 8 și 9 dorobanți, 4și 6 călărași, 2 artilerie și Batalionul2 vânători. Ei au participat la oper-ațiunile de acoperire a Dunării și lamemorabilele lupte de la Plevna,Rahova și Smârdan. Printre eroiiatacului de la 30 august 1877asupra redutei Grivița I ce apăracetatea Plevna s-a numărat șiOancea Ștefan, născut la Cislău șiînrolat la Batalionul 2 vânători. Înstatisticile vremii mai apare numelea încă șase eroi din Cislău, morțipe câmpul de luptă de la sudulDunării.

În memoria celor căzuți pe câm-pul de luptă în campania de luptădin 1877-1878 locuitorii comuneiCislău au hotărât ridicarea unuimonument care să păstreze vieamintirea lor. Având ca model pic-tura ce-l reprezenta pe caporalulNeacșu Ion, din ținutul Buzăului, s-a comandat la București un monu-ment care a fost dezvelit în ziua de24 iulie 1918.

În timpul Marelui război pentru în-tregirea neamului (1916-1918) Cis-lăul a căzut sub ocupația germanăîn ziua de 28 noiembrie 1916 în

jurul orelor 14 și fusese apărat deRegimentul 12 Cantemir Brăila,cantonat pe dealul Nicovanul, și deRegimentul 7 artilerie Buzău, carea așezat o baterie în crivina deplopi de la Colțul Pietrei iar o altăbaterie a ridicat-o cu caii sub dealulNicovanul. Satul Bărăști apărat deRegimentul 10 Putna Focșani acăzut sub ocupația germană înziua de 29 noiembrie 1916 ora 9.

Satul Scărișoara a fost apărat deRegimentul 11 Galați și așteptasosirea Regimentelor 28 Infanterieși 3 Vânători care trebuiau să vinădispre Buda. După lupte grele dateîntre 26 și 27 noiembrie în pădureaBuda și Scărișoara, în dimineațazilei de 29 noiembrie 1916 a căzutsub ocupație germană și satulScărișoara. (Satul Buda căzusesub ocupație germană în searazilei de 27 noiembrie 1916.)

În timpul ce Cislăul se afla subocupație germană, comandamen-tul german a intenționat să trimităîn Germania, ca pradă de războistatuia soldatului Neacșu din cen-trul satului. S-a cerut primarului IonG. Dumitrescu să aducă douăperechi de boi cu lanțuri pentru adeplasa monumentul de pe soclu.Spre meritul lor, fruntașii satului austăruit pe lângă locotenentul Wol-Pert, comandantul german din gar-nizoana Cislău, l-au convins peacesta că pe soclul monumentuluinu este scris nimic care săjignească armata germană și, în

consecință, s-a renunțat la de-montarea monumentului.

Cislăul a stat sub ocupația ger-mană până la 1 noiembrie 1918,când trupele germane au fost obli-gate să se retragă de pe frontul dinMoldova. �

(http:www.//primariacislau.ro).

Caporalul Neacșu Ion, simbolul Cislăului

Page 11: Publicație a Asociației Naționale Cultul Eroilor “Regina ... · PDF file- Eroii lopătăreni din Primul Război Mondial, evocaţi în cartea Elenei Buzea Abagiu (27) - Relu Stoica

TEATRELE DE OPERAŢII

- 9 -

Întreaga istorie a poporului român se înfăţişeazăca istoria unor necontenite lupte pentru apărarea in-dependenţei naţionale, pentru libertate, dreptate so-cială, pentru neatârnare, progres, civilizaţie şipăstrarea credinţei strămoşeşti.

Aici, înfăşuraţi în jurul Carpaţilor, înaintaşii noştriau rezistat bărbăteşte, veacuri de-a rândul, unor put-eri prădalnice care s-au poticnit, în repetate rânduri,în scuturi şi piepturi româneşti. Românii au preferatsă îngraşe cu sângele lor pământul decât să sesupună, fiind pătrunşi de nestinsul dor de libertate,de dragoste faţă de glia străbună, că „iubirea demoşie e un zid”.

Cu toate că România s-a situat la intersecţia unormari imperii şi puteri prădalnice, nu s-a lăsat cucerităşi nu a devenit vasală nimănui. Dorul de libertate şide a fi în lume cineva a străbătut veacurile ca o torţăvie.

Dintre nenumăratele lupte purtate sub conducereaunor mari voievozi şi domni, mă refer în acest articolla Primul Război Mondial, în care şi-au pierdut vieţilecirca un milion de români, dar care, în final, a dus laîntregirea pământului strămoşesc, la înfăptuireaRomâniei Mari. Nu există sat românesc care să nu fidat tribut de sânge în crâncenele lupte de laMărăşeşti, Mărăşti şi Oituz: bărbaţi în floarea vieţiicare nu şi-au mai văzut părinţii, mii de văduve derăzboi şi copii orfani care au parcurs cu mari greutăţimateriale anii ce au urmat.

Regele Ferdinand a promis pământ ostaşilorromâni încă de când se aflau în tranşee şi s-a ţinutde cuvânt. Regina Maria şi Patriarhul României audesfăşurat o statornică activitate de comemorare şicinstire a eroilor neamului, organizând acţiuni con-crete de ridicare a unor monumente în toate local-ităţile patriei.

Dacă la nivel local iniţiativa a fost luată de preoţi,atunci monumentele au fost amplasate în incinta bi-sericilor, iar dacă iniţiativa a aparţinut învăţătorilorsau primarilor, monumentele eroilor au fost ridicateîn faţa şcolilor sau în centrul civic al satului.

În comuna Cernătești, cele cinci monumente aleeroilor din prima conflagraţie mondială au fost con-struite în incinta celor cinci biserici, la vedere, într-unloc anume ales, cu spaţiu suficient pentru organi-zarea unor manifestări de comemorare. Pe acestemonumente sunt înscise numele a 220 de eroi.

În parohia satului Cernăteşti, monumentul a fostreabilitat (în anul 2010) într-o nouă arhitectură,străjuit de două tunuri care au fost folosite în luptă.

Primul înscris pe lista celor 46 de eroi este numelesublocotenentului în rezervă – învăţătorul Alexan-

dru Stănescu – un demn înaintaş al corpului nostru di-dactic.

Învăţătorul Alexandru Stănescu era fiul preotuluiVasile Stănescu, care, la sfârşitul secolului al XIX-leaşi începutul secolului al XX-lea, a slujit în vechea bis-erică din Dealul Cernăteşti. Alexandru Stănescu a

EROI BUZOIENIII

Să nu uităm, niciodată, eroii

Monumentul din satul Aldeni, comuna Cernătești.Se află în imediata apropiere a bisericii cu hramul “SfântulGheorghe”. Este în formă de obelisc cu cruce în vârf, ale

cărei braţe sunt unite de o coroană de lauri. Monumentul esteplacat cu marmură şi este protejat de un mic zid cu stâlpi înformă de obuz la colţuri, ce sunt legaţi cu lanţuri de fier. Pe oplacă sunt înscrise versuri din cântecul patriotic “Pui de lei”,

după care urmează numele eroilor satului căzuţi în cele douărăzboaie mondiale.

---------------------------------------------------------------------------------

Page 12: Publicație a Asociației Naționale Cultul Eroilor “Regina ... · PDF file- Eroii lopătăreni din Primul Război Mondial, evocaţi în cartea Elenei Buzea Abagiu (27) - Relu Stoica

TEATRELE DE OPERAŢII

- 10 -

absolvit Şcoala Normală din Buzău şi a satisfăcutserviciul militar obligatoriu, în urma căruia a fostavansat la gradul de sublocotenent.

În anul 1914, a fost numit învăţător la şcoala dinCernăteşti, iar în anul 1915 a fost concentrat, apoi afost dus pe front, de unde nu s-a mai întors.Plângeau toţi elevii lui când domnul învăţător a ple-cat la oaste. Şcoala s-a închis pentru o vreme şi cugreu s-a putut găsi un înlocuitor care să ducă maideparte flacăra ştiinţei de carte la Cernăteşti.

În clădirea unde, prin anii ′50-′60, se afla sediulSindicatului Învăţământului din Buzău (vis-a-vis deBiserica Sfinţii Îngeri, lângă restaurantul „Dunărea”),pe un perete din faţa Casieriei C.A.R., era o placă demarmură pe care erau trecuţi învăţătorii din judeţul

Buzău căzuţi eroic în anii 1916-1918, printre carefigura şi Alexandru Stănescu de la Cernăteşti.

A fost un om de vază – un dascăl destoinic – devreme ce urmaşii săi i-au păstrat şi cinstit memoria.În anul 1934, inimosul învăţător Gheorghe Paramona înfiinţat Societatea Culturală „Alexandru Stă-nescu”, care organiza serbări şi şezători cu tinerii dinsatul Cernăteşti. Tot în cadrul acestei societăţi cultur-ale s-a înfiinţat prima bibliotecă sătească, cu 320 decărţi.

Memoria eroului învăţător Alexandru Stănescu afost şi va fi păstrată şi onorată, aşa cum se cuvine, şide către învăţătorii din şcolile vecine. Aşa cum ne in-formează prof. Gheorghe Udrea (în lucrarea sa „Blă-jani – file de monografie”), la 24 mai 1942, la Blăjani,s-au întâlnit cadrele didactice din Aldeni, Cernăteşti,Izvoru-Dulce, Săpoca, Valea Puţului şi Blăjani, încadrul Cercului Cultural „Alexandru Stănescu”.

Programul a început cu o slujbă religioasă, la Bis-erica din Blăjani, cu prezentarea activităţii şiomagierea unui alt erou local – învăţătorul sublo-cotenent Nicolae Diamandi – căzut pentru patrie încampania 1914-1918. Activitatea s-a încheiat cu oserbare deosebită: cântece, recitări şi dansuri, careau impresionat pe cei prezenţi – cetăţenii comunei şioaspeţii amintiţi.

Căzuţi pe altarul interesului naţional, eroii nu tre-buie uitaţi!

Ziua Eroilor este socotită sărbătoare naţională, zicare coincide (după o veche tradiţie) cu ziua ÎnălţăriiDomnului. Cu acest prilej, este venerată jertfa lorsupremă. Tinerii şi vârstnicii depun coroane de flori,intonează cântece patriotice şi asistă la cele mai ver-itabile lecţii de istorie naţională.

Eroi au fost, eroi sunt încă!

(creaţie populară)

Noi stăm şi astăzi strajă-ndelungată,Sus, sus, la ale veşniciei porţi.Aducem iarăşi jertfă ne-ntinată,Luaţi aminte, noi nu suntem morţi!

Cum stăm noi jertfă lângă Dumnezeu,Din noi se-nalţă flacăra cea viePrin care-n ceruri amintim mereuCă este pe pământ o Românie.

Şi dacă neamul plânge în nevoi,Noi stăm de veghe sus necontenitŞi cerem izbăvire pentru voi,Căci numai pentru asta ne-am jertfit. �

Prof. Viorel Suditu, Cernăteşti

EROI BUZOIENI

Monumentul vechi din satul Cernăteşti. În cimitirul satului a fost ridicat, în anul 1927, un monument con-struit din piatră, sub forma unei coloane aşezată pe un soclu în

două trepte şi pe al cărei capiteliu se sprijină o cruce cu cunună.Pe laturile coloanei sunt înscrise numele eroilor, iar inscripţia de

pe faţadă precizează că , "Acest monument s-a ridicat eroilormorţi pentru patrie în anii 1916-1918 din comuna Cernăteşti, dinobolul văduvelor, părinţilor şi fraţilor celor morţi, din iniţiativa ca-

marazilor rămaşi în viaţă. Ctitori pr. C. Şerpoianu, SpiridonPopa, Tache Dragu, Gheorghe I. Udrea, Dumitru Muşat, 1927.”

Pe monument sunt înscrise numele eroilor, greu lizibile.În anul 2000 din inițiativa preotului Toader Aurel, a fost construită o troiță impunătoare cu forme arhitecturale

moderne, din ciment și sticlă.

Page 13: Publicație a Asociației Naționale Cultul Eroilor “Regina ... · PDF file- Eroii lopătăreni din Primul Război Mondial, evocaţi în cartea Elenei Buzea Abagiu (27) - Relu Stoica

TEATRELE DE OPERAŢII

- 11 -

Unul din marile daruri cu careDumnezeu a blagoslovit poporulnostru român este numărul marede sfinţi români, ştiuţi şi neştiuţi denoi, care strălucesc precum stelelepe bolta cerească a Bisericii.Printre aceştia, la loc de mare cin-ste se află Sfântul mucenic Sava,unul din primii martiri creştini carea trăit şi a pătimit pe meleagurileBuzăului. În vechile calendare bis-ericeşti i se spune “Gotul”, nu pen-tru că era got de neam, ci pentru căel a trăit în ţinuturile din sud-estulţării noastre unde în veacul al IV-lea se aflau goţii - popor migratorcare pusese stăpânire pentru ovreme pe aceste meleaguri, undea vieţuit şi Sfântul Mucenic Sava.

Faptul că Sfântul Sava era stră-român, se vede clar atât din Actulmartiric, cât şi din corespondenţapurtată între Sfântul Vasile celMare cu Betranion - episcop deTomis şi cu guvernatorul SciţieiMinor: Junius Soranus, unde se facmulte referi la credinţa creştină astrămoşilor noştri. Sfântul Sava s-a născut în jurul anului 334, într-unsat din ţinuturile buzoiene, nu de-parte de râul Museos, numit astăziBuzău.

El a avut marea fericire să senască dintr-o familie de părinţicreştini care, deodată cu hrana tru-pească, i-au dat-o şi pe cea su-fletească, îndestulându-l cucuvântul lui Dumnezeu, care a roditînsutit în inima lui, aprinsă dincopilărie de dorul lui Hristos. Pre-cum doreşte cerbul apa izvoarelor,aşa dorea de mult Sava să se îm-părtăşească cu cele Sfinte în Bis-erică. De mic copil a avut aceastăînclinaţie spre viaţa religioasă,trăind asemenea unui monah însfinţenie şi ascultare de Biserică.

Duhovnicul lui era preotulSansala - părintele satului, al căruinume era foarte cunoscut până înDobrogea, unde avea multe rude,la care găsea ocrotire şi sprijin su-fletesc, când se porneau perse-cuţtiile împotriva creştinilor.Dumnezeu l-a înzestrat pe Savadin pruncie cu darul cântărilor reli-gioase, fapt pentru care preotulSansala l-a apropiat foarte mult debiserică, folosindu-l ca dascăl, des-fătând auzul creştinilor ce luauparte la oficierea slujbelor reli-gioase. Orice dar trebuie folositspre slava lui Dumnezeu şi spremângâierea celor din jur. Atuncicând, din diferite motive, nu sesăvârşea Sfânta Liturghie în satulsău, Sava pleca într-o cetate dinapropiere – probabil oraşul Buzăude astăzi – unde slujea preotul Gut-ticas. Cu trecerea timpului, Savasporea tot mai mult în celeduhovniceşti.

În Actul martiric alcătuit de unreprezentant al Bisericii din Goţia,din care făcea parte, se arată căera “drept în credinţă, cucernic,gata spre toată ascultarea cea îndreptate, blând, simplu la cu-vânt, dar nu în cunoştinţă,vorbind tuturor paşnic despreadevăr, făcând să tacă pepăgâni, nesemeţindu-se, cipurtându-se cum li se cuvinecelor smeriţi, liniştit şi negrăbitla cuvânt şi foarte râvnitor la totlucrul bun”. Hrana lui era postul şirugăciunea, la care adăuga cuvân-tul Evangheliei lui Hristos. Era buncu toată lumea, încât toţi cei din satîl iubeau, ba chiar şi goţii carestăpâneau aceste ţinuturi şi încă nuerau creştini. Imediat după edictulde la Milan, dat la anul 3l3 de îm-păratul Constantin cel Mare, a

urmat o perioadă de linişte reli-gioasă şi de refacere a vieţii bis-ericeşti. Creştinii ieşeau dincatacombe la lumină, slujind luiHristos.

Însă, după moartea împăratuluiConstantin cel Mare, a urmat dinnou un puternic val de persecuţiiîmpotriva creştinilor. Goţii păgâniconduşi de Atanaric au declanşatrepresalii puternice şi împotrivacreştinilor din ţinuturile stăpânite deei. Păgânii le impuneau creştinilorsă mănânce din cărnurile jertfiteidolilor. Acei creştini care refuzauacest lucru erau foarte crunt perse-cutaţi şi chiar omorâţi. În aseme-nea încercare mare, unii păgâni,binevoitori, sfătuindu-se între ei,ofereau unor creştini, rude cu ei, înfaţa persecutorilor şi în public,carne nejertfită în loc de carne jert-fită idolilor, spre a-i păzi pe ai lorneîntinaţi şi a înşela pe prigonitori.Sfântul Sava a refuzat categoricacest compromis plin de vicleşug,spunând tuturor în public că: “dacăcineva va mânca din cărnurileacelea, fie şi nejertfite, acesta nupoate să mai fie creştin”. Prinaceasta, Sfântul Sava căuta să-iferească pe creştini de a cădea încursa diavolului “care urlă ca unleu, gata să înghită chiar şi pecei aleşi” (I Petru 5, 8). Într-o altăîmprejurare, păgânii, dorind săsalveze pe prietenii lor creştini,erau gata să jure în faţa prigonito-rilor că în satul lor nu este niciuncreştin. Dar Sava le-a spus: “pen-tru mine nimeni să nu jure, căcieu sunt creştin”. Credinţa lui eraputernică şi înflăcărată.

În anul 372, nefiind slujbă reli-gioasă de Sfintele Paşti în aceastăzi, deoarece preotul Sansala şimulţi creştini se refugiaseră din

EROI BUZOIENI

Viaţa Sfântului Sava Gotul de la Buzău

Page 14: Publicație a Asociației Naționale Cultul Eroilor “Regina ... · PDF file- Eroii lopătăreni din Primul Război Mondial, evocaţi în cartea Elenei Buzea Abagiu (27) - Relu Stoica

pricina persecuţiilor în sudulDobrogei, Sava a plecat într-unoraş din apropiere să serbeze în-vierea lui Hristos, împreună cupreotul Guttica. Pe când mergeape drum, i s-a arătat un bărbatfoarte înalt şi strălucitor la faţă carei-a zis să se întoarcă în satul lui, lapreotul Sansala. Dar Sava i-arăspuns că preotul Sansala nu esteîn sat, fiind plecat în Sciţia Minor şia mers mai departe spre preotulGuttica. Deşi afară era foarte fru-mos, dintr-o dată se porni o zăpadăimensă, care-i astupă drumul ca sănu mai poată merge mai departe.Atunci Sava a înţeles că voia luiDumnezeu este de a se întoarcecât mai degrabă în satul lui, undesosise între timp preotul Sansalapentru a săvârşi slujba SfintelorPaşti creştinilor care mai rămăs-eseră. Când s-au revăzut Sava cuduhovnicul Sansala s-au bucuratfoarte mult, că i-a ajutat bunulDumnezeu ca să mai slujeascăîncă o dată împreună de SfintelePaşti.

În preajma Sfintelor sărbători s-apornit un nou val de persecuţii îm-potriva creştinilor. Păgânii umblaudin sat în sat, căutând pe cei caremărturiseau credinţa în Hristos,pentru a-i face să se lepede deTaina Botezului. În noaptea a III-adupă Paşti, Atharid prigonitorul anăvălit în sat cu o ceată de tâlharişi l-au aflat pe preotul Sansalaacasă cu dascălul Sava, ce se odi-hneau după o noapte de priveg-here şi de cântare lui Dumnezeu.În semn de dispreţ, acei păgâni i-au dezbrăcat şi lovit cu nuiele şibice, arătând multă cruzime,lăsându-i aproape fără răsuflare.Dumnezeu le-a dat tărie şi răbdareîn aceste încercări, încât, făcându-se ziuă, Sfântul Sava zicea celorcare-l prigoniseră amarnic: “Oarenu m-aţi purtat voi prin locuriarse, prin ascuţişurile cioturilorbătându-mă? Vedeţi, însă, dacăpe trupul meu am vânătăi de perănile pe care mi le-aţi făcut?”

Dumnezeu, care face minuni şicare are grijă de aleşii Lui, l-a

tămăduit îndată pe Sf. mucenicSava de toate rănile pricinuite.Prigonitorii l-au legat după aceeape Sava între două osii metalicefoarte grele, unde l-au lăsat să sechinuiască o noapte întreagă. Întretimp, prigonitorii adormind, o fe-meie, care s-a sculat dis-de-dimineaţă pentru a găti bucatelecelor din casa sa, s-a dus şi l-a de-zlegat. Deşi era liber, el nu a fugitci, dimpotrivă, a rămas înapropiere, ajutând acea femeie lamunca ei. Dimineaţa, când a aflatAtharid despre acest fapt, a datporuncă să i se lege mâinile şi săfie atârnat de o grindă a casei. Niciaceste chinuri nu l-au făcut peSava să se lepede de Hristos, ci,dimpotrivă, şi mai mult se întărea.Atunci când un prigonitor a aruncatîn el cu un drug de fier, toţi credeaucă a murit, dar el, sculându-se,slăvea şi se închina lui Dumnezeu,spunând: “Aceasta m-a durut atâtde mult, de parcă m-aţi fi lovit cuun fir de lână”. Atharid, văzând cănu poate să-l facă pe Sava înniciun fel să renunţe la credinţa luiîn Hristos, a dat poruncă să-l îneceîn apa Buzăului. Auzind aceasta,Sfântul Sava a strigat de bucurie:“Binecuvântat eşti Doamne şipreamărit este numele Tău,Iisuse, în veci. Amin. CăciAtharid se osândeşte cu moarteveşnică şi cu pierzare, iar pemine mă trimite la Viaţa cea pu-rurea viitoare, căci astfel abinevoit Dumnezeul nostru“. Sol-daţii lui Atharid, văzând frumuseteaşi nevinovăţia acestui tânăr creştinSava, au încercat să-l salveze dela înecare, motivând că stăpânulnu ştie dacă-l vom slobozi să pleceunde va vrea. Auzind Sava acestecuvinte le-a zis: “La ce vă folos-esc aceste cuvinte? Faceţi cumv-a spus stăpânul vostru. Eu văddincolo de râu, ceea ce voi nuputeţi vedea. Îi văd pe cei ce tre-buie să primească sufletul meuşi să-l ducă în locaşul măririi;aşteaptă numai momentul cândva fi despărţit de trupul meu”.

Prigonitorii l-au luat şi l-au afun-

dat în apa Buzăului, căci avealegată de gât o greutate mare.Murind astfel, prin apă şi prin lem-nul ce-i era legat de gât, se ex-primă prin acest fel îndoit demuncă cele două simboluri alemântuirii oamenilor: Botezul şiCrucea.

După ce Sava şi-a dat duhul,oştenii l-au scos din apă şi l-aulăsat afară neîngropat. Venindcreştinii din apropiere, i-au luattrupul său sfânt şi l-au îngropat cumultă evlavie.

Vestea despre sfinţenia vieţii şicurajul credinţei Sfântului Sava s-arăspândit foarte repede până înAsia Mică, în cetatea Capadocieiunde slujea Sfântul Vasile celMare, care a făcut îndată oscrisoare lui Iunius Soranus să mi-jlocească pe lângă episcopul Be-tranion pentru a primi moaşteleSfântului şi a le aşeza în cetateasa. Moaştele Sfântului Sava au fostînsoţite de o scrisoare a Bisericiidin Goţia către Biserica din Ca-padocia, în care se spunea printrealtele: “Aveţi grijă să săvârşitiSfânta Liturghie în ziua cândprea fericitul martir Sava a fostîncoronat fără să fi cunoscutceilalţi fraţi, pentru care toatăBiserica ortodoxă şi apostolicăsă laude şi să binecuvinteze peDomnul care a binevoit să pre-amărească pe slujitorii Săi”.

Sfântul Sava este un mărturisitoral credinţei poporului nostru şi întrealte neamuri. Ne bucurăm că dinneamul nostru Dumnezeu a alesaceastă mlădiţă altoită în Trupul luiHristos, care este Biserica. El esteun neîncetat rugător înaintea luiDumnezeu pentru noi creştinii. Princinstirea Sfântului mucenic Sava,noi de fapt îl cinstim pe Dumnezeu,care este minunat întru Sfinţii Săi.Amin!

Preot prof. dr. Mihail Milea

- 12 -

EROI BUZOIENI

Page 15: Publicație a Asociației Naționale Cultul Eroilor “Regina ... · PDF file- Eroii lopătăreni din Primul Război Mondial, evocaţi în cartea Elenei Buzea Abagiu (27) - Relu Stoica

MONUMENTE ALE EROILOR

- 13 -

Monumentul “OstașuluiErou” de la Siriu,

reamenajarea pe noul amplasament (1)

La iniţiativa unui comitet condusde învăţătorul Al. Dumitrescu şiŞtefan Dumitrescu şi locuitori aisatului Siriu, se face apel la fun-daţia „Cultul Eroilor” ca în memoriaostaşilor căzuţi în luptele din munţiiSiriului să se aprobe construireaunui cimitir şi a unui monument. În

acest context trebuia găsit terenulpentru amplasarea cimitiruluieroilor. Donatorul terenului a fostprofesorul Pamfil Georgian, iarproiectul este realizat de „CultulEroilor”. Între 1929-1933 s-a strânscea mai mare parte a sumei debani necesare construirii cimitirului.

Lucrările au fost începute în anul1933 şi s-au încheiat în anul 1936,an în care a avut loc şi inaugurarea.

Potrivit proiectului, cimitirul aveaîn mijlocul său o biserică mică dinlemn – pentru oficierea slujbelor re-ligioase în amintirea celor căzuţi ladatorie – un osuar, atât pentru

În articolul „Monumentul” – prezentat la lucrările celei de-a VI-a ediţii a Simpozionului naţional “Monumentul, tradiţie şiviitor” – Iaşi, 2004, apare un documentat material despre Monumentul Eroilor de la Siriu, judeţul Buzău, sub semnătura col.dr. Mircea Tănase de la unitatea de paraşutişti Buzău. Întrucât am coordonat lucrările pentru reamenajarea MonumentuluiEroilor de la Siriu pe noul amplasament, dl. col. Tănase a avut o discuţie şi cu mine. I-am dat toate datele pe care le ştiamatunci. Între timp m-am documentat, iar manuscrisul „Nehoiu – o încercare de monografie” a lămurit toate aspectele legatede monument. (Gh. Petcu)

1 Gheorghe Petcu, ,,Judeţul Buzău – Legende şi istorie. Intimităţi ale secolelor trecute. Mistere şi enigme”, volumul 2,Editura Alpha MDN, Buzău, 2008, pag. 124 – 129.

Monumentul “Ostașului Erou” din Siriu afost construit în cinstea ostașilor români aiRegimentului 3 Vânători care au murit înluptă, în anul 1916, pe dealul Șoimul Siriu-lui, pentru a opri înaintarea armatei ger-mane.

În 1975, când a început construcția bara-jului hidroenergetic de la Siriu, ansamblul(monument și cimitir) a trebuit să fie mutatpe un amplasament deasupra șoselei DN10 Buzău-Nehoiu-Brașov - pe malul stângal barajului, efort finalizat de sociologulGheorghe Petcu și arhitectul AurelMichnea, în 1987. Osemintele ostașilornecunos-cuţi au fost mutate și ele, construindu-se și un osuar.

La intrarea în Cimitirul Eroilor, chiar dea-supra portii, este scris : "Nu-l uitati pe celcăzut în război. Lasați-i din când în când unloc liber la masă. Ca și cum ar fi viu întrenoi. Ca și cum s-ar fi întors acasă."

Page 16: Publicație a Asociației Naționale Cultul Eroilor “Regina ... · PDF file- Eroii lopătăreni din Primul Război Mondial, evocaţi în cartea Elenei Buzea Abagiu (27) - Relu Stoica

români cât şi pentru nemţi, precumşi crucile celor care au fost identifi-caţi. Toate aceste construcţii eraudominate de o statuie reprezen-tând un infanterist care pornea laatac cu arma într-o mână şi încealaltă mână o grenadă – operacunoscutului sculptor FrederickStork (d. 1942). Statuia era turnatădin bronz, în greutate de 3 t, la în-treprinderea „Voinea” din Bucureştişi transportată la gara Nehoiu pecalea ferată, iar de aici cu ajutorul aşase perechi de boi până la GuraSiriului, locul amplasării cimitirului.

Între locuitorii comunei, Comite-tul de iniţiativă şi autorităţilejudeţene au existat neînţelegeri şis-a ajuns chiar la conflicte de-schise, deoarece autorităţile – înfrunte cu prefectul judeţului – ur-măreau strămutarea cimitirului înoraşul Buzău, la Cimitirul Eroilor.Sătenii câştigă şi cimitirul varămâne acolo unde generalul Tra-ian Epure a condus luptele îm-potriva duşmanului, fiind numit„Apărătorul Văii Buzăului”. La inau-gurare, au participat peste 10.000

locuitori de pe Valea Buzăului,până la Pârscov şi Unguriu. Au maiparticipat: generalii Traian Epure –comandantul diviziei V Buzău – şiRadu Beldescu – comandantulCorpului V Armată.

Cimitirul va exista aici, la poalelevârfului Şoimul, mai bine de 45 deani, până în anii 1981-1982, când,datorită lucrărilor de la barajul Siriu(începute în 1975), terenul intrăsub oglinda lacului şi va fi strămutatcirca 2 km spre răsărit, înapropierea D.N. 10 Buzău-Braşov,pe un teren donat de familia Ion şi LigiaLeonte – foşti învăţători ai comunei.

Ziarul „Acţiunea Buzăului” din 27octombrie 1940 elogia pe bravulgeneral Traian Epure la moarteaacestuia: „Ostaşii care dorm încripta de la Siriu, ctitoria generalu-lui Epure, ca şi aceia rămaşi pe altemeleaguri, primesc pe comandan-tul lor drag la somnul veşniciei,mărturisindu-şi acum iubirea deneam şi de pământ�!”

Deci, meritul ridicării acestuimonument este al locuitorilor dinzonă, prin Comitetul de iniţiativă

(care a colectat banii), al generalu-lui Traian Epure şi al fundaţiei„Cultul Eroilor”. Am făcut aceastăprecizare întrucât fiecare dintre ceitrei iniţiatori îşi aroga toatemeritele, fără a aminti de ceilalţi doi.

În 1986 am fost la barajul Siriu îninteres de serviciu. Întrucât am statcâteva săptămâni în şantier, searamă întâlneam în camera unuia din-tre inginerii sau economiştii tineri aişantierului, pentru a conversa pemarginea cărţilor nou apărute,jucam şah, table sau făceam ex-cursii în împrejurimi. Am rămasuimit, văzând un craniu pe post deveioză, aşa cum mă citează dl.colonel Tănase în comunicarea dela Iaşi: „Din craniile găsite în cimitir,unii dintre constructorii barajului,mai ingenioşi, îşi confecţionauveioze, iar vitele satului păşteaunestingherite printre crucile eroilor.”

Am luat decizia să amenajezacest cimitir, nefiind nicio hotărâreîn acest sens din partea judeţului,ci un acord verbal din partea secre-tarului cu propaganda şi un sprijinal prim-vicepreşedintelui Consiliu-lui Judeţean – Maria Lazăr – care,la rugămintea mea, a repartizat pearhitectul Aurel Michnea (cu careeram prieten) pentru asistenţătehnică. Am constatat starea jalnicăîn care se afla cimitirul şi monu-mentul şi am început din ianuarie1987 să reamenajez, prin „coman-darea” gardului de fier forjat, a osu-arului şi a porţilor. La rugăminteamea, directorii, secretarii de partidsau liderii de sindicat de la Între-prinderea de Utilaj Tehnologic,IPICCF, Întreprinderea de Gea-muri, Inspectoratului Silvic, m-auajutat să realizez din fier forjat gar-dul, rafturi şi uşi pentru osuar, porţi,plantaţii de brazi, gard viu etc.

Când era vreme frumoasă, sesăpau şanţuri şi se turnau betoane,cu ajutorul domnului Dorojneac –şef de şantier – director fiind dom-nul Andrei şi cu oameni aduşi deprimărie, prin domnul Costache –secretarul adjunct cu propagandade la primăria Siriu – (nu este vorba

MONUMENTE ALE EROILOR

- 14 -

Siriu, Monumentul Eroilor, colecţia Gheorghe Petcu. Imagine din 2004.(Statuia este confecționată din bronz, are o greutate de 3 tone și reprezintă un soldat

al armatei române în poziție de atac, cu o pușcă în mâna stângă și o grenadă în mânadreaptă. Statuia este opera celebrului sculptor Frederick Stork și a fost turnată la Uzinelede armament de la Cugir, în anul 1922.

Pe soclul statui se află o placă comemorativă cu următoarea inscripție: "Pentruproslăvirea eroilor morți din Regimentul 3 Vânători și Divizia 6 și celor care au luptat în1916 pe aceste meleaguri barând pătrunderea armatelor dușmane în spatele frontuluiarmatei române.")

Page 17: Publicație a Asociației Naționale Cultul Eroilor “Regina ... · PDF file- Eroii lopătăreni din Primul Război Mondial, evocaţi în cartea Elenei Buzea Abagiu (27) - Relu Stoica

de fostul director IFET). Ultimulcare m-a ajutat cu plantarea debrazi şi gard viu a fost dl. inginerDumitru Drăgulănescu – inspectorşef la Inspectoratul Silvic Buzău.

La sugestia arhitectului AurelMichnea, pentru a scoate statuiaOstaşului Erou dintr-o mică vale şia o urca pe partea cea mai înaltă,mai vizibilă a cimitirului, mi-amasumat răspunderea şi în ziua de15 aprilie 1987, orele 16.00, am în-ceput mutarea „Ostaşului Erou”,fără nicio aprobare, la loc vizibil şiîndreptată cu faţa spre Ardeal.Până seara târziu, muncitorii au lu-crat fără întrerupere şi cu ajutorulunei macarale sosite pe înserat amaşezat statuia Ostaşului Erou penoul amplasament. A doua zi, întrepietrele postamentului s-a turnat ci-ment şi, extenuat, am serbat cuechipa de muncitori, cu domniiMichnea şi Costache, făcându-lecinste cu o bere.

În materialul prezentat de dl. col.dr. Mircea Tănase la simpozionulde la Iaşi se remarca:

„Statuia a fost amplasată din in-iţiativa şi pe propria răspundere adomnului Gheorghe Petcu, act demare curaj în acele vremuri, pe oînălţime dominantă din apropiereaCimitirului Eroilor şi orientată cufaţa spre Ardeal, oferindu-i per-spectiva şi posibilitatea de a fi re-marcată de la o distanţăapreciabilă de către cei carepătrund din nord pe Valea Buzău-lui, sugerând în acelaşi timp devizadevenită celebră după Mărăşeşti:Pe aici nu se trece!”

Pe 9 mai 1987 am reinauguratcimitirul şi Monumentul Eroilor, ser-bând cu oficialităţile şi populaţia dinzonă, aproximativ 500 de persoanedin: Siriu, Nehoiu, Gura Teghii,Pătârlagele, cu mare fast, ziuaobţinerii Independenţei de stat şivictoria împotriva fascismului. De la

Siriu, începând cu 15 mai 1987,m-am mutat la Pârscov, pentru amă ocupa de finalizarea lucrărilorla Casa Memorială „VasileVoiculescu”, lucrări care trenau din1973. Din luna mai până în oc-tombrie 1987 am finalizat şiaceastă lucrare, avându-l alături totpe arhitectul Aurel Michnea. Dacăveţi vedea acelaşi model de gard laMonumentul Eroilor de la Siriu şi laCasa „V. Voiculescu” de la Pârscov,noi suntem de vină, adică arh.Aurel Michnea, fie-i ţărâna uşoară,şi subsemnatul. �

Gheorghe Petcu, sociolog

P.S. De ZIUA ARMATEI, 25 oc-tombrie 2011, în prezenţa uneigărzi militare şi a unui numerospublic, am vorbit – pentru primaoară la Monumentul Eroilor de laSiriu după 25 de ani – despreaventura reabilitării MONUMEN-TULUI.

MONUMENTE ALE EROILOR

- 15 -

Cimitirul Eroilor de la Siriu.(Osemintele ostașilor căzuți în luptele de la Siriu au fost strânse și îngropate într-o nișă săpată sub soclul de piatră al statuii “Ostașului

Erou”. Astfel, a luat naștere Cimitirul Eroilor de la Siriu.În anul 1966 au fost ridicate în acest cimitir două cruci mari din piatră. Pe crucea din stânga este scris: "Ostașii din Regimentul 34

Infanterie. Sublocotenent Ștefanescu Gh. Ion, un plutonier și nouă soldați căzuți la 20 octombrie 1916 apărând vitejește acest pisc."Pe crucea din dreapta: "1916-1918. Pentru Patrie. Aici odihnesc ostașii necunoscuți căzuti vitejește pe aceste locuri în războiul

1916-1918."

Page 18: Publicație a Asociației Naționale Cultul Eroilor “Regina ... · PDF file- Eroii lopătăreni din Primul Război Mondial, evocaţi în cartea Elenei Buzea Abagiu (27) - Relu Stoica

În faţa taberei şcolare, într-un splendidcadru natural, s-a “Ridicat în timpul dom-niei M.S.Regelui Carol al II-lea, din fon-durile date de Societatea Cooperatistă“Munca” şi Primăria comunei Monteoru,pe locul donat de moşt(enitorul) Gr(igore)C. Monteoru, 1933 octombrie 29” un mon-ument dedicat “Eroilor din Monteoru,1916-1919. Morţi pentru patrie”, cum neinformează inscripţia săpată pe spatelesoclului. Monumentul are un soclu masiv,de piatră, care susţine statuia din bronz aunui ostaş aflat în acţiune, cu mâinile pearmă, exprimând dârzenie şi voinţa de aapăra cu orice preţ pământul strămoşesccălcat de duşman. Statuia este operasculptorului Ion Jalea. Ansamblul monu-mentului a fost realizat de Cristea Gh. Ră-dulescu din Buzău. Pe soclu sunt înscrisenumele eroilor căzuţi în timpul PrimuluiRăzboi Mondial (31), la care au fost adău-gaţi cei ce s-au jertfit în Al Doilea RăzboiMondial (30).. �

MONUMENTE ALE EROILOR

- 16 -

Eroilor din Monteoru...

La intrarea în curtea bisericii cu hramul“Adormirea Maicii Domnului”, în stânga,la şosea, a fost ridicată o cruce din mar-mură, aşezată pe un soclu din cimentmozaicat. Pe cruce sunt fotografiile a doieroi, tată şi fiu, şi inscripţia: “Dinu Grigore,decedat 1916 la Turtucaia” şi “ Dinu Gr.Nicu, mort în luptele de la Vigoda la 28august 1941”. Pe soclu este înscris ur-mătorul text: “Dragă soţ. Mi-ai răscolit dur-erea şi mi-ai luat fericirea. Îmi lăsaseşi unbăieţel de un an şi şapte luni, l-am făcutmare ca să-mi moară pentru ţară, la fel caşi tine. Tu, la Turtucaia, iar băiatul laVigoda, departe de căsuţa noastră ceafericită. Aşi vrea ca viaţa pe acest pământsă-mi fie cât mai scurtă ca să pot să vinmai repede lângă voi, soţ şi copil drag.Maria”.

În faţa bisericii, peste drum, o cruce, dinmarmură albă, aşezată pe un mic soclude ciment mozaicat, a fost “Ridicată înmemoria eroilor pentru libertate în anul1989 şi pentru Mihai” de către familiaDănoiu.. � Prof. Relu Stoica

Page 19: Publicație a Asociației Naționale Cultul Eroilor “Regina ... · PDF file- Eroii lopătăreni din Primul Război Mondial, evocaţi în cartea Elenei Buzea Abagiu (27) - Relu Stoica

MONUMENTE ALE EROILOR

- 17 -

din comuna Vipereşti este situatîn curtea primăriei într-un spaţiupropriu fiind alcătuit dintr-un obeliscsurmontat de o cruce. Aceasta,probabil, a înlocuit o acvilă cu arip-ile desfăcute dispărută în anii ’50 –’60. Pe obelisc este înscris “Cam-pania 1916 – 1919” şi pe trei laturisunt înscrise numele a 90 militaridin regimentele 7, 8, 48, 58 infan-terie, 2, 3, 5 vânători, 5 roşiori, 7 ar-tilerie şi 3 şi 8 obuziere. La bazasoclului, în faţă, este scris textul:„Eroii din 1944-1945”, şi urmeazănumele a 5 militari. Monumentul,din păcate, în dorinţa de a fi maibine îngrijit, a fost vopsit cu alb, iarornamentele cu negru şi auriu.. �

Monumentul Eroilor din Primul şi cel de-Al Doilea Război Mondial

din comuna Pătârlagele este amplasat în dreptul bisericii, într-un spaţiupropriu. A fost sculptat de Dimitrie Măţăoanu şi turnat la fabrica lui V.V.Răşcanu, şi dezvelit în iunie 1928. Pe un piedestal în formă de trunchi depiramidă se află statuia din bronz, rond-bose, a unui militar în uniformaArmatei Române din Primul Război Mondial, ţinând în mână, ridicat înaer, un drapel într-o atitudine victorioasă. Pe laturi se află două meplaturidin bronz, autor D. Măţăoanu, unul dintre ele reprezentând militari româniîn atac, iar celălalt pe Decebal şi Traian. Pe soclul statuii este gravat:„Celor care s-au jertfit pentru Patrie”. O placă din bronz aflată în faţă areînscris pe ea: „Eroii din comuna Pătârlagele care şi-au jertfit viaţa în luptacontra fascismului german. 1944-1945 ” şi urmează numele a trei local-nici. Sub ea, gravat în piatră, urmează textul (probabil înscris iniţial pelocul unde se află placa): “[Glorie] eroilor din Valea [Buz]ăului/ [gl]orie[vitejilor ?] ce-aţi luptat pentru a neamului între[gire]/ [şi ?] prin [vitejie ?]aţi înălţat stindardul de înfrăţi[re] [a neamului ?]/ glorie vouă ce-n plinavânt, v-aţi asvârlit peste [oştile duşman ?]e/ şi-aţi desrobit pământulsfânt, de hoardele bar[bare]/ glorie vouă ce aţi căzut cu fruntes spre lu-mina [sfântă ?]/ eroi ce viaţa v-aţi jertfit, un neam întreg [vă e recunoscător?]”. Textul este foarte deteriorat. Pe placa de bronz din spate: „S-a înălţatacest monument în anul 1928, luna iunie – banii s-au adunat prin sub-scripţie publică din iniţiativa şi stăruinţa generalului de divizie Ioan Jitianu– maestru-sculptor D. Măţăoanu”. Starea generală a monumentului estebună.. �

„„CCeelloorr ccaarree ss--aauu jjeerrttffiitt ppeennttrruu PPaattrriiee””

MonumentulEroilor dinPrimul şi celde - Al DoileaRăzboi Mondial

Page 20: Publicație a Asociației Naționale Cultul Eroilor “Regina ... · PDF file- Eroii lopătăreni din Primul Război Mondial, evocaţi în cartea Elenei Buzea Abagiu (27) - Relu Stoica

MONUMENTE ALE EROILOR

- 18 -

Troiță ridicată la Florica înmemoria unui buzoian, fostdeținut politic în Uniunea Sovietică

În memoria unui buzoian, veteran de război și fost deținut politic, fiulși nepotul acestuia au ridicat o troiță în comuna Florica. Început în anul2010, monumentul a fost gata în toamna anului 2012.

Gică Vasile Zaharia este numele buzoianului în memoria căruia afost ridicată troița de la Florica. „În 2010, m-am hotărât cu fiul meuIonuț, și susținut moral de oameni de cultură, precum Ioana Nica Scre-deanu, poetul Marius C. Nica, și mai multe fețe bisericești, să ridicămacest monument atât în memoria tatăl meu, cât și a eroilor căzuți pecâmpul de luptă”, a ținut să precizeze Ionel Gh. Zaharia.

La sfârșitul lunii trecute, monumentul a fost sfințit de un sobor depreoți. În aceeași zi, la monument a avut loc un moment artistic pe par-cursul căruia au recitat poezii poeții Marius C. Nica, Ionel Ghe. Za-haria, Viorel Frâncu, Marin Ifrim, Stan Brebenel, Mihai Macovei și elevaIoana Pavel.

Capturat de soldații sovietici, alături de mulți alți militari români, GicăVasile Zaharia a fost condamnat la 5 ani de temniță grea. Prizonierula fost obligat la muncă silnică, unde era înhămat precum animalele,arând grădinile șefilor lagărului unde fusese încarcerat. Sursa: Adevărul, 8 octombrie 2012.�

La Râmnicu Sărat a fost ridicat bustul bravului erou Pavel Zăgănescu, fiual Râmnicului Sărat, pompierul care a marcat un moment important înRevoluția de la 1848.

Ca semn de respect pentru eroii pompieri din Dealul Spirii și în mod spe-cial pentru colonelul Pavel Zăgănescu, la inițiativa domnului CosticăDirstaru, fost pompier la Detașamentul de pompieri Rm. Sărat, s-a ridicat șiamplasat acest monument pe strada Crîngul Meiului, în fața Detașamentu-lui de Pompieri. �

Eroii jandarmiÎn județul Buzău există două

monumente aparţinând jan-darmilor.

Monumentul eroilor jan-

darmi buzoieni se află în curteaComandamentului de Jandarmidin Buzău şi este alcătuit dintr-ocruce aşezată pe un piedestal înformă dreptunghiulară. Pe placadin marmură albă se află in-scripţia: „Eroilor jandarmi bu-zoieni: plt. maj. PascuGheorghe, 1918, plt. maj. VlasePetre, 1918, sergent Preda Chir-iţă, 1918“. Cei trei subofiţeri aufăcut parte din Compania de jan-darmi Buzău, unitate care, întimpul luptelor desfăşurate lacurbura Carpaţilor, a facilitat, prinpropriul sistem de informaţii, obună cunoaştere a zonei, de-plasarea trupelor române, repli-erea şi retragerea acestora pedrumuri sigure, evitându-seîncercuirea lor de trupele ger-mane; la 26 noiembrie 1916, înmomentul în care trupele ger-mane se aflau la 15 km de oraşulBuzău, compania de jandarmi s-a retras spre Moldova, cei treisubofiţeri fiind luaţi prizonieri.

Monumentul eroilor din

comuna Scurteşti este o cruceaşezată în 1926 pe care scrie„Acest monument s-a ridicat dejandarmi“, subliniind, aşa cum aremarcat ministrul de interneConstantin Sărăţeanu, că „înzilele de încercare prin care tre-ceau, la oraş ca şi la sate, înspatele frontului, jandarmii audat dovezi de virtuţi tot aşa demari ca şi pe front“. �

Page 21: Publicație a Asociației Naționale Cultul Eroilor “Regina ... · PDF file- Eroii lopătăreni din Primul Război Mondial, evocaţi în cartea Elenei Buzea Abagiu (27) - Relu Stoica

Cdor. av. (r) Iuliu Blaga – autorul volumului „Amintiri printre nori” (în 2009, la vârsta de 90 deani) – face parte din „familia” aviatorilor (A.R.P.I.A. „Comandor Mihai Băetanu”, filiala Buzău),unde este prezent la toate adunările generale. A publicat numeroase articole în revista aviato-rilor „Aripi Buzoiene”, chiar dacă are venerabila vârstă de peste 94 de ani!

Născut la 1 februarie 1919 la Blaj, s-a stbilit la Buzău în 1951, când a fost mutat la Școala Mili-tară de Aviație de la Boboc ca instructor pentru zbor fără vizibilitate, ziua și noaptea, însă in-trând în dizgrația organelor politice și de partid este oprit de la zbor, încredintându-i-se funcția

de profesor de navigație aeriană în aceeași unitate. În 1959, la 1 mai, a fost trecut în rezervă cu drept de pensie. Comandorul de aviație Iuliu Blaga n-a mai corespuns

exigențelor social-politice ale “tovarășilor” din conducerea aviației române. Rândurile următoare sunt scrise chiar de domnia sa. Comandor av. (r) Aurel Niță

Motto: „Când am fost solicitat să scriu acest articol, mi s-a spus că sunt o ISTORIE VIE. Dacă este aşa,să deschidem istoria la pagina cu război, capitolul PRIZONIERAT.” Cdor av. (r) Iuliu Blaga, 26.09.2012

- 19 -

Era vara anului 1941. Termi-nasem anul întâi al Şcolii de Ofiţeride Aviaţie (Secţia Naviganţi) şi neaflam la Turnu Severin, pentrupartea practică – zborul. Ne aflamcazaţi la internatul unei şcoli aflatelângă ruinele cetăţii Drobeta şi alepodului construit de Apolodor dinDamasc în anii 101-105 şi care maidăinuie după 2000 de ani. Tot pelângă această şcoală trecea şicalea fera-tă Timişoara-Bucureşti.

Seara, când terminam masa,contemplam priveliştea frumoasă,cu luna care se reflecta în Dunăre.Vedeam trenurile care circulau înambele sensuri (mai ales trenurinemţeşti, pline cu soldaţi şi arma-ment de război) din direcţia Tim-işoara spre Bucureşti. Acest lucruprevestea ceva, dar nu am dat im-portanţă acestui lucru, până îndimineaţa zilei de 22 iunie 1941,când l-am auzit la radio pe gene-ralul Antonescu: „Ostaşi, vă ordon:treceţi Prutul!”

Am înţeles că începuse cel de-alDoilea Război Mondial. Am aflat

EROUL DIN FAMILIA MEA

Veteranii povestescLocotenentul aviator Iuliu Blaga,prizonier de război

Comandorul Iuliu Blaga, la 94 de ani.

Page 22: Publicație a Asociației Naționale Cultul Eroilor “Regina ... · PDF file- Eroii lopătăreni din Primul Război Mondial, evocaţi în cartea Elenei Buzea Abagiu (27) - Relu Stoica

- 20 -

mai târziu că, în acea dimineaţă, înprima misiune, căzuse doborât lo-cotentul comandor Corneliu Bătă-ciu, pe care l-am cunoscut la Cluj,când zburam în cadrul şcoliiA.R.P.A. Atunci nu credeam căvom participa şi noi la război, fiindobişnuiţi cu „Blitz Crieg”-ulnemţesc, dar m-am înşelat amar-nic!

Am terminat zborul la TurnuSeverin pe avionul I.A.R.-27 şi ne-am întors la Cotroceni, pentru cur-surile anului doi. La 10 mai 1942am terminat şcoala şi am fostavansat la gradul de sublocotenentaviator.

După un concediu de 10 zile,ne-am prezentat la Călăraşi, pen-tru continuarea perfecţionării înzbor cu avionul NARDI, apoi ne-amdespărţit, pe categorii: bombarda-ment, vânătoare, asalt, re-cunoaştere. Am ales bimotorul camjumătate din promoţie şi am fostrepartizaţi la Centrul de In-strucţie a Aviaţiei de la Ziliştea-Buzău (actualul Boboc).

Am terminat şcoala de bimotoareîn primăvara lui 1943, după caream fost trimişi la Popeşti-Leordeni,ca să ne perfecţionăm în zborul in-strumental PSV (pilotage sans viz-ibilite). În toamna acelui an, o mareparte dintre noi am fost repartizaţila Flotila 2 Bombardament Tecuci.

În tot acest timp, războiul con-tinua. Nemţii cu aliaţii lor – români,italieni – ajunseră până la Stalin-grad, unde au fost opriţi şi încercuiţidiverşi nemţi (sub comanda gene-ralului Paulus). Românii au capitu-lat şi au fost luaţi prizonieri.

În acest timp, Flotila 2 Bombar-dament Tecuci se afla în refaceredupă participarea la război. Iarnaanului 1943-′44 a trecut în linişte,până în martie 1944, când sovieticiiau trecut Nistrul pe podul de laSoroca, iar flotila noastră a primitordin de acţiune.

La 19 martie 1944 am participatla prima mea misiune: bombar-darea podului de la Soroca. L-amavut observator pe cpt. Şerban Tra-ian, telegrafist, pe serg. maj. Ange-

lescu Zamfir, mecanic de bord, peJitaru Constantin şi trăgător aerianpe Tastauanu Mihai. Eram cuprinsde un complex de sentimente greude descris. Era ceva nou pentrumine. Nu ştiam dinainte cum se vatermina misiunea. Nu ştiam ce eramai periculos: aviaţia inamică sauantiaeriana. Pentru mine s-adovedit a fi antiaeriana sovietică.

După primele misiuni neobişnuiserăm şi plecam mai liniştiţi.

În dimineaţa zilei de 25 aprilie1944, am fost trezit de curierulunităţii, cum se obişnuia. M-am îm-brăcat repede şi în centrul oraşuluiŢăndărei ne aştepta o maşină săne ducă la unitate. Se auzeau mo-toarele avioanelor pornite demecanici. Am ajuns la aerodrom şiam primit misiunea de a bombardao pădure dintre localităţile CÂRPIŢIşi STÂNCA.

Am decolat, ca de obicei, în for-maţie de câte trei. De la Iaşi ne-aînsoţit o formaţie de avioane I.A.R.-80. Am ajuns la obiectiv, ofiţerulnavigator – slt. VANCEA ŞTEFAN– a început să lanseze bombele şideodată avionul meu a explodat,fiind lovit în plin de un obuz al arti-leriei antiaeriene inamice. Eu amfost ejectat din avion.

Perfect conştient, văzând că nuse deschide paraşuta, am acţionatmânerul de la piept. Am tras de el,după care am simţit o smucitură(când s-a deschis paraşuta), dupăcare am început să plutesc lin,susţinut de suspantele paraşutei.Vedeam Iaşul care, de la înălţimeade 5.000 metri, părea aproape. Amîncercat să manevrez paraşutaspre Iaşi şi atunci am realizat căpielea de la încheietura mâinilorera arsă şi se jupuia în timp cetrăgeam de suspante ca să mă în-drept spre oraş. Nu îmi dădeamînsă seama că şi faţa îmi era arsă.

Nereuşind manevra de apropierede Iaşi, m-am lăsat plutind în voiasorţii. Pe la vreo 1.000 de metri, amauzit gloanţele şuierând pe lângămine. Trăgeau de jos, eu fiind oţintă vie, plutind în aer. Unul dingloanţe m-a lovit în mâna dreaptă.

Din fericire, mi-a traversat braţulfără să-mi atingă osul.

Am aterizat pe o arătură şi ime-diat am fost înconjurat de militariruşi furioşi, care au început să mălovească cu mâinile, cu picioareleşi cu patul puştii. Am avut „noroc”de sosirea unui ofiţer, care m-ascăpat de linşaj şi m-a îndreptatspre un camion ce aştepta în drum.Când am ajuns la camion, am fostlovit în cap cu patul unei arme cares-a declanşat, am dus mâna latâmplă şi, când mi-am văzutdegetele pline de sânge, am crezutcă m-au împuşcat în cap. Real-izând că încă nu am murit, m-amurcat în camionul care a plecatspre interiorul frontului. Am ajuns laun post de transmisiuni din spatelefrontului, am coborât şi m-amaşezat jos lângă Prut. A venit osanitară care m-a pansat la mâinişi la faţă. Observ la ea o oarecarecompasiune faţă de situaţia mea.Şi astfel a început...

PRIZONIERATUL (Fragmente)Au urmat vreo cinci zile grele,

fiind transportat cu o căruţă, însoţitnumai de un soldat rus şi un cărăuşromân. Faţa mi se umflase. Fiindbandajat capul complet, nu mi sevedeau ochii şi buzele, arătândhidos. Se speriau copiii din caseleunde ceream găzduire pestenoapte şi eram nevoit să căutămaltă locaţie.

În final am ajuns la Bălţi. Aicifuncţiona un spital cu răniţi sovi-etici. Într-o anexă era un grajd alRegimentului 6 Roşiori. Aici eram„cazaţi” soldaţii români răniţi. Graj-dul se afla în starea în care îllăsaseră militarii plecaţi în grabă.Eu am fost repartizat în boxa ocupatăde iapa Luminiţa.

Din când în când eram dus la spi-tal, pentru a mi se shimba banda-jele. Mă dezinfectau cu unantiseptic şi mă bandajau la loc.Astfel, timp de aproape o lună, m-am obişnuit cu dormitul pe jos: doarpe nişte cânepă topită şinemeliţată. În loc de pernăfoloseam gamela şi mă înveleam

EROUL DIN FAMILIA MEA

Page 23: Publicație a Asociației Naționale Cultul Eroilor “Regina ... · PDF file- Eroii lopătăreni din Primul Război Mondial, evocaţi în cartea Elenei Buzea Abagiu (27) - Relu Stoica

EROUL DIN FAMILIA MEA

- 21 -

cu o manta putredă între timp.M-am obişnuit chiar şi cu mirosul

de la hârdăul în care ne făceamnevoile... Treptat, arsurile au în-ceput să se vindece şi, odată cuameliorarea stării mele de sănă-tate, am fost mutat în alt grajd,ceva mai locuibil: nu mai stăteampe jos, ci pe o pardoseală din scân-duri; dispăruse şi mirosul fatiddinăuntru, pentru că aveam closetafară. Aici am fost aduşi cei câţivaofiţeri, un maior de cavalerie(Onigescu), un profesor de matem-atică din Moldova (GheorgheAchiţei), un sublocotenent de re-zervă (Lucănescu) şi eu. Nu pestemult timp, a sosit şi colegul meuCârligel Ionescu, exact la 40 de ziledupă căderea mea, care, cu oseară înainte, băuse de sufletulmeu, iar a doua zi dimineaţa a ple-cat în misiune, a fost doborât ca şimine şi a venit să se întâlnească cu„mortul”!

În luna august 1944, frontul de lanord de Iaşi a fost străpuns, iar înziua de 23 august 1944 România acapitulat. În ziua de 12 septembrie1944 s-a semnat armistiţiul. Amcrezut că vom fi eliberaţi, dar maiaveam de îndurat...

(...)Zilele au trecut aşa una după alta

şi, la începutul lunii noiembrie1946, a venit fericita zi când, dedimineaţă, a început să fim aleşicei ce plecau acasă. Am fost aleşiun grup de numai 700 de prizonieri(nu toţi, cum ar fi fost normal).Acest lucru s-a petrecut cu ocaziaalegerilor din 19 noiembrie 1946.Cu câtă nerăbdare aşteptam să fimstrigaţi cei care pleacă! Câtă bu-curie pe cei care se auzeau strigaţişi câtă deznădejde pe cei carerămâneau! În clipa când m-amauzit strigat să-mi strâng lucrurile şisă merg la baie, am fost cel maifericit.

A doua zi mi s-au dat haine maibune. Am fost încolonaţi şi am ple-cat la gară. Călătoria de întoarcerea fost mai bună: nu mai eram îngh-esuiţi, nu mai eram încuiaţi, pringări puteam să coborâm. În sfârşit,ne consideram „oameni”!

Ce bucurie pe noi când am trecutPrutul pe teritoriul ţării noastre!

Prima constatare: am văzut câtau crescut preţurile, datorită in-flaţiei de care nu ştiam nimicînainte.

În gara Focşani am ajuns în 17noiembrie 1946 şi ne-au ţinut totîntr-un fel de lagăr până dupăalegeri, când am fost eliberaţi, pri-mind câte 100.000 de lei fiecare şio adeverinţă că am fost prizonieri.

Greu de descris bucuria părinţilorcând am sosit acasă!

De atunci, amintirile acestei pe-rioade de doi ani şi şapte luni deprizonierat nu m-au părăsit.

Comandor av. (r) Iuliu Blaga

Cu Dumnezeu în inimă, între pământ şi cer

„Nu mă consider un as al aviaţiei, nici un erou în al Doilea RăzboiMondial. Mi-am îndeplinit doar cu cinste şi devotament obligaţiile şi mi-am servit patria atunci când a avut nevoie de mine”, mi-a mărturisit de-spre sine, cu numai două zile înainte de a pleca la Domnul, comandorulnonagenar Iuliu Blaga din Buzău, trecând cu smerenie peste faptul căa fost rănit, doborât cu avionul, că a stat în lagăr, că a fost declarat ofi-cial mort şi că a fost scos din aviaţie forţat pentru un banc despre co-munişti. Niciodată însă nu a ezitat să-L mărturisească pe Dumnezeu,care i-a fost alături în toate teribilele încercări ale vieţii.

În acest început de primăvară, i-am vizitat în modestul apartamentdin Buzău pe comandorul Iuliu Blaga şi pe distinsa lui soţie, doamnaVasilica. O bronşită rebelă îi subţiase trupul, dar înţelepciunea, smere-nia, credin-ţa şi nobleţea celor 94 de ani îi aşezaseră pe chip o luminătainică, linişte, limpezimea de invidiat a unei minţi strălucitoare şi o îm-păcare desăvârşită cu lumea. Nici prin cap nu-mi trecea că bravul co-mandor îşi pregătea chiar în acele clipe ultimul zbor. La numai douăzile după întâlnire a răspuns chemării Domnului, cu discreţie, să nu deranjeze pe nimeni. Am purtat cu dom-nia sa o discuţie pilduitoare despre viaţă şi război, despre zbor, frică şi moarte, despre bucurii, descoperinddincolo de fapte şi întâmplări omniprezenţa ocrotitoare în întreaga sa viaţă a Celui ce dă viaţă, DomnulDumnezeul nostru, pe Care nu a ezitat niciodată să-L mărturisească.

Dumitru Manolache

Page 24: Publicație a Asociației Naționale Cultul Eroilor “Regina ... · PDF file- Eroii lopătăreni din Primul Război Mondial, evocaţi în cartea Elenei Buzea Abagiu (27) - Relu Stoica

- 22 -

EROUL DIN FAMILIA MEA

„Visuri în vuietul vremii”

Între cei 71 585 militari români pe care arhivele îi con-semnează „morţi” pe Frontul din Est, se numără şi lo-cotenentul Alexandru Baiculescu, unul dintre cei ce, aşacum consemna ziarul „Ecoul Crimeii”, din 6 iunie 1943,au probat că: În luptă ostaşul şi comandantul au trecutprin aceleaşi greutăţi, prin aceleaşi suferinţe, înotând prinnămolul drumurilor desfundate. Ei au înfruntat cot la cotgloanţele duşmane, ducând tot mai departe faimaromânului. Şi tot aşa, după cum în luptă au fost alături,soldatul şi comandantul s-au înfrăţit şi în moarte1

Alexandru Baiculescu s-a născut, la 29 septembrie1913, în satul Rubla, din fosta comună Bălţaţi (azi Râm-nicelu), fostul judeţ Râmnicu-Sărat (azi, Buzău), în familiaînvăţătorului Pavel Baiculescu. Ca şi fratele sau maimare George Baiculescu (1900-1972, bibliograf şi istoricliterar, a urmat clasele primare în comuna natală şi cur-surile secundare la Liceul „Ferdinand” din Râmnicu-Sărat, al cărui tânăr director era poetul şi istoricul literarStelian Cucu (1904-1985), el însuşi fost elev al aceleiaşiliceu, autor, până atunci, al plachetelor, tipărite tot laRâmnicu Sărat, „Păsări în amurg” şi „Nopţi provinciale”2.

După istoricul literar I.E. Torouţiu, în conferinţa rostităla radio, la 15 decembrie 1943, a fost un elev eminent,fiind întotdeauna premiant, în ultimul an (1931, n.m.)chiar întâiul pe ţară . Între 1932 –1935, urmează cursurileFacultăţii de Litere din Bucureşti, pe care, surprinzător, oabandonează pentru Şcoala de ofiţeri de infanterie de laSibiu, absolvită în 1938; sublocotenent, este repartizat lao unitate militară de la Braşov. Decizia, hotărâtoare pen-tru destinul său şi soarta versurilor sale ( în posteritate),probabil, în afară de situaţia materială a mezinului fami-liei, s-a datorat unui alt frate, pomenit într-o notă bibli-ografică la antologia „Pe scuturi de aur” ( Buzău, 1969),unde se consemna: Fraţi: Generalul N. Baiculescu şiGeorge Baiculescu, fost Director în Biblioteca AcademieiRomâne, azi cosultant ştiinţific în aceeaşi instituţie. Şi maistraniu pare abandonul studiilor universitare în perspec-tiva faptului că, la acel timp, George Baiculescu era mem-bru al masoneriei naţionale, instituţie ce avea încomponenţă, chiar la vărf, oameni politici, scriitori –

Sadoveanu era Mare Venerabil – dar şi oameni din fi-nanţe şi industrie, care ar fi putut, la rigoare să-şi deaobolul pentru cel care, înainte de cariera armelor, eraatras de literatură, de publicistică, de cultură.

Debutul se înregistrează, cu proză, în „Luceafărul”,organ cultural şi folcloristic al „Ligii culturale”, RâmnicuSărat, 19293, deci la vârsta de şaisprezece ani, iar în1934 fonda, împreună cu Traian Stoica, un “Caiet” de lit-eratură şi artă, ai cărui colaboratori se vor afima, în timp,şi în câmpul literelor

Viaţa de militar, cu rigorile ei, nu i-a permis o dezvoltarea pasiunii literare pe măsura aspiraţiilor adolescentine şistudenţeşti; în cei doi ani, în garnizoana la Braşov, nuprea participă la viaţa culturală a oraşului, deşi acolo seaflau tânărul critic Octavian Şuluţiu, mai maturul poetGherghinescu Vania şi alţii, aşa cum rezulta dintr-o epis-tolă a proaspătului ofiţer, reprodusă de V. Spiridonică, înevocarea „Tot despre Alexandru Baiculescu”, inclusă înantologia Scriitori căzuţi pe front4.

Un scurt curriculum al poetului revela o oarecarestagnare a apetitului creator, din motive profesionale: Amredactat la R. Sărat CAET, împreună cu Traian Stoica,am reuşit să public la multe reviste, dar încă odată,această meserie m-a robit prea mult pentru a avea o câtde mică libertate de acţiune. Totuşi, în perioadabraşoveană, nu va dezerta cu totul din serviciul muzelor,publicând, la Râmnicu Sărat, singura plachetă care ne-arămas de la el, „Calea Lactee” (1939), bine primită depresa literară a vremii (prozatorul şi criticul MirceaChirnoagă saluta acest debut editorial, în „Universul lit-erar”).Din aceeaşi sursă aflăm că poetul urma să par-ticipe, la 23 martie 1942, la o şezătoare literarăbraşoveană, ce îl avea ca invitat pe prozatorul Victor Pa-pilian. Dar „timpul nu a mai avut răbdare”, locotenentul aplecat cu unitatea sa pe front.

Momentul final al existenţei sale a făcut să aibă dreptmartor pe acelaşi Mircea Chirnoagă, care va scrie în „Tri-buna” (Braşov, 25 octombrie, 1943) un necrolog; cama-razii de front şi-l amintesc pe tânărul critic, întors dincampania din Est ca invalid de război - desigur cudragostea aceea fierbinte care cimentează sufletele însevera onoare a militarului şi-n dulcea prietenie de arme.

Comemorare 70Eroul locotenent AlexandruBaiculescu, un poet râmniceancăzut pe frontul de est

Page 25: Publicație a Asociației Naționale Cultul Eroilor “Regina ... · PDF file- Eroii lopătăreni din Primul Război Mondial, evocaţi în cartea Elenei Buzea Abagiu (27) - Relu Stoica

Acesta notează că se aflau, undeva pe malul Mării deAzov, şi luna atingea apele scăzute ale acelui golf de pemalul căruia contemplam prieteneşte peisajele dinafara şidinlăuntrul nostru. Chipul negricios al tânărului meu to-varăş de singurătate era animat, de pasiunea nobilă apoeziilor pe care şi le redacta. La 1000 de kilometri deBraşov, atmosfera era una de bărbăţie izolată, depărăsire. După un atac al sovieticilor, vestea dispariţieipoetului şi militarului îi este dată lui Mircea Chirnoagă deun plutonier: mi-a povestit moartea lui Baiculescu, ruptde un proiectil de brandt.

Camaradul de pană şi de arme îşi asuma atunci, fărăsă ştie cum va ieşi el şi ţara din acest război, o misiunecare, datorită atmosferei politice de după 23 august 1944,nu a mai putut fi îndeplinită: voi da o culegere antologicăa versurilor lui. Nu prieteneşte, nu din complezenţă afirmcă Baiculescu Alexandru a avut talent, ci din convingerecritică, cu care nu-s învăţat să mă joc. Poezia lui estesuavă, este tinerească, nu are consistenţa stărilor de su-flet dense, dar are vigoare şi o splendidă înălţare a en-tuziasmului ( criticul a murit în 1948 ).

O primă utilizare postumă a ofiţerului a fost făcută decătre propagandă, care, în afară de presa specializată, aapela şi la aceea „civilă”. Este cazul revistei „Convorbiriliterare” care , în numărul 11-12, noiembrie-decembrie1943, a găzduit scrisoarea trimisă de AlexandruBaiculescu tatălui său, din care se cita: cu stricteţe, cucredinţă şi cu entuziasm am jurat să nu dau niciodatăînapoi. Am pornit toţi cu o nădejde plină de lumină , cu ovoie bună şi cu un entuziasm fără margini aşa că trebuiesă învingem, mai ales că suntem puşi sub comandaMarelui nostru General. Suntem prea uniţi acum, prea ci-mentaţi sufleteşte , ca să putem fi învinşi5.

După bătălia Stalingradului, şi, mai apoi, cea de laKerci, opinia publică era atât de contrariată încât, în1943, când apare cel de al doilea volum antologic „Pedrumurile biruinţei. Versuri patriotice”, cenzura lasă sătreacă şi versuri care erau anterioare marei înfrângeri,cum de întâmplă cu acelea semnare cu iniţialele A.G.D.:A venit Crăciunul şi la Don./ Brandurile ţipă bucuria,/ A‘nmărmurit pe-un vârf de deal Ion,/ Cu ochii îndreptaţispre România./ Trei Crai îşi poartă paşii spre apus�/ An-drei Potcoavă spune un colind:/ A fost cândva� Dar bas-mele s’au dus�/ Rachetele tot mai avar s’aprind�/ Şicraii străbătură multe ţări�/ Daţi foc, răcneşte dârz ser-gentul Bran./ Obuzele se-ncaieră în zări/ Şi mai cedeazăînc’un sat Ivan�( Şi se’chinară Craii lui Iisus�6.

O primă încercare de revalorificare a scriselor locote-nentului erou i se datorează lui I.E. Torouţiu, sprijinit deGeorge Baiculescu, tot în revista „Convorbiri literare” înnumărul amintit, prin evocarea „O figură de baladă: Alex.Baiculescu”. În primul semestru al anului 1944, TeodorAl. Munteanu tipăreşte, în colecţia „Luceafărul” a Editurii„Dacia Traiană”, un volum, consistent (344 p.),cuprinzând comentarii şi evocări asupra a douăzeci detineri literaţi, pieriţi cu arma în mână pentru descătuşareaBasarabiei şi Bucovinei : Constantin Almăjan, AlexandruBaiculescu, Dan Alex. Boureanu, Ion Chiriuc, GheorgheCoatu, Ioan V. Istrătescu, Sergiu Ludescu (Mircea Tri-

ung), Nicolae Murăraşu, Florin Niculescu, Dumitru Olariu,Dem. Păsărescu, Alexandru Pogonat, Leonida C. Pop,Stoian, Gh. Tudor, Ion Turcan, George Vaida, GeorgeVasilescu, Constantin Ştefan Voiculescu şi EmanuelVoinescu - Vornicul Boldur ). Urma ca, în volumul doi, săfi fost incluşi şi Emil Gulian (1907-1942), autor al volu-mului de versuri „Duh de basm” (1935) şi al remarcabileitraduceri „Poemele lui Edgar Poe” (1937) sau Haig Ac-terian, adept al dreptei politice, trimis să moară în cadrulbatalioanelor de pedeapsă, undeva prin stepa Kubanului(1943). Din câte avem de ştire, singurul, dintre vceipomeniţi de Teodor Al. Munteanu, care s-a bucurat de oediţie postumă a fost Segiu Ludescu, prin diligenţele scri-itorului Ştefan Popescu, fost secretar al lui LucreţiuPătrăşcanu, fost deţinut politic, reabilitat, în deceniulşapte al veacului trecut.

Publicistul şi poetul

Despre ceea ce putea deveni Alexandeu Baiculescu,dacă moartea nu l-ar fi secerat la 29 de ani, dau o anumemăsură colaborările sale la presa râmniceană interbelică.

Din 1934 începe să scrie în “Informatorul” (1930, cu in-termitenţe, 1948), unde semnează eseuri şi recenzii, întrecare, la 2 noiembrie 1932, „Sărbătorirea lui CincinatPavelescu” (la a 60-a aniversare a poetului şi epigramis-tului). În „Glas tânăr” (1932-1942), revistă literar-ştiinţi-fică editată de organizaţia străjerească a urbei, subconducerea poetului şi eseistului Stelian Cucu, publicăarticole şi recenzii, între care „Râmnicul şi scriitorii noştri”(15 noiembrie 1932), o trecere în revistă a oaspeţilor luiAl. Vlahuţă, în casa de la Dragosloveni; tot aici îşi ex-ersează vocea lirică, alături de poeţi din generaţia sa,între care: Vlaicu Bârna, Ovidiu Constantinescu şi re-dutabilul traducător din latină, profesor la liceul „Ferdi-nand”, Dumitru Crăciun. La „Foia Râmnicului”(1930-1933), condusă de Octavian Moşescu, poet, epi-gramist, memorialist şi colecţionar de artă, scrie un arti-col bilanţier, „Povestea unui ziar: Foaia Râmnicului”, închiar ultimul număr al periodicului (25 august 1933).

Pasiunea pentru publicistica literară îl motivează, pecând era student în anul doi, să redacteze, împreună cuTraian Stoica, în Râmnicu Sărat, un „Caiet de Literaturăşi Artă” (lunar), din care au apărut două numere, în varaanului 1934. Calitatea colaboratorilor este deosebită, ev-identă, în eseurile „Elogiul cotidianului” de Petru Manoliu,„Falimentul poeziei de azi” de Eugen Jebeleanu,medalioanele lui Traia Stoica („Serghei Esenin”) şi StelianCucu („Cultura românească şi satul”) precum şi versurilesemnate de: Alexandru Baiculescu, Vlaicu Bârna, VirgilGheorghiu, Radu Gyr, Teodor Scarlat etc. A mai sem-nat articole în „Ecoul” (1931-1935), între care unul dedi-cat gestului de pioasă memorie al consătenilor poetului –„Inaugurarea monumentului eroilor din Bălţaţi” (14 iulie1937).

„Gazeta liberă” (Râmnicu Sărat, 1933-1944), maitârziu, prin peniţa lui Nicu Filonti, va anunţa decesul po-etului de pe Frontul de Est: „Un erou râmnicean – locot.Alexandru Baiculescu “ (25 aprilie 1943).

EROUL DIN FAMILIA MEA

- 23 -

Page 26: Publicație a Asociației Naționale Cultul Eroilor “Regina ... · PDF file- Eroii lopătăreni din Primul Război Mondial, evocaţi în cartea Elenei Buzea Abagiu (27) - Relu Stoica

Recuperarea unor versuri inedite ale poetului căzutlângă Marea de Azov a fost cu totul sporadică.I.E.Torouţiu, alături de evocarea din „Convorbiri literare”,adaugă un număr de poeme inedite, furnizate de bibli-ograful şi istoricul literar George Baiculescu; cinci poeme,ce nu văzuseră lumina tiparului sunt incluse în antologia„Pe scuturi de aur”, apărută sub îngrijirea poetului FlorinMuscalu, într-un moment de destindere ideologică, dupăinvadarea Cehoslovaciei de către ruşi. Între acestea, şipoemul „Stanţe de toamnă”, marcat de un premonitorsentiment al sfârşitului: Se scurg spre ziuă nevăzute ape/ Purtând delirul undelor umflate / Munţii, hamali de pază,stau aproape / Cu tot bagajul norilor în spate. // Calea în-toarcerii după exod de leat / Copoii prin aer o-nsenmasăcu cenuşe ; / Cu frunzele pe lac, arămiu macat, / Fugavalurilor moale ca un pluş e. // Te vrea pământul umedca o clisă / Şi-ţi ia la fiecare pas tipar, / Simţi sub cupolacerului închisă / Pe urme toamna, nevăzut ogar. // Epeste tot o-ameninţare mută / Fără de plâns, fără destinsregret; / Sălcii pletoase pământul sărută / Trase-n adâncde terestrul magnet7.

Această viziune, mai despodobită, austeră, o aflăm înpoemul ce da titlul volumului de debut, „Calea Lactee”, şicare era dedicat lui Traian Stoica: Amurgul, faur de-arămite săbii / Întoarce joc de soare-n pomi; rozetă, /Trage pe plus seral nori de corăbii / Plat arc voltaic, fos-for pe paletă. // Aeriene care lin descarcă / Vraf de-ntuneric, plâns de bocitoare, / Aria cercului, smolitabarcă, / Leagănă bobi stelari, spart glob de sare. // (�)Calea Lactee, basm şi elixir / Ascunde gândul sorocit sămoarăŞi nu-I fără zăpadă-n moarte, bir, / Când lung co-coşul cântă-a treia oară ; se observă influenţa poeziei luiIon Barbu, între ermetizanţii epocii numărându-se şiEugen Jebeleanu, Dan Botta, Simion Stolnicu etc.

În aceeaşi gamă, de reculeasă împăvcare cu destinulse derulează şi „Drumul din urmă”: Când sună ploaia to-bele-n păduri / Şi sate vechi se năruie în ceată, / Simtbanul morţii-n palme cum îngheaţă, / Vinul meu roşu-nalbe-ncheieturi. // Tu, fată, care n-ai iubit odată, / Tot maiadânc mă pierd, tot mai adânc, / Flămând cu ochii n-amsă mai mănânc !�/ O braţul tău, caisă rourată�// Hăţişde linişti mari m-a-ncercuit,�/ Alb, glasul tău de-argintnu mă mai strigă�/ Suie somn ud de ierburi şi ferigă / Petrupul meu de zid părăginit. // Acum mi-ndrept pe nes-fârşitul drum / Pârâul meu de vise spre acasă, / Să dormalbastrul somn arerian / Culcat pe trena toamnelor defum. Seducţia exercitată de Serghei Esenin asuprapoeziei tinere româneşti din deceniile trei şi patru, dece-labilă şi prin traducerile de excepţie ale unor C. D. Buz-dugan, Zaharia Stancu şi George Lesnea, este vizibilă şibenefică, fiind o bună conducătoare a exuberanţelor vârt-stei şi unui frust sentiment al naturii: Ehei, când sunăfoala vântoaselor pe cer, / Cun se desface luna şi-şitremură văpaie ! / Sar aşchii mici de stele şi lună ca deploaie / Cădelniţând cu basme şi svon de leroi-ler. // Auzi? Izbind în tunet ca-n minge cu piciorul, / Cu mari bocancide noapte venind la fierărie, / În jurul lunii-un paloşcăleşte Sânt Ilie, / Să depene lumina, cum firul lung,fuiorul („Noaptea mea”); un „imaginism” în care se simte

pecetea personală, la o bună distanţă de pastişă. Totdrept un „trăirist”, varianta autohtonă a existenţialismului,cheltuitor apare în alte versuri: Hei, ani de nestematăcrescuţi cu fruntea-n nouri, / La care porţi oprirăţi caleştilede spumă ? / Ce să-ţi mai dau ofrandă din pajiştea pos-tumă, / Cât moartea urcă negre surdine pe ecouri ? („Încăutarea orei noastre”). Un jilav forestier dă senzaţia bi-ologicului efemer, compatibil a se reintegra în marele cir-cuit al naturii / elementelor: Sunt adormit de seva cecurge prin păduri�/ Inima doare-n pieptul în care nici ungeam n-a/ Rotit răsfrângeri, roşii, din stinsele păduri�/Pe trupul meu în care se cuibărise toamna („Risipire”).

G.Călinescu, în monumentala „Istorie�” (1941),găseşte „de reţinut” două strofe din AlexandruBaiculescu: Toamna suntem toţi imateriali�/ Avem în noiceva fumegând, ca un duh, / Cu fiecare clipă în risipire,în văzduh/ Autumnali // Ne aplecăm toţi lângă pîământ /Lângă nădejdile noastre, inel�/ Toamna orice om e sfânt/ În sihăstria din el8; adăugăm o strofă pe care criticul n-a selectat-o, pentru valoarea ei premonitivă: Lângăamurg, lângă dimineaţă, / Suntem bolnavi de singurătate,de vânt�/ Ne-a risipit cineva bulgări pe viaţă / Şi-n gurăpământ („Risipire”).

O imagine panoramică a imperiului roşu, acolo unde îiva fi sortit să lupte şi să moară, o aflăm în poezia “Rusia”:Vântul plimbă aripi de smeu / peste Rusia�Noaptea edramă / Pe scena de argint coclit a stepei. / Nu simţiţirăzboiul în aer, / Şi sălbatecul care urlă / În aceastăbeznă a vorbei : Rusia?Alte versuri, dedicate lui VlaicuBârna, se aliniază celor câteva epitafuri pe care poetulavusese precauţia să şi le redacteze: Încă puţin şi va venio zi / când trist pe buze îmi va îngheţa ecoul�/ Şi-n lin-iştea deplină voi simţi / Cum intră-n mine, uriaş, tabloul/(„Întoarcere”).

La cea de a 70–a comemorare a poetului, publicistu-lui şi militarului căzut la datorie, este fiesc să ne rea-mintim pe cel care, avea „datele” unei notabile deveniriscriitoriceşti, dacă nu intra sub incidenţa unei vitrege şiselective istorii naţionale, pentru care, arareori, literaturaa constituit vreo prioritate.

Emil Niculescu

Note:1 Alesandru Duţu şi Florica Dobre, Eroi români pe frontul de

răsărit. 1941-1944,Vol. 1, Editura „Eminescu”,1995, p.10.2 Xenia Hogea, Personalia. Dicţionar bibliografic, Editura „Ex

Ponto”, 2000, p.70-71.3 Alex. Oproescu, Presa buzoiană şi râmniceană. Dicţionar bibli-

ografic, Vol. 2, Buzău, 1997.4 V. Spiridonică, Scriitori căzuţi pe front, Vol. 1, Societatea Naţion-

ală de Grafică şi Artă „Dacia Traiană”, 1944.5 Mioara Anton, Propagandă şi război. Campania din Est 1941-

1944, Editura „Tritonic”, 2007, p. 405.6 A.G.D., Crăciun la Don, în: Pe drumurile biruinţei. Versuri patri-

otice, Bucureşti, Editura „Luceafărul”, 1943, p. 54.7 Pe scuturi de aur, antologie de Florin Muscalu, Buzău, 1969.8 G. Călinescu, Istoria literaturii române de la origini până în

prezent, ediţia a 2-a, Editura „Minerva” 1988, p. 938.

EROUL DIN FAMILIA MEA

- 24 -

Page 27: Publicație a Asociației Naționale Cultul Eroilor “Regina ... · PDF file- Eroii lopătăreni din Primul Război Mondial, evocaţi în cartea Elenei Buzea Abagiu (27) - Relu Stoica

- 25 -

M-am născut la 8 iunie 1923, fiind al şaselea copil alfamiliei Radu şi Stana Grigore. Tatăl meu a luptat înPrimul Război Mondial, a fost luat prizonier de cătreturci, dus apoi într-un lagăr din Asia Mică şi eliberatdupă doi ani.

Începând şi cel de-Al Doilea Război Mondial, doi din-tre fraţii mei au fost trimişi pe front, dar ambii şi-au pier-dut viaţa pe câmpul de luptă. De asemenea, sunt şieu chemat la oaste, fiind încorporat la data de 15 mai1944, la Compania a II-a Transmisiuni din Deva. Dupădouă săptămâni de instrucţie, sunt trimis pe front.Până în seara zilei de 23 august 1944, luptăm împo-triva ruşilor, apoi ne aliem cu armata sovietică şi lup-tăm împotriva nemţilor.

În apropiere de oraşul Aiud, era cât pe-aci să-mipierd viaţa! Sunt trimis de un sergent să intru într-o vienobilă şi să aduc la soldaţi o raniţă cu struguri. Ordinultrebuie executat! Aşa că ajung la vie şi încep să culegstruguri. Nu iau decât zece struguri, când, deodată,aud un răcnet:

Culcă-te la pământ! Mă uit în jur şi văd că cel care strigă este un soldat

român, aflat pe drum, la 20-30 metri de mine. Măarunc la pământ, apoi merg târâş, lateral, circa patrurânduri de vie, ascunzându-mă după un butuc. În ur-mătoarele clipe, un avion de vânătoare nemţesc trecepe deasupra rândului pe care culesesem strugurii şiîncepe să tragă. Avionul se întoarce din nou, tot pe di-recţia acelui rând, şi iarăşi îl mitraliază. Gloanţele şu-ieră pe lângă mine, dar nu mă nimeresc. Atunci amvăzut, pentru prima dată, moartea cu ochii! Mă întorcla unitate cu raniţa plină de struguri, dar cu inima câtun purice. Primesc tot eu mustrări din partea sergen-tului, pentru întârziere...

Armata română trece apoi râul Mureş, iar artileria

trage fără oprire, atât de o parte cât şi de alta a fron-tului, timp de nouă zile şi nouă nopţi. Un orăşel întregde peste Mureş este ras de pe faţa pământului! Câm-pul de luptă este plin de morţi intraţi în putrefacţie, de-oarece este foarte cald afară şi nu are cine să-iîngroape. Recruţii – tineri şi neinstruiţi suficient pentrurăzboi – fug înapoi ca puii de cloşcă, dar, în spatelefrontului, se află cordoane de jandarmi care-i întorc dinnou la luptă. Proiectilele trec ca păsările pe deasupranoastră, iar când şuieră mai puternic ştiu că vor cădeaîn apropiere şi îmi vine să intru în pământ de frică.Acum mă rog la Dumnezeu, zicând:

Doamne, dacă mă scapi de aici, din acest foc în careard, vând tot ce am şi nu îmi mai trebuie să agonisescnimic în viaţă! (Cu toate că Dumnezeu m-a scăpat, eunu mi-am ţinut promisiunea făcută. Această povarăgrea va apasa pe sufletul şi conştiinţa mea până voiintra în mormânt!)

VETERANI DE RĂZBOI

“Moș Ghiță” din Gherăseni, decorat cu Crucea Comemorativă“Al Doilea Război Mondial 1941 - 1945”

În localitatea buzoiană Gherăseni, situată pe malul drept al râului Călmăţui, ultimii veterani din cel de-Al Doilea Război Mondial îşi deapănă amintirile şi ne povestesc, cu ochii plini de lacrimi, clipele de groazătrăite pe front. Unul dintre ei este GRIGORE R. GHEORGHE, „Moş Ghiţă” – cum îl numesc majoritatea con-sătenilor – şi ne spune cu mult drag povestea vieţii lui:

Page 28: Publicație a Asociației Naționale Cultul Eroilor “Regina ... · PDF file- Eroii lopătăreni din Primul Război Mondial, evocaţi în cartea Elenei Buzea Abagiu (27) - Relu Stoica

Din toată Divizia 20 Infanterie – din care şi eu facparte – nu mai rămân apţi pentru front decât 200 desoldaţi, restul fiind morţi sau răniţi. Suntem plini de râieşi de păduchi. Uniformele sunt murdare şi rupte. Bo-cancii se uscaseră, iar cutele formate ne taie tălpile pi-cioarelor...

În drum spre Războieni, întâlnim un convoi de civili,decimat de aviaţia nemţească. Peste tot sunt cadavrede cai şi de oameni, unii tăiaţi în două de cartuşe.Cred că nimeni nu mai scăpase în viaţă. Mi se ridicăpărul în cap de groază.

Din partea locuitorilor din satele pe care le străba-tem primim pâine, brânză, ouă, câte o cămaşă, mă-nuşi, ciorapi ş.a.

În Austria, camionul în care se află centrala se răs-toarnă într-o prăpastie. Mă aflu şi eu în acest camion,împreună cu alţi opt soldaţi. Credem că a sosit sfârşi-tul nostru, dar, după ce se rostogoleşte de câteva ori,se opreşte într-un morman de pământ şi scăpăm toţi,doar cu câteva zgârieturi. Dumnezeu mă salvează din nou!

Ajungând în Cehoslovacia, trebuie să mergem pejos, zilnic, 40 kilometri. Această distanţă trebuie să oparcurgem în 10 ore, cu pauză de 5 minute la fiecareoră. Este un marş forţat, deoarece nemţii au avantaj înfaţa noastră de câteva zile în retragerea lor. În 10 zileparcurgem 400 km. Suntem extenuaţi. Tălpile picioa-relor sunt pline de bătături şi mă dor îngrozitor de tare...

În zorii zilei de 5 mai 1945, primim ordin de oprire aînaintării, deoarece armata germană capitulase. Divi-zia noastră se află în localitatea Trişona, la aproapede 100 km de Praga. În timpul retragerii, nemţii îşiaruncă tancurile şi camioanele în prăpăstii, pentru anu fi capturate de armatele ruso-române.

După încetarea focului, divizia noastră mai popo-seşte o lună în Trişona, deoarece foarte mulţi nemţi seascunseseră în podurile caselor sau în pădurea dinapropierea localităţii. De acolo, ies în cursul nopţii şitrag asupra pâlcurilor de soldaţi români sau ruşi. Încele din urmă, sunt capturaţi şi primim ordin să ne în-toarcem în ţară. Armata română parcurge, tot pe jos,drumul spre casă.

Eu sunt mutat de la transmisiuni la jandarmi, primindmisiunea de a asigura paza şi ordinea în marile oraşepe unde urmează să treacă armata română. În acesteoraşe, autorităţile locale construiesc tribune din lemnşi le împodobesc cu flori, pentru că prin faţa lor rebuiesă defileze soldaţii români învingători. De asemenea,de la aceste tribune, ofiţerii ţin discursuri referitoare lafaptele de vitejie ale bravilor ostaşi români.

Îmi amintesc cum, în Ungaria, un ofiţer român esteîmpuşcat mortal de către un ungur, ascuns într-o clă-dire din apropiere, în timp ce ţine un astfel de discurs.

Ajungem la Oradea pe data de 1 august 1945. Dupăo lună, sunt trimis la Poşta Militară din Sibiu. În oc-tombrie, primesc ordin să merg la Bucureşti. Aici sunt

repartizat la un lagăr de prizonieri, pentru asigurareapazei în zona Ghencea. Acest lagăr este foarte aglo-merat, cu prizonieri nemţi, unguri, austrieci şi italieni.

În anul 1946, o secetă mare se abate asupra ţăriinoastre. Prizonierii primesc o cantitate foarte mică dehrană şi slabă din punct de vedere calitativ. Muncescîn acest lagăr timp de nouă luni, din octombrie 1945până în iunie 1946. Prizonierii sunt urcaţi în vagoaneşi transportaţi la Focşani, unde sunt predaţi ruşilor.

Din Focşani, sunt trimis la Piteşti, în zona Valea Ur-sului, unde este un depozit de muniţie. După o lună şijumătate, cu multă bucurie, primesc ordin de liberare.Deoarece nu mai am haine civile, iar uniforma militarătrebuie predată la unitate, mă împrumut cu un rând dehaine de la un recrut, căruia i le voi trimite înapoi (princolet poştal), imediat ce voi ajunge acasă.

Ajung la Bucureşti cu un camion militar, iar de aici,cu un tren de marfă, până la halta Stâlpu (în apropierede oraşul Buzău), aflată la distanţa de aproximativ10km de satul meu natal. Drumul spre casă îl parcurg pejos. Picioarele nici nu mai ating pământul, parcă zbor!

Spre seară ajung acasă şi sunt primit, cu lacrimi înochi şi multă bucurie, de mama şi soţia mea. A doua ziplec, împreună cu doi vecini, să aducem porumb pen-tru animale, tocmai din zona Olteniei, unde Dumne-zeu a binecuvântat pământul cu ploaie şi recoltelefoarte bune. Porumbul îl cumpăr din localitateaCloşca, dând la schimb preşuri şi macaturi, ţesute desoţia mea, la războiul de ţesut manual.

Lucrez pământul până în anul 1962, când sunt obli-gat să intru în C.A.P. Aici lucrez timp de 15 ani, apoimă angajez la o fabrică de betoane din Buzău, deunde voi ieşi la pensie după 13 ani de muncă.

După ce soţia şi unul dintre fii au trecut la cele veş-nice, „Moş Ghiţă” se roagă pentru ei. Este foarte bineîngrijit de nora şi fiul său.

Pentru serviciile militare aduse statului român,Grigore Gheorghe este decorat, în anul 1954, de cătreMinisterul Forţelor armate, cu Medalia „ELIBERAREADE SUB JUGUL FASCIST”. Preşedintele EmilConstantinescu îi acordă decoraţia Crucea Comemo-rativă „AL DOILEA RĂZBOI MONDIAL 1941-1945”.

Întrebându-l cum vede viaţa acum – la frumoasavârstă de 90 de ani – şi ce sfat ne poate da nouă – ti-nerilor de azi – „Moş Ghiţă”, stând un pic pe gânduri,cu ochii plini de lacrimi, mi-a răspuns:

Măi tată, viaţa e frumoasă dacă e pace şi înţelegereîntre oameni, iar sfatul meu pentru voi – cei tineri –este acesta: Să munciţi cinstit, să nu furaţi. Dacă altulfură, lasă-l la drumul lui, pentru că nu va rămâne multtimp nepedepsit. Munca cinstită şi banul agonisit cusudoare îl fac pe om fericit, pe când cel dobândit prinfurt şi înşelăciune îi va aduce nelinişte şi mustrare deconştiinţă.

Ionuț Voicu

VETERANI DE RĂZBOI

- 26 -

Page 29: Publicație a Asociației Naționale Cultul Eroilor “Regina ... · PDF file- Eroii lopătăreni din Primul Război Mondial, evocaţi în cartea Elenei Buzea Abagiu (27) - Relu Stoica

VITRINA CU CĂRȚI

- 27 -

Pagini de istorie mai puţin ştiute, cu eroi şi faptedemne de a fi cunoscute, dar şi întâmplări ale unor oa-meni sau tineri obişnuiţi, cunoscuţi în timpul vieţii ded-icate muncii didactice, constituie tematica noului volummemorialistic “Amintiri dintr-o altă viaţă”, semnat descriitoarea Elena Buzea Abagiu.

Originară din Lopătari, comună de munte în care şi-a început cariera didactică, fosta învăţătoare se dedicăîn această apariţie editorială dezvăluirii faptelor temer-are ale eroilor lopătăreni din Primul Război Mondial.Astfel, cu sprijinul unor alţi lopătăreni pasionaţi de is-toriile locale, printre care sociologul Radu D. Moise şipreotul Costel Vânătoru, scriitoarea face o incursiunepersonală a tuturor scrierilor despre Primul RăzboiMondial în care sunt consemnate faptele fiilor satuluicare se înregimentaseră sub steagul ţării, dar şi con-tribuţia civililor în sprijinirea trupelor române. Printreaceste fapte este evocată şi activitatea desfăşurată încomuna Lopătari, în perioada decembrie 1916 – mai1917, de către “Societatea de ajutorare” care s-a ocu-pat de găzduirea, hrănirea şi organizarea trecerii lini-ilor duşmane pe frontul din Moldova a peste 2.000 deofiţeri, subofiţeri şi soldaţi români. Tot aici sunt con-semnaţi şi eroii care pentru faptele lor au fost judecaţide Tribunalul Curţii Marţiale de pe lângă Divizia 89 In-fanterie germană - Focşani, fiind condamnaţi la moarteşi executaţi.

Monument al eroilor căzuţi la datorie

Tributul de sânge datpe câmpul de luptă încele două războaiemondiale de către cei203 eroi ai comunei esteun motiv de recunoştinţăşi pentru reprezentanţiiadministraţiei publice lo-cale, care şi-au propusridicarea unui monu-ment în cinstea lopătăre-nilor căzuţi la datorie.

Pentru concretizareaacestor demersuri, pri-marul Vasile Leftermizează pe o bună co-laborare cu reprezen-tanţii filialei Buzău aAsociaţiei Naţionale

"Cultul Eroilor", astfel încât sacrificiul eroilor comuneisă fie cinstit aşa cum se cuvine atât în prezent, cât şide generaţiile următoare.

“Pe câmpul de luptă în războiul pentru reîntregireaneamului românesc 1916-1918 au căzut la datoriepentru patrie 113 tineri din comuna noastră, iar în celde-al doilea război mondial 1941-1945 alţi 90 delopătăreni au lăsat în urmă mame îndoliate şi copii or-fani, pentru că şi-au apărat ţara. Un alt motiv de mân-drie pentru noi este şi efortul făcut de localnici înspatele frontului pentru sprijinirea soldaţilor, mai alesîn timpul Primului Război Mondial or, toate acestefapte trebuie să fie cumva rememorate şi cinstite cumse cuvine. Lecţiile acestea de curaj şi de patriotismsunt descrise pe larg în studiul monografic <Lopătari-Ţinut de legendă> al doamnei Elena Buzea-Abagiu,dar mai pot fi povestite şi de bătrânii care au trăit acelevremuri şi care vor fi primii ce se vor bucura când vorvedea că facem ceva şi în cinstea eroilor noştri,deoarece cultul eroilor este prezent peste tot în lume“,a declarat primarul comunei Lopătari, prof. VasileLefter.

În privinţa locaţiei viitorului monument al eroilorlopătăreni, primarul Vasile Lefter a precizat că acestava fi amplasat în faţa noii primării, în construcţia monu-mentului mizându-se atât pe fonduri din bugetul local,cât şi pe sprijinul unor fii ai satului.

Sursa: Opinia, luni, 29 octombrie 2012Autor: Adrian Crăciun

Eroii lopătăreni din Primul Război Mondial, evocaţi în cartea Elenei Buzea Abagiu

Page 30: Publicație a Asociației Naționale Cultul Eroilor “Regina ... · PDF file- Eroii lopătăreni din Primul Război Mondial, evocaţi în cartea Elenei Buzea Abagiu (27) - Relu Stoica

Volumul se constituie într-un repertoriu com-plet al monumentelor şi eroilor din cele 87 delocalităţi ale judeţului, în consecinţă a patrumari conflicte armate cu participareromânească (1877-1877, 1913, 1916-1918,1941-1945) şi a prăbuşirii regimului comunist(decembrie 1989).

Pentru că trece în revistă pentru fiecareaşezare buzoiană lista lungă a celor care şi-au

jertfit viaţa pentru independenţa, unitatea ţării şipentru democraţie, cartea poate fi punctul depornire pentru o cercetare aplicată din per-spectiva vieţii şi lucrării celor mai sus menţio-naţi, de pildă la cursurile de istorie în şcolii.

Reputat profesor şi inspector şcolar, istoricdevotat al acestor locuri, Relu Stoica este depeste 20 de ani preşedinte al filialei judeţeneSSIR Buzău.

- 28 -

Lucrarea monumentală,"Monumente și eroi buzoieni",scrisă cu suflet şi dăruire de inimo-sul profesor de istorie Relu Stoicaeste un prinos de recunoştinţă, pecare domnia sa îl aduce tuturoreroilor buzoieni jertfiţi pe altarulţării noastre: România.

Cartea în sine este o pledoariepentru cultul eroilor care-şi tragerădăcina din cultul jertfeiMântuitorului Hristos care a muritpe Cruce pentru valoarea neamu-lui omenesc și redarea demnitățiinoastre înaintea Tatălui ceresc.

Cultul eroilor noştri care s-aujertfit pentru neam şi ţară, cât şipentru credinţa strămoşească,formează rădăcina existenţeinoastre naţionale. Aşa cum uncopac - care nu are rădăcină - searuncă şi dispare cu totul, la fel seîntâmplă şi cu un popor căruia îilipseşte această vitală dimensiunede recunoştinţă şi de memorareveşnică a faptelor de vitejie pecare le-au făcut înaintaşii noştri.Un popor are preţ în faţa lumii înmăsura în care îşi cinsteşte cu de-votament eroii săi.

Poporul nostru român se află laintersecţia unor puternice zone deinfluenţă conomice, culturale, darşi militare.

Pentru a-şi păstra credinţa vie,cultura, civilizaţia şi teritoriul patriei

integru, românii au luptat eroic şimulţi dintre ei au plătit cu viaţaacest crez sfânt: Iubirea de Patrie.

De-a lungul vremii, pe tot terito-riul ţării noastre s-au ridicatnenumărate monumente care daumărturie despre faptele de vitejieale strămoşilor noştri.

Albumul de faţă, "Monumente șieroi buzoieni", însumează în sinetoate edificiile, statuile şimormintele tuturor eroilor de peraza judeţului Buzău. Sporadic aumai apărut, ici colo, câte o publi-caţie despre astfel de monumente,menţionate sumar şi, uneori, in-complet.

Lucrarea este inedită pentru noitoţi, deoarece ea cuprinde toatemonumentele eroilor de la A la Z,aşezate în ordinea alfabetică a lo-calităţilor care deţin astfel de măr-turii ale eroismului dovedit debuzoienii noştri.

De asemenea, această carte areo mare valoare ştiinţifică prinaparatul critic şi prin bogata bibli-ografie care-i dă un caracter aca-demic. Este o lucrare care scoateîn relief munca domnului profesorRelu Stoica, care este un pasionatcercetător al istoriei buzoiene,străbătând pe cont propriu şi cumari sacrificii meleagurile Buzăuluidintr-o parte în cealaltă pentru doc-umentare personală la faţa locului.

Abia când fiecare judeţ al ţăriinoastre va scoate o astfel de lu-crare monumentală, vom dovedica popor unitar că manifestăm cul-tul eroilor noştri români.

Sunt convins că această carte vasensibiliza generaţia tânără, ca săse plece cu evlavie în faţa acestormonumente, de unde să înveţeadevărata istorie de jertfă apoporului nostru român şi să-ipomenească mereu în gândurilelor pe aceşti vrednici eroi, care ne-au dat demnitate, libertate, crez şidrum deschis în viaţă. Să leurmăm exemplul lor viu şiconvingător!

Prin contribuția deosebită adusăla promovarea culturii istoriei șispiritualității noastre buzoiene, au-torul cărții – Relu Stoica – merităpe deplin a se înnumăra între“cetățenii de onaore” ai municipiu-lui Buzău.

Preot prof. dr. Mihail Milea

VITRINA CU CĂRȚI

- 28 -

Relu Stoica

Monumente şi eroi buzoieniediţia a II-a completată, Buzău, Editgraph, 2011ISBN 978-606-8310-39-8

Page 31: Publicație a Asociației Naționale Cultul Eroilor “Regina ... · PDF file- Eroii lopătăreni din Primul Război Mondial, evocaţi în cartea Elenei Buzea Abagiu (27) - Relu Stoica

CERCURILE “CULTUL EROILOR”

- 29 -

În multe unităţi şcolare din învăţă-mântul preuniversitar au fost înfiin-ţate cercurile „Cultul Eroilor”, pentrueducarea elevilor în vederea cu-noaşterii istoriei naţionale. Este unadintre cele mai importante activităţide voluntariat la nivelul şcolii, pen-tru că elevii se înscriu din proprieiniţiativă şi obţin calitatea de mem-bru al acestui cerc prin semnareaunei adeziuni, dedicându-se, dezin-teresaţi din punct de vedere mate-rial, cauzei nobile de recunoştinţăpentru eroii care s-au jertfit pe câm-purile de luptă pentru libertateanoastră de astăzi. Adeziunile, apro-bate în mod individual de către con-ducerea cercului, reprezintăcontracte de voluntariat, convenţiicu titlu gratuit, încheiate între vo-luntari (elevi, ca persoane fizice) şiorganizaţia gazdă (unitatea şcolară,ca persoană juridică).

Şcoala cu clasele I-VIII Costeştise înscrie în proiectul „2011 – AnulEuropean al Voluntariatului”, pu-

nând în practică valorile europeneale solidarităţii, toleranţei şi diversi-tăţii, educând tineri deschişi, res-ponsabili, implicaţi pentru a datimpul, abilităţile şi cunoştinţele lorîn beneficiul altora.

Dar activităţile de voluntariat auînceput la Şcoala din Costeşti cumult înainte de anul 2011. Iată unsingur exemplu în acest sens, maisugestiv dintre altele: În scopul atra-gerii unui număr cât mai mare deelevi şi părinţi în activităţile extraş-colare, în aprilie 2009, a fost sem-nat Parteneriatul dintre Şcoala deArte şi Meserii Costeşti (reprezen-tată de profesoarele Monica Ji-pescu şi Bianca Toader) şi Bisericaparohială „Sfinţii Împăraţi Constan-tin şi Elena” din aceeaşi localitate(reprezentată de preotul Ion Stroe),vizând următoarele obiective: an-trenarea elevilor în activităţi carita-bile; conştientizarea faptului cătrebuie să-i ajutăm pe cei care aunevoie de noi; realizarea unei legă-

Eroi cinstițiÎn imediata apropiere a

şcolii din Costești, pe parteadreaptă a şoselei Buzău-Urziceni, se afla “Monumen-tul eroilor patriei căzuţi înrăzboiul 1916 - 1918 pentruîntregirea neamului “. Nu-mele eroilor, în număr de19, şi al soţiilor acestoraerau înscrise pe monument.Monumentul, construit dinciment şi piatră, de formă pi-ramidală, având deasupraun vultur cu aripile des fă-cute, a fost mutat în anul2007 în curtea bisericii satu-lui cu hramul “Sfinţii ÎmpăraţiConstantin şi Elena” şi aşe-zat în cadrul unui arc de tri-umf cu cruce deasupra, pefrontispiciul căruia se aflăstema României şi inscripţia“Cinste şi onoare eroilor”.Pe plăci de marmură fixatepe laturile arcului de trimfsunt înscrise numele unoreroi din Primul Război Mon-dial (20) şi din Al DoileaRăzboi Mondial (17). O in-scripţie ne informează că“Acest monument s-a ridicat

CCeerrccuull „„CCuullttuull EErrooiilloorr”” CCoosstteeşşttii

„Eroule, numele tău stă înscris, la loc de cinste, fără nicio discri-minare, pe frontispiciile monumentelor, pe plăcile de onoare dinincinta unităţilor militare, pe troiţele de la răspântiile drumurilor, pecrucile din cimitire, dar mai ales în inimile urmaşilor.”

General de brigadă (r) Achim Alstani

Foto titlu: Monumentele eroilor din satul Pietrosu, comuna Costești, județul Buzău

Page 32: Publicație a Asociației Naționale Cultul Eroilor “Regina ... · PDF file- Eroii lopătăreni din Primul Război Mondial, evocaţi în cartea Elenei Buzea Abagiu (27) - Relu Stoica

- 30 -

turi mai strânse cu biserica; dezvol-tarea spiritului civic; promovareaimaginii şcolii în comunitate. Argu-ment: trăind în aceeaşi lume, sun-tem oameni cu toţii, dar suntemdiferiţi. Unii dintre noi fac faţă cugreu provocărilor vieţii, duc o viaţăsub limitele normalului, nu au demulte ori cu ce se îmbrăca, sunt zileîn care nu au cu ce se hrăni, nu îşigăsesc un loc de muncă pentru a-şi întreţine familia. Totuşi, ei nu-şipierd speranţa, regăsindu-i ori decâte ori au ocazia în biserică – loculunde se nasc şi se întreţin speran-ţele. Elevii din clasele a V-a A şi aV-a B au venit în ajutorul lor, înpreajma sărbătorilor pascale, ofe-rindu-le puţin din ce au ei, pentru ale aduce şi lor bucurie în suflet şi

case.Tot în anul 2009, a văzut lumina

tiparului monografia „Costeşti – unsat din câmpia buzoiană”, avându-lca autor pe Valeriu Nicolescu. Iatăcâteva din cuvintele domnului pri-mar Constantin Moise, din „Cuvântînainte”: „Aici, cu toţii, ne vom re-găsi trecutul, care înseamnă nunumai rădăcinile noastre, dar şi pre-zentul şi viitorul. În ciuda multor pie-dici şi neajunsuri, ne-am străduit săfacem ceva mai mult şi mai trainicspre binele locuitorilor comuneinoastre. Aşa să ne ajute Dumne-zeu!”

Cu gândul la viaţa actuală, într-unmediu natural curat, precum şi la unviitor fericit, trebuie să fim recunos-cători părinţilor, bunicilor şi străbu-

CERCURILE “CULTUL EROILOR”

- 30 -

cu binecuvântarea P. C. Epi-fanie, episcop al Buzăului şiVrancei. Sfinţit azi (lipsădata) 2007”. O altă inscriptieprecizează că sunt “Ctitorifam. Toader Horia, ing.Rădulescu Nicolae. În tim-pul pr. Paroh Stroe Ion“. În-treg ansamblul este aşezatpe un postament din dale încadrul unui mic parc ame-najat în curtea bisericii, înpartea dreaptă, prin “contri-buţia familiei AvramescuMarius şi Vetuţa din Bucu-reşti - august - 2007”.

Tot în satul Costeşti este oplacă memorială simplă, cuinscripţia “În cinstea eroilorromâni căzuţi în luptă în pri-mul război mondial, omagiuetern bravilor oşteni, oamenide rând, care s-au sacrificatîntru libertatea ţării şi binelefraţilor români. Cinste lor! “,urmată de numele a nouă eroi.

Existenta ei ne-a fostsemnalată de către MaxinLiviana, dar toate încercărilenoastre de a o descoperi aueşuat.

Pietrosu. În curtea biseri-cii satului cu hramul SfințiiVoievozi” a fost ridicat, înanul “1965 iunie 3”, un micmonument de formă pirami-dală (foto titlu), cu o cruceale căreibraţe sunt legate cuo ghirlandă de flori din ci-ment mozaicat, pe al căreifrontispiciu se găseşte in-scripţia, “În amintirea eroilordin satul Pietrosu”, iar pe la-turi numele eroilor morţi încele două războaie mon-diale. În stânga şi dreaptamonumentului se află douăcruci de eroi, una pentru Ne-cuIai C.Tudor, căzut în cam-pania din 1913 contraBulgariei, şi alta pentru ChiranGeorghe, căzut în 1943 pefrontul de Est, împotriva ruşilor.

Monumentul din Costești.

Page 33: Publicație a Asociației Naționale Cultul Eroilor “Regina ... · PDF file- Eroii lopătăreni din Primul Război Mondial, evocaţi în cartea Elenei Buzea Abagiu (27) - Relu Stoica

nilor care au luptat cu duşmanii ţăriişi au murit pentru pământul nostruscump şi liber.

La data de 14 februarie 2011, afost încheiat Protocolul de colabo-rare între Consiliul Director al Aso-ciaţiei Naţionale „Cultul Eroilor”Filiala Buzău, reprezentat de dom-nul General de Brigadă (în rezervă)Achim Alstani – preşedintele FilialeiBuzău A.N.C.E. – şi conducereaŞcolii cu clasele I-VIII Costeşti, re-prezentată prin doamna Emilia Banu– directoarea şcolii – care este Pre-şedinte de Onoare, precum şidoamna profesoară Oana Dragomir,care a fost aleasă în funcţia de pre-şedinte fondator al Cercului „CultulEroilor” Costeşti. La constituirea co-mitetului de conducere a acestuicerc, doamna profesoară Bianca

Toader a fost aleasă în funcţia de vi-cepreşedinte. Reprezentanţii elevilorîn comitetul de conducere sunt Şer-ban Adrian , din clasa a VII-a B şiIvaşcu Mihaela, din clasa a V-a B.Membrii fondatori ai Cercului „CultulEroilor” sunt următorii elevi: CaloeanAdriana, Peneş Florentina, GrigoreMihai, Moldoveanu Ciprian, Moro-ianu Mihai, Burlacu Aurelia, MihaiElena, Coşconea Ana-Maria, Şer-ban Diana, Nica Denisa, Radu Flo-rentina, Stănilă Robert, StoicaAdrian, Simion Cristian.

În cercul „Cultul Eroilor” Costeştise desfăşoară activităţi educative înrândul elevilor, pentru cunoaştereaculturii naţionale, a tradiţiilor, a obi-ceiurilor, a limbii române, a simbolu-rilor statului român, în conformitatecu calendarul sărbătorilor naţionale

CERCURILE “CULTUL EROILOR”

- 31 -

Spătaru. În stânga biseri-cii satului cu hramul “SfinţiiArhangheli Mihail şi Ga-vriil”, a fost ridicată o cruce-monument din marmurăalbă, “În memoria eroilor sa-tului Spătaru”, donată deVeronica Daniela Guşă şiIosif Constantin Drăgan. Nuare “înscrise numele eroilor.În dreapta bisericii se aflămormântul generalului Şte-fan Guşă (1940-1994), stră-juit de o cruce de mormântcu braţe duble, din marmurăalbă de Italia, cu soclu, pefrontispiciu fiind montată oplacă cu un medalion încare se găseşte fotografiageneralului, fiu al satului.Alături, un monument-bustal generalului Ştefan Guşă,din marmură albă, pe unsoclu în două trepte, ridicatpentru “Memorie eternă“ decătre Veronica I.C.Drăgan şiAnamaria Rolea Guşă. Pesoclu este inscripţia, “Acestmonument este dedicateroilor naţionali”, şi un gândal generalului care a salvatrevoluţia română din de-cembrie 1989: “Sper că ro-mânii vor afla adevărul,făcându-i să fie mai buni şimai credincioşi în steaualor”. Întreg ansamblul demonumente e realizat MarioGaleotti, Pietrosanta, Italia,în 1997. dede Mario Gale-otti, Pietrosanta, Italia, în1997.

Budişteni. Lângă bisericasatului, cu hramul “SfântaTreime’, s-a ridicat un mo-nument simplu, în formă decruce, din piatră, aşezat peun mic piedestal, cu inscrip-ţia, “Eroilor din satul Budiş-teni morţi pentru patrie,campania 1916-1918“. �

Prof. Relu Stoica

Monumentul de la Spătaru, comuna Costești.

Page 34: Publicație a Asociației Naționale Cultul Eroilor “Regina ... · PDF file- Eroii lopătăreni din Primul Război Mondial, evocaţi în cartea Elenei Buzea Abagiu (27) - Relu Stoica

şi al evenimentelor importante din is-toria naţională şi cu planul anual alactivităţilor specifice din Şcoala cuclasele I-VIII Costeşti.

Toţi elevii care au dorit să fiemembri ai cercului „Cultul Eroilor”Costeşti obţin rezultate bune la în-văţătură şi au un comportament ci-vilizat. Aceştia se implică în modactiv, exprimându-şi opiniile în cadrulşedinţelor şi acţiunilor. Este de aş-teptat ca unii elevi talentaţi să scriepoezii patriotice şi reportaje ce auşanse de a fi publicate în revista„România Eroică”, în presa localăsau centrală.

Revista „România Eroică” nr. 2(35) din aprilie-iunie 2008 aduce câ-teva precizări despre Concursul Na-ţional Interşcolar dintre şcolile cunume de aviatori. Concursul a înce-put în anul 2006, la Şcoala cu cla-sele I-VIII „Căpitan aviator TraianDârjan” Cluj. În mai 2007 a intrat înconcurs Şcoala nr. 1 din Buzău„Aviator Mircea Bădulescu”. Acestconcurs, precum şi orice alte contri-buţii şi colaborări, sunt în beneficiuladolescenţilor aflaţi la început dedrum, în procesul de cunoaştere aopţiunilor privind aria curiculară şi,implicit, a alegerii carierei viitoare,care poate fi aviaţia, aeronautica,sau paraşutismul profesionist.

În această revistă, la pagina 27,este consemnată poezia „Eroul”, re-citată de copilul de 6 ani MădălinConstantin Gheorghe, scrisă chiarde mama sa – profesoara LetiţiaGheorghe – bibliotecara centruluiMilitar Ploieşti: „Bunicul meu e tă-tăiţa/ Şi a plecat acolo sus (...)/ S-adus şi nu se mai întoarce/ Dar ştiucă m-ar fi iubit nespus (...) Mi-aş fidorit să mă ţină în braţe,/ Să nejucăm măcar o zi,/ Să-mi poves-tească despre tancuri/ şi desprepuşti, „nu jucării”.../ Când era mic,aşa ca mine,/ Şi-a fost război ade-vărat,/ El a rămas orfan de tată,/ Căun obuz l-a secerat...”

Şcoala cu clasele I-VIII Costeştipoate fi numită „Locotenent-coman-dor aviator Mihai Ungureanu”, fostinstructor de zbor în Şcoala AripilorRomâneşti de la Boboc, care s-aprăbuşit cu avionul particular deacrobaţie pe terenul de decolare-

aterizare de la Costeşti, la data de28 august 2009, în ajunul mitinguluiaerian organizat de Filiala Buzău aAsociaţiei Române pentru Propa-ganda şi Istoria Aeronauticii(A.R.P.I.A.) şi Primăria municipiuluiBuzău.

Dând dovadă de încredere în sineşi creativitate, elevii membri ai cer-cului „Cultul Eroilor” Costeşti dorescsă fie consultaţi în legătură cu toateproblemele legate activităţile de co-memorare a Eroilor Neamului Ro-mânesc, de îngrijire a MonumentuluiEroilor satului Costeşti, care a fostconstruit doar cu doi ani în urmă, decătre enoriaşii preotului Ion Stroe,monument care era amplasat lângăşosea, iar acum este în curtea bise-ricii, la distanţă de câteva sute demetri faţă de şcoală. Iată câteva cu-vinte referitoare la vechiul Monu-ment al Eroilor din Costeşti, extrasedin Arhiva Naţională Buzău, dosar3/1942: „Din procesul verbal de con-trol al pretorului plasei Mihăileşti,Sergiu Leu, reiese că MonumentulEroilor din Costeşti, deşi se aflălângă primărie şi şcoală, se găseşteîntr-o stare de plâns, grădina care-lînconjură fiind neîmprejmuită şi fărăflori.” (Monografie, pag. 260). Lapag. 249, Monografia consem-nează: „La Costeşti, lângă magazi-nul sătesc, pe partea dreaptă aşoselei Buzău-Urziceni, este un mo-nument din ciment şi piatră, cu o în-ălţime de 4 m, având deasupra unvultur cu aripile desfăcute. Sub in-scripţia Monumentul eroilor patrieicăzuţi în războiul pentru întregireaneamului, pe toate laturile, sunt să-pate numele celor 19 eroi ai satuluişi ale soţiilor lor.”

Membrii cercului „Cultul Eroilor”Costeşti sunt voluntari, care pres-tează activitatea în interes public,fără a primi o contraprestaţie mate-rială.

În spiritul tradiţiilor istorice şi creş-tine ale poporului român, la 2 iunie2011 vom sărbători Înălţarea Dom-nului şi, în absolut toate localităţileţării, vor fi organizate manifestări şiacţiuni de cinstire şi comemorare aZilei Eroilor, de omagiere a fiilor pa-triei din toate timpurile, care au căzutşi s-au jertfit pentru apărarea idealu-

rilor naţionale, neatârnarea şi propă-şirea României.

Pilda sacrificiilor lor va fi de-a pu-ruri vie în mintea noastră, cât va figrai şi suflet românesc. Sângeleeroilor s-a vărsat cu generozitate peîntinsul pământ strămoşesc, dar şipe alte meleaguri, tot pentru apăra-rea fiinţei naţionale.

Pretutindeni pe teritoriul ţării noas-tre, fiecare ruină, movilă, placă co-memorativă, stau mărturie viesacrificiilor aduse de fiii poporuluiromân pentru libertate şi unitate na-ţională.

La Monumentul Eroilor din satulCosteşti, la 2 iunie 2011, membriicercului „Cultul Eroilor” vor fi pre-zenţi în număr mare, împreună cuprofesorii şi preotul Ion Stroe, pen-tru comemorarea ostaşilor noştri lo-cali, care au murit în Războiul deIndependenţă de la 1877 şi în celedouă războaie mondiale ale secolu-lui XX, prin recitarea unor poezii pro-prii, depunerea de flori şi ascultareadiscursurilor preotului şi a altor invi-taţi, mai ales de la Filiala Buzău aAsociaţiei Naţionale „Cultul Eroilor”.

Cu prilejul acestui simpozion, văreamintim şi alte zile de sărbătoarenaţională, când numeroşi cetăţeni,alături de principalele trei instituţiifundamentale ale statului (Şcoala,Armata şi Biserica), participă cu ofloare şi un gând de recunoştinţăpentru cei care au fost patrioţi înflă-căraţi, cu fapte măreţe:

- 24 ianuarie 1859 – Unirea Prin-cipatelor Române;

- 9 mai (triplă sărbătoare): 1877 –declararea Independenţei României;1945 – Ziua Victoriei împotriva Ger-maniei hitleriste; 1950 – Ziua UniuniiEuropene;

- 14 mai 1981 – 30 de ani de lazborul în Cosmos al lui Dumitru Pru-nariu;

- 26 iunie (1848) – Ziua Tricolorului;- 25 octombrie (1944) – Ziua Ar-

matei Române;- 1 Decembrie (1918) – Ziua Na-

ţională a României.Cinstirea memoriei celor care şi-

au jertfit viaţa pentru România, pro-tejarea mormintelor lor din ţară saustrăinătate sunt datorii sacre ale sta-tului şi ale fiecărui cetăţean, indife-

CERCURILE “CULTUL EROILOR”

- 32 -

Page 35: Publicație a Asociației Naționale Cultul Eroilor “Regina ... · PDF file- Eroii lopătăreni din Primul Război Mondial, evocaţi în cartea Elenei Buzea Abagiu (27) - Relu Stoica

rent de vârstă. În special tinerii –şcolarii – trebuie educaţi în acestspirit patriotic. Există, de asemenea,tradiţia de a respecta mormintele ce-tăţenilor străini căzuţi pe teritoriul pa-triei noastre, indiferent dacă ne-aufost aliaţi sau inamici. Comemorareacelor aproximativ 300.000 de românimorţi în primul război mondial estereglementată juridic. Astfel, la 12septembrie 1919, Regele Ferdinandsemna Decretul Lege nr. 4106, princare se recunoştea calitatea de „per-soană morală a Societăţii „Mormin-tele Eroilor Căzuţi în Război”.

Conducerea S.M.E.C.R. era asi-gurată prin Adunarea generală şiComitetul Central (care îşi avea se-diul în Bucureşti). Ca organe de con-ducere în teritoriu erau Comiteteleregionale, judeţene şi comunale. DinComitetul Central al Societăţii fă-ceau parte: Regina Maria – preşe-dinte de onoare, cinci doamne – soţiiale unor generali în viaţă sau căzuţila datorie, I.P.S. Mitropolitul PrimatMiron Cristea – preşedinte activ alComitetului şi alte personalităţi dinconducerea Statului. În anul 2009, laîmplinirea a 90 de ani de la înfiinţa-rea Societăţii Mormintele Eroilor Că-zuţi în Război, Asociaţia Naţională„Cultul Eroilor” a emis o medalie ju-biliară, care să amintească genera-ţiilor viitoare de această nobilă şiprestigioasă Societate.

La 11 mai 1923, Ministerul de răz-boi publică broşura intitulată „Pro-gramul Ceremoniei ÎnhumăriiOstaşului necunoscut”. Pentru des-emnarea eroului necunoscut au fostdezgropaţi 10 ostaşi necunoscuţi, în-humaţi în morminte individuale peurmătoarele câmpuri de luptă: Oituz,Mărăşti, Mărăşeşti, Târgu Ocna, Jiu(Raşoviţa), Prahova (Muntele So-rica), Bucureşti (Valea Plopilor), To-praisar, Ciucea şi Basarabia(Cimitirul Militar Chişinău). Deshu-marea s-a făcut cu toate onorurilemilitare, iar osemintele celor 10 eroinecunoscuţi, după ce au fost spălatecu vin roşu, sunt depuse în sicrie destejar, toate de acelaşi model şiaceeaşi mărime. Cele 10 sicrie sunttransportate la Mărăşeşti, în va-goane speciale, cu gardă militară.

Desemnarea Eroului Necunoscut

are loc la Mărăşeşti, la data de 14mai 1923, este cel mai emoţionantmoment al întregului ceremonial deînhumare a Ostaşului Necunoscut.

Prin hotărârea ministrului de răz-boi, desemnarea Eroului Necunos-cut se face de către un orfan derăzboi, elev în anul I al unui liceu mi-litar, cu cea mai mare medie la învă-ţătură şi purtare. Acesta este AmilcarSăndulescu din comuna Mădulari-Beica, judeţul Vâlcea. Rămas orfande mamă, îşi pierde şi tatăl în război(ofiţer în rezervă). După absolvireaclaselor elementare, este admis, caorfan de război, în anul I al LiceuluiMilitar „D. A. Sturdza” din Craiova.Lui îi revine cinstea de a alege peEroul Necunoscut.

În cadrul ceremonialului, ministrulde război – generalul de corp de ar-mată George Mărdărescu – îl ia peAmilcar Săndulescu de mână, trecîmpreună prin faţa celor 10 sicrie şi îlîntreabă:

- Arată-ne, care este tatăl tău?Orfanul de război se opreşte şi

alege al patrulea coşciug, spunând:- Acesta este tatăl meu! Şi cade în

genunchi în faţa sfântului sicriu.Clipa este zguduitoare. Emoţia

este profundă. Înduioşarea clipei nuare vorbe spre a fi descrisă. Şi preo-ţii plâng...

În dimineaţa zilei de 17 mai 1923(Ziua Eroilor din acel an), după ofi-cierea unui serviciu religios, sicriulcu osemintele eroului necunoscutsunt aşezate pe un afet de tun şi, în-soţit de un impunător cortegiu, por-neşte spre locul înhumării – ParculCarol.

Bat clopotele tuturor bisericilor depe traseu, accentuând solemnitateaacelor momente de adâncă emoţiepentru foarte numeroşii participanţila ceremonia din capitala României.

Elogiul eroului necunoscut estefăcut de regele Ferdinand şi primuluiministru – Ion I. C. Brătianu. Iată unfragment din cuvântarea suveranu-lui:

„Cununa de lauri ce ţi se aduce ţie,ostaşule fără nume, care întrupezide acum şi până în veci jertfa sutelorde mii de vieţi închinate pe altarulpatriei pentru mărirea şi unitatea na-ţională, este şi cununa învingătoru-

lui. Înaintea lăcaşului tău de veci seînchină azi, cu adâncă recunoştinţă,ţara întreagă, căci fără nume fiindeşti al neamului întreg. Iar genera-ţiile viitoare, binecuvântând jertfelenoastre, să le aibă de-a purureadrept pildă a virtuţilor şi a jertfei de-pline pentru mărirea şi înălţarea ne-amului.”

După cel de-al doilea război mon-dial, a trebuit să ne punem cenuşăîn cap pentru că am îndrăznit să edi-ficăm România Mare. În numeleunui pretins internaţionalism, au fostanihilate sentimentele de mândrienaţională şi peste mormântul erouluinecunoscut s-a aşternut o ne-dreaptă şi nemeritată tăcere. Sim-bolul jertfelor pentru făurirea uneiRomânii a tuturor românilor a fost în-conjurat cu sârmă ghimpată.

Şi totuşi, oameni demni şi cu con-ştiinţă de români au continuat să-lîmpodobească cu flori proaspete. În1948, Aşezământul a fost desfiinţat,Cultul Eroilor rezumându-se la „Eroiisovietici şi luptătorii antifascişti”.Chiar şi Mormântul Eroului Necu-noscut a fost strămutat, în 1959, dinParcul Carol la Mărăşeşti.

Începând din anul 1990, veritabilulCult al Eroilor a fost reînviat, treptat.În 1991, Mormântul Eroului Necu-noscut a fost readus în Capitală, iarîn 1995 Ziua Eroilor a fost procla-mată sărbătoare naţională. În teme-iul Legii nr. 379/2003, privind regimulmormintelor şi operelor comemora-tive de război, a fost înfiinţat OficiulNaţional pentru Cultul Eroilor.

Suntem, iată, în faţa unui eveni-ment cultural care ne dă speranţe cătânăra generaţie va fi atrasă maimult decât până acum în cunoaşte-rea istoriei şi cinstirea Eroilor Ne-amului Românesc. Este vorba desemnarea, în ziua de 25 februarie2010, a Protocolului de colaborareîntre Ministerul Educaţiei, Cercetării,Tineretului şi Sportului şi AsociaţiaNaţională „Cultul Eroilor”, prin carese recunoaşte, de fapt şi de drept,existenţa Cercurilor „Cultul Eroilor”în învăţământul preuniversitar.�

Prof. Bianca-Antoanela Toader

CERCURILE “CULTUL EROILOR”

- 33 -

Page 36: Publicație a Asociației Naționale Cultul Eroilor “Regina ... · PDF file- Eroii lopătăreni din Primul Război Mondial, evocaţi în cartea Elenei Buzea Abagiu (27) - Relu Stoica

Niciunul dintre cei care vor încerca să scrie istoriacontemporană a României nu va putea face abstrac-ţie de importanţa gestului său din decembrie 1989,gest în care s-au îngemănat deopotrivă suprema saiubire de patrie cu asumarea unui destin tragic.

Cine s-ar fi gândit atunci, la 17 aprilie 1940, că fiulnăscut în familia lui Gheorghe şi a Mariei Guşă –aspri şi înţelepţi ţărani români din satul Spătaru, ju-deţul Buzău – care şi-au botezat copilul cu numeleSfântului Ştefan şi se va ridica prin propriile merite înculmea ierarhiei oştirii române?

După ce în 1954 a absolvit cele şapte clase ele-mentare în satul natal, în perioada 1954-1957 aurmat cursurile renumitului liceu „B. P. Hasdeu” dinoraşul Buzău. La finalizarea acestor studii, tânărulabsolvent de liceu s-a îndreptat spre cariera armelor.De aceea, în intervalul de timp scurs între 1 noiem-brie 1957 şi 23 august1960, îl întâlnim ca elev alŞcolii Militare de Ofiţeri Tancuri şi Auto din Piteşti.

Aprecierile comandanţilor se mai păstrează în ar-hive. Ele menţionează că „în anul I de studiu a obţi-nut rezultate bune şi foarte bune”. Drept urmare,după examenul de promovare în anul II, a fost decla-rat elev de frunte şi avansat la gradul de caporal. Încontinuare, aprecierile elogioase s-au adunat înfoaia de notare a elevului Ştefan Guşă, care, la sfâr-şitul anului II a fost avansat plutonier şi numit înche-ietor pe şcoală. Notarea de la finele celor trei destudii este şi mai concludentă: „Elevul plutonier Şte-fan Guşă este foarte bine pregătit din punct de ve-dere militar. Are mari posibilităţi de dezvoltare şipoate comanda în condiţii foarte bune plutonul detancuri.”

Şi iată că tânărul locotenent îndeplineşte, în pe-rioada 23 august 1960 – 15 iunie 1961, funcţia de

comandant al plutonului 2 Tancuri din compania a 4-a a Regimentului 68 Tancuri şi Autotunuri. O etapăaparte din viaţa ofiţerului Ştefan Guşă o constituieperioada 15 iunie 1961 – 6 septembrie 1966, timp încare ocupă, pe rând, funcţiile de comandant de plu-ton, apoi comandant de companie la Şcoala MilitarăSuperioară de Ofiţeri de Tancuri şi Auto. Calităţilesale personale nu sunt omise din aprecierile superio-rilor: „Este foarte bine pregătit din punct de vederemilitar şi de specialitate şi se străduie să capete noicunoştinţe necesare îndeplinirii funcţiei în condiţiifoarte bune.” La 30 decembrie 1963 este avansat lagradul de locotenent major şi numai peste doi ani, la30 decembrie 1965 – la cel de căpitan. Rezultatelede excepţie şi perspectivele ce le arată determină tri-miterea ofiţerului la Academia Militară Generală,Secţia Tancuri şi Auto.

De la 6 septembrie1966 până la 30 martie 1972 ur-mează cursurile Facultăţii Tehnice de Tancuri şi Auto.Toţi aceşti ani de studiu înseamnă un volum imensde muncă şi acumulări şi este caracterizat ca „unelement capabil şi muncitor, dotat cu multă inteli-genţă, având o comportare exemplară. Nu a avutabateri disciplinare.” La data de 30 decembrie 1971este avansat la gradul de maior.

După absolvirea Academiei Militare, ca o recu-noaştere a rezultatelor meritorii obţinute în cei 6 anide studiu, odată cu obţinerea diplomei de inginer mi-litar, este oprit în cadrul facultăţii în care studiase, înperioada 30 martie-7 octombrie 1972 îndeplinindfuncţiile de lector şi şef de lucrări, fiind apreciat cucalificativul „Foarte Bine”.

La 7 octombrie 1972, maiorul ing. Ştefan Guşăeste numit comandant al Regimentului 6 Tancuri „IonButeanu”. Referitor la această dată, domnia sa va

EROI BUZOIENI DIN TIMP DE PACE

- 34 -

Generalul ŞtefanGuşă a plecat, dar nu s-a plecat

„Iubesc toate armele, dar îi stimez foarte mult pe aviatori.Să ştiţi că am vrut să fiu aviator mai întâi, dar n-am trecut deunele bareme medicale. Şi atunci am optat pentru blindate.Şi le-am îndrăgit.”

gl. Ştefan Gușă, 1992

Page 37: Publicație a Asociației Naționale Cultul Eroilor “Regina ... · PDF file- Eroii lopătăreni din Primul Război Mondial, evocaţi în cartea Elenei Buzea Abagiu (27) - Relu Stoica

afirma că „s-a deschis o pagină frumoasă din viaţamea, prin întoarcerea la dragostea dintâi – la trupe”.În această nouă calitate, face dovada întregii pregă-tiri teoretice şi practice pe care le acumulase pânăatunci.

Prima aplicaţie cu trupe pe care o conduce este unadevărat succes. Comandantul Diviziei 6 Tancuri„Horia, Cloşca şi Crişan” – colonelul I. Scrieciu – no-tează: „A organizat şi a condus lupta regimentului încondiţii bune. Situaţiile create în câmpul tactic le-arezolvat repede şi just. Se orientează bine în teren şisesizează rapid problemele de rezolvat.” Comandan-tul Armatei a III-a – general locotenent Vasile Milea –face următoarele aprecieri la adresa proaspătului co-mandant de regiment: „îl caracterizează exigenţa, înprimul rând faţă de propria persoană, dârzenia, per-severenţa, puterea de analiză şi percepere, precumşi dorinţa de a obţine rezultate foarte bune. Considercă are perspectiva de a deveni în scurt timp unfoarte bun comandant de regiment.”

Întreaga activitate de comandant de regiment des-făşurată de maiorul Ştefan Guşă, în perioada 1972-1976 este apreciată cu calificativul de „Foarte Bine”.

Face totul cu dăruire şi plăcere, este preocupat per-manent pentru întărirea ordinii şi disciplinei în uni-tate, luând măsuri hotărâte pentru prevenireaabaterilor. Este stimat de întregul colectiv. Sunt apre-ciate în egală măsură aptitudinile specifice armei:capacitatea de organizare şi conducere, de analizăşi sinteză, spiritul de iniţiativă. La 23 august 1974este avansat la gradul de lt. col. ing., iar la 13 august1976 este promovat în funcţia de şef de stat major alDiviziei 6 Tancuri „Horia, Cloşca şi Crişan”, unde ac-tivează până la 10 noiembrie 1981.

Evidenţiindu-se în problemele legate de cultura ge-nerală, militară şi de specialitate, la 23 august 1979este avansat la gradul de colonel. Dovedind calităţiexcepţionale din punct de vedere organizatoric şi decomandă la nivelul Statului Major General (în aplica-ţii tactice), la 10 noiembrie 1981 este numit coman-dant al Diviziei 6 „Horia, Cloşca şi Crişan”, funcţie pecare o va exercita până la 26 septembrie 1986. Re-feritor la această perioadă, colonelul Ştefan Guşăafirmă cu satisfacţie: „Toate aceste funcţii le-am în-deplinit în Transilvania (...) Etapa Târgu-Mureş a în-semnat mult, o şcoală, faptul că am cunoscutoamenii, mentalităţile lor, unităţile armatei. Sunt legatde Transilvania. Aici am cunoscut oameni minunaţi,pentru care nu contează ce limbă vorbeşti.”

Comandantul Armatei a IV-a – generalul locotenentIulian Ion Topliceanu concluzionează: „A organizat şiîndrumat cu competenţă activitatea comandanţilorde unităţi, a statelor majore, şefilor de arme şi servi-cii. A acţionat cu răspundere pentru traducerea înviaţă a doctrinei noastre militare, fapt dovedit la exer-ciţiul de alarmă ordonat de către Marele Stat Major.În organizarea şi ducerea luptei a pus accent pe co-operarea cu celelalte elemente ale sistemului apără-rii naţionale. În exercitarea actului de comandă seremarcă prin iniţiativă, dinamism, hotărâre şi fermi-tate.”

Aprecierile şefilor ierarhici, acoperite în fapt de re-zultatele concrete ale activităţii desfăşurate, au dreptcorolar avansarea, la 23 august 1984, a coloneluluiŞtefan Guşă la gradul de general maior.

Rezultatele excepţionale obţinute în calitate de co-mandant de divizie atrag atenţia conducerii militaresuperioare române şi la data de 25 septembrie 1988este numit în funcţia de Prim adjunt al MinistruluiApărării Naţionale şi Şef al Marelui Stat Major. Înaceastă înaltă funcţie îşi valorifică la maximum în-treaga sa pregătire militară şi de specialitate în con-ducerea armatei române.

Evenimentele care au loc la Timişoara şi Bucureştiîn decembrie 1989 îl găsesc pe generalul ŞtefanGuşă la comanda Marelui Stat Major. La 17 decem-brie 1989 ajunge la timp în Timişoara, pentru a opriceea ce fusese planificat să devină un masacru, re-cuperează tancurile ajunse în mâinile răsculaţilor şi

EROI BUZOIENI DIN TIMP DE PACE

- 35 -

La 25 octombrie 1997, a fost dezvelit ansamblul funerar ridicatde către Fundația "General Ștefan Gușă" în memoria fostuluișef al Marelui Stat Major, în curtea bisericii din satul natal al

generalului. Monumentul este constituit dintr-o impozantă crucede marmură de Carrara și un bust al generalului Gușă. La acest

eveniment au participat șeful Statului Major General român,generalul Constantin Degeratu, comandantul Armatei a 2-a,

generalul Mircea Teodor Mureșan, senatori, deputați, oficialitățidin județul Buzău, membri ai familiei generalului.

Page 38: Publicație a Asociației Naționale Cultul Eroilor “Regina ... · PDF file- Eroii lopătăreni din Primul Război Mondial, evocaţi în cartea Elenei Buzea Abagiu (27) - Relu Stoica

nu execută ordinele de reprimare sau arestare acelor din clădirea Operei. Pe 20 decembrie 1989 dis-cută cu muncitorii răsculaţi din întreprinderea Elba şiretrage armata în cazărmi, Timişoara devenind unoraş liber. Se scandează pentru prima dată „Armatae cu noi!” Referitor la Timişoara, generalul ŞtefanGuşă va relata: „Revoluţia s-a încheiat pe 20 decem-brie 1989. Aceasta e o certitudine istorică. Noi, ceide acolo, puteam fi consideraţi nişte trădători, fie şinumai pentru faptul că am acceptat ca armata să fiealături de muncitori, de părinţii şi fraţii noştri...”

În capitală, potrivit regulamentelor militare, genera-lul Ştefan Guşă conduce şi dirijează acţiunile armateiîn apărarea Revoluţiei. Va rămâne mereu în aminti-rea noastră, ca un gest de mare curaj şi iubire deţară, opoziţia sa categorică faţă de acceptarea „aju-torului prietenesc” cu trupe sovietice, dispunând toto-dată anihilarea oricărei pătrunderi de forţe armatedin afară! I se va recunoaşte în totalitate, peste timp,rolul istoric de a fi prevenit ca România să nu aibăsoarta de mai târziu a Iugoslaviei, de a fi stăvilit inva-zia şi haosul, salvând onoarea şi prestigiul Armatei,apărând integritatea ţării.

Ulterior, generalul Ştefan Guşă rămâne credinciosonoarei militare şi nu se amestecă în politicul derizo-riu, dar este supus unei nemeritate marginalizări,pentru că este martorul unor evenimente incomode,ce nu trebuie dezvăluite. Se dezlănţuie împotriva sao virulentă campanie de presă şi ziarele de scandalse hrănesc din suferinţele sale.

La data de 28 decembrie 1989 este eliberat abuzivdin funcţia de Şef al Marelui Stat Major, fără nicio ex-plicaţie sau motiv întemeiat, iar după două zile estenumit prim locţiitor al comandantului şi şef de stat

major al Armatei a IV-a. Se adaptează cu uşurinţă lanoile atribuţii, stabilind măsuri eficiente pentru ridica-rea capacităţii de luptă şi de mobilizare a armatei. La11 ianuarie 1990 este avansat la gradul de generallocotenent, iar la 26 februabrie 1990 este numit înfuncţia de Comandant al Armatei a II-a de la Buzău,pentru calităţi profesionale şi morale excepţionale:mai ales în momentele grele îşi pune în valoarecompetenţa şi experienţa.

Dar soarta, această programare invizibilă a desti-nelor omeneşti, se dovedeşte neîndurătoare cu omulŞtefan Guşă, care descoperă la 23 aprilie 1993 căeste bolnav, iar la 28 martie 1994 se stinge din viaţă,pe un pat al Spitalului Militar Central.

Durerea produsă de dispariţia Generalului de Divi-zie Ştefan Guşă este mare, nu numai în garnizoanaBuzău, ci la nivel naţional, iar satisfacţia secretă şijosnică a celor câţiva care i-au uneltit în taină moar-tea, are darul să-l transforme în jertfă. Bravul oşteana intrat în pământul natal de la Spătaru, judeţulBuzău, cu onoruri militare – inclusiv salutul de adioal unei escadrile de aviaţie şcoală cu reacţie – însemn de recunoştinţă veşnică.

Prietenul său de o viaţă – colonelul Leon Cristian –ne aminteşte că generalul Ştefan Guşă „era un izvorde scăpărătoare vervă şi de caldă omenie. Nu credcă există vreun oştean care, indiferent de grad saufuncţie, să fi lucrat sub conducerea lui şi să nu-ipoarte o reală şi afectuoasă admiraţie. Aşa era Şte-fan Guşă, un general cu suflet de soldat, care n-auitat niciodată de unde a plecat.”

Bibl. Fundaţia „Generalul Ştefan Guşă” �

Comandor av. (r) Aurel Niță

EROI BUZOIENI DIN TIMP DE PACE

- 36 -

Page 39: Publicație a Asociației Naționale Cultul Eroilor “Regina ... · PDF file- Eroii lopătăreni din Primul Război Mondial, evocaţi în cartea Elenei Buzea Abagiu (27) - Relu Stoica
Page 40: Publicație a Asociației Naționale Cultul Eroilor “Regina ... · PDF file- Eroii lopătăreni din Primul Război Mondial, evocaţi în cartea Elenei Buzea Abagiu (27) - Relu Stoica