IAnul XIX Nr. 918 Duminic[ 25 iulie 2021

Publica\ie cultural[ ;i artistic[. Editor Centrul Multicultural Poesis

PAGINA 7PAGINA 6

Patriarhul Bisericii Ortodoxerom]ne, la 70 de ani

Viena – o destina\ie fascinant[în orice moment al anului

Robert Powell, actorul care l-a interpretat pe Iisus în celebrulfilm “Iisus din Nazareth” va fiprezent pe 3 septembrie, la SalaThalia din Sibiu, în cadrul Festi-valului Internaţional “GeorgeEnescu”, informează Agerpres.

“Robert Powell face parte dindistribuţia impresionantă a spec-tacolului “Viaţa pasională a luiClaude Debussy”, alături deactriţa Rohan McCullough, cu-noscută pentru numeroase dis-tribuţii în filme, seriale şi piesede teatru şi de muzicienii CliveConway la flaut şi Christine Cros-haw la pian.

Robert Powell va da viaţă per-sonajului uneia dintre cele maifascinante celebrităţi din istoriamuzicii, Claude Debussy, iar Ro-han McCullough se alătură pen-tru a personifica femeile neferi-cite care au fost vrăjite de acestom bizar şi complex.

De-a lungul întregii drame seva derula muzica sa, ce a şocatîncă de la apariţie prin senzuali-tatea şi limbajul armonic îndrăz-neţ. Spectacolul unic poate fi ur-mărit la Sibiu în 3 septembrie, laSala Thalia”, se arată în comuni-catul organizatorilor.

Robert Powel, actorul care l-a

jucat pe Isus vine la Sibiu

Avram Iancu a aplaudat

frenetic la o pies[ de teatru

despre Rakoczy`n 1865

PAGINA 3

A ap[rut edi\ia de var[ a re-vistei Poesis, `n format tip[rit ;ionline, pdf. D. P[curaru semneaz[editorialul cu titlul “Cum ne ale-gem c[r\ile? :i cum vom vota `n2024?” Din Cuprins< Cronic[ lite-rar[, George Vulturescu, “PoeziaIoanei Ieronim”> MihaiPosada,”Transparen\e «esoterice»la Alexandru Ovidiu Vintil[“> Mi-haela Albu, “Candori adolescen-tine”> Robert Lszlo, “Despre spai-ma v]n[torului orb”> Eugen Co-jocaru, “Constela\ii culturalerom]ne;ti ;i universale”, CristinaScarlat, “Mihaela Gr[dinariu `nOglind[ pentru spaimele lumii”.

La rubrica Poemul contempo-ran semneaz[< Denisa Cr[ciun,:tefan Damian, Nicoleta-CrisrinaScarlat, Aurelian S]rbu, Ian Nistor.Eseu< Gheorghe Glodeanu, DeliaMuntean, Teodora ELlena Wein-berger.Poesis interna\ional< Silva-no Trevisani ;i Octavio Paz.

Profesrorul ;i istoricul literar

Nae Antonescu este omagiat laCentenar de George Vulturescu,Ioan Nistor, Felician Pop. Revistase `ncheie cu un text semnat decel omagiat, Nae Antonescu, des-pre “Cercul literar de la Sibiu”. For-matul pdf poate fi desc[rcat de pewww.informatia-zilei.ro

Fiecare o;anc[ `;i confec\ionaacas[ costumul popular

PAGINILE 4-5

Dup[ cum scrie `n publica\ia AuroraRom]n[, evenimentula fost remarcat de ziarele din Budapesta

A ap[rut revista Poesis

2 Informa\ia de Duminic[/25 iulie 2021

PERSONALIT~}IPrintre cele mai dåurabile moșteniri ale lui Harrison se numără seria de tratate pe care le-a negociat

sau le-a semnat cu liderii indieni în timpul mandatului său de guvernator teritorial Indiana.Ca parte a negocierilor tratatului, triburile au cedat suprafețe mari de pământ în vest, ceea ce a oferit

suprafețe suplimentare pentru cumpărare și soluționare. Impactul pe termen lung al lui Harrison asuprapoliticii americane include metodele sale de campanie, care au pus bazele tacticii moderne de campanieprezidențială.

William Henry Harrison a fostun ofițer militar și politicianamerican care a servit ca al nouăleapreședinte al Statelor Unite timp de31 de zile în 1841, devenind primulpreședinte care a murit în funcție.

Moartea sa a declanșat o scurtă crizăconstituțională în ceea ce priveștesuccesiunea la președinție, întrucât lamomentul respectiv constituția nu aarătat întru totul clar ce ar trebui făcut încazul morții președintelui.

Tinere\ea ;i via\a de familie

William a fost al șaptelea și cel maimic copil al lui Benjamin Harrison V șiElizabeth (Bassett) Harrison, născut la 9februarie 1773 la Berkeley Plantation, casafamiliei Harrison afl]ndu-se de-a lungulrâului James din Charles City, Virginia. Ela fost membru al unei proeminentefamilii politice de origine engleză ai căreistrămoși se aflau în Virginia încă din anii1630 și ultimul președinte american carenu s-a născut ca ;i cetățean american.Tatăl său a fost un plantator virginian,care a servit ca delegat la Congresulcontinental (1774–1777) și care a semnatDeclarația de independență. Tatăl său aservit și în legislatura din Virginia și ca alcincilea guvernator al Virginiei (1781–1784) în anii din timpul și după războiulrevoluționar american. Fratele mai mareal lui Harrison, Carter Bassett Harrison, areprezentat Virginia în CameraReprezentanților (1793–1799).

Harrison a ̀ nv[\at acasă până la vârstade 14 ani când a intrat în Hampden –Sydney College, un colegiu presbiteriandin Virginia. A studiat acolo timp de treiani, primind o educație clasică careinclude latină, greacă, franceză, logică șidezbatere.

Tatăl său episcopal l-a îndepărtat dela colegiu, posibil din motive religioase,iar după scurte sejururi la o academie dinSouthampton, Virginia și împreună cufratele său mai mare Benjamin dinRichmond, a plecat la Philadelphia în anul1790. După moartea mamei sale în 1793,Harrison a moștenit o porțiune dindomeniul familiei sale din Virginia,inclusiv aproximativ 3.000 de acri (12 kmp[tra\i) de teren și mai mulți sclavi. Lavremea respectivă, el servea în armată șiși-a vândut pământul fratelui său.Harrison a fost promovat la funcția decăpitan în mai 1797 și a demisionat dinarmată la 1 iunie 1798.

Harrison a cunoscut-o pe AnnaTuthill Symmes din North Bend, Ohio, în1795, când avea 22 de ani. Ea era fiica luiAnna Tuthill și a judecătorului JohnCleves Symmes, care a servit ca ;i colonelîn războiul revoluționar și ca reprezentantla Congresul Confederației. Harrison i-acerut judecătorului permisiunea de a secăsători cu Anna, dar a fost refuzat, așa căt[n[rul cuplul a așteptat până cândSymmes a plecat cu afaceri. Apoi au fugitși s-au căsătorit la 25 noiembrie 1795 lacasa North Bend a doctorului StephenWood, trezorier al Teritoriului de Nord-Vest. Au călătorit în luna de miere la FortWashington, deoarece Harrison era încăîn serviciul militar.

Judecătorul Symmes l-a confruntatdouă săptămâni mai târziu la o cină deadio pentru generalul Wayne, cerând cuseveritate să știe cum intenționează săîntrețină o familie. Harrison a răspuns,„cu sabia și de brațul meu drept,domnule.” Harrison l-a cucerit pe socrulsău, care a vândut ulterior ginerelui s[u160 de acri (65 ha) de teren în NorthBend, ceea ce i-a permis lui Harrisonpentru a construi o casă și a începe ofermă.

R[zboiul din 1812

Izbucnirea războiului cu britanicii în1812 a dus la un conflict continuu cuindienii din nord-vest. Harrison a servitpe scurt ca general major în miliția dinKentucky, până când guvernul l-acomandat pe 17 septembrie să comandeArmata Nord-Vestului. El a primit salariumilitar federal pentru serviciul său și aîncasat, de asemenea, un salariu deguvernator teritorial din septembrie pânăpe 28 decembrie, când a demisionatoficial din funcția de guvernator și și-acontinuat serviciul militar.

Americanii au suferit o înfrângere înasediul din Detroit. Generalul JamesWinchester i-a oferit lui Harrison gradulde general de brigadă, dar Harrison și-adorit și comanda exclusivă a armatei.

Președintele James Madison l-aîndepărtat pe Winchester de la comandăîn septembrie, iar Harrison a devenitcomandant al noilor recruți. Britanicii șialiații lor indieni au depășit cu multnumărul trupelor lui Harrison, așa căHarrison a construit o poziție defensivă întimpul iernii de-a lungul râului Maumeedin nord-vestul Ohio. El l-a numit pe FortMeigs în onoarea guvernatorului Ohio,Return J. Meigs Jr. A primit întăriri în1813, apoi a luat ofensiva și a condusarmata spre nord la luptă. A câștigatvictorii în Teritoriul Indiana și în Ohio șia recucerit Detroit, înainte de a invadaCanada de Sus (Ontario). Armata sa i-aînvins pe britanici la 5 octombrie 1813 laBătălia Tamisei, în care Tecumseh a fostucis. Această bătălieesențială este considerată una dintremarile victorii americane în război, adoua doar după bătălia de la NewOrleans.

În 1814, secretarul de război, JohnArmstrong, a împărțit comanda armatei,atribuindu-l pe Harrison într-un post de„backwater” și dând controlul frontuluiunuia dintre subalternii lui Harrison.Armstrong și Harrison nu au fost deacord cu privire la lipsa de coordonare șieficacitate în invazia Canadei, iarHarrison a demisionat din armată în mai.După încheierea războiului, Congresul ainvestigat demisia lui Harrison și a stabilitcă Armstrong îl maltratase în timpulcampaniei sale militare și că demisia saera justificată. Congresul i-a acordat lui

Harrison o medalie de aur pentruserviciile sale în timpul războiului din1812. Harrison și guvernatorul LewisCass, Lewis Cass, au fost responsabilipentru negocierea tratatului de pace cuindienii. Președintele Madison l-a numitpe Harrison în iunie 1815 pentru a ajutala negocierea unui al doilea tratat cuindienii care a devenit cunoscut subnumele de Tratatul de la Springwells, încare triburile cedau o mare suprafață depământ în vest, oferind pământsuplimentar pentru cumpărarea șisoluționarea americanilor.

Campania prezedin\ial[ din anul 1840

Harrison a fost candidatul Whig lapreședinție în 1836, una din cele două oridin istoria americană, când un partidpolitic major a candidat în modintenționat mai mult de un candidat lapreședinție (democrații au candidat doicandidați în 1860). VicepreședinteleMartin Van Buren a fost candidatuldemocrat și a fost popular și a consideratcă ar putea câștiga alegerile împotrivaunui singur candidat whig.

Planul Whig era de a alege populariiWhigs la nivel regional, de a-i refuza luiVan Buren cele 148 de voturi electoralenecesare pentru alegeri și de a forțaCamera Reprezentanților să decidăalegerile. Ei sperau că whigii vor controlaCamera după alegerile generale. Aceastăstrategie ar fi eșuat, totuși, deoarecedemocrații au păstrat majoritatea înCameră după alegeri. Harrison a condustoate statele non-sclave, cu excepțiastatului Massachusetts, și în statelesclaviste din Delaware, Maryland șiKentucky. Hugh L. White a fugit în restulstatelor sclave, cu excepția Carolinei deSud. Daniel Webster a fugit înMassachusetts, iar Willie P. Mangum înCarolina de Sud.

Planul a eșuat, deoarece Van Buren acâștigat alegerile cu 170 de voturielectorale. O schimbare de puțin peste4.000 de voturi în Pennsylvania ar fi datcelor 30 de voturi electorale ale statului luiHarrison și alegerile ar fi fost decisă înCamera Reprezentanților.

Mandatul preziden\ial din 1841

Principalele sale realizăriprezidențiale au inclus formarea uneicoaliții electorale la nivel național care acâștigat președinția pentru Whigs șiselectarea primului cabinet Whig. El aechilibrat multiplele facțiuni ale partiduluiși s-a pregătit să adopte agenda legislativăwhig extinsă.

Soția lui Harrison, Anna, era preabolnavă pentru a călători când a părăsitOhio pentru inaugurarea sa și a decis sănu-l însoțească la Washington. El a cerutca văduva fiului său, Jane, să-l însoțeascăși să acționeze temporar ca gazdă> darmoartea lui Harrison a însemnat că Annanu a mers niciodată la Washington.

Când Harrison a ajuns laWashington, a vrut să arate că el era încăeroul ferm al lui Tippecanoe și că era unom mai bine educat și mai atent decâtcaricatura din fundal prezentată încampanie. El a depus jurământul înfuncție joi, 4 martie 1841, o zi rece șiumedă. A înfruntat vremea rece și a alessă nu poarte un pardesiu sau o pălărie, acălărit la ceremonie, mai degrabă decât în trăsura închisă care i se oferise și a rostitcea mai lungă adresă inaugurală dinistoria americană format[ din 8.445 de

cuvinte. I-a trebuit aproape două ore săcitească, deși prietenul său și colegul luiWhig, Daniel Webster, l-a redactat pentrua fi c]t mai concis. El a călărit pe străzi înparada inaugurală, a stat timp de trei orela Casa Albă și a participat la trei baluriinaugurale în acea seară, inclusiv unul laSalonul lui Carusi intitulat balul“Tippecanoe” cu 1.000 de oaspeți careplătiseră 10 USD de persoană (egal cu 297USD în 2020).

Discursul inaugural a fost o declarațiedetaliată a agendei Whig, în esență orespingere a politicilor lui Jackson și VanBuren. Harrison a promis să restabileascăBanca Statelor Unite și să-și extindăcapacitatea de credit prin emitereamonedei de hârtie în sistemul american allui Henry Clay. El intenționa să se amânela judecata Congresului cu privire lachestiuni legislative, folosind cu ușurințăputerea sa de veto, și să inverseze sistemulde pradă al patronatului executiv al luiJackson. El a promis că va folosipatronajul pentru a crea un personalcalificat, nu pentru a-și spori propriapoziție în guvern.

Impactul decesului

La 26 martie 1841, Harrison s-aîmbolnăvit de simptome asemănătoarer[celii. Harrison nu a putut să seodihnească în timpul zilei pentrumulțimile din Casa Albă și în acea noaptea ales să organizeze o petrecere cuprietenii săi din armată. A doua zi, a fostcuprins de frisoane în timpul unei ședințede cabinet și a fost pus în pat> până îndimineața zilei de 28 martie avea febrămare, moment în care o echipă de medicia fost chemată să-l trateze. Teoriapredominantă la acea vreme era că boalasa fusese cauzată de vremea rea de lainaugurarea sa cu trei săptămâni maidevreme. Alții au menționat că, în primelesale zile de funcție, Harrison a merspersonal dimineața pentru a cumpăraalimente (și o vacă de lapte pentru CasaAlbă) pe piețele din Washington, cuvremea încă rece și piețele din mijloculmlaștinilor.

Societatea din Washington a remarcatabsența sa neobișnuită din oricare dintrecele două slujbe la care a participatduminică, 28 martie. Inițial, nu s-a făcut

niciun anunț oficial cu privire la boala luiHarrison, care a alimentat speculațiilepublice. Până la sfârșitul lunii, mulțimimari se adunau în fața Casei Albe, ținândpriveghere în așteptarea oricăror știridespre starea președintelui, care s-aagravat încet odată cu trecerea timpului.Harrison a murit la 4 aprilie 1841, la nouăzile după ce s-a îmbolnăvit și exact la olună după depunerea jurământului defuncție.

Ultimele sale cuvinte au fost adresatemedicului său curent, deși se presupunecă ar fi îndreptat către vicepreședinteleJohn Tyler< “Domnule, îți doresc săînțelegi adevăratele principii aleguvernului. Îmi doresc să se efectueze. Numai cer nimic.”

În iunie, corpul lui Harrison a fosttransportat cu trenul și șlepul râului laNorth Bend, Ohio, și a fost înmormântatpe 7 iulie într-un mormânt familial de pevârful muntelui Mt. Nebo cu vedere larâul Ohio, care este acum Memorialul destat al mormântului William HenryHarrison. Moartea lui Harrison a atrasatenția asupra unei ambiguități dinarticolul II, secțiunea 1, clauza 6 dinConstituție cu privire la succesiunea lapreședinție. Constituția prevedea în modclar ca vicepreședintele să preia „puterileși atribuțiile” președinției în cazulînlăturării, decesului, demisiei sauincapacității președintelui, dar nu era clardacă vicepreședintele a devenit formalpreședintele Statelor Unite , sau pur șisimplu și-a asumat temporar puterile șiîndatoririle acelei funcții, în caz desuccesiune. Cabinetul lui Harrison ainsistat asupra faptului că Tyler era„vicepreședinte în calitate de președinte”.Tyler a fost hotărât în pretenția sa la titlulde președinte și în hotărârea sa de aexercita toate puterile președinției.Cabinetul s-a consultat cu judecătorul șefRoger Taney și a decis că, dacă Tyler vadepune jurământul prezidențial, el vaprelua funcția de președinte. Tyler a fostobligat și a fost pus în funcție la 6 aprilie1841.

Congresul s-a convocat în mai și,după o scurtă perioadă de dezbateri înambele camere, a adoptat o rezoluție carea confirmat Tyler ca președinte pentrurestul mandatului lui Harrison.

Raluca D.

Când Harrison a ocupat oficial funcția de președinte al Statelor Unite ale Americii, în 1841, la vârsta de 68 de ani, era cel mai în vârstă președinte al țării, record ce a ținut 140 de ani, până la alegerea lui Ronald Reagan în alegerile prezidențiale din anul 1980

William Harrison,pre;edintele american

cu cel mai scurt mandat

Director general - D. P[curaru

Redactor ;ef suplimente - Adriana Zaharia

(Informa\ia Zilei de Duminic[ ;i S[n[tate ;i Frumuse\e,

Informa\ia TV)

Redac\ia Satu Mare<str. Mircea cel B[tr]n nr. 15

Satu Mare, cod 440012 Telefon< 0261-767300

e-mail< redactiasm@informatia-zilei.ro

ISSN 1222-4715

www.informatia-zilei.ro

Director editor< Ilie S[lceanu

25 iulie 2021/Informa\ia de Duminic[ 3

ISTORIEAvem imaginea “faimosului prefect rom]nesc” Avram Iancu. Nu `n ultimul r]nd, vedem revolta

redactorului publica\iei “Aurora Rom]n[”, `n fa\a atitudinii publica\iei maghiare care nu `n\elege c[un rom]n este capabil s[ se `nsufle\easc[ pentru frumos.

“Aurora rom]n[”,  o intere-sant[ publica\ie ̀ n limba rom]n[,ap[rut[ la mijlocul secolului 19,d[ o ;tire de senza\ie, care arat[ oalt[ fa\[ a celebrului Avram Ian-cu.

“Din Abrud li se scrie ziarelor ma-ghiare cum c[ faimosul prefectrom]nesc Avram Iancu, asist]nd laproducerea piesei teatrale “Prinsoarealui Rakoczy”  a aplaudat foarte  (tare)pasajele patriotice. “Timpul sestr[mut[“, zice cam cu ironie un ziarmaghiar din Pesta, amintind despre`nt]mplarea aceasta mare, ca ;i c]ndun rom]n nu s-ar ;ti `nsufle\i pentrufrumos! Foarte tare r[t[ce;te stimatulziar, dac[ cuget[ c[ rom]nul neput]ndp]n[ acum aplauda fra\ilor maghiari

`n cele politice - nu e capace (capabil)a se `nsufle\i nici pentru frumos!?” 

Ce afl[m din aceast[ scurt[ noti\[intitulat[ ERA :I IANCU ap[rut[ `n“Aurora Rom]n[” nr. 13 din 1/13 iulie1865? Pentru c[ ;tirea `ncepe prin aspune c[ ziarelor maghiare li s-a scrisdin Abrud este posibil ca piesa despreprinderea lui Rakoczi s[ se fi jucat chiarla Abrud. Pe de alt[ parte, avem im-aginea “faimosului prefect rom]nesc”Avram Iancu.

Nu `n ultimul r]nd, vedem revoltaredactorului publica\iei “AuroraRom]n[”, `n fa\a atitudinii publica\ieimaghiare care nu ̀ n\elege c[ un rom]neste capabil s[ se `nsufle\easc[ pentrufrumos. Dar cel mai important lucrueste c[  scurta not[ din Aurora Rom]n[dovedește  c[ Avram Iancu a fost unadmirator al revolu\iei lui Rakoczy. 

Avram Iancu,spectator la teatru la o pies[

despreFranciscRakoczy

Parc[ scris[ `n zilele noastre o;tire din revista “Familia” nr. 32 din2/14 octombrie 1866 depl]nge fap-tul c[ cetatea Hododului este oruin[. 

Hododul e un sat ̀ nsemnat ̀ n S[laj>`n apropierea acestuia pe un deal aco-perit cu p[duri a fost fort[rea\a ce re-prezint[ ilustra\ia noastr[. Despreaceast[ fort[rea\[ adeserori se faceamintire `n istoria Transilvaniei. Maiales pe timpul principilor a fost unpunct ̀ nsemnat, dar ca alte nenum[ra-

te fort[re\e transilvane cu timpul s-auruinat nu at]t prin tempestarea tim-pului ci mai mult prin nepietatea ;icruditatea oamenilor care nu ;tiupre\ui monumentele sf]nte ale trecu-tului. A;a ;i aceast[ frumoas[ ;i inte-resant[ fort[rea\[ s-a ruinat cu totul.

P]n[ la anul 1791 s-a aflat ̀ n stareaprecum o vedem ̀ n ilustra\ie, dar dup[aceasta s-a pref[cut cu totul ̀ n ruine ;idin aceasta mai mare parte s-a `ntre-buin\at pentru cl[direa edificiilor mo-derne. Durere astfel de cazuri, preaadeseori obvin ;i din alte p[r\i.”

Fort[rea\a de la Hodod

era o ruin[ ;i `n anul 1866

Avram Iancu la v]rsta de 41 de ani

4 Informa\ia de Duminic[/25 iulie 2021 25 iulie 2021/Informa\ia de Duminic[ 5

Cultura musteriană (120.000 -100.000 î. e. n.) s-a regăsit - de altfelca pe întreg teritoriul țării noastre -și în fosta Regiune Maramureș, dincare au făcut parte Careiul, SatuMare, Țara Oașului, Sighet, Vișeu,Lăpuș, Șomcuta Mare și CehuSilvaniei, după cum menționeazăTancred Bănățeanu în volumul său“Portul Popular din RegiuneaMaramureș - Zonele Oaș,Maramureș, Lăpuș”, apărut subegida Sfatului Popular din RegiuneaMaramureș și Casa CreațieiPopulare.

Trebuie menționat că cele mai vechidescoperiri din această regiune datează dinpaleoliticul mijlociu și constă în unelte devânătoare cu vârf, răzuitoare, unelte pentruobținerea artificială a focului. De asemenea,tot în această perioadă începe utilizareauneltelor din os, folosite la cusutulveșmintelor, dar și pentru scosul rădăcinilor.Spre sfârșitul perioadei apar primele formede reprezentări ale comunității gentilicematriarhale, dar și ale raportului dintreoameni, ideea de rudenie, preocupări șiritualuri de înfrumusețare, dar și grijapentru morți.

Urmele de cultură materială pe carearheologii le-au descoperit la Boinești șicare datează din faza târzie a paleoliticuluitârziu, aparțin culturii aurignaciene mijlocii(80.000 - 70.000 î. e. n.), când tehnica delamelare ia locul vechilor tehnici de cioplirea pietrei.

Neoliticul a adus în RegiuneaMaramureș, la fel ca pe întreg teritoriul țăriinoastre, schimbări în viața socială alocuitorilor, și implicit în cultura materială.

În perioada neoliticului târziu (2500 -1800 î. e. n.), potrivit autorului TancredBănățeanu, s-au răspândit, pentru primadată, în sudul regiunii, podoabe din aur,metalul fiind obținut prin spălarea nisipuluirâurilor, iar obiectele lucrându-se cuciocanul, din foaie sau sârmă de aur.

În perioada premergătoare constituiriistatului sclavagist dac, trăiau, pe teritoriulactual al Maramureșului și Sătmarului,triburile Dacilor Mari și Costobocii, un alttrib de daci, care au rămas independențipână la sfârșitul secolului II d.Ch., ca și altetriburi geto-dacice.

Descoperirile arheologice datând dinsecolul V î.e.n., de la Curtuiușeni,demonstrează că aceste triburi făceau partedin statul sclavagist de tip începător dac,care a fost întemeiat de Burebista. Părțilemaramureșene nu au fost cuprinse întrecuceririle Daciei de către romani, laînceputul secolului II e.n., aceștia oprindu-se la Porolissum.

Regiunea Maramureș, cu ale sale zonedistincte< Țara Oașului, Maramureș, Lăpuș,Chioar, și zonele raioanelor Satu Mare șiCarei, prezintă diferite elemente etnograficetradiționale românești caracteristicefiecăreia dintre ele, care s-au conservatfoarte bine până în zilele noastre. Este vorba

despre unele dintre cele mai autentice creațiipopulare artistice, se poate spune cucertitudine dintre cele mai valoroase alepoporului nostru.

Printre aceste creații se regăsește portulpopular oșenesc, care în general exprimăexpansivitate, prospețime, voiciune,armonie cromatică. Trupul oșencei a fostîntotdeauna scos în evidență și valorificatprin costumul purtat, iar petele de culoareale câmpilor ornamentali reliefează siluetași scot în evidență trăsăturile feței.

Chischineul, la originilesale, era alb și foarte puțin decorat pe margini

Chischineul înflorat, de obicei era peun fond galben sau roșu, și este o primă patăde culoare dată ținutei. Dacă ne referim lavarianta și mai veche a ținutei oșenești, ceasimplă, fără împistrelile actuale, atuncitrebuie menționat faptul că femeile purtauchischineauă albe, din pânză, și cu niștecusături decorative pe margine, sub formăde "brazi lucrați".

Însă nu era nicio regulă care să obligefetele să aibă capul acoperit, care puteau săumble când cu chischineu, când fără. LaCămărzana, fetele umblau fără chischineuchiar și la biserică, având părul frumosîmpletit. Boresăle, în schimb, nu umblauniciodată cu capul descoperit, nefiindpermis ca părul să fie lăsat la vedere dupăcununie.

În Țara Oașului, la fel ca și în alteregiuni, pieptănătura femeilor diferă, înprimul rând, în funcție de vârstă. În toatelocalitățile Oașului, fetițele de până la 7-8ani purtau părul rătunzat, ceea ce însemnacă era lăsat să crească normal și tăiat dreptpe frunte și împrejurul capului. Imediat cecreștea puțin și se putea împleti, părul erastrâns în pletituri, cu o cărare la mijloc.Împletiturile se făceau pe stânga și dreapta

cărării, pe marginea capului, și se uneau laceafă, într-o singură coadă. Fetele maimărișoare își purtau părul în două cozi, iarcând intrau în horă, își făceau o singurăcoadă, în care își puneau pletence, șireturiîmpletite din lână colorată.

Fetele, la zile de sărbătoare, alegeau, demulte ori, să nu poarte chischineu, și înacest caz, trebuiau să-și facă împletituri îngenul fetițelor mici. Exista doar o deosebire,și anume că împletitura nu începea de lacărare, ci de la nivelul urechii și se terminala ceafă, printr-o coadă. Fetele îșiornamentau podoaba capilară cu fire delână colorată, flori etc. CaracteristiceOașului au fost panglicile simple, dar auapărut și cele înflorate.

În funcție de cămeșă,se armonizau și celelaltepiese ale ținutei

Cămeșa este, de fapt, punctul derezistență ornamentală a portului popularîn funcție de care se armoniează și celelaltepiese ale ținutei.

Cămeșa specifică zonei Țării Oașuluieste ușor deosebită față de cele din alte părțiale României. Nota caracteristică oformează cusătura, sau țesătura mai dedemult din jurul gâtului, care este, de fapt,o platcă dreptunghiulară, viu colorată, cuornamente geometrice. Aceasta se încheieîn spatele gâtului, cu două șnururi, iar pemâneci, de-a lungul, apar uneori, șiruri decusături. Femeile mai bătrâne purtau ;icămașa fără platcă, doar cu unele cusăturiornamentale pe umeri, un tip de cămașă,care desigur a dispărut de zeci de ani. Se maigăsește în schimb, la cei care colecționeazăcostume populare vechi și lerecondiționează, pentru a le putea închiriasau expune.

Mâneca, de obicei, se încheie cu niștevolănașe colorate, care în unele sate seornamentează cu cusături colorate, numitepomnișori. În general, mâneca era strânsăla încheietură, și de acolo pornea un volanmai mare, denumit fodră sau bezeri, lacămășile de sărbătoare. Cămeșile de toatăziua aveau volane mult mai mici, numitetoc.

Cusăturile de la gât, de la umeri, șivolanul de la mânecă au o structurăornamentală deosebită. Cu timpul, și-aufăcut apariția și diverse cusături de-a lungulmânecilor. Prezența ornamentelor pe umeridenotă apartenența unei cămăși la un fondstrăvechi. Se cunoaște faptul că cele maivechi cămeși femeiești care aparțin ereinoastre au cusături ornamentale pe umeri.Cusăturile ornamentale sunt reprezentate înspecial de motive geometrice, realizate înspecial în culori precum roșu, alb și negru.Cele mai vechi cămeși o;ene;ti, purtatenumai de bătrâne la un moment dat, aveaucusături albe doar pe umeri. La fete,broderiile erau realizate în roșu, la femeilemăritate, acestea se făceau din fir roșu șinegru, iar la femeile în vârstă, numai cunegru.

Cămeșa cu umeri a fost înlocuită de ceacu cheptar pe la începutul secolului.Schimbul s-a făcut treptat, la varianta cu

umere rămânând, de obicei, femeile maibătrâne din sat. De exemplu, în anul 1950,se mai găseau prin sate foarte puține femeicare purtau acest tip de cămeșă, și aceleabătrâne. Se pare că introducerea tipului decămeșă cu platcă sau cheptar s-ar datoraunei femei din Bixad, Maria Dorli, care ar fiînceput s-o lucreze la începutul secolului,sau fetelor de măritat din Turț, care auîmprumutat-o de la ucraineni, tip decămeșă purtat în special la ceremonialulnunții.

La gulerul îngust al cămeșii se făceauornamente geometrice, sau mici stilizăriflorale, în același ton cu cheptarul, printehnica alesătură în țesătură.

Pindileul era făcut din 6 lațide pânză albă

În Țara Oașului, cămeșa nu este lungă,până jos, la gambă, după cum vedem în altezone etnografice din România. Cămeșa estescurtă, neavând poale, dar care estecompletată de pindileu. Se producea în casă,de către femeile gospodine, din acelașimaterial ca și cămeșa. Pindileul, dacă esteconfecționat din alt material decât dinpânză, devine o fustă propriu-zisă și ianumele de sumnă sau șucnă, în unele sate.Se poartă de către fete, femei sau bătrâne,deopotrivă, dar având cromatică diferită.

Poalele pindileului se făceau din 6lățimi de pânză, care este mult încrețită întalie. "Gulerul" pindileului se numeștepomată, și avea cusături decorative identicecu cele de pe cheptar sau platcă. Practic,pomata înlocuiește brâul sau betele care sepoată în alte regiuni.

Poalele albe sau pindileauăle, dupăcum este termenul uzitat în Țara Oașului,au cusături decorative în partea de jos, darși la brâu, executate în același stilornamental și cromatic precum platca dinjurul gâtului cămeșii.

Zadia era și ea un șorț albdin pânză, dar s-a transformatîntr-un accesoriu viu colorat

Zadia, la origini fiind un șorț alb dinpânză, treptat a devenit un accesoriu viucolorat, de regulă înflorat, și de aceeașiculoare ca și chischineul. Cea mai uzitatăculoare pentru aceste două piese din portulpopular oșenesc a fost roșul, însă în zilelenoastre, sunt foarte căutate zadiile șichischineauăle galbene, roz, portocalii,verzi, albe, uneori chiar și un crem-gălbuisau albastru, însă aceasta din urmă, doar în

unele sate se purta și era considerată plăcutădin punct de vedere cromatic.

La fel ca și în cazul pindileului, se facedistincția între zadiile purtate în zilele desărbătoare, sau în zilele de lucru. Zadia eraornamentată prin țesătură în culori, lamarginea de jos. Practic, aceasta era zadiacu partă, ceea ce însemna că acest accesoriude îmbrăcăminte avea o bandă largă, de 5centimetri de țesătură în flori, în același stildecorativ caracteristic cămeșii, respectivpindileului. În prezent nu se mai fac zadiialbe cu perți făcute în tiară. Aparițiamașinilor de cusut a "revoluționat" cu totulcostumul oșenesc, în întreg ansamblul său.Amintirea zadiilor albe s-a păstrat însă, întoate satele oșenești, iar unele fete sau femeile mai scot din lada de zestre la zile de maresărbătoare.

Zadia de sărbătoare are mai multecomponente< obada, prin care se trecegolondul și se leagă sub pogmatapindileului, o mică fodriță ca un volănașsau cipcă din dantelă, cusută mai jos dejumătatea zadiei, la fetele mai nealcoșe, unrând de partă constând într-o panglică unisau înflorată, împrejmuită de șireturi demătase sau lână, bureți constând în 2-3rânduri de pliuri orizontale făcute la mașinade cusut, fodra făcută dintr-un vloanîncrețit și adăugat la marginea de jos azadiei, cipca făcută din dantelă sau colți lamarginea de jos a fodrei. Zadia pentru zilelede lucru era mult mai simplă și avea obada,bureții și fodra. Sau mai era varianta careamintea de vechea zadie albă, lucrată întiară, fiind o simplă bucată de pânză țesută.În partea de jos, acesta avea două sau treișiruri de țesături în brun, iar marginea dejos era roituită, adică cu franjuri. Nu eraudiferențe foarte mari la zadii între celepurtate într-o localitate sau alta a Oașului.

În 1930 a pătruns în satele oșenești untip de zadie ungurească, în special în fostazonă Ugocea, aproape la fel cu cea descrisămai sus, doar că a luat din moda ungureascădouă bretele din același material, uneoritivite cu dantelă sau volănașe, care seîncrucișează la spate ca un șorț obișnuit.

Mai trebuie menționat că toate zadiilepurtate de femeile din Oaș au pânza multîncrețită la brâu.

La vreme rea se purtau gubele, laibărele, uioșele, sau bondele

La vreme rece, acestor piese ale ținuteioșenești li se adaugă o vestă din postav, saudin lână împletită, cu ornamente floralemulticolore, sau un suman. Acesta este ohaină scurtă din țesătură groasă din lână

sură. De asemenea, tot pe vreme rea, sepoartă gubele, care de fapt sunt aceleașitipuri de haine, doar că au șuvițe lungi delână.

După Primul Război Mondial auînceput să se poarte în Țara Oașuluilaibărele, acestea fiind veste scurte și fărămâneci, după cum era moda în restulArdealului, la populațiile de originemaghiară sau săsească. Este o piesă care afost introdusă de tinerii cu stare financiarăbună, dar care a fost mai apoi adoptată demajoritatea fetelor și feciorilor, iar apoi avârstinicilor, la sărbători.

Inițial se fabricau din postav, sau dincatifea, având nasturi argintii și buzunare,dar și mai vechi sunt laibărele făcute dincioarec, care a ajuns să fie purtat numai înzilele de lucru.

Moda actuală a adus modificări și înceea ce privește decorațiunile specificelaibărului, dar și în ce privește alegereamaterialului din care erau confecționate.Prin 1950, fetele au preferat laibărul dincatifea neagră sau colorată, din postav, dinsatin negru, roșu și mai ales verde. Seîmpodobeau mult cu nasturi, panglici,șinoare, danteluțe și diferite cusături.

Uioșul este, de asemenea, o piesă aportului poular oșenesc, care se făcea dinpănură țesută în casă, însă era cu mâneci șise încheia în față. Acesta era de două tipuri<alb sau sur, respectiv cu perți.

Primul tip, cel alb sau sur eraconfecționat din țesătură de lână. S-a purtatîn majoritatea satelor oșenești din zonavestică a zonei etnografice și în special defemeile bătrâne. Uioșul nu avea guler, însăerau construite extrem de simplu, cu un tivpe margine și având la mânecă un golund,adică o panglică neagră.

Femeile au purtat, la un moment dat,uioșul cu perți, care erau benzi de țesăturăaleasă, în diferite culori< alb, sur, negru,culori care au fost apoi înlocuite cu nuanțede roșu, verde, brun etc.

Piesa de port denumită bondă se purtapeste cămașă, era scurtă și fără mâneci și seîncheia în față. Pentru femei era tricotată,țesută din postav, sau din piele, atât pentrufemei, cât și pentru bărbați. O anumităcategorie de bonde se numea pieptar. Înzilele noastre este foarte puțin răspândită,fiind păstrată în lada de zestre de uniicolecționari de port vechi. Fiind foartescumpe, erau purtate numai de femeilebogate sau cele în vârstă. Guba se purtanumai iarna sau pe vreme ploioasă, și era ohaină țesută din lână. Arăta ca un cojocîntors pe dos cu blana înafară. De fapt, sefăcea din lână, la tiară, în rândurile căreia seintercalau șuvițe din lână, denumite bghițe.

Sumanul era purtat în doar câteva satedin vestul Țării Oașului. Oșanul cu staremai proastă purta guba. Materialul pentrusuman era confecționat de fiecare femeieacasă, în 4 ițe. Uneori luau materialul de lamaramureșence, deoarece oșencele nu erauprea pricepute la țesăturile din lână.

Croiul unui suman era aproape identiccu cel al gubei, nefiind observată niciodiferență de la sat la sat, dar nici între celfemeiesc sau bărbătesc.

De multe ori, într-o familie exista o

singură gubă, care era purtată de toțimembrii săi. Era un accesoriu care completaținuta oșenească inclusiv vara, la anumiteocazii, dar era ținut pe umeri, fiind susținutprin cheutori sau ciupți, două șnururiîmpletite din lână colorată, cu ciucuri totdin lână. Erau unele diferențe de culoare, lasumanele purtate în localitățile zoneietnografice. La Trip și Cămărzana se purtaualbe, sure erau în Târșolț, Bixad, Certeze,Racșa, însă fetele purtau totuși albe în acestesate. A fost o piesă vestimentară care adispărut din satele oșenești, dar care se maigăsește totuși la câte un oșan pasionat devechiul port popular.

Opincile au fost înlocuite cu cizmele și au fost `mprumutate din moda maghiar[

Opincile se purtau atât la zi desărbătoare, cât și în zilele de lucru, dar înspecial în zilele de iarnă. Vara oșenii lucraudesculți, neexistând vreo boreasă caremeargă cu opinci la câmp. Excepție făceauzilele în care se lucra la fân, când piciorulavea nevoie de mai multă apărare.

Forma opincilor din Oaș esteasemănătoare cu cea din Maramureș, fiindtăiate la spate, pentru se putea permiteinserarea piciorului cu mai multe obiele,pentru protejarea împotriva frigului.Cizmele, care se poartă și în zilele noastre,sunt de fapt, împrumutate din modaungurească, oșenii având drept încălțăminteoriginală numai și numai opinca.

Femeile și fetele care aveau posibilități,își confecționau cizme, de obicei de culoareneagră, dar au preferat și cele roșii, care eraude fapt specifice populației maghiare.

Acestea se puteau cumpăra de la Seini,însă moda lor s-a schimbat de la 1920. Auintrat mai mult în vogă cizmele negre cutoc, cumpărate de la târguri din Satu Mare,

Negrești sau Seini, pentru că în Oaș nu seconfecționau deloc cizme.

Zgarda sau barșonul erau simple,inițial și prezentau motive geometrice

Oșencele puratu podoabe puține. Era ovreme când se purtau mărgelele roșii decoral, având la gât câte 20-30 de șiruri demărgele, dar și zgardă, sau salbe de bani.

Zgarda sau barșonul era o țesătură cumici mărgele, care formau diferiteornamente, și se purta de către fetițele de 2-3 ani, și până la babele din toate sateleOașului.

Uneori, zgărzile erau purtate de fetechiar la lucru, câte două la număr, dar și defeciori, pe clopuri. Și aici se putea face odeosebire între podoabele purtate de feteletinere, față de femeile mai în vârstă. Zgărzilebătrânelor erau mult mai înguste și închisela culoare, față de cele ale fetelor, mai viucolorate, atât fondul, cât și motivele alese.

Fiecare fată și femeie știa să facă zgardă,prin toate cele trei tipuri ale tehnicii delucru< cea țesută, anordată, respectiv cufodră sau cu couți ori țurțalăi.

Este un accesoriu care apare cel maifrecvent în această zonă etnografică a țării.Ornamentica și cromatica zgărzilor oșeneșticu tonalități vii, care presupunea ultilizareacu precădere a culorilor roșu, dar și galbenpe fond roșu, de obicei, se armonizauperfect cu ansamblul costumul popular dinȚara Oașului. Trebuie menționat faptul cămotivele florale stilizate au luat loculornamentelor originale care erau motivegeometrice la origine. Oșencele știau căîntre portul popular și zgardă trebuia săexiste o vădită și necesară legătură atât dinpunct de vedere cromatic, cât și din punctulde vedere al așezării pe gât. Și astăzi seurmărește a se face o legătură ornamentalăîntre zgradă și cămeșă, mărgelele fiind ocompletare a obiectului vestimentar, caredin punct de vedere vizual creează unguleraș, dar și un nou câmp ornamentalcare aduce un plus de echilibru și armoniecămășii.

Acestea sunt principalele piese de portcaracteristice oșencelor. Desigur că de-alungul anilor au intervenit și alte accesoriicare au venit în completarea elementelorenumerate. Chiar dacă în zilele noastreportul popular oșenesc nu mai seamănăaproape deloc cu cel de odinioară, se poatespune, cu certitudine, că cel original aremulte similitudini cu portul popularcodrenesc, dat fiind faptul că și în zonaCodru au trăit triburi ale dacilor liberi.Aceeași afirmație este valabilă, desigur, șipentru zona Maramureș.

A consemnat Mirela FilimonBibliografie<1) Tancred B[n[\eanu, Caiete de Art[Popular[, Portul Popular din |ara Oa;ului,Editura de Stat pentru Literatur[ ;i art[2) Tancred Bănățeanu, “Portul Popular dinRegiunea Maramureș - Zonele Oaș,Maramureș, Lăpuș”, Sfatul Popular dinRegiunea Maramureș și Casa CreațieiPopulare

Fiecare o;anc[ `;i confec\iona acas[ costumul popular de s[rb[toare sau pentru c]mpLa origini, toate piesele portului tradi\ional erau făcute din pânză albă, inclusiv chischineul

Ofima Tichii lui Iacob surprinsă de Ioniță G. Andron punând căme;i de-a moi în curtea gospodăriei.Întreaga sa ținută a fost realizată din pânză albă, inclusiv acoperământul pentru cap

Cămeșa cu umeri a fost înlocuită de cea cu cheptar pe la începutulsecolului. Schimbul s-a făcut treptat, la varianta cu umere

rămânând, de obicei, femeile mai bătrâne din sat

Vestimenta\ia pentru zilele de lucru era mult mai s[rac[`n ornamente dec]t cea pentru zilele de s[rb[toare

Trupul oșencei a fost întotdeauna scos în evidență și valorificat prin costumulpurtat, iar petele de culoare ale câmpilor ornamentali reliefează

silueta și scot în evidență trăsăturile feței

De obicei, fetele din familiile bogate au fost cele care au contribuit la înlocui-rea unor piese ale portului cu variante mai colorate sau împistrite, ori din

materiale mai fine, pentru a marca statutul social înalt

Cu trecerea timpului, piesele din vestimentația o;anului au fost confecționtatedin materiale din import, din ce în ce mai colorate, mai fine ;i mai scumpe

6 Informa\ia de Duminic[/25 iulie 2021

PERSONALIT~}IDaniel Ciobotea a îndrumat un număr de peste 200 de șantiere, a sfințit peste 100de altare noi și a hirotonit peste 700 de teologi. A dat un nou profil revistei eparhialecare apare acum cu titlul „Teologie și Viață”, dinamitează activitatea editorială a ti-pografiei de la Mânăstirea Neamț și a celei noi de la Mânăstirea Golia – Iași.

Daniel Ciobotea s-a născut la22 iulie 1951, în localitatea Do-brești, județul Timiș, ca cel de-altreilea copil al eminentului dascălAlexe Ciobotea și al soției Stela,născută Brancu, primind la boteznumele de Dan-Ilie.

Urmează școala elementară în Do-brești și Lăpușnic între anii 1958 – 1966,apoi se înscrie la Liceul „Coriolan Bre-diceanu” din Lugoj, pe care îl absolvă înanul 1970. În același an se înscrie la In-stitutul Teologic Universitar din Sibiu,frecventându-i cursurile între anii 1970-1974 și remarcându-se printr-o disponi-bilitate de excepție pentru studiu, con-turându-și astfel și înclinațiile spre unpermanent echilibru între analiză și sin-teză, între tradiție și înnoire.

La Sibiu, tânărul teolog bănățean îșiîncepe și activitatea publicistică impu-nându-se de la început, printr-un limbajbine ales și tot atât de bine stăpânit, ca șiprin spiritul de a surprinde subtilitateași actualitatea temelor abordate.

Daniel Ciobotea susține teza de li-cență cu tema „Împăcare și slujire, o pro-blemă de teologie a Noului Testament”.Între anii 1974-1976, urmează cursurilede doctorat ale Institutului Teologic Uni-versitar din București sub îndrumareadirectă a preoților profesori doctori Du-mitru Stăniloaie și Constantin Galeriu.

La 15 iunie 1979 `;i susține la Strasburg teza de doctorat

Daniel Ciobotea își continuă studiilede specializare în străinătate, la Univer-sitățile din Strasbourg – Franța (1976-1978) și Freiburg – Germania (1978-1980). La 15 iunie 1979 susține la Stras-burg o teză de doctorat în științe reli-gioase cu titlul „Reflexion et vie chré-tiennes aujourd’hui. Essai sur le rapportentre la theologie el la spiritualité”. Pro-fesorul Gerard Siegwalt – îndrumătorulprincipal al lucrării, remarca faptul că„Domnul Ciobotea are o vastă culturăteologică> el unește o mare deschidere aspiritului cu o egală statornicie în cre-dința sa ortodoxă…”, iar profesorul An-dré Benoit preciza că “Domnul Cioboteanu este numai un erudit, ci el posedă șicapacități intelectuale de prim rang…”.Aceste recomandări au cântărit greu înnumirea tânărului doctor în teologie caprofesor la Institutul Ecumenic de la Bos-sey-Geneva.

Înainte de a-și începe activitatea înElveția, proaspătul doctor în teologie laStrasbourg, și-a echivalat acest titlu laInstitutul Teologic Universitar din Bu-curești în urma unui examen oral susți-nut în ziua de 31 octombrie 1980, pe bazatezei intitulate< “Teologie și spiritualitatecreștină. Raportul dintre ele și situațiaactuală”, întocmită sub îndrumarea preo-tului profesor doctor Dumitru Stăniloaie,care aprecia că< “Autorul se dovedeșteprin aceasta familiarizat cu toată gândi-rea teologică modernă, lucrarea îl impu-ne pe autor ca pe o nădejde luminoasă ateologiei noastre”.

În perioada anilor 1980-1988 a pre-dat seminar de teologie ortodoxă multorgrupuri de tineri din întreaga lume la In-stitutul Ecumenic de la Bossey, unde aîndeplinit și funcția de director adjunctdin 1986 până în 1988. A participat la

numeroase întâlniri cu caracter ecume-nist peste hotare< Al treilea Congres or-todox al Europei Occidentale de laAmiens, lângă Paris (1977), Colocviuldespre Filioque de la Kligenthal – Franța(1978 și 1979), Conferința studențilorcreștini de la Wellesley – S.U.A. (1979)și la Conferința ecumenică de la Cam-bridge – Boston, S.U.A. (1979), ambelecu tema „Credința, știința, viitorul”, Reu-niunea ecumenică asupra spiritualitățiicreștine de azi de la M]năstirea Valamo– Finlanda (1981), Reuniunea ecumenică„Iisus Hristos Viața lumii” de la Niede-raltaich – Germania (1982), Reuniuneaecumenică asupra rugăciunii pentru uni-tatea creștinilor de la Veneția (1982), Apatra adunare generală a ConsiliuluiEcumenic al Bisericilor de la Vancouver(1983) etc.

La 6 august 1987 este tunsîn monahism la Mânăstirea Sihăstria sub numele de Daniel

La 6 august 1987, este tuns în mona-hism la Mânăstirea Sihăstria sub numelede Daniel, fiind hirotonit preot-ieromo-nah, iar în octombrie 1988 este hirotesitprotosinghel, îndeplinind fucția de con-silier patriarhal între 1 septembrie 199 și1 martie 1990 și desfășurând o susținutăactivitate didactică la Institutul TeologicUniversitar din București.

Sfântul Sinod al Bisericii OrtodoxeRomâne îl alege pe Daniel Ciobotea la12 februarie 1990 în demnitatea de epis-cop-vicar al Arhiepiscopiei Timișoareiși Caransebeșului, cu titlul de „Lugoja-nul”, fiind hirotonit episcop la 4 martie1990. La 7 iunie 1990 este ales ca Arhie-piscop al Iașilor și Mitropolit al Moldoveiși Bucovinei, fiind înscăunat în ziua de 1iulie 1990.

În anul 1992 a condus delegația Bi-sericii Ortodoxe Române la a 7-a Adu-nare generală a Consiliului Ecumenic alBisericilor de la Canberra. În iulie 2001,cu prilejul împlinirii vârstei de 50 de ani,în numărul omagial al revistei „Teologieși Viață” a apărut un grupaj de 12 studii,dedicate de autori, savanți și teologi deseamă din țara noastră, Ierarhului săr-bătorit.

Reunite sub genericul < “Teologia înUniversitare” aceste studii sunt prefațatede conferința Î.P.S.P. Mitropolit Danielrostită la întrunirea Colegiului decanilorFacultăților de teologie ortodoxă de laBucurești, 10 mai 1999 < “Teologia înUniversitate< șanse, riscuri și perspecti-ve”.

În 1990 a reînființat Facultatea de Teologie

În demnitatea de Arhiepiscop al Ia-șilor și Mitropolit al Moldovei și Buco-vinei, Daniel Ciobotea desfășoară o ac-tivitate amplă. În anul 1990 a reînființatFacultatea de Teologie, integrând-o înscurtă vreme Universității „Al. I. Cuza”din Iași. Pe lângă Seminarul Teologic Li-ceal “Veniamin Costache” de la Mânăs-tirea Neamț, singura școală teologică dinMoldova până la anul 1990, a înființatnoi seminarii< Seminarul “Cuvioasa Pa-rascheva” de la Mânăstirea Agapia pentrucălugărițe și tinere laice, Seminarul “Sfân-tul Gheorghe” din Botoșani (începândcu anul școlar 1993-1994), Seminarul“Sfântul Ioan Iacob” din Dorohoi (înce-

pând cu anul școlar 1993-1994), Semi-narul „Sfântul Vasile cel Mare” din Iași(începând cu anul școlar 1995-1996), Se-minarul „Sfinții Împărați Constantin șiElena” din Piatra-Neamț (începând cuanul școlar 1996-1997), iar pentru pre-gătirea cântăreților bisericești au fost în-ființate școli profesionale pe lângă Semi-nariile Teologice de la Mânăstirea Neamțși Botoșani.

Daniel Ciobotea a îndrumat un nu-măr de peste 200 de șantiere, a sfințitpeste 100 de altare noi și a hirotonit peste700 de teologi. A dat un nou profil revis-tei eparhiale care apare acum cu titlul„Teologie și Viață”, dinamitează activita-tea editorială a tipografiei de la Mânăs-tirea Neamț și a celei noi de la MânăstireaGolia – Iași.

Ridică prestigiul vechii Biblioteci aMitropoliei Moldovei, punând la dispo-ziția acestei noi spații, înzestrând-o cumobilier nou și modern, cu tehnică decalcul, angajând personal specializat șimai ales sporindu-i fondul de carte de la41000 de volume la 100000.

S-a străduit să aducă în țarămoaștele Sfântului Ioan Iacob din Țara Sfântă

Daniel Ciobotea a înființat AcademiaOrtodoxă „Sfântul Ioan de la Neamț -centru de spiritualitate și cultură orto-doxă”, a inaugurat în anul 1995 Centrulcultural-pastoral “Sfântul Daniil Sihas-trul” de la Durău, iar în ianuarie 1997 aînființat Institutul Ecumenic “Sfântul Ni-colae” din Iași. Cu eforturi deosebite, afost ridicată Mânăstirea “Schimbarea lafață” având și hramul “Binecredinciosu-lui Ștefan cel Mare și Sfânt” de pe Mun-tele Ceahlău.

Daniel Ciobotea s-a străduit să aducăîn țară moaștele Sfântului Ioan Iacob dinȚara Sfântă și pe cele ale Cuvioasei Teo-dora Sfântă de la Sihla din Ucraina, ridi-când în vederea adăpostirii sfintelormoaște, două mărețe catedrale< cea de laMânăstirea Sihăstria și cea de la Semi-

narul da la Neamț. A întărit credința și evlavia credin-

cioșilor aducând la Iași< moaștele Sfân-tului Apostol Andrei de la Patras – Gre-cia, în octombrie 1996> moaștele Sfântu-lui Mare Mucenic Gheorghe Purtătorulde Biruință de la Livadia – Grecia, în oc-tombrie 2000 și Racla cu Brâul MaiciiDomnului, în octombrie 2001, momentecare au adunat în Iași milioane de cre-dincioși din toată țara. În anul 1988 adeschis, în incinta mânăstirii Golia, pri-mul post de radio ortodox din România„Trinitas”, înzestrându-l cu tehnologiemodernă, birouri redacționale și stu-diouri pe măsură.

Acest post de radio, emițând 24 deore din 24, prin emisiunile de zidire du-hovnicească, prin programele teologiceculturale și muzicale, se adresează tutu-ror categoriilor de credincioși, contri-buind mult la cultivarea și întărirea cre-dinței, la sensibilizarea ascultătorilor.Emisiunile pot fi ascultate și pe internet.

Daniel Ciobotea s-a ocupat de lucră-rile de construcție și restaurare de la mâ-năstirile Agapia, Neamț, de pictura vechiiCatedrale mitropolitane Sfântul Gheor-ghe din Iași, de consolidarea Palatuluimitropolitan, pictarea paraclisului dinReședința mitropolitană, restaurarea Pa-latului Sturdza (Clădirea Facultății deTeologie) și a Capelei “Sfinții ArhangheliMihail și Gavriil” din interior. A înființatșcoli postliceale teologico-sanitare, ca-binete stomatologice, centre pentru pri-mirea copiilor străzii și alte așezăminteîn vederea sprijinirii bătrânilor, bolna-vilor, copiilor etc.

În anul 2008 s-a ocupat de Centrul de presă „Basilica”

La 12 septembrie 2007, ColegiulElectoral Bisericesc l-a ales ca patriarhal Bisericii Ortodoxe Române, instalareaavând loc la 30 septembrie 2007. Cu pri-lejul întronării, Președintele României,Traian Băsescu, i-a conferit Ordinul Na-țional “Steaua României” în grad de Mare

Cruce. Tot în anul 2007 a devenit profe-sor la Facultatea de Teologie din Bucu-rești. Daniel Ciobotea a fost ales membrude onoare al Academiei Române la 19decembrie 2007.

Are o bogată activitate publicistică.S-a ocupat de aprobarea Statutului de or-ganizare și funcționare a Bisericii Orto-doxe Române, de înființarea de noi epar-hii, de canonizarea unor noi sfinți ro-mâni, de restaurarea Catedralei și para-clisului Patriarhal, de întocmirea docu-mentației privind construirea CatedraleiMântuirii Neamului, în vederea începeriiconstrucției.

În anul 2008 s-a ocupat de Centrulde presă „Basilica”, ce cuprind< Radio Tri-tas, TV Trinitas, Ziarul Lumina, Agențiade Știri “Basilica” și Biroul de Presă alPatriarhiei Române. A semnat cu Gu-vernul României, la 2 octombrie 2007,“Protocolul de cooperare în domeniulincluziunii sociale” și la 24 iulie 2008“Protocolul de cooperare privind parte-neriatul de asistență medicală și spiri-tuală”.

A înființat “Federația Filantropia”. Aorganizat pelerinaje în țară și străinătate.A modernizat tipografiile și atelierele bi-sericești, a sfințit și pus în funcțiune nouafabrică de lumânări. Menținând și inten-sificând legăturile cu celelalte Biserici su-rori, în anul 2009 a slujit la Istanbul-Con-stantinopol împreună cu patriarhul ecu-menic Bartolomeu I, cu prilejul omagie-rii Sfântului Vasile cel Mare și a celorlalțisfinți capadocieni. În anul 2019, Patriar-hul Daniel Ciobotea a primit vizita PapeiFrancisc în România.

Bibliografie<Enciclopedia marilor personalități dinistoria, știința și cultura românească.Volumul XII< Înalți Prelați, Teologi șiSfinți ai Poporului Român, București,Editura Geneze, 2010.

Mircea PîrleaLacrima Teocan IstrăuanProf. Dr. Ioan Corneanu

Patriarul Daniella 70 de ani

La 12 septembrie 2007, Colegiul Electoral Bisericesc l-a ales ca patriarh al Bisericii Ortodoxe Române, instalarea având loc la 30 septembrie 2007

25 iulie 2021/Informa\ia de Duminic[ 7

TURISM

Viena este imperial[. Viena estegrandioas[. Viena are secole detradiție ca reședință a familieiimperiale de Habsburg. Traversatcu gra\ie de Dunăre, orașul teîncântă cu edificii superbe, palate șicatedrale impunătoare, arhitectur[modern[ și o scen[ cultural[bogat[, emanând farmec și oatmosfera specific[.

Pe lângă monumente și latura saplina de istorie, Viena oferă turiștilor și oplenitudine de atracții culturale. Acestoraș ce respir[ cultur[ este plin deevenimente și manifestări interesante ceașteaptă să fie descoperite, pe parcursulîntregului an, de aceea nu prea conteazăcând alegi să vizitezi Viena pentru căsigur are ceva frumos de oferit. Pentruturiștii care nu au înclinații atât deputernice spre cultur[, Viena arefaimoasele sale cafenele sau restaurantepline de specilit[\i culinare. Iar `ncontinuare v[ prezent[m trei dintre celemai importante obiective turistice care aupus capitala Austriei pe harta cultural[ alumii.

Palatul Schönbrunn, o fostă reședință imperială de vară în stil rococo, cu 1441 de camere

În anul 1569, împăratul Maximilianal II-lea a cumpărat o întinsă luncăinundabilă a râului Wien aflată sub undeal situat între Meidling și Hietzing, încare fostul proprietar construise în 1548un conac numit Katterburg. Împăratul aporuncit ca zona să fie împrejmuită și adispus să se aducă acolo fazani, rațe, cerbiși mistreți, pentru a se organiza acolovânători de agrement. Într-o parteseparată mai mică a zonei, au fost adusepăsări “exotice”, păuni și curcani. Au fostconstruite acolo și bazine acvatice.

Numele Schönbrunn (însemnând“fântână frumoasă”) provine de la ofântână arteziană a cărei apă a fostconsumată de către curteni.

În cursul secolului următor, zona afost folosită ca teren de vânătoare și derecreere. Mai ales Eleonora Gonzaga,căreia îi plăcea vânătoarea, a petrecutmult timp acolo și a moștenit zona careședință a văduvei, după moartea soțuluiei, Ferdinand al II-lea. În perioada 1638-1643, ea a construit un palat alături deconacil Katterburg, prima menționare anumelui “Schönbrunn” apărând în 1642pe o factură. Originile orangerieiSchönbrunn par să provină tot dintimpul Eleonorei Gonzaga.

Palatul a fost distrus în 1683 de cătreturci. Împăratul Leopold I i-a cerutarhitectului Johann Bernhard Fischervon Erlach să îl ridice din nou (îl începeîn 1692 și îl termină în 1713). Împăratul,a cărui autoritate era în continuă creștere,se considera egalul Regelui Soare și îșidorea o reședință care să rivalizezeVersailles-ul francezilor.

În 1752 împăratul Francisc I Ștefan,soțul Mariei Tereza a dat ordin ca lângăpalat să fie construită Grădina ZoologicăSchönbrunn. Pe scena faimosului teatrual palatului, apar Haydn și Mozart. Aflatîn trecere prin Viena în 1805 și 1809,Napoleon a stat o scurtă perioadă înrefugiile îndepărtate ale castelului.

După căderea monarhiei în 1918,nou-înființata Republica Austria adevenit proprietarul PalatuluiSchönbrunn și a conservat camerele,palatul devenind muzeu.

După al doilea război mondial și întimpul ocupației aliate din Austria (1945-1955), Palatul Schönbrunn, care era golîn acel timp, a fost rechiziționat pentrubirourile Delegației britanice la Comisia

Aliată pentru Austria și pentru sediulcentral al micii garnizoane militarebritanice din Viena.

Mai târziu, el a fost folosit pentruevenimente importante cum ar fiîntâlnirea dintre John F. Kennedy șiNikita Hrușciov din 1961.

În anul 1996 Palatul Schönbrunn șigrădinile sale au fost înscrise pe Listapatrimoniului mondial UNESCO, ca unansamblu baroc remarcabil și exemplu desinteză a artelor.

Catedrala Sfântul Ștefan din Viena se afl[ pe ruinele a dou[ biserici anterioare, prima fiind o biseric[ parohial[ sfin\it[ `n 1147

De la mijlocul secolului al XII-lea,Viena a devenit un important centru alcivilizației germane din estul Europei, iarcele patru biserici existente, inclusivsingura biserică parohială, nu maicorespundeau necesităților religioase aleorașului. În 1137 episcopul Reginmar dePassau și Leopold al III-lea al Austriei ausemnat Tratatul de la Mautern, care sereferea pentru prima dată la Viena ca lao „civitas” și transfera Biserica Sf. Petruîn Dieceza de Passau. În conformitate cuaceastă înțelegere, margraful Leopold alIV-lea a primit din partea episcopuluisuprafețe întinse de terenuri dincolo dezidurile orașului, cu excepția notabilă ateritoriului alocat pentru noua bisericăparohială, care va deveni în cele din urmăCatedrala Sf. Ștefan. Deși se credea că afost construită într-un câmp deschis dinafara zidurilor orașului, noua bisericăparohială a fost, în realitate, probabilconstruită pe un cimitir vechi ce data dinvremea Imperiului Roman> săpăturileefectuate în anul 2000 pentru un sistemde încălzire au scos la suprafațămorminte la adâncimea de 2,5 metri subnivelul solului, care au fost datate cucarbon a proveni din secolul al IV-lea.Aceasta descoperire sugerează că oclădire religioasă mai veche a precedatBiserica Sf. Rupert, care este consideratăastăzi a fi cea mai veche biserică dinViena.

Biserica a fost construită inițial în stilromanic și a fost dedicată solemn în 1147Sfântului Ștefan, în prezența lui Conradal III-lea al Germaniei, a episcopului Ottode Freising și al altor nobili germani careurmau să plece în Cruciada a doua. Deșiprima structură a fost finalizată în 1160,reconstrucția și extinderea majoră a sa adurat până în 1511, proiectele de reparațiiși de restaurare continuând până înprezent.

De la 1230 la 1245, structuraromanică inițială a fost extinsă spre vest>actualul perete vestic și turnurile în stilromanic datează din această perioadă.

În 1258 un incendiu a distrus o mareparte din clădirea originală și o structurănouă, mai mare, tot în stil romanic șireutilizând cele două turnuri, a fostconstruită pe ruinele vechii biserici șisfințită la 23 aprilie 1263. Aniversareaacestei a doua consacrări estecomemorată în fiecare an de un sunet alclopotului Pummerin timp de treiminute, seara.

În 1304 regele Albert I a dispusconstruirea unui altar cu trei nave înpartea de est a bisericii, suficient de larg.Sub fiul său, ducele Albert al II-lea,lucrările au continuat, iar altarul albertina fost consacrat în 1340 la aniversarea a77 de ani de la consacrarea precedentă.Nava din mijloc este în mare partededicată Sf. Ștefan și tuturor sfinților, întimp ce Sf. Maria și cei 12 apostoli oferămotivele pentru navele din nord șirespectiv sud. Altarul a fost extins dinnou sub domnia fiului lui Albert al II-lea,

Ducele Rudolf al IV-lea „Fondatorul”,pentru a crește influența religioasă de laViena.

În 1365 la doar șase ani dupăînceperea extinderii gotice a altaruluialbertin, Rudolf al IV-lea a ignoratstatutul Domului Sf. Ștefan ca bisericăparohială simplă și a stabilit un capitlu decanonici ca la o catedrală mare. Aceastămișcare a fost doar primul pas în dorințaVienei de a fi sediu de dieceză; în 1469,împăratul Frederic al III-lea l-a convinspe Papa Paul al II-lea să-i acorde Vieneiun episcop propriu, care urma să fienumit de împărat. În ciuda rezistenței delungă durată a episcopilor din Passau,care nu au dorit să-și piardă controlulasupra zonei, Dieceza de Viena a fostînființată canonic la 18 ianuarie 1469, cuDomul Sf. Ștefan ca biserică catedrală. În1722, în timpul domniei lui Carol al VI-lea, scaunul episcopal a fost ridicat larangul de arhiepiscopie de către PapaInocențiu al XIII-lea.

În timpul celui de-al doilea războimondial, Catedrala Sf. Ștefan a fostsalvată de la distrugerea sa intenționatădin mâinile Wehrmachtului în retragere,căpitanul Gerhard Klinkicht ignorândordinele date de comandantul orașului,Josef Dietrich, de a “trage o sută deproiectile și a lăsa doar moloz și cenușă”.

Cu toate acestea, la 12 aprilie 1945```incendiile magazinelor din apropiere -provocate de jefuitorii civili atunci cândtrupele ruse au intrat în oraș - au fostpropagate de vânt la catedrală, avariindgrav acoperișul și determinându-l să seprăbușească. Din fericire, cărămizile deprotecție construite în jurul amvonului,mormântul lui Frederic al III-lea și altecomori au minimalizat deteriorarea celormai valoroase opere de artă.Reconstruirea a început imediat, cu oredeschidere parțială la 12 decembrie1948 și o redeschidere deplină la 23aprilie 1952. În anii postbelicimonumentul a fost reconstruit cu marieforturi financiare, ca un simbol alreclădirii Austriei.

În cea mai renumită trezorerie din lume se păstrează două coroane imperiale, tezaurul Burgundiei şi tezaurul Ordinului Lânii de Aur

Piesa centrală a colecţiei este coroanaSfântului Imperiu Roman de NaţiuneGermană. Imperiul a luat naştere în adoua jumătate a secolului X, iar împăraţiisăi au fost încoronaţi cu această coroană.Coroana octogonală avea o semnificaţieimportantă ca simbol şi este prevăzută cunumeroase scene biblice.

A doua coroană importantă dinTrezoreria Imperială este coroanaimperială austriacă. A fost comandată în1602 pentru a fi coroana ÎmpăratuluiRudolf al II-lea (1552-1612). Din 1804 aservit drept coroană a noului imperiuaustriac. Însă niciodată nu a fostîncoronat cu ea vreun împărat austriac.

În afară de acestea sunt expuse şitezaurul Burgundiei şi tezaurul OrdinuluiLânii de Aur (Ordinul Casei deHabsburg). Se poate admira de asemeneaunul dintre cele mai mari smaralde dinlume şi multe alte piese bogatornamentate ale autorităţilor bisericeşti şiimperiale, dar şi două „moşteniriinalienabile ale Casei de Austria“< undinte uriaş de narval, considerat unicornşi o cupă de agat din Antichitatea târzie,cunoscută ca legendarul Sfânt Graal.

Intrarea c[tre Schatzkammer(Trezorerie) se afla `n Schweizerhof(Curtea elve\ian[), al c[rei numeaminte;te de garda elve\ian[ care eraodinioar[ a;ezat[ `n acel loc.

Raluca D.

Pentru multe secole, Viena a fost centrul muzicii clasice și al operei. Christoph Willibald Gluck, Wolfgang Amadeus Mozart, Jo-seph Haydn, Ludwig van Beethoven, Franz Schubert, Johannes Brahms și Anton Bruckner și alții, au lucrat la Viena, iar Antonio Vi-valdi a murit aici. Johann Strauss-fiul și familia sa au creat valsurile în Viena, iar orașul a devenit casa așa-zisei „A Doua Școală Vie-neză”, cu Arnold Schönberg, Alban Berg și Anton Webern toți fiind născuți aici. Este și sediul Orchestrei Filarmonice Vieneze.

Imperial[ ;i grandioas[, Viena – o destina\iefascinant[ în orice moment al anului

Fiind unul dintre cele mai importante monumente culturale din țară, palatul a fost, începând cu anii 1960, unul dintre cele mai importante obiective turistice din Viena. Palatul și grădinile ilustrează gusturile, interesele și aspirațiile monarhilor din familia Habsburg. Palatul se află la vest de centrul orașului Viena, în cartierulHietzing. Până în anul 1642 se numea “Katterburg”

Catedrala ̀ l are ca patron pe Sfântul Ștefan, primul martir creștin. Alegerea acestui patron are de-a face cu faptul că până la înființarea Episcopiei Vienei (în anul 1469), orașul a aparținut canonic de Episcopia de Passau, a cărei catedrală are de asemenea hramul Sf. Ștefan, întâiul martir

Cel mai fascinant dintre muzeele găzduite de complexul Palatului Imperial Hofburg este Schatzkammer, Camera Trezoreriei Imperiale din Viena, locul unde se poate admira o superb[ colecție compus[ din bijuteriile coroanei și o serie de obiecte de art[ care au intrat în posesia membrilor dinastiei de Habsburg de-a lungul a aproape o mie de ani

8 Informa\ia de Duminic[/25 iulie 2021

Luke Hemmings a anunțat lasf]r;itul lunii iunie c[ primul săualbum solo va fi lansat mai târziu înaceastă vară.

Vocalistul celor de la 5 Seconds ofSummer a distribuit pe Instagram cândalbumul “Facing the Things We TurnAway From” va debuta. :i anume, înaugust, Primul single al albumului,„Starting Line”, a fost lansat miercuri.

“Nu aș putea fi mai mândru să văprezint «Facing the Things We TurnAway From» un proiect care a luatnaștere dintr-un an de liniște forțată”, ascris Hemmings în descriera post[riisale de pe re\eaua de socializare. „Suntatât de recunoscător pentru călătoria pecare mi-a dus albumul și sunt atât derecunoscător că am avut această ieșirecreativă în timpul petrecut acasă.”

“Liric și sonor, acest album mi-apermis să descifrez ultimii 10 ani dinviața mea și să mă ajut să dau senspersoanei care sunt astăzi și cum amajuns aici”, a continuat el.

Hemmings și-a încheiat postareamulțumindu-le colegilor de trupăpentru încurajarea lor< „Mulțumescfraților mei din 5sos pentru sprijinulacordat și permițându-mi să urmezacest proiect. Dragoste nesfârșităpentru voi”.

Hemmings nu este primul membrual trupei 5SOS care a debutat un proiectsolo. În octombrie, bateristul Ashton

Irwin a lansat primul său album solo,Superbloom.

“Cu o mare explozie de bucurie șicu tot sufletul meu, anunț cu mândriecă lansez primul meu disc solo pe 23octombrie”, a scris Irwin împreună cuo fotografie a copertei albumuluiînainte de lansare. „#Superbloom îmiexplorează filosofiile și sentimenteleinterioare cu privire la mersul vieții pecare m-am găsit.”

“Îmi aduce cea mai mare bucuriedintre toate că sunt într-o trupă care îmipermite să creez liber în interiorul și înafara ei. Abia aștept să o auzi”, a adăugatel.

În 2011, la vârsta de 14 ani,Hemmings a început să postezevideoclipuri de copertă a melodiilorYouTube, sub numele de utilizator„hemmo1996”. Primul videoclip al luiHemmings, o copertă a filmului „PleaseDon't Go” al lui Mike Posner, a fostpostat pe 3 februarie 2011. Pe măsură cecoverurile lui Hemmings au început săcâștige tracțiune pe platformă, el i-ainvitat pe Hood și Clifford să se alăturevideoclipurilor sale. Trio-ul a adăugat încele din urmă prietenul comun AshtonIrwin la videoclipurile lor.

Hemmings a lansat patru albume destudio împreună cu trupa, fiecare avândsucces la nivel mondial< 5 Seconds ofSummer (2014), Sounds Good FeelsGood (2015), Youngblood (2018) șiCalm (2020).

Tatăl şi sora scriitoarei JuliaQuinn, autoarea seriei de romane„Bridgerton”, au fost ucişi într-unaccident petrecut pe o autostradădin Utah din cauza unui şofer carese afla sub influenţa consumuluide alcool.

Quinn a anunţat decesul celor doimembri ai familiei ei - Stever Cotler, învârstă de 77 de ani, şi Violet Charles, învârstă de 37 de ani - într-o postare peFacebook. Ea a spus că ei au fost ucişi pe29 iunie de un şofer care conducea subinfluenţa alcoolului. În maşină se afla şicâinele lui Violet, Michelle, care a murittot atunci.

Scriitoarea americană în vârstă de 51de ani, pe numele real Julia Pottinger, aanunţat< „Mi-am pierdut tatăl şi sora.Pentru că o companie de catering nu şi-

a asigurat încărcătura şi saci de pânză s-au răsturnat pe autostradă.

Pentru că şoferul unei camionete nus-a gândit la nimic şi conducea cândnivelul alcoolului în sângele lui era deaproximativ trei ori peste limita legală.Mi-am pierdut tatăl şi nu o am pe soramea cu care să jelesc”.

Accidentul a avut loc în seara zilei de29 iunie, în David County. Potrivitpoliţiei, au fost implicate mai multemaşini.

După ce sacii s-au desprins şi aucăzut pe carosabil, mai multe maşini,inclusiv un Prius în care se aflau cei doi,s-au oprit, însă o camionetă Ford a lovitdin spate automobilului familiei Cotler,iar acesta l-a izbit pe cel din faţă, în carese aflau două persoane care au fostrănite grav.

Un alt bărbat a fost dus la spital înstare critică. Tatăl şi sora lui Quinn au

murit la locul accidentului. Şoferulcamionetei a avut răni minore şi a fostarestat.

Quinn a mai spus că ea şi VioletCharles, desenator, tocmai finalizaserăun roman grafic dedicat tatălui lor, care,după ce a finalizat studiile la Harvard, aavut o carieră în domeniul afacerilor şia devenit ulterior scenarist şi autor decărţi pentru copii, fiind autorul seriei„Cheesie Mack”. Serialul „Bridgerton”,bazat pe romanele lui Quinn, care a fostşi co-producător executiv, este unuldintre cele mai de succes lansate deNetflix. În prima lună de la lansare, el afost vizionat de pe 82 de milioane deconturi.

În luna martie, la Londra, au începutfilmările pentru al doilea sezon, iar înaprilie a fost anunţat că Netflix acomandat alte două sezoane pentruserial.

C]nt[re\ul australian Luke Hemmings `;i lanseaz[primul album solo

Tat[l ;i sora scriitoarei Julia Quinn, uci;iîntr-un accident rutier

Tom Hardy este chipul francizeiSony „Venom”, dar el este mai multdecât vedeta viitoarei continuări„Venom< Let There Be Carnage”.

După cum a confirmat scenaristulKelly Marcel într-un interviu acordatrevistei Empire, Hardy primește prima„poveste după” meritul carierei sale delung metraj după ce a „petrecut luni”brainstorming-ul narațiunii pentrucontinuarea cu Marcel. „Venom< LetThere Be Carnage” îi reunește pe Hardy șiMichelle Williams, alături de nou-venitafranciză Woody Harrelson în calitate deticălos omonim.

„Acest lucru este nou pentru el,pentru a obține credit”, a spus Marcel,„dar nu este nou pentru el să fie atât deimplicat. Este absolut 100% angajat în totceea ce face. Este căsătorit cu Venom.Iubește acest personaj. Este foarte implicatîn ceea ce crede că ar trebui să seîntâmple”.

După cum a raportat Empire< „Întimp ce Marcel primește creditul pentruscenariu, scenariul ei a pornit de laconversații îndelungate cu Hardy, unde audescoperit modul în care exact Venom șihaoticul simbolism roșu Carnage (care seatașează de criminalul în serie al lui

Woody Harrelson, Cletus Kasady), se vorciocni pe ecran.

„Nu primește un pix și scrie”, explicăprocesul lui Marcel din Hardy. ‘Ampetrecut luni întregi discut]nd povesteaîmpreună pe FaceTime, analizând idei,văzând ce a funcționat, ;i ce nu. Apoi amluat tot ce am vorbit și m-am liniștitundeva timp de trei luni în liniște,eliminând un scenariu.”

Scenariul original „Venom” a fost scrisde Marcel, Jeff Pinkner și ScottRosenberg, cu un credit „story by”acordat Pinker și Rosenberg. Marcelprimește singurul scenariu de scenariupentru continuare, care are multeașteptări de îndeplinit după ce primul filma devenit o forță puternică de box office,cu 856 de milioane de dolari în întreagalume.

Criticile au fost aruncate în principalla „Venom” original pentru CGI - carenecesită amestecarea lui Tom Hardy cutehnologia - așa că este logic c[ Serkis vaintegra mai fluid grafica de captare amișcării în setările lumii reale decât afăcut-o primul film. Totuși, detaliiledespre tehnologia filmului au fostascunse. „Venom< Let There Be Carnage”va fi lansat în cinematografe pe 24septembrie.

Tom Hardy, recunoa;terepentru filmul “Venom”